Spunem că vrem să fim fericiți, dar când găsim fericirea ne jucăm cu ea.
Când pierdem fericirea, o vrem înapoi. Apoi zâmbim ca să nu vadă nimeni
cât suntem de triști. Suntem triști, dar vrem ca ceilalți sa fie
invidioşi pe viața noastră „minunată”. Avem o viață „minunată”, dar în
interiorul nostru este un haos. Afară e soare, dar înăuntru furtună.
Cumva, ne pierdem între „înăuntru” şi „afară”. Ceea ce suntem nu e ceea
ce părem...
Vrem să fim iubiți, dar ne e frică să iubim. Spunem că
vrem doar să ne distrăm, dar adormim ținându-ne în brațe. Spunem NU ca
să ni se spună DA. Ignorăm ca să fim băgați în seamă. Suntem
indiferenți, dar de fapt căutăm să ni se acorde atenție.
Aruncăm
adevăruri în glumă ca să arătăm cât suntem de puternici. Spunem că vrem
să fie simplu, dar facem să fie complicat. Strigăm în gura mare că nu ne
pasă, dar cu capul pe pernă gândurile nu ne lasă să dormim. Spunem că
dorim să fim liberi, dar de fapt tânjim după sentimentul de a şti că
„aparținem” cuiva. Ne dăm sinceri, dar suntem cei mai proşti actori. Ne
credem unici, dar suntem toți la fel.
