Am fost creati dupa chipul si asemanarea cu Dumnezeu, prin urmare, suntem chemati sa traim in lumina Celui necreat, pentru ca chipul Lui sa straluceasca in noi. Avem o cale de urmat si o voie de implinit, iar cu cat ne dorim mai mult sa urmam acest drum, cu atat mai mult el se deschide in fata noastra. Cuprinsi in mrejele ametitoare ale cotidianului, scapam din vedere drumul, apucand pe cai gresite, care ne duc la pierderea sufletului. Vietile sfintilor ne sunt marturie ca se poate ajunge la sfintenie chiar si din situatiile cele mai grele, chiar si din cele mai dificile conjuncturi. Mila lui Dumnezeu este nemarginita, salvand de la pieire talhari, desfranate, vamesi, eretici etc. Ne asteapta si pe noi, cei rataciti si incurcati, care ne-am invatat comozi si ne-am pierdut in marea de facilitati si oportunitati la care avem acces in zilele noastre.
Traim intr-o lume guvernata de abundenta si bunastare. Traim pentru "a avea"; acumulam si consumam fara masura si pe toate planurile. Incercam sa dobandim lumea cu toate bunatatile si placerile ei. Sfintenia, insa, se dobandeste prin renuntare si lepadare, prin retragere si departare de lume. Desi alergam si cerem ajutorul sfintilor, nu luam aminte la modul cum acestia au dobandit sfintenia si nu ne impropriem nimic din pilda vietuirii lor. In calendarul ortodox, in ziua de 7 august, vedem ca este praznuita Sfanta Teodora de la Sihla, cea care a dobandit toate, neavand nimic din cele materiale si nici din cele ale lumii. Imbracata doar cu credinta tare si ravna sfanta, ea s-a invrednicit de Imparatia cereasca, gustand din frumusetea ei inca de pe pamant.
Nascuta in sanul neamului nostru, in zona Moldovei, judetul Neamt, pe la jumatatea secolului al XVII-lea, Teodora a fost casatorita de catre parinti impotriva vointei ei. Chiar si casatorita, in intelepciunea ei, nu s-a lepadat de dragostea pentru Hristos si, plina de ravna fiind, s-a invoit impreuna cu sotul ei spre a imbratisa viata monahala. Chemarea lui Dumnezeu nu a ramas fara raspuns, Teodora intrand la Schitul Varzaresti din Vrancea, iar sotul ei, la Schitul Poiana Marului. Retragandu-se in Muntii Vrancei de teama navalirii turcilor, impreuna cu stareta ei, s-a nevoit in post aspru si rugaciune, asteptand trecerea primejdiei. Ramasa singura, dupa trecerea la Domnul a staretei ei, Sfanta a ajuns sa se nevoiasca in Muntii Neamtului.
Cu binecuvantarea egumenului Manastirii Sihastria, Teodora a inceput urcusul scarii pustnicesti in apropierea Schitului Sihla. Ani intregi s-a nevoit in munti, indurand foamea si frigul intr-o chilie, aproape de pestera care-i poarta numele, fiind stiuta doar de duhovnicul ei, care o spovedea si o impartasea la anumite intervale de timp. Dupa trecerea la Domnul a duhovnicului, Sfanta a ramas chiar nestiuta de nimeni, nevoindu-se cu rabdare, nemaiavand nici haine si nici hrana. Cum au fost singuratatea si departarea de lume, doar aceasta Maria Egipteanca a neamului romanesc poate sti. Generoasa padure i-a fost prietena si adapost, oferindu-i poame pentru astampararea foamei. Nici nu cred ca ne putem imagina asprimea traiului in inima muntilor, in frigul nemilos al iernilor, in preajma fiarelor padurii, in lipsa hranei si a vesmintelor.
In acest fel vietuind a dobandit darul facerii de minuni. De frica turcilor ajunsi pana la Sihla, Sfanta s-a ascuns intr-o pestera. Ca sa fie izbavita de pericol, s-a rugat, iar la rugaciunile ei stanca din fundul pesterii s-a crapat. Astfel a scapat, ramanand in pestera pentru tot restul vietii sale, rugandu-se neincetat. Hranita de pasarele si astamparandu-si setea dintr-o scobitura a stancii, indulcindu-se cu rugaciunea si imbracandu-se cu toata dragostea lui Dumnezeu, s-a curatit de orice patima si dorinta. Simtindu-si sfarsitul aproape, s-a rugat ca Bunul Dumnezeu sa-i trimita un preot, caci de acesta mai avea nevoie sufletul ei. Egumenul Sihastriei a observat cum pasarele plecau in ciocuri cu firimituri spre Sihla si a trimis doi frati sa desluseasca taina.
Cand fratii au ajuns noaptea in apropierea pesterii, au vazut cum Sfanta se ruga, fiind invaluita de o lumina orbitoare. Rugaciunea o inalta la propriu. Ardea ca o torta care nu se mistuieste niciodata. Sfanta i-a chemat pe nume si le-a cerut o haina. Apoi le-a spus sa-i trimita un duhovnic sa o impartaseasca. Fratii au adus dimineata la pestera duhovnicul cerut. S-a marturisit si a povestit toata nevointa ei, apoi a primit a se impartasi cu Sangele si Trupul lui Hristos si multumind lui Dumnezeu pentru toate si-a dat suflarea cea de pe urma. Parintii au savarsit slujba Inmormantarii si au ingropat trupul in pestera, care i-a fost casa si loc de rugaciune. Uitarea s-a asternut un timp, trupul ei ramanand tainuit, ca si vremea nevointei ei. In anul 1830, Schitul Sihla a fost refacut de familia domnitorului Mihail Sturza, care a asezat moastele intr-o racla deosebita, depusa in biserica spre inchinare, iar mai apoi mutata intr-o biserica noua din Miclauseni - Iasi.
Dupa putin timp, familia Sturza a dat sfintele moaste Manastirii Pecerska din Kiev. Astfel moastele Sfintei din Carpati (Sveti Teodora Carpatina) au ajuns in catacombele de la Pecerska. O pierdere grea pentru credinciosii care aveau evlavie la Sfanta, o pierdere inestimabila pentru sufletul neamului nostru. Pentru trairea ei deosebita a fost trecuta in randul sfintilor de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in 20 iunie 1992, cu data de praznuire la 7 august. Astazi, pestera unde s-a nevoit Sfanta Teodora este loc de pelerinaj. Loc de rugaciune, loc de regasire, loc de aducere aminte despre o viata traita in simplitate, dar mereu placuta lui Dumnezeu.
Multi vin aici sa ceara cate ceva si, primind raspuns, se intorc la viata lor cu bucuria implinirii. Sfanta ajuta si ocroteste, fara indoiala. Cersim mereu si mereu primim, insa prea putin dorim sa traim cum se cuvine. Nu suntem dispusi sa renuntam la confort, la bunuri si la traiul nostru modern. Cerem si mergem in continuare pe acelasi drum, fara sa ne gandim macar ca viata oricarui sfant este o Cale spre desavarsire. Sa ne rugam Sfintei Teodora sa ne lumineze pentru a placea si noi Domnului.
Cele pamantesti parasind si jugul pustniciei luand, te-ai facut mireasa lui Hristos, fericita; cu postul, cu privegherea, cerestile daruri luand si cu rugaciunea pe ingeri ajungand, firea omeneasca ai biruit si la cele ceresti te-ai mutat, lasandu-ne spre mangaiere pestera si sfintele tale moaste. Pentru aceasta, Sfanta Preacuvioasa Maica Teodora, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.(Troparul Sfintei Teodora de la Sihla)
Nascuta in sanul neamului nostru, in zona Moldovei, judetul Neamt, pe la jumatatea secolului al XVII-lea, Teodora a fost casatorita de catre parinti impotriva vointei ei. Chiar si casatorita, in intelepciunea ei, nu s-a lepadat de dragostea pentru Hristos si, plina de ravna fiind, s-a invoit impreuna cu sotul ei spre a imbratisa viata monahala. Chemarea lui Dumnezeu nu a ramas fara raspuns, Teodora intrand la Schitul Varzaresti din Vrancea, iar sotul ei, la Schitul Poiana Marului. Retragandu-se in Muntii Vrancei de teama navalirii turcilor, impreuna cu stareta ei, s-a nevoit in post aspru si rugaciune, asteptand trecerea primejdiei. Ramasa singura, dupa trecerea la Domnul a staretei ei, Sfanta a ajuns sa se nevoiasca in Muntii Neamtului.
Cu binecuvantarea egumenului Manastirii Sihastria, Teodora a inceput urcusul scarii pustnicesti in apropierea Schitului Sihla. Ani intregi s-a nevoit in munti, indurand foamea si frigul intr-o chilie, aproape de pestera care-i poarta numele, fiind stiuta doar de duhovnicul ei, care o spovedea si o impartasea la anumite intervale de timp. Dupa trecerea la Domnul a duhovnicului, Sfanta a ramas chiar nestiuta de nimeni, nevoindu-se cu rabdare, nemaiavand nici haine si nici hrana. Cum au fost singuratatea si departarea de lume, doar aceasta Maria Egipteanca a neamului romanesc poate sti. Generoasa padure i-a fost prietena si adapost, oferindu-i poame pentru astampararea foamei. Nici nu cred ca ne putem imagina asprimea traiului in inima muntilor, in frigul nemilos al iernilor, in preajma fiarelor padurii, in lipsa hranei si a vesmintelor.
In acest fel vietuind a dobandit darul facerii de minuni. De frica turcilor ajunsi pana la Sihla, Sfanta s-a ascuns intr-o pestera. Ca sa fie izbavita de pericol, s-a rugat, iar la rugaciunile ei stanca din fundul pesterii s-a crapat. Astfel a scapat, ramanand in pestera pentru tot restul vietii sale, rugandu-se neincetat. Hranita de pasarele si astamparandu-si setea dintr-o scobitura a stancii, indulcindu-se cu rugaciunea si imbracandu-se cu toata dragostea lui Dumnezeu, s-a curatit de orice patima si dorinta. Simtindu-si sfarsitul aproape, s-a rugat ca Bunul Dumnezeu sa-i trimita un preot, caci de acesta mai avea nevoie sufletul ei. Egumenul Sihastriei a observat cum pasarele plecau in ciocuri cu firimituri spre Sihla si a trimis doi frati sa desluseasca taina.
Cand fratii au ajuns noaptea in apropierea pesterii, au vazut cum Sfanta se ruga, fiind invaluita de o lumina orbitoare. Rugaciunea o inalta la propriu. Ardea ca o torta care nu se mistuieste niciodata. Sfanta i-a chemat pe nume si le-a cerut o haina. Apoi le-a spus sa-i trimita un duhovnic sa o impartaseasca. Fratii au adus dimineata la pestera duhovnicul cerut. S-a marturisit si a povestit toata nevointa ei, apoi a primit a se impartasi cu Sangele si Trupul lui Hristos si multumind lui Dumnezeu pentru toate si-a dat suflarea cea de pe urma. Parintii au savarsit slujba Inmormantarii si au ingropat trupul in pestera, care i-a fost casa si loc de rugaciune. Uitarea s-a asternut un timp, trupul ei ramanand tainuit, ca si vremea nevointei ei. In anul 1830, Schitul Sihla a fost refacut de familia domnitorului Mihail Sturza, care a asezat moastele intr-o racla deosebita, depusa in biserica spre inchinare, iar mai apoi mutata intr-o biserica noua din Miclauseni - Iasi.
Dupa putin timp, familia Sturza a dat sfintele moaste Manastirii Pecerska din Kiev. Astfel moastele Sfintei din Carpati (Sveti Teodora Carpatina) au ajuns in catacombele de la Pecerska. O pierdere grea pentru credinciosii care aveau evlavie la Sfanta, o pierdere inestimabila pentru sufletul neamului nostru. Pentru trairea ei deosebita a fost trecuta in randul sfintilor de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in 20 iunie 1992, cu data de praznuire la 7 august. Astazi, pestera unde s-a nevoit Sfanta Teodora este loc de pelerinaj. Loc de rugaciune, loc de regasire, loc de aducere aminte despre o viata traita in simplitate, dar mereu placuta lui Dumnezeu.
Multi vin aici sa ceara cate ceva si, primind raspuns, se intorc la viata lor cu bucuria implinirii. Sfanta ajuta si ocroteste, fara indoiala. Cersim mereu si mereu primim, insa prea putin dorim sa traim cum se cuvine. Nu suntem dispusi sa renuntam la confort, la bunuri si la traiul nostru modern. Cerem si mergem in continuare pe acelasi drum, fara sa ne gandim macar ca viata oricarui sfant este o Cale spre desavarsire. Sa ne rugam Sfintei Teodora sa ne lumineze pentru a placea si noi Domnului.
Cele pamantesti parasind si jugul pustniciei luand, te-ai facut mireasa lui Hristos, fericita; cu postul, cu privegherea, cerestile daruri luand si cu rugaciunea pe ingeri ajungand, firea omeneasca ai biruit si la cele ceresti te-ai mutat, lasandu-ne spre mangaiere pestera si sfintele tale moaste. Pentru aceasta, Sfanta Preacuvioasa Maica Teodora, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.(Troparul Sfintei Teodora de la Sihla)
