ACEST BLOG ARE ZERO VENIT FINANCIAR -Te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un LIKE mai jos:
Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Pentru Sfânta Biserică A du-Ţi aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, de mila şi de îndură- rile Tale cele din veac, pentru care Te-ai întru- pat şi de voie ai răbdat răstignire şi moarte, ai înviat din morţi, Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl, pentru mântuirea celor ce cred drept în Tine. C aută spre smerenia şi rugăciunea tutu- ror celor ce cu toată inima Te caută pe Tine. Pleacă-Ţi urechea şi auzi smerita mea rugăciune, a nevrednicului robului Tău, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care o aduc Ţie pentru poporul Tău. M ai întâi adu-Ţi aminte de soborniceasca şi apostoleasca Ta Biserică, pe care ai câştigat-o cu scump sângele Tău; înteme- iaz-o, întăreşte-o, lăţeşte-o, înmulţeşte-o, împac-o şi o păzeşte nebiruită de porţile iadului în veci, iar întărâtările ce se pornesc asupra ei le potoleşte. S tinge năvala păgânilor, pornirile ereti- cilor degrab le sfărâmă, le dezrădăci- nează şi întru nimic le întoarce, cu puterea Sfântului Tău Duh ( o închinăciune).
Pentru cei vii M ântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe dreptcredinciosul Tău popor. Supune sub picioarele lui pe tot vrăjmaşul şi potriv- nicul şi sădeşte în inima lui cele bune şi de pace pentru sfânta Biserică; ca să vieţuim, prin liniştea lui, viaţă lină şi fără de gâl- ceavă, în dreapta credinţă, în deplină creş- tinătate şi curăţenie (o închinăciune). M ântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe prea sfinţiţii patriarhi ai lumii şi Prea Sfinţitul şi îndreptătorul Sinod, pe arhie- piscopul (sau episcopul) nostru (numele), pe toţi prea sfinţiţii mitropoliţi, arhiepiscopi şi epi- scopi ortodocşi, pe preoţi, diaconi şi pe tot clerul bisericesc, pe care i-ai pus să păsto- rească turma Ta cea cuvântătoare şi, pentru rugăciunile lor, miluieşte-mă şi mă mântu- ieşte pe mine păcătosul (o închinăciune). M ântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe dreptcredincioşii cârmuitori ai ţării, pe mai-marii oştilor, pe căpeteniile oraşelor şi satelor şi pe toţi binecredincioşii şi de Hristos iubitorii ostaşi ( o închinăciune). * * Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe părintele nostru stareţul (numele) şi pe fraţii noştri cei întru Hristos şi, prin rugăciuni-
M ântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe părintele meu, duhovnicul (numele) şi-mi iartă păcatele prin rugăciunile lui ( o închinăciune ). ** M ântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe părinţii mei (numele), pe fraţii, surorile, pe toate rudeniile cele după duh şi după trup şi pe prieteni; şi le dăruieşte lor pacea Ta, îndestulându-i cu bunătăţile cele lumeşti şi cu cele mai presus de lume (o închinăciune). M ântuieşte, Doamne, şi miluieşte sfin- tele mânăstiri din Sfântul Munte, din Ţara Românească şi de pretutindenea şi pe părinţii şi fraţii mei, care vieţuiesc şi petrec într-însele; şi mă miluieşte şi pe mine, păcă- tosul, pentru rugăciunile lor ( o închinăciune). le lor, mântuieşte-mă pe mine păcătosul ( numai pentru călugări; o închinăciune). ** Mântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe toţi cei ce se ostenesc şi slujesc şi pe cei ce cu osârdie au slujit în sfânt locaşul acesta, fraţii noştri, cu lucrul mâinilor; pe cei puşi în ascultări; iconomi, ajutori de iconomi şi pe cei împreună cu dânşii ostenitori, pe slugile mireneşti, pe lucrătorii de pământ ai acestei sfinte mânăstiri şi pe toţi ortodocşii creştini către Tine ( o rostesc numai călugării; o închinăciune).
4 POMELNIC M ântuieşte, Doamne, şi miluieşte, după mulţimea îndurărilor Tale, pe toţi sfin- ţiţii ieroschimonahi, ieromonahi, ieroschi- diaconi, ierodiaconi, schimonahi şi monahi, schimonahii şi monahii, şi pe toţi cei ce cu evlavie şi cu înfrânare vieţuiesc prin mânăs- tiri, prin pustii, prin peşteri, prin munţi, prin închisori, prin crăpăturile pietrelor, prin ostroavele mărilor, în orice loc şi latură şi care slujesc şi se roagă Ţie cu creştinească, dreaptă şi bună credinţă. Uşurează-le povara, mângâie-i în necaz şi-i întăreşte în nevo- inţă, cu puterea Ta; iar prin rugăciunile lor, dăruieşte-mi şi mie iertarea de păcate (o închi- năciune). M ântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe bătrâni şi pe tineri, pe săraci şi pe săr- mani, pe văduve şi pe cei ce se află în nepu- tinţe, în griji, în nevoi, în rele pătimiri, în robii, în temniţe şi în închisori şi, mai ales, pe cei izgoniţi pentru Tine şi pentru dreapta credinţă ortodoxă, de limbile cele fără de Dumnezeu şi de cumpliţii eretici, fiindcă sunt robii Tăi. Miluieşte-i pe dânşii, cerce- tează-i, întăreşte-i, îi mângâie şi degrab, cu puterea Ta, îi slobozeşte şi le dă izbăvire de orice fel de greutăţi ( o închinăciune). M ântuieşte, Doamne, miluieşte şi îmi iartă tot ce eu, ca un om neputincios, am greşit Ţie, şi m-am smintit şi nebuneşte m-am depărtat de la calea mântuirii, iar prin deşer- tăciunea minţii mele m-am abătut, ca un ticălos, către fapte necuvioase. Rogu-mă dar: întoarce-mă iarăşi pe calea mântuirii, prin dumnezeiasca Ta iconomie (o închinăciune). U neşte cu sfânta, apostoleasca şi sobor- niceasca Ta Biserică pe cei ce s-au depăr- tat de la dreapta credinţă şi care întune- cându-se cu eresurile, se află întru pierzare, luminându-i cu strălucirea cunoştinţei Tale ( o închinăciune). M ântuieşte, Doamne, şi miluieşte pe cei ce mă urăsc, mă dosădesc şi mă asu- presc şi nu-i lăsa pe dânşii să piară pentru mine ticălosul (o închinăciune). Pentru cei răposaҷi P omeneşte, Doamne, pe cei ce s-au mutat din viaţa aceasta: binecredincioşi împă- raţi şi domni, împărătese şi doamne, prea- sfinţiţi patriarhi, mitropoliţi, arhiepiscopi şi episcopi ortodocşi, preoţi, diaconi, între- gul cler bisericesc, cinul monahicesc, ctitori ai sfânt locaşului acestuia, şi-i odihneşte împreună cu sfinţii Tăi în veşnicele Tale locaşuri (o închinăciune). P omeneşte, Doamne, sufletele adormi- ţilor robilor Tăi părinţilor mei (numele),
fraţilor, surorilor şi tuturor rudeniilor mele după duh şi după trup, iertându-le lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie; dăru- ieşte-le împărăţia şi împărtăşirea veşnice- lor Tale bunătăţi, îndulcirea Ta cea fără de sfârşit şi fericita viaţă ( o închinăciune). P omeneşte, Doamne, pe toţi cei ce au adormit întru nădejdea învierii şi a vie- ţii veşnice: părinţi şi fraţi ai noştri şi drept- slăvitori creştini, care odihnesc aici şi pre- tutindeni; sălăşluieşte-i cu sfinţii Tăi acolo unde străluceşte lumina feţei Tale, iar pe noi miluieşte-ne ca un bun şi de oameni iubitor ( o închinăciune). D ăruieşte, Doamne, iertarea de păcate tuturor părinţilor şi fraţilor noştri, care mai înainte de noi s-au mutat, întru buna credinţă şi întru nădejdea învierii, şi le fă lor veşnică pomenire ( de trei ori ). Pentru tine D umnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcă- tosul ( o închinăciune). D umnezeule, milostiv fii mie păcătosu- lui (o închinăciune). C el ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieşte- mă ( o închinăciune). F ără de număr am greşit, Doamne iartă- mă ( o închinăciune).
În această lună, ziua a douăzecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru, Leon, episcopul Cataniei, făcătorul de minuni.
Acest sfânt se trăgea din Ravena, fiind fiu de
părinţi de neam ales şi binecredincioşi. Din pricina curăţiei vieţii
lui, a nevoinţei şi grijii faţă de cugetul său, trecând după lege prin
toate sfinţitele trepte, prin dumnezeiască alegere, a fost făcut
întâistătător al mitropoliei Cataniei, care se afla în insula Siciliei.
Leon, potrivit cu numele lui, ca un leu plin de îndrăznire şi
strălucind ca un luminător, a luminat pe toţi, având grijă de suflete,
ajutorând văduvele şi îngrijindu-se de toţi. A ridicat o biserică
mare, în cinstea bunei biruitoare muceniţe Lucia şi a ars pe Iliodor
cel ce făcea cu farmecele semne şi minuni. Acest Iliodor, făcându-se
cunoscut în mijlocul poporului ca făcător de minuni şi de năluciri, a
cutezat să săvârşească şi asupra Bisericii lui Dumnezeu, meşteşugirile
lui cele rele. Atunci fericitul, prinzându-l cu nevoinţă în mâinile lui
şi legându-l cu sfântul epitrahil, a poruncit să fie aprins în
mijlocul cetăţii foc mare, şi mărturisind toate farmecele lui, a intrat
cu el, ţinându-l legat de grumaz, în mijlocul focului; şi n-a ieşit
sfântul din foc până nu a făcut pe acel ticălos cenuşă şi spuză. Faptul
acesta a făcut pe toţi să se mire, nu numai pentru că sfântul a rămas
nevătămat, ci şi pentru că focul nu s-a atins nici de veşmintele sale.
Deci, mergând vestea pretutindeni în lume de această minune şi
ajungând şi la urechile împăraţilor Leon şi Constantin, aceştia au
trimis de a adus pe sfânt, şi i-au cerut să se roage pentru dânşii.
Acest cuvios părinte a fost mare întru minuni, nu numai în timpul
vieţii, ci şi după săvârşirea din viaţă.
Tot în această zi, pomenirea
sfântului mucenic Sadoc episcopul şi a sfinţilor ce s-au săvârşit
împreună cu dânsul, o sută douăzeci şi opt la număr.
Sf. Mucenic Sadoc, Episcopul Persiei şi cei 128
de martiri au suferit împreună cu dânsul în Persia, sub împăratul
Savoriu al II-lea. Sf. Sadoc era succesorul mucenicului Simeon
(prăznuit în 17 aprilie).
Odată, Sadoc a avut un vis în care Sf. Simeon îi povestea despre cum a
pătimit el însuşi moartea ca martir. Înfăţişat în mare slavă la
capătul unei scări care ducea în rai, Sf. Simeon i-a spus: "Ridică-te
până la mine, Sadoc, nu-ţi fie teamă. Ieri m-am ridicat eu, astăzi te
vei ridica tu."
La puţin timp, împăratul Savoriu a reînceput
persecuţia împotriva creştinilor, dând ordin ca Sf. Sadoc împreună cu
clerul şi enoriaşii săi să fie prinşi şi arestaţi. În total, 128 de
oameni au fost arestaţi, dintre care şi nouă fecioare. Aceştia au fost
torturaţi în închisoare timp de 5 luni, cerându-li-se lepădarea de
Hristos şi închinarea la zeul soarelui şi al focului. Curajoşii martiri
au răspuns: "Noi suntem creştini şi ne închinam la un singur
Dumnezeu". Toţi au fost condamnaţi la tăierea capului cu sabia.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Visarion.
Acest cuvios părinte al nostru Visarion s-a
născut trupeşte în Egipt. După ce s-a făcut mai mare şi a fost învăţat
Sfintele Scripturi, a strălucit întru inima lui lumina cea sfântă.
Pentru aceasta din fragedă vârstă a iubit pe Dumnezeu foarte,
neîntinând în nici un fel sfântul botez pe care-l primise în pruncie.
Astfel, suindu-se într-un loc pustiu, se nevoia ca fiind fără de trup;
şi defăimând trupul ca ceva stricăcios, a supus tot răul binelui şi a
avut ajutor pe Dumnezeu, pe Care îl iubea. Păzind curat chipul lui
Dumnezeu, cu toată puterea săvârşea aceleaşi lucruri ca şi proorocii
cei mari, cei care au vorbit cu Dumnezeu aievea. Astfel dacă Moise,
temelia tuturor proorocilor, prin lemn a prefăcut apele cele amare în
ape dulci, închipuind Crucea Domnului, ca să liniştească pe iudeii ce
cârteau, acest fericit, mergând odată cu ucenicul său pe cale, neavând
apă şi fiind arşi de sete, prin însemnarea Crucii în văzduh, a prefăcut
apa mării, din sărată şi cu neputinţă de băut în apă dulce şi rece şi
bună de băut; din care şi îndestulându-se împreună cu alţii mulţi, au
mulţumit lui Dumnezeu. Şi tot astfel după cum Iosua Navi, oarecând,
biruind pe Amalic a oprit soarele din drumul său, până ce a înfrânt pe
duşmani, şi acest fericit, aflându-se odată într-un loc oarecare şi
spre folosul multora vorbind şi fiind vremea spre seară, cerând de la
Dumnezeu, a oprit soarele până ce a săvârşit învăţătura. A coborât apoi
apă din cer, ca şi Ilie, de mai multe ori, când unii au cerut de la el
aceasta. Proorocul Elisei, oarecând, cu cojocul lui Ilie a trecut
Iordanul, fără să se ude; iar fericitul acesta în loc de Iordan a
trecut Nilul, folosindu-se în loc de cojoc de semnul crucii. Asemenea
şi alte semne făcând cu puterea Crucii, şi până la adânci bătrâneţi
slujind lui Dumnezeu, s-a mutat către veşnicele locaşuri.
Tot în această zi, pomenirea celui dintre sfinţi părintelui nostru Agaton, papă al Romei.
Acest cuvios părinte al nostru şi făcător de
minuni Agaton era din Italia, fiu de părinţi creştini, cucernici şi
bine cinstitori, care, ostenindu-se, l-au învăţat toată Scriptura cea
de Dumnezeu insuflată şi folositoare. Căci atât de mult s-a folosit şi
s-a umilit, încât, după ce au murit părinţii săi, a adunat toată
bogăţia lor şi chemând odată pe săraci le-a împărţit-o pe toată şi s-a
dus la o mănăstire, unde s-a făcut monah. Şi îmbrăcându-se în chipul
îngeresc, slujea lui Dumnezeu ziua şi noaptea, făcând rugăciuni pentru
lume. Şi se nevoia atât de mult spre fapta bună, iar fapta bună nu se
ascunde, a ajuns papă al Romei. Şi bine împodobind această vrednicie,
în pace s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Chindiu, episcopul Pisidei.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Plotiu.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Cataniei
20 Februarie
Marele arhiereu și făcătorul de minuni Leon nu numai că a ieșit din
văpaie nevătămat, spre spaima celor ce îl vedeau, dar nici de sfințitele
lui veșminte nu a îndrăznit să se atingă focul, nici să le ardă sau
măcar un fir de păr din sfințitul și preacinstitul său cap.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Cataniei
Troparul Sfântului Ierarh Leon, Episcopul Cataniei, glasul al 4-lea:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a
arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai
dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte
Ierarhe Leon, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea
Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând
israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făclie Dumnezeiască dobândindu-te pe tine Biserica lui Hristos, cu
luminile faptelor tale bune şi ale minunilor tale, din destul se
luminează, Înţeleptule Leon.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din copilărie te-ai dat pe tine însuţi Stăpânului tuturor şi cu
omorârea dulceţilor trupeşti te-ai făcut jertfă vie, jertfindu-te fără
de sânge, fericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Viaţa ta fiind luminată cu strălucirea faptelor bune şi cu fulgerele
minunilor fiind înfrumuseţată, înaintea tuturor te-ai făcut vestit, de
Dumnezeu purtătorule.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Locaş lui Dumnezeu te-ai făcut, Fecioară Preacurată, Celui Ce a
locuit întru tine în chip mai presus de cuget, Născătoare de Dumnezeu şi
a alungat înşelăciunea din sufletele oamenilor.
Cântarea a 3-a
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit
Biserica, Tu pe mine mă întăreşte, în dragostea Ta; că Tu eşti Marginea
doririlor şi Întărirea credincioşilor, Unule Iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Păzind nevătămate dogmele cele mântuitoare şi drept cinstitoare de
Dumnezeu ale Ortodoxiei, ai păscut turma ta, părinte, în păşunile
purtătoare de viaţă şi ai suit-o la Staulul cel Ceresc.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Suindu-te la înălţimea faptelor bune, cuvioase, ai primit ungere
sfinţită şi pe Cel Preaînalt înţelepţeşte L-ai lăudat, slujindu-I Lui cu
harul, ca un înger, în Scaunul cel Preaînalt.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Suferind ispitiri pentru Hristos, cuvioase, te-ai împărtăşit de
nemurire şi îndumnezeire; şi izvorând neîncetat mir, cu bună mireasmă,
sfinţeşti pe cei ce se apropie de tine, cu credinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce eşti Cleşte al Dumnezeiescului şi Dătătorului de lumină
Cărbune şi Rug Nears de Focul Dumnezeirii, arde toate patimile care mă
înfierbântă şi mă răpeşte din focul cel veşnic.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit
Biserica, Tu pe mine mă întăreşte, în dragostea Ta; că Tu eşti Marginea
doririlor şi Întărirea credincioşilor, Unule Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale; şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lucrând cu osteneală ţarina cugetului tău, ai răsărit spic însutit de Dumnezeieşti fapte bune şi de tămăduiri, preafericite.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sicriul tău cel sfânt, sfinte, izvoreşte pururea untdelemn sfinţit,
care sfinţeşte sufletele celor ce cu credinţă aleargă la tine.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Curăţitor de boli, izgonitor al demonilor celor vicleni şi scăparea oamenilor celor credincioşi ai fost, ierarhe.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Neîncăput de toate, încape în pântecele tău, Preacurată, mântuindu-mă cu bunătatea Sa pe mine, cel înecat în păcate.
Cântarea a 5-a
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi
m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci, mă întoarce
şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu mintea cea preacurată privind Mintea Cea Pricinuitoare a tuturor,
de la Ea ai primit lumina darurilor, de Dumnezeu insuflate şi sfinţitele
revărsări de lumină ale tămăduirilor, prin care risipeşti întunericul
patimilor.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe cel ce caută să înşele prin viclenia demonilor pe toţi cei ce
credeau în Hristos, l-ai dat focului, cu dreaptă judecată, fericite; şi
ai izbăvit sufletele de stricăciunea lui cea pierzătoare, ca un păstor
adevărat şi mântuitor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
În mijlocul focului aprins ai stat nears, pururea fericite, căci te
înconjura Dumnezeiasca Rouă a Sfântului Duh, ca pe un cunoscător Tainic
al celor sfinte, ca pe un slujitor al Dumnezeieştii Slave şi ca pe un
părtaş al Luminii Celei de sus.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Privind odinioară cu mintea la Dumnezeu aţintită, de Dumnezeu
insuflaţii cinstiţii prooroci, au vestit pe cât le-a fost cu putinţă, în
multe feluri, adâncul Tainei celei de Nespus a Naşterii tale celei
Preacurate, de Dumnezeu Dăruită.
Cântarea a 6-a
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările
mele; că s-a umplut de răutăţi sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a
apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin rugăciunile tale, părinte, cei fără de ochi au căpătat vedere,
înţelepţitule de Dumnezeu; căci pe Hristos avându-L într-ajutor şi către
Dânsul întinzându-ţi pururea ochii sufletului tău, ai primit din destul
împlinirea cererilor tale.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Preaînfricoşător ai fost împăratului, minunate, când intrând în
curţile lui, aduceai cărbuni aprinşi pe haina ta; căci te-a mărit pe
tine Hristos, pe Care Îl preaslăveai prin vieţuirea ta, Fericite Leon.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Racla moaştelor tale izvoreşte şi revarsă neîncetat, ca un izvor
curat şi de bun miros, Dumnezeiesc untdelemn, prin care sunt izgonite
bolile de la credincioşi şi se dă sănătate celor ce au nevoie,
preafericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Sufletul meu sfinţeşte-l, Fecioară, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel
Sfânt, Care precum se cuvine Se odihneşte cu adevărat pe Sfinţi, Însuşi
Dumnezeul nostru; şi dă-mi mie, ca o Milostivă, ploi de umilinţă,
Preacurată.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările
mele; că s-a umplut de răutăţi sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a
apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
CONDAC, glasul al 2-lea
Podobie: Pe cei întru rugăciuni...
Pe Sfântul Ierarh Leon care din tinereţe a fost dat Domnului şi a
primit harul încă în scutece fiind, cu cântări toţi să-l încununăm, pe
luminătorul şi păstorul Bisericii; că el este a ei întărire.
Cântarea a 7-a
Irmosul:
Tinerii iudei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în
rouă l-au schimbat strigând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în
veci.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu trup fiind, te-ai asemănat Dumnezeieştilor Cete ale celor fără de
trup, înţelepţitule de Dumnezeu, şi ai slujit lui Dumnezeu, neîncetat
cântând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Urechi asurzite ai deschis prin Dumnezeiasca ta rugăciune,
preafericite şi cu adevărat ai dat repede alergare şchiopilor, care
strigau lui Hristos: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Intrând în mijlocul focului, cu Dumnezeiasca voie a Stăpânului, ai
rămas nears; iar Iliodor, cel părtaş focului la vremea judecăţii celei
drepte, prin răgăciunea ta a fost ars.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Nearzând pântecele tău, Focul Dumnezeirii, Fecioară Maică, S-a
Întrupat din tine luminând marginile lumii cu Dumnezeieşti Străluciri.
Pentru aceasta te lăudăm, Preacurată.
Cântarea a 8-a
Irmos:
Tinerii cei binecredincioşi în cuptor împreună cu focul şi văpaia
călcând-o în picioare, au săltat strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vărsatu-s-a harul în buzele tale, părinte sfinţite, povăţuitorule în
Taine. Pentru aceasta Dumnezeu te-a uns pe tine, Sfinte Ierarhe Leon,
arhiereu poporului, care strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Bine plăcând Împăratului Celui Veşnic, Preafericite Leon, ai stat
înaintea împăratului pământesc purtând jăratec, părinte şi
înspăimântându-i mintea, cu preamărite faceri de minuni.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Sădit fiind în Casa Domnului, părinte, ca un măslin foarte roditor,
după moarte aduci din Dumnezeieştile tale moaşte, untdelemn Dumnezeiesc
care alungă pururea toată boala credincioşilor, celor ce scapă la tine
cu dragoste, de Dumnezeu înţelepţitule.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce săvârşeşte toate numai cu voirea, Preacurată Binecuvântată,
vrând, S-a Sălăşluit în pântecele tău şi S-a arătat Trup şi m-a
îndumnezeit pe mine, cel stricat mai înainte prin sfatul cel prea rău al
înşelătorului.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Tinerii cei binecredincioşi în cuptor împreună cu focul şi văpaia
călcând-o în picioare, au săltat strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a
Irmosul:
Spăimântatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; că Cel
Preaînalt de voie S-a pogorât, până la trup, din pântece Fecioresc
făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu
credincioşii o mărim.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca să te fericim cu glasuri Dumnezeieşti, fiindcă ai vieţuit cu
cuviinţă şi umbli întru cele cereşti veselindu-te, cu rugăciunile tale
izbăveşte-ne pe noi de patimi, de necazuri şi de primejdii, ierarhe şi
păstorule, vrednicule de laudă.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ajungând părinte, ca un vlăstar al Viţei Celei Adevărate, ai odrăslit
strugurii virtuţilor ce varsă mustul minunilor, din care cei ce beau cu
credinţă câştigă sănătate şi bucurie, lăudându-te pururea, Preacuvioase
Leon.
Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Trupul tău, părinte, s-a făcut locaş Sfântului şi Cinstitului Duh; şi
acum zace înlăuntrul Dumnezeieştii biserici pe care ai ridicat-o,
Preafericite Leon, întru mărirea şi cinstea Sfintei Muceniţe Lucia,
izvorându-ne nouă, celor ce te cinstim cu evlavie, râuri de minuni.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Soare strălucitor te-ai arătat luminând marginile pământului
totdeauna cu luminile faptelor bune; şi acum te-ai mutat către Lumina
Cea Neapusă. Pentru aceasta pe cei ce prăznuim sfântă pomenirea ta cea
purtătoare de lumină, Preafericite Leon, izbăveşte-ne pe toţi de
întunericul cel cumplit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Frică-mi este, Unule Împărate, de a doua Ta venire şi mă tem, că fără
măsură Ţi-am greşit şi nu mă fac mai bun prin pocăinţă; ci, ca Unul ce
eşti Bun, întoarce-mă şi mă mântuieşte, Iisuse, prin rugăciunile cele
bine primite ale Celei ce Te-a născut pe Tine.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; că Cel
Preaînalt de voie S-a pogorât, până la trup, din pântece Fecioresc
făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu
credincioşii o mărim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...
Soare măreţ ai răsărit lumii, cu strălucirea bunătăţilor tale; şi cu
lumina minunilor, povăţuind la lumină adunările credincioşilor şi
pierzând întunericul patimilor, Cuvioase Leon, roagă pe Hristos Dumnezeu
să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...
Nu S-a despărţit de Dumnezeiasca Fire, făcându-Se Trup în pântecele
tău, ci şi după înomenire a rămas Dumnezeu, Cel Ce după naştere te-a
păzit Maică Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Preacurată, Însuşi
Domnul. Pe Acela roagă-L neîncetat să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...
Toată făptura văzându-Te Înălţat pe Cruce, Îndelung Răbdătorule, cu
bucurie se veseleşte, striga Mieluşeaua cea fără de stricăciune şi
Preacurată; că a aflat mântuire prin Tine, Iubitorule de oameni; că prin
Lemn ai tămăduit osândirea lemnului; dar mi se cutremură cele
dinlăuntru ale mele, neputând îndura să Te văd omorât.
Mersul cu picioarele goale pe deasupra unui pat de carbuni incinsi
reprezinta unul dintre putinele ritualuri umane care s-au pastrat timp
de mii de ani, pana in zilele noastre, a patruns in cele mai moderne si
diverse culturi ale lumii si a imbracat adesea forma unei modalitati de
dovedire a credintei. Astazi, acest obicei , cu valente shamanice are
semnificatii multiple, de la manifestare ritualica, mijloc de vindecare
si initiere spirituala pana la seminarii motivationale de tipul New Age
si asa-numitele remedii alternative ale unor boli fara leac.
Valeriu Popa a participat el insusi la un asemenea ritual in Statele
Unite in noiembrie 1993 dupa un antrenament efectuat la un centru de
pregatire.
Bioenergeticianul Valeriu Popa, inginer de profesie, era de
părere că bolile erau cauzate de un stres peste limita de toleranţă a
organismului.Alte motive „răspunzătoare” de producerea bolilor erau alimentaţia
proastă, respiraţia incorectă şi în mediu toxic, consumul de afumături,
grăsimi animale, zahăr alb, făinoase albe, alcool, tutun, sedentarismul,
constipaţia cronică, dantura deteriorată şi altele.
Valeriu Popa a pus accentul pe alimentaţie, schimbare mentală şi spirituală, pentru a ne putea bucura de sănătate și fericire.
Valeriu Popa a fost preocupat încă din copilărie să descopere tainele
corpului omenesc. Marele vindecător al României considera că nicio
boală nu este întâmplătoare şi totul este programat de ceva din
interior.
În același timp, bioenergeticianul a susținut mereu că sănătatea şi boala ni le creăm singuri.
„Nu te vindec, tu te vindeci, tu eşti propriul tău vindecator, eu
doar te sfătuiesc. Dacă te faci că faci, nu sari groapa. Dacă faci mai
mult decât îţi spun eu, o să câştigi. Aşa că: mingea este la tine”,
Tratamentul de 45 de zile pentru tratarea cancerului
Regim de dezintoxicare conceput de Valeriu Popa pentru cancer si starile precanceroase. Trebuie ținut 45 de zile.
1. Dimineata la sculare: terapia cu ulei si malai
2. Ora 11:00 se inghit 4 linguri de orez crud (inmuiate cu o ora inainte) cu 1/2 litru de apa distilata
3. Ora 13:00 se amesteca si se consuma urmatoarele:
125 gr. grau incoltit
1/2 kg. mere rase
3 linguri telina rasa
2 linguri radacina de patrunjel rasa
4 linguri sfecla rosie rasa
1 lingura miere de salcam
4. Ora 18:00 se consuma aceeasi salata ca la ora 13:00 inlocuind merele cu pere.
Frica micsoreaza
diametrul vaselor de sange, ca urmare a unei varsari excesive de
adrenalina in sange. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor
organelor, ceea ce cauzeza boli organice, cum ar fi boala coronariana
(ischemia), hepatita, impotenta si frigiditatea sexuala, boli de piele,
nevroze si psihoze.
Cand cineva te jigneste nu te razbuna pe el,
nu-l uri si nu te supara pe el intrucat aceasta jignire este un dar de
la Dumnezeu. Daca n-o accepti urmeaza ca purificarea sufletului sa se
infaptuieasca prin boli si nenorociri, iar daca nu esti pregatit nici
pentru aceasta ea vine prin moarte Aceasta forma de purificare ne este
data prin intermediul celor apropiati, de aceea in masura in care reusim
sa-i iertam, in aceeasi masura sunt posibile schimbari interioare de
profunzime. Se cuvine sa iertam nu numai in gand ci si cu sufletul. Cel
mai mult ne leaga de trecut supararile neiertate.
Iertand un omcare ne-a jignit sau ne-a suparat ne putem vindeca de o boala grava. Roaga-te in permanenta ca toti cei din jurul tau sa fie fericiti, sanatosi si intreaga lume sa fie binecuvantata. Aceasta rugaciune va iradia atat de multa iubire catre intreaga lume incat iubirea se va intoarce la tine din belsug.
Cum daruiesti asa primesti.
Razbunandu-te te faci egal cu adversarul. Iertandu-l te arati superior.
Iertand ne eliberam pentru a ne putea inalta. Sa fim constienti ca
iertand ii eliberam pe cei care ne-au gresit, deci iertand oferim
libertate. Sa alegi calea iertarii, pentru ca numai ea desface rana
inclestata in timp. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru nu va va
ierta voua greselile.
Dependenta naste
frica, indoiala, depresia si supararea. Nu cautati plata, nici lauda si
nici o rasplata, orice ati face. Savarsind ceva bun noi pretindem
imediat recompensa. Aceste dorinte aduc ca rezultat suferinta. Cu cat
veti intensifica dorintele omenesti cu atat va creste nivelul de
agresivitate si se va intari programul de autodistrugere. Orice dorinta
cand se agata de tine devine stapanul tau.
Cand esti manios, mania devine stapanul tau, te acapareaza complect.Astfel mania ta, in aceasta stare, va face lucruri pe care mai tarziu le vei regreta.
Dependenta naste agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala.
Boala purifica sufletul omului si ii fortifica sistemul imunitar.
Dependenta de dorinte, frica, depresia si supararea atrag gelozia. Cu
cat este mai puternica dependenta de persoana iubita, cu atat mai
numeroase sunt pretentiile noastre fata de ea.
Cearta, mania, nerabdarea emit in tacere o mare forta destructiva.Numai prin iubire poate seca izvorul rautatilor
Sa nu vorbiti despre nenorocirile traite pentru ca ele pot prelungi durata lor.Cand
nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne indepartam de ele.
indepartarea de ele este primul pas pentru depasirea acestora. Esential
este cand vorbiti despre problemele si emotiile dvs. sa nu cautati mila
sau compatimiri. tantarii si furnicile apar cand este prezenta trufia.
Cand tantarul va inteapa este o umilinta pentru dvs. El este de mii de
ori mai mic decat dvs. si reuseste sa va intepe simtitor. in aceasta
situatie daca nu va enervati trufia descreste. Deci tantarii ne pot
ajuta la ameliorarea destinului si micsorarea trufiei..
Daca aveti o mare suparare sau tristete incercati sa nu aduceti
sentimente acasa. Iesiti in strada- cu deosebire in locurile inverzite –
si plimbati-va. Nu faceti din casa dvs. o groapa de gunoi energetic.
Daca locuiti de cativa ani si a-ti saturat spatiul cu regrete, suparari
si spaime, amintiti-va momentele in care v-ati certat si suparat,
asezati-va in acel loc, iertati, anulati agresivitatea fata de iubire, rugati-va.
Daca vorbim la telefonul mobil
in primele 30 de secunde energia organismului blocheaza influentele
negative, ulterior incepe sa cedeze lent. O convorbire telefonica ce
dureaza mai mult de un minut se poate rasfrange negativ asupra
sanatatii. De altfel, oricat ar parea de straniu, cel mai puternic
patimeste nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar. Dupa o
convorbire de trei minute are loc deformarea campului in zona capului,
in zona sternului (adica are loc slabirea sistemului imunitar) si, de
asemenea, in zona primei chakre. O convorbire telefonica care depaseste
un minut este de nedorit.
Mancatul este un serviciu divin
si, ca atare, nu trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera apasatoare.
Mancarea ne poate da energii superioare daca este binecuvantata de
Dumnezeu si este gatita cu devotament spiritual. Cea mai buna mancare,
cel mai sanatos meniu natural, se transforma in otrava in corpul dvs.
Daca atmosfera in care gatiti (gandurile si sentimentele) si mancati
este tensionata.
Munca nu trebuie sa ne omoare, ci sa ne dezvolte.
inseamna ca supraincarcarile nu trebuie sa fie permanente si in fiecare
ocupatie sa gasim placerea. Daca nu exista placere, orice activitate se
poate transforma intr-o suprasolicitare si va dauna sanatatii.
Daca un om fura si inseala pe altii o viata intreaga, el va fi
pedepsit sa suporte si pagubele pe care le-a facut altora. in concluzie,
cel care a facut bine va recolta binele, iar cel care a facut un rau
fizic sau spiritual va recolta raul fizic sau spiritual.
Atasamentul
inseamna alipirea sufletului de ceva sau cineva (parinti, persoana
iubita, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Atasamentul fata de cele
pamantesti produce un urias rau lucrului de care ne atasam, in acelas
timp sufera si cel ce se ataseaza. Daca omul se ataseaza sufleteste de:
hrana, placeri sexuale, casa, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins
de lacomie, de ura si frustare. in aceasta situatie el trebuie sa
piarda toate bunurile pentru a-si purifica sufletul. Omul stie foarte
bine ca nu va lua nimic cu sine in mormant. Cu cat suntem mai atasati de
stabilitate cu atat mai greu suportam schimbarile vremii si suntem mai
bolnaviciosi.
Atasamentul fata de dorinte duce la destramarea relatiilor familiare si a acelora din afara familiei.
In dragostea omeneasca trebuie intotdeauna sa existe o detasare de
omul iubit. Cu cat aveti mai multe pretentii, iritari si nemultumiri
fata de omul apropiat cu atat mai mult creste dependenta de el.
Dependenta de valorile umane ne va omori incetul cu incetul si spiritul
si sufletul. Cand casatoria este bazata numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi indelungata. Cand sentimentele slabesc intervine inselarea, iar casnicia se destrama.
Familiile care
sunt intemeiate in primul rand pe prietenie si respect sunt fericite si
dureaza mult. Un sot trebuie sa evite sa o transforme pe sotie intr-o
copie fidela a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie si astfel
de tentative sunt impotriva firii, ducand in timp la destramarea
cuplului. Nu-l considerati pe celalalt ca fiind un obiect destinat sa va
serveasca, ci ca pe o fiinta divina, cu individualitate si cerinte
proprii.
Casatoria
trebuie studiata intai cu ochiul, apoi cu microscopul si in sfarsit cu
telescopul. Cu cat ne concentram launtric asupra vietii imbatranim si ne
despartim repede de viata.
Geloziade
regula provoaca scaderea vederii, auzului, scleroza in placi,
traumatismele capului, diabet, inflamatii articulare. Daca gelozia este
grevata de trufie, atunci este de doua ori mai periculoasa.
Femeia geloasa si suparacioasaataca
in plan subtil partenerul sau. in aceasta situatie sotul fie se va
imbolnavi in permanenta, fie va deveni alcoolic, fie va divorta. Daca
sunteti gelos si va amplificati sentimentele agresive de profunzime,
atunci puteti avea probleme cu orice animal, veti putea avea si alergie
si boli contactate de la ele. De asemenea, veti putea deveni obiectul
agresiunii din partea animalelor.
Este mai bine sa plangeti decat sa urati. Daca n-ati reusit sa va
invingeti pe dvs. insiva, agresiunea se acumuleaza in mod inevitabil.
Atunci cand plangeti agresiunea aparuta se distruge.
Dragostea are o mare putere de vindecare fizica, mentala, emotionala si spirituala.Placerea
de a barfi, minti si rani alti oameni provoaca efecte karmice
devastatoare pentru sufletul care critica. El se condamna singur sa
traiasca in inchisoarea nelinistii interioare.
Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut
de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustari, a reprimarii
dragostei fata de oameni. Omul trebuie sa inceteze sa mai poarte
suparare pe lumea din jur, sa intre in armonie cu ea.
Gandirea noastra dispune de cea mai puternica forta creatoare din intregul univers.
Gandul este cel care aduce pacea si linistea in sufletul nostru.
Gandul este cel care atrage binele sau raul in existenta noastra. Toate
gandurile emise plutesc in aer ca niste mine amenintatoare pentru a lovi
pe cel ce le-a produs. O gandire sau o actiune negativa este resimtita
dureros de mii de organisme. De aceea exista o lege a naturii si a
stiintei conform careia raul pricinuit altora ne face rau si noua
insine.
De aceea straduinta de a ierta dusmanii si de a indrepta spre ei
numai ganduri de pace si iubire constituie un act protector pentru noi.
Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem in atmosfera, din
punct de vedere vibratoriu: ganduri, vorbe, dorinte, fapte, sentimente
etc. se intorc la noi producand efecte perturbatoare in campul nostru
energetic. De aceea nimeni nu poate face rau altuia fara sa plateasca.
De aceea oricand aveti ganduri negative despre o persoana sa va rugati
in permanenta pentru sanatatea ei. Cand ne gandim la cineva se creeaza
instantaneu o punte energetica intre noi si omul la care ne gandim. De
aceea, orice gand rau reprezinta un atac energetic care aduce un
prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacam si ne omoram unul pe altul
in mod inconstient, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru. Orice expresie dura, afirmata pe un ton categoric poate provoca un rau atat siesi cat si unui alt om.
Imaginatia are puterea de a crea realitatea.
Campul parintilor incepe sa distruga campul copilului si acesta se va
naste bolnavicios, fricos, obsedat. Supararea este una din cele mai
raspandite incalcari ale legilor universului,care poate determina
diferite neplaceri in viata, atat a celui pe care te superi, cat si in
propria ta viata. Supararea copilului pe parintii sai, a parintilor pe
copii creiaza ruperea si deformarea celor mai fine structuri energetice,
cu consecinte din cele mai grave. Femeia trebuie sa fie linistita si
rabdatoare si nu trebuie sa se supere sau sa traiasca sentimente
negative. Ea trebuie sa accepte cu seninatate realitatea, asa cum este
si sa nu admita parerile de rau in legatura cu trecutul sau sa grabeasca
viitorul.
Egoismul, cruzimea inchid
canalele energetice de legatura cu Dumnezeu si omul respectiv nu mai
primeste energia necesara intretinerii vietii. in
aceasta situatie el este nevoit sa ia energia de la alti oameni,
devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protectie al
corpului. Egoismul si interesul personal
ne izoleaza de restul oamenilor si acest simt al separarii ii face pe
oameni insensibili la nevoile altora. O persoana egoista manifesta un
atasament excesiv pentru ea insasi, este o plaga sociala. Egoistii au
foarte putini prieteni. Cateva cunostinte si relatii superficiale le
umplu viata. Contactele cu ceilalti sunt limitate. Prin felul de a gandi
se inchid in lumea lor stramta. Prin gandurile voastre puteti sa
schimbati un egoist facandu-l generos. Sa se emita spre el numai
vibratii de generozitate si bunavionta. Dispretul fata de noi si profunda nemultumire fata de sine
constituie o agresiune fata de Dumnezeu. Dispretul si blamarea omoara
inainte de toate Egoismul si interesul personal de un alt om. Orice
ticalosie ar comite un om impotriva noastra noi nu avem dreptul sa
respingem iubirea fata de el.
Barbatul care dispretuieste
femeia se degradeaza spiritual, incepe sa sufere de diferite boli si
imbatraneste mai repede ca de obicei. Trebuie sa va schimbati atitudinea fata de femei si fata de situatiile legate de ele.
Trufia si dispretul fata de oameni genereaza lipsa dorintei de a trai, sentimentul pierderii sensului vietii. Ura este o forta
care te leaga de persoana pe care o urasti. Ancorarea de intelepciune da
nastere dispretului. Acesta incepe de la cap. De aceea se blocheza
biocampul in regiunea capului.. in curand dispretul se intoarce
impotriva propriei persoane. De aceea, se deterioreaza campul in jurul
rinichilor si apare distrugerea acestora.
Nimeni nu poate strange bani daca-i dispretuieste. Zgarcenia si economia aduc boala si dezastre.
Potrivit naturistului Valeriu Popa (1924-1997), curatarea sistemului limfatic ajuta la detoxifierea fiecarui organ din corp.
Sistemul limfatic este situat de-a
lungul corpului, si actioneaza ca un sistem de canalizare in miniatura.
El are marele rol de a transporta deseurile din celule, sange, colon si
rinichi, intrucat functioneaza ca un filtru pentru bacterii,
microorganisme si de eliminiator a celulelor moarte si a deseurilor din
corp.
Alimentele pe care le consumam sunt
digerate de organism pentru a extrage substantele nutritive necesare
pentru fiecare celula vie a corpului nostru. Celulele la randul lor
proceseaza acesti nutrienti si astfel sunt eliberate unele deseuri. O
detoxifiere regulata este vitala, altfel organismul nostru se va ineca
in propriile deseuri si vor aparea blocaje ale ganglionilor limfatici,
care vor reduce capacitatea organismului de a rezista la boli.
Cine are nevoie de o curatare a limfei?
Toata lumea are nevoie de o detoxifiere a
sistemului limfatic, pentru a scapa de toate deseurile acumulate de-a
lungul vietii. Curatarea acestui sistem ajuta la curatarea fiecarui
organ din corp. Sistemul limfatic se poate bloca din cauza unui consum
excesiv de lactate, tutun, alcool, medicamente, sau din cauza
deshidratarii, pesticidelor, bolilor si virusilor.
Simptomele unui sistem limfatic lent, incarcat:
– Incapacitatea de a lupta impotriva infectiilor si bolilor
– Infectii recurente si boli recidivante
– Oboseala persistenta care nu se amelioreaza prin somn si odihna
– Umflarea ganglionilor limfatici constanta (acest simptom poate de
asemenea fi un semn al unei boli grave: limfom, leucemie sau tulburari
autoimune)
– Umflarea splinei
– Pietre la amigdale
– Circulatia sangelui proasta
– Mancarimi pe corp care nu sunt cauzate de iritatii sau boli de piele
– Transpiratie excesiva
– Tensiune arteriala sistolica mare
– Alergii si sinuzita
I. Curatarea limfei – Tratamente naturiste
1. Clisma cu Coada-Calului
Se prepara 2 litri de ceai de coada-calului din 4 lingurite de planta la
2 litri de apa. Se fac clisme dimineata si seara. Programul dureaza 3
zile si este mai strict: nu se mananca nimic toata ziua, doar se beau
3-4 litri de lichide: 2 litri de apa, un litru de suc de grepfruit, 1-2
pahare de suc de lamaie si portocale.
2. Suc de Afine
Sucul de afine poate curata sistemul limfatic, intestinele si rinichii
de diferite tipuri de toxine daunatoare. Afinele contin foarte multi
compusi care ajuta la eliminarea grasimii din sistemul limfatic, si
antioxidanti (mai ales Vitamina C) care contribuie la detoxifierea
rinichilor, fibre dietetice, Vitamina K, potasiu si Vitamina A.
3. Infuzie de plante curatarea limfei
– 2 parti galbenele
– 2 parti lipicioasa
– 1 parte lumanarica
Se pun plantele intr-o cratita si se
acopera cu apa rece. Se fierb la foc mic 20-45 de minute. Se beau 2-3
cani de ceai pe zi, timp de mai multe saptamani.
Galbenelele sunt un tonic imunitar general care ajuta la curatarea
limfei si reducerea inflamatiilor pielii. Lipicioasa este o planta care
stimuleaza activitatea sistemului limfatic si a organelor, ajuta in
congestia limfatica si ganglioni limfatici inflamati. Lipicioasa curata
si hraneste de asemenea sangele. Lumanarica decongestioneaza limfa prin
activarea functiei sale si tratarea ganglionilor limfatici umflati sau
blocati la nivelul gatului, bratelor si regiunii anghinala.
4. Ceai de dragaica
Ceaiul de dragaica (sanziene) se prepara dintr-o lingurita de planta la o
cana de apa, si se fierbe 10 minute. Se beau cate 2 litri pe zi. Cura
dureaza 3-4 saptamani.
II. Dieta pentru curatarea limfei
– Supa de legume
Vitaminele si mineralele sunt extrem de importante pentru procesul de
detoxifiere. Dieta de curatare a sistemului limfatic se bazeaza astfel
pe consumul de alimente organice, proaspete: ceapa verde, dovlecei,
telina, patrunjel, seminte de mustar, gulii, varza, ardei, spanac,
salata verde, broccoli si morcovi. De la unele din aceste legume se pot
folosi si radacina si frunzele. Se pot consuma sub forma de supa cu apa
distilata, din care se beau cate 3 pahare pe zi, inainte de masa.
– Usturoi si ghimbir
Tot la capitolul alimente detoxifiante, medicii naturisti recomanda
usturoiul, ca un asistent puternic pentru sistemul limfatic, care il
ajuta sa scurga toate metalele toxice si otravurile din corp, precum si
ghimbirul, care stimuleaza circulatia sangelui si lichidelor din corp,
inclusiv a lichidului limfatic.
Valeriu Popa, recomandări alimentare. „Castravetele este greu digerabil. Laptele de vacă este acid”.
Crezul lui Valeriu Popa
era că Dumnezeu a creat un organism care se poate vindeca prin el
însuşi. Trupul are nevoie doar de hrană naturală, curăţenie sufletească
şi credinţă pentru a se feri de boli.
Avea reţetele lui, metodele lui de terapie pe care le aplica oricui
avea şansa să-l întîlnească. Acesta îi învăţa pe bolnavi că totul e
posibil dacă se întorc la legile naturale. Cele care dau sănătate maximă
organismului, cele care înfrîng boala.
„Ca să pot ajuta, eu mă ocup de destresare, detoxifiere,
de eliberarea imaginației, a voinței, de reglarea reglarea somnului și a
resprației. Regimurile pe care le recomand sunt pentru organism ca o
nouă naștere, de aceea durează 7-9 ani.
Ai o infecție pe care poți să o ții în frâu și, în timp,
ea se va diminua. Și poți să trăiești așa, fără să te chinuie, până la
moarte, când ți-o fi sorocul”, spunea Valeriu Popa.
Cunoscutul vindecător al anilor 80 a făcut o selecție de alimente
despre care este bine să știm câteva lucruri înainte de a le introduce
în meniul zilnic. Acesta considera că alimentația joacă un rol vital în
prevenirea bolilor. Valeriu Popa a făcut o serie de recomandări
alimentare.
Se pregătește astfel: lași fasolea 24 de ore la înmuiat, o cureți de
coajă, bob cu bob, apoi o pui la fiert. Cojile le arunci, pentru că sunt
toxice.
Valeriu Popa, recomandări alimentare. „Castravetele este greu digerabil. Laptele de vacă este acid”.
Crezul lui Valeriu Popa
era că Dumnezeu a creat un organism care se poate vindeca prin el
însuşi. Trupul are nevoie doar de hrană naturală, curăţenie sufletească
şi credinţă pentru a se feri de boli.
Avea reţetele lui, metodele lui de terapie pe care le aplica oricui
avea şansa să-l întîlnească. Acesta îi învăţa pe bolnavi că totul e
posibil dacă se întorc la legile naturale. Cele care dau sănătate maximă
organismului, cele care înfrîng boala.
„Ca să pot ajuta, eu mă ocup de destresare, detoxifiere,
de eliberarea imaginației, a voinței, de reglarea reglarea somnului și a
resprației. Regimurile pe care le recomand sunt pentru organism ca o
nouă naștere, de aceea durează 7-9 ani.
Ai o infecție pe care poți să o ții în frâu și, în timp, ea se va
diminua. Și poți să trăiești așa, fără să te chinuie, până la moarte,
când ți-o fi sorocul”, spunea Valeriu Popa.
Cunoscutul vindecător al anilor 80 a făcut o selecție de alimente
despre care este bine să știm câteva lucruri înainte de a le introduce
în meniul zilnic. Acesta considera că alimentația joacă un rol vital în
prevenirea bolilor. Valeriu Popa a făcut o serie de recomandări
alimentare.
Se pregătește astfel: lași fasolea 24 de ore la înmuiat, o cureți de
coajă, bob cu bob, apoi o pui la fiert. Cojile le arunci, pentru că sunt
toxice.
Orzul
Îl pui la înmuiat. După ce încolțește, îl pisezi și torni peste el
zeama de legume (legume crude, spălate, tăiate bucățele și lăsate o
noapte în apă). Terciul respectiv îl storci bine într-un tifon și
rezultă o zeamă mai groasă, ca un lăptișor. Pui puțină miere de albine.
Legumele
La masă este bine să mănânci un singur fel de legume: varză, salată
verde, ceapă, morcov etc. Nu trebuie amestecate. Dacă poți să identifici
o combinație de două, maximum trei legume sau verdețuri care sunt
compatibile cu tine, bine. Dacă nu, e mai bine să mănânci un singur fel
de legume.
Atenție la castravete!
Este foarte greu digerabil, pentru că stă până la 24 de ore în
stomac. Este bine să-l consumi fie sub formă de suc, fie ras ca să ajuți
stomacul să-l digere.
Recomandări alimentare. Orezul
Pentru revenirea după post, recomand orezul fiert pentru că păstrează
o alcalinitate în stomac și nu produce explozie. În acest timp, se
reface flora stomacală, necesară digestiei alimentare. Atenție însă că
dacă mănânci mult, riști un blocaj digestiv.
Albușul de ou
Este echivalent cu amidonul din interiorul bobului de grâu, ambele toxice pentru organism.
Recomandări alimentare. Fructele aduse din import
În cea mai mare parte sunt culese crude, iar pentru a rezista cât mai
mult timp, acestea sunt iradiate. Dacă totuși le consumați, este bine
să fie puse în apă cu oțet de mere, apo spălate și curățate.
Consumul de produse lactate
Recomand cu foarte multă măsură consumul de lactate. Laptele
comercializat industrial se pasteurizează la 80 de grade Celsius. De la
30 de grade în sus este mort, i-am distrus vibrația caracteristică de
viață, l-am transformat din organic în anorganic.
Singurul lapte disponibil care încă este bun este cel de capră roșie (maronie), recomandat mai ales copiilor. De ce? Negrul absoarbe razele solare, albul le respinge, iar culoarea roșie este neutră.
Capra nu se îmbolnăvește de cancer. Mănâncă mult mugur și laptele ei
este alcalin, aproape de parametrii laptelui uman. Laptele de vacă este
acid și produce o creștere rapidă și exagerată a oaselor la copii în
perioada lor de dezvoltare.
Recomandări alimentare. Carne
Consumul de carne este în defavoarea sănătății. Putem lua proteina și
din alte surse, precum semințele de dovleac. 100 de semințe crude de
dovleac sunt echivalentul proteic al unei jumătăți de kilogram de carne.
În plus, prin consumul de carne, omul preia din vibrațiile acestui
animal, organismul dezechilibrâdu-se și devenind mult mai sensibil la
îmbolnăvire.
Cafeaua
Gudromul din cafea este otravă, pentru că nu este solubil în sistemul
nostru digestiv, ca și gudronul din țigară. Acesta trece în sistemul
circulator și se depune generând tot felul de boli.
În această lună, ziua a nouăsprezecea, pomenirea sfinţilor apostoli Arhip, Filimon şi Apfia.
Aceştia au trăit pe vremea împărăţiei lui Neron,
fiind ucenici al apostolului Pavel. Astfel întâmplându-se serbarea
zeiţei Artemida în Colose, care este o cetate a Frigiei, şi aceşti
apostoli făcând doxologie în bisericã, au venit asupra lor slujitorii
idolilor; ceilalţi credincioşi au fugit, iar apostolii au rămas şi au
fost prinşi şi duşi la ighemonul Androclis. Acela numaidecât a început
să-l bată pe Arfip, şi nevrând să jertfească idolului ce se numea Min,
a fost îngropat până la brâu, şi aşa l-au ucis cu pietre. Iar sfinţii
Filimon şi Apfia chinuiţi fiind cu multe feluri de chinuri, s-au
săvârşit şi ei muceniceşte.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Maxim, Teodot, Isihie şi Asclepiodota.
Aceştia stând înaintea ighemonului, şi
neînţelegând să se lepede de Hristos, la multe chinuri au fost supuşi.
Dar răbdând chinurile cu bucurie, au fost cu toţii loviţi cu pietre,
târâţi în nişte locuri pline de hăţiş şi la sfârşit s-au săvârşit de
sabie.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ravula.
Sfântul părintele nostru Ravula s-a născut în
cetatea Samosata şi a primit învăţătura de la un oarecare Varipsava,
care era un bărbat însemnat. Ravula vorbea limba siriană şi din vârstă
fragedă dând dovadă de viaţă virtuoasă, s-a făcut monah şi,
retrăgându-se prin munţi şi peşteri, petrecea ca marele Ilie şi ca
marele Ioan Botezătorul. După câţiva ani, ducându-se în Fenicia,
împreună cu un alt frate, şi strălucind şi mai luminat cu faptele bune,
fără de vrerea lui a ajuns cunoscut tuturor. Pentru aceasta, cu
ajutorul împăratului Zenon şi a lui Ioan episcopul Beritului, a făcut o
mănăstire în mijlocul muntelui. Şi astfel Ravula şi cei împreună cu
el, s-au aflat în mijlocul închinătorilor la idoli; pe de o parte
dojenindu-i, iar pe de alta sfătuindu-i, mai pe toţi locuitorii de
acolo i-au adus la cunoştinţa lui Dumnezeu. Aceasta a fost cea dintâi
faptă vestită a fericitului. Iar după moartea lui Zenon, a luat
sceptrul împărăţiei Anastasie. Cu ajutorul acestuia, sfântul a făcut o
altă mănăstire în Bizanţ, care s-a numit Ravula, şi a mai întemeiat şi
alte mănăstiri în multe locuri. Acest fericit era osârduitor întru
toate, cucernic, blând, primitor, învăţător, fără de mânie, milostiv,
iubitor de fraţi şi plin de milostivire către toţi. Şi cu orice fel de
meşteşugire ar fi căutat vicleanul diavol, sau cu vreo patimă pe ascuns
să-l supere, el fiind un foarte bun cunoscător al Scripturii celei
vechi şi al celei Noi, alegând zicerile cele împotriva patimii şi
aducându-le la îndeplinire, izgonea supărarea lui.
Aşa era fericitul acesta. Şi a trăit până în
vremea lui Iustinian cel mare, care a zidit sfânta Sofia. Şi ajungând
la optzeci de ani, şi trăind puţin după aceasta, a auzit glas de sus
zicându-i: "Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă
voi odihni pe voi". Acest glas auzindu-l a zăcut puţin, şi s-a mutat
către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea preacuvioşilor părinţilor noştri şi mărturisitorilor Eugeniu şi Macarie.
Pe când, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, împărăţea în
Bizanţ Iulian Apostatul, toţi creştinii fugeau şi se ascundeau, ca să
nu vadă spurcatele jertfe ce se aduceau la idoli. Iar elinii, cei de
un cuget cu el, nu numai că făceau desfrânări împreună cu dânsul, ci
încă şi pe creştini, împotriva voinţei lor, îi sileau să facă aceleaşi
desfrânări. Atunci Macarie şi Eugeniu, slujitorii lui Hristos, fiind
prinşi, au mărturisit pe Hristos că este Dumnezeu adevărat. Iar pe
păgânul împărat l-au mustrat ca pe un călcător al credinţei lui
Hristos, şi că s-a făcut elin şi închinător de idoli. Pentru aceasta,
împăratul umplându-se de mânie, a poruncit să fie legaţi cu curele
subţiri şi spânzuraţi cu capetele în jos. Şi multe ceasuri au fost
afumaţi cu fum iute de gunoi. Apoi roşind în foc un grătar de fier, a
poruncit ca sfinţii să fie întinşi goi pe grătar. Iar fericiţii
ridicându-şi ochii la cer, prin dumnezeiască putere au răbdat
chinurile. Atunci legându-i în lanţuri de fier, i-a trimis în surghiun
în Mauritania. Mucenicii călătorind către locul de surghiun se bucurau
că sunt prigoniţi pentru Hristos; şi cântau împreună: "Fericiţi cei
fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului" şi se veseleau cu
duhul. După ce au ajuns acolo, s-au suit pe un munte înalt petrecând
singuri. Iar cei din locul acela le ziceau lor: fugiţi, fraţilor,
departe de locul acesta, că un balaur rău locuieşte aici, care omoară
pe cei ce se apropie. Dar sfinţii le-au zis: arătaţi-ne nouă peştera în
care locuieşte fiara. Deci, i-au dus pe ei şi le-au arătat de departe
peştera. Şi plecând genunchii la pământ, fericiţii au făcut rugăciune;
şi îndată pogorându-se fulger din cer, a ars pe balaur, de îndată ce a
ieşit afară. Această minune văzând-o cei de acolo, elini fiind, au
crezut în Domnul nostru Iisus Hristos. Şi intrând sfinţii în peştera
balaurului, au făcut rugăciuni timp de treizeci de zile, neavând nimic
de mâncare şi de băutură. Iar după aceasta s-a auzit un glas zicând:
robi ai adevăratului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
apropiaţi-vă de piatra aceasta de lângă voi. Iar ei apropiindu-se, au
văzut într-însa lumină şi despicându-se piatra în două, a ieşit multă
apă, din care scoţând sfinţii şi bând spre îndestulare, s-au uşurat
îndată de foame şi de sete. Şi în ziua a treizecea, sfinţii au cerut
prin rugăciune să fie sloboziţi şi să petreacă împreună cu Hristos. A
căror rugăciune auzind-o Domnul, i-a mutat pe amândoi la Sine.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Conon.
Cuviosul părintele nostru Conon era de neam
cilician. Încă tânăr cu vârsta fiind s-a dus la o mănăstire numită
Pentucla, care este aproape de Iordan, făcându-se preot şi ajungând la
desăvârşita sihăstrie. Cum bunătatea lui minunată a ajuns cunoscută
lui Petru, arhiepiscopul Ierusalimului, sfântul a fost rânduit de
acesta ca să boteze pe toţi cei ce mergeau la Iordan, unde el îi ungea
cu mir şi-i boteza. Dar pentru că se vedea silit să ungă cu sfântul mir
şi pe femei, se tulbura, om fiind; pentru aceasta voia sã plece din
chinovie. Şi de câte ori îşi punea în cuget ca să se ducă, i se arăta
fericitul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, zicându-i:
rabdă, bătrânule, şi te voi uşura de lupta aceasta. Într-una din zile, a
venit ca să se boteze o tânără fecioară, care era atât de frumoasă la
înfăţişare încât sfântul nu putea să o ungă cu sfântul mir,
dezbrăcată; iar fecioara a aşteptat două zile nemiruită şi nebotezată.
Auzind arhiepiscopul de aceasta, s-a spăimântat din pricina bătrânului,
şi pentru aceasta voia ca să rânduiască femeie pentru acest lucru;
dar nu era cu putinţă, căci nimeni nu ar fi îngăduit aceasta. Iar
bătrânul luându-şi cojocelul, a plecat de acolo zicând: nu voi mai sta
în locul acesta. Dar l-a întâmpinat pe el cinstitul Înaintemergător,
afară de chinovie, şi i-a zis cu glas lin: întoarce-te la mănăstirea
ta şi te vei uşura de lupta aceasta. Atunci ava Conon i-a zis cu mânie:
crede-mă, nu mă întorc; căci de multe ori ai făgăduit că mă vei uşura
şi nimic nu ai făcut. Atunci, ţinându-l pe el dumnezeiescul
Înaintemergător şi dându-i în lături hainele, l-a pecetluit cu semnul
crucii sub buric şi i-a zis: ava Conon, voiam ca să ai plată pentru
aceste lupte; dar acum întoarce-te şi să nu te mai îngrijorezi pentru
aceasta. Întorcându-se bătrânul la chinovie, a doua zi, a uns cu
untdelemn şi a botezat pe fecioară, nemaiţinând seamă că era femeie.
Apoi mai vieţuieşte cuviosul alţi douăzeci de ani şi ajungând culmea
nepătimirii, încât putea fi socotit mai presus de om, a adormit în
pace.
Tot în această zi, pomenirea cuvioasei maicii noastre Filoteia, cea din Atena, a cărei viaţă e arătată în Noul Limonariu.
Sfânta Maică Muceniţă Filoteia s-a născut în
Atena în anul 1522. Părinţii ei, Syriga şi Angelos Benizelos, s-au
făcut remarcaţi nu atât prin eminenţă şi bogăţie, cât mai ales prin
credinţă. Deseori, blânda Syriga o implora pe Preasfânta Theotokos (=
Născătoarea de Dumnezeu) să-i dăruiască un copil. Rugăciunile ei
stăruitoare au fost ascultate şi aşa s-a născut fetiţa lor, pe care au
botezat-o Revula.
Părinţii şi-au crescut fiica în dreapta credinţă
şi adâncă evlavie până la vârsta de 12 ani când au dat-o spre
căsătorie. Soţul ei s-a dovedit a fi un om rău şi necredincios, care o
bătea şi o chinuia pe Revula. Ea a îndurat cu răbdare chinurile,
rugându-se la Dumnezeu pentru îndreptarea soţului ei.
După trei ani, soţul Revulei a murit iar ea a
început să crească duhovniceşte prin post, priveghere şi rugăciune.
Sfânta a înfiinţat o mănăstire de maici cu hramul Apostolului Andrei
Cel Dintâi Chemat (prăznuit în 30 noiembrie şi 30 iunie), iar la
terminarea mănăstirii ea a fost prima care a acceptat tunderea în
monahism sub numele de Filoteia.
În acele vremuri Grecia suferea sub jugul
turcesc, mulţi atenieni fiind făcuţi sclavi de cotropitorii turci. Sf.
Filoteia făcea tot posibilul să răscumpere cât mai mulţi fraţi de la
sclavie. Odată, patru femei au reuşit să fugă de la stăpânii lor turci,
care le-au cerut să renunţe la religia creştină, adăpostindu-se în
mănăstirea Sfintei Filoteia. Turcii, auzind unde s-au ascuns fugarele,
au dat buzna în chilia sfintei şi au bătut-o, după care au dus-o în
faţa guvernatorului şi au închis-o. În dimineaţa următoare, turcii i-au
dat drumul în faţa unei mulţimi, ameninţând-o că dacă nu renunţă la
Hristos va fi tăiată în bucăţi.
Când sfânta a hotărât să ia coroana martiriului,
prin mila Domnului s-au adunat ca din senin o mulţime de creştini care
i-au împăcat pe judecători şi au reuşit să o elibereze pe sfântă.
Întorcându-se la mănăstirea sa, ea a continuat să trăiască în
înfrânare, rugăciune şi priveghere, dobândind darul facerii de minuni.
Sfânta a construit o altă mănăstire în Patesia, o suburbie a Atenei,
unde s-a nevoit în viaţă ascetică alături de surorile ei.
În ajunul praznicului Sfântului Dionisie Areopagitul (prăznuit la 3 octombrie),
turcii au prins-o pe Sf. Filoteia şi au torturat-o, lăsând-o mai mult
moartă decât vie şi plină de sânge. Plângând de durere, surorile
mănăstirii au luat trupul însângerat al sfintei muceniţe şi l-au dus la
Kalogreza, unde s-a stins din viaţă la 19 februarie 1589.
La scurt timp după moartea sa, moaştele Sfintei Muceniţe Filoteia au fost aduse la biserica catedralei din Atena.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia rămân peste veacuri
un model al familiei autentice creștine, care au fost uniți întreaga
viață în jurul propovăduirii lui Hristos. Sunt serbați în calendarul ortodox în data de 19 februarie
Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia (sinaxar)
Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia sunt familia căreia Sfântul Apostol Pavel a adresat una din cele mai scurte epistole din Noul Testament.
Sfântul Apostol Arhip este unul din cei șaptezeci de apostoli și a fost episcop în cetatea Colose din Frigia (Asia Mică, azi, Turcia) după Sfântul Epafrast, în timpul întemnițării Sfântului Apostol Pavel la Roma. Arhip este menționat de Pavel
în Epistola sa către Apostolul Filimon (Filimon 1,2) și cea către
Coloseni (Coloseni 4,17), unde Apostolul îl întărește pe Arhip prin
cuvintele "Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca să o
îndeplinești."
Știm despre Sfântul Filimon că a fost convertit și botezat de către Pavel în perioada șederii îndelungate în biserica Efesului a marelui Apostol.
Cetățean de vază al cetății Colose, Filimon și-a pus averea și
posesiunile la dispoziția Bisericii. Sfintele slujbe și învățarea
cuvântului aveau loc chiar în casa sa. Din Constituțiile Apostolice
aflăm că Filimon a fost chiar episcop al bisericii colosene (mai exact
în cetatea Gaza).
În vremea sfinților apostoli unii
episcopi erau episcopi cu scaun, adică aveau o reședință episcopală
într-o cetate, iar alții erau episcopi fără scaun și mergeau prin sate
și cetăți, propovăduind învățătura Mântuitorului Hristos. Filimon a
păstorit ca episcop în cetatea Gaza din partea de miazăzi a Palestinei.
Sfântul Apostol Arhip
Despre Sfânta Apfia cunoaștem de la Sfântul Ioan Gură de Aur
că era soția lui Filimon. Apfia era ospitalieră, milostivă și iubitoare
de săraci. Pe lângă faptul că împreună-lucra la propovăduirea
Cuvântului, ea se ocupa de asistența socială din biserica lor. Casa lor
nu era numai Biserică, ci și bolniță, adică spital și adăpostire pentru
toți străinii. Însuși Sfântul Apostol Pavel a fost primit și îngrijit cu dragoste frățească.
Conform tradiției, Sfântul Apostol Arhip era fiul sfinților Filimon și Apfia, și ucenic al sfântului apostol Pavel
- care îl numește "fratele nostru de arme" (Epistola către Filimon).
Arhip și Filimon erau probabil clerici și chiar responsabili ai
Bisericii din Colose în timpul anilor de absență a episcopului Epafras
(care l-a însoțit pe apostolul Pavel la Roma).
Întreaga familie împreună cu fostul lor rob Onisim au suferit prigoană și moarte martirică în timpul persecuției inițiată de împăratul Nero (54-68).
Martiriul Sfinți;or Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia
Martiriul Sfinților Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia 19 februarie
În cetatea Colose era un templu
ridicat în cinstea zeiței Artemida (Artemis). La o sărbătoare închinată
idolilor păgânii din cetate au invadat casa lui Filimon unde creștinii
participau la Sfânta Liturghie. Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția
sa, Apfia au fost prinși în Biserică și aduși înaintea lui Artocles,
conducătorul cetății Efes. Pentru că au refuzat să se închine zeiței
Artemis - Diana, prefectul imperial i-a condamnat la moarte. După
torturi îndelungate, Sfântul Arhip a fost decapitat iar părinții săi au
fost uciși cu pietre.
Astfel, apostoleasca treime se mută la
Ceruri unde pururea mijlocesc cu căldură pentru toți cei ce le
săvârșesc pomenirea cu credință.
Rânduiala Bisericii în legătură cu Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia
Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și
soția sa, Apfia, sunt pomeniți dimpreună cu robul lor Onisim, se mai
săvârșește și la 22 noiembrie. În ziua de 19 februarie Biserica
săvârșește canonul de rugăciune a sfântului apostol Arhip, iar la 22
noiembrie canonul de rugăciune al sfinților Filimon, Arhip, Onisim și
Apfia.
Onisim, fost sclav al casei lui Filimon în tinerețe, și devenit și el unul din Cei Șaptezeci de Apostoli (prăznuit la 15 februarie), a scăpat atunci de moarte și va continua să-i slujească pe apostoli și pe Hristos până la moarte.
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfinților Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia!
ARHIP - acest nume provine din limba
greacă veche și reproduce un vechi nume personal grecesc, Archippos
(/ɑrˈkɪpəs/;Ἅρχιππος). El se traduce prin "stăpân al cailor" din
elementele grecești ἀρχός (archos) care înseamnă "stăpân" și ἵππος
(hipopotami) care înseamnă "cal".
Este mai rar folosit ca nume de onomastică, fiind mai des întâlnit ca nume de familie sau în mediul monahal.
Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Arhip?
Conform calendarului ortodox, aceștia
își pot serba ziua de nume în data de 19 februarie când este pomenit
Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia.
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfinților Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia!
FILIMON (PHILIMON) - acest nume
provine din limba greacă veche "Philḗmōn (Φιλήμων)", care înseamnă "bun,
afectuos", un derivat al lui φίλημα (philema) care înseamnă "sărut".
Mai există o etimologie a acestui nume
însă mai puțin răspândită. Acest nume mai poate însemna și "cântec
drag, iubit sau privighetoare", fiind compus din phil (o) ce înseamnă
iubitor și melos - cântec, iar "filomela" este privighetoare.
Este mai rar folosit ca nume de onomastică, fiind mai des întâlnit ca nume de familie sau în mediul monahal.
Derivate ale numelui Filimon (Philimon)
Franceză - Philémon, română - Filimon, spaniolă - Filemón.
Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Filimon (Philimon)?
Conform calendarului ortodox, aceștia
își pot serba ziua de nume în data de 19 februarie când este pomenit
Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia.
Icoana Sfinților Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia
Icoana Sfinților Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia 19 februarie
Despre Sfântul Apostol Arhip cu
familia sa nu avem foarte multe detalii în legătură cu icoana lor știm
doar că: Arhip, Filirnon și Aptia, fiind munciți în felurite chipuri, se
săvârșesc.
Rugăciune către Sfinții Apostoli pentru unitatea familiilor aflate în prag de divorț
Sfinților Apostoli din ceata celor
șaptezeci: Acvila cu soția ta, Priscila; Andronic cu soția ta, Iunia, și
Filimon cu soția ta, Apfia, și cu fiul vostru, Arhip, pentru iubirea
lui Hristos ați lăsat cele ale lumii și v-ați pus grumajii pentru
Evanghelie și pentru Adevăr, cununa muceniciei dobândind. Iată acum ce
este bun și ce este frumos, decât numai soț și soție împreună,
dedicându-se lucrării apostolice! Miluiți-ne pe noi, voi, cinstitorilor
de Dumnezeu, Acvila și Priscila, voi, cei care la Corint pe Sfântul
Pavel, Apostolul neamurilor, l-ați găzduit, împreună cu care la făurirea
corturilor v-ați nevoit, apoi în Efes și în alte locuri l-ați urmat; și
voi, Sfinților Andronic și Iunia, cei de un neam cu Marele Apostol
Pavel, care în Epistola sa către Romani vă numește "împreună închiși cu
el, vestiți între apostoli și care înaintea lui ați fost în Hristos"; și
voi, Sfinților Filimon și Apfia cu fiul vostru, Arhip, care casa
voastră din Colose în Biserică Vie ați prefăcut și pe Hristos Domnul ați
mărturisit cu prețul vieții. Văzând toate acestea și minunându-ne de
vitejia și dragostea voastră, vă rugăm să luați aminte la cererile
noastre pe care cu multă zdrobire de inimă le aducem. Picurați și peste
sufletele noastre untdelemnul iubirii de Dumnezeu, ca să avem candelele
aprinse pentru Mirele Hristos și de întunericul cel din afară să ne
izbăvim. Familiile creștinilor păziți-le în unitate și în legătura
păcii. Înmulțiți dragostea și sporiți-le credința. De tentațiile lumii
și de calea cea largă a Mamonei păziți pe soții creștini. Conștiința
le-o treziți. Pocăința le-o insuflați. Cele bune și de folos, cele
binecuvântate să le sporiți, iar de cele nefirești, rele și stricate să
ne izbăviți. Păziți-ne de smintelile și tulburările acestui veac
întunecat, nor călăuzitor făcându-se pentru noi rugăciunile voastre
către Hristos. Amin. Sfinților Apostoli Acvila cu soția ta, Priscila;
Andronic cu soția ta, Iunia și Filimon cu soția ta, Apfia, și fiul
vostru, Arhip, care întru calea căsătoriei și a familiei ați petrecut,
luați aminte la mulțimea ispitelor în care familiile viețuiesc în zilele
noastre. Puținătatea dragostei și a înțelegerii slăbește unitatea și
alungă pacea multora. Multa sudoare cu care muncim, ca altădată vechii
iudei robind la cărămizile lui Faraon, stoarce din noi toată vlaga cea
sufletească pe care o datorăm casnicilor noștri. Suntem copleșiți de
nevoile zilei și am uitat să trăim pentru viață, iar nu pentru cele ale
lumii. Ne facem griji pentru multe, pentru cele cu care ne vom îmbrăca,
ne vom hrăni și ne vom adăposti, uitând porunca Mântuitorului care ne
spune că de cele cerești să ne îngrijim, că toate cele de trebuință
pentru traiul zilnic se vor adăuga nouă. Pentru aceasta, ne afundăm în
neliniștea cea rea și ne facem unii altora nu sprijin, ci tirani. Și,
adăugând rană peste rană, căutăm mângâiere în frumuseți străine, trădând
dragostea cea dintre noi. Într-un cuvânt, nefericire, amar și
despărțire apasă pe sufletele celor căsătoriți, umplând de suferință
sufletele multor copilași. Nu ne lăsați pe noi, ci din iadul acesta
scoateți sufletele noastre, Sfinților Apostoli Acvila și Priscila;
Andronic și Iunia; Filimon și Apfia cu fiul vostru, Arhip! Împăcați
sufletele noastre, întoarceți-ne unul către celălalt și pe toți către
Dumnezeu, ca să aflăm milă, pace și dragoste mântuitoare! Din tirania
grijilor celor multe și a stăpânirii asupra celuilalt, în încredințare
în purtarea de grijă a lui Dumnezeu și slujirea celuilalt prefaceți
slabele noastre puteri sufletești! Astfel încât, prin rugăciunile
voastre, să aflăm izbăvire din ispita despărțirii și a neiubirii dintre
noi și să ne facem unii altora prilej de bucurie și de odihnă. Sfinților
Apostoli, de la Tronul Mielului de unde vă aflați, pe noi, cei din
lume, dar nu ai lumii, nu ne uitați și nu ne treceți cu vederea. Ci,
văzând zilele că sunt rele, grabnic veniți-ne în ajutor, ca prin
rugăciunile voastre mântuire să dobândim. Amin.
Macarie Drăgoi Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord
Sfinților Apostoli Petru și Pavel,
Andrei cel întâi chemat, Evangheliștilor Matei, Marcu, Luca și Ioan
Teologul dimpreună cu Iacov cel Mare, Filip, Bartolomeu, Toma, Iacov al
lui Alfeu, Iuda Tadeul (numit și Levi), Simon Zelotul (numit și
Natanael), Matia, Iacov cel Mic, Cleopa, Lazăr, Zaheu, Timotei, Tit,
Filimon, Arhip, Onisim, Barnaba, Sila, Silvan, Crescent, Epenet,
Andronic, Acvila, Anania, Ștefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon,
Parmena, cu toți sfinții apostoli și cu toți cei întocmai cu apostolii,
rugați-vă Preamilostivului Dumnezeu ca să dea iertare de păcate,
sufletelor noastre! Voi, cei ce sunteți stâlpii Bisericii întemeiate
pe piatra Hristos, luați aminte la rugăciunea noastră pe care cu
umilință o aducem înaintea voastră! Cei care v-ați pus sufletul pentru
turma pe care ați păstorit-o pentru Hristos și întru Acesta v-ați
îmbogățit sărăcind lumii, luați aminte și la starea noastră a
creștinilor din aceste vremuri de pe urmă!Întăriți pe păstorii noștri
duhovnicești și întru cinste îi păziți, pe monahi și monahii întru
curată nevoință îi ajutați, iar poporului cel evlavios, vă rugăm,
credință și pocăință să îi insuflați. Apărați-ne de bântuiala ereziilor,
de sminteli și de rătăciri, de schisme și de dezbinări, de răcirea
credinței și a dragostei dintre noi. Trezvie duhovnicească ne dăruiți și
de duhul lui antihrist ne păziți, ca să nu ne prindă înșelătorul în
cursele sale cele viclene. Astfel încât, prin rugăciunile voastre, să
aflăm milă de la Hristos, Dumnezeul nostru, și mântuire să dobândim.
Amin.
Cântări Liturgice
Tropar - Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia, glasul al 4-lea
Apostole Sfinte Arhip, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.
Condac - Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia, glasul al 4-lea
Ca pe o stea mare câștigându-te
Biserica pe tine, Fericite Arhip și luminându-se cu razele minunilor
tale, strigă către tine: scapă pe cei ce cu credință cinstesc sfântă
pomenirea ta.
Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia (Viețile Sfinților)
Sfântul Apostol Arhip, unul din cei 70 de apostoli, a fost episcop după Sfântul Epafras din Colose, în cetatea Frigiei, după mărturia Sfântului Ambrosie. Pentru aceasta Sfântul Apostol Pavel
îl numește ostașul său, în scrisoarea sa către Filimon. Sfântul Filimon
era cetățean vestit în Colose, iar despre Sfânta Apfia, zice Sfântul Ioan Gură de Aur,
că era soția lui Filimon. Acest sfânt Filimon, crezând în Hristos, a
făcut casa sa biserică, pentru că la dânsul se adunau toți credincioșii
din Colose și se săvârșeau în casa lui dumnezeieștile slujbe, ca în
biserică. După aceasta, Sfântul Filimon a fost episcop, în apostolie;
pentru că în vremile Sfinților Apostoli, unii erau episcopi cu scaun,
iar alții fără scaun și mergători prin diferite cetăți și țări, și unii
ca aceștia se numesc episcopi apostolești, deoarece se trimiteau la
apostolie să propovăduiască.
Sfântul Apostol Arhip
Sfântul Filimon, fiind pus într-o episcopie ca aceasta, s-a numărat în ceata sfinților 70 de apostoli,
că umbla prin cetățile Frigiei și prin altele, propovăduind cuvântul
lui Dumnezeu. Apoi, se scrie despre dânsul că a fost episcop și în Gaza.
Sfânta Apfia rânduia Biserica cea din Colose, slujind lui Dumnezeu ziua
și noaptea în posturi și în rugăciuni și odihnea pe sfinții cei ce se
osteneau întru bună vestirea lui Hristos. Apoi hrănea pe săraci,
scăpătați și străini, încât casa ei era nu numai biserică, ci și
primitoare de străini, bolniță și adăpostire tuturor celor care nu aveau
unde să-și plece capetele.
Într-o vreme, fiind în Colose, urâtul
de Dumnezeu praznic al necuratei Artemida, Sfântul Apostol Arhip, cu cei
ce erau acolo și cu Sfântul Filimon, adunând pe toți credincioșii în
casă ce se rânduia de Sfânta Apfia, înălțau lui Dumnezeu rugăciunile lor
cele obișnuite, săvârșind sfânta slujbă. Iar închinătorii de idoli,
care urau pe credincioși, știind că toți creștinii sunt adunați în casa
lui Filimon, au năvălit asupra lor fără de veste și au izgonit turma lui
Hristos, pe unii bătându-i și pe alții ucigându-i, iar pe Sfinții
Apostoli Arhip și Filimon și pe Sfânta Apfia, prinzându-i, i-au dus la
mai-marele cetății Efesului, Artoclis, și, după porunca aceluia, pe toți
i-au torturat.
Mai întâi au fost întinși pe pământ și
târâți, bătându-i cu toiege fără de milă; apoi, îngropându-i pe fiecare
deosebit în pământ până la coapse, îi ucideau cu pietre. Drept aceea,
pe Sfântul Filimon și pe Sfânta Apfia, ucigându-i cu pietre, i-au
împroșcat, iar pe Sfântul Arhip, bătându-l, l-au lăsat viu, spre
batjocorirea copiilor. Adunându-se copiii, cu cuțitele au străpuns pe
sfântul. Astfel apostoleasca treime a sfinților mucenici s-a dus la
ceruri înaintea scaunului Preasfintei, de viață făcătoarei și
nedespărțitei Treimi.
În această lună, ziua a nouăsprezecea, pomenirea sfinților apostoli Arhip, Filimon și Apfia; Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Maxim, Teodot, Isihie și Asclepiodota; Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ravula; Tot în această zi, pomenirea preacuvioșilor părinților noștri și mărturisitorilor Eugeniu și Macarie; Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Conon; Tot în această zi, pomenirea cuvioasei maicii noastre Filoteia, cea din Atena, a cărei viață e arătată în Noul Limonariu.
În această lună, ziua a douăzecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru, Leon, episcopul Cataniei, făcătorul de minuni; Tot
în această zi, pomenirea sfântului mucenic Sadoc episcopul și a
sfinților ce s-au săvârșit împreună cu dânsul, o sută douăzeci și opt la
număr; Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Visarion; Tot în această zi, pomenirea celui dintre sfinți părintelui nostru Agaton, papă al Romei; Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Chindiu, episcopul Pisidei; Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Plotiu;
Pe Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și
soția sa, Apfia să îi rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire
sufletelor noastre: Sfinților Apostoli rugați-vă lui Hristos pentru noi!
Cu ale lor sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți
astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
