Sinaxar 20 Februarie

 

În această lună, ziua a douăzecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru, Leon, episcopul Cataniei, făcătorul de minuni.

Acest sfânt se trăgea din Ravena, fiind fiu de părinţi de neam ales şi binecredincioşi. Din pricina curăţiei vieţii lui, a nevoinţei şi grijii faţă de cugetul său, trecând după lege prin toate sfinţitele trepte, prin dumnezeiască alegere, a fost făcut întâistătător al mitropoliei Cataniei, care se afla în insula Siciliei. Leon, potrivit cu numele lui, ca un leu plin de îndrăznire şi strălucind ca un luminător, a luminat pe toţi, având grijă de suflete, ajutorând văduvele şi îngrijindu-se de toţi. A ridicat o biserică mare, în cinstea bunei biruitoare muceniţe Lucia şi a ars pe Iliodor cel ce făcea cu farmecele semne şi minuni. Acest Iliodor, făcându-se cunoscut în mijlocul poporului ca făcător de minuni şi de năluciri, a cutezat să săvârşească şi asupra Bisericii lui Dumnezeu, meşteşugirile lui cele rele. Atunci fericitul, prinzându-l cu nevoinţă în mâinile lui şi legându-l cu sfântul epitrahil, a poruncit să fie aprins în mijlocul cetăţii foc mare, şi mărturisind toate farmecele lui, a intrat cu el, ţinându-l legat de grumaz, în mijlocul focului; şi n-a ieşit sfântul din foc până nu a făcut pe acel ticălos cenuşă şi spuză. Faptul acesta a făcut pe toţi să se mire, nu numai pentru că sfântul a rămas nevătămat, ci şi pentru că focul nu s-a atins nici de veşmintele sale. Deci, mergând vestea pretutindeni în lume de această minune şi ajungând şi la urechile împăraţilor Leon şi Constantin, aceştia au trimis de a adus pe sfânt, şi i-au cerut să se roage pentru dânşii. Acest cuvios părinte a fost mare întru minuni, nu numai în timpul vieţii, ci şi după săvârşirea din viaţă.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Sadoc episcopul şi a sfinţilor ce s-au săvârşit împreună cu dânsul, o sută douăzeci şi opt la număr.

Sf. Mucenic Sadoc, Episcopul Persiei şi cei 128 de martiri au suferit împreună cu dânsul în Persia, sub împăratul Savoriu al II-lea. Sf. Sadoc era succesorul mucenicului Simeon (prăznuit în 17 aprilie). Odată, Sadoc a avut un vis în care Sf. Simeon îi povestea despre cum a pătimit el însuşi moartea ca martir.  Înfăţişat în mare slavă la capătul unei scări care ducea în rai, Sf. Simeon i-a spus: "Ridică-te până la mine, Sadoc, nu-ţi fie teamă. Ieri m-am ridicat eu, astăzi te vei ridica tu."

La puţin timp, împăratul Savoriu a reînceput persecuţia împotriva creştinilor, dând ordin ca Sf. Sadoc împreună cu clerul şi enoriaşii săi să fie prinşi şi arestaţi. În total, 128 de oameni au fost arestaţi, dintre care şi nouă fecioare. Aceştia au fost torturaţi în închisoare timp de 5 luni, cerându-li-se lepădarea de Hristos şi închinarea la zeul soarelui şi al focului. Curajoşii martiri au răspuns: "Noi suntem creştini şi ne închinam la un singur Dumnezeu". Toţi au fost condamnaţi la tăierea capului cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Visarion.

Acest cuvios părinte al nostru Visarion s-a născut trupeşte în Egipt. După ce s-a făcut mai mare şi a fost învăţat Sfintele Scripturi, a strălucit întru inima lui lumina cea sfântă. Pentru aceasta din fragedă vârstă a iubit pe Dumnezeu foarte, neîntinând în nici un fel sfântul botez pe care-l primise în pruncie. Astfel, suindu-se într-un loc pustiu, se nevoia ca fiind fără de trup; şi defăimând trupul ca ceva stricăcios, a supus tot răul binelui şi a avut ajutor pe Dumnezeu, pe Care îl iubea. Păzind curat chipul lui Dumnezeu, cu toată puterea săvârşea aceleaşi lucruri ca şi proorocii cei mari, cei care au vorbit cu Dumnezeu aievea. Astfel dacă Moise, temelia tuturor proorocilor, prin lemn a prefăcut apele cele amare în ape dulci, închipuind Crucea Domnului, ca să liniştească pe iudeii ce cârteau, acest fericit, mergând odată cu ucenicul său pe cale, neavând apă şi fiind arşi de sete, prin însemnarea Crucii în văzduh, a prefăcut apa mării, din sărată şi cu neputinţă de băut în apă dulce şi rece şi bună de băut; din care şi îndestulându-se împreună cu alţii mulţi, au mulţumit lui Dumnezeu. Şi tot astfel după cum Iosua Navi, oarecând, biruind pe Amalic a oprit soarele din drumul său, până ce a înfrânt pe duşmani, şi acest fericit, aflându-se odată într-un loc oarecare şi spre folosul multora vorbind şi fiind vremea spre seară, cerând de la Dumnezeu, a oprit soarele până ce a săvârşit învăţătura. A coborât apoi apă din cer, ca şi Ilie, de mai multe ori, când unii au cerut de la el aceasta. Proorocul Elisei, oarecând, cu cojocul lui Ilie a trecut Iordanul, fără să se ude; iar fericitul acesta în loc de Iordan a trecut Nilul, folosindu-se în loc de cojoc de semnul crucii. Asemenea şi alte semne făcând cu puterea Crucii, şi până la adânci bătrâneţi slujind lui Dumnezeu, s-a mutat către veşnicele locaşuri.

Tot în această zi, pomenirea celui dintre sfinţi părintelui nostru Agaton, papă al Romei.

Acest cuvios părinte al nostru şi făcător de minuni Agaton era din Italia, fiu de părinţi creştini, cucernici şi bine cinstitori, care, ostenindu-se, l-au învăţat toată Scriptura cea de Dumnezeu insuflată şi folositoare. Căci atât de mult s-a folosit şi s-a umilit, încât, după ce au murit părinţii săi, a adunat toată bogăţia lor şi chemând odată pe săraci le-a împărţit-o pe toată şi s-a dus la o mănăstire, unde s-a făcut monah. Şi îmbrăcându-se în chipul îngeresc, slujea lui Dumnezeu ziua şi noaptea, făcând rugăciuni pentru lume. Şi se nevoia atât de mult spre fapta bună, iar fapta bună nu se ascunde, a ajuns papă al Romei. Şi bine împodobind această vrednicie, în pace s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Chindiu, episcopul Pisidei.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Plotiu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Cataniei

20 Februarie

 Marele arhiereu și făcătorul de minuni Leon nu numai că a ieșit din văpaie nevătămat, spre spaima celor ce îl vedeau, dar nici de sfințitele lui veșminte nu a îndrăznit să se atingă focul, nici să le ardă sau măcar un fir de păr din sfințitul și preacinstitul său cap.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Cataniei

Troparul Sfântului Ierarh Leon, Episcopul Cataniei, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Leon, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 8-lea

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făclie Dumnezeiască dobândindu-te pe tine Biserica lui Hristos, cu luminile faptelor tale bune şi ale minunilor tale, din destul se luminează, Înţeleptule Leon.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din copilărie te-ai dat pe tine însuţi Stăpânului tuturor şi cu omorârea dulceţilor trupeşti te-ai făcut jertfă vie, jertfindu-te fără de sânge, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Viaţa ta fiind luminată cu strălucirea faptelor bune şi cu fulgerele minunilor fiind înfrumuseţată, înaintea tuturor te-ai făcut vestit, de Dumnezeu purtătorule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Locaş lui Dumnezeu te-ai făcut, Fecioară Preacurată, Celui Ce a locuit întru tine în chip mai presus de cuget, Născătoare de Dumnezeu şi a alungat înşelăciunea din sufletele oamenilor.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte, în dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi Întărirea credincioşilor, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păzind nevătămate dogmele cele mântuitoare şi drept cinstitoare de Dumnezeu ale Ortodoxiei, ai păscut turma ta, părinte, în păşunile purtătoare de viaţă şi ai suit-o la Staulul cel Ceresc.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suindu-te la înălţimea faptelor bune, cuvioase, ai primit ungere sfinţită şi pe Cel Preaînalt înţelepţeşte L-ai lăudat, slujindu-I Lui cu harul, ca un înger, în Scaunul cel Preaînalt.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Suferind ispitiri pentru Hristos, cuvioase, te-ai împărtăşit de nemurire şi îndumnezeire; şi izvorând neîncetat mir, cu bună mireasmă, sfinţeşti pe cei ce se apropie de tine, cu credinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Cleşte al Dumnezeiescului şi Dătătorului de lumină Cărbune şi Rug Nears de Focul Dumnezeirii, arde toate patimile care mă înfierbântă şi mă răpeşte din focul cel veşnic.

Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte, în dragostea Ta; că Tu eşti Marginea doririlor şi Întărirea credincioşilor, Unule Iubitorule de oameni.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale; şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lucrând cu osteneală ţarina cugetului tău, ai răsărit spic însutit de Dumnezeieşti fapte bune şi de tămăduiri, preafericite.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sicriul tău cel sfânt, sfinte, izvoreşte pururea untdelemn sfinţit, care sfinţeşte sufletele celor ce cu credinţă aleargă la tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Curăţitor de boli, izgonitor al demonilor celor vicleni şi scăparea oamenilor celor credincioşi ai fost, ierarhe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Neîncăput de toate, încape în pântecele tău, Preacurată, mântuindu-mă cu bunătatea Sa pe mine, cel înecat în păcate.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mintea cea preacurată privind Mintea Cea Pricinuitoare a tuturor, de la Ea ai primit lumina darurilor, de Dumnezeu insuflate şi sfinţitele revărsări de lumină ale tămăduirilor, prin care risipeşti întunericul patimilor.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cel ce caută să înşele prin viclenia demonilor pe toţi cei ce credeau în Hristos, l-ai dat focului, cu dreaptă judecată, fericite; şi ai izbăvit sufletele de stricăciunea lui cea pierzătoare, ca un păstor adevărat şi mântuitor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În mijlocul focului aprins ai stat nears, pururea fericite, căci te înconjura Dumnezeiasca Rouă a Sfântului Duh, ca pe un cunoscător Tainic al celor sfinte, ca pe un slujitor al Dumnezeieştii Slave şi ca pe un părtaş al Luminii Celei de sus.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Privind odinioară cu mintea la Dumnezeu aţintită, de Dumnezeu insuflaţii cinstiţii prooroci, au vestit pe cât le-a fost cu putinţă, în multe feluri, adâncul Tainei celei de Nespus a Naşterii tale celei Preacurate, de Dumnezeu Dăruită.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele; că s-a umplut de răutăţi sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin rugăciunile tale, părinte, cei fără de ochi au căpătat vedere, înţelepţitule de Dumnezeu; căci pe Hristos avându-L într-ajutor şi către Dânsul întinzându-ţi pururea ochii sufletului tău, ai primit din destul împlinirea cererilor tale.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preaînfricoşător ai fost împăratului, minunate, când intrând în curţile lui, aduceai cărbuni aprinşi pe haina ta; căci te-a mărit pe tine Hristos, pe Care Îl preaslăveai prin vieţuirea ta, Fericite Leon.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Racla moaştelor tale izvoreşte şi revarsă neîncetat, ca un izvor curat şi de bun miros, Dumnezeiesc untdelemn, prin care sunt izgonite bolile de la credincioşi şi se dă sănătate celor ce au nevoie, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sufletul meu sfinţeşte-l, Fecioară, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel Sfânt, Care precum se cuvine Se odihneşte cu adevărat pe Sfinţi, Însuşi Dumnezeul nostru; şi dă-mi mie, ca o Milostivă, ploi de umilinţă, Preacurată.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele; că s-a umplut de răutăţi sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

 

CONDAC, glasul al 2-lea

Podobie: Pe cei întru rugăciuni...

Pe Sfântul Ierarh Leon care din tinereţe a fost dat Domnului şi a primit harul încă în scutece fiind, cu cântări toţi să-l încununăm, pe luminătorul şi păstorul Bisericii; că el este a ei întărire.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul:

Tinerii iudei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat strigând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu trup fiind, te-ai asemănat Dumnezeieştilor Cete ale celor fără de trup, înţelepţitule de Dumnezeu, şi ai slujit lui Dumnezeu, neîncetat cântând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urechi asurzite ai deschis prin Dumnezeiasca ta rugăciune, preafericite şi cu adevărat ai dat repede alergare şchiopilor, care strigau lui Hristos: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Intrând în mijlocul focului, cu Dumnezeiasca voie a Stăpânului, ai rămas nears; iar Iliodor, cel părtaş focului la vremea judecăţii celei drepte, prin răgăciunea ta a fost ars.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nearzând pântecele tău, Focul Dumnezeirii, Fecioară Maică, S-a Întrupat din tine luminând marginile lumii cu Dumnezeieşti Străluciri. Pentru aceasta te lăudăm, Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmos:

Tinerii cei binecredincioşi în cuptor împreună cu focul şi văpaia călcând-o în picioare, au săltat strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vărsatu-s-a harul în buzele tale, părinte sfinţite, povăţuitorule în Taine. Pentru aceasta Dumnezeu te-a uns pe tine, Sfinte Ierarhe Leon, arhiereu poporului, care strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bine plăcând Împăratului Celui Veşnic, Preafericite Leon, ai stat înaintea împăratului pământesc purtând jăratec, părinte şi înspăimântându-i mintea, cu preamărite faceri de minuni.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Sădit fiind în Casa Domnului, părinte, ca un măslin foarte roditor, după moarte aduci din Dumnezeieştile tale moaşte, untdelemn Dumnezeiesc care alungă pururea toată boala credincioşilor, celor ce scapă la tine cu dragoste, de Dumnezeu înţelepţitule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce săvârşeşte toate numai cu voirea, Preacurată Binecuvântată, vrând, S-a Sălăşluit în pântecele tău şi S-a arătat Trup şi m-a îndumnezeit pe mine, cel stricat mai înainte prin sfatul cel prea rău al înşelătorului.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Tinerii cei binecredincioşi în cuptor împreună cu focul şi văpaia călcând-o în picioare, au săltat strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul:

Spăimântatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; că Cel Preaînalt de voie S-a pogorât, până la trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să te fericim cu glasuri Dumnezeieşti, fiindcă ai vieţuit cu cuviinţă şi umbli întru cele cereşti veselindu-te, cu rugăciunile tale izbăveşte-ne pe noi de patimi, de necazuri şi de primejdii, ierarhe şi păstorule, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ajungând părinte, ca un vlăstar al Viţei Celei Adevărate, ai odrăslit strugurii virtuţilor ce varsă mustul minunilor, din care cei ce beau cu credinţă câştigă sănătate şi bucurie, lăudându-te pururea, Preacuvioase Leon.

Stih: Sfinte Părinte Leon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trupul tău, părinte, s-a făcut locaş Sfântului şi Cinstitului Duh; şi acum zace înlăuntrul Dumnezeieştii biserici pe care ai ridicat-o, Preafericite Leon, întru mărirea şi cinstea Sfintei Muceniţe Lucia, izvorându-ne nouă, celor ce te cinstim cu evlavie, râuri de minuni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Soare strălucitor te-ai arătat luminând marginile pământului totdeauna cu luminile faptelor bune; şi acum te-ai mutat către Lumina Cea Neapusă. Pentru aceasta pe cei ce prăznuim sfântă pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Preafericite Leon, izbăveşte-ne pe toţi de întunericul cel cumplit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Frică-mi este, Unule Împărate, de a doua Ta venire şi mă tem, că fără măsură Ţi-am greşit şi nu mă fac mai bun prin pocăinţă; ci, ca Unul ce eşti Bun, întoarce-mă şi mă mântuieşte, Iisuse, prin rugăciunile cele bine primite ale Celei ce Te-a născut pe Tine.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; că Cel Preaînalt de voie S-a pogorât, până la trup, din pântece Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Soare măreţ ai răsărit lumii, cu strălucirea bunătăţilor tale; şi cu lumina minunilor, povăţuind la lumină adunările credincioşilor şi pierzând întunericul patimilor, Cuvioase Leon, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Nu S-a despărţit de Dumnezeiasca Fire, făcându-Se Trup în pântecele tău, ci şi după înomenire a rămas Dumnezeu, Cel Ce după naştere te-a păzit Maică Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Preacurată, Însuşi Domnul. Pe Acela roagă-L neîncetat să ne dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...

Toată făptura văzându-Te Înălţat pe Cruce, Îndelung Răbdătorule, cu bucurie se veseleşte, striga Mieluşeaua cea fără de stricăciune şi Preacurată; că a aflat mântuire prin Tine, Iubitorule de oameni; că prin Lemn ai tămăduit osândirea lemnului; dar mi se cutremură cele dinlăuntru ale mele, neputând îndura să Te văd omorât.