Sfinții Părinți mărturisesc că păcatul este asemenea unui cui pe care cineva îl bate într-un lemn tare. Dacă l-a bătut puțin, îl va scoate mai ușor.
Iar dacă l-a bătut mai mult, cu anevoie și cu mare greutate îl mai poate scoate.
Deci, nimeni să nu se înșele crezând că dacă nu a părăsit azi păcatul, cu care s-a obișnuit sau s-a deprins, îl va părăsi mai tarziu.
Cu căt se invechește păcatul în noi, cu atât mai greu îl vom scoate mai târziu.
Sinaxar 16 Aprilie
În această lună, în ziua a şaisprezecea pomenirea sfintelor muceniţe fecioare Irina, Agapi şi Hionia.
Irina, Agapi şi Hionia erau trei surori, provenind dintr-o familie bogată şi influentă din Tesalonic. Pe vremea în care s-a tăiat capul mucenicului Hrisogon de către Diocleţian pentru mărturisirea în Hristos, aproape de iezerul unde locuiau aceste trei surori: Agapi, Irina şi Hionia cu un oarecare Zoil, rob al lui Dumnezeu, arătatu-s-a Hrisogon lui Zoil în vis, zicîndu-i că sfânta Anastasia va să ia parte la luptă cu acele trei surori, şi cu dânsul să-şi săvârşească nevoinţa muceniciei. Dacă a aflat acestea, a urmat sfânta după Zoil, şi a intrat la sfinte, şi le-a sărutat; şi le slujea apoi. Aflând aceasta Diocleţian a trimis de le-a adus şi le-a dat pe seama domnului ţării de le-a chinuit şi iarăşi au fost date pe seama altui domn, anume Sisinic, care pe Agapi şi pe Hionia le-a ars în foc, iar sfintei Irina, unul din slujitori întinzându-şi arcul şi săgetând-o, i-a adus sfârşitul.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Felix episcopul, Ianuarie preotul, Furtunat şi Septemiu.
În al optulea an al împărăţiei lui Dioeleţian şi Maximian, a ieşit poruncă pe la toate locurile ca să se ardă toate cărţile creştinilor. De aceea a fost trimis în cetatea Tibiuca un oarecare Marian, bărbat prea spurcat, care a adus înaintea sa pe Felix episcopul, pe Ianuarie preotul, pe Furtunat şi pe Septemiu, şi citindu-le porunca împărătească, cerea numaidecât cărţile ce erau la ei. Iar preasfântul episcop a zis către ei: "Scris este guvernatorule: nu daţi cele sfinte câinilor, nici aruncaţi mărgăritarele înaintea porcilor. În zadar te nevoieşti, deşi ai cu tine poruncile împărăteşti." Guvernatorul a zis: "Lasă vorbele nebuneşti, şi fă voia împăratului, căci altfel te voi trimite legat la proconsul." Şi sfântul i-a zis: "Precum mă aflu către tine, asemenea şi către toţi, şi către însuşi împăratul tău mă voi afla." Atunci închizându-l în temniţă, fără de nici o îngrijire l-a lăsat trei zile, apoi scoţându-l, l-a mai cercetat; şi legându-l pe el şi pe cei împreună cu el, i-a trimis la proconsul. Acela iarăşi cercetându-i, i-a pus la închisoare. Şi după şase zile scoţându-i, i-a trimis legaţi la prefectul pretorilor, care, după ce i-a primit şi i-a îngrozit foarte mult, i-a aruncat într-o cumplită temniţă cu multă pază şi după paisprezece zile, scoţându-i de acolo, şi încă cercetându-i, i-a băgat pe ei într-o corabie la un loc cu cai, legaţi de picioarele cailor; iar sfinţii tăvălindu-se printre picioarele cailor fără să guste hrană sau apă patru zile, mulţumeau lui Dumnczeu. Şi ajungând la limanul unei cetăţi, au fost cercetaţi pe ascuns de cărtre creştini. Şi de acolo mergând la cetatea numită Tavromeni, şi plutind încă pe la Licaonia, au venit la cetatea Eluron. Atunci ticălosul prefect, dezlegând pe sfinţi din legături, cu glas lin le făcea întrebările; iar sfinţii grăind dimpotrivă, că nici cărţile nu le dau, nici idolilor nu jertfesc, a poruncit el ca ei să fie tăiaţi de sabie; şi aflând ei hotărârea, au făcut rugăciune şi, tăindu-li-se capetele, au primit cununile din mâna Domnului.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Leonid, Harisa, Nichi, Galini, Calida, Nunehia, Vasilisa şi Teodora.
Aceşti sfinţi mucenici erau din Grecia. Leonid a fost prins în Trizina, începător fiind duhovniceştei cete în zilele de prăznuire a sfintei Învieri a lui Hristos, şi a fost adus la Corint. Iar Harisa, Nunehia şi maica Nunehiei, Vasilisa, Nichi, Galini, Calida şi Teodora, fiind şi acestea din Grecia, adusu-s-au şi ele la Corint, către guvernator. Acesta aflând că sfântul Leonid avea neclintită credinţa în Hristos, a poruncit să-l spânzure şi să-l strujească fără milă, şi apoi să fie aruncat în adâncul mării cu cei ce erau împreună cu el. Atunci se zice că fericita Harisa cânta strigând, ca oarecând Mariam, când s-au înecat în mare egiptenii: "O milă am alergat, Doamne, şi oaste m-a gonit, Doamne, şi nu m-am lepădat de Tine. Doamne, mântuieşte sufletul meu." Iar ceilalţi care împreună ascultau şi cântau, au ajuns până la mare; şi intrând în corabie, îndelungând cântarea, au înotat până la treizeci de stadii; apoi fiind legaţi cu pietre, i-au scos afară şi i-au aruncat în mare; şi a fost mucenicia lor cu o zi înainte de Paşti.
Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Irina.
Această sfântă era de loc din Grecia. În timpul Paştilor, când şi sfântul Leonid a mărturisit cu cei împreună cu el în aceeaşi casă de rugăciune slăvind pe Dumnezeu, era acolo şi sfânta Irina împreună cu creştinii din acea vreme. Pârâtă fiind, guvernatorul a pus-o la închisoare, din care scoţând-o, i-a tăiat limba, i-a scos dinţii, şi i s-a tăiat şi capul.
Tot în această zi, sfântul mucenic Mihail Vurliotul, care a suferit mucenicia în Smirna, la anul 1772, şi care de sabie s-a săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sfintele Mucenițe Agapia, Irina și Hionia, au avut curajul și puterea de a-i înfrunta pe păgâni și a-L mărturisi pe Hristos în ciuda tuturor amenințărilor și chinurilor pe care le-au suferit. Cea mai mică dintre ele, Sfântă Muceniță Irina, fiind amenințată de chinuitori că va fi supusă unor lucruri spurcate, a mărturisit: "necurăția, care se face fără de voie, nu se socotește păcat la Dumnezeu, ci aduce cununa celui care nu o voiește". Sunt serbate în calendarul ortodox în data de 16 aprilie.
Sfintele Mucenițe Agapia, Irina și Hionia , erau trei surori din Tesalonic (Grecia) și au trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305). Părinții lor erau păgâni, dar ele își închinaseră viața lui Hristos ca și învățătorul lor, Sfântul preot Zoil.
Între măsurile luate de împăratul Dioclețian pentru desființarea creștinismului din Imperiul Roman era și distrugerea cărților și a oricăror scrisori cu conținut creștin. Era prevăzută pedeapsa cu moartea pentru orice om la care s-ar găsi asemenea cărți și scrisori. Au fost întemnițate pentru că s-au găsit la ele mai multe cărți de rugăciune și epistole. Mai erau învinuite că împreună cu alte trei creștine, Casia, Filipa și Eutihia și un bărbat anume Agaton, nu au vrut nici să jertfească, nici să mănânce din carnea adusă la templu. Cele trei surori au fost supuse judecății de către Sisinie, însă ele au răspuns și au mărturisit pe Hristos cu mult curaj în fața judecătorului Sisinie. Cu multe ispitiri și amenințări le îndemna el să jertfească idolilor, dar sfintele fecioare îl înfruntau cu îndrăzneală, într-un singur glas, zicând că ele preamăresc pe Domnul Hristos și se simt fericite să-și dea viața pentru El și că nici o clipă, nu se gândesc să se închine la idolii păgânilor. Deci, făcându-i-se milă de tinerețea și frumusețea lor, dregătorul le-a trimis în temniță, pentru răzgândire, dar sfintele fecioare au rămas statornice în credința lor.
Sisinie, ne putând în nici un chip să le facă să jertfească idolilor, a poruncit ca Agapia și Hionia să fie arse de vii. În cântec de laudă și de mulțumire, cele două fecioare și-au dat duhul în mâinile Domnului Hristos, ca niște mucenițe vrednice de El. Pe pe Irina a ținut-o vie, cu gândul să o necinstească.
Irina, a fost aruncată iar în temniță și adusă din nou în fața judecătorului Sisinie în ziua următoare, ea a fost amenințată cu aceeași moarte, dacă nu se leapădă de Hristos și nu jertfește idolilor. Dar nimic nu a putut să o înspăimânte. Când i s-a spus ca are să fie dusă într-o casa de desfrânare, ea a răspuns: „Sunt gata a indura toate, pentru numele Dumnezeului meu. Ca necurăția, care se face fără de voie, nu se socotește păcat la Dumnezeu, ci aduce cununa celui care nu o voiește”. Deci, a fost dusa de doi ostași spre casa de desfrânare, dar ajungând la un deal, din rânduiala dumnezeiască, cu o zi înainte de Paști, unul din ostași și-a încordat arcul și, săgetând-o, înainte de a fi silita să își piardă fecioria.
Sfânta Anastasia (prăznuită la 22 decembrie), care fusese înștiințată în vis cu privire la moartea fecioarelor, ea a trimis pe slugile sale și au luat trupul Sfintelor Mucenițe din deal și, ungându-le cu miruri binemirositoare, le-au Îngropat cu mare cinste. Sfintele Mucenițe Agapia, Hionia și Irina au primit moarte de mucenic la anul 304.
Dionisie din Furna în „Erminia picturii bizantine” nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie sa fie pictate Sfintele Mucenițe Agapia, Irina și Hionia.
Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, (p. 151)
Cereți-mi acum har de la cer, mucenițele Domnului, ca să laud pe pământ prăznuirea voastră cea purtătoare de lumină.
Prin Dumnezeiescul Duh rupând fecioarele legăturile doririi celei trupești, s-au legat cu Hristos, prin Puterea Dumnezeirii.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
A
putut Veliar să înșele odinioară pe Eva, dar acum a fost rușinat,
călcat fiind cu adevărat de picioarele voastre, cinstitelor mucenițe.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Stăpână,
ai născut în chip de negrăit pe Cel pe Care Tatăl L-a născut fără
schimbare și ai hrănit la sân pe Cel Ce hrănește toată lumea.
Cu
Dumnezeiască cuviință logodindu-vă cu Domnul, ați adus Lui zestre
sângele și junghierea, tinerelor purtătoare de luptă și după vrednicie
ați câștigat Cămara cea Dumnezeiască de mire, neîncetat umplându-vă de
Lumină Neapusă. Pentru aceasta săvârșind în duh sfântă și cinstită
pomenirea voastră, slăvim pe Mântuitorul Hristos și cu credință strigăm:
rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor
ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
Credința în Hristos păzind și călătoria către Dânsul săvârșind, mielușele cuvântătoare v-ați adus prin chinuire, Mielului și Păstorului Hristos; pentru aceasta cu suflet vesel, după vrednicie săvârșind astăzi pomenirea voastră, pe Hristos mărim.
Prin credință întraripându-ți tare sufletul, Irina, arătat ai rușinat pe cel viclean și mulțime mare de oameni ai adus la Hristos, fericită, și purtând porfiră de sângiuiri, te veselești acum împreună cu îngerii.
Zăbovind împăratul Dioclețian în Acvilinia, cetatea Italiei, i s-a dat de știre de la Roma, cum că toate temnițele Romei sunt pline de creștini care, deși pătimesc mai multe feluri de munci, nu se leapădă de Hristosul lor, ci toți îl au de învățător pe Hrisogon și-l ascultă, ținându-se de învățătura lui. Deci, Dioclețian a poruncit ca pe toți creștinii să-i dea la moarte, iar pe Hrisogon să-l aducă la dânsul spre cercetare.
Deci, Hrisogon, mărturisitorul lui Hristos, fiind adus legat din Roma în Acvilinia, la împăratul Dioclețian, Sfânta Anastasia, vindecătoarea de răni, îi urma de departe, ca unui învățător al său. Deci, cercetându-se de către împărat mucenicul lui Hristos și nesupunându-se păgâneștii porunci a împăratului, l-a condamnat la moarte și i-a tăiat capul afară din cetate, departe, la un loc pustiu. Și se afla cinstitul lui trup pe malul mării, fiind aruncat spre mâncare fiarelor și păsărilor.
Nu departe de acel loc era locuința unui oarecare preot cu numele Zoil, bărbat creștin și sfânt și aproape de el își aveau locuința aceste trei fecioare surori după trup și după duh: Agapia, Hionia și Irina. Acel preot, prin descoperire dumnezeiască, aflând de trupul Mucenicului Hrisogon, l-a luat pe el împreună cu capul și, punându-l într-o raclă de lemn, l-a ascuns în cămara sa. După treizeci de zile i s-a arătat în vis Sfântul Hrisogon, zicându-i: „Să știi că în timpul celor nouă zile, cele trei fecioare ale lui Hristos vor fi supuse la chinuri. Deci, tu să spui roabei lui Dumnezeu Anastasia ca să se îngrijească de dânsele, deșteptându-le spre vitejeasca nevoință până ce se vor încununa prin pătimire. Și să fii și tu cu bună nădejde, că îți vei lua rodadele cele dulci ale ostenelilor tale; pentru că degrabă de cele de aici te vei libera și la Hristos vei trece cu bucurie și te vei odihni împreună cu sfinții”.
S-a descoperit despre aceasta și Sfintei Anastasia și, pornindu-se cu Duhul lui Dumnezeu, a mers la casa preotului pe care niciodată nu l-a cunoscut înainte și-l întreba unde sunt fecioarele acelea de al căror mucenicesc sfârșit ce avea să fie i s-a descoperit lui. Deci, aflîndu-le casa, a mers la dânsele, le-a sărutat cu dragoste și a petrecut o noapte, vorbind cu dânsele multe cuvinte folositoare de suflet și pline de dragostea dumnezeiască. Apoi le îndemna să stea cu bărbăție în munci pentru Hristos, Mirele lor, până la sânge; și au văzut în casa preotului și moaștele Sfântului Hrisogon, mucenicul lui Hristos și iubitul său învățător și au plâns peste moaște mult timp cu lacrimi fierbinți, încredințându-le rugăciunilor aceluia.
După aceea iarăși s-a întors în cetatea Acvilinia să facă obișnuita slujire legaților lui Hristos celor din temniță. Și a fost după cum a grăit Sfântul Hrisogon preotului Zoil în vedenie. Acel sfânt preot, în timpul celor nouă zile s-a mutat către Domnul, iar pe sfintele fecioare Agapia, Hionia și Irina le-au prins păgânii și le-au dus la împăratul Dioclețian la cercetare. Văzându-le împăratul, a zis către dânsele: „Ce nebunie v-a îndemnat pe voi să urmați rătăcirii celei deșarte și de prisos, să dați defăimare legii celei drepte, iar pe zei, ca pe o urâciune, să-i treceți cu vederea? Dar, deoarece vă văd că sunteți de bun neam, tinere și frumoase, de voi fiindu-mi milă, vă cruț și vă sfătuiesc ca, lepădându-vă de Hristos al vostru, să aduceți zeilor jertfe, iar eu vă voi da din palatele mele tineri de mare neam, vrednici de frumusețile voastre, ca să aveți pentru voi bărbați slăviți, pentru care veți fi cinstite”.
Cea mai mare dintre surori, Sfânta Agapia, a răspuns zicând: „Împărate, ție îți stă înainte purtarea de grijă pentru trebuințele poporului, a neamurilor și oștirilor, iar tu grăiești cele nedrepte spre defăimarea Dumnezeului Celui viu, al Cărui ajutor îți este de trebuință și a Cărui bunătate îndelung te rabdă, iar tu îl hulești pe El”. Dioclețian a răspuns: „A înnebunit aceasta; să se apropie cealaltă”. Deci, apropiindu-se cealaltă, Sfânta Hionia, a zis: „Nu a înnebunit sora mea, ci sfatul tău cel nedrept l-a mustrat cu dreaptă judecată”. Iar împăratul, lepădând-o și pe aceea, a poruncit ca pe a treia să o aducă mai aproape de dânsul. Și a zis către ea: „Deoarece s-au făcut rele surorile tale, măcar tu, cea mai tânără, pleacă-ți capul zeilor ca și surorile tale, uitându-se la tine, să facă la fel”.
Sfânta Irina a răspuns: „Să-și plece capul idolilor toți cei ce stăruiesc zadarnic în nebunia lor, cei ce-L supără pe adevăratul Dumnezeu. Și ce poate să fie mai deșert și mai nebunesc lucru decât acesta, ca să se închine omul idolului făcut de mâini omenești, care pentru preț a fost lucrat; căci mai întâi te sfătuiești cu meșterul cu ce preț și ce fel de idoli să-ți facă ție, adică ori stând, ori șezând, ori culcat, ori jucând, ori râzând, ori plângând și din ce fel de materie să-l facă, adică ori de lemn, ori de piatră, ori de aramă, sau din oricare altă materie. Și, dacă îl lucrează rău, atunci îi lepezi lucrul; iar dacă este bine, îi dai prețul ce te-ai tocmit. Apoi lucrului aceluia cumpărat îți pleci capul, numind pe acel idol zeu al tău, pe care mai bine se cade a-l numi rob cumpărat”.
Zis-a Dioclețian: „La niște cuvinte ca acestea, cu munci se cade a răspunde”. Și a poruncit ca pe sfintele fecioare să le arunce în temniță, iar Sfânta Anastasia îndată, după obiceiul ei mângâia pe cei ce pătimeau în legături și a mers la sfintele fecioare, mângâindu-le cu nădejdea ajutorului celui nedepărtat al lui Hristos și cu nădejdea slăvitei biruințe asupra vrăjmașilor.
Nu după multe zile, a trebuit ca împăratul să se ducă în Macedonia pentru oarecare rânduieli ale poporului și au fost duși după dânsul toți creștinii cei ce se aflau în temnițele Acviliniei, între care erau și aceste trei sfinte fecioare - Agapia, Hionia și Irina -, iar Sfânta Anastasia le urma de departe. Dar după ce au ajuns în Macedonia, împăratul a încredințat lui Dulție, ighemonul, cercetarea creștinilor, ca să-i silească la jertfa idolească; iar pe cei ce nu se vor îndupleca, să-i piardă cu felurite munci. Dar patimile acelor mulți sfinți mucenici, munciți în acea vreme acolo, în multe feluri, nu s-a putut a le scrie, ci, numai cumplitele chinuri ale acestor trei sfinte fecioare se pun înainte. Pe aceste mirese ale lui Hristos, când le-au pus la cercetare înaintea ighemonului Dulție, acela, văzând frumusețea cea mare a lor, a nutrit gânduri necurate pentru dânsele și le-a dat în pază la un străjer, care le făgăduia libertate și daruri de se vor învoi cu ighemonul la necurata poftă. Însă sfintele fecioare voiau mai bine să moară de o mie de ori, decât o dată să se prihănească; încât nici cu îmbunări, nici cu îngroziri, nici cu daruri, nici cu chinuri, nu se înduplecau la pofta ighemonului. Iar ighemonul, nemairăbdând focul desfrânării celei aprinse într-însul, a gândit ca singur să se ducă la dânsele noaptea, în casa în care erau ținute și să le silească la păcat.
Deci, după ce a înnoptat, sfintele fecioare stăteau la rugăciune, înălțând lui Dumnezeu rugăciuni de toată noaptea, cântând psalmi. Iar ighemonul, vrând să intre la dânsele, când s-a atins de pragul ușii lor, îndată a înnebunit. Și era acolo o bucătărie și stăteau vasele bucătăriei, oalele, căldările, tigăile înnegrite de funingine. El, neintrând la sfintele fecioare, a mers la vasele acelea și în loc de fecioare, cuprindea și săruta căldările cele înnegrite, oalele și tigăile, pentru că mintea lui se întunecase de diavolul desfrânării și nu era cunoștință întru el. Și a fost chinuit de necuratul duh multă vreme, părându-i-se că vasele cele înnegrite sunt sfintele fecioare. Și cu totul i s-a înnegrit fața; mâinile și toate hainele întinându-se foarte mult. Apoi a ieșit afară la slujitorii cei ce-l așteptau pe el, stând cu lumânările. Iar aceia, văzându-l cu totul înnegrit și înfricoșat ca un arap, sau mai bine zis ca un diavol, s-au spăimântat și, aruncând lumânările au fugit de dânsul. Părându-i-se că este defăimat de dânșii, s-a mâniat asupra lor.
Apoi a început a se lumina de ziuă și oriunde se ducea, în toate părțile fugeau de dânsul slugile, străjerii și străinii, ca de o nălucă înfricoșată. Deci, s-a dus la palatul împărătesc, vrând să se jeluiască împăratului de ostașii care erau sub stăpânirea lui, că nu-l ascultă și își bat joc de dânsul. Dar, după ce s-a apropiat de palat, toți au râs în hohote de el și unii fugeau de dânsul, iar alții îl împingeau, nelăsându-l și dându-i brânci de la ușile palatului, că nu-l cunoștea nimeni, cum că este ighemonul Dulție, ci li se părea că este un nebun. Nici el nu putea să se cunoască pe sine că este înnegrit, fiindu-i schimbați ochii de lucrarea diavolească; ci i se părea că este la față alb, iar la haine și la mâini curat.
Și, abia înțelegând slugile că a înnebunit stăpânul lor, au alergat după dânsul și, prinzându-l, l-au dus în casă, zicându-i: "Vezi-te singur în ce chip ești". Iar după ce a intrat în casă, femeia lui și toți cei din casă, slugile și slujnicile au început a se tângui pentru dânsul, ca pentru un îndrăcit, iar alții se mâhneau pentru el, ca de un ieșit din minte; însă el nu înțelegea și se mira pentru ce unii plângeau pentru dânsul, iar alții fugeau. Dar abia atunci i s-au deschis ochii lui necurați și s-a văzut înnegrit, fața sa în oglindă a văzut-o ca de arap și s-a cunoscut pe sine că este batjocorit de diavolul.
Atunci s-a mâniat asupra sfintelor fecioare, socotind că acelea i-au făcut aceasta cu oarecare vrajă și gândea în ce chip să le pedepsească. Spălându-și trupul și hainele schimbându-și, a șezut la judecată la vedere, înaintea poporului. Iar uneltele cele de muncire punându-le înainte și pe sfintele fecioare aducându-le de față, a poruncit să le dezgolească, ca să vadă trupurile lor. Însă când au început slujitorii să dezbrace hainele de pe dânsele, nu puteau să le dezbrace nicidecum, pentru că prin lucrarea lui Dumnezeu, hainele lor atât de mult se lipiseră de sfintele lor trupuri, ca pielea de trup și toți se mirau de o minune ca aceea; deci, mult s-au ostenit slujitorii ca să le dezbrace și nimic n-au sporit. Iar ighemonul, șezând la judecată, deodată a dormit un somn greu, încât nici nu puteau a-l deștepta. Pentru că îl clătinau și cu mare glas strigau spre dânsul, iar el dormea ca un mort. Și, luându-l, l-au dus în casa lui. Iar după ce l-au dus în casă, îndată s-a deșteptat.
Auzind împăratul de cele ce s-au întâmplat ighemonului Dulție îl batjocorea, iar pe sfintele fecioare le-a dat spre cercarea lui Sisinie comitul. Iar acela, mai întâi pe Sfânta Irina punând-o înaintea sa, a întrebat-o: „Te vei supune poruncii împărătești?”. Răspuns-a sfânta: „Nu mă voi supune, căci sunt creștină și roabă a Atotputernicului Dumnezeu”. Și a poruncit comitul să o ducă în temniță. Apoi pe Agapia și pe Hionia punându-le înaintea judecății sale a zis către dânsele: „Sora voastră cea mai tânără a fost amăgită și învățată de voi ca să defaime dumnezeieștile legi; pentru aceea i-am mutat pe urmă chinuirea ei ca, privind la voi, să se teamă și să ne asculte. Dar și voi, de voiți să vă liberați de munci, aduceți zeilor jertfă, precum aducem și noi, supunându-ne împărăteștilor porunci”. Răspuns-a Sfânta Agapia: „Credința noastră este nebiruită!”. Zis-a comitul către Sfânta Hionia: „Dar tu ce zici?”. A răspuns Sfânta Hionia: „Credința noastră este neschimbată!”. Zis-a comitul: „Sunt la voi cărți creștinești?”. Grăit-au sfintele: „Sunt cărți, dar sunt ascunse în mintea noastră, de unde nicidecum nu se pot lua de vrăjmașii lui Hristos”. Zis-a comitul: „Cine v-a sfătuit să vă dați de bunăvoie la o primejdie ca aceasta?”. Fecioarele răspunseră: „Primejdia aceasta este vremelnică, dar folositoare; căci dintr-însa se naște slava cea veșnică”. Comitul zise: „Împliniți porunca împărătească și jertfiți zeilor”. Iar sfintele fecioare au răspuns: „Noi aducem jertfă de laudă lui Dumnezeu, iar diavolului nu vom jertfi niciodată. Deci nu nădăjdui, că nu ne vei întoarce de la Domnul nostru Iisus Hristos, ci fă cele poruncite ție de împăratul tău cel pământesc, precum și noi facem cele poruncite de Împăratul nostru cel ceresc”.
Atunci Sisinie comitul a dat un răspuns ca acesta asupra lor: „Agapia și Hionia, care nu s-au supus prin îngrozirea de judecată să împlinească împărăteasca poruncă, poruncesc să se ardă”. Auzind aceasta, sfintele fecioare s-au umplut de bucurie și au strigat cu mare glas: „Mulțumesc Ție, Doamne Iisuse Hristoase, că ne-ai învrednicit a fi mărturisitoare numelui Tău celui Preasfânt, în mâinile Tale, Stăpâne, primește sufletele noastre”. Și le-au aruncat în foc și, rugându-se, și-au dat sufletele în mâinile Domnului lor, iar acel mare foc arzând, nu numai că nu s-a atins de trupurile acelor sfinte fecioare, dar nici de hainele lor și nici urmă nu era pe dânsele de arderea focului, spre arătarea necredincioșilor că nu au murit de arderea focului, ci cu rugăciune și-au cerut de la Dumnezeu acel sfârșit fericit. Iar trupurile lor, fiind nevătămate, le-au furat noaptea din foc slugile Sfintei Anastasia, vindecătoarea de răni și le-au dus la stăpâna lor, în casa în care locuia. Iar Sfânta Anastasia, ungând cu aromate acele trupuri mucenicești, le-a pus cu cinste în mormântul cel nou, bucurându-se cu duhul și rugându-se Domnului, ca să o învrednicească și pe ea a fi părtașă darului acelora.
A doua zi, Sisinie comitul, șezând la judecată, a adus pe Sfânta Irina și a zis către dânsa: „Jertfește zeilor ca să nu pieri în foc ca și surorile tale”. Sfânta răspunse: „Nu voi jertfi, ci mă sârguiesc a fi părtașă surorilor mele, ca să nu fiu străină de dânsele când voi sta înaintea feței lui Dumnezeu!”. Comitul zise: „Supu-ne-te, ca să nu cazi în mai mari munci decât surorile tale”. Sfânta răspunse: „Sunt gata pentru toate muncile, pentru că doresc să mor pentru adevăr; apoi prin moarte să dobândesc viață și prin foc trecând, să ajung la odihnă și la răcorire”. Comitul zise: „Voi porunci să te ducă în casa de desfrânare, ca acolo să fii batjocorită până vei muri”. Sfânta răspunse: „Trupul meu va pătimi de la desfrânați, mâncându-se ca de un câine, sau de lup, sau de urs, sau de balaur mușcându-se și mai cu voie îmi este să pătimesc prihănirea aceea a trupului, decât să-mi întinez sufletul cu închinarea la idoli; pentru că necurăția care se face fără de voie și pe care sufletul nu o voiește nu se socotește păcat înaintea lui Dumnezeu. Oare s-au întinat sfinții care au pătimit mai înainte pentru mărturisirea numelui lui Hristos, cărora călăii le turnau în gură cu sila din sângiuirile cele jertfite idolilor?”.
Comitul zise: „Cu adevărat nu s-au întinat mâncând din jertfele noastre?”. Sfânta Irina răspunse: „Cu adevărat nu s-au întinat; încă s-au și încununat. Căci, având mâinile legate și gura deschizându-le cu sila, le-ați turnat sângele cel jertfit; că plăcerea ce se primește de voie are pedeapsa păcatului, iar ceea ce se dă de silă aduce cunună celui silit. Așa și mie, care mi-am dat trupul Hristosului meu, chiar orice fel de silire îmi veți face în acest fel, nădăjduiesc că neprihănită voi fi înaintea Mirelui meu Cel fără de moarte; încă nădăjduiesc că voi lua și cinste de la Dânsul, ca una ce pătimesc pentru Dânsul nevoie și silă. Deci n-am nici o grijă de orice veți voi să faceți trupului meu ori la bătăi, ori la foc de îl veți da, sunt gata a le pătimi pe toate pentru numele Dumnezeului meu, căci este puternic Dumnezeul meu să nu vă lase să-mi faceți ceea ce ați gândit asupra mea”.
Atunci comitul a dat-o ostașilor, ca s-o ducă în casa de desfrânare și s-o batjocorească oricâți vor voi, până ce va muri. Deci, fiind dusă sfânta de ostași, i-au ajuns alți doi ostași al căror chip era minunat și luminat, ca trimiși de la comitul și au grăit către cei ce o duceau pe sfânta: „Ne-a trimis comitul să duceți pe această fecioară la locul unde vă vom arăta”. Apoi i-au dus după cetate și, suindu-i pe un deal foarte înalt, au zis ostașilor: „Duce-ți-vă și ziceți comitului Sisinie că am pus fecioara pe deal cum ne-a poruncit”. Deci, s-au dus ostașii la comit, iar cei doi luminați s-au făcut nevăzuți, căci fuseseră îngerii lui Dumnezeu. Și stătea Sfânta Irina pe deal, lăudând și mulțumind lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a izbăvit-o de mâinile desfrânaților.
Aflând de aceea, comitul s-a mâniat că nu i s-a îndeplinit porunca și încălecând pe cal a alergat la dealul acela. Și vedea pe sfânta fecioară stând pe deal, dar nu putea să se suie, pentru că i se arăta dealul acela îngrădit ca de un zid mare și de nesuit. Deci, umblând împrejurul dealului, se trudea cu mânie, că nu putea să ajungă la aceea ce o vedea; și, ostenindu-se așa de dimineață până seara, nimic n-a sporit. Dar unii din ostași care erau lângă el au întins arcurile, au slobozit săgeți către dânsa și au rănit-o. Iar ea a strigat cu glas mare către comit: „Eu râd de tine, ticălosule, căci ca la un bărbat tare ai ieșit cu oaste și cu război către mine neputincioasa. Însă, iată, mă duc curată la Domnul meu Iisus Hristos, Care mă însoțește acum cu surorile mele!”. Zicând aceasta și lui Dumnezeu dând mulțumire s-a culcat pe pământ și și-a dat duhul său Domnului. Aceasta a fost cu o zi mai înainte de Paști, iar după ce a înnoptat, Sfânta Anastasia a trimis pe slugile sale și au luat cinstitul trup al Sfintei Mucenițe Irina din deal și, ungându-l cu miruri binemirositoare, l-au pus alături de trupurile surorilor ei.
Astfel s-a săvârșit pătimirea Sfintelor trei mucenițe, surori și fecioare Agapia, Hionia și Irina și îndată sfintele mucenițe fecioare au stat înaintea Scaunului Prea Sfintei Treimi, al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, al Unuia Dumnezeu, Căruia se cade slava în veci. Amin.
În această lună, în ziua a șaisprezecea pomenirea sfintelor mucenițe fecioare Irina, Agapi și Hionia;
Tot în această zi, pomenirea sfinților Felix episcopul, Ianuarie preotul, Furtunat și Septemiu;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Leonid, Harisa, Nichi, Galini, Calida, Nunehia, Vasilisa și Teodora;
Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Irina;
Tot
în această zi, sfântul mucenic Mihail Vurliotul, care a suferit
mucenicia în Smirna, la anul 1772, și care de sabie s-a săvârșit.
În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea sfinţilor apostoli, din cei şaptezeci, Aristarh, Pud şi Trofim.
Aceştia au fost din cei şaptezeci de ucenici şi urmau marelui apostol Pavel, propovăduind şi răupătimind împreună cu dascălul lor toate prigoanele lui; iar după moartea lui li s-au tăiat şi acestora capetele de Neron. Acestea le-a lăsat scrise în limba latinească fericitul Dorotei, mergând la Roma.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Crescent cel din Mira Lichiei.
Acest sfânt a fost din Mira Lichiei, de neam strălucit, înaintat în vârstă. Văzând că păgânătatea se semeţeşte, şi legea idolilor se înalţă, şi are pe mulţi supuşi sub robia rătăcirii, de se închinau la cel fără de suflet, el intrând în mijlocul lor, şi îndemna să părăseasră deşertăciunea şi să se întoarcă spre Dumnezeul, cel cinstit de crestini ca un făcător al tuturor şi a toată suflarea şi de viaţă dătător. Iar guvernatorul numindu-l pe sfânt bicisnic şi nenorocit, că insuşi de bunăvoia lui şi-a ales a ajunge la torturi, sfântul zise că mai mare fericire şi cinste este a pătimi cineva pentru Hristos. Şi întrebându-l de soartă, de patrie şi de nume, el pentru toate zicea că este creştin. Şi nevrând nici de formă să dea cinstire idolilor, cum îl sfătuia guvernatorul la toate, ci mărturisea şi zicea că nu poate trupul să facă alta decât ceea ce vrea sufletul, de care trupul este ocârmuit. De accea a fost supus la chinuri în timpul cărora şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea sfinţitelor muceniţe Vasilisa şi Anastasia.
Aceste sfinte erau din marea cetate Roma, de bun neam şi bogate, uceniţe fiind ale sfinţilor apostoli Petru şi Pavel. După sfârşitul cărora, adunând noaptea sfintele lor moaşte, şi îngropându-le, au fost pârâte la Neron împăratul, care le-a pus întâi la închisoare. Apoi fiind scoase, şi spunând ele că rămân întru mărturisirea lui Hristos, au fost spânzurate, şi li s-au tăiat sânii şi mâinile şi picioarele şi limbile şi la sfârşit li s-au tăiat şi capetele de sabie.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Leonid episcopul Atenei.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Teodor preotul şi Pavsolipic.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Troparul Sfinţilor Apostoli Aristarh, Pud şi Trofim, glasul al 3-lea
Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Cântarea 1
glasul al 6-lea
Irmos: Ca pe uscat umblând Israel...
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cei ce staţi înaintea Scaunului lui Dumnezeu ca nişte slujitori şi ca nişte servitori ai Lui şi ca nişte luminători înţelegători, cereţi luminare nouă celor ce cinstim pomenirea voastră, Apostolilor.
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce pentru milostivire S-a arătat pe pământ, v-a ales pe voi ucenici şi slujitori împreună cu alţii mulţi, ca să vestiţi voia Lui cea Dumnezeiască, înţelepţilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Orânduindu-vă în ceata cea preasfinţită a sfinţilor şaptezeci de ucenici ai lui Hristos, luminaţi tot pământul spre cunoştinţă, cu Dumnezeiasca lumină a învăţăturilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca să împreuneze Dumnezeu pe cei de jos cu cei de sus, din noianul milostivirii Sale, acum a luat Trup din tine, Preacurată şi a rămas şi după întrupare tot ceea ce a fost.
Cântarea a 3-a
Irmos: Nu este sfânt...
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Find împreună cu lăudatul Apostol Pavel, împreună cu dânsul aţi înconjurat toată lumea ca nişte stele cu soarele, gonind întunericul necunoştinţei cu lumina sfintei propovăduiri.
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ucenicii Cuvântului arvunind credincioşilor sfârşitul cel fără durere în cele dintru înălţime, prin mari osteneli ale trupului, au ridicat din mijloc păcatul cel cu durere.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Lămurit au propovăduit Apostolii că Dumnezeu Cuvântul Cel născut din Tatăl dintru început S-a Întrupat în chip de negrăit pe pământ şi a înjosit stăpânirile veacului acestuia.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Hrănit-ai cu lapte pe Cel Ce hrăneşte toată lumea, Care fără stricăciune S-a născut din Curatul tău pântece şi a zidit din nou pe oamenii, care erau zdrobiţi de stricăciune.
Irmosul
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a
Irmos: Hristos este Puterea mea...
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Treimea Cea mai presus de fiinţă şi în Trei Lumini, a aprins făclii pe sfinţii Apostoli Pud, Trofim şi pe Aristarh, care luminează pământul cu cuvântul cel Dumnezeiesc.
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Împreună călători înţelepţi cu Apostolul Pavel v-aţi arătat, cu bucurie îndurând cu el multe feluri de prigoane şi primejdii, pentru viaţa cea viitoare, măriţilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu curgerile sângiurilor, aţi sfinţit toată zidirea luptând, oprind sângiurile cele spurcate ce se aduceau demonilor, măriţilor Apostoli ai lui Hristos.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiindu-mi mie Tărie şi Scăpare şi Zid de neluat şi Rugătoare către Dumnezeu fiind, slobozeşte-mă de văpaia cea veşnică şi de gheenă, Preacurată.
Cântarea a 5-a
Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta...
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Stâlpii şi capiştile cele idoleşti le-au sfărâmat lăudaţii propovăduitori de Dumnezeu, zidind cu harul inimile oamenilor, ca pe un cort căzut prin călcarea poruncilor.
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu adevărat făcându-vă cai prealăudaţi ai lui Dumnezeu, tulburând marea necredinţei prin Dumnezeiască propovăduire, aţi înviat din nou pe cei ce erau înecaţi mai înainte într-însa.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Uitându-vă către Dumnezeu, prin Dumnezeieştile voastre cercetări ne-aţi mântuit pe noi, care eram întrurăutatea nebuniei idoleşti şi primejduiţi, făcându-vă nouă mântuitori.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Isaia cel sfinţit luminându-se oarecând preasfinţit cu Dumnezeiescul Duh, a strigat: iată Fecioara va lua în pântece pe Dumnezeu Cel Necuprins, Întrupat pentru milostivirea Sa.
Cântarea a 6-a
Irmos: Marea vieţii văzând-o...
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Preaînţelepţii Apostoli Trofim şi Aristarh, împreună şi Minunatul Pud, ca nişte ucenici ai Cuvântului şi sfinţi călători împreună cu Apostolul Pavel, să fie lăudaţi cu sfinţite cântări.
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
De apele Duhului cu adevărat fiind plini, înţelepţilor, tot sufletul aţi adăpat cu învăţături, gonind din mijloc văpaia înşelăciunii cu harul cel Dumnezeiesc.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fiind uniţi cu duhul, nu aţi avut despărţire nici cu însăşi depărţirea trupului, căci împreună cu Apostolul Pavel propovăduitorul, vi s-au tăiat capetele, fiind lăudaţi împreună cu dânsul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Străină este zămislirea ta, Fecioară, străină şi înfricoşătoare este naşterea cea mai presus de minte, care ne-a împăcat cu Dumnezeu pe toţi cei înstrăinaţi de la El şi ne-a dat Frumuseţea Cea dintâi.
Irmosul
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.
CONDAC
glasul al 4-lea
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Arătatu-s-a astăzi praznicul cel cinstit al Apostolilor, luminându-ne pe noi şi alungând întunericul păcatului, celor ce strigăm: arătatu-s-a Lumina şi a venit Izbăvirea.
Cântarea a 7-a
Irmos: Dătător de rouă cuptorul...
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu ploile cinstitei propovăduiri cuptorul necredinţei l-aţi stins ca nişte Apostoli, iar ca nişte Dumnezeieşti luptători, aţi ars materia cea idolească cu curgerea sângiurilor pentru aceea sunteţi măriţi, înţelepţilor.
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca nişte într-aripaţi străbătând tot pământul, prealăudaţilor Apostoli, Dumnezeiasca propovăduire aţi semănat în sufletele neamurilor, ca nişte plugari aleşi şi pe toţi i-aţi adus la Hristos ca pe nişte grâu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înfrumuseţatu-v-aţi cu rănile voastre cele frumoase, Sfinţilor Apostoli Aristarh şi Trofim şi străluciţi mai mult decât tot aurul cel curat, împreună cu Sfântul Apostol Pud cel cu adevărat minunat, totdeauna rugând pe Hristos pentru noi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai Fericită de Duhul cel Sfânt, ca Ceea ce ai Întrupat pe Îngerul Sfatului Celui Mare, Cel Ce a trimis în lume pe Dumnezeieştii Săi Apostoli, ca pe nişte fulgere Dumnezeieşti, ca să lumineze pe cei credincioşi, Preacinstită.
Cântarea a 8-a
Irmos: Din văpaie cuvioşilor...
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu secera cea Dumnezeiască tăind rădăcinile necredinţei, aţi sădit credinţa cea adevărată şi îndreptare desăvârşită în inimile celor cu dreaptă credinţă, grăitorilor de cele Dumnezeieşti.
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cuvântul cel Dumnezeiesc aţi ogorât inimile şi semănând sămânţa cunoştinţei, aţi secerat spic cu multă roadă, mulţimea celor ce s-au mântuit, înţelepţilor Apostoli.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Turnurile cele neclintite ale Bisericii lui Hristos, strugurii cei Dumnezeieşti ai Viei Celei Dumnezeieşti, din care picură dulceaţa vieţii, Sfinţii Apostoli Aristarh, Pud şi Trofim, să fie cinstiţi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Omenirea cea sfărâmată, toată ai înnoit-o,Fecioară, prin naşterea ta cea nouă, înnoind Legile firii mai presus de fire, Maica lui Dumnezeu Celui Viu, Ceea ce eşti Plină de har.
Irmosul
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o. Că toate le faci, Hristoase, prin singură voirea Ta, pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Puterea răufăcătorului s-a răpit şi a căzut trufia lui cea înaltă, căci Sfinţii luptându-se cu el în neputinţa trupului l-au răsturnat şi l-au nimicit şi pe credincioşi i-au mântuit din tirania lui.
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pe ţărână aţi sfărâmat înşelăciunea, prealăudaţilor Apostoli, luminători ai lumii şi v-aţi arătat împreună cetăţeni cu îngerii, cântând împreună cu aceştia: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh.
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Apostoli ai Domnului, vindecând bolile trupului şi neputinţele sufletului şi săvârşind minuni preaalese, pe toţi cei ce erau întru necunoştinţă i-aţi atras către Lumina Cea Adevărată a cunoştinţei. Pentru aceasta sunteţi măriţi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Strălucind pomenirea voastră cea Dumnezeiască, Apostolilor, luminaţi Biserica lui Hristos, pe care cu sfintele voastre rugăciuni mântuiţi-o de vătămarea eresurilor, păzind nestricat pe poporul cel binecredincios.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce mai presus de cuget ai născut pe Focul Care nu poate fi suferit, izbăveşte-mă pe mine din văpaia gheenei şi aprinde sufletul meu spre dragostea Celui Ce a venit să pună pe pământ focul cunoştinţei, de Dumnezeu Dăruită, Preacurată Fecioară.
Irmosul
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţăoamenilor, spre care nu cutează a căuta Oştile îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te mărim.
SEDELNA glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Ca un Luceafăr cu bună podoabă strălucind lumii, aţi alungat prin credinţă, întunericul cel adânc al înşelăciunii şi aţi luminat sufletele. Pentru aceasta toată Biserica cea zărită de lumină cântă astăzi, Apostolilor, pomenirea voastră cea purtătoare de lumină, slăvind pe Hristos.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Fiind viţe din Via Cea Purtătoare de viaţă, v-aţi făcut struguri din care picură vinul de viaţă pe care ni l-aţi adus nouă, Apostoli ai Domnului, cunoscători ai celor cereşti.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Curată Născătoare de Dumnezeu cea Bună, prin rugăciunile tale curăţă sufletul meu cel spurcat de patimile păcatului. Că tu eşti Curăţire Mântuitoare.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Mieluşeaua cea Preacurată şi Maica cea fără prihană, văzând pe Mielul pironit pe Lemn, glăsuind, striga: laud, Cuvinte, Dumnezeieştile Tale Patimi.
Glasul 3
Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Sfinților Apostoli rugați pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.
Cei
ce stați înaintea Scaunului lui Dumnezeu ca niște slujitori și ca niște
servitori ai Lui și ca niște luminători înțelegători, cereți luminare
nouă celor ce cinstim pomenirea voastră, Apostolilor.
Cel Ce pentru
milostivire S-a arătat pe pământ, v-a ales pe voi ucenici și slujitori
împreună cu alții mulți, ca să vestiți voia Lui cea Dumnezeiască,
înțelepților.
Orânduindu-vă în ceata cea preasfințită a sfinților
șaptezeci de ucenici ai lui Hristos, luminați tot pământul spre
cunoștință, cu Dumnezeiasca lumină a învățăturilor.
Ca să împreuneze
Dumnezeu pe cei de jos cu cei de sus, din noianul milostivirii Sale,
acum a luat Trup din tine, Preacurată și a rămas și după întrupare tot
ceea ce a fost. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.
Sfinților Apostoli rugați pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.
Arătatu-s-a astăzi praznicul cel cinstit al Apostolilor, luminându-ne pe noi și alungând întunericul păcatului, celor ce strigăm: arătatu-s-a Lumina și a venit Izbăvirea.
Sfântul Apostol Aristarh, pe care îl pomenesc Faptele Apostolilor și epistolele Sfântului Pavel către Coloseni și către Filimon, a fost episcop în Apamia Siriei. Sfântul Pud, de asemenea este pomenit de Sfântul Apostol Pavel în epistola a doua către Timotei, unde zice: "Închină-se ție și Pud". El a fost bărbat drept și credincios între boierii Romei, primind în casa sa pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, precum și adunarea celorlalți credincioși. Acea casă s-a prefăcut după aceasta în biserică și se numea "păstorească", în care se zice că și Sfântul Petru lucra cele sfinte.
Pe Sfântul Trofim la fel îl pomenesc Faptele Apostolilor, cum și Sfântul Pavel spune în aceeași scrisoare către Timotei, zicând: "Pe Trofim l-am lăsat bolnav în Milet". Sfântul Trofim împreună cu Pud și cu Aristarh au urmat în toate prigonirile Sfântului Pavel; iar la sfârșit, adică la tăierea lui Pavel de către Nero în Roma, au fost tăiați și acești trei Apostoli ai Domnului, Aristarh, Pud și Trofim, împreună cu Sfântul Pavel.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților
În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea sfinților apostoli, din cei șaptezeci, Aristarh, Pud și Trofim;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Crescent cel din Mira Lichiei;
Tot în această zi, pomenirea sfințitelor mucenițe Vasilisa și Anastasia;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Leonid episcopul Atenei;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Teodor preotul și Pavsolipic.
„Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită” (Mc. 14, 38; Mt. 26, 41).
Lupta nu e asupra cărnii şi a sângelui, ci asupra demonilor nevăzuţi şi răi. Să
ne rugăm, mereu în trezvie, spre a nu fi biruiţi, pierzând bunătăţile
cereşti şi osândindu-ne groaznic la un iad fără de sfârşit.
Cercetează în amănunt toate pagubele pricinuite de păcat. Nu
este om întreg la minte, cu gândul la năpaste, cu o inimă atât de
împietrită şi suflet atât de nesimţitor, încât să nu se teamă şi să nu
urască păcatul ca pricină de năprasnică păgubire şi de cazne şi pedepse
mari.
Fugi departe de pricinile şi locurile păcatului:
de jocuri, de prieteşuguri rele, de bogăţia peste măsură, de iubirile
şi legăturile cu cei necuviincioşi, de întâlnirile şi multa vorbire cu
femei/bărbaţi, de tulburările şi zarva oamenilor.
Să nu te duci
în locurile cu lume multă, chiar la vreo sărbătoare sau praznic, că
mintea ta se va înrobi, văzând şi auzind atâta zarvă. Să te depărtezi de
toate locurile primejdioase şi vătămătoare, spre a nu auzi sau grăi
cuvinte necuvenite.
Să nu mănânci, nici să bei peste măsură. Căci cel fără de pază în prăpastie asemenea unui mort se tânguie. Ca urmare a păcatului strămoşesc omul a ajuns într-o aşa amorţeală şi zbucium, că de multe ori cade prin sine în păcat, din pricina marii slăbiciuni - cu atât mai mult, oare nu va cădea când există o pricină în plus? Căci, potrivit proverbului, „locul îl face pe hoţ”.
Să luăm parte cu stăruinţă la Tainele Spovedaniei şi Sfintei împărtăşanii, fiindcă
acestea sunt leacuri şi terapii pregătite de Domnul nostru Iisus
Hristos, ca cea mai mare binefacere primită prin legea harului, spre a
ne tămădui păcatele şi spre a ne feri pe viitor de unele mai mari.
Întotdeauna
vei avea parte de câştig de pe urma acestora, dar mai ales la vreme de
sminteală, când ai mai multă nevoie de har şi putere spre a lupta cu
îndrăzneală, să alergi la Spovedanie, leacul preafolositor şi la sfatul duhovnicului.
Fereşte-te de nepăsare şi acedie,
căci cel trândav e asemenea unui ogor necultivat, cu spini şi pălămidă.
Să cultivi pământul cuvântător (noetic) al sufletului cu gânduri şi
fapte bune, ca să rodească grâul cel bun, şi nu relele zâzanii.
Să fii mereu în lucrare, ocupându-ţi mintea, pururi în mişcare şi de neabătut de la cele ale sufletului şi trupului, ca vrăjmaşul să nu afle loc de ispită.
Dimineaţa să te ridici îndată din pat şi rugăciunea neprihănită, cea mai dulce mângâiere a duhului, să fie cea dintâi lucrare a ta. Cu ajutorul ei uiţi de grija celor trecătoare, dobândeşti evlavie şi putere asupra păcatului.
După rugăciune citeşte o carte folositoare,
căci prin citirea dumnezeieştii Scripturi mintea mult se luminează spre
înţelegerea adevărului, iar voinţa se aprinde spre smerenie, mai
puternică împotriva păcatului şi mai râvnitoare spre virtute.
Cercetează-te pe tine însuţi în fiecare seară, înainte de culcare:
plângi înaintea lui Dumnezeu din pricina mândriei, a vrăjmăşiei,
pizmei, judecării aproapelui, întristării sau veselirii deşarte, de pe
urma lucrurilor lumeşti, a minciunilor şi a cuvintelor nepotrivite, a
bătăilor de joc şi ocărârilor faţă de aproapele, a trândăviei şi
nepăsării faţă de virtutea şi iubirea Ziditorului tău şi a lipsei de
recunoştinţă faţă de El pentru binefacerile Sale, a lenei şi acediei la
rugăciune şi a nemilostivirii faţă de cei sărmani.
Leacul cel mai de seamă este a urî pe deplin iubirea de lume şi tot lucrul deşert şi a nu pune la inimă cuvintele oamenilor, căci lucru de căpătâi pentru cel ce voieşte a dobândi prietenia lui Dumnezeu este de a deveni vrăjmaş lumii.
Cu neputinţă este a sluji la doi domni, fiindcă Dumnezeu este acropola (citadela, culmea cea mai înaltă) tuturor bunătăţilor, pe când lumea întreagă „zace sub puterea celui rău” (IIn. 5, 21).
Fragment din cartea Cum primim în inimă rugăciunea lui Iisus, Editura Sophia
"Să nu vorbești niciodată despre proiectele tale, căci cel rău știe doar ce vorbești, nu și ce gândești, și ți le nimicește.."
Părintele Arsenie Boca
Conform tradiției, icoana Maicii Domnului din Vilnius a fost pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Ea a aparţinut vreme îndelungată familiei împăraţilor greci ai Constantinopolului.
Icoana Maicii Domnului din Vilnius este prăznuită pe 15 februarie (ziua mutării sale în Lituania, 1495) şi pe 14 aprilie (ziua pomeniri Sfinților Mucenici și frați Antonie, Ioan și Eustație din Lituania).
Conform tradiției, icoana Maicii Domnului din Vilnius a fost pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Ea a aparţinut vreme îndelungată familiei împăraţilor greci ai Constantinopolului. În anul 1472, nepoata ultimul împărat bizantin Constantin al XI-lea Paleologul, Zoe, a primit Sfântul Botez cu numele Sofia şi s-a căsătorit cu Marele Cneaz al Moscovei Ivan al III-lea, numit și „cel Tânăr” (1462-1505).
Cneaghina Sofia a adus cu ea la Moscova, pe lângă alte odoare, și icoana Maicii Domnului.coana Maicii Domnului din Vilnius este praznuita de doua ori pe an: 15 februarie si 14 aprilie. Ziua de 15 februarie este momentul in care icoana a fost mutata de la Moscova la Vilnius, in Lituania.
Potrivit Traditiei, aceasta icoana a fost pictata de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca. Ea a fost prezenta mult timp la familiile imparatilor greci ai Constantinopolului. In anul 1472, nepoata imparatului bizantin Constantin al XI-lea Paleologul s-a casatorit cu Marele Cneaz al Moscovei Ivan al III-lea, numit si "cel Tanar" (1462-1505).
În 1495, Marele Cneaz a dăruit această icoană ca binecuvântare fiicei sale Elena, înaintea căsătoriei cu împăratul Lituaniei, Alexandru. Biserica pomeneşte mutarea acestei icoane la Vilnius, în Lituania, săvârşită la 15 februarie.
Mai târziu, sfânta icoană a fost așezată în Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, în care a fost înmormântată Principesa Elena. Mai apoi, icoana a fost mutată în Mănăstirea „Sfânta Treime” din Vilnius.
Pentru mulţimea minunilor săvârşite, cinstirea icoanei s-a răspândit, astfel că s-au zugrăvit multe copii ale acesteia, care sunt cinstite cu mare evlavie.
Vă rog, în HRISTOS, să iubiți calea cea strâmtă, îngustă, neplăcută și incomodă.
Vă rog, din tot sufletul, să iubiți greutățile, necazurile, neplăcerile, întristările.
Vă rog, din tot sufletul, să iubiți lipsurile și sărăcia și lucrurile smerite.
Vă rog, din tot sufletul, să iubiți haina proastă și mașina veche.
Vă rog, din tot sufletul, să nu vă strângeți bani.
Vă rog, din tot sufletul, să nu vă faceți planuri.
Vă rog, din tot sufletul, să nu vă faceți colț de rai în lumea aceasta.
Vă rog, din tot sufletul, să nu vă împotriviți răului, căci răul ne smerește și ne curățește de patimi.
Vă rog, din tot sufletul, să nu căutați dreptatea.
Vă rog, din tot sufletul, să aveți un duh bun, de înțelegere și de blândețe.
Vă rog, din tot sufletul, să nu aveți contrarietate cu nimeni și cu nimic, căci contrarietatea este moartea duhului.
Vă rog, din tot sufletul, să n-aveți nici o înverșunare.
Vă rog, din tot sufletul, nu vă mai îndulciți de literă, de teorie, de cuvinte mari și frumoase, ci căutați duhul vostru și DUHUL lui DUMNEZEU. Lucrând cele ale duhului. Cele ale Evangheliei. Căci altă cale nu există!
Vă rog, din tot sufletul, iubiți postul, foamea, mâncarea simplă și săracă. Nu doar în post!
Vă rog, din tot sufletul, iubiți metaniile! Fără metanii, nu există rugăciune adevărată.
Vă rog, din tot sufletul, lăsați pe DUMNEZEU să lucreze, nu voia voastră. Lăsați pe DUMNEZEU să "vă bage în sac". Voi faceți doar puțin și cât mai puțin. Restul, DUMNEZEU! Doar așa veți putea cunoaște pe DUMNEZEU.
Vă rog, din tot sufletul, primiți toate cele grele, dureroase și întristătoare, ca de la Însuși HRISTOS DOMNUL. Și, iubiți-le. Și, așteptați-le, să vă miluiască, cu ele, DOMNUL!
Vă rog, din tot sufletul, viața voastră să fie doar pregătire pentru Cruce. Căci fără jertfa pe Cruce, nimeni nu va vedea Împărăția Cerurilor. Amin.
Acestea toate, cap - coadă, țin numai și numai de tine, de alegerea ta!!
Iar,
că așa te-ai obișnuit și e foarte greu să schimbi, asta e o nebunie!
Păi, normal că te-ai obișnuit, că așa ai trăit. Normal că, cu cât ai
îndelungat în rău, vindecarea se face cu mai multă durere.
Dar tu ce vrei? Nu se înțelege!
Vrei să rămâi cum ești și să te Mântuiești?? Sau vrei să te schimbi, să te vindeci, fără durere?? Ce vrei?
Trebuie durere multă! Mult mai multă decât îți închipui acum!
Nu
vrei durere pentru Mântuire? Atunci pătimește în durere pentru nebunie.
Golește-te de orice chip. Pătimește în boală, în stres, în chin, în
moartea sufletului. Tu alegi, pentru ce ai luptă și durere. Pentru
Mântuire sau pentru nebunie.
Dacă ai avea cancer, câte ai schimba,
câte ai lăsa, cât chin și câtă durere ai fi dispus să primești, doar
pentru câțiva ani de viață..
Dar, pentru veșnicie, pentru HRISTOS, nu poți!
E foarte greu, nu vrei să schimbi nimic, nu vrei lași nimic, nu vrei să primești nimic din cele grele și dureroase.
Dar pentru lume, nu doar primești cele grele și chinuitoare, ci chiar le alegi.
Mai pot face ceva cuvintele? Nu cred..
