Cum recunoști falsitatea unei persoane care se prezintă ca fiindu-ți prieten și pe care l-a rândul tău, îl numești cu bună credință prieten?

 În situații în care ai nevoie de prezența, susținerea și/sau ajutorul acestuia, el îți răspunde afectat că nu are timp, că el însuși are probleme de rezolvat sau că sensibilitatea sa emoțională nu-i permite să fie în prezența celor care trec prin situații dificile, pentru că ar suferi prea mult. Negândindu-se vrei clipă la nevoia prietenului său.

Și astfel, respectivul dispare la cel mai mic semn al "neputinței" tale. Unii o numesc auto-protecție, cei mai mulți o numesc nepăsare, egoism și poate chiar narcisism. Totuși, el reapare imediat ce ți-ai rezolvat problemele și constitui din nou o sursă de la care poate obține diverse beneficii. Sau revine când este plictisit și vrea să-și ocupe timpul cu ceva. A investi timp, emoții, energie în astfel de "prietenii" poate fi considerat a fi o risipă. Renunță la prieteniile unilaterale. Nu se poate ca celălalt să-și verse frustrările, fricile, problemele, simțindu-se apoi eliberat, iar când încerci și tu să împărtășești despre o problemă, nu ai parte de atenția și disponibilitatea acestuia. Nu insista și nu fă eforturi constante pentru a menține o prietenie. Iar pentru a evita dezamăgirile, cea mai indicată este renunțarea la așteptări. Acceptă ceea ce nu poți schimba în acea relație de prietenie și mergi mai departe. Oricum, prieteniile adevărate sunt testate în timp. Există prietenii care durează mai mult decât o căsnicie. Sau un număr de căsnicii, în unele cazuri. Prietenul adevărat se bucură pentru reușitele tale, cel fals se bucură de eșecurile tale și de cele mai multe ori te vorbește de rău când nu ești de față. Nu permite unui prieten pe care deja îl bănuiești a fi fals să îți zdruncine stima de sine. Ca și mică concluzie, comportamentul prietenului fals te face să apreciezi și mai mult comportamentul prietenului autentic. Știi de ce ți-am scris aceste rânduri astăzi.