☆ Nu-L iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul meu, din toată inima și din tot cugetul meu.
☆ Nu fac ascultare de poruncile Domnului.
☆ Nu mă rog și nu studiez cu atenție.
☆ La sfintele Slujbe și la privegheri, chiar și în vremea Dumnezeieștii Liturghii, stau în biserică fără frică, luare aminte și evlavie.
☆ De multe ori am gânduri necuviincioase, rușinoase, necurate și hulitoare.
☆ Nu am adevărată pocăință, nici întristare, nici lacrimi.
☆ Nu mă spovedesc curat și cu zdrobire de inimă; nici nu am simțirea că spovedania mea se face înaintea Atotcunoscătorului Dumnezeu, Care pretutindenea este.
☆ Nu-l iubesc pe aproapele ca pe mine însumi.
☆ Sunt mândru, împotrivitor, iubitor de slavă, iubitor de sine, limbut, caut să plac oamenilor; vorbesc în deșert, vorbesc mult, glumesc și râd pentru lucruri prostești, clevetesc, judec, osândesc, spun minciuni, mă mânii, mă înfurii și țin minte răul.
☆ Nu am înfrânare, răbdare, blândețe, smerenie.
☆ Sunt robul pântecelui, lacom, mănânc în ascuns, sunt capricios, nestatornic.
☆ Păcătuiesc cu cuvintele și cu faptele, cu voie și fără voie, întru știință și întru neștiință; sunt leneș și trândav și din această pricină de multe ori am pofte rele și rușinoase și gânduri necuviincioase, rușinoase, necurate și de mândrie.
☆ Pentru aceste păcate pe care le-am mărturisit înaintea lui Dumnezeu și înainte ta, Părinte, și pentru altele nenumărate, care din uitare sau din neștiință am trecut cu vederea să le mărturisesc, cer iertare de la Dumnezeu.
Iată un bun exemplu de spovedanie curată și simplă, fără justificări si îndreptățiri.
