Cand Dumnezeu vrea, si diavolul ii slujeste, a spus femeia bucuroasa si a intrat cu carucioarele inauntru.

 

Era odată o femeie săracă, care pentru orice bine i se întâmpla, rostea mereu :" Slavă lui Dumnezeu !"
Lângă ea trăia un bogat care, de fiecare data când trecea prin fața casei ei si o auzea spunând :" Slava lui Dumnezeu " , " Mulțumesc, Doamne !" , se enerva. A rabdat până intr-o zi cand i-a spus servitorului sau :

• Mergi in piata si cumpara doua carucioare de alimente si du-le acestei femei. Iar daca te va intreba cine le trimite, sa-i spui ca diavolul.
  Asadar, a doua zi servitorul suna la usa femeii. Cand deschide , vede doua crucioare cu alimente si pe servitor in spatele lor.
• Slava lui Dumnezeu ! Iti multumesc, Doamne ! a spus femeia stralucind de bucurie.
• Nu vreti sa aflati cine v-a trimis carucioarele ? , a intrebat cu nerabdare servitorul.
• Nu fiule, nu are importanta. Cand Dumnezeu vrea, si diavolul ii slujeste, a spus femeia bucuroasa si a intrat cu carucioarele inauntru.

 Dragii mei,cu bine și încredere în Dumnezeu! 🙏

Reflecția calului 🐎🤍 🐎🤍 🐎🤍

 

Nu contează de câte ori o citesc, o voi împărtăși mereu, sperând că lumea va primi mesajul într-o zi.

• Reflecția calului 🐎🤍 🐎🤍 🐎🤍

Odată, un cal era legat și trăgea să se elibereze, iar un demon a venit și l-a eliberat.

Calul a ajuns în ferma unui fermier și a început să mănânce recoltele.

Proprietarul fermei s-a înfuriat, și-a luat pușca și a ucis calul.

Atunci și proprietarul calului s-a înfuriat, și-a luat pușca, ca răzbunare și l-a ucis pe proprietarul fermei.

Apoi soția proprietarului fermei l-a văzut și l-a ucis pe proprietarul calului.

Atunci fiul proprietarului calului a devenit foarte furios și a ucis-o pe soția proprietarului fermei....

Vecinii furioși l-au ucis pe băiat și i-au incendiat casa; apoi l-au întrebat pe demon:

-De ce ai făcut toate astea?

Demonul a răspuns: -Eu doar am dezlegat calul.

* Morala poveștii

Diavolul face lucruri simple, pentru că știe că răul este în inimile noastre, iar restul îl facem singuri.

De aceea este bine să gândești înainte de a acționa, ca nu cumva un lucru neimportant să provoace prea mult rău.

Nu uitați: cuvântul are putere,
de a da viață și de a da moarte,
de a binecuvânta sau de a blestema...

Gândește înainte de a acționa... 🧠

“Cum de se întâmplă atâtea boli şi nenorociri la aceştia?”.

 Se poate ca într-o familie bunicul sau bunica să fi făcut nedreptăţi, dar ei să fie bine, şi să plătească pentru acelea copiii sau nepoţii lor

Se îmbolnăvesc şi sunt nevoiţi să dea la doctori toate cele pe care le-au agonisit cu nedreptate, ca să se achite astfel bunicii lor de păcate. Cândva o familie pe care o cunoşteam trecea prin multe încercări. Ele au început cu capul familiei, printr-o boală grea. 

A fost ţintuit la pat câţiva ani, după care a murit. Apoi a murit şi femeia lui, după care şi copiii lor, unul după altul.

 De curând a murit şi ultimul, al cincilea copil. Dintr-o familie foarte bogată, cum era, a ajuns cea mai săracă, pentru că şi-au vândut tot ce aveau, rând pe rând, ca să plătească doctorii şi alte datorii. 

Mă miram de această familie: “Cum de se întâmplă atâtea boli şi nenorociri la aceştia?”.
La membrii acestei familii nu se vedea cazul cel bun, adică să fie încercaţi de Dumnezeu ca aleşi ai Lui, ci mai degrabă lucrau asupra lor legile duhovniceşti ale lui Dumnezeu. 

Ca să fiu mai sigur, am încercat să aflu de la nişte bătrâni cinstiţi, compatrioţi ai acelei familii, cele despre ei. Şi am aflat că omul acesta a avut o moştenire de la tatăl lui, dar în continuare a mărit-o cu nedreptăţi. 

Adică, dacă o văduvă, ca să-şi mărite fata, îi cerea un împrumut pe care l-ar fi întors la secerat, acesta îi cerea ogorul pe care îl avea. Iar aceea, fiind nevoită, i-l dădea. Altul îi cerea un împrumut să plătească datoria la bancă, făgăduindu-i că îl va da înapoi când va aduna bumbacul. 

Dar acela îi cerea o bucată de pământ ce îl avea, şi sărmanul i-l dădea de nevoie, ca să nu îl urmărească banca. Altul îi cerea un împrumut ca să-i plătească pe medici, iar acela îi cerea vaca ce-o avea. Şi săracul acela i-o dădea cu durere.
În felul acesta a adunat o avere mare. Însă toată această nemulţumire a oamenilor îndureraţi a lovit nu numai în el şi în femeia lui, ci chiar şi în copiii lui. 

Astfel au lucrat legile duhovniceşti şi au pătimit şi aceia la fel; adică au vândut terenurile lor ca să plătească medicii şi toate cheltuielile pricinuite de boli, şi din foarte bogaţi au devenit săraci şi unul după altul au plecat. Fireşte, Dumnezeu îi va judeca după marea Sa dragoste şi dreptate. 

Iar ceilalţi, care au fost siliţi, în nevoia în care se aflau, să-şi vândă ceea ce aveau ca să-şi achite datoriile la medici şi au sărăcit, vor fi răsplătiţi pentru nedreptatea ce li s-a făcut. Desigur că şi cei nedrepţi îşi plătesc şi ei păcatele lor potrivit cu cele ce suferă.

Sfântul Paisie Aghioritul

Orice acțiune înaintea căreia sau după care nu poți spune o rugăciune e mai bine să nu o faci.

 Orice acțiune înaintea căreia sau după care nu poți spune o rugăciune e mai bine să nu o faci.

Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui.

Cine iubeşte pe Domnul, acela îşi aduce aminte întotdeauna de El, iar aducerea-aminte de Dumnezeu naşte rugăciunea.

Pentru a cunoaşte pe Dumnezeu nu e nevoie nici de bani, nici de averi, ci numai de smerenie.

Pentru cel care se roagă neîncetat, lumea întreagă devine biserică.

Calea nevoitorului ortodox este aceasta: el caută pe adevăratul Dumnezeu-Ziditorul.

Sufletul, când se roagă pentru lume, ştie mai bine, fără ziare, cum suferă întreg pământul, ştie şi care sunt nevoile oamenilor, şi îl doare pentru ei. Rugăciunea curăţă mintea şi ea vede mai bine totul.

Duhul smereniei bucură pe Domnul mai mult decât toate.

Dacă vrei să cunoşti pe Domnul, smereşte-te până la sfârşit, fii ascultător şi înfrânat în toate, iubeşte adevărul şi negreşit Domnul îţi va da să-L cunoşti prin Duhul Sfânt; şi atunci vei şti din experienţă ce este iubirea lui Dumnezeu şi ce este iubirea de oameni.

Dacă încercările ni se par anevoioase, e semn că nu ne-am încredinţat pe deplin voii lui Dumnezeu.

Dacă vrei să ai în mod simţit harul Duhului Sfânt, atunci smereşte-te, ca şi Sfinţii Părinţi.

Noi credem că adevărata libertate este a nu păcătui, a iubi din toată inima şi din toate puterile pe Dumnezeu şi pe aproapele.

Dacă Domnul nu ne face cunoscut prin Duhul Sfânt cât de mult ne iubeşte, omul nu poate să o ştie, căci e cu neputinţă pentru mintea pământească să înţeleagă din ştiinţă ce fel de iubire are Domnul pentru oameni.

Dacă vrei rugăciunea curată, atunci fii smerit, înfrânat, mărturiseşte-te cu sinceritate şi rugăciunea te va iubi.

Domnul iubește atât de mult pe om că îi dă darurile Sfântului Duh. Dar până ce învață să păstreze harul, sufletul trece prin multe furtuni.

Într-adevăr, postul, acest doctor al sufletelor noastre are puterea, la unii, să reprime înfierbântările şi zburdările trupului, la unii să domolească mânia, la alţii să alunge somnul, la unii să stimuleze dorinţa pentru fapta bună, în altă parte să curăţească mintea şi să-l elibereze pe om de gândurile viclene, în altă parte să domesticească limba cea neîmblânzită şi cu frica lui Dumnezeu să o împiedice şi să nu o lase deloc să spună cuvinte fără folos şi rele. Altora le acoperă în chip nevăzut ochii şi nu-i lasă să se rotească încoace şi încolo, ci face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amintească păcatele şi lipsurile sale.

(Sfântul Simeon Noul Teolog)

Postul păzeşte pruncii, face curat pe tânăr, umple de vrednicie pe bătrân; părul alb împodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivită; este frâu pentru oamenii în floarea vârstei, talismanul căsniciei, păzitorul fecioriei. Acestea sunt binefacerile pe care le aduce postul în fiecare casă. (Sfântul Vasile cel Mare)

Postul adevărat este abţinerea de la orice lucru rău. (Sfântul Teodor Studitul) 

Dacă postul a fost necesar în rai, cu atât mai mult este necesar în afară de rai. Dacă a fost un medicament util înainte de rană, cu atât mai mult este util după rană. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Postul este medicament. Şi dacă medicamentul este de mii de ori folositor, adeseori se face inutil şi chiar păgubitor datorită lipsei de experienţă a celui care îl foloseşte. Pentru că trebuie să ştim şi timpul în care îl folosim şi cantitatea medicamentului şi natura trupului acelora care îl vor primi şi anotimpul anului şi dieta corespunzătoare şi multe altele, dintre care, dacă omitem numai unul, acesta strică pe toate celelalte mai sus însemnate.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Postul ocroteşte orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi sfinţeniei, strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mama rugăciunii, izvorul cuminţeniei. El învaţă linişte şi este înaintemergătorul tuturor celorlalte fapte. (Sfântul Isaac Sirul)

Patimile cu nimic nu se sting atât de mult, cât se sting cu cumpătarea. Dacă cineva se luptă şi motivul lui este prefăcătoria sau credinţa că lucrează virtutea, el nu se luptă cu înţelepciune. Dar cel care este cumpătat nu gândeşte că lucrează virtutea, nici nu vrea să fie lăudat ca ascet, ci ştie că prin cumpătare vine înţelepciunea şi cu ajutorul ei vine smerenia.
(Avva Dorotei)

Postul acela este adevărat care este prezent în toate, pe toate le curăţeşte şi pe toate le vindecă. (Sfântul Grigorie Palama) 

Eşti bogat? Nu insulta postul, socotindu-l nevrednic să stea cu tine la masă.
(Sfântul Vasile cel Mare) 

Postul învaţă pe toţi nu numai cumpătarea de la mâncăruri ci şi ocolirea şi îndepărtarea de iubirea de argint, de nesaţ şi de orice răutate.
(Sfântul Vasile cel Mare)

Sunt foarte multe lucrări care se fac de către oameni şi din natura lor sunt bune, dar motivate de anumite cauze pierd calitatea acestora. Postul, privegherea, rugăciunea, milostenia, primirea de oaspeţi sunt din natura lor fapte bune, dar când se fac din prefăcătorie nu mai pot fi considerate fapte bune. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Postind să nu zici că nu mai poţi posti datorită unei boli, pentru că mereu cei care au oprit postul din cauza unei oarecare boli, după vindecarea lor au căzut din nou în boala aceea. Ai început ceva bun, nu lăsa pe cel potrivnic să te oprească, pentru că puterea lui se anulează prin răbdarea ta. Într-adevăr, cei care călătoresc pe mare aşteaptă vânt prielnic, dar de multe ori vine vânt din direcţie opusă. În cazul acesta, marinarii nu descarcă vaporul din cauza vântului, ci se luptă cu el. Când acesta încetează, ei îşi continuă călătoria. Aşa şi noi, când un duh luptă împotriva noastră trebuie să ţinem crucea şi să săvârşim fără frică călătoria noastră.(Cuvioasa Siglitikia) 

Postul e marea armă împotriva ispitelor, precum plăcerea este începutul tuturor păcatelor.(Teofilact al Bulgariei) 

Dacă postul ar cârmui viaţa noastră, atunci viaţa n-ar mai fi atât de plină de plâns şi de tristeţe.(Sfântul Vasile cel Mare) 

Să arătăm cât de vechi este postul, să arătăm că toţi sfinţii l-au primit ca pe o mpştenire strămoşească şi l-au păzit, transmiţându-l din tată în fiu. Aşa s-a păstrat acest bun şi a ajuns din neam în neam până la noi.
(Sfântul Vasile cel Mare)

Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă. Iar pocăinţa fără post este neputincioasă. Îndreaptă-te, dar, înaintea lui Dumnezeu prin post. (Sfântul Vasile cel Mare) 

Pentru cei ce postesc de bună voie, postul le este folositor tot timpul pentru că demonii nu îndrăznesc să atace pe cel ce posteşte, iar îngerii, păzitorii vieţii noastre, stau cu plăcere lângă cei ce-şi curăţesc sufletul cu post.
(Sfântul Vasile cel Mare)

Odată Avva Siluan şi ucenicul lui, Zaharia, au vizitat o mânăstire, unde, înainte de plecare li s-a dat să mănânce puţin. La drum, ucenicul a găsit apă şi voia să bea. Atunci Avva Siluan i-a spus:
– Zaharie, astăzi ţinem post fără apă şi fără mâncare.
– Dar, părinte, n-am mâncat noi la mânăstire?
– Da, dar ceea ce am mâncat, a fost mâncarea iubirii. Acum, copilul meu, putem să ţinem postul nostru.
(Avva Siluan)

Chiar de la început, creind Dumnezeu pe om, numaidecât l-a dus şi l-a predat în mâinile postului şi, ca unei mame iubitoare şi ca unui dascăl iscusit, i-a încredinţat mântuirea lui. (Sfântul Vasile cel Mare)

Trebuie şi noi, creştinii binecredincioşi, să postim întotdeauna, mai ales miercurea, pentru că atunci a fost vândut Hristos Domnul şi vinerea, pentru că a fost răstignit.
De asemenea, avem datoria să postim şi în toate celelalte posturi, precum i-a luminat Sfântul Duh pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi ne-au scris ca să postim, să omorâm patimile, să smerim trupul care este ca un lup…Când trăim cu puţin, trăim cu uşurinţă şi când mâncăm multe avem nevoie de cheltuieli mari. Acum eu pot trăi cu 100 g pâine. Pe acestea le binecuvântează Dumnezeu pentru că sunt necesare, dar nu voi putea mânca 110 g pentru că pe cele 10 g le condamnă, ele aparţinând celui flămând.
(Sfântul Cosma Etolos)

Mulţi oameni, când vine vremea ca să intre în post, par că stomacul lor va fi sub împresurare îndelungată. De aceea au grijă să-l încarce cât se poate cu mâncare şi cu băutură. Aceiaşi oameni când ies din post, par că au petrecut o perioadă foarte îndelungată de foame şi de închisoare grozavă de la care abia s-au salvat. De aceea se îndreaptă fără nici o măsură spre mese şi mâncare, par că vor să piardă, din mâncarea fără saţ, tot ce au câştigat prin post.(Sfântul Ioan Gură de Aur) 

Săracilor, primiţi postul, tovarăşul vostru de casă şi de masă!
Slugilor, primiţi postul, odihna necontenitelor voastre osteneli!
Bogaţilor, primiţi postul, doctorul care vă vindecă bolile, ce vă vin din pricina prea multelor mâncăruri, postul care, prin schimbarea mâncărurilor, vă face mai plăcute bucatele de care vă săturaserăţi din obişnuinţa cu ele!
Bolnavilor, primiţi postul, mama sănătăţii voastre!
Sănătoşilor, primiţi postul, păzitorul sănătăţii voastre!
(Sfântul Vasile cel Mare) 

Ştim că Moise prin post s-a urcat pe munte. Că n-ar fi îndrăznit a se apropia de vârful muntelui care fumega, nici n-ar fi cutezat să intre în nor dacă n-ar fi fost înarmat cu postul. Prin post a primit poruncile scrise pe plăci de degetul lui Dumnezeu. Sus, pe munte, postul a prilejuit darea legii; iar, jos, la poalele lui, lăcomia la mâncare a înebunit pe oameni să se închine idolilor. (Sfântul Vasile cel Mare)

 

Sfântul Luca al Crimeei spunea:

Iubiţii mei în Hristos, să facem din toată inimă faptele milostivirii, socotind pierdută ziua în care n-am ajutat pe cineva fie cu vorba bună, fie împărtăşindu-i din inimă necazurile şi suferinţele, fie mijlocind prin rugăciune pentru el înaintea lui Dumnezeu.

Dacă sunteţi jigniţi, prin tăcere şi linişte îl veţi dezarma cu desăvârşire pe cel care vă defăimă şi vă jigneşte: el va amuţi aşa cum se stinge scânteia când scuipi în ea, ceea ce se poate vedea şi din vieţile multor sfinti.

Postul trupesc ne ajută să ne pocăim şi să ne mântuim, fiindcă, după cum am văzut deja, lăcomia pântecelui este născătoarea tuturor celorlalte patimi şi în acelaşi timp cea mai uşor de biruit. Dacă vom împlini această poruncă uşoară, dacă ne vom înfrâna pântecele, vom căpăta stăpânire şi asupra celorlalte patimi.

Cel ce greșește în cele mici, va greși și în cele mari.

Închideţi deci ochii, plecaţi-vă capetele şi îndreptaţi-vă ochii minţii spre adâncul propriei voastre inimi, şi căutaţi: ce patimi, ce şerpi se cuibăresc acolo? Găsiţi-i pe toţi, şi doar atunci să cutezaţi a veni la spovedanie. Nimic să nu ascundeţi.

Fă-ți inima ta mănăstire! Bate acolo toaca. Sună de priveghere, tămăiază și te roagă.

Prin credința în Dumnezeu viața noastră capătă sens, scop, sprijin. Sufletul este plin de o comoară neprețuită.

Eu ştiu că cei mai mulţi dintre voi sunt foarte alarmaţi de întărirea neaşteptată a propagandei antireligioase şi că sunteţi mâhniţi. Nu vă tulburaţi, nu vă tulburaţi! Lucrurile acestea nu au cum să vă atingă. Şi să ştiţi, şi să credeţi că mica turmă a lui Hristos este de neînvins, ei nu are ce-i face nimeni, ea nu se teme de nimic, fiindcă ştie şi păzeşte totdeauna marile cuvinte ale lui Hristos: Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.

Dacă nu poţi să faci pentru oameni un bine mare, străduieşte-te să faci măcar unul mic.

Cum ne este inima, aşa ne este şi viaţa. Dacă inima este curată, sfântă, pătrunsă de dragoste fierbinte faţă de Domnul Iisus Hristos, toate faptele, toate gândurile, toată filosofia noastră de viaţă vor fi pătrunse de această simţire, de aceste sfinte porunci ale inimii – şi atunci din vistieria cea bună a inimii noastre vom scoate roade bune în tot ce facem, şi în primul rând în viaţa de zi cu zi, în legăturile noastre cu cei din jur.

Sf. Antonie cel Mare: Învăţături despre viaţa morală a oamenilor

În articolul de faţă voi publica o culegere de citate din Filocalie, ale Sfîntului Antonie cel Mare (251-356), cu nădejdea că cititorul va găsi răspuns la unele din întrebări care-l frămîntă.

“Învăţături despre viaţa morală a oamenilor şi despre buna purtare” (în 170 de capete):
1. Oamenii se socotesc raţionali, însă pe nedrept, căci nu sunt raţionali. Unii au învăţat cuvintele şi cărţile vechilor înţelepţi. Dar raţionali sunt numai aceia care au suflet raţional: pot să deosebească ce este binele şi ce este răul; se feresc de cele rele şi vătămătoare sufletului şi toată grija o au spre cele bune şi folositoare sufletului. Iar acestea le săvîrşesc cu multă mulţumire către Dumnezeu. Numai aceştia trebuie să se numească oameni raţionali.

2. Omul cu adevărat raţional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeul tuturor şi să-L placă. Şi numai la aceasta îşi deprinde sufletul său; cum să-I placă lui Dumnezeu, mulţumindu-I pentru aşa de mare purtare de grijă, şi pentru cîrmuirea tuturor, orice soartă ar avea el în viaţă. Pentru că e nepotrivit să mulţumim pentru sănătatea trupului doctorilor, care ne dau leacuri amare şi neplăcute, iar lui Dumnezeu să nu-I mulţumim pentru cele ce ni se par nouă grele, şi să nu cunoastem că toate se întîmplă cum trebuie, spre folosul nostru şi după purtarea Lui de grijă. Căci în cunoştinţa şi în credinţa cea către Dumnezeu stă mîntuirea şi desăvîrşirea sufletului.

3.  Am primit de la Dumnezeu puteri virtuoase şi foarte mari: înfrînarea, suferirea răului, neprihănirea, stăruinţa, răbdarea şi cele asemenea, care ne ajută să ne împotrivim şi să luptăm împotriva celor rele. Avînd la îndemînă puterile acestea şi punîndu-le la lucru, socotim că nimic nu ni se mai întîmplă neplăcut, dureros sau nesuferit. Credem atunci să toate-s omeneşti şi se biruiesc de virtuţile. Nu se gîndesc la aceasta însă, cei neînţelegători. De aceeea, ei nici nu pricep că toate se fac spre binele şi precum se cuvine, spre folosul nostru, ca să strălucească virtuţile noastre şi să ne încununăm de la Dumnezeu.

4. Cînd vei socoti cîştigarea banilor şi multul lor folos ca pe o amăgire vremelnică, vei cunoaste că petrecerea cea virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu e altceva decît bogăţia. Gîndindu-te la aceasta cu încredinţare şi cu ţinere de minte, nu vei suspina, nu vei plînge, nu vei învinui pe nimeni şi pentru toate vei mulţumi lui Dumnezeu. Nu te vei clăti văzînd pe cei mai răi ca tine rezemîndu-se pe bani şi pe socoteli, căci foarte rea patimă a sufletului este pofta, părerea şi neştiinţa.

5. Omul cu judecată luînd aminte la sine, cumpăneşte cele ce i se cuvin şi-i sunt spre folos. Acela cugetă care lucruri sunt folositoare pentru firea sufletului său şi care nu. Aşa se fereşte el de cele nepotrivite, care i-ar vătăma sufletul şi l-ar despărţi de nemurire.

6. Cu cît cineva are viaţa mai măsurată cu atît e mai fericit. Căci nu se grijeşte de multe: de slujitori, de lucrători, de pămînturi şi de avuţia dobitoacelor. Căci ţintuindu-ne de acestea ne vom îneca în greutăţile legate de ele şi vom învinui pe Dumnezeu. Iată cum din pofta noastră cea de voie se adapă moartea şi cum rătăcim în întunericul unei vieţi cu păcate, necunoscîndu-ne pe noi înşine.

“7. Să nu zică cineva că este cu neputinţă omului să ajungă la viaţa cea virtuoasă, ci numai că aceasta nu este uşor, cu toate că nici cei ce au dobîndit-o nu sunt pe deplin lămuriţi asupra acestui lucru.  De viaţa virtuoasă se împărtăşesc toţi oamenii cuvioşi, precum şi cei cu minte iubitoare de Dumnezeu. Căci mintea cea de rînd este lumească şi schimbăcioasă, răsărind şi gînduri bune şi rele, ba şi firea şi-o schimbă aplecîndu-se spre cele trupeşti. Mintea cea iubitoare de Dumnezeu însă, pedepseşte păcatul care se naşte în oameni cu voia lor în urma trîndăviei.

8. Cei proşti şi neiscusiţi iau în rîs cuvintele şi nu vor să le asculte. Doar acestea mustră nepriceperea lor şi vor ca toţi să fie întru toate asemenea lor. La fel, şi cei desfrînaţi: se silesc să arate pe ceilalţi toţi mai răi decît dînşii, socotind să vîneze pe seama lor nevinovăţia, din pricina mulţimii relelor. Dacă într-un suflet slab se află păcatele acestea: desfrînarea, mîndria, lăcomia nesăturată, mînia, neastîmpărarea limbii, furia, uciderea, tînguirea, pizma, pofta, răpirea, durerea, minciuna, plăcerea, lenea, întristarea, frica, boala, ura, învinuirea, neputinţa, rătăcirea, neştiinţa, înşelarea şi uitarea de Dumnezeu, sufletul acela se întinează şi se pierde. Căci prin acestea şi prin cele asemenea acestora se osîndeşte sărmanul suflet care s-a despărţit pe sine de Dumnezeu.

9. Cei ce vor să se deprindă în viaţa cea virtuoasă, cuvioasă şi preamărită, nu trebuie judecaţi după obiceiurile sau după petrecerea cea mincinoasă de pînă acum, ci asemenea pictorilor şi sculptorilor îşi vor dovedi din faptele însăşi petrecerea cea aleasă şi plăcută lui Dumnezeu. Nu fug ei de toate plăcerile păcătoase ca de nişte curse.

10. Cel bogat şi de neam ales, dar fără îndrumarea duhovnicească şi fără curăţia vieţii, nefericit este în ochii care cugetă drept, precum fericit este săracul şi robul după soartă, dar împodobit cu învăţătură şi virtute. Căci după cum străinii rătăcesc drumurile aşa şi cei ce nu grijesc de viaţa cea virtuoasă, se rătăcesc şi se pierd, amăgindu-se de poftă.

11. Cel ce poate îmblînzi pe cei neînvăţaţi ca să iubească învăţătura şi îndreptarea, făcător de om trebuie să se numească. Asemenea şi aceia care îndreaptă pe cei desfrînaţi către petrecerea cea virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu, ca unii ce schimbă alcătuirea oamenilor. Căci blîndeţea şi înfrînarea este fericire şi nădejde pură pentru sufletele oamenilor.

12. Se cuvine ca oamenii să se nevoiască să-şi îndrepte viaţa şi obiceiurile după Adevăr şi cuviinţă. Căci împlinind ei acest lucru, cunosc uşor cele dumnezeieşti. Cine cinsteşte pe Dumnezeu din toată inima şi credinţa pe acela şi Dumnezeu îl ajută ca să îşi stăpînească mînia şi pofta. Căci pricina tuturor relelor este pofta şi mînia.

Sfinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! 🙏

Acatistul Sfântului Ioan de Kronstadt

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Celui ales între preoţi, minunatului mijlocitor, dumnezeiescului Ioan, păstorului şi învăţătorului, celui ce s-a arătat împăraţilor iubitor şi întristaţilor mângâietor, celui ce a luminat pământul Rusiei şi toată viaţa sa a dăruit-o slujirii lui Dumnezeu şi a aproapelui, îndreptând mulţimea păcătoşilor spre pocăinţă, multor bolnavi tămăduire de la Dumnezeu dobândind, să-i aducem laudă ca unui apărător şi grabnic ajutător. Tu dar, Părinte, pentru că ai îndrăzneală către Domnul, de toate necazurile ne izbăveşte pe noi, cei care-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Icosul 1

Pe îngerul tău păzitor, încă de şase ani fiind, în lumină nespusă l-ai văzut, Ioane, el spunându-ţi ţie că, după voinţa lui Dumnezeu, întotdeauna nevăzut stă şi te păzeşte de toate relele. Prin aceasta din tinereţe ales de Dumnezeu pe tine ştiindu-te, strigăm către tine:
Bucură-te, cel ce din pruncie te-ai arătat „ales” de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce din tinereţe te-ai arătat „chemat” al binecuvântării Lui;
Bucură-te, cel ce pe îngerul tău din tinereţe l-ai veselit cu bunele deprinderi;
Bucură-te, că nu l-ai întristat cu nimic;
Bucură-te, că nevăzutul tău păzitor ţi s-a arătat;
Bucură-te, că acela întotdeauna a te păzi ţi-a făgăduit;
Bucură-te, odraslă preaiubită a părinţilor celor evlavioşi;
Bucură-te, cel ce din pruncie de părinţii tăi ai fost învăţat cu frica de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu cumpătarea din tinereţe te-ai deprins;
Bucură-te, cel ce zilele tinereţii tale în sărăcie şi înfrânare le-ai petrecut;
Bucură-te, că, datorită bunei tale vieţuiri, darul lui Dumnezeu peste tine s-a odihnit;
Bucură-te, că faţa ta cu smerenie era împodobită;
Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 2-lea

Te vedem pe tine, de Dumnezeu înţelepţite Ioane, din fragedă vârstă umbrit de binecuvântarea lui Dumnezeu, care în taină te-a condus spre o viaţă virtuoasă. Pentru aceea, avându-te pe tine pildă demnă de urmat, cu smerenie cântăm lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Mintea ta din pruncie în lecturile şi cugetările Sfinţilor Părinţi ţi-ai cufundat-o, Ioane, şi din ele te-ai adăpat cu apa cea vie, din izvorul Duhului Sfânt. Pentru aceasta te rugăm pe tine, roagă-L pe Preabunul Dumnezeu să ne facă şi pe noi părtaşi la împărtăşirea aceasta, pe cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, cel ce din pruncie te-ai păzit de patimi;
Bucură-te, cel ce harul Sfântului Botez întreg l-ai păzit;
Bucură-te, că ţi-a plăcut a citi din scrierile Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, cel ce ai pătruns cu adevărat înţelesul acestora;
Bucură-te, cel ce ai arătat mare sârguinţă în această lucrare;
Bucură-te, cel ce în iubirea de înţelepciune duhovnicească şi firească te-ai arătat desăvârşit;
Bucură-te, că prin înţelepciunea ta lumea de înşelăciune ai vădit-o;
Bucură-te, că de acea înşelăciune ca un vultur, înţeleptule, ai scăpat;
Bucură-te, minunat şi luminat învăţător al ţărilor din nordul Rusiei;
Bucură-te, cel ce ai izgonit întunericul păcatului din oameni;
Bucură-te, că tuturor celor ce au venit la tine cu rugăciuni degrabă le-ai ajutat;
Bucură-te, preaputernică mijlocire pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 3-lea

Puterea darului lui Dumnezeu, care pe cele cu lipsă le împlineşte, din belşug s-a revărsat peste tine, Ioane, pururea pomenite, când de Preasfinţitul Hristofor întru preot ai fost hirotonit şi oraşului Kronsdtadt ai fost rânduit păstor; de atunci ai început a învăţa oamenii să slujească drept Sfintei Treimi şi să-I cânte: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având iubire dumnezeiască în inimă înţeleptule Ioane, şi rânduiala postului cu stricteţe păzind-o, ai biruit toate năvălirile patimilor, nefiind nicidecum atins de ele. Prin aceasta, ca un bărbat desăvârşit ai ieşit să lucrezi ţarina Domnului prin cuvânt, ca şi cu un plug ai afânat inimile întărite şi îngheţate ale oamenilor, încălzindu-le cu rugăciunea şi cu iubirea ta şi semănând în ele sămânţa pocăinţei sincere şi a credinţei vii. Pentru toate acestea îţi cântăm ţie laudă:
Bucură-te, vas ales al harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, locuinţa darurilor cereşti;
Bucură-te, cel ce cu toată inima şi cu tot sufletul L-ai iubit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru aceasta şi întreaga turmă pe care ai păstorit-o ai învăţat-o a-L iubi pe Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce învăţăturile Evangheliei şi rânduielile postului cu frică le-ai păzit;
Bucură-te, că acestea şi pe aproapele tău prin fapte l-ai învăţat;
Bucură-te, că din tinereţe peste patimi împărat te-ai arătat;
Bucură-te, slăvitule biruitor asupra păcatului;
Bucură-te, că în lume ca o lumină exemplu viu ai luminat;
Bucură-te, că pe pământ ai fost cu înţelepciune cerească dăruit;
Bucură-te, stâlp neclintit al ţării tale ortodoxe;
Bucură-te, neîntârziatule apărător al ortodoxiei şi al obiceiurilor celor bune;
Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 4-lea

Prin furtuna multor necazuri şi griji lumeşti trecând, ajută-ne nouă, Părinte Ioane, aşa cum şi în viaţa ta ai ajutat tuturor celor ce cu credinţă au venit la tine, ca toţi cei ajutaţi de tine să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind pe apostolul care zice: „Locuinţa noastră este în cer”, şi dorind a-l urma, această viaţă vremelnică nu ai petrecut-o în slujba trupului şi-n lucrarea patimilor, Ioane, ci în curăţirea sufletului de întunericul păcatului, căci cu ele nimeni nu poate intra în cereasca Împărăţie. Prin aceasta avându-te chip de viaţă plăcută lui Dumnezeu şi ajutor întru toate, strigăm către tine unele ca acestea:
Bucură-te, luminată strălucire a luminii evanghelice în zilele noastre;
Bucură-te, cel ce sufletelor întunecate eşti luminare pătrunzătoare;
Bucură-te, că în scrierile cele dumnezeieşti ţi-ai cufundat mintea;
Bucură-te, că din ele ai aflat cale dreaptă către Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, că toate faptele tale au fost lumină lumii;
Bucură-te, că prin tine Tatăl cel ceresc minunat s-a proslăvit;
Bucură-te, că cuvântul tău n-a fost nici chimval răsunător, nici mort sau neajuns;
Bucură-te, că cuvântul tău întru adevăr viu şi lucrător s-a arătat;
Bucură-te, că prin tine cei morţi cu duhul prin credinţă înviază;
Bucură-te, că prin tine cei căzuţi în întunericul păcatului se trezesc la pocăinţă;
Bucură-te, că pe tine în zilele noastre Domnul pământului Rusiei prooroc şi apostol te-ai arătat;
Bucură-te, că în tine dobândind ştiinţa adevărului, ai luat darul vindecării şi al apărării credinţei, neînfricat luptător arătându-te;
Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 5-lea

Stea luminătoare a pământului rusesc te-ai arătat, Sfinte Ioane, luminând întunericul păcatului. Prin aceasta şi azi reverşi lumină fiilor Rusiei, celor cuprinşi de întunericul rătăcirii, celor care s-au predat în mâinile necuraţilor, ca să-şi cunoască rătăcirea lor şi Domnului întru pocăinţă să-I cânte: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând poporul rus vrednicia ta de învăţător şi rugăciunea ta cea preaputernică înaintea lui Dumnezeu, mulţime multă din diferite părţi la tine a alergat, Părinte, auzind de vindecările bolilor şi de sfaturile tale, iar în necazuri mângâiere cerând, cu mulţumire ţie îţi strigă:
Bucură-te, Ioane, noule luminător al lumii;
Bucură-te, ajutător nemijlocit prin rugăciunile tale către Dumnezeu;
Bucură-te, că rugăciunile tale sunt puternice înaintea Împăratului milostivirii;
Bucură-te, că starea ta înaintea Lui este izvor al binecuvântării, care prin tine se revarsă la toată lumea;
Bucură-te, că prin tine după măsura credinţei se dau vindecările;
Bucură-te, că prin tine cei bolnavi scapă degrabă de bolile lor, primind sănătate;
Bucură-te, că prin tine cei păcătoşi la pocăinţă se întorc;
Bucură-te, că te-ai arătat înţelepţitor al celor răzvrătiţi;
Bucură-te, că prin tine cei fără de minte care râd de cele sfinte ale credinţei sunt mustraţi;
Bucură-te, că prin tine cei ce râd de faptele tale cele minunate, venindu-şi în sine, sunt primiţi de tine ca de un părinte iubitor de fii;
Bucură-te, mângâiere grabnică a celor ce plâng;
Bucură-te, tămăduire binecuvântată a celor neputincioşi;
Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 6-lea

Propovăduitor al adevărului, părinte purtător de Dumnezeu fiind, toate ale tale în slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui le-ai dat, şi jugul preoţiei, luându-l nu ai cunoscut liniştea aici, pururea săvârşind slujbe dumnezeieşti în biserică şi în casele credincioşilor cântări duhovniceşti cântând; celor nevoiaşi te-ai arătat ajutător. Şi prin aceasta ţi-ai atras numele de miluitor fără de arginţi, Ioane. De acestea auzind şi noi, slăvim pe Dumnezeu pentru tine, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Hristos, Dumnezeul nostru, strălucind din Fecioara Maria şi întunericul închinării la idoli izgonindu-l, te-a arătat pe tine, Părinte Ioane, drept şi credincios, propovăduitor al adevărului înaintea slujitorilor celor înşelători ai vicleanului. Prin aceasta, având îndrăzneală către Domnul, izbăveşte de răutatea şi viclenia acelora pe toţi care-ţi cântă aşa:
Bucură-te, slujitorule credincios al lui Hristos;
Bucură-te, între preoţi puternic mijlocitor înaintea Aceluia;
Bucură-te, păzitor neadormit al Casei celei dumnezeieşti;
Bucură-te, cel ce prin sabia cuvântului lui Dumnezeu şi a rugăciunii ai alungat pe cei potrivnici;
Bucură-te, cel ce prin scrierile tale pe mulţi i-ai înălţat la iubirea în Hristos;
Bucură-te, cel ce ai arătat prin cuvântările tale iubirea de oameni a lui Dumnezeu;
Bucură-te, lucrarea Duhului dumnezeiesc arătată în inimile oamenilor;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat tainic grăitor cu Dumnezeu prin rugăciune;
Bucură-te, cel ce ai păzit minunat cucernicia prin curată căsătorie;
Bucură-te, cel ce pe mulţi fii duhovniceşti prin pocăinţă ai născut;
Bucură-te, că ai rămas şi după moarte în inimile credincioşilor;
Bucură-te, că pomenirea ta, ca a unui drept propovăduitor, va rămâne în veci;
Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 7-lea

Vrând Preabunul Dumnezeu să mângâie poporul său cel binecredincios şi să-i întoarcă pe cei fără de lege de la faptele lor cele rele, te-a arătat pe tine, Ioane, ca pe Iona în Ninive, vestind mânia lui Dumnezeu asupra pământului Rusiei, venind cu grabă de nu se vor pocăi şi de nu vor cânta cu smerenie lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Un nou necaz şi mânia lui Dumnezeu am ajuns să suferim nevrând noi să ascultăm de glasul tău cel dumnezeiesc, prin care ai spus: „Stăpânirea ţării se va nimici şi puterea va ajunge în mâinile slugilor satanei, locuitorii mănăstirilor vor fi prigoniţi, bisericile se vor închide şi mulţime de popor creştin va muri cu viaţă mucenicească”. Pentru aceasta la tine, Părinte Ioane, întru pocăinţă alergăm şi cu umilinţă strigăm: Roagă pe Stăpânul Hristos să-Şi schimbe mânia Sa în milă faţă de noi, cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, glasul propovăduitor al pocăinţei;
Bucură-te, vestitor nemincinos al mâniei dumnezeieşti asupra celor ce nu se pocăiesc;
Bucură-te, cel ce ai învăţat a nu lua în seamă părerile lumii;
Bucură-te, îndreptător adevărat;
Bucură-te, că te-ai arătat tare povăţuitor al poporului ortodox;
Bucură-te, cel ce ai păzit corabia Bisericii nevătămată de pietrele strâmtorilor;
Bucură-te, iubitor al Împăraţilor celor cinstiţi;
Bucură-te, că te-ai arătat lor înţelept sfătuitor;
Bucură-te, că i-ai învăţat cum să folosească puterea lor cu dreptate;
Bucură-te, cel ce cu grijă i-ai îndreptat către ascultare şi credincioşie;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunile tale ai îngrădit tronurile împăraţilor celor cinstiţi;
Bucură-te, că i-ai învăţat să judece cu nepărtinire poporul;
Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 8-lea

Ocale deosebită şi neobişnuită de viaţă ţi-ai ales, Părinte Ioane, trăind în lume ca şi cum ai fi trăit în cer, în înfrânare şi cucernicie, aducând pururea slavă lui Dumnezeu, şi aşa ai fost preţuit ca mare părinte al Bisericii; pentru aceasta în ceruri întru veselie cu Hristos petreci şi aduci pentru lume rugăciune, strigând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Toată lumea ortodoxă te-a cinstit pe tine nu numai în viaţă, ci şi după înfăţişarea ta înaintea lui Dumnezeu, Părinte Ioane, pentru că mare îndrăzneală ai înaintea lui Dumnezeu şi te rogi pentru binecuvântarea tuturor celor ce aleargă la tine şi-ţi cântă aşa:
Bucură-te, rod binecuvântat al unui pom bun;
Bucură-te, cel ce ai fost născut şi educat de un tată preot şi de o mamă binecuvântată;
Bucură-te, că educaţia pe care ai primit-o a rămas exemplu pentru întregul pământ al Rusiei;
Bucură-te, că cetatea Kronstadtului prin slăvirea ta s-a proslăvit;
Bucură-te, căci toată Rusia s-a umplut de faptele tale cele bune;
Bucură-te, că vestea despre viaţa ta îmbunătăţită a ajuns dincolo de hotarele ţării;
Bucură-te, că prin scrierile tale ai făcut cunoscută taina comunicării tale cu Dumnezeu;
Bucură-te, că prin aceste scrieri ai strălucit lumina cea duhovnicească în inimile oamenilor;
Bucură-te, că în scrierile tale s-a arătat curăţia sufletului tău;
Bucură-te, că prin scrierile tale nu numai poporul rus, ci şi alte popoare şi-au căutat mântuirea;
Bucură-te, că prin acestea adevărata credinţă a strălucit alungând întunericul ereziilor;
Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 9-lea

Nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda ta, Părinte Ioane, căci fiind mişcat de Duhul Sfânt din tinereţe, cu osârdie ai slujit lui Dumnezeu; mai întâi te-ai ostenit mulţi ani să înveţi învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi apoi ai învăţat să cânţi cu înţelepciune lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Oratorul minciunii, Leon cel neînţelept, şi toate gândurile lui cele rele, prin tine, Părinte Ioane, s-au vădit de răutate, întărind tu credinţa cea ortodoxă prin vestirile tale; pentru aceasta strigăm ţie:
Bucură-te, fluiere insuflat de Dumnezeu;
Bucură-te, trâmbiţă a Duhului, dulce glăsuitoare;
Bucură-te, cel ce prin cuvintele şi învăţăturile tale ai lămurit dogmele credinţei;
Bucură-te, că prin învăţăturile tale pe cei credincioşi i-ai întărit în ortodoxie;
Bucură-te, că prin tine legiunile potrivnicilor au fost învinse;
Bucură-te, că prin tine cel apostat şi învăţăturile lui au fost vădite de înşelăciune;
Bucură-te, că învăţătura păgubitoare a aceluia care spunea că sufletul nu are o existenţă personală a fost învinsă;
Bucură-te, că prin tine învăţătura cea adevărată despre nemurirea şi veşnicia sufletului s-a întărit;
Bucură-te, izvor de înţelepciune dumnezeiască;
Bucură-te, cucernicule săvârşitor al tainelor celor dumnezeieşti;
Bucură-te, povăţuitor de nădejde spre Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, învăţătorule al adevăratei căi mântuitoare;
Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 10-lea

Dorind a-ţi mântui sufletul, pe mulţi sfinţi ţi i-ai luat în ajutor, Părinte Ioane; având mărturisirea apostolică şi patristică a credinţei, tăria mucenicilor, pururea petrecând în înfrânare şi smerenie în faptele cele luminate ale cuvioşilor. Prin aceasta cu sfinţii petreci neîncetat, aduci slavă lui Dumnezeu, pomenindu-ne şi pe noi, cei ce-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împăratului Celui ceresc te-ai arătat slujitor credincios şi împăraţilor celor pământeşti le-ai fost cinste şi înţelepciune, Părinte Ioane, ambilor slujind cu dreptate, dând cezarului ceea ce este a cezarului, iar lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu, şi pe toţi i-ai învăţat să zică aşa:
Bucură-te, robule al lui Dumnezeu bun şi credincios;
Bucură-te, slujitor osârdnic al Aceluia;
Bucură-te, că toate cele rânduite de Dumnezeu cu grijă le-ai împlinit;
Bucură-te, iscusitule lucrător al poruncilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, că pururea aminteai de atotprezenţa lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin înţelepciunea ta pe Acela pururea L-ai avut în minte;
Bucură-te, că pe cinstiţii împăraţi ai Rusiei ca pe nişte slugi ale lui Dumnezeu i-ai cinstit;
Bucură-te, că i-ai ajutat mult prin sfaturi şi rugăciuni să conducă poporul cu dreptate;
Bucură-te, că i-ai învăţat să ocrotească poporul şi Biserica;
Bucură-te, apărătorule de răscoale şi de răzvrătiţi;
Bucură-te, cel ce şi acum te rogi lui Dumnezeu pentru „Împărăţia” ortodoxă;
Bucură-te, întărire a sceptrurilor împăraţilor celor ortodocşi;
Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 11-lea

Nu este cu putinţă, prin laudă, a se înfăţişa mulţimea îndreptărilor tale prin Dumnezeu săvârşite, preaminunate Părinte Ioane, câte le-ai săvârşit în timpul vieţii tale, bolile vindecând, demonii izgonind din oameni, tămăduind pe cei stăpâniţi de patimi, ajutând pe cei săraci şi tuturor după trebuinţele lor ajutând; pentru aceea toţi împreună strigă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Purtător de lumină şi clarvăzător te-a arătat pe tine Domnul în zilele noastre, prevestind mânia cea viitoare a lui Dumnezeu asupra Împărăţiei ortodoxe, pentru nepocăinţa poporului, de aceea ca pe un prooroc al lui Dumnezeu şi cunoscător al destinelor te mărim pe tine şi întru pocăinţă îţi strigăm:
Bucură-te, prooroc minunat, nemincinos vestitor al celor viitoare;
Bucură-te, propovăduitorule al pocăinţei;
Bucură-te, noule prooroc de aceeaşi cinste cu acela;
Bucură-te, clarvăzătorule al destinelor celor dumnezeieşti;
Bucură-te, vestitorule al mâniei celei viitoare asupra celor ce nu se pocăiesc;
Bucură-te, glas dulce glăsuitorule al pocăinţei;
Bucură-te, împăciuitorule al inimilor celor tulburate;
Bucură-te, puternicule rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi;
Bucură-te, păstorule blând al oilor celor cuvântătoare;
Bucură-te, cel ce mulţime de suflete rătăcite ai adus Stăpânului;
Bucură-te, că pe mulţi din temniţe şi din moarte i-ai scăpat;
Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 12-lea

Harul lui Dumnezeu l-ai primit aici prin Sfântul Botez şi prin hirotonia întru preot, Părinte Ioane; prin sârguinţă te-ai făcut multora de folos spre slava Dăruitorului, întru lumina vieţii tale şi a milosteniilor tale pe care le-ai făcut, s-a proslăvit Tatăl ceresc, şi prin mulţimea laudelor de care te-ai învrednicit, se înalţă Aceluia măreaţă cântare: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând viaţa ta cea din tinereţe plăcută lui Dumnezeu şi înălţarea ta cea duhovnicească din putere în putere, mărim sfârşitul tău şi înmormântarea cinstitelor moaşte, care au aflat veşnică odihnă în biserica cea minunată făcută de tine. Credem însă că sufletul se odihneşte în locuinţele cele prealuminate ale raiului, ai cărui moşteni ajută-ne să ajungem, pe cei ce-ţi cântăm ţie laude ca acestea:
Bucură-te, cel ce cursul trecător al vieţii l-ai petrecut cu dreaptă judecată întru toate pentru Dumnezeu;
Bucură-te, păzitorule neînfricat al Ortodoxiei;
Bucură-te, că ai rămas cunoscut cu un sfârşit creştinesc al vieţii;
Bucură-te, că ai primit veşnică odihnă în cer cu sfinţii;
Bucură-te, părtaşule la bucuria cea veşnică de care sfinţii s-au învrednicit;
Bucură-te, că ai înlesnit mântuirea multor suflete, învrednicindu-le de veşnica fericire;
Bucură-te, că ai moştenit cu mucenicii cei noi de neam împărătesc Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, că împreună cu ei stai înaintea Împăratului slavei şi te rogi pentru izbăvirea patriei tale de duşmanii fără de Dumnezeu;
Bucură-te, mare apărătorule al Ortodoxiei;
Bucură-te, neîntrecutule luptător pentru cinstea cea sfântă;
Bucură-te, că prin arătările tale în vis minuni i-ai adus;
Bucură-te, că pe neortodocşi la Ortodoxie i-ai adus;
Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 13-lea

O, preadrepte Părinte Ioane, nu numai al Kronstadtului şi a toată Rusia, ci, de asemenea, luminătorule a toată lumea şi mare rugătorule către Hristos! Primeşte de la noi această cântare a nevrednicilor şi, cu rugăciunile tale cele bineplăcute lui Dumnezeu, izbăveşte-ne de necazurile cele vremelnice şi veşnice, ca să ne învrednicim să fim cu tine împreună în Împărăţia cerurilor, veşnic cântându-I Făcătorului: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1: Pe îngerul tău păzitor, încă de şase ani fiind..., şi Condacul 1: Celui ales între preoţi, minunatului mijlocitor…

Icosul 1

Pe îngerul tău păzitor, încă de şase ani fiind, în lumină nespusă l-ai văzut, Ioane, el spunându-ţi ţie că, după voinţa lui Dumnezeu, întotdeauna nevăzut stă şi te păzeşte de toate relele. Prin aceasta din tinereţe ales de Dumnezeu pe tine ştiindu-te, strigăm către tine:
Bucură-te, cel ce din pruncie te-ai arătat „ales” de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce din tinereţe te-ai arătat „chemat” al binecuvântării Lui;
Bucură-te, cel ce pe îngerul tău din tinereţe l-ai veselit cu bunele deprinderi;
Bucură-te, că nu l-ai întristat cu nimic;
Bucură-te, că nevăzutul tău păzitor ţi s-a arătat;
Bucură-te, că acela întotdeauna a te păzi ţi-a făgăduit;
Bucură-te, odraslă preaiubită a părinţilor celor evlavioşi;
Bucură-te, cel ce din pruncie de părinţii tăi ai fost învăţat cu frica de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu cumpătarea din tinereţe te-ai deprins;
Bucură-te, cel ce zilele tinereţii tale în sărăcie şi înfrânare le-ai petrecut;
Bucură-te, că, datorită bunei tale vieţuiri, darul lui Dumnezeu peste tine s-a odihnit;
Bucură-te, că faţa ta cu smerenie era împodobită;
Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul 1

Celui ales între preoţi, minunatului mijlocitor, dumnezeiescului Ioan, păstorului şi învăţătorului, celui ce s-a arătat împăraţilor iubitor şi întristaţilor mângâietor, celui ce a luminat pământul Rusiei şi toată viaţa sa a dăruit-o slujirii lui Dumnezeu şi a aproapelui, îndreptând mulţimea păcătoşilor spre pocăinţă, multor bolnavi tămăduire de la Dumnezeu dobândind, să-i aducem laudă ca unui apărător şi grabnic ajutător. Tu dar, Părinte, pentru că ai îndrăzneală către Domnul, de toate necazurile ne izbăveşte pe noi, cei care-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Rugăciune către Sfântul Ioan de Kronstadt

Părinte Ioane preaminunate, tu, cu faptele tale cele minunate, pe mulţi la Dumnezeu i-ai adus şi de daruri duhovniceşti te-ai învrednicit de la Stăpânul aici: ai vindecat bolile, patimile le-ai stârpit, de aceea te rugăm, întristarea noastră stinge-o şi ne dă nouă bucuria cea duhovnicească în inimă şi ajută-ne nouă să fim părtaşi la viaţa ta şi la faptele tale cele bune, ca să ne învrednicim şi noi de Împărăţia cerurilor.

Şi se face otpustul.

 

Galileo Galilei: citate vechi de aproape jumatate de mileniu, care iti vor da mult de gandit!

 

Am selectat cu grija citate de Galileo Galileli, unul dintre cei mai importanti ganditori ai omenirii, ca sa te inspire!

Galileo Galilei (1564 –1642) a fost un fizician, matematician, astronom si filosof italian care a jucat un rol important in Revolutia Stiintifica a Renasterii. Galileo a fost numit „parintele astronomiei observationale moderne” „parintele fizicii moderne”, „parintele stiintei” si „parintele stiintei moderne”. Stephen Hawking a spus ca „Galileo, poate mai mult decat orice alta persoana a fost responsabil pentru nasterea stiintei moderne. (Wikipedia)

1. “Pasiunea este geneza geniului.”

Cand iti desfasori activitati care iti dau satisfactie, este absolut imposibil sa nu realizezi performante. Pentru ca energia pe care o pui in acele activitati este ingenua, este fireasca. Cand ceea ce iti place iti da entuziasm si sens, urmezi adevaratul tel al vietii tale.

2. „Nu am intalnit niciodata un om atat de ignorant incat sa nu am ce sa invat de la el.”

Este adevarat, putem invata de la absolut orice om care ne iese in cale. Oamenii pot fi asemuiti unor prisme care ne ajuta sa vedem realitatea din o multime de perspective, asta daca avem rabdarea si deschiderea de a invata si de a privi pe oricine, cu umilinta.

3. „Toate adevarurile sunt usor de inteles imediat ce sunt descoperite. Important este sa le descoperi.”

O privire asupra faptului ca ar trebui sa ne dam noua insine libertatea de a descoperi, de a privi in profunzimea lucrurilor. Astfel, vedem ca in ciuda aparentelor, nimic nu este complicat, odata ce descifram mecanismul.

4. “Nu il poti invata nimic pe om; ce poti face este doar sa il ajuti sa se descopere in interiorul sau.”

Orice adevar poate fi patruns de oameni daca acesta nu este rodul unui dicteu automat, ci al unui proces individual de intelegere. Iata de ce un bun dascal va sugera calea pentru a intelege acel lucru, si nu il va impune ca pe un adevar absolut; va incuraja procesul de judecata al fiecarui individ.

5. „Filozofia este scrisa in acea mareata carte care se afla chiar in fata ta – Adica Universul – dar nu o putem intelege daca nu invatam intai limbajul pentru a capta simbolurile cu care a fost scrisa.”

Galileo Galilei atinsese o profunzime a trairii care ii permitea aceasta fina observatie - ca esenta vietii se afla in tot ceea ce ne inconjoara.

6. „Soarele, cu toate planetele care se rotesc in jurul sau si care depind de el, poate sa rumeneasca si un ciorchine de struguri, de parca nu ar avea altceva de facut in univers.”

Galileo Galilei vorbeste aici despre umilinta. Oricata maretie ai detine, pleaca-ti ochii cu modestie chiar si asupra celui mai mic si ofera multa iubire.

---

Cel care nu cunoaşte adevărul, este un prost. Cel care-l cunoaşte şi-l consideră o minciună, este un infractor.
Galileo Galilei

Matematica este alfabetul, cu ajutorul căruia Dumnezeu a descris universul.
Galileo Galilei

Două adevăruri nu se pot contrazice.
Galileo Galilei

Cartea naturii este scrisă cu simboluri matematice.
Galileo Galilei

Nu simt nicio obligație față de credința că același Dumnezeu care ne-a înzestrat cu simțuri, rațiune și înțelegere ne cere să nu le folosim.
Galileo Galilei

Natura este neobosită și neschimbătoare și este indiferentă dacă motivele și modalitățile ascunse ale acțiunilor sale sunt de înțeles omului sau nu.
Galileo Galilei

Deoarece este destul de clar că două adevăruri nu se pot contrazice niciodată unul pe altul, este treaba interpretului înțelept să se străduiască să găsească adevăratul sens al pasajelor din Biblie, care sunt în acord cu legile naturii.
Galileo Galilei

Curiozitatea este întotdeauna pe primul loc când este vorba ca o problemă să fie rezolvată.
Galileo Galilei

Toate adevărurile sunt ușor de înțeles din momentul în care sunt dezvăluite. Întrebarea este dacă vor fi dezvăluite.
Galileo Galilei

Nu poți învăța nimic pe un om; nu poți decât să-l ajuți să se găsească pe sine.
Galileo Galilei

1. „Dacă mi-aș începe din nou studiile, aș urma sfaturile lui Platon și aș începe cu matematica.” — Galileo Galilei

2. „Trebuie să spunem că sunt atâtea pătrate câte numere sunt.” — Galileo Galilei

3. „Cartea naturii este scrisă în limbajul matematicii.” — Galileo Galilei

4. „Ce legătură are filosofia cu măsurarea a ceva? Sunt matematicienii în care trebuie să ai încredere și măsoară cerul așa cum măsurăm noi într-un câmp.” — Galileo Galilei

5. „Matematica este cheia și ușa către științe.” — Galileo Galilei

6. „Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul.” — Galileo Galilei

Galileo Galilei citează despre știință

7. „Măsoară ceea ce este măsurabil și fă măsurabil ceea ce nu este așa.” – Galileo Galilei

8. „Desigur, Dumnezeu ar fi putut face să zboare păsări cu oasele lor făcute din aur solid, cu venele pline de argint miros, cu carnea lor mai grea decât plumbul și cu aripile lor extrem de mici. Nu a făcut-o, iar asta ar trebui să arate ceva. Numai pentru a-ți proteja ignoranța L-ai pus pe Domnul la fiecare pas la refugiul unui miracol.” — Galileo Galilei

9. „Ma enervează când vor constrânge știința prin autoritatea Scripturilor și totuși nu se obliga să răspundă rațiunii și experimentului.” — Galileo Galilei

10. „Prin negarea principiilor științifice, cineva poate menține orice paradox.” — Galileo Galilei

11. „Viziunea, spun eu, este legată de lumina însăși. Dar despre această senzație și despre lucrurile care țin de ea, pretind că înțeleg puțin; și din moment ce nu măcar un timp îndelungat nu ar fi suficient pentru a explica acel fleac, sau chiar pentru a sugera o explicație, trec peste asta în tăcere. — Galileo Galilei

12. „În științe, autoritatea a mii de opinii nu valorează la fel de mult ca o mică scânteie de rațiune la un om individual.” — Galileo Galilei

13. „Știința merge mai mult prin ceea ce a învățat să ignore decât prin ceea ce ia în considerare.” — Galileo Galilei

14. „Cred că în discuția problemelor naturale ar trebui să înceapă nu cu Scripturi, ci cu experimente și demonstrații.” — Galileo Galilei

Galileo Galilei citează despre astronomie

15. „A le porunci profesorilor lor de astronomie să-și respingă propriile observații înseamnă să le porunci să nu vadă ceea ce văd și să nu înțeleagă ceea ce înțeleg.” — Galileo Galilei

16. „Biblia arată calea de a merge la cer, nu modul în care merge cerurile.” — Galileo Galilei

17. „Petele sunt pe suprafața corpului solar unde sunt produse și, de asemenea, dizolvate, unele în perioade mai scurte și altele în perioade mai lungi. Ele sunt purtate în jurul Soarelui; un eveniment important în sine.” — Galileo Galilei

18. „De aceea am concluzionat, și am hotărât fără ezitare, că în cer sunt trei stele care se mișcă în jurul lui Jupiter, ca Venus și Mercur în jurul Soarelui; care în cele din urmă a fost stabilit la fel de limpede ca lumina zilei prin alte observații. Referindu-ne la observațiile sale de pionierat la telescop.” — Galileo Galilei

19. „Vedem doar simplu mișcare de coborare, din moment ce acea altă circulară comună Pământului, turnului și nouă înșine rămâne imperceptibilă. Ne rămâne perceptibilă doar cea a pietrei, care nu este împărtășită de noi; și, din această cauză, simțul o arată ca printr-o linie dreaptă, întotdeauna paralelă cu turnul, care este construit vertical și perpendicular pe suprafața terestră.” — Galileo Galilei

20. „Numărul de stele fixe pe care observatorii le-au putut vedea până în prezent fără puteri artificiale de vedere poate fi numărat. Prin urmare, este cu siguranță o mare ispravă să adăugăm la numărul lor și să punem în mod distinct în fața ochilor alte stele în miriade, care nu au mai fost văzut până acum și care depășesc stelele vechi, cunoscute anterior ca număr de mai mult de zece ori.” — Galileo Galilei

21. „În problemele științei, autoritatea ao mie nu merită raționamentul umil al unui singur individ.” — Galileo Galilei

22. „Suprafața Lunii nu este netedă, uniformă și precis sferică așa cum o cunoaște un mare număr de filozofi, ci este neuniformă, aspră și plină de cavități proeminențe, fiind asemănătoare cu fața Pământului, ușurată de lanțuri de munți și văi adânci. ” — Galileo Galilei

23. „În studiile mele de astronomie și filozofie am această părere despre univers, că Soarele rămân fix în centrul cercului corpurilor cerești, fără a-și schimba locul; iar Pământul, întorcându-se asupra lui însuși, se mișcă în jurul Soarelui.” — Galileo Galilei

24. „Calea Lactee nu este altceva decât o masă de nenumărate stele plantate împreună în grupuri.” — Galileo Galilei

25. „Este o priveliște frumoasă și încântătoare să privești corpul Lunii.” — Galileo Galilei

Galileo Galilei citează despre misterele universului

26 „Infiniturile și indivizibilele transcend înțelegerea noastră finită, primele mărimii lor, cele din următorii micimii lor; Imaginează-ți ce sunt acestea atunci când sunt combinate.” — Galileo Galilei

27. „Am iubit stelele cu prea multă dragoste ca să mă tem de noapte.” — Galileo Galilei

28. „Filosofia este scrisă în acea măreață care se află mereu în fața ochilor noștri – mă refer la univers – dar nu putem înțelege dacă nu învățăm mai întâi limba și nu înțelegem simbolurile în care este scrisă.” — Galileo Galilei

29. „Dacă ai putea vedea pământul luminat când te afli într-un loc întunecat ca noaptea, ți-ar părea mai splendid decât luna.” — Galileo Galilei

30. „Natura este necruțătoare și neschimbată și este indiferentă dacă motivele și acțiunile ei ascunse sunt de înțeles omului sau nu.” — Galileo Galilei

Înțeleptul Galileo Galilei citează despre observațiile sale despre viață

31. „Nu am întâlnit niciodată un bărbat atât de ignorant să nu poată învăța ceva de la el.” — Galileo Galilei

32. „Soarele, cu toate acele planete care se învârt în jurul lui și depind de el, poate încă coace o ciorchine de struguri de parcă nu ar avea nimic altceva de făcut în univers.” — Galileo Galilei

33. „Acolo unde simțurile ne eșuează, trebuie să intervină rațiunea.” — Galileo Galilei

34. „Este cu siguranță dăunător sufletelor să transforme într-o erezie să crezi ceea ce se dovedește.” — Galileo Galilei

35. „Natura… nu acționează prin multe lucruri când poate face acest lucru prin câtorva.” — Galileo Galilei

36. „Nimic nu se întâmplă contrar naturii, cu excepția imposibilului, și asta nu se întâmplă niciodată.” — Galileo Galilei

37. „Dar dintre toate celelalte invenții uimitoare, ce sublimitate a minții trebuie să fi fost a lui care a conceput cum să-și comunice cele mai secrete gânduri oricărei alte persoane, deși foarte îndepărtată în timp sau loc? Și cu nicio dificultate mai mare decât o aranjare variată a două duzini de semne mici pe hârtie? Fie ca acesta să fie pecetea tuturor invențiilor admirabile ale omului.” — Galileo Galilei

38. „Vezi acum puterea adevărului; acelaşi experiment care, la prima vedere, părea să arate un lucru, atunci când este examinat mai atent, nu asigură contrariul.” — Galileo Galilei

39. „A fi frumoasă nu ține de felul în care te îmbraci și nici de pigmenții pe care îi pui pe față. A fi frumos înseamnă a fi simplu.” — Galileo Galilei

40. „În timp, s-ar putea să descoperi tot ce poate fi descoperit și totuși progresul tău va fi doar progresul departe de umanitate.” — Galileo Galilei

41. „Păreau să uite că sporirea adevărurilor cunoscute stimulează investigarea, stabilitatea și creșterea artelor; nu dominarea sau distrugerea lor”. — Galileo Galilei

42. „Prezumția lor zadarnică de a cunoaște totul poate începe doar din faptul că nu au cunoscut niciodată nimic; căci dacă cineva a experimentat o singură dată cunoașterea perfectă a unui lucru și a gustat cu adevărat ceea ce înseamnă a cunoaște, va percepe că din infinite alte concluzii le cunoaște atât de mult decât una.” — Galileo Galilei

43. „Nu putem învăța nimic pe oameni; nu putem decât să-i ajutăm să o descopere în ei înșiși.” — Galileo Galilei

44. „În ceea ce se încadrează în chestiunile care trebuie să gândească: cu câte oamenii știu și înțelegeți mai puțin despre ele, cu atât mai pozitiv argument să vedeți cu privire la ele.” — Galileo Galilei

45. „Toate adevărurile sunt ușor de înțeles odată ce sunt descoperite; ideea este să le descoperi.” — Galileo Galilei

46. ​​„A cunoaște și a înțelege o mulțime de lucruri îi fac pe oameni să fie precauți în a judeca orice lucru nou”. — Galileo Galilei

47. „Nu mă simt obligat să cred că în același fel Dumnezeu care ne-a să-i spună cu simț, rațiune și intelect a intenționat să renunțăm la folosirea lor.” — Galileo Galilei

48. „Sunt aceia care raționează bine, dar sunt depășiți numeric de cei care care raționează rău.” — Galileo Galilei

49. „Faptele care la început par improbabile vor, chiar și cu o explicație redusă, scăpa de mantie care le-a ascuns și vor apărea în frumusețe goală și simplă.” — Galileo Galilei

50. „Ei știu că este natura umană să ia cauze prin care un om poate asupri aproape de nedrept ar fi.” — Galileo Galilei

51. „Pasiunea este geneza geniului.” – Galileo Galilei

52. „Vinul este lumina soarelui, ținută împreună de apă.” – Galileo Galilei

53. „Cunoașterea pe tine însuți, aceasta este cea mai mare înțelepciune”. – Galileo Galilei

54. „Îi mulțumesc infinit lui Dumnezeu, ia plăcut să mă facă primul observator al lucrurilor minunate.” – Galileo Galilei

55. „Cine ar pune o limită minții omului? Cine ar îndrăzni să afirme că știm tot ce este de știut?” – Galileo Galilei

Ce ai învățat din aceste citate de Galileo Galilei?

Știința modernă are multe de mulțumit lui Galileo, inclusiv descoperirea craterelor pe Lună, fazele lui Venus, lunile lui Jupiter și chiar descoperirea stelelor în Calea Lactee.

Cu toate acestea, lumea nu era pregătită pentru descoperirile lui Galileo în timpul vieții sale. El a fost judecat pentru că a susținut credința că pământul se învârte în jurul soarelui, ceea ce era contrar Bisericii Catolice, și am făcut să retragă public această observație.

Galileo și-a trăit ultimii ani în arest la domiciliu. Și-a petrecut acest timp scriind toate descoperirile sale științifice-o carte care va inspira oamenii de știință și marii gânditori pentru secolele următoare.

Acatistul Sfântului Preot Mărturisitor Liviu Galaction de la Cluj

 

Condacul 1

Pe mărturisitorul dreptei credințe, pe călăuza celor tineri către Hristos, pe luminătorul cel vestit al clujenilor, pe ocrotitorul celor din necazuri și pe Mucenicul mult-pătimitor, cinstindu-l, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Icosul 1

Doamne și Stăpâne al cerului și al pământului, Cel ce Te-ai descoperit prin Fiul Tău cel minunat, născut în peștera din Betleem, dar ai aflat sălaș luminat și în inima curată a Mărturisitorului Tău Liviu-Galaction, dăruiește-ne de sus înțelepciune să-i lăudăm viața plină de virtuți și să-i grăim:

Bucură-te, cel ce din părinți binecuvântați te-ai născut;

Bucură-te, cel ce în brațele Cuvântului ai crescut;

Bucură-te, cel ce cu dreapta credință ai fost hrănit;

Bucură-te, cel ce nume de la strămoșii romani ai primit;

Bucură-te, cel ce ai ascultat de mic dumnezeieștile cuvinte;

Bucură-te, cel ce, în ascultare, ai fost fiul cel cuminte;

Bucură-te, cel ce, dintru început, ai căutat înțelepciunea;

Bucură-te, cel ce ai fugit de toată deșertăciunea;

Bucură-te, cel ce vedeai atotputernicia lui Dumnezeu în cele create;

Bucură-te, că pământul și cerul ți-au fost cea dintâi carte;

Bucură-te, evlavios închinător și cinstitor de cele sfinte;

Bucură-te, împlinitor al faptelor bune cu râvnă fierbinte;

Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 2

În școală crescând alături de părintele și dascălul tău, dar al lui Dumnezeu și iubitor de cele sfinte te-ai făcut, îndrăgind mereu pe Hristos-Cuvântul și Întruparea Lui; de aceea din pruncie ai învățat să-I cânți: Aliluia!

Icosul 2

Spre izvorul vechii școli românești te-ai îndreptat unde, în ctitoria șaguniană, ai învățat ca, în Duh și în Adevăr, să te închini Tatălui ceresc și să te pregătești a crește ca un sfânt lăcaș Treimii, avânt pildă viața Sfântului Nicolae. Deci, înțelegând acestea, te lăudăm și îți cântăm:

Bucură-te, cel ce întru toată știința ai propășit;

Bucură-te, cel ce, prin aceasta, conștiința ți-ai întărit;

Bucură-te, că râvna ta cale de sfințire a fost tuturor;

Bucură-te, cel ce pe toate le-ai plinit cu mult spor;

Bucură-te, cel ce în toată învățătura pe Domnul L-ai descoperit;

Bucură-te, cel ce de înălțimile munților te-ai îndrăgostit;

Bucură-te, cel ce ai urcat și pe munții faptelor bune;

Bucură-te, cel ce multora te-ai arătat a fi o minune;

Bucură-te, cel ce iscusință folositoare ai câștigat;

Bucură-te, că râvna, ascultarea și stăruința te-au bucurat;

Bucură-te, cel ce părinților  tăi le-ai fost supus;

Bucură-te, neîncetat doritor al celor de sus;

Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 3

Înălțându-ți ochii spre munți, adesea priveai spre cer, covârșit, crezând și știind că acolo sus din veci Cuvântul este sălășluit, iar când răgazul muncii pe ogor îți lăsa o clipă pentru nori, urcai cu mintea spre Hristos; și-n flori, și-n brazi, și-n peșteri Îl căutai strigând și cântând Lui: Aliluia!

Icosul 3

Munții cei înalți te apărau și te chemau spre înalt, iar tu, Părinte de Dumnezeu insuflate, urmând cărările cerurilor, căutai pustnicia vrednicilor strămoși, zidiți pe Piatra credinței, Hristos, și împreună cu ei fiind acum preaslăvit, îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, minte cucerită de înălțimile cerului;

Bucură-te, inimă curată păzită cu acrivia străjerului;

Bucură-te, auz binecuvântat, ce îmbrățișezi murmur de izvoare;

Bucură-te, minte veghetoare, spre cele de sus călătoare;

Bucură-te, prunc creștin devenit tânăr plin de credință;

Bucură-te, cel ce ai căutat Pâinea cea spre ființă;

Bucură-te, cerb însetat după izvorul apei cerești;

Bucură-te, smerit ascultător al învățăturilor părintești;

Bucură-te, cuget luminat de lucrarea iubitoare a Cuvântului;

Bucură-te, simțire înflăcărată de adierea veșnică a Duhului;

Bucură-te, fiu al neamului românesc din vatra șaguniană;

Bucură-te, ucenic sârguincios al dascălilor din școala sibiană;

Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 4

Școala andreiană te-a zidit în Cuvânt, plăsmuindu-te ca om după chip doritor de asemănare care, privind în zare, căuta să adune în inima sa toată virtutea lucrătoare, spre a se pune în slujirea aproapelui și a-I cânta lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!

Icosul 4

Nebunia dezlănțuită a războiului se răspândea prin țări și printre popoare, dar tu, cu luminată înțelepciune, ai pășit pe calea zidirii teologice. Acolo, auzind sfatul părintesc al ierarhului tău, l-ai urmat fără șovăire, iar noi, văzând credința ta cea tare, îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce, în viață, de Duhul Sfânt ai fost călăuzit;

Bucură-te, ucenic sârguincios ajuns dascăl iscusit;

Bucură-te, alungător al plăcerilor de suflet ucigătoare;

Bucură-te, căutător al fericirii nepieritoare;

Bucură-te, cuget cucerit de Cuvântul și de cele sfinte cuvântător;

Bucură-te, învățător, spre culmile veșniciei îndemnător;

Bucură-te, că sfatul dascălilor tăi te-a îndreptat spre desăvârșire;

Bucură-te, cel ce ai înțeles preoția ca veșnică slujire;

Bucură-te, râvnitor spre descoperirea tainelor celor minunate;

Bucură-te, minte luminată și crescută în adevărul celor revelate;

Bucură-te, învățăcel al luminatei teologii cernăuțene;

Bucură-te, luminător al tinerimii clujene;

Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 5

Teologia, ca cetate de scăpare din a lumii rătăcire, ți-a fost pisc înalt pe care te-a suit pe treptele cunoașterii celei adevărate, din care îngerii și oamenii adună poruncile aducătoare de fericire și Îi aduc lui Dumnezeu slăvire prin cântarea neîncetată: Aliluia!

Icosul 5

De la dascălii tăi grăitori de Dumnezeu, ai adunat duhovnicească ascultare și învățătura cea din Scripturi, spre a-i povățui pe cei ce caută a viețui în dreapta credință; pentru aceasta, cu recunoștință, îți cântăm:

Bucură-te, vajnic urmaș al iscusitului învățător Nicolae;

Bucură-te, iubitor de semeni, care aveai pildă dragostea mamei tale;

Bucură-te, slujitor al Euharistiei, care adapă, hrănește și curățește;

Bucură-te, închinător al Treimii, Care viață ne dăruiește;

Bucură-te, chip al dârzeniei și al dăruirii;

Bucură-te, vlăstar crescut pe temelia iubirii;

Bucură-te, vrednic liturghisitor la dumnezeiescul altar;

Bucură-te, stâlp neclintit de bântuielile lui Veliar;

Bucură-te, suflet căutător, aflător și vestitor al adevărului;

Bucură-te, chip de apostol și icoană a curajului;

Bucură-te, conștiință trează și liberă de păcat;

Bucură-te, mărturisitor al biruinței lui Hristos înviat;

Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 6

Învățat fiind a-L descoperi pe Domnul și Ziditorul în toate cele create, ca și în Scripturi, te-ai ferit de căile rătăcirii și te-ai făcut de propovăduitor lumii, îndemnând și chemând: „Vino și vezi! L-am găsit pe Domnul!” Pentru aceasta, ai voit ca toți împreună cu tine să-L caute, cântând: Aliluia.

Icosul 6

Cu sudori și lacrimi de pocăință udându-ți trupul tău cel neputincios, ți-ai pregătit inima ca lăcaș vrednic și te-ai umplut, ca un cer, de roua harului. Pentru aceasta noi, văzând nevoințele tale, îi aducem lui Dumnezeu dar de tămâie din rugă, iar ție cântare zicând:

Bucură-te, cel ce, la chemarea slujirii preoțești, bun răspuns ai dat;

Bucură-te, zămislitor al pruncilor tăi, din care Domnul jertfă și-a luat;

Bucură-te, cel ce ai înfruntat întristările vieții cu nădejde și răbdare;

Bucură-te, că acestea te-au făcut să liturghisești cu dăruire mai mare;

Bucură-te, cel ce pentru pruncii tăi rămași în viață ai mulțumit;

Bucură-te, că pe ei spre credință și slujirea aproapelui i-ai călăuzit;

Bucură-te, cel ce în cetatea Bistriței ai fost exilat;

Bucură-te, cel ce în biserica Sfinților Trei Ierarhi pe toți i-ai învățat;

Bucură-te, cel ce tuturor le-ai arătat Calea, Adevărul și Viața;

Bucură-te, că au dobândit veșnică fericire cei ce ți-au urmat povața;

Bucură-te, cel ce, prin cuvântul Evangheliei, pe toți la Hristos i-ai chemat;

Bucură-te, cel ce, pentru lucrarea ta duhovnicească, prigoană ai răbdat;

Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 7

Cuvântul cel de seară, lumină lină a revărsat în inimile și-n cugetele celor veniți să te asculte și să învețe cum să se roage cu suspine Tatălui din ceruri și, întăriți fiind de Duhul cel Preasfânt, să-L vestească tuturor pe Hristos, înălțându-I pururea cântarea: Aliluia!

Icosul 7

Ai zidit duhovnicește, ai vestit și ai cuvântat, lăsându-i pe necredincioși muți și fără de cuvânt; ai dovedit apăsat că Domnul din pământ ne-a zidit și în chip dumnezeiesc ne-a înzestrat. De aceea, nu vom cânta lutul, ci strălucirea chipului nostru chemat la asemănare cu Hristos. Iar noi, crezând mărturiei tale, îți aducem cântări ca acestea:

Bucură-te, chip al ascultării smerite;

Bucură-te, rod al jertfirii împlinite;

Bucură-te, liturghisitor înflăcărat al Domnului;

Bucură-te, catehet neînfricat al poporului;

Bucură-te, chip al înțelepciunii, plin de însuflețire;

Bucură-te, cel ce tuturor le-ai adus bună-vestire;

Bucură-te, prieten de încredere celor aflați în nevoi;

Bucură-te, semănător al cuvântului în ogoare noi;

Bucură-te, suflet cald și iubitor;

Bucură-te, preaînțelept sfătuitor;

Bucură-te, apostol al propovăduirii adevărate;

Bucură-te, dascăl al tinerilor studioși din cetate;

Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 8

Chip liniștit și iubitor, cuceritor prin bunătate, blândețe și dreptate, apărător al credinței împotriva rătăcirilor pierzătoare ale veacului celui înșelător, mărturisitor al adevărului, părinte și părtaș în știință și în neștiință ai fost, pentru care, fericindu-te, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Cumpătat în a zice, sârguitor în a zidi duhovnicește, luminat în știință și smerit, ai ridicat din satele transilvănene, prin cuvânt și prin iubire, pe noii slujitori ai lui Hristos, făcându-i semănători de cuvânt sfânt și nădejde. Drept aceea, lăudându-ți osteneala și jertfa, cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce pe mulți i-ai întors la credință;

Bucură-te, mărturie a Ortodoxiei sfințită în suferință;

Bucură-te, că, prin vestirea ta, mulți au venit la cunoașterea Adevărului;

Bucură-te, cel ce ai arătat lumii biruința libertății duhului;

Bucură-te, cel ce te-ai făcut pildă de lucrare, de vestire și stăruință;

Bucură-te, cel ce ai dezrobit suflete prin pocăință;

Bucură-te, cel ce pe toți îi învățai îngăduința și iubirea;

Bucură-te, îndemnător spre a câștiga, prin virtuți, fericirea;

Bucură-te, că de cele pământești te-ai despărțit;

Bucură-te, cel ce, prin jertfa slujirii lui Hristos te-ai mântuit;

Bucură-te, că oamenilor le-ai vădit că propășirea e de la Domnul;

Bucură-te, și mijlocește acum pentru tot omul;

Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 9

Suflare de vânt și vifor pustiitor arătat-ai a fi învățătura necredinței. Drept aceea, stăruit-ai în a vesti datoriile pe care le au oamenii față de țară și răspunderea pentru pace și popor, virtuți ce izvorăsc din dumnezeiescul dor și aprind inimile celor ce doresc să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

În noaptea rătăcirii, tu ai învățat că omul nou este cel ce-L trăiește pe Hristos, este cel în care mintea cea înțelegătoare adună cuvintele de Dumnezeu ziditoare din toți și din toate, și care, în Liturghie, pe sine însuși dar I se aduce Domnului, pentru care auzi acum de la toți această cântare:

Bucură-te, cel ce ne-ai arătat calea în vremuri de rătăcire;

Bucură-te, învățător despre a omului menire;

Bucură-te, că toți, înțelegând aceasta se adunau în Biserica măririi;

Bucură-te, că tuturor le-ai arătat tainele zidirii;

Bucură-te, că Lui, Ziditorului, se cuvine crezare;

Bucură-te, că Lui, Proniatorului, se înalță cântare;

Bucură-te, disprețuitor al lucrurilor pierzătoare;

Bucură-te, că lui Dumnezeu în Treime I se cuvine închinare;

Bucură-te, că prin vestirea Evangheliei Lui ai făcut credința să strălucească;

Bucură-te, râvnă și statornicie îngerească;

Bucură-te, minte dezlegătoare a tainelor viitorului;

Bucură-te, sfințitor și călăuzitor al poporului;

Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 10

Învățător al lepădării de duhul lumii, răbdător și rugător te-ai arătat întru slujire, pe toți chemându-i spre sfințire; prin cateheza, binecuvântarea și mărturisirea ta, ai înmulțit nădejdea și bucuria lăuntrică în păstoriții tăi; iar, prin rugăciunea cea întru Duhul, cântai Domnului neîncetat: Aliluia!

Icosul 10

Cucerit fiind de mărita taină a Treimii, ai pătruns întru simțirea ei prin înveșmântarea în Duh, dar pe cât pășeai înăuntru, pe atât se revărsa ea înspre lume, căci toate le lucrai în chip treimic: învățai și erai învățat de Duhul sfătuirii și al înțelepciunii, ca pruncii ascultători de părinți; te linișteai întru vederea duhovnicească și râvneai la a scrie, precum Duhul își dorește să le înscrie pe toate pe lespezile de carne ale inimilor noastre; pe acestea noi înțelegându-le, îți cântăm:

Bucură-te, vestitor al Treimii celei ce ne zidește, ne învață și ne sfințește;

Bucură-te, apărător al adevărului veșnic, ce nu se ascunde sub obroc, ci strălucește;

Bucură-te, cel ce de lumina harului îți aveai luminată fața;

Bucură-te, că ocrotirea Preacuratei Fecioarei ți-a călăuzit viața;

Bucură-te, că râvna și stăruința apostolică ți-a încununat slujirea;

Bucură-te, că împreună cu tine mulți au învățat ce este devenirea;

Bucură-te, cel ce le-ai dovedit tuturor adevărul credinței;

Bucură-te, călăuză spre duhovnicescul pământ al făgăduinței;

Bucură-te, cel ce ne-ai învățat cum să ne punem viața pentru Hristos;

Bucură-te, cel ce pe mulți din robia patimilor i-ai scos;

Bucură-te, mustrător al păcatului, dar cu milă și iubire;

Bucură-te, vindecător al sufletelor, prin blândă povățuire;

Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 11

„Cele ce le faci, să le faci ca pentru Dumnezeu, să te deprinzi a căuta mereu, în toți și în toate gândul Său” a fost povața care ți-a dat puterea să te desprinzi de toate și să asculți mereu de ierarhii Bisericii în împlinirea lucrării tale de păstorire prin orașe și sate; dar, mai presus de toate, iubirea de adevăr te-a făcut să  luminezi inimile și mințile cu vestirea lui Hristos, învățându-ne a-I cânta: Aliluia!

Icosul 11

Râvnitor al slujirii întru dreptate, te-ai întrarmat cu răbdare și fermitate și ai semănat pretutindeni cuvântul adevărului și dorul unirii într-un cuget, după chipul Sfintei Treimi, învățând a sluji pe tot omul ca pe Domnul, a vedea dincolo de frumusețea făpturii și a îmbogăți firea cu harul; de aceea, de la toți auzi unele ca acestea:

Bucură-te, învățător al dreptății;

Bucură-te, descoperitor al frumuseții;

Bucură-te, vestitor al fericirii;

Bucură-te, icoană a dăruirii;

Bucură-te, chip al ascultării;

Bucură-te, ostenitor al înfrânării;

Bucură-te, iubitor al patriei pământești;

Bucură-te, căutător al cetății cerești;

Bucură-te, cel ce ne arăți strălucirea luminii neapuse;

Bucură-te, cel ce ne înveți cele trăite și nespuse;

Bucură-te, slujitor ales al lui Iisus, Cel jertfit pe Cruce;

Bucură-te, preot care pe altarul inimii jertfă cuvântătoare aduce;

Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 12

Cugetând la sfârșitul tău, spuneai: „Mă duc spre dinții fiarelor și de Tine, Doamne, nu mă despart, căci știu că mă vei așeza cu sfinții care bine Ți-au plăcut Ție; de aceea, întărește-mă să mărturisesc că nimeni și nimic nu mă va despărți de dragostea Ta; încredințează-mă în slăbiciune să înțeleg că mor lumii și ea rămâne tristă, dar înviez întru Tine, Bucuria și Veselia veșnicăˮ, înălțând cântarea: Aliluia!

Icosul 12

Ascultând poruncile evanghelice, le-ai împlinit; fiind învățător neobosit, ai vrut mereu ca toți oamenii să crească întru Domnul Dumnezeul nostru; de aceea îi îndemnai mereu: „Vino și vezi!” Dar potrivnicii credinței te-au aruncat în temniță și te-au chinuit, ei, care nu știau că, dincolo de aceste chinuri, te așteaptă fericirea cea mai presus de lume; iar noi te rugăm să fii cu noi, cei cuprinși de furtuni, dar care îți cântăm și te fericim, zicând:

Bucură-te, înțelept învățător, care, căutând culmile, Golgota ai urcat;

Bucură-te, cel ce, în moara veacului, ca un grâu al veșniciei te-ai măcinat;

Bucură-te, bob de strugure copt, stors prin tescuire;

Bucură-te, cel ce lumii ai fost pricină de multă uimire;

Bucură-te, cel ce nu te-ai înfricoșat, ci mai mult Domnului ai cântat;

Bucură-te, cel ce Lui te-ai dăruit și de a Sa iubire nu te-ai depărtat;

Bucură-te, cel ce spuneai tuturor că ai rămas cu-n singur dor;

Bucură-te, că ziceai Domnului: „Întărește-mă pentru Tine să morˮ!

Bucură-te, cel ce te rugai ca să-ți dea Dumnezeu putere;

Bucură-te, învățător al înălțării prin smerenie și durere;

Bucură-te, floare de colț a răbdării întru suferință;

Bucură-te, cel ce ți-ai unit mintea cu inima, prin rugăciune cu stăruință;

Bucură-te, Sfinte Părinte Liviu Galaction, învățător al Adevărului!

Condacul 13

O, prealăudate mărturisitorule și învățătorule al adevărului lui Hristos, roagă-te pentru noi Tatălui ceresc, să ne înmulțească credința, răbdarea și stăruința, ca, privind la viața ta, să-ți urmăm întru mărturisire, slujire și propovăduire, pentru ca din întunericul veacului celui înșelător să-i aducem pe toți la lumina cea veșnică a Treimii, cântându-I: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

Rugăciune

Privind cu dor la împlinirea iubirii tale în izvorul iubirii lui Hristos, Sfinte Mucenice Liviu-Galaction, te rugăm fierbinte: Fii nouă ocrotitor, ca un slujitor în ceruri, și rugător pentru noi, ca să fim întăriți în lucrarea virtuților și a faptelor bune, să primim har curățitor, luminător și sfințitor, ca să trecem peste nevoi, ispite și primejdii, să biruim, ca și tine, ispitele veacului trecător, mărturisind fără temere dreapta credință, prin cuvânt și prin faptă, și vrednici să ne facem a-I cânta Domnului Dumnezeu, în Împărăția cerurilor, împreună cu tine: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Părinte și Fiule și Duhule Sfinte, în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction a fost profesor de teologie și unul dintre mărturisitorii din perioada comunistă.

Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction s-a născut în 16 mai 1898, într-o familie de învățători din Cristian, județul Brașov, și s-a format ca teolog la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov și la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu. A devenit doctor în Teologie al Universității din Cernăuți.

În 17 februarie 1927, a fost hirotonit preot de către Episcopul Nicolae Ivan, care l-a numit profesor la Academia Teologică din Cluj. Ulterior, a fost și rector al instituției.

În timpul ocupației horthyste, a rămas în Cluj, asigurând împreună cu episcopul Nicolae Colan un nucleu de rezistență românească și ortodoxă. Cu toate împotrivirile autorităților comuniste de după 1948, episcopul Nicolae Colan l-a menținut pe Sfântul Liviu Galaction la conducerea noului institut teologic, până la desființarea din 1952. Încercările sale de a-i forma pe studenții teologi pentru a putea răspunde la greutățile impuse de autoritățile statului au atras atenția organelor de Securitate care îl urmăreau permanent, arestându-l în 1952 și supunându-l la presiuni pentru a-și înceta activitatea. A fost repartizat la o parohie din Bistrița, de această dată aplecându-se asupra catehizării copiilor.

În 1958, a fost numit vicar administrativ de către Episcopul Teofil Herineanu, care avea un proiect de relansare a catehizării în Eparhia Clujului. Sfântul Liviu Galaction a întocmit o programă pentru catehizarea copiilor și adulților, programă care l-a adus în atenția Securității.

A fost anchetat, iar în 1959 condamnat la opt ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A fost închis în penitenciarele Aiud și Gherla. A murit în 8 martie 1961, la Aiud, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus de regimul comunist.