(9 Septembrie)
Rugăciunile începătoare
De este preot, începe aşa:
Binecuvântat
este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Iar
de nu este preot, se zice :
Pentru
rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Slavă
Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate Ceresc,
Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le
împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te
sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi
mântuieşte Bunule sufletele noastre !
Sfinte
Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)
Slavă
Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor ! Amin!
Preasfântă Treime,
miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne,
iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre,
pentru Sfânt Numele Tău !
Doamne
miluieşte ! (de 3
ori)
Slavă
Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor ! Amin !
Tatǎl nostru, Carele
eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se
Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele,
dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel
viclean ! Amin !
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această
rugăciune aducem Ţie, ca un Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !
Slavă
Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh !
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici
pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe
noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul
Tău ; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.
Şi
acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Uşa milostivirii
deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu
pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu
eşti mântuirea neamului creştinesc.
Cred întru unul Dumnezeu,
Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului si al pământului, al tuturor celor văzute
si nevăzute. Si întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut,
Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; lumină din lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut,
Cel
de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii si
pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul
Sfânt si din Fecioara Maria si S-a făcut om. Si S-a răstignit pentru noi în
zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit si s-a îngropat. Si a înviat a treia zi,
după Scripturi. Si S-a înălţat la ceruri si sade de-a dreapta Tatălui. Si
iarăsi va să vină cu slavă să judece viii si morţii, a Cărui împărăţie nu va
avea sfârsit. Si întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl
purcede, Cel ce împreună cu Tatăl si cu Fiul este închinat si slăvit, Care a
grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească si apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Astept învierea morţilor si viaţa
veacului ce va să fie. Amin !
Doamne
miluieste ! (de 12 ori)
Slavă
Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor ! Amin !
Veniţi
să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)
Veniţi
să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o
închinăciune)
Veniţi
să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o
închinăciune)
Psalmul
142
Doamne,
auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru
dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii
nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o
calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din
veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate lucrurile
Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am
către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab
auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca
să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila
Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine
am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă
de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că
Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul
dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea
Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii
mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă
Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor ! Amin !
Aliluia !
Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !
Aliluia !
Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !
Aliluia !
Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Dumnezeu
este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întruNumele
Domnului ! (de 3 ori)
Apoi,
Troparul Sfântului Cuvios Chiriac de la Tazlău (Glasul 1) :
De dragostea lui Hristos fiind înflăcărat, viaţă
sihăstrească ai petrecut în peştera din Măgura Tazlăului, pe Dumnezeu slăvind
şi pe diavoli biruind. Pentru aceasta, cu credinţă te lăudam pe tine Cuvioase
Chiriac, Părintele nostru!
Slavă
Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !
Apoi
se zice : Condacul Sfântului Cuvios Chiriac de la Tazlău (Glasul 1) :
Despărţindu-te
din tinereţe de lume, ai plecat cu binecuvântare din casa părintească şi ai
intrat să slujeşti în Casa Domnului la Mânăstirea Tazlău, unde te-ai făcut
călugar iscusit şi, mai apoi, pustniciei te-ai dat, făcându-te vas ales al
Duhului. De aceea, într-un glas îţi strigăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Parinte
Chiriac, podoaba Moldovei şi lauda sihaştrilor!
Şi
acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !
Nu
vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi,
nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit
dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ?
Nu
ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din
toate nevoile.
Psalmul
50
Miluieşte-mă,
Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi
după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă
spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că fărădelegea
mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am
greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru cuvintele
Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am
zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit ;
cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat
mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos
decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ;
Bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi
toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine,
Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă
lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la
mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă
întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi
la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule,
Dumnezeul mântuirii mele ; Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne,
buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit
jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui
Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă
bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot
; atunci vor pune pe altarul Tău jertfă.
Condacul 1
Cu evlavie adâncă să-l cinstim pe
Cuviosul Chiriac, cel care s-a nevoit în Măgura Tazlăului, petrecând
viață îngerească, făcându-se podoaba sihaștrilor și neîncetat cântându-i
lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 1
Din tinerețe părăsind lumea cea deșartă, cu evlavie ai slujit lui Dumnezeu; pentru aceasta cu laude te cinstim:
Bucură-te, că de tânăr ai intrat în Mănăstirea Tazlăului,
Bucură-te, iubitorule de feciorie,
Bucură-te, odihna celor împovărați cu necazuri,
Bucură-te, luminarea celor puțin credincioși,
Bucură-te, mijlocitorul nostru în rugăciune către Hristos,
Bucură-te, pildă de rugăciune,
Bucură-te, îndemnător al viețuitorilor din pustie,
Bucură-te, fierbinte rugător pentru toți credincioșii,
Bucură-te, cel ce ai ales sărăcia de bunăvoie,
Bucură-te, vindecarea rănilor sufletești,
Bucură-te, mângâierea orfanilor și a văduvelor,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 2-lea
Frumos
la chip, curat la suflet, cu palmele bătătorite de muncă, te-ai făcut
vas ales al Duhului Sfânt, Cuvioase, și sporind în viața duhovnicească,
te-ai învrednicit a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Nevoindu-te
în ascuns, fața ta s-a arătat luminoasă, strălucind fecioria trupului
și a minții. De aceea, duhovnicul tău te-a găsit vrednic de călugărie,
pentru aceasta și noi îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ai sorbit învățătura bătrânilor duhovnici;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale mulți bolnavi dobândeau vindecare,
Bucură-te, că pe mulți i-ai liniștit de bântuielile nevăzuților vrăjmași,
Bucură-te, că nu ai fost nepăsător față de harul ce era întru tine,
Bucură-te, că neîncetat ai sporit în trăirea duhovnicească,
Bucură-te, că pustnicilor din Tebaida te-ai asemănat,
Bucură-te, că i-ai cercetat pe românii din Ardeal, apărându-i de învățăturile greșite,
Bucură-te, că de mari daruri te-ai învrednicit,
Bucură-te, că sfintele tale moaște de Sfântul Mitropolit Dosoftei au fost sărutate,
Bucură-te, că ți-ai aflat odihna în biserica Mănăstirii Tazlău,
Bucură-te, că ai trăit în vremuri de adâncă evlavie,
Bucură-te, că ai strălucit ca un adevărat vas al lui Dumnezeu,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 3-lea
Cel
ce de mâinile preoților, la hirotonie, ai fost purtat în jurul Sfintei
Mese și din gura arhiereului ai auzit cuvintele: „Primește odorul acesta
și îl păstrează pe el”, te-ai învrednicit de mari daruri, pentru care
I-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Curăția
trupului și a minții tale, Cuvioase, a strălucit ca diamantul de rouă
când răsare soarele. Pentru aceasta toți îți cântăm:
Bucură-te, temătorule de Dumnezeu,
Bucură-te, cel ce ai luat îndrăzneală către Hristos, Stăpânul făpturii,
Bucură-te, că din copilărie ai avut înțelepciunea bătrânului,
Bucură-te, că neîncetat ai lucrat poruncile lui Hristos,
Bucură-te, cel ce toate încercările le-ai răbdat,
Bucură-te, că, prin tăierea voii, smerita cugetare ai dobândit,
Bucură-te, că pustia liniștea apropierii de Dumnezeu ai socotit-o,
Bucură-te, că în tine smerenia a rodit,
Bucură-te, chip al blândeții,
Bucură-te, icoană a nevoinței,
Bucură-te, că prin post și rugăciune pe cel viclean l-ai rușinat,
Bucură-te, cel ce totdeauna rugăciunea inimii ai murmurat,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 4-lea
Iubitorilor
de Biserică, însetați de adevăr, veniți în Mănăstirea Tazlău, zidirea
Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, să-L preaslăvim pe Dumnezeu
cântându-I, împreună cu Sfântul Chiriac, laudă: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Din
copilărie fiind iubitor de feciorie, neiubitor de arginți, dar iubitor
de săraci, având milă și de cei împovărați cu patimi, te cinstim,
Cuvioase Chiriac, cu laude ca acestea:
Bucură-te, postitorule asemenea cu Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan,
Bucură-te, lauda Mănăstirii Tazlău,
Bucură-te, cel ce ai avut mulțime de ucenici în munții Neamțului,
Bucură-te, cel ce ai fost cinstit de Sfântul Mitropolit Dosoftei;
Bucură-te, cel ce, asemeni muntelui Ceahlău, te-ai ridicat spre cer,
Bucură-te, cel ce în Măgura Tazlăului ai fost luminat de soarele Hristos
Bucură-te, iubitorule de liniște,
Bucură-te, cel ce toate le-ai părăsit pentru dragostea lui Hristos,
Bucură-te, cel ale cărui fapte sunt cinstite de credincioși,
Bucură-te, cel ce și în firul ierbii ai văzut lucrarea lui Dumnezeu,
Bucură-te, cel ce în glasul păsărilor ai ascultat slava adusă lui Dumnezeu,
Bucură-te, cel ce te-ai făcut mlădiță a viței Hristos,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 5-lea
În
curgerea apei Tazlăului ai văzut vremelnicia acestei vieți și ți-ai
pregătit sufletul pentru călătoria cea mare, cântându-l lui Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul al 5-lea
Cel ce din copilărie ai
coborât, Cuvioase, din satul Mesteacăn cu dorul de a te închina în
Sfânta Mănăstire Tazlău și a primi binecuvântare de la sihaștrii cei ce
locuiau în bordeie și în peșteri, învrednicește-ne și pe noi de aceste
laude:
Bucură-te, cel ce ai primit preoția ca ascultare,
Bucură-te, că evlavie adâncă ai avut către Născătoarea de Dumnezeu,
Bucură-te, cel ce ai fost stavilă dușmanilor credinței,
Bucură-te, cel ce te-ai hrănit cu fructe sălbatice,
Bucură-te, cel ce din înălțimea Măgurei priveai măreția sfântului locaș,
Bucură-te, cel ce ai slujit în altarul închinat Nașterii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu,
Bucură-te, că în rugăciune îndelung petreceai,
Bucură-te, că tuturor mila lui Dumnezeu vesteai,
Bucură-te, că tuturor dreapta judecată și bunătatea lui Dumnezeu arătai
Bucură-te, că suferințele trupești prin răbdare le-ai biruit,
Bucură-te, că te-ai făcut pildă de viețuire tuturor,
Bucură-te, că trândăvia somnului ai lepădat-o,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 6-lea
N-ai
socotit, Cuvioase, repejunile Tazlăului stavilă în calea rugăciunii,
atunci când coborai din munți la vreme de noapte, și te bucurai că nu
slăbește duhul rugăciunii tale și al fraților care, însetați de slujbele
de noapte, cântau împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Având
în suflet credința, nădejdea și dragostea, ai venit, Cuvioase, aici,
unde au călcat pașii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, și unde, ca
într-o temniță, ți-ai răstignit patimile cele pierzătoare de suflet,
pentru aceasta auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce apropiindu-te de asfințitul vieții ai plâns pentru puținătatea rugăciunii,
Bucură-te, cel ce ai ascultat chimvalul sfințit din turnul mănăstirii la vremea rugăciunii,
Bucură-te, cel ce ai îndepărtat duhul cel rău care te ispitea,
Bucură-te, cel ce tinerețea ai trăit-o cu înțelepciunea bătrâneții;
Bucură-te, cel ce ai alinat durerile bătrânilor,
Bucură-te, cel ce ai îndulcit suferințele orfanilor,
Bucură-te, ocrotitorul văduvelor,
Bucură-te, cel ce i-ai mustrat pe cei necredincioși,
Bucură-te, vrednicule slujitor al Altarului,
Bucură-te, că pe mulți i-ai ajutat cu rugăciunile tale,
Bucură-te, că Dumnezeu ți-a ascultat rugăciunea,
Bucură-te, rod binecuvântat al dreptcredincioșilor tăi părinți,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 7-lea
În
fața Sfântului Jertfelnic, cu multă cuvioșie ai ținut în mâinile tale
pe Mielul lui Dumnezeu și i-ai împărtășit pe credincioși, care îl lăudau
pe Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
În
peștera umedă și rece pe timp de vară sau de iarnă, la adăpost de
crivăț și de fiarele pădurii, te încălzeai și te hrăneai cu rugăciunea
pentru sufletele credincioșilor, pentru aceasta și noi îți strigăm:
Bucură-te, cel ce ai privegheat sfârșitul multor monahi și mireni;
Bucură-te, cel ce prin Taina Sfântului Botez i-ai unit pe prunci cu Hristos,
Bucură-te, cel ce pe cărările de munte neîncetat aduceai laudă Creatorului,
Bucură-te, cel ce ai apărat de tâlhari Mănăstirea Tazlăului,
Bucură-te, cel ce ai stins focul necucernic din mintea mirenilor și a monahilor,
Bucură-te, cel ce ai netezit cu picioarele tale cărările ce duceau la schitul cel ars din vechime,
Bucură-te, cel ce ai slujit acolo unde a căzut săgeata Sfântului Ștefan cel Mare,
Bucură-te, că te odihnești în biserica unde te-ai răstignit în cămașa de nuntă;
Bucură-te, cel ce în mireasma rugăciunii ți-ai încredințat sufletul în mâinile lui Hristos,
Bucură-te, că faptele tale cele bune ți-au fost scrise în cartea vieții,
Bucură-te, parfum binemirositor al virtuților,
Bucură-te, cel ce slava omenească ai socotit-o întristare și durere, deșertăciune,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 8-lea
Cel
ce pleava necredinței ai vânturat-o cu adevărul credinței ortodoxe și
grâul de neghină l-ai ales, dreptatea ai binecuvântat, fărădelegea ai
osândit, pe diavolul l-ai îndepărtat cu rugăciunile tale, Cuvioase, și
cu bună credință I-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Roagă-te,
Cuvioase, să se depărteze de la noi tot necazul, toată boala aducătoare
de moarte, tot păcatul, care ca o frânghie se înfășoară în jurul
nostru, pentru ca în ziua judecății răspuns bun să avem și pe tine să te
lăudăm cântând:
Bucură-te, podoaba călugărilor,
Bucură-te, luceafăr preafrumos,
Bucură-te, cel ce ne-ai dăruit pildă de viețuire,
Bucură-te, iubitorule de tăcere,
Bucură-te, cel ce ne-ai predicat prin faptele și trăirea ta,
Bucură-te, cel ce ne ferești de nălucirile din timpul nopții,
Bucură-te, cel ce te-ai adăugat cetelor sfinților,
Bucură-te, cel ce potolești mânia celor cu nărav de fiară,
Bucură-te, cel ce aduni bunătatea și o reverși peste cei răi,
Bucură-te, mângâierea celor asupriți,
Bucură-te, pavăza Ortodoxiei împotriva ereticilor,
Bucură-te, fericit crin al Moldovei,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 9-lea
De
multe boli trupești și de duhurile care umblă prin locuri pustii și
fără de apă i-ai izbăvit, Părinte, pe cei care au cerut ajutorul lui
Hristos, pentru aceasta îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Celui ce cu umilință și cu multă credință a primit darul vindecărilor și al rugăciunii de foc să-i aducem cântarea aceasta:
Bucură-te, bob de grâu care ai adus rod bogat,
Bucură-te, că ai intrat pe ușa cea strâmtă și cu chinuri,
Bucură-te, că neclintit ai păstrat îngerescul chip de monah,
Bucură-te, risipitorule de furtună și grindină,
Bucură-te, puterea voinței,
Bucură-te, ramură de iasomie binemirositoare,
Bucură-te, sihastrule al Moldovei,
Bucură-te, ridicarea celor îngenuncheați de patimi,
Bucură-te, luminătorul Tazlăului,
Bucură-te, stavila clevetirilor,
Bucură-te, întărirea celor slabi,
Bucură-te, cel ce ai rupt mrejele celui viclean,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 10-lea
Ca
o icoană a adevărului ai strălucit, Cuvioase, pe tâmpla Bisericii lui
Hristos și, prin înfrânare, ai biruit patimile trupești. De aceea
credincioșii, cu multă evlavie, pășesc pe cărările străbătute de tine,
pentru a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ca
unul care ai îndepărtat lenea și mândria, ai fost ales vas de multă
cinste al neamului nostru, Cuvioase. Pentru aceasta și noi îți cântăm
unele ca acestea:
Bucură-te, iubitorule de lumină,
Bucură-te, că necontenit ai fost în nevoință,
Bucură-te, cel ce ai așteptat întâlnirea cu Marele Arhiereu, Hristos,
Bucură-te, că te-ai străduit în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu,
Bucură-te, cel ce ai fost păstor de suflete pentru turma lui Hristos,
Bucură-te, pildă de iubire,
Bucură-te, cel ce ai învins mânia celor potrivnici,
Bucură-te, mângâierea părinților tăi trupești,
Bucură-te, că mereu te rogi pentru mântuirea noastră,
Bucură-te, râvnitorule către cele sfinte,
Bucură-te, lauda pământului Moldovei,
Bucură-te, izvor de înțelepciune,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 11-lea
Coborând
din munte sâmbăta seara, în lumina palidă a lumânărilor, priveghere de
toată noaptea săvârșeai. Iar a doua zi, împreună cu părinții mănăstirii,
Sfânta Liturghie săvârșeai, unindu-te cu Hristos și cântându-l lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Cu
binecuvântarea starețului, Cuvioase Părinte, luai hrană pâine și fructe
uscate și te întorceai în pustie; pentru aceasta și noi îți cântăm:
Bucură-te, că după plecarea ta în pustie frații rămâneau întăriți sufletește,
Bucură-te, că ai fost bun lucrător la secerișul cel duhovnicesc,
Bucură-te, apă limpede de munte din care mulți s-au adăpat,
Bucură-te, cel ce pentru păcatele fraților lacrimi ai vărsat,
Bucură-te, că pe bătrâni i-ai mângâiat,
Bucură-te, că mulți bătând la ușa sufletului tău au primit ajutor,
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea neîncetată ai alungat cetele diavolilor,
Bucură-te, că mâhnirea fraților în bucurie ai prefăcut-o,
Bucură-te, cel ce fapta bună cu smerenia ai împletit-o,
Bucură-te, că pe eretici mincinoși i-ai arătat,
Bucură-te, că piatra goală și rece drept pat ți-a slujit,
Bucură-te, că adâncurile înțelepciunii lui Dumnezeu le-ai cercetat,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 12-lea
Iubitorilor
de Hristos și nevoință, veniți să-l lăudăm pe sihastrul sihaștrilor, pe
Chiriac cel ce s-a făcut pildă nouă tuturor, răsărind ca o floare de
colț pe înălțimile munților, pentru aceasta să-I cântăm lui Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul al 12-lea
Când ai primit,
Cuvioase, vestea întoarcerii în pământul din care ai fost luat, pe
buzele tale tremura rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” pentru aceasta te cinstim
cântând așa:
Bucură-te, cel ce de mai înainte ți-ai cunoscut sfârșitul,
Bucură-te, cel ce ai biruit lucrarea îngerilor căzuți,
Bucură-te, ajutătorul și îndreptătorul păcătoșilor,
Bucură-te, cel ce ai apărat turma lui Hristos de lupii cei răpitori,
Bucură-te, cel ce prin credința ta duhurile ai deosebit,
Bucură-te, râu de apă vie care ai adăpat mulțimile credincioșilor,
Bucură-te, cel ce ai arătat calea izbăvirii de păcate,
Bucură-te, cel ce ai fost hrănit cu învățăturile cele sfinte,
Bucură-te, că privind la apusul soarelui ai cugetat la sfârșitul tău,
Bucură-te, cel ce în pustie ai plâns durerile noastre,
Bucură-te, cel ce ai fost prieten bun al împăratului durerilor,
Bucură-te, cel ce pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare pururea l-ai pomenit în rugăciunile tale,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 13-lea (acest Condac se zice de 3 ori):
O,
Preacuvioase Părinte, iubitor de pustie și de oameni, răbdătorule în
nevoință, izbăvitorule de boli și de sărăcie sufletească, primește de la
noi laudele acestea, pe care cu dragoste le aducem ție, și roagă-te
pentru noi, cei ce-l cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Apoi iarăşi se zice Icosul întâi:
Din tinerețe părăsind lumea cea deșartă, cu evlavie ai slujit lui Dumnezeu; pentru aceasta cu laude te cinstim:
Bucură-te, că de tânăr ai intrat în Mănăstirea Tazlăului,
Bucură-te, iubitorule de feciorie,
Bucură-te, odihna celor împovărați cu necazuri,
Bucură-te, luminarea celor puțin credincioși,
Bucură-te, mijlocitorul nostru în rugăciune către Hristos,
Bucură-te, pildă de rugăciune,
Bucură-te, îndemnător al viețuitorilor din pustie,
Bucură-te, fierbinte rugător pentru toți credincioșii,
Bucură-te, cel ce ai ales sărăcia de bunăvoie,
Bucură-te, vindecarea rănilor sufletești,
Bucură-te, mângâierea orfanilor și a văduvelor,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
şi Condacul
întâi:
Cu evlavie adâncă să-l cinstim pe Cuviosul Chiriac, cel care s-a
nevoit în Măgura Tazlăului, petrecând viață îngerească, făcându-se
podoaba sihaștrilor și neîncetat cântându-i lui Dumnezeu: Aliluia!
Şi apoi se face :
Otpustul
Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii
Tale, ale Sfântului Cuvios Chiriac de la Tazlău şi ale tuturor Sfinţilor,
miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi !
De
dragostea lui Hristos fiind inflacarat, viata sihastreasca ai petrecut
in pestera din Magura Tazlaului, pe Dumnezeu slavind si pe diavoli
biruind. Pentru acesta cu credinta te laudam pe tine Cuvioase Chiriac,
Parintele nostru!
Troparul, gl1
Condacul glasul 1:
Despartindu-te din
tinerete de lume, ai plecat cu binecuvantare din casa parinteasca si ai
intrat sa slujesti in Casa Domnului la Manastirea Tazlau, unde te ai
facut calugar iscusit si mai apoi pustniciei te-ai dat, facandu-te vas
ales al Duhului. De aceea, intr-un glas iti strigam: Bucura-te, Sfinte
Cuvioase Parinte Chiriac, podoaba Moldovei si lauda sihastrilor!
Cel
mai cunoscut pustnic nevoitor in preajma Manastirii Tazlau, unul dintre
marii sfinti ai neamului nostru romanesc care a ramas in constiinta
poporului, este Sfantul Cuvios Chiriac, ostenitor in pestera din muntele
Magura. Printr-o viata aleasa, inchinata in intregime lui Dumnezeu,
petrecuta in nevointa si neincetata rugaciune, Cuviosul Chiriac s-a
aratat un vas ales al Duhului Sfant, numarandu-se in randurile marilor
nevoitori ai secolului al XVII-lea din Moldova.
S-a nascut la
inceputul secolului al XVII-lea intr-o familie de credinciosi din satul
Mesteacan. De mic copil, fiind luat de catre parinti la sfintele slujbe
de la Manastirea Tazlau, a simtit ca sufletul i se „intraripeaza cu
dumnezeiescul dor”, drept pentru care, luand binecuvantare parinteasca, a
intrat din frageda tinerete in obstea Manastirii Tazlau. A deprins
viata monahiceasca in manastire, apoi a primit ingerescul chip al
calugariei. Aici el da dovada de multa dragoste si ravna duhovniceasca,
devenind un ales lucrator al smereniei intru ascultare, al rugaciunii
neincetate si al postirii indelungate. Dupa putina vreme a fost
hirotoni, fara voia lui, diacon si preot, devenind in scurta vreme un
iscusit povatuitor de suflete. Dorul pentru o nevointa mai aspra il face
sa se retraga in pustnicie intr-o pestera pe un munte din apropierea
manastirii, numit Magura Tazlaului, unde se osteneste in privegheri de
toata noaptea, rabdand si biruind frigul cumplit si ispitele diavolesti.
Dobandind darul rugaciunii curate, al vindecarii bolilor si al
izgonirii demonilor, el devine foarte cautat de catre multimile de
calugari si credinciosi, dornici sa se impartaseasca din sfintenia
vietii sale. In acea perioada de intensa propaganda calvina venita din
Transilvania, el se constituie intr-un adevarat aparator si marturisitor
al dreptei credinte, pastrand aprinsa flacara Ortodoxiei in tot tinutul
Neamtului.Ravnind vietii
imbunatatite a nevoitorilor pentru Hristos, Cuviosul Chiriac a cercetat
manastirile Moldovei, culegand cu harnicie sfaturi ziditoare de suflet,
deprinzand lepadarea de sine pentru a-I urma lui Hristos si, mai ales,
invatand de la fiecare parinte intalnit lucrarea cea placuta a lui
Dumnezeu: rugaciunea neincetata. Fara indoiala, se ocupa si cu citirea
Scripturii si a altor carti folositoare. Manca doar o data in zi, dupa
apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, atipind doar
doua-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului. Astfel va starui
cuviosul fara odihna in chemarea numelui preadulcelui Iisus, pentru a
stinge toata patima trupului, invrednicindu-se de vederea luminii
dumnezeiesti si primind roua Duhului Sfant. Facand inima sa locas
neprihanit Mantuitorului Hristos, se va bucura intru adancul ei de mari
bucurii si mangaieri duhovnicesti, odihnindu-se cu lacrimile cele
aducatoare de bucurie. Si urcand in scurt timp pe treptele sfinteniei,
pe multi ii folosea cu vietuirea sa aleasa, cu rugaciunea si cu sfatul
sau, caci a fost binecuvantat de Dumnezeu cu darul discernerii
gandurilor. Si atat monahii, cat si credinciosii de rand il
cautau,minunandu-se de blandetea si intelepciunea sa, si pe multi a
indreptat pe calea cea dreapta, risipind cursele vrajmasilor si
aratandu-se facator de minuni inca din timpul vietii.
Faptele cele mai alese
ale vietii Cuviosului Chiriac de la Tazlau sunt: dragostea si ravna
duhovniceasca, nevointa pustniceasca, smerenia, desavarsita ascultare,
tacerea, postirea indelungata si neincetata rugaciune.
Inca din timpul
vietii, evlavia populara l-a consacrat drept sfant, lucru adeverit si de
Sfantul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care l-a cunoscut si,
apoi, i-a sarutat moastele, dupa cum insusi marturiseste; „apucat-am in
zilele noastre parinti inalti la podvig (nevointa) si plecati la
smerenie adanca: pe parintele Chiriac de la Bisericani si pe Chiriac de
la Tazlau”, iar in Patericul Sfintilor moldo-romani, din anul 1888 se
scrie: „Asemenea, tot intru aceasta vreme, s-a nevoit sihastreste si alt
preacuvios parinte Chiriac de la Schitul Tazlaul si tare mult s-a
luptat impotriva vrajmasilor celor nevazuti si desavarsit i-a biruit si
se praznuieste (la) decembrie 31 de zile”.
Drept marturie a
vietuirii sale sfinte si minunate este aceea ca dupa moarte (1660),
trupul fiindu-i dezgropat, dupa randuiala stramoseasca, a fost gasit
nestricat. Din evlavie, trupul i-a fost impartit, iar o parte ar fi
ramas in mormantul sau. Cu adanca credinta si nadejde vin si astazi sa
se inchine la sfintele sale moaste calugari si credinciosi de
pretutindeni.
Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
Slujba Sfântului se va combina cu a Praznicului
LA VECERNIA MICĂ
La „Doamne, strigat-am…” se pun stihirile pe 4, glas 4
Fiu de părinți evlavioși fiind, din
pruncie te-ai arătat plin de râvnă dumnezeiască și intrând în obștea
Mănăstirii Tazlău, te-ai nevoit a robi binelui ceea ce este rău și a
supune trupul duhului. Pentru aceasta te rugăm, Sfinte Cuvioase Părinte
Chiriac, nu înceta a mijloci pentru sufletele noastre. (de două ori)
În peșteră, pe munte, te-ai umplut de
darul Duhului, petrecând în postiri și privegheri, cu lacrimi și
cântări. Pentru aceasta ai strălucit ca o stea, pildă făcându-te
ucenicilor tăi, iar acum petreci împreună cu cei fără de trup, slăvind
neîncetat pe Hristos Dumnezeu Cuvântul.
Ne închinăm ție, Sfinte Cuvioase
Părinte Chiriac, celui ce te-ai învrednicit de viața cea fericită, pe
care ai aflat-o prin nevoințe și curăție. Roagă-L pe Hristos Dumnezeu să
ne dăruiască pace și mare milă.
Slavă…, glasul al 5-lea
Veniți, toate cetele monahilor să
lăudăm astăzi pe Cuviosul Părintele nostru Chiriac, lauda Moldovei și
rugătorul credincioșilor, căci în peștera Măgurei Tazlăului s-a adăpat
din râul dumnezeieștii desfătări și izvor de daruri duhovnicești s-a
arătat. Pentru aceasta să-i strigăm: Bucură-te Sfinte Părinte Chiriac,
lauda sihaștrilor!
Și acum…, a Praznicului sau a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica)
La Stihoavnă:
Glasul al 6-lea, Podobie: Casa Efratului
Arătatu-te-ai vas sfințit din pruncie, de Dumnezeu purtătorule Chiriac, și casă Prea Sfântului Duh.
Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui…
Amăgirile viclenilor diavoli biruindu-le cu puterea Crucii, ai făcut cunoscută slava lui Hristos, părinte Chiriac.
Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte…
Fiind luminat cu strălucirea Crucii,
ai risipit întunericul înșelăciunii și nălucirile demonilor le-ai
surpat, Chiriac, părintele nostru.
Slavă…
Biruind cu puterea Crucii
înșelăciunile viclenilor demoni, ai arătat slava lui Hristos. Pentru
aceasta, roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.
Și acum… a Născătoarei:
Stăpână preabună, ridică sfintele tale mâini către Fiul tău, ziditorul cel iubitor de suflete, să miluiască pe robii tăi.
Tropar, glasul 1:
De dragostea lui Hristos fiind
înflăcărat, viață sihăstrească ai petrecut în peștera din Măgura
Tazlăului, pe Dumnezeu slăvind și pe diavoli biruind. Pentru acesta cu
credință te lăudăm pe tine Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Slavă…, Și acum, al Praznicului.
Și Apolisul.
LA VECERNIA MARE
După psalmul 103, se cântă „Fericit bărbatul…”, starea I.
La „Doamne, strigat-am…” se pun stihirile pe 8, Trei ale Praznicului și cinci ale Cuviosului
Stihirile praznicului, glasul al 6-lea:
Astăzi Dumnezeu, Cel ce Se odihnește
pe scaune înțelegătoare, scaun sfânt pe pământ Luiși mai înainte Și-a
gătit. Cel ce a întărit cu înțelepciunea cerurile, cer însuflețit cu
iubirea de oameni Și-a făcut. Că din rădăcină neroditoare sad de viață
purtător ne-a odrăslit nouă pe Maica Sa, Dumnezeul minunilor, și
nădejdea celor fără de nădejde, Doamne, slavă Ție!
Aceasta este ziua Domnului,
bucurați-vă, popoare, căci iată cămara Luminii și cartea Cuvântului
vieții din pântece sterp a ieșit, și ceea ce s-a născut ușă către
răsărituri așteaptă intrarea Preotului celui mare. Singura care aduce pe
Unul Hristos în lume, spre mântuirea sufletelor noastre.
Măcar că, prin vrerea lui Dumnezeu, și
alte fericite femei sterpe au odrăslit, dar Maria a strălucit mai
presus decât toți cei născuți, cu dumnezeiască cuviință. Căci, din maică
neroditoare în chip preamărit născându-se, a născut cu trup pe
Dumnezeul tuturor mai presus de fire, din pântece fără de sămânță,
singură fiind ușă a Unuia-Născut Fiului lui Dumnezeu, prin care trecând,
încuiată a păzit-o. Și toate cu înțelepciune tocmindu-le, precum Însuși
știe, tuturor oamenilor a lucrat mântuire.
Stihirile Cuviosului Chiriac, glasul al 8-lea
Fiu de părinți evlavioși fiind, din
pruncie te-ai arătat plin de râvnă dumnezeiască și, intrând în obștea
Mănăstirii Tazlău, te-ai nevoit a robi binelui ceea ce este rău și a
supune trupul duhului. Pentru aceasta te rugăm, Sfinte Cuvioase Părinte
Chiriac, nu înceta a mijloci pentru sufletele noastre. (de două ori)
În peșteră, pe munte, te-ai umplut de
darul Duhului, petrecând în postiri și privegheri, cu lacrimi și
cântări. Pentru aceasta ai strălucit ca o stea, pildă făcându-te
ucenicilor tăi, iar acum petreci împreună cu cei fără de trup, slăvind
neîncetat pe Hristos Dumnezeu Cuvântul. (de două ori)
Ne închinăm ție, Sfinte Cuvioase
Părinte Chiriac, celui ce te-ai învrednicit de viața cea fericită, pe
care ai aflat-o prin nevoințe și curăție. Roagă-L pe Hristos Dumnezeu să
ne dăruiască pace și mare milă. (de două ori)
Arătatu-te-ai vas sfințit din pruncie
și casă Prea Sfântului Duh, amăgirile viclenilor diavoli biruindu-le cu
puterea Crucii, ai făcut cunoscută slava lui Hristos, de Dumnezeu
purtătorule Chiriac. (de două ori)
Slavă…, glasul al 5-lea
Veniți, toate cetele călugărilor, să
lăudăm astăzi pe Cuviosul Părintele nostru Chiriac, pe fiul Moldovei și
ostenitorul în peștera din Măgura Tazlăului, care întocmai cu marii
sihaștri a strălucit și pe credincioși pe calea cea strâmtă i-a
povățuit, apărându-i de învățăturile cele rele. Pentru aceasta și noi,
într-un glas să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Chiriac, Părintele
nostru!
Și acum… a Praznicului sau a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica)
VOHOD – Lumină lină…
Prochimenul zilei și Paremiile Sfântului (se pun de la 11 sau 17 ianuarie)
LA LITIE Stihirile pe glasul al 2-lea
Din tinerețe te-ai despărțit, Părinte,
de toată legătura cu oamenii și ai alergat către ostenelile sihăstriei,
părăsind, în pustie, patimile firii. Pentru aceasta, ca un înger ai
viețuit și pe balaurul cel ucigaș de oameni l-ai biruit. Pentru aceea
petrecând în ceruri, Cuvioase Chiriac, cere și nouă mare milă.
Fiind cuprins de dragostea lui
Hristos, ai lepădat lumea cu toate cele ale ei și luând chipul îngeresc,
viețuire aspră ai petrecut în peștera cea de la Măgura Tazlăului.
Adu-ți aminte și de noi, Părinte Chiriac, care cu credință cinstim
sfântă pomenirea ta.
Nevoitorule al Duhului cel prea ales,
izgonitorul demonilor și tămăduitorul bolilor, Părinte Cuvioase Chiriac,
lauda sihaștrilor, nu înceta a te ruga pentru poporul românesc de
pretutindenea care cu credință cinstește prăznuirea ta.
Bucură-te, podoaba pustnicilor și
luminătorul poporului, căci înaintea rătăcirilor străine ai ținut
aprinsă flacăra dreptei credințe, apărându-ți turma de lupii cei
răpitori. Bucură-te cel ce ești rugător al neamului nostru înaintea
tronului ceresc, Sfinte Părinte Chiriac!
Slavă…, glasul al 2 lea
Cuvioase Părinte, taberele demonilor
le-ai pierdut cu smerenia și cetele îngerilor le-ai aflat cu rugăciunea.
Pentru aceasta, în cer, ai primit plata ostenelilor tale, îndrăznire
având către Domnul, cere pace sufletelor noastre.
Și acum…, a Praznicului sau a Născătoarei de Dumnezeu
O, minune mai nouă decât toate
minunile cele de demult! Că cine a cunoscut ca o maică să fi născut mai
presus de fire și să fi purtat în brațe pe Cel ce cuprinde toată
zidirea? A lui Dumnezeu este voia, Cel ce S-a născut! Pe care ca pe un
prunc, Preacurată, purtându-L în brațele tale și îndrăzneală ca o maică
dobândind către Dânsul, nu înceta a-L ruga, pentru cei ce te cinstesc,
să miluiască și să mântuiască sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Sfântului, glasul al 5-lea
Cele din această viață de nimic le-ai
socotit, Părinte Chiriac, căci ca în ceruri ai dorit a viețui. Lauda
lumii o ai defăimat și cu smerenia te-ai îmbrăcat, casa părintească
ți-ai părăsit și viața monahicească ai ales. Pentru aceasta, Cuvioase,
roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui…
Nici somn nu ai dat ochilor tăi, nici
genelor tale dormitare, Cuvioase, până ce sufletul și trupul nu ți le-ai
curățit de patimi, gătindu-te pe tine locaș al Duhului. Cu postul cel
prea aspru și privegherea cea de toată noaptea, ai dobândit în inimă
rugăciunea cea de foc și te-ai făcut ales învățător al cetelor de
ucenici. Și pe noi, Părinte, ne cheamă la cunoștința cea mântuitoare.
Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate…
Cuvioase Părinte Chiriac, în tot
ținutul Neamțului a ieșit vestirea ta, căci lumea te-a cunoscut ca mare
rugător, de demoni izgonitor și în necazuri grabnic ajutător. Pentru
aceasta ca un sfânt ai fost cinstit și de Sfântul Mitropolit Dosoftei ai
fost vestit, iar acum în locașurile cerești împreună v-ați sălășluit,
de unde roagă-L pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască iertare de
păcate.
Slavă…, glasul al 5-lea
Mulțimile călugărilor te cinstesc,
Sfinte Părinte Chiriac, pentru că, deșertăciunea lumii părăsind, ai
aflat înțelepciunea cea cerească și luptând cu armele luminii ai biruit
întunericul păcatelor, dulceața raiului dobândind. Pentru aceasta, nouă
celor ce nici cu credința, nici cu faptele nu ne învrednicim a-ți urma,
mijlocește-ne înaintea Tronului Ceresc mântuirea sufletelor.
Și acum…, a Praznicului sau a Născătoarei:
Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu
în chip de negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului celui
Preaînalt, primește rugăciunile robilor tăi. Ceea ce ești cu totul fără
prihană, care dăruiești tuturor curățire de greșeli, primind acum
rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.
La binecuvântarea pâinilor
Troparul, glas 1:
De dragostea lui Hristos fiind
înflăcărat, viață sihăstrească ai petrecut în peștera din Măgura
Tazlăului, pe Dumnezeu slăvind și pe diavoli biruind. Pentru acesta cu
credință te lăudăm pe tine Cuvioase Chiriac, Părintele nostru! (de două
ori)
Și al Praznicului (o dată).
LA UTRENIE
La „Dumnezeu este Domnul…” se cântă
toparul Praznicului de două ori, Slavă… al Sfântului, Și acum…al
Praznicului Născătoarei de Dumnezeu.
După catisma întâi se cântă sedealna Cuviosului, glasul al 8-lea
Luminat fiind cu lumina cea
neapropiată, Sfinte Chiriac, ai strălucit ca o stea în Munții Tazlăului,
revărsând dulceața cunoștinței de Dumnezeu asupra ucenicilor tăi,
alături de care ne învață și pe noi, Cuvioase Părinte, taina lui
Hristos.
Slavă…, tot aceasta, Și acum…, a Praznicului.
După catisma a doua, sedealna Cuviosului, glasul al 8-lea
Desăvârșit te-ai lepădat de grijile
lumești și viețuire îngerească ai primit, Părintele nostru Chiriac, iar
acum te veselești în cer alături de cetele tuturor sfinților. Roagă-te
și pentru noi, cei ce cu dragoste săvârșim sfântă pomenirea ta.
Slavă…, tot aceasta, Și acum…, a Praznicului.
Polieleul Robii Domnului
Mărimurile, glasul 1:
1. Mărimu-te pe tine, Sfinte Cuvioase
Părinte Chiriac, pustnicul Tazlăului și cinstim sfântă prăznuirea ta,
lauda monahilor și împreună vorbitorule cu îngerii.
2. Veniți, toate cetele călugărilor, să-l cinstim pe Chiriac, părintele nostru, zicând: pe lauda Tazlăului.
Slavă…, Și acum…, Aliluia (de 3 ori)
După Polieleu, Sedealna, glasul al 3-lea
Ridicându-te în peștera de pe munte,
te-ai înălțat cu gândul la ceruri și te-ai făcut părtaș al celor
negrăite, Părinte Sfinte Chiriac, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne
dăruiască nouă mare milă.
Antifonul întâi, glasul al 4-lea
Prochimen glasul al 4-lea: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
Toată suflarea…
Evanghelia de la Matei XI, 27-30 (caută joi în săptămâna a patra după Rusalii).
Psalmul 50
Slavă…, glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Chiriac, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…, glasul al 2-lea
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta…
Stihira idiomelă, glasul al 6-lea:
Cuvioase Părinte Chiriac, mlădița cea
aleasă răsărită în peștera din Măgura Tazlăului, ca cel ce te-ai
învrednicit de bogăția darurilor cerești, nu înceta a te ruga
Preasfintei Treimi să ne dăruiască nouă pace și mare milă.
CANOANELE
Canonul Sfântului
Cântarea întâi, glasul 1
Tânăr fiind cu vârsta și aprins de
dorul dumnezeiesc al bunătăților celor veșnice, ai defăimat mărirea
lumii acesteia trecătoare și chipul cel monahicesc l-ai îmbrăcat,
roagă-te și pentru noi, părinte fericite.
De râvnă dumnezeiască fiind cuprins,
ai primit de la părinții tăi binecuvântare și, luând jugul cel bun al
călugăriei, ai intrat în obștea Mănăstirii Tazlău, făcându-te izvor de
binecuvântare părintească tuturor celor ce cu credință cinstesc sfântă
pomenirea ta.
Slavă…
Fiu al înfrânării și chip al
ascultării făcându-te în obștea cuvioșilor părinți, mai apoi ai dorit a
te nevoi în pustnicie și, luând binecuvântare, te-ai sihăstrit în
peștera din Măgura Tazlăului. Roagă-te, Părinte, și pentru sufletele
noastre!
Și acum…, a Născătoarei
Fără sămânță ai zămislit pe Cuvântul,
pe Unul din treime, Preacurată, și pe Acesta cu trup L-ai născut,
rămânând după naștere întreagă ca și mai înainte. Pe Acesta, ca pe Fiul
tău și Dumnezeu, roagă-l pururea pentru noi.
Cântarea a 3-a
Având ajutor pe Cel tare în războaie,
ai biruit puterea duhurilor necurate, pentru aceasta și izgonitor de
demoni desăvârșit te-ai arătat, Părinte Cuvioase Chiriac.
Ostenindu-te în peșteră și uscând
patimile trupului, te-ai făcut plin de darurile Duhului cele mai presus
de fire, pentru aceasta și har de tămăduire a bolilor celor de multe
feluri ai primit, Sfinte Chiriac, părintele nostru.
Slavă…
Ca un luceafăr luminos ai răsărit din
muntele Tazlăului și cu lumina bunătăților tale ai păstrat aprinsă
flacăra dreptei credințe în tot ținutul Neamțului; nu ne lăsa nici pe
noi în rătăcire, ci ne îndreptează pe calea pocăinței.
Și acum… a Născătoarei
Alinează-mi tulburarea patimilor mele,
Stăpână și cârmuiește-mi viața, Preasfântă, ceea ce ai născut pe
Hristos, întru Care s-a întărit inima mea.
CONDAC, glasul 1
Despărțindu-te din tinerețe de lume,
ai plecat cu binecuvântare din casa părintească și ai intrat să slujești
în Casa Domnului la Mănăstirea Tazlău, unde te-ai făcut călugăr iscusit
și mai apoi pustniciei te-ai dat, făcându-te vas ales al Duhului. De
aceea, într-un glas îți strigăm: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte
Chiriac, podoaba Moldovei și lauda sihaștrilor!
ICOS
Din tinerețe părăsind toate cele
pierzătoare, ți-ai topit trupul cu înfrânări de tot felul: foamea o ai
biruit cu postul, somnul l-ai gonit cu privegherea și frigul l-ai gonit
cu osteneala. Drept aceea te-ai făcut ales locaș al Duhului; purtătorule
de Dumnzeu fericite, roagă-L pe Milostivul Dumnezeu să mântuiască
sufletele noastre.
Sedealna
Cât sunt de lăudate ostenelile tale
cele sihăstrești, Părinte fericite Chiriac, cât sunt de multe ispitele
cele diavolești pe care le-ai biruit și cât este de mare slava cu care
te-ai încununat! Întărește-ne și pe noi cei ce cu dragoste și credință
cinstim sfântă pomenirea ta.
Cântarea a 4-a
Părăsit-ai lumea și cele din lume,
Cuvioase Părinte, și luând Crucea lui Hristos, L-ai aflat pe Cel
neajuns, pe Care roagă-L să ne dăruiască iertare de păcate și mântuire
sufletelor noastre.
Fugind de lume în întunericul
peșterii, te-ai luminat cu lumina cea neînserată și te-ai făcut
luminător în tot ținutul Neamțului. Luminează și inimile noastre, ca
să-ți cântăm ție: bucură-te, Părinte fericite!
Slavă…
Lepădând somnul de la genele tale cu
dumnezeieștile privegheri, ai primit cerească strălucire care te-a făcut
pe tine stâlp strălucitor al sihaștrilor și podoabă aleasă a
cuvioșilor, roagă-te pentru noi, Părinte, să se mântuiască sufletele
nostre.
Și acum… a Născătoarei
Ceea ce ești ușă a dumnezeiescului
Răsărit, deschide-mi ușile pocăinței și din mrejele păcatului celui de
moarte purtător, cu mijlocirea ta, scapă-mă, Stăpână.
Cântarea a 5-a
Venirea Celui neapropiat ai așteptat-o
cu îndelungă răbdare, având în inimă aprinsă neadormita rugăciune, al
cărei dascăl te-ai făcut mulțimilor de ucenici. Roagă-te și pentru noi,
Părinte, cei ce suntem lipsiți de darul rugăciunii, dar cerem mila ta și
ajutorul tău.
În cămara Mirelui Ceresc ai intrat,
Cuvioase Părinte, având candela cea sufletească împodobită cu podoaba
luminoasă a credinței cunoscătoare și a faptelor bune ale nevoinței
pustnicești. Ajută-ne și pe noi să fim primiți în ceata celor mântuiți.
Slavă…
Adunați-vă astăzi cu toții,
iubitorilor de prăznuire, să cinstim cu credință pe Sfântul Părintele
nostru Chiriac din Măgura Tazlăului, care a strălucit ca o stea întru
cetele sihaștrilor și în locașurile cerești s-a sălășluit, cântându-i:
bucură-te, fericite!
Și acum… a Născătoarei
Sufletul meu, cel ce prin îndemnarea șarpelui cu desfătări trupești întinat s-a făcut, curățește-l Fecioară Preacurată.
Cântarea a 6-a
Aducându-ne aminte de viețuirea ta cea
cu firea omenească și cu râvna îngerească ne minunăm și cu dragoste te
rugăm: ajută-ne Sfinte Cuvioase Chiriac, părintele nostru, să părăsim
grijile pământești și să dobândim pe cele cerești.
Te lăudăm astăzi, părinte fericite
Chiriac, că fugind de calea cea largă a pierzării, ai umblat din
tinerețe pe calea cea strâmtă a pocăinței și, bineplăcând lui Dumnezeu,
împreună cu marii sihaștri te-ai asemănat.
Slavă…
Nu vom putea nicidecum a tăcea despre
tine, Părinte Sfinte Chiriac, căci astăzi cetele sfinților și ale
îngerilor te cinstesc. Primește și laudele noastre, ale celor ce cu
evlavie prăznuim sfântă pomenirea ta.
Și acum… a Născătoarei
Vindecă inima mea cea bolnavă și
rănită cumplit de mușcarea celui viclean, Fecioară, și mă miluiește cu
rugăciunile tale pe mine cel ce nădăjduiesc întru tine, Preacurată.
CONDAC, glasul al 4-lea:
Ioachim și Ana din defăimarea
nenașterii de fii, iar Adam și Eva din stricăciunea morții au scăpat,
Preacurată, prin sfântă nașterea ta. Aceasta o prăznuiește și poporul
tău, de vina greșelilor mântuindu-se, când strigă către tine: Cea
stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre.
ICOS
Rugăciunea împreună și suspinul cel
bineprimit, pentru nerodirea și nenașterea de fii a lui Ioachim și a
Anei, în urechile Domnului au intrat și a odrăslit rod de viață purtător
lumii: că acela rugăciune în munte a făcut, iar aceea în grădină
defăimare a suferit, cu bucurie, cea stearpă naște pe Născătoarea de
Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre.
SINAXAR
În această lună, în ziua a 9-a, se face pomenirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Chiriac de la Tazlău.
Cel mai cunoscut pustnic nevoitor în
preajma Mănăstirii Tazlău, care a rămas în conștiința poporului ca unul
dintre marii sfinți ai neamului nostru românesc, este Sf. Cuvios
Chiriac, ostenitor în peștera din muntele Măgura Tazlăului.
Acesta s-a născut pe la începutul
secolului al XVlI-lea într-o familie de credincioși din satul Mesteacăn
și de mic copil, fiind luat de către părinți la sfintele slujbe
săvârșite la Mănăstirea Tazlău, a simțit că sufletul i se „întraripează
cu dumnezeiescul dor”, drept pentru care, luând binecuvântare
părintească, a intrat din fragedă tinerețe în obștea acesteia și a
primit îngerescul chip al călugăriei. Aici el dă dovadă de multă
dragoste și râvnă duhovnicească, devenind un ales lucrător al smereniei
întru ascultare, al rugăciunii neîncetate și al postirii îndelungate,
încât, fără voia lui, este hirotonit diacon și apoi preot, devenind în
scurtă vreme un iscusit povățuitor al sufletelor.
Dorul pentru o nevoință mai aspră îl
face să se retragă în pustnicie într-o peșteră pe un munte din
apropierea mănăstirii, numit Măgura Tazlăului, unde se ostenește în
privegheri de toată noaptea, răbdând și biruind frigul cumplit și
ispitele diavolești. Dobândind darul rugăciunii curate, al vindecării
bolilor și al izgonirii demonilor, el devine foarte căutat de către
mulțimile de călugări și credincioși dornice să se împărtășească din
sfințenia vieții sale, încât, în acea perioadă de intensă propagandă
calvină venită din Transilvania, el se constituie într-un adevărat
apărător și mărturisitor al dreptei credințe, păstrând aprinsă flacăra
Ortodoxiei în tot ținutul Neamțului.
Trece la Domnul în jurul anilor 1660,
având mormântul în pridvorul bisericii mănăstirii. Încă din timpul
vieții și imediat după moarte, Cuviosul Chiriac de la Tazlău a fost
cinstit ca sfânt, lucru adeverit și de Sfântul Mitropolit Dosoftei, care
l-a cunoscut fiind în viață și apoi i-a sărutat moaștele, după cum
însuși mărturisește: „apucat-am în zilele noastre părinți înalți la
podvig (nevoință) și plecați la smerenie adâncă: pe părintele Chiriac de
la Bisericani și pe Chiriac de la Tazlău”, iar în Patericul Sfinților
moldo-români, din anul 1888, se scrie: „Asemenea, tot întru această
vreme, în anii 1660 s-a nevoit sihăstrește și alt preacuvios părinte
Chiriac de la schitul Tazlăul și tare mult s-a luptat împotriva
vrăjmașilor celor nevăzuți și desăvârșit i-a biruit și se prăznuiește
(la) decembrie 31 de zile”.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a
Neîncetată rugăciune aducând lui
Dumnezeu, Fericite, ți-ai luminat sufletul cu strălucirea cea cerească,
iar trupul cu totul l-ai robit duhului cu îndelungi postiri și
privegheri de toată noaptea și cu aspre osteneli. Iar acum în ceata
cuvioșilor părinți te odihnești, de unde roagă-te lui Hristos pentru
noi.
Cântare de laudă îți aducem astăzi,
Părinte Sfinte Cuvioase Chiriac, și cu evlavie ne închinăm în fața
icoanei tale. Nu înceta a mijloci și pentru noi înaintea tronului
Sfintei Treimi să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi.
Slavă…
Cu ploaia darurilor Duhului ai
izvorât, Părinte, râuri de minuni, de aceea și toți credincioșii te-au
cinstit și cu adevărat sfânt te-au numit. Fii totdeauna pentru noi
fierbinte rugător și grabnic ajutător, Sfinte Cuvioase Chiriac,
părintele nostru!
Și acum…
Cămară preacurată de mire a întrupării
celei mai presus de cuvânt a Cuvântului, pat și scaun te numim pe tine,
cei ce cugetăm cu dreaptă credință și, bucurându-ne, cântăm Celui
născut al tău: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri.
Cântarea a 8-a
Dumnezeu, ți-a îndreptat cărările
către El, Cel Puternic, și te-a întărit, pe capetele scorpiilor și ale
șerpilor călcând, iar balaurul cel înțelegător cu totul a fost de tine
biruit. Întărește-ne și pe noi în lupta cu ispitele ce ne vin de la
trup, de la lume și de la diavol.
Astăzi cu toții prăznuim cinstită
pomenirea ta, Părinte Sfinte Cuvioase Chiriac și cu săltări de bucurie
ne închinăm și într-un glas așa îți cântăm: Bucură-te, podoaba cea
aleasă a Moldovei, odrasla Tazlăului și mlădița Neamțului!
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Arătatu-s-a prilej de mare bucurie
duhovnicească mutarea ta la Domnul, Cuvioase, căci sfântă pomenirea ta
acum o săvârșim și toți cu prăznuire aleasă te cinstim, Părintele nostru
Chiriac!
Și acum…
Neispitită de nuntă ai născut și
fecioară ai rămas și cu minunată nașterea ta pe toate le-ai adunat; că
vechiul război și adânca despărțire ai stricat-o, ceea ce ai purtat în
sânurile tale, pe Hristos, Dătătorul de pace, pe Care cu credință
binecuvântându-L, cu dragoste te lăudăm pe tine, singura de Dumnezeu
Născătoare.
Cântarea a 9-a
Îndulcindu-te de frumusețile cerești
și luminându-te cu strălucirea darului, Părinte, mântuiește cu
rugăciunile tale de stricăciunea cea întunecată a patimilor pe cei ce cu
credință cinstesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Cuvioase.
Acum te veselești în ceruri cu cetele
cele netrupești, ca cel ce ai petrecut pe pământ întocmai ca unul fără
de trup și ai povățuit pe calea de pe pământ la cer pe ucenicii tăi.
Roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Slavă…
Fiind părtaș al vieții celei fără de
sfârșit, Părinte, te-ai numărat cu cetele cuvioșilor și cu toți cei
aleși petreci, în lumina lui Hristos te veselești și te rogi neîncetat
pentru cei ce cu dragoste te cinstesc.
Și acum…
Văzută ai fost, o, Fecioară Maică a
lui Dumnezeu, născând cu trup, mai presus de fire, pe Cuvântul cel Bun,
pe Care Tatăl L-a născut mai înainte de toți vecii. Pe Acesta acum îl
cunoaștem mai presus de trupuri, deși trup a purtat.
LUMINÂNDA
Cu sufletul aprins de dorul cel
ceresc, ai părăsit din tinerețe casa părintească, primind chipul
îngeresc în obștea Mănăstirii Tazlău, fericite Părinte Chiriac, și în
peștera de pe munte cu aspre osteneli nevoindu-te, te-ai făcut luminător
întru dreapta credință al întreg ținutului Neamț, biruind eresurile
cele străine. Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, cei ce cu credință
cinstim sfântă pomenirea ta.
Slavă…, Și acum…, a Praznicului.
LAUDELE
Stihirile se pun pe 4, glasul al 4-lea:
Sfinte Cuvioase Părinte Chiriac,
ramura cea bine roditoare a Tazlăului, lauda sihaștrilor și iubitorule
de osteneală, din tinerețe cu prea mare râvnă următor al lui Hristos
te-ai arătat. Căci întrarmându-te cu Crucea și având ca o platoșă
rugăciunea cea de foc, ai biruit cu totul patimile firii și diavolii
i-ai izgonit, sufletul ți l-ai împodobit și vas ales al Duhului te-ai
făcut. (de două ori)
Veniți, cuvioșilor părinți și toți
creștinii iubitori de Dumnezeu, să-l lăudăm astăzi pe Cuviosul Părintele
nostru Sfântul Chiriac, podoaba sihaștrilor și bucuria îngerilor,
lumina cea din peștera Tazlăului și rugătorul cel fierbinte al
românilor, și să-i strigăm: Bucură-te, Părinte Chiriac, lauda Moldovei
și a întregii Ortodoxii! (de două ori).
Slavă…, glasul al 8-lea:
Veniți, toate cetele călugărilor și
ale credincioșilor, să aducem astăzi cu bună cuviință cântări de laudă
Sfântului Cuvios, Părintelui nostru Chiriac, fiul cel binecuvântat al
Tazlăului și rugătorul cel ales al Moldovei, care și-a dăruit întreaga
viață lui Hristos, și să-i strigăm: Bucură-te, fericite Chiriac, comoara
cea de mult preț a Bisericii noastre românești!
Și acum…, a Praznicului, glasul al 6-lea:
Aceasta este ziua Domnului,
bucurați-vă, popoare, că, iată, cămara Luminii și cartea Cuvântului
vieții din pântece a ieșit, și ceea ce s-a născut ușă către Răsărit
așteaptă intrarea Preotului Celui Mare. Singura care aduce pe Hristos în
lume, spre mântuirea sufletelor noastre.
DOXOLOGIA MARE
Troparul Cuviosului și al Praznicului.
Ecteniile și Apolisul.
Ceasul întâi
LA LITURGHIE
Fericirile pe 6, Trei de la Cântarea a 3-a și Trei de la Cântarea a 6-a
Prochimen glas 7: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.
Apostolul:
DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL CITIRE:
(XIII, 7-16)
Fraților, aduceți-vă aminte de
mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, priviți cu
luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința, Iisus
Hristos, ieri și azi și în veci, este același, nu vă lăsați furați de
învățăturile străine cele de multe feluri, căci bine este să vă întăriți
prin har, inima voastră, nu cu mâncăruri de la care n-au avut nici un
folos cei ce au umblat cu ele. Avem altar, de la care nu au dreptul să
mănânce cei ce slujesc cortului. Într-adevăr, trupurile dobitoacelor al
căror sânge e adus de arhiereu, pentru împăcare, în Sfânta Sfintelor –
sunt arse afară din tabără. Pentru aceea și Iisus, ca să sfințească
poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porții. Deci dar să ieșim la
El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. Căci nu avem aici
cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie. Așadar, prin El să
aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor care
proslăvesc numele Lui. Iar facerea de bine și într-ajutorarea nu le dați
uitării, căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu.
Aliluia, glasul al 2-lea
Preoții tăi, Doamne, cu dreptatea se vor îmbrăca
Stih: Fericit este bărbatul care se teme de Domnul
EVANGHELIA DE LA MARCU
(VIII, 34-38, IX, 1)
Zis-a Domnul: cel ce voiește să vină
după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie.
Căci cine va voi să-și mântuiască sufletul său îl va pierde, dar cine-și
va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va
mântui. Și ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și
pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru
sufletul său? Iar de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în
acest neam desfrânat și păcătos, și Fiul Omului se va rușina de el când
va veni în slava Tatălui său, cu sfinții îngeri. Apoi a zis către ei:
Adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor
gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind cu
putere.
CHINONICUL
Întru pomenire veșnică va fi dreptul și de auzul rău nu se va teme.
|
ACATISTUL
|
|
După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE ŞI ICOASELE:
Condacul 1:
Cu evlavie adâncă să-l cinstim pe
Cuviosul Chiriac, cel care s-a nevoit în Măgura Tazlăului, petrecând
viață îngerească, făcându-se podoaba sihaștrilor și neîncetat cântându-i
lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 1
Din tinerețe părăsind lumea cea deșartă, cu evlavie ai slujit lui Dumnezeu; pentru aceasta cu laude te cinstim:
Bucură-te, că de tânăr ai intrat în Mănăstirea Tazlăului,
Bucură-te, iubitorule de feciorie,
Bucură-te, odihna celor împovărați cu necazuri,
Bucură-te, luminarea celor puțin credincioși,
Bucură-te, mijlocitorul nostru în rugăciune către Hristos,
Bucură-te, pildă de rugăciune,
Bucură-te, îndemnător al viețuitorilor din pustie,
Bucură-te, fierbinte rugător pentru toți credincioșii,
Bucură-te, cel ce ai ales sărăcia de bunăvoie,
Bucură-te, vindecarea rănilor sufletești,
Bucură-te, mângâierea orfanilor și a văduvelor,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 2-lea
Frumos la chip, curat la suflet, cu
palmele bătătorite de muncă, te-ai făcut vas ales al Duhului Sfânt,
Cuvioase, și sporind în viața duhovnicească, te-ai învrednicit a cânta
lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul al 2-lea
Nevoindu-te în ascuns, fața ta s-a
arătat luminoasă, strălucind fecioria trupului și a minții. De aceea,
duhovnicul tău te-a găsit vrednic de călugărie, pentru aceasta și noi
îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ai sorbit învățătura bătrânilor duhovnici;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale mulți bolnavi dobândeau vindecare,
Bucură-te, că pe mulți i-ai liniștit de bântuielile nevăzuților vrăjmași,
Bucură-te, că nu ai fost nepăsător față de harul ce era întru tine,
Bucură-te, că neîncetat ai sporit în trăirea duhovnicească,
Bucură-te, că pustnicilor din Tebaida te-ai asemănat,
Bucură-te, că i-ai cercetat pe românii din Ardeal, apărându-i de învățăturile greșite,
Bucură-te, că de mari daruri te-ai învrednicit,
Bucură-te, că sfintele tale moaște de Sfântul Mitropolit Dosoftei au fost sărutate,
Bucură-te, că ți-ai aflat odihna în biserica Mănăstirii Tazlău,
Bucură-te, că ai trăit în vremuri de adâncă evlavie,
Bucură-te, că ai strălucit ca un adevărat vas al lui Dumnezeu,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 3-lea
Cel ce de mâinile preoților, la
hirotonie, ai fost purtat în jurul Sfintei Mese și din gura arhiereului
ai auzit cuvintele: „Primește odorul acesta și îl păstrează pe el”,
te-ai învrednicit de mari daruri, pentru care I-ai cântat lui Dumnezeu:
Aliluia!
Icosul al 3-lea
Curăția trupului și a minții tale,
Cuvioase, a strălucit ca diamantul de rouă când răsare soarele. Pentru
aceasta toți îți cântăm:
Bucură-te, temătorule de Dumnezeu,
Bucură-te, cel ce ai luat îndrăzneală către Hristos, Stăpânul făpturii,
Bucură-te, că din copilărie ai avut înțelepciunea bătrânului,
Bucură-te, că neîncetat ai lucrat poruncile lui Hristos,
Bucură-te, cel ce toate încercările le-ai răbdat,
Bucură-te, că, prin tăierea voii, smerita cugetare ai dobândit,
Bucură-te, că pustia liniștea apropierii de Dumnezeu ai socotit-o,
Bucură-te, că în tine smerenia a rodit,
Bucură-te, chip al blândeții,
Bucură-te, icoană a nevoinței,
Bucură-te, că prin post și rugăciune pe cel viclean l-ai rușinat,
Bucură-te, cel ce totdeauna rugăciunea inimii ai murmurat,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 4-lea
Iubitorilor de Biserică, însetați de
adevăr, veniți în Mănăstirea Tazlău, zidirea Sfântului Voievod Ștefan
cel Mare, să-L preaslăvim pe Dumnezeu cântându-I, împreună cu Sfântul
Chiriac, laudă: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Din copilărie fiind iubitor de
feciorie, neiubitor de arginți, dar iubitor de săraci, având milă și de
cei împovărați cu patimi, te cinstim, Cuvioase Chiriac, cu laude ca
acestea:
Bucură-te, postitorule asemenea cu Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan,
Bucură-te, lauda Mănăstirii Tazlău,
Bucură-te, cel ce ai avut mulțime de ucenici în munții Neamțului,
Bucură-te, cel ce ai fost cinstit de Sfântul Mitropolit Dosoftei;
Bucură-te, cel ce, asemeni muntelui Ceahlău, te-ai ridicat spre cer,
Bucură-te, cel ce în Măgura Tazlăului ai fost luminat de soarele Hristos
Bucură-te, iubitorule de liniște,
Bucură-te, cel ce toate le-ai părăsit pentru dragostea lui Hristos,
Bucură-te, cel ale cărui fapte sunt cinstite de credincioși,
Bucură-te, cel ce și în firul ierbii ai văzut lucrarea lui Dumnezeu,
Bucură-te, cel ce în glasul păsărilor ai ascultat slava adusă lui Dumnezeu,
Bucură-te, cel ce te-ai făcut mlădiță a viței Hristos,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 5-lea
În curgerea apei Tazlăului ai văzut
vremelnicia acestei vieți și ți-ai pregătit sufletul pentru călătoria
cea mare, cântându-l lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Cel ce din copilărie ai coborât,
Cuvioase, din satul Mesteacăn cu dorul de a te închina în Sfânta
Mănăstire Tazlău și a primi binecuvântare de la sihaștrii cei ce locuiau
în bordeie și în peșteri, învrednicește-ne și pe noi de aceste laude:
Bucură-te, cel ce ai primit preoția ca ascultare,
Bucură-te, că evlavie adâncă ai avut către Născătoarea de Dumnezeu,
Bucură-te, cel ce ai fost stavilă dușmanilor credinței,
Bucură-te, cel ce te-ai hrănit cu fructe sălbatice,
Bucură-te, cel ce din înălțimea Măgurei priveai măreția sfântului locaș,
Bucură-te, cel ce ai slujit în altarul închinat Nașterii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu,
Bucură-te, că în rugăciune îndelung petreceai,
Bucură-te, că tuturor mila lui Dumnezeu vesteai,
Bucură-te, că tuturor dreapta judecată și bunătatea lui Dumnezeu arătai
Bucură-te, că suferințele trupești prin răbdare le-ai biruit,
Bucură-te, că te-ai făcut pildă de viețuire tuturor,
Bucură-te, că trândăvia somnului ai lepădat-o,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 6-lea
N-ai socotit, Cuvioase, repejunile
Tazlăului stavilă în calea rugăciunii, atunci când coborai din munți la
vreme de noapte, și te bucurai că nu slăbește duhul rugăciunii tale și
al fraților care, însetați de slujbele de noapte, cântau împreună cu
tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Având în suflet credința, nădejdea și
dragostea, ai venit, Cuvioase, aici, unde au călcat pașii Sfântului
Voievod Ștefan cel Mare, și unde, ca într-o temniță, ți-ai răstignit
patimile cele pierzătoare de suflet, pentru aceasta auzi de la noi unele
ca acestea:
Bucură-te, cel ce apropiindu-te de asfințitul vieții ai plâns pentru puținătatea rugăciunii,
Bucură-te, cel ce ai ascultat chimvalul sfințit din turnul mănăstirii la vremea rugăciunii,
Bucură-te, cel ce ai îndepărtat duhul cel rău care te ispitea,
Bucură-te, cel ce tinerețea ai trăit-o cu înțelepciunea bătrâneții;
Bucură-te, cel ce ai alinat durerile bătrânilor,
Bucură-te, cel ce ai îndulcit suferințele orfanilor,
Bucură-te, ocrotitorul văduvelor,
Bucură-te, cel ce i-ai mustrat pe cei necredincioși,
Bucură-te, vrednicule slujitor al Altarului,
Bucură-te, că pe mulți i-ai ajutat cu rugăciunile tale,
Bucură-te, că Dumnezeu ți-a ascultat rugăciunea,
Bucură-te, rod binecuvântat al dreptcredincioșilor tăi părinți,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 7-lea
În fața Sfântului Jertfelnic, cu multă
cuvioșie ai ținut în mâinile tale pe Mielul lui Dumnezeu și i-ai
împărtășit pe credincioși, care îl lăudau pe Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
În peștera umedă și rece pe timp de
vară sau de iarnă, la adăpost de crivăț și de fiarele pădurii, te
încălzeai și te hrăneai cu rugăciunea pentru sufletele credincioșilor,
pentru aceasta și noi îți strigăm:
Bucură-te, cel ce ai privegheat sfârșitul multor monahi și mireni;
Bucură-te, cel ce prin Taina Sfântului Botez i-ai unit pe prunci cu Hristos,
Bucură-te, cel ce pe cărările de munte neîncetat aduceai laudă Creatorului,
Bucură-te, cel ce ai apărat de tâlhari Mănăstirea Tazlăului,
Bucură-te, cel ce ai stins focul necucernic din mintea mirenilor și a monahilor,
Bucură-te, cel ce ai netezit cu picioarele tale cărările ce duceau la schitul cel ars din vechime,
Bucură-te, cel ce ai slujit acolo unde a căzut săgeata Sfântului Ștefan cel Mare,
Bucură-te, că te odihnești în biserica unde te-ai răstignit în cămașa de nuntă;
Bucură-te, cel ce în mireasma rugăciunii ți-ai încredințat sufletul în mâinile lui Hristos,
Bucură-te, că faptele tale cele bune ți-au fost scrise în cartea vieții,
Bucură-te, parfum binemirositor al virtuților,
Bucură-te, cel ce slava omenească ai socotit-o întristare și durere, deșertăciune,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 8-lea
Cel ce pleava necredinței ai
vânturat-o cu adevărul credinței ortodoxe și grâul de neghină l-ai ales,
dreptatea ai binecuvântat, fărădelegea ai osândit, pe diavolul l-ai
îndepărtat cu rugăciunile tale, Cuvioase, și cu bună credință I-ai
cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Roagă-te, Cuvioase, să se depărteze de
la noi tot necazul, toată boala aducătoare de moarte, tot păcatul, care
ca o frânghie se înfășoară în jurul nostru, pentru ca în ziua judecății
răspuns bun să avem și pe tine să te lăudăm cântând:
Bucură-te, podoaba călugărilor,
Bucură-te, luceafăr preafrumos,
Bucură-te, cel ce ne-ai dăruit pildă de viețuire,
Bucură-te, iubitorule de tăcere,
Bucură-te, cel ce ne-ai predicat prin faptele și trăirea ta,
Bucură-te, cel ce ne ferești de nălucirile din timpul nopții,
Bucură-te, cel ce te-ai adăugat cetelor sfinților,
Bucură-te, cel ce potolești mânia celor cu nărav de fiară,
Bucură-te, cel ce aduni bunătatea și o reverși peste cei răi,
Bucură-te, mângâierea celor asupriți,
Bucură-te, pavăza Ortodoxiei împotriva ereticilor,
Bucură-te, fericit crin al Moldovei,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 9-lea
De multe boli trupești și de duhurile
care umblă prin locuri pustii și fără de apă i-ai izbăvit, Părinte, pe
cei care au cerut ajutorul lui Hristos, pentru aceasta îi cântăm lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Celui ce cu umilință și cu multă credință a primit darul vindecărilor și al rugăciunii de foc să-i aducem cântarea aceasta:
Bucură-te, bob de grâu care ai adus rod bogat,
Bucură-te, că ai intrat pe ușa cea strâmtă și cu chinuri,
Bucură-te, că neclintit ai păstrat îngerescul chip de monah,
Bucură-te, risipitorule de furtună și grindină,
Bucură-te, puterea voinței,
Bucură-te, ramură de iasomie binemirositoare,
Bucură-te, sihastrule al Moldovei,
Bucură-te, ridicarea celor îngenuncheați de patimi,
Bucură-te, luminătorul Tazlăului,
Bucură-te, stavila clevetirilor,
Bucură-te, întărirea celor slabi,
Bucură-te, cel ce ai rupt mrejele celui viclean,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 10-lea
Ca o icoană a adevărului ai strălucit,
Cuvioase, pe tâmpla Bisericii lui Hristos și, prin înfrânare, ai biruit
patimile trupești. De aceea credincioșii, cu multă evlavie, pășesc pe
cărările străbătute de tine, pentru a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ca unul care ai îndepărtat lenea și
mândria, ai fost ales vas de multă cinste al neamului nostru, Cuvioase.
Pentru aceasta și noi îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, iubitorule de lumină,
Bucură-te, că necontenit ai fost în nevoință,
Bucură-te, cel ce ai așteptat întâlnirea cu Marele Arhiereu, Hristos,
Bucură-te, că te-ai străduit în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu,
Bucură-te, cel ce ai fost păstor de suflete pentru turma lui Hristos,
Bucură-te, pildă de iubire,
Bucură-te, cel ce ai învins mânia celor potrivnici,
Bucură-te, mângâierea părinților tăi trupești,
Bucură-te, că mereu te rogi pentru mântuirea noastră,
Bucură-te, râvnitorule către cele sfinte,
Bucură-te, lauda pământului Moldovei,
Bucură-te, izvor de înțelepciune,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 11-lea
Coborând din munte sâmbăta seara, în
lumina palidă a lumânărilor, priveghere de toată noaptea săvârșeai. Iar a
doua zi, împreună cu părinții mănăstirii, Sfânta Liturghie săvârșeai,
unindu-te cu Hristos și cântându-l lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Cu binecuvântarea starețului, Cuvioase
Părinte, luai hrană pâine și fructe uscate și te întorceai în pustie;
pentru aceasta și noi îți cântăm:
Bucură-te, că după plecarea ta în pustie frații rămâneau întăriți sufletește,
Bucură-te, că ai fost bun lucrător la secerișul cel duhovnicesc,
Bucură-te, apă limpede de munte din care mulți s-au adăpat,
Bucură-te, cel ce pentru păcatele fraților lacrimi ai vărsat,
Bucură-te, că pe bătrâni i-ai mângâiat,
Bucură-te, că mulți bătând la ușa sufletului tău au primit ajutor,
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea neîncetată ai alungat cetele diavolilor,
Bucură-te, că mâhnirea fraților în bucurie ai prefăcut-o,
Bucură-te, cel ce fapta bună cu smerenia ai împletit-o,
Bucură-te, că pe eretici mincinoși i-ai arătat,
Bucură-te, că piatra goală și rece drept pat ți-a slujit,
Bucură-te, că adâncurile înțelepciunii lui Dumnezeu le-ai cercetat,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 12-lea
Iubitorilor de Hristos și nevoință,
veniți să-l lăudăm pe sihastrul sihaștrilor, pe Chiriac cel ce s-a făcut
pildă nouă tuturor, răsărind ca o floare de colț pe înălțimile
munților, pentru aceasta să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Când ai primit, Cuvioase, vestea
întoarcerii în pământul din care ai fost luat, pe buzele tale tremura
rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiește-mă pe mine păcătosul” pentru aceasta te cinstim cântând așa:
Bucură-te, cel ce de mai înainte ți-ai cunoscut sfârșitul,
Bucură-te, cel ce ai biruit lucrarea îngerilor căzuți,
Bucură-te, ajutătorul și îndreptătorul păcătoșilor,
Bucură-te, cel ce ai apărat turma lui Hristos de lupii cei răpitori,
Bucură-te, cel ce prin credința ta duhurile ai deosebit,
Bucură-te, râu de apă vie care ai adăpat mulțimile credincioșilor,
Bucură-te, cel ce ai arătat calea izbăvirii de păcate,
Bucură-te, cel ce ai fost hrănit cu învățăturile cele sfinte,
Bucură-te, că privind la apusul soarelui ai cugetat la sfârșitul tău,
Bucură-te, cel ce în pustie ai plâns durerile noastre,
Bucură-te, cel ce ai fost prieten bun al împăratului durerilor,
Bucură-te, cel ce pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare pururea l-ai pomenit în rugăciunile tale,
Bucură-te, Cuvioase Chiriac, Părintele nostru!
Condacul al 13-lea
O, Preacuvioase Părinte, iubitor de
pustie și de oameni, răbdătorule în nevoință, izbăvitorule de boli și de
sărăcie sufletească, primește de la noi laudele acestea, pe care cu
dragoste le aducem ție, și roagă-te pentru noi, cei ce-l cântăm lui
Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăşi se zice Icosul întâi: Din tinerețe părăsind… şi
Condacul întâi: Cu evlavie adâncă…
și se face otpustul.
|
Distribuie articolul:
