Rugăciunea pentru umilinţă şi pentru dobândirea Harului Duhului Sfânt -Cuviosului Gheron Iosif-

 Doamne Iisuse Hristoase, Preadulce Părinte, Dumnezeule şi Doamne al milei şi a toată făptura Ziditorule, caută spre smerenia mea şi iartă-mi toate păcatele pe care în toată viaţa mea le-am făcut până în ziua şi ceasul de acum. Şi trimite pe Preasfântul şi Mângâietorul Duh, ca să mă înveţe, să mă lumineze, să mă acopere spre a nu păcătui, ci a Te iubi din tot sufletul şi inima mea pe Tine, Preadulcele meu Mântuitor şi binefăcător Dumnezeu, Cel vrednic de toată dragostea şi închinarea. Aşa, Bunule Părinte, Cel fără de început, Fiule Cel împreună fără de început şi Preasfinte Duhule, învredniceşte-mă de luminarea dumnezeieştii cunoştinţe, ca să văd Harul Tău cel dulce şi prin el să port greutatea acestei privegheri a mele şi curate să-Ţi aduc rugăciunile şi mulţumirile mele cele către Tine, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor.
O, iubite şi Preadulce Iisuse Hristoase, cine Te-a rugat pentru mine ca să mă aduci în această lume şi să mă nasc din părinţi buni şi credincioşi, de vreme ce atâţia alţii se nasc turci, papistaşi, masoni, evrei sau idolatri şi chiar atei? Cu cât trebuie dar, să Te iubesc mai mult şi să-Ţi mulţumesc pentru acest dar atât de mare şi pentru binefacerea pe care mi-ai dat-o? Chiar şi sângele meu de l-aş vărsa, tot nu aş putea să-Ţi mulţumesc…
Mântuitorul meu Preadulce, cine Te-a rugat pentru mine ca să mă rabzi de atâţia ani pe mine cel ce din vârsta copilăriei păcătuiesc, şi nu Te scârbeşti de mine văzându-mă nedreptăţind, furând, mâniindu-mă, lăcomindu-mă după mâncăruri şi după altele, pizmuind şi toată răutatea săvârşind, iar pe Tine, Dumnezeul meu, ocărându-Te prin faptele mele?
Tu, Doamne al meu, nu ai trimis moartea ca să mă ia, în păcate aflându-mă, ci cu îndurare m-ai răbdat pe mine care, dacă aş fi murit, veşnic m-aş fi osândit, ci m-ai aşteptat îndelung răbdând. O, bunătatea Ta, Doamne!
O, măreţia Ta, Doamne! Cât de înfricoşătoare şi de măreaţă este purtarea Ta de grijă! O, bogăţia darurilor Tale, Doamne! O, vistieriile Tale cele nedeşertate şi tainele cele negrăite! Cine nu se va înfricoşa văzând bunătatea Ta? Cine nu se va minuna văzând bogăţia milei Tale? Mă înfricoşez, Stăpâne, să povestesc bogăţia darurilor Tale.
Stăpânul şi Domnul meu să mântuiască pe cel ce-L răstigneşte! Eu, prin păcatele mele pe Făcătorul meu Îl răstignesc, iar Cel Ce m-a zidit pe mine mă slobozeşte. O, Iisuse, dulce dragoste, cât de mult îţi sunt dator! Nu pentru viaţa veşnică pe care mi-ai făgăduit-o trebuie să Te iubesc, Ziditorul meu, nu pentru că mi-ai spus că-mi vei da Harul tău, nici pentru Rai, ci sunt dator să Te iubesc pentru că m-ai slobozit din robia păcatului şi a patimilor. O, minune mare şi ascunsă de cei care nu te cunosc pe Tine, Doamne!…
. Amin!”

• 
  
  
  

"SMERENIE SI NEGRIJIRE DE SINE IN ADORAREA LUI DUMNEZEU)

 
    "Hristos stă afară de uşa sufletului nostru şi bate ca să-I deschidem, nu intră
înăuntru. Nu vrea să ne forteze libertatea pe care El însuşi ne-a dat-o. O spune în
Apocalipsă: Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide
uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu mine (Apoc. 3, 20). Hristos este nobil.

Stă afară de uşa sufletului nostru şi bate lin. Dacă îi deschidem, va veni înlăuntrul
nostru şi ne va dărui totul, pe Sine, tainic, fără zgomot."

Sf Porfirie