Sfântul Proroc Naum 1 Decembrie

 Acesta, după Sfântul Proroc Iona, a prorocit ninivitenilor, cum că cetatea lor se va pierde cu apă și cu foc; lucru care s-a și făcut. Sfân...

miercuri, 22 octombrie 2025

Facerea tuturor vietăților



După ce Dumnezeu a făcut Pământul, nu I-a plăcut să-L vadă așa gol și sterp. Și a început atunci să semene iarba, flori și tot felul de semințe din care au ieșit pomii și arborii cei înalți și frumoși.

Dracul însă se ținea scai de poala lui Dumnezeu și încurca și el treburile, semănând și el semințe de-ale lui, de buruieni și lemne urâte. Unde azvârlea Dumnezeu grâu, zvârlea și Dracul neghină, unde semăna Dumnezeu flori, semăna și Dracul văzdoage, măselariță și scai. Făcea Dumnezeu să crească brazi, stejari și fagi cu frunzișul lor bogat și frumos, Dracul scotea și el din pământ bozul, jneapănul, salcia și tot felul de lemne strâmbe și nefolositoare.

Când să facă Dumnezeu animalele, aceeași poveste; căci, vezi, Dracul ținea morțiș să poată spune oricând: "când am făcut noi lumea...", așa cum a făcut și musca la arat. Numai că Dracul aici alta păzea: vroia să încurce ițele și să strice ceea ce făcea Dumnezeu. Nu vroia ca pământul, pe care vroise să I-l fure lui Dumnezeu, să fie împodobit numai cu făpturi de-ale lui Dumnezeu și el să nu aibă nimic. Și nici nu voia să fie prea frumos, dacă n-a putut să fie al lui. De aceea, când Dumnezeu a făcut calul, boul, oaia, căprioara, păsările cele cântătoare, albinele și furnicile cele harnice, peștii și toate insectele ce se găsesc pe pământ, în aer și în apă, Dracul a născocit toate sălbăticiunile din păduri, care ies în calea omului și mănâncă pe celelalte animale. Huhurezii și cucuvelele de noapte, ulii și ereții, muștele și toate gângăniile cele rele, viermii și omizile, Dracul le-a adus pe pământ cu mintea lui cea întoarsă numai spre rău, urât și stricător. Și așa s-au ales de la-nceput încă animalele cele bune de o parte și cele rele de cealaltă parte, ierburile și florile de o parte și buruienile de altă parte și oricât s-ar amesteca, ceea ce-i făcut de Dracul, aceea tot la rău duce, oriunde ai pune-o.

Și așa, cum în om binele se luptă cu răul, și în lumea animalelor și a ierburilor e la fel. Buruienile caută să năpădească grânele și lupii să mănânce oile. Asta-i de când lumea și așa are să fie până la sfârșitul Pământului. 

A IERTA SAU A NU IERTA?

  A IERTA SAU A NU IERTA?


Iertarea este un subiect care atinge un nucleu profund al experienței umane. Este un proces psihologic complex, cu efecte directe asupra sănătății mintale, emoționale și chiar fizice. Din perspectivă clinică, întrebarea nu este dacă ar trebui să iertăm, ci cum, când și de ce o facem.


1. Ce este de fapt iertarea?


Psihologic, iertarea înseamnă renunțarea conștientă la resentimente, furie și dorința de răzbunare față de cineva care ne-a rănit. Nu implică uitarea, negarea suferinței sau acceptarea comportamentului abuziv. Este o decizie internă de a ne elibera de povara emoțională a trecutului.


Cercetările arată că iertarea autentică implică două dimensiuni:

🔸️emoțională: reducerea intensității emoțiilor negative (furie, ură, amărăciune);

🔸️cognitivă: schimbarea modului în care interpretăm evenimentul și intențiile celuilalt.


2. Ce NU este iertarea?


Mulți oameni confundă iertarea cu împăcarea. Psihologic, ele nu sunt sinonime. Poți ierta fără să mai reiei legătura cu persoana respectivă.


Iertarea nu presupune:

🔹️să minimalizezi suferința („nu a fost mare lucru”);

🔹️să justifici comportamentul („a fost stresat, de aceea m-a rănit”);

🔹️să te întorci într-o relație toxică


Iertarea este despre tine, nu despre celălalt.


3. Ce se întâmplă când nu iertăm?


Din punct de vedere psihologic, neiertarea menține activ un stres cronic. Mecanismele fiziologice implicate sunt clare: sistemul limbic continuă să perceapă amenințarea, cortizolul rămâne crescut, iar creierul nu închide „bucla” evenimentului traumatic.


Consecințele pot include:

▪️anxietate, insomnie, ruminații;

▪️depresie și iritabilitate;

▪️somatizări (dureri de cap, tulburări digestive, oboseală persistentă)


Pe termen lung, neiertarea ne menține ancorați în trecut, împiedicând formarea de atașamente sănătoase și o imagine coerentă de sine.


4. De ce este greu să iertăm?


Iertarea devine dificilă când:

🔸️rana a atins identitatea noastră („m-a trădat, deci nu mai sunt demn de încredere”);

🔸️nu am avut încă validare sau justiție;

🔸️credem că, dacă iertăm, pierdem controlul sau demnitatea.

În realitate, iertarea nu anulează dreptul la justiție, dar eliberează sistemul psihic de nevoia de pedepsă personală. Este o formă de autoprotecție emoțională.


5. Cum putem ajunge la iertare?


Procesul este gradual și nu poate fi forțat. Etapele descrise în literatura de specialitate includ:

⭕️ Recunoașterea răului –> a numi durerea și a o valida

⭕️ Acceptarea emoțiilor –> furia, rușinea sau tristețea nu trebuie negate

⭕️ Reformularea perspectivei –> a înțelege că celălalt a acționat din propriile limite, nu din puterea noastră de a merita suferința

⭕️ Eliberarea –> decizia conștientă de a nu mai lăsa trecutul să ne conducă reacțiile prezente


6. Când să nu iertăm încă?


Există situații în care a ierta prea repede devine o formă de autoanulare. Dacă trauma este proaspătă, dacă nu s-a recunoscut greșeala, dacă încă suntem în contact cu abuzul, iertarea nu este terapeutică, ci periculoasă.

În aceste cazuri, prioritar este protejarea sinelui și reconstrucția limitelor personale. Iertarea poate veni mai târziu, când durerea s-a decantat.


 #mentalhealth #psychiatry #sanatatemintala #psychology

Cum recunoști falsitatea unei persoane care se prezintă ca fiindu-ți prieten și pe care l-a rândul tău, îl numești cu bună credință prieten?

 În situații în care ai nevoie de prezența, susținerea și/sau ajutorul acestuia, el îți răspunde afectat că nu are timp, că el însuși are probleme de rezolvat sau că sensibilitatea sa emoțională nu-i permite să fie în prezența celor care trec prin situații dificile, pentru că ar suferi prea mult. Negândindu-se vrei clipă la nevoia prietenului său.

Și astfel, respectivul dispare la cel mai mic semn al "neputinței" tale. Unii o numesc auto-protecție, cei mai mulți o numesc nepăsare, egoism și poate chiar narcisism. Totuși, el reapare imediat ce ți-ai rezolvat problemele și constitui din nou o sursă de la care poate obține diverse beneficii. Sau revine când este plictisit și vrea să-și ocupe timpul cu ceva. A investi timp, emoții, energie în astfel de "prietenii" poate fi considerat a fi o risipă. Renunță la prieteniile unilaterale. Nu se poate ca celălalt să-și verse frustrările, fricile, problemele, simțindu-se apoi eliberat, iar când încerci și tu să împărtășești despre o problemă, nu ai parte de atenția și disponibilitatea acestuia. Nu insista și nu fă eforturi constante pentru a menține o prietenie. Iar pentru a evita dezamăgirile, cea mai indicată este renunțarea la așteptări. Acceptă ceea ce nu poți schimba în acea relație de prietenie și mergi mai departe. Oricum, prieteniile adevărate sunt testate în timp. Există prietenii care durează mai mult decât o căsnicie. Sau un număr de căsnicii, în unele cazuri. Prietenul adevărat se bucură pentru reușitele tale, cel fals se bucură de eșecurile tale și de cele mai multe ori te vorbește de rău când nu ești de față. Nu permite unui prieten pe care deja îl bănuiești a fi fals să îți zdruncine stima de sine. Ca și mică concluzie, comportamentul prietenului fals te face să apreciezi și mai mult comportamentul prietenului autentic. Știi de ce ți-am scris aceste rânduri astăzi.

Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului, primul episcop al Ierusalimului 23 Octombrie

 Sfântul Apostol Iacob, păstorind turma lui Hristos în Ierusalim, pe mulți evrei și elini i-a întors la Domnul prin învățătura sa și i-a povățuit la calea cea dreaptă.

Sfântul Iacob a fost fiul Sfântului Iosif, logodnicul Preacuratei Fecioare. Din tinerețele sale, iubind viața aspră, niciodată n-a mâncat bucate sau untdelemn, ci numai pâine. De asemenea, nici vin sau vreo altă băutură alcoolică n-a gustat, decât numai apă. În baie n-a intrat și toată odihna trupească a lepădat-o, apoi pe trup avea întotdeauna o haină aspră de păr și toate nopțile le petrecea în rugăciuni, dormind foarte puțin iar din pricina deselor plecări de genunchi se asprise pielea ca a cămilelor. Apoi a păzit curăția fecioriei sale fără de prihană, până la sfârșit. Pentru că el se numea fratele Domnului, iată ce se scrie: „Că Iosif, logodnicul fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, avea patru feciori cu femeia lui cea dintâi pe care o chema Salomeea, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia preotul, tatăl lui Ioan Botezătorul. Acești feciori erau: Iacob, Simion, Iuda și Iosi. Mai avea și trei fiice: Estir, Maria și Solomeea, care era femeia lui Zevedeu și mama apostolului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Murind Salomeea, femeia lui cea dintâi, Iosif trăia cu multă înțelepciune, crescându-și copiii săi în frica Domnului și întru învățătura poruncilor Legii. Și lui Iosif, ca unui bătrân înțelept, preoții i-au logodit pe Fecioara Maria, din care S-a născut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl, mai presus de fire. Iosif ținea loc de tată Domnului nostru Iisus Hristos, cum era numit de mulți care nu știau taina întrupării Fiului lui Dumnezeu și care era socotit că bărbat al pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Pentru aceasta iudeii, mirându-se, ziceau: „Nu este Acesta feciorul lui Iosif, teslarul? Oare nu se numește mama Lui Maria și frații Lui Iacob, Simon, Iuda și Iosi? Și surorile lui nu sunt toate trei la noi?”. Deci, Mântuitorul nostru este socotit că unchi al apostolului Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, care era fiu al Salomeei, fiica lui Iosif, logodnicul. De aceea se numea Domnul fiul lui Iosif și frate după trup al fiilor acestuia, pentru că împreună cu ei a viețuit. Pentru aceea și Iacob s-a numit fratele Domnului după trup. Iar când s-a întrupat Hristos Domnul și Preacurată Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu, a fugit cu dânsul în Egipt, atunci și Iacob a fugit cu dânșii, călătorind împreună cu Maica Domnului și cu Sfântul Iosif, tatăl lui.

Ajungând dumnezeiescul prunc Iisus Hristos la vârsta desăvârșita și învățând pe popoare Împărăția lui Dumnezeu, dovedind că El este adevăratul Mesia, Sfântul Iacob a crezut în El și, ascultând dumnezeieștile Lui cuvinte, mai mult s-a aprins cu inima spre dragostea lui Dumnezeu, începând a duce o viață mai aspră. Acum avea și dânsul de la Domnul său împrumutul dragostei, care a fost dovedită prin faptul că după patima cea de bunăvoie și învierea Domnului, S-a arătat întâi lui Iacob, iubitul Său frate, apoi celorlalți Apostoli. De acest lucru pomenește Pavel, zicând: „Iar după aceea s-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor”. De toți a fost numit Sfântul Iacob drept, căci toți vedeau viața lui cea bună și plăcută lui Dumnezeu, fiind numărat în ceata celor șaptezeci de apostoli. Apoi însuși Domnul nostru Iisus Hristos, așezându-l episcop, l-a învățat sfințita lucrare. Acestui întâi arhiereu și păstor i s-a încredințat biserica Ierusalimului cea din nou luminată. Acesta a alcătuit mai întâi și a scris Liturghia, fiind povățuit de Sfântul Duh, Liturghie pe care, mai târziu Sfântul Vasile cel Mare, apoi Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru neputința omenească au scurtat-o.

Sfântul Iacob, păscând turma lui Hristos în Ierusalim, pe mulți evrei și elini i-a întors la Domnul prin învățătura sa și i-a povățuit la calea cea dreaptă. Apoi a scris soborniceasca epistolă către cele douăsprezece seminții ale lui Israel, pline de învățătură insuflată de Dumnezeu și foarte folositoare, cu care se laudă toată Biserica lui Hristos, îndemnându-se la credință și la fapte. Iar pentru viața sa cea îmbunătățită, Sfântul Iacob avea mare cinste de la toți, nu numai de la credincioși, ci și de la necredincioși, pentru că arhiereii evrei, cei ce intrau în Sfânta Sfintelor numai o dată într-un an când săvârșeau slujbe, pe Sfântul Iacob adeseori nu-l opreau să intre acolo și să se roage. Pentru că vedeau viața lui cea curată și neprihănită, de aceea i-au mai dat un nume nou Obli sau Ofli, adică îngrădire sau, întărire oamenilor, sau decât toți mai drept îl numeau pe el.

Drept aceea, sfântul intra în Sfânta Sfintelor nu numai ziua, ci și noaptea și, căzând cu fața la pământ, aducea rugăciuni cu plângere lui Dumnezeu, pentru toată lumea. El era iubit de tot poporul pentru sfințenia sa, încât mulți iudei dintre cei mai bătrâni au crezut învățătura lui și toți cu plăcere îl ascultau și se adunau la dânsul, unii ca să asculte cuvintele lui, iar alții dorind să se atingă de marginea hainelor lui. În acea vreme era arhiereu Anan. Văzând fariseii și cărturarii că tot poporul ascultă învățătura lui Iacob și că mulți se întorc la Hristos, au început din invidie a se înfuria împotriva sfântului și gândeau rău despre dânsul, vrând ca să-l ucidă. Deci, s-au sfătuit să-l roage ca să întoarcă poporul de la Hristos și dacă n-ar vrea să facă aceasta, atunci să-l ucidă.

Sosind praznicul Paștelui, când poporul din toate cetățile și laturile s-au adunat în Ierusalim - iar Fest, care a izbăvit pe Pavel din mâinile iudeilor și l-a trimis la Roma, murise și încă nu venise de la Roma alt stăpânitor în locul lui - atunci cărturarii și fariseii au înconjurat pe Sfântul Iacob în biserică, zicându-i: „Rugămu-ne ție, dreptule, ca în ziua aceasta de praznic, în care s-a adunat de pretutindeni mulțime de popor, să faci o învățătură către toți, întorcându-i pe ei de la credința în Iisus, prin care s-au înșelat mulți, numindu-L pe Dânsul Fiul lui Dumnezeu și să-i înveți pe ei să nu se rătăcească, căci noi toți te cinstim pe tine și cu tot poporul te ascultăm și mărturisim pentru tine cum că tu iubești adevărul și nu cauți în față; deci, să sfătuiești pe popor, ca să nu se înșele cu Iisus Cel răstignit. Rugămu-ne ție, ridică-te pe aripa cea înaltă a bisericii, ca toți să te poată vedea și auzi, căci precum vezi este multă lume, adunată din toate părțile”.

Acestea zicându-le, au suit pe Iacob pe aripa bisericii, iar ei au strigat către dânsul cu mare glas: „Prea dreptule bărbat, noi toți suntem datori a te asculta, spune-ne nouă adevărul, cum înțelegi tu învățătura lui Iisus Cel răstignit, căci popoarele noastre rătăcesc în urma Lui”. Iar sfântul cu glas mare a zis: „Ce mă întrebați pentru Fiul Omului, Care de voie a pătimit, S-a răstignit, S-a îngropat și a treia zi S-a sculat din mormânt? Iată, El acum șade în ceruri, de-a dreapta Puterii celei preaînalte și iarăși va veni pe norii cerului, ca să judece viii și morții”. Aceste cuvinte auzindu-le popoarele, s-au bucurat foarte mult de mărturia lui Iacob, care a spus-o pentru Iisus Hristos și au strigat într-un glas: „Mărire lui Dumnezeu! Osana Fiului lui David!”. Iar fariseii și cărturarii au zis: „Rău am făcut dându-i voie lui Iacob să grăiască pentru Iisus, căci iată, popoarele mai mult s-au tulburat”. Evreii, umplându-se de răutate, l-au aruncat de pe aripa bisericii, pentru înfricoșarea poporului, ca să se teamă și să nu creadă cuvintele lui Iacob. Apoi au răcnit foarte tare, zicând: „Oh! Oh! dreptul s-a înșelat!”.

Sfântul Iacob, căzând de la înălțime, s-a rănit greu, dar încă era viu, și, ridicându-se în genunchi, și-a înălțat mâinile sale și se ruga, zicând: „Doamne, iartă-le lor păcatul acesta, că nu știu ce fac”. Iar ei au aruncat cu pietre asupra lui și îl răniră și mai mult. Apoi un preot din fiii lui Rahav a strigat: „Încetați, ticăloșilor, ce faceți? Dreptul se roagă pentru voi, iar voi îl ucideți pe el?”. Atunci îndată un om, alergând cu un lemn, s-a repezit la sfânt și, lovindu-l cu toată puterea în cap, l-a zdrobit, încât i-au ieșit creierii. Și întru această mucenicească pătimire și-a dat duhul. Iar sfântul său trup a fost îngropat acolo, aproape de biserică. Credincioșii l-au plâns mult pe dânsul, căci a fost episcop în Ierusalim treizeci de ani, iar la șaizeci și șase de ani ai vieții sale a pătimit pentru Hristos Domnul, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, se cuvine cinste și slavă, în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântulului Apostol Iacob, ruda Domnului

De este preot, ziceBinecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Aminiar de este diacon, monah sau mirean, zicePentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condacul 1

Ție, Ierarhe preaslăvit, Apostol al lui Hristos, stâlp neclintit al Bisericii și Mucenic, Sfinte Iacob, preaînțelepte, cel numit frate al lui Dumnezeu Întrupat, laude îți înălțăm ca unui grabnic mijlocitor și ajutător al nostru; că tu, stând înaintea tronului Preasfintei Treimi, nu încetezi să te rogi pentru noi și, prin mijlocirile tale, să ne păzești de toate necazurile și nevoile pe noi, care cu credință prăznuim pomenirea ta și strigăm: Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Icosul 1

Făcătorul Îngerilor și a toată făptura, te-a arătat pe tine, Sfinte Iacob, ca pe o stea mult strălucitoare pe cerul Bisericii, alungând întunericul necredinței și luminând lumea cu strălucirea învățăturilor tale. Pentru aceasta noi, alergând la acoperământul tău, îți aducem cu bucurie aceste cântări:
Bucură-te, cel ales de Domnul să vestești Evanghelia mântuirii;
Bucură-te, rudenie a Domnului după trup, ucenic și văzător al tainelor Sale nespuse;
Bucură-te, slava Bisericii a toată lumea;
Bucură-te, cel ce fără teamă ai grăit cuvintele lui Hristos către iudei;
Bucură-te, cârmuitor adevărat al credincioșilor din Țara Sfântă;
Bucură-te, învățător înțelepțit de Dumnezeu și împlinitor al poruncilor Sale;
Bucură-te, ierarh al Ierusalimului celui de jos, care te bucuri acum în Ierusalimul cel de sus;
Bucură-te, cel ce te-ai adus jertfă curată Ziditorului tuturor, pe Care L-ai mărturisit înaintea chinuitorilor;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 2

Văzându-ți de mai înainte viețuirea ta, Părinte Iacob, Hristos iubitorul de oameni te-a recunoscut drept frate după lege, că ai fost fiul cel mai în vârstă al Dreptului Iosif. Din tinerețe te-ai închinat lui Dumnezeu ca nazireu, având o viață plină de înfrânare. Prin bunătatea obiceiurilor tale și cu mintea ta curată te-ai arătat a fi bun ucenic lui Hristos și te-ai învrednicit să cânți veșnic lângă tronul Stăpânului: Aliluia!

Icosul 2

Când regele Irod căuta pe Pruncul Iisus ca să-L piardă, Îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif zicând: Ia Pruncul și pe Mama Sa și fugi în Egipt. Iar tu, Sfinte Iacob, ca o rudă după trup a lui Iisus, ai mers, împreună cu Iosif și cu Preacurata Fecioară Maria, în Egipt. Deci, ca un prieten apropiat al lui Hristos din copilărie, primește de la noi aceste sârguincioase cântări de laudă:
Bucură-te, fiu al unor părinți care mergeau pe calea Domnului;
Bucură-te, cel ce L-ai văzut pe Dumnezeu Întrupat față către față;
Bucură-te, cel ce ai primit har bogat ocrotind pe Pruncul Iisus;
Bucură-te, cel ce ai fost luminat prin revărsarea luminii Lui;
Bucură-te, cel numit frate al lui Hristos, Apostol și începător al ierarhilor;
Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit de îndoită cinste de la Domnul;
Bucură-te, cel ce prin Hristos L-ai dobândit pe Tatăl ceresc;
Bucură-te, cel ce și acum Îl privești pe Iisus Domnul în lumină neapusă;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 3

După Învierea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos ți S-a arătat în chip deosebit și te-a învățat multe taine și te-a rânduit pe tine, Iacob cel Drept, să lucrezi cele sfinte în Sionul cel sfânt. Pentru aceasta și Apostolii te-au cinstit ca pe un stâlp al Bisericii Ierusalimului. Iar noi, minunându-ne de bunăvoința lui Dumnezeu pentru tine, cântăm Atotțiitorului: Aliluia!

Icosul 3

Anevoioasa slujire apostolică ai primit-o în mijlocul celor mai înverșunați dușmani ai credinței creștine. Timp de 30 de ani ai vestit și ai întărit neobosit credința mântuitoare în Sfânta Cetate și pe pământul Palestinei. De aceea, mulțumind Ziditorului și Mântuitorului nostru, îți aducem laude ca unui mare ales al lui Dumnezeu:
Bucură-te, cel ce, prin pronia cerească, ai propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în Ierusalim;
Bucură-te, cel ce, pentru aceasta, ai primit mare putere de la Cel Preaînalt;
Bucură-te, binevestitor al Mielului lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii;
Bucură-te, cel ce pe mulți iudei i-ai botezat în numele Preasfintei Treimi;
Bucură-te, păstor bun și învățător luminat, prin care Dumnezeu Și-a împodobit Biserica;
Bucură-te, izvor de apă vie pentru cei credincioși;
Bucură-te, cel ce ai primit crucea apostoliei și ai mers neobosit pe urmele Mântuitorului Iisus;
Bucură-te, cel ce, luminat de dumnezeiescul Duh, ai alungat întunericul necredinței;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 4

Pe mulți iudei i-ai adus la Biserica lui Hristos, drepte Părinte, prin marea încredere avută de aceștia în cuvântul tău. Prin dreapta ta viețuire ai dobândit dragostea și cinstea iudeilor, chiar și a celor ce nu credeau în Iisus. De aceea, lăudând osteniile tale neîncetate, cântăm cu osârdie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Neluând în seamă ura sinedriului și a arhiereilor iudei față de creștini, pe care îi socoteau ca potrivnici legii lui Moise, tu, Părinte Iacob, ai mărturisit cu înțelepciune că prin credința în Hristos nu se face defăimare, ci împlinire adevăratei credințe strămoșești. Pentru aceasta noi, văzând multele tale virtuți de păstor neobosit al Bisericii, îți cântăm cu mulțumire:
Bucură-te, cel ce, prin dreapta ta viețuire, pe dușmanii bârfitori i-ai îmblânzit și i-ai rușinat;
Bucură-te, cel ce toate căile vrăjmașului le-ai nimicit prin creșterea cunoștinței de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce, prin harul revărsat din gura ta, oile cele cuvântătoare au crezut în Treimea Cea de o ființă;
Bucură-te, stâlp neclintit al dreptei credințe și zid nebiruit al Bisericii;
Bucură-te, cel ce ai luminat pe cei din întunericul necunoștinței, chemându-i la înălțimea evlaviei.
Bucură-te, cel ce, prin propovăduirea înaltei viețuiri, ai izbăvit turma ta de lupii cei cumpliți;
Bucură-te, cel ce L-ai propovăduit vitejește pe pământ pe Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt;
Bucură-te, cel înconjurat de înțelepciune, luminat de har și împodobit cu frumusețe pașnică;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 5

Slujirea ta de ierarh al Bisericii Ierusalimului ai săvârșit-o cu mare cucernicie, dând cinstea cuvenită și adevăratei credințe părintești în lumina lui Hristos. De aceea, cei plini de bună râvnă pentru legea Vechiului Testament au văzut în tine, Părinte Iacob, chipul arhiereului adevărat, iar noi cântăm neîncetat lui Dumnezeu, Celui ce ți-a dat mare înțelepciune: Aliluia!

Icosul 5

Străbătând drumul tău pământesc cu sfințenie, încă din pântecele mamei tale te-ai învrednicit să intri în altarul templului din Ierusalim. Aici te-ai rugat cu sârguință pentru iertarea păcatelor poporului, până ți s-au slăbit genunchii tăi, Părinte Iacob, din pricina neîncetatelor metanii la rugăciune. De aceea, și noi te lăudăm după cuviință, ca pe un rugător al nostru înaintea lui Dumnezeu:
Bucură-te, cel ce, prin viețuirea ta virtuoasă, i-ai luminat pe păstoriții tăi ca un soare strălucitor;
Bucură-te, cel ce ne-ai învățat să ne îngrijim mai mult de cele veșnice;
Bucură-te, harnic lucrător în via lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ai primit harul Duhului dumnezeiesc și ai ars spinii păcatelor;
Bucură-te, cel ce ai supus trupul cu desăvârșire duhului;
Bucură-te, rugător neobosit către Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai unit credincioșii prin legătura iubirii;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat a fi lumină a lumii și sare pământului;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 6

Luminat ai fost de Duhul Sfânt, Părinte Iacob, când ai alcătuit cu înțelepciune rânduiala dumnezeieștii Liturghii. Te-ai învrednicit să aduci rod însutit ca un semănător al semințelor celor bune. Și acum din ceruri privești spre noi cu milostivire și ne dai har nouă tuturor din belșug de la Hristos Dumnezeu Cel Milostiv, Căruia Îi cânți cu Îngerii în ceruri: Aliluia!

Icosul 6

Slujirea dumnezeieștii Liturghii ai învățat-o de la Însuși Hristos. Legea vieții Bisericii ai așezat-o, Părinte Iacob, vestind prin Duhul Cel de viață dătător negrăitele taine ale lui Dumnezeu. Turma ta ai sfințit-o cu Tainele bisericești și ai învățat-o să urmeze credința cea adevărată. Iar noi ca unui credincios slujitor al Sfintei Treimi îți cântăm acestea:
Bucură-te, înfrumusețator al rânduielii bisericești;
Bucură-te, închinător la Sfântul Mormânt al lui Hristos, izvorul Învierii;
Bucură-te, cel ce, prin Duhul Sfânt, ai revărsat în lume cunoașterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai scris nouă tainele mântuirii;
Bucură-te, cel ce te-ai înălțat cu duhul în vremea rugăciunii de foc;
Bucură-te, cel ce ai sfințit pe credincioși prin dumnezeieștile Taine;
Bucură-te, cel ce, prin mintea curată și prin sfintele tale buze ai mijlocit mântuire credincioșilor;
Bucură-te, cel pe care Dumnezeu Cuvântul te-a luminat din belșug cu harul Său;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 7

Printre cei ce binevesteau cuvântul lui Hristos către păgâni, au fost atunci neînțelegeri privitoare la legea lui Moise. Pentru aceasta, s-a adunat Sinodul Apostolic în cetatea Ierusalimului, cu purtarea ta de grijă, Sfinte Iacob. Cuvântul tău cu putere, despre mântuirea sufletelor în Biserica lui Hristos, a cerut să nu se păstreze decât ce este folositor din legea lui Moise, iar sinodul a primit într-un duh această hotărâre și prin Apostoli a vestit-o Bisericilor. Iar noi te fericim pe tine că ne-ai învățat să înțelegem cu dreptate învățătura lui Hristos și să-I cântăm: Aliluia!

Icosul 7

Ai învățat cu înțelepciune, Părinte Iacob, la Sinodul Apostolic, despre încheierea timpului Vechiului Testament, despre pronia lui Dumnezeu și despre mântuirea celor dintre păgâni. Prin șederea ta în fruntea acestui sinod, ca ierarh al Bisericii Ierusalimului – Maica Bisericilor, se răstoarnă rătăcirea privind întâietatea scaunului Romei. Iar noi strigăm ca unui mare între ierarhii Bisericii:
Bucură-te, tălcuitor al voii lui Dumnezeu, căruia fără murmur ți s-a plecat toată Biserica;
Bucură-te, cel ce ai învățat despre mântuirea, prin harul lui Hristos, nu numai a iudeilor, ci și a păgânilor;
Bucură-te, cel ce ai mărturisit despre conglăsuirea între cuvintele lui Hristos, învățătura Proorocilor și Tradiția Bisericii;
Bucură-te, cel ce ai arătat celor care ședeau în întuneric rânduielile spre mântuire;
Bucură-te, zare a luminii celei înțelegătoare, luminător al Bisericii și frumusețe a ierarhilor;
Bucură-te, izvor adânc al adevăratei vederi de Dumnezeu;
Bucură-te, cel din a cărui inimă curg râuri de apă vie;
Bucură-te, potir al înțelepciunii, plin de virtuți;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 8

Tu, Părinte Iacob, te-ai arătat ca un creștin înțelept, făcător de pace și tălcuitor al legii și adevărului în cuvânt, în Epistola ta către cele douăsprezece seminții care sunt în împrăștiere, care se aflau într-o mare frământare și nedumerire privind învățătura lui Hristos. Tu le-ai luminat și le-ai învățat că vestirea Evangheliei este voia Dumnezeului lui Israel, a Dumnezeului lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacob. De aceea, învață-ne și pe noi să cântăm din toată inima Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 8

Predica Apostolilor a ajuns și la neamurile lui Israel care erau departe de Cetatea Sfântă. La drepții iudei era tulburare: arătarea lui Hristos este așteptarea poporului lui Dumnezeu sau desființarea legii lui Moise? Într-adevăr, cu multă chibzuință dumnezeiască ai cârmuit, tu, Părinte Iacob, Biserica Ierusalimului, întărind pe cei botezați, cu harul lui Hristos. Tu ai zis Apostolului Pavel: Câte mii de credincioși iudei sunt și toți sunt râvnitori ai Legii. Iar noi te lăudăm pe tine, cel ce ai dobândit înțelepciunea de sus:
Bucură-te, cel ce ai dobândit chibzuință dumnezeiască;
Bucură-te, cel ce, prin ostenelile tale, ai adus la calea mântuirii pe credincioși;
Bucură-te, cel căruia i s-a încredințat grija păstorească pentru suflete;
Bucură-te, cel ce ai dorit ca cei păstoriți să aibă inimile pline de iubire față de Hristos;
Bucură-te, cel ai luminat lumea, precum soarele, cu învățăturile lui Dumnezeu;
Bucură-te, iscusit pescar de suflete omenești;
Bucură-te, alungător al viclenelor duhuri;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 9

Oratorii cei mult grăitori nu cutează să vorbească despre înțelepciunea ta, Părinte Iacob. Atunci când a fost murmur la iudeii botezați de curând, privind învățătura lui Hristos, auzind că omul se mântuiește doar prin credință, au presupus greșit că se desființează toată legea lui Moise. Atunci, tu, Părinte Iacob, prin scrisoarea ta îi povățuiai că nu doar în învățătura cărților și în mărturisirea cea dinafară se găsește calea mântuirii, ci și în credința însoțită de fapte în numele lui Hristos, Căruia Îi cântăm neîncetat: Aliluia!

Icosul 9

Ai văzut, Sfinte Iacob, cum au schimbat cârmuitorii iudeilor credința cea jertfelnică a lui Avraam într-o credință fățarnică și moartă. Iar tu i-ai certat pe falșii învățători și ai îndrumat poporul spre credința creștină, răbdătoare în încercări, care nădăjduiește în Dumnezeu și poartă greutățile întru smerenie; iar noi ca unui povățuitor înțelepțit de Dumnezeu, cu mulțumire îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ne vestești că trupul fără duh este mort, ca și credința fără fapte;
Bucură-te, cel ce ne înveți: Să aveți bucurie, când veți cădea în felurite ispite;
Bucură-te, cel ce ne-ai arătat că fericit este bărbatul care rabdă ispitele, pentru că va primi cununa vieții;
Bucură-te, cel ce ne-ai spus: ispitirea credinței voastre lucrează răbdarea;
Bucură-te, cel ce ne înțelepțești, zicând: acela care știe să facă binele și nu îl face are păcat;
Bucură-te, cel ce ne povătuiești: Rugați-vă unul pentru altul, că mult poate rugăciunea dreptului în lucrarea ei;
Bucură-te, zicând nouă: cel care îl întoarce pe un păcătos din calea rătăcirii îi mântuiește sufletul din moarte;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 10

Pe cei întorși la credință i-ai întărit și i-ai pregătit pentru suferințele ce le vor sta înainte. I-ai chemat la adevărata unire în duh cu Prorocii, la răbdare în rugăciune și nădejde în Dumnezeu, Cel ce ține toate în dreapta Sa. Deci, și pe noi învrednicește-ne, cu rugăciunile tale, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Așa i-ai învățat pe ucenicii tăi, Sfinte Iacob, despre calea mântuitoare a lui Hristos: Credința cea curată și neprihănită înaintea lui Dumnezeu stă în a cerceta pe orfani și pe văduve în necazurile lor și a te păzi neîntinat de lume și că milostivirea este viața sufletului. Iar noi, care ne rugăm pentru înnoirea sufletelor noastre împietrite, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ne-ai zis că judecata va fi fără milă pentru cei ce n-au avut milă;
Bucură-te, cel ce ne-ai învățat că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai grăit: rodul dreptății se seamănă în lume de cel care lucrează pacea;
Bucură-te, cel ce ne spui: Domnul stă împotrivă celor mândri, iar celor smeriți le dă har;
Bucură-te, cel ce ne îndemni: Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța;
Bucură-te, îndreptător al nostru către ceruri;
Bucură-te, tălcuitor drept al cuvintelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, sfătuitor către nevoința iubirii lucrătoare;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 11

Cârmuitorii iudei, căzuți din har, au văzut că mulțime multă de bărbați și femei s-au adăugat la Biserica lui Hristos prin tine, Apostole. De aceea, falșii învățători s-au gândit cu răutate să pună capăt lucrării tale duhovnicești, că nesuferit erai pentru sinedriu, ca un drept adevărat, care slujeai Domnului fără de prihană. Iar pe noi, Părinte Iacob, binecuvintează-ne, întărește-ne și ne povățuiește să creștem în credința cea mântuitoare, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

În zilele prăznuirii Paștilor s-au adunat toate semințiile iudeilor și mulțime de păgâni în cetatea Ierusalimului. Iar tu, Părinte Iacob, ai propovăduit neîncetat cuvintele vieții veșnice. Fiind înștiințați de moartea procuratorului Festus, în aceste zile, căpeteniile iudeilor au făcut sfat să te ucidă pe tine, păstorul Cetății Sfinte. Iar noi îți cântăm cu osârdie, ca unui viteaz ostaș al lui Hristos:
Bucură-te, cel ce pe Hristos L-ai vestit fără teamă înaintea tuturor;
Bucură-te, luminător al Ortodoxiei;
Bucură-te, păstrător nefățarnic al dreptarelor bisericești;
Bucură-te, podoabă a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, cel ce, prin învățăturile înțelepțite de Dumnezeu, înalți inimile credincioșilor spre ceruri;
Bucură-te, cel ce, prin tăria propovăduirii tale, iarna înșelăciunii ai nimicit-o;
Bucură-te, atoțînțelepte pescar, sfânt ierarh și propovăduitor;
Bucură-te, cel pe care Hristos, Soarele Dreptății, te-a trimis ca pe o rază să luminezi tot pământul;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 12

Anania saducheul și primul între preoții iudei, a poruncit ca în fața templului din Ierusalim să se facă mare adunare. Iar tu, Părinte Iacob, ai fost ademenit să te urci pe aripa templului sfânt, ca să vorbești mulțimii, iar ei ți-au cerut: Vorbește-ne despre Cel răstignit! Atunci tu, întărit cu puterea dată ție de sus, L-ai mărturisit pe Iisus Mesia, fiind gata să rabzi orice fel de chinuri pentru El. Pentru aceasta, noi cântăm cu mare glas lui Dumnezeu, care te-a întărit în nevoința mucenicească: Aliluia!

Icosul 12

Umplându-te de Duhul Sfânt, tu, Părinte purtătorule de Dumnezeu, ai grăit poporului: Iisus șade acum în ceruri, de-a dreapta puterii și va veni iarăși pe norii cerului! Auzind acestea, cei necredincioși au scrâșnit din dinți și într-un cuget s-au îndreptat spre tine. Te-au împins jos de pe aripa templului apoi au aruncat în tine cu pietre, Apostole Sfinte, în vreme ce tu, cu ultimele puteri, stând în genunchi te-ai rugat Părintelui ceresc să-i ierte pe cei care te ucideau. Credincioșii au luat cinstitul tău trup și l-au înmormântat cu evlavie, iar noi îți cântăm ție, celui ce stai acum cu sufletul înaintea tronului Preasfintei Treimi:
Bucură-te, cel ce ai fost aruncat de iudei, dar te-ai învrednicit de cămările cerești;
Bucură-te, cel ce ai fost ucis, ca un următor al Pătimirilor Domnului;
Bucură-te, locuitor vrednic al Ierusalimului de sus;
Bucură-te, cel ce te-ai adus jertfă curată Împăratului și Ziditorului a toate;
Bucură-te, cel ce ai intrat în Biserica cerească împodobit cu sângele muceniciei, fericite;
Bucură-te, tare apărător al nostru înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce stai înaintea Atotțiitorului ca un drept purtător de cunună, bucurându-te de cinste nemuritoare;
Bucură-te, pătimitor nebiruit, ierarh prealăudat și luminător a toată lumea;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 13

O, slăvite și întru tot lăudate Apostole Iacob, fratele Domnului, luminător preastrălucit al Bisericii lui Hristos, primește lauda adusă ție cu dragoste din inimi evlavioase. Cere pentru noi de la Mântuitorul Iisus întărire în credință, iertarea păcatelor și izbăvire din veșnica osândă, ca să ne învrednicim în Împărăția Cerurilor să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Făcătorul Îngerilor și a toată făptura, te-a arătat pe tine, Sfinte Iacob, ca pe o stea mult strălucitoare pe cerul Bisericii, alungând întunericul necredinței și luminând lumea cu strălucirea învățăturilor tale. Pentru aceasta noi, alergând la acoperământul tău, îți aducem cu bucurie aceste cântări:
Bucură-te, cel ales de Domnul să vestești Evanghelia mântuirii;
Bucură-te, rudenie a Domnului după trup, ucenic și văzător al tainelor Sale nespuse;
Bucură-te, slava Bisericii a toată lumea;
Bucură-te, cel ce fără teamă ai grăit cuvintele lui Hristos către iudei;
Bucură-te, cârmuitor adevărat al credincioșilor din Țara Sfântă;
Bucură-te, învățător înțelepțit de Dumnezeu și împlinitor al poruncilor Sale;
Bucură-te, ierarh al Ierusalimului celui de jos, care te bucuri acum în Ierusalimul cel de sus;
Bucură-te, cel ce te-ai adus jertfă curată Ziditorului tuturor, pe Care L-ai mărturisit înaintea chinuitorilor;
Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Condacul 1

Ție, Ierarhe preaslăvit, Apostol al lui Hristos, stâlp neclintit al Bisericii și Mucenic, Sfinte Iacob, preaînțelepte, cel numit frate al lui Dumnezeu Întrupat, laude îți înălțăm ca unui grabnic mijlocitor și ajutător al nostru; că tu, stând înaintea tronului Preasfintei Treimi, nu încetezi să te rogi pentru noi și, prin mijlocirile tale, să ne păzești de toate necazurile și nevoile pe noi, care cu credință prăznuim pomenirea ta și strigăm: Bucură-te, Sfinte Iacob, întâiul ierarh al Ierusalimului și slăvit Sfințit Mucenic!

Rugăciune

O, Sfinte al lui Dumnezeu, Apostol ales și preaslăvit, drepte Iacob, fratele Domnului, tu ești mare arhiereu al Cetății Sfinte, caldul nostru mijlocitor și apărător, care stai înaintea tronului Preasfintei Treimi. Nu ne îndepărta pe noi de la apărarea ta, ci înalță-ne pe noi cei doborâți de multe păcate. Tu, ca un Sfânt Ierarh, având putere să legi și să dezlegi, dezleagă-ne și pe noi de legătura răutăților noastre și ne fă părtași, fericite, cu rugăciunile tale, de dragostea lui Dumnezeu și de Împărăția cerului. Roagă-te lui Hristos Mântuitorul să ne învrednicească pe noi ca fără piedică să încheiem călătoria noastră pământească, iar în cer să moștenim viața cea veșnică și fericită și acolo împreună cu tine să lăudăm pe Treimea Cea nedespărțită: pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului

Troparul Sfântului Apostol Iacob, ruda Domnului

Glasul al 2 lea

Ca un ucenic al Domnului ai primit Evanghelia, drepte; ca un mucenic eşti de neînduple­cat; îndrăzneală ca un frate al lui Dumnezeu, a te ruga ca un ierarh. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Darea cea bună, Sfinte Apostole Iacob şi harul cel desăvârşit, de la Părintele Luminilor a se da oamenilor înveţi arătat; căruia a se împărtăşi cei ce te laudă pe tine, roagă-te Apostole.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Raza Dumnezeiescului Duh fiind luminat, Sfinte Iacob şi cu Dânsul Legile alcătuind, Bisericile neamurilor le-ai îndreptat, ca un Apostol al lui Hristos, de sfinţenie arătătorule, cu toate fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceata Apostolilor, preaînţelepte, arătat ai împodobit-o, ca unul ce ai fost întâi arhiereu, fiind uns cu Singură Lucrarea Cuvântului, ca un ucenic şi frate al lui Dumnezeu şi sfinţit propovăduitor de Sfintele Taine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izvor de tămăduiri avându-te, ne adăpăm de la tine, ca de la Ceea ce ai născut Izvorul vieţii, de Dumnezeu Născătoare Prealăudată, tămăduirea sufletelor şi înnoirea trupurilor.

Catavasia

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împără­tesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de tine Biserica...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se veseleşte de tine seminţia Iudei astăzi, văzându-te strălucind de Razele lui Hristos.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stea de Dumnezeu strălucită avându-te Biserica neamurilor, pe tine prealăudate propovădui­tor, se luminează cu Dumnezeieştile tale învăţături.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Legea vieţii Bisericii lui Hristos tu ai pus-o, cu Duh de viaţă Făcător, Legea aşezând şi vestind.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel pe Care L-ai născut cu Trup Fecioară Maică, pe Cel Ce a Strălucit din Tatăl, Sfinte Apostole Iacob ca pe un Dumnezeu al tuturor L-a propovăduit.

Catavasia

Pe ai tăi cântăreţi, Născă­toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Pentru dragostea Chipului...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adus-ai pe mare caii tăi, pe Apostoli, Mântuito­rule şi au luminat neamurile, trăgându-le, Doamne, spre cu­noştinţa Ta.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neîntinată oglindă arătându-se şi Razele Cele Atotlucrătoare ale Treimii Celei Nezidite luându-le, ai strălucit tuturor, Sfinte Iacob.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Piatră sfinţită rostogolindu-te, te-a văzut pe tine proorocia, sfărâmând putreda deşertăciu­ne a înşelăciunii, cu Puterea Duhului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a intrat, Fecioară Maică, în pântecele tău, Cu­vântul Cel mai înainte de veci, Cel Ce S-a născut în chip de negrăit din Tatăl, pe Sfântul Iacob Apostol l-a arătat.

Catavasie

Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu Doamne, Lumina mea...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu Doamne, rază de lumi­nă strălucitoare pe Apostolul Iacob l-ai arătat, care pe oameni din necunoştinţă şi din înşelăciune i-a scăpat.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, Doamne, cu glas slo­bod Te-a propovăduit fratele Tău cel drept; şi următor Pa­timii Tale a fost, fiind omorât.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ce minte pământească poate să-ţi aducă cântări de laudă, ţie celui luminat cu darurile faptei bune, Sfinte Apostole Iacob!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine cu adevărat Dum­nezeiesc Locaş aflându-te, S-a Sălăşluit întru tine, Fecioară, Cuvântul, îngrijindu-se de a noastră mântuire.

Catavasia

Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie Doamne...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu haină mai bună decât a Legii te-a îmbrăcat pe tine şi arhiereu te-a arătat mai cinstit decât pe Aaron cel de de­mult, Cel Ce pentru milostivire întru frăţie te-a primit pe tine.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Organ atins de lucrările Du­hului, îndemnând toată mintea şi lui Dumnezeu aducând pe cei mântuiţi din robia cea preacumplită, ai fost preaales.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Însetat fiind, ai băut apa vie­ţii şi râuri curgătoare lumii izvorăşti din pântecele tău cel de Dumnezeu grăitor, cu Dum­nezeiescul Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Eva prin neascultare, moarte a născut; iar Născătoarea de Dumnezeu, zămislind, a născut Viaţa Cea Neîmbătrânitoare şi datoria cea de demult pentru toţi a plătit-o.

Catavasie

Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-Însa.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Dumnezeu Cuvântul Tatălui Unul-Născut, Cel Ce a venit la noi în zilele cele de apoi, Sfinte Apostole Iacob, Dumnezeiescule, pe tine întâi te-a arătat păstor şi învăţător ierusalimitenilor şi ispravnic credincios Tainelor celor du­hovniceşti. Pentru aceasta, toţi pe tine te cinstim, Apostole.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptorul persienesc...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca în cuptor în foişor, fiind aprins prin venirea Dum­nezeiescului Duh, în Taină Sfinte Iacob a cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul!

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suflarea cea repede de sus a pregătit pe Sfântul Iacob, cu limbă în chipul focului, a grăi Măririle lui Dumnezeu: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Alcătuind cartea privirii ce­lei lucrătoare la Dumnezeu, ca dintr-o trâmbiţă duhovniceas­că, ai făcut pe oameni mai buni, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce iarăşi a zidit lumea, în pântecele tău, Dumnezeiască Mireasă, a arătat săvârşitor al Dumnezeieştii Liturghii pe Sfântul Ia­cob cel ce cântă: Binecuvântată eşti tu între femei, cu totul fără prihană, Stăpână!

Catavasia

N-au slujit făpturii cuge­tătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâinile cele tari întinzându-Ţi, Mântuitorule, pe Apostolii Tăi i-ai binecuvântat, înălţându-Te, Stăpâne, către Părintele Tău Cel fără de început şi i-ai grăit să cânte cu veselie: Binecuvântaţi toate lu­crurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum Te-ai făgăduit cu adevărat Apostolilor Tăi, ai tri­mis pe Sfântul Duh; şi cu Stră­lucirea Acestuia, Sfântul Apostol Iacob fiind luminat, Stăpâne, luminează lumea, ca să cânte: Binecuvân­taţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Înţelepciunea Cea Ipostatică, Sfinte Iacob Înţelepte, ai avut-o Învă­ţătoare, care te-a învăţat pe tine Tainele cele nespuse şi negrăite; şi spre dreapta credinţă pe popoare le-ai ridicat a cânta: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Munte Arătat Înţelegător, Fecioară Preacurată, te-a văzut Proorocul. Că din tine s-a tăiat Piatra Cea Preascumpă, care a mântuit cu adevărat lumea, ce cânta Dumnezeieşte: Binecu­vântaţi toate lucrările Domnu­lui, pe Domnul!

Catavasie

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi, toţi pe cel întâi pe scaun şezător, luminăto­rul Bisericii, cu sfinţite cântări, să mărim pe Sfântul Iacob ca pe un ie­rarh şi Dumnezeiesc propovă­duitor; pe cel ce s-a numit drept, cu adevărat.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, ca pe cel ce te-ai arătat părtaş al Dumnezeieştii Împărăţii celei fără de sfârşit şi frate lui Dumnezeu te-ai che­mat şi ai arătat cu numirea via­ţă adevărată, te mărim, Sfinte Apostole Iacob.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înaintea Scaunului Preasfintei Treimi stând, fericite purtător de cunună, roagă pe Domnul tău, Arhiereule Iacob, a se îndulci de darurile cele nestricăcioase, cei ce cinstesc cu credinţă şi cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu, de Dumnezeu arătătorule, arătat înveţi cu învăţăturile tale cele de Taină, a cinsti pe Dumnezeu Cuvântul Cel Întru­pat din Fecioară. Întru Care şi crezând, acum după vrednicie Îl mărim.

Catavasie

Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

 

SEDELNA

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Apostole al lui Hristos, însuţi văzătorule şi mucenice, Sfinte Iacob Înţelepte, fratele lui Dumnezeu, fericite, pe cei ce prăznuiesc cu credinţă cinstită pomenirea ta, izbăveşte-i cu rugăciunile tale de greşelile ce-i ţin, cel ce ai moştenit Cerurile cu Puterea Duhului.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Rudenie a lui Iisus după trup fiind, de la El har mult ai luat, Apostole şi tuturor ai dat lumi­nare şi cunoştinţă, Preaînţelepte Iacob şi înşelăciunea cea idolească din rădăcină ai smuls-o. Dar mai marii întunericului, înşelători, cu nedreptate te-au omorât pe tine, cel ce ai propo­văduit pe Mântuitorul. Pentru aceasta grăim către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Ca Una care eşti Mireasă cu totul fără de prihană Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu ştii de bărbat; ca Una care eşti Locaş al Mângâietorului cu totul fără prihană, pe mine cel ce sunt locaş spurcat al fărădelegii şi care m-am făcut batjocură demonilor întru cu­noştinţă, grăbeşte de mă izbă­veşte de lucrarea lor cea rea, locaş luminat prin fapta bună făcându-mă, Ceea ce eşti Primi­toare de Lumină, Preacurată; goneşte-mi negura patimilor şi de Împărtăşirea cea de sus învredniceşte-mă şi de Lumina Cea Neînserată, cu rugăciunile tale.