Sinaxar 19 Februarie
În această lună, ziua a nouăsprezecea, pomenirea sfinţilor apostoli Arhip, Filimon şi Apfia.
Aceştia au trăit pe vremea împărăţiei lui Neron, fiind ucenici al apostolului Pavel. Astfel întâmplându-se serbarea zeiţei Artemida în Colose, care este o cetate a Frigiei, şi aceşti apostoli făcând doxologie în bisericã, au venit asupra lor slujitorii idolilor; ceilalţi credincioşi au fugit, iar apostolii au rămas şi au fost prinşi şi duşi la ighemonul Androclis. Acela numaidecât a început să-l bată pe Arfip, şi nevrând să jertfească idolului ce se numea Min, a fost îngropat până la brâu, şi aşa l-au ucis cu pietre. Iar sfinţii Filimon şi Apfia chinuiţi fiind cu multe feluri de chinuri, s-au săvârşit şi ei muceniceşte.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Maxim, Teodot, Isihie şi Asclepiodota.
Aceştia stând înaintea ighemonului, şi neînţelegând să se lepede de Hristos, la multe chinuri au fost supuşi. Dar răbdând chinurile cu bucurie, au fost cu toţii loviţi cu pietre, târâţi în nişte locuri pline de hăţiş şi la sfârşit s-au săvârşit de sabie.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ravula.
Sfântul părintele nostru Ravula s-a născut în cetatea Samosata şi a primit învăţătura de la un oarecare Varipsava, care era un bărbat însemnat. Ravula vorbea limba siriană şi din vârstă fragedă dând dovadă de viaţă virtuoasă, s-a făcut monah şi, retrăgându-se prin munţi şi peşteri, petrecea ca marele Ilie şi ca marele Ioan Botezătorul. După câţiva ani, ducându-se în Fenicia, împreună cu un alt frate, şi strălucind şi mai luminat cu faptele bune, fără de vrerea lui a ajuns cunoscut tuturor. Pentru aceasta, cu ajutorul împăratului Zenon şi a lui Ioan episcopul Beritului, a făcut o mănăstire în mijlocul muntelui. Şi astfel Ravula şi cei împreună cu el, s-au aflat în mijlocul închinătorilor la idoli; pe de o parte dojenindu-i, iar pe de alta sfătuindu-i, mai pe toţi locuitorii de acolo i-au adus la cunoştinţa lui Dumnezeu. Aceasta a fost cea dintâi faptă vestită a fericitului. Iar după moartea lui Zenon, a luat sceptrul împărăţiei Anastasie. Cu ajutorul acestuia, sfântul a făcut o altă mănăstire în Bizanţ, care s-a numit Ravula, şi a mai întemeiat şi alte mănăstiri în multe locuri. Acest fericit era osârduitor întru toate, cucernic, blând, primitor, învăţător, fără de mânie, milostiv, iubitor de fraţi şi plin de milostivire către toţi. Şi cu orice fel de meşteşugire ar fi căutat vicleanul diavol, sau cu vreo patimă pe ascuns să-l supere, el fiind un foarte bun cunoscător al Scripturii celei vechi şi al celei Noi, alegând zicerile cele împotriva patimii şi aducându-le la îndeplinire, izgonea supărarea lui.
Aşa era fericitul acesta. Şi a trăit până în vremea lui Iustinian cel mare, care a zidit sfânta Sofia. Şi ajungând la optzeci de ani, şi trăind puţin după aceasta, a auzit glas de sus zicându-i: "Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi". Acest glas auzindu-l a zăcut puţin, şi s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea preacuvioşilor părinţilor noştri şi mărturisitorilor Eugeniu şi Macarie.
Pe când, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, împărăţea în Bizanţ Iulian Apostatul, toţi creştinii fugeau şi se ascundeau, ca să nu vadă spurcatele jertfe ce se aduceau la idoli. Iar elinii, cei de un cuget cu el, nu numai că făceau desfrânări împreună cu dânsul, ci încă şi pe creştini, împotriva voinţei lor, îi sileau să facă aceleaşi desfrânări. Atunci Macarie şi Eugeniu, slujitorii lui Hristos, fiind prinşi, au mărturisit pe Hristos că este Dumnezeu adevărat. Iar pe păgânul împărat l-au mustrat ca pe un călcător al credinţei lui Hristos, şi că s-a făcut elin şi închinător de idoli. Pentru aceasta, împăratul umplându-se de mânie, a poruncit să fie legaţi cu curele subţiri şi spânzuraţi cu capetele în jos. Şi multe ceasuri au fost afumaţi cu fum iute de gunoi. Apoi roşind în foc un grătar de fier, a poruncit ca sfinţii să fie întinşi goi pe grătar. Iar fericiţii ridicându-şi ochii la cer, prin dumnezeiască putere au răbdat chinurile. Atunci legându-i în lanţuri de fier, i-a trimis în surghiun în Mauritania. Mucenicii călătorind către locul de surghiun se bucurau că sunt prigoniţi pentru Hristos; şi cântau împreună: "Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului" şi se veseleau cu duhul. După ce au ajuns acolo, s-au suit pe un munte înalt petrecând singuri. Iar cei din locul acela le ziceau lor: fugiţi, fraţilor, departe de locul acesta, că un balaur rău locuieşte aici, care omoară pe cei ce se apropie. Dar sfinţii le-au zis: arătaţi-ne nouă peştera în care locuieşte fiara. Deci, i-au dus pe ei şi le-au arătat de departe peştera. Şi plecând genunchii la pământ, fericiţii au făcut rugăciune; şi îndată pogorându-se fulger din cer, a ars pe balaur, de îndată ce a ieşit afară. Această minune văzând-o cei de acolo, elini fiind, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos. Şi intrând sfinţii în peştera balaurului, au făcut rugăciuni timp de treizeci de zile, neavând nimic de mâncare şi de băutură. Iar după aceasta s-a auzit un glas zicând: robi ai adevăratului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, apropiaţi-vă de piatra aceasta de lângă voi. Iar ei apropiindu-se, au văzut într-însa lumină şi despicându-se piatra în două, a ieşit multă apă, din care scoţând sfinţii şi bând spre îndestulare, s-au uşurat îndată de foame şi de sete. Şi în ziua a treizecea, sfinţii au cerut prin rugăciune să fie sloboziţi şi să petreacă împreună cu Hristos. A căror rugăciune auzind-o Domnul, i-a mutat pe amândoi la Sine.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Conon.
Cuviosul părintele nostru Conon era de neam cilician. Încă tânăr cu vârsta fiind s-a dus la o mănăstire numită Pentucla, care este aproape de Iordan, făcându-se preot şi ajungând la desăvârşita sihăstrie. Cum bunătatea lui minunată a ajuns cunoscută lui Petru, arhiepiscopul Ierusalimului, sfântul a fost rânduit de acesta ca să boteze pe toţi cei ce mergeau la Iordan, unde el îi ungea cu mir şi-i boteza. Dar pentru că se vedea silit să ungă cu sfântul mir şi pe femei, se tulbura, om fiind; pentru aceasta voia sã plece din chinovie. Şi de câte ori îşi punea în cuget ca să se ducă, i se arăta fericitul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, zicându-i: rabdă, bătrânule, şi te voi uşura de lupta aceasta. Într-una din zile, a venit ca să se boteze o tânără fecioară, care era atât de frumoasă la înfăţişare încât sfântul nu putea să o ungă cu sfântul mir, dezbrăcată; iar fecioara a aşteptat două zile nemiruită şi nebotezată. Auzind arhiepiscopul de aceasta, s-a spăimântat din pricina bătrânului, şi pentru aceasta voia ca să rânduiască femeie pentru acest lucru; dar nu era cu putinţă, căci nimeni nu ar fi îngăduit aceasta. Iar bătrânul luându-şi cojocelul, a plecat de acolo zicând: nu voi mai sta în locul acesta. Dar l-a întâmpinat pe el cinstitul Înaintemergător, afară de chinovie, şi i-a zis cu glas lin: întoarce-te la mănăstirea ta şi te vei uşura de lupta aceasta. Atunci ava Conon i-a zis cu mânie: crede-mă, nu mă întorc; căci de multe ori ai făgăduit că mă vei uşura şi nimic nu ai făcut. Atunci, ţinându-l pe el dumnezeiescul Înaintemergător şi dându-i în lături hainele, l-a pecetluit cu semnul crucii sub buric şi i-a zis: ava Conon, voiam ca să ai plată pentru aceste lupte; dar acum întoarce-te şi să nu te mai îngrijorezi pentru aceasta. Întorcându-se bătrânul la chinovie, a doua zi, a uns cu untdelemn şi a botezat pe fecioară, nemaiţinând seamă că era femeie. Apoi mai vieţuieşte cuviosul alţi douăzeci de ani şi ajungând culmea nepătimirii, încât putea fi socotit mai presus de om, a adormit în pace.
Tot în această zi, pomenirea cuvioasei maicii noastre Filoteia, cea din Atena, a cărei viaţă e arătată în Noul Limonariu.
Sfânta Maică Muceniţă Filoteia s-a născut în Atena în anul 1522. Părinţii ei, Syriga şi Angelos Benizelos, s-au făcut remarcaţi nu atât prin eminenţă şi bogăţie, cât mai ales prin credinţă. Deseori, blânda Syriga o implora pe Preasfânta Theotokos (= Născătoarea de Dumnezeu) să-i dăruiască un copil. Rugăciunile ei stăruitoare au fost ascultate şi aşa s-a născut fetiţa lor, pe care au botezat-o Revula.
Părinţii şi-au crescut fiica în dreapta credinţă şi adâncă evlavie până la vârsta de 12 ani când au dat-o spre căsătorie. Soţul ei s-a dovedit a fi un om rău şi necredincios, care o bătea şi o chinuia pe Revula. Ea a îndurat cu răbdare chinurile, rugându-se la Dumnezeu pentru îndreptarea soţului ei.
După trei ani, soţul Revulei a murit iar ea a început să crească duhovniceşte prin post, priveghere şi rugăciune. Sfânta a înfiinţat o mănăstire de maici cu hramul Apostolului Andrei Cel Dintâi Chemat (prăznuit în 30 noiembrie şi 30 iunie), iar la terminarea mănăstirii ea a fost prima care a acceptat tunderea în monahism sub numele de Filoteia.
În acele vremuri Grecia suferea sub jugul turcesc, mulţi atenieni fiind făcuţi sclavi de cotropitorii turci. Sf. Filoteia făcea tot posibilul să răscumpere cât mai mulţi fraţi de la sclavie. Odată, patru femei au reuşit să fugă de la stăpânii lor turci, care le-au cerut să renunţe la religia creştină, adăpostindu-se în mănăstirea Sfintei Filoteia. Turcii, auzind unde s-au ascuns fugarele, au dat buzna în chilia sfintei şi au bătut-o, după care au dus-o în faţa guvernatorului şi au închis-o. În dimineaţa următoare, turcii i-au dat drumul în faţa unei mulţimi, ameninţând-o că dacă nu renunţă la Hristos va fi tăiată în bucăţi.
Când sfânta a hotărât să ia coroana martiriului, prin mila Domnului s-au adunat ca din senin o mulţime de creştini care i-au împăcat pe judecători şi au reuşit să o elibereze pe sfântă. Întorcându-se la mănăstirea sa, ea a continuat să trăiască în înfrânare, rugăciune şi priveghere, dobândind darul facerii de minuni. Sfânta a construit o altă mănăstire în Patesia, o suburbie a Atenei, unde s-a nevoit în viaţă ascetică alături de surorile ei.
În ajunul praznicului Sfântului Dionisie Areopagitul (prăznuit la 3 octombrie), turcii au prins-o pe Sf. Filoteia şi au torturat-o, lăsând-o mai mult moartă decât vie şi plină de sânge. Plângând de durere, surorile mănăstirii au luat trupul însângerat al sfintei muceniţe şi l-au dus la Kalogreza, unde s-a stins din viaţă la 19 februarie 1589.
La scurt timp după moartea sa, moaştele Sfintei Muceniţe Filoteia au fost aduse la biserica catedralei din Atena.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia rămân peste veacuri un model al familiei autentice creștine, care au fost uniți întreaga viață în jurul propovăduirii lui Hristos. Sunt serbați în calendarul ortodox în data de 19 februarie
Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia (sinaxar)
Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia sunt familia căreia Sfântul Apostol Pavel a adresat una din cele mai scurte epistole din Noul Testament.
Sfântul Apostol Arhip este unul din cei șaptezeci de apostoli și a fost episcop în cetatea Colose din Frigia (Asia Mică, azi, Turcia) după Sfântul Epafrast, în timpul întemnițării Sfântului Apostol Pavel la Roma. Arhip este menționat de Pavel în Epistola sa către Apostolul Filimon (Filimon 1,2) și cea către Coloseni (Coloseni 4,17), unde Apostolul îl întărește pe Arhip prin cuvintele "Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca să o îndeplinești."
Știm despre Sfântul Filimon că a fost convertit și botezat de către Pavel în perioada șederii îndelungate în biserica Efesului a marelui Apostol. Cetățean de vază al cetății Colose, Filimon și-a pus averea și posesiunile la dispoziția Bisericii. Sfintele slujbe și învățarea cuvântului aveau loc chiar în casa sa. Din Constituțiile Apostolice aflăm că Filimon a fost chiar episcop al bisericii colosene (mai exact în cetatea Gaza).
În vremea sfinților apostoli unii episcopi erau episcopi cu scaun, adică aveau o reședință episcopală într-o cetate, iar alții erau episcopi fără scaun și mergeau prin sate și cetăți, propovăduind învățătura Mântuitorului Hristos. Filimon a păstorit ca episcop în cetatea Gaza din partea de miazăzi a Palestinei.
Despre Sfânta Apfia cunoaștem de la Sfântul Ioan Gură de Aur că era soția lui Filimon. Apfia era ospitalieră, milostivă și iubitoare de săraci. Pe lângă faptul că împreună-lucra la propovăduirea Cuvântului, ea se ocupa de asistența socială din biserica lor. Casa lor nu era numai Biserică, ci și bolniță, adică spital și adăpostire pentru toți străinii. Însuși Sfântul Apostol Pavel a fost primit și îngrijit cu dragoste frățească.
Conform tradiției, Sfântul Apostol Arhip era fiul sfinților Filimon și Apfia, și ucenic al sfântului apostol Pavel - care îl numește "fratele nostru de arme" (Epistola către Filimon). Arhip și Filimon erau probabil clerici și chiar responsabili ai Bisericii din Colose în timpul anilor de absență a episcopului Epafras (care l-a însoțit pe apostolul Pavel la Roma).
Întreaga familie împreună cu fostul lor rob Onisim au suferit prigoană și moarte martirică în timpul persecuției inițiată de împăratul Nero (54-68).
Martiriul Sfinți;or Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia
În cetatea Colose era un templu ridicat în cinstea zeiței Artemida (Artemis). La o sărbătoare închinată idolilor păgânii din cetate au invadat casa lui Filimon unde creștinii participau la Sfânta Liturghie. Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia au fost prinși în Biserică și aduși înaintea lui Artocles, conducătorul cetății Efes. Pentru că au refuzat să se închine zeiței Artemis - Diana, prefectul imperial i-a condamnat la moarte. După torturi îndelungate, Sfântul Arhip a fost decapitat iar părinții săi au fost uciși cu pietre.
Astfel, apostoleasca treime se mută la Ceruri unde pururea mijlocesc cu căldură pentru toți cei ce le săvârșesc pomenirea cu credință.
Surse: Basilica, Trinitas TV, Orthodoxwiki, SfintiSiIcoane, CalendarulOrtodox.
Rânduiala Bisericii în legătură cu Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia
Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia, sunt pomeniți dimpreună cu robul lor Onisim, se mai săvârșește și la 22 noiembrie. În ziua de 19 februarie Biserica săvârșește canonul de rugăciune a sfântului apostol Arhip, iar la 22 noiembrie canonul de rugăciune al sfinților Filimon, Arhip, Onisim și Apfia.
Onisim, fost sclav al casei lui Filimon în tinerețe, și devenit și el unul din Cei Șaptezeci de Apostoli (prăznuit la 15 februarie), a scăpat atunci de moarte și va continua să-i slujească pe apostoli și pe Hristos până la moarte.
Pentru a citi mai multe despre Sfântul Apostol Onisim APĂSAȚI AICI.
Etimologia / semnificația numelui Arhip
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfinților Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia!
ARHIP - acest nume provine din limba greacă veche și reproduce un vechi nume personal grecesc, Archippos (/ɑrˈkɪpəs/;Ἅρχιππος). El se traduce prin "stăpân al cailor" din elementele grecești ἀρχός (archos) care înseamnă "stăpân" și ἵππος (hipopotami) care înseamnă "cal".
Este mai rar folosit ca nume de onomastică, fiind mai des întâlnit ca nume de familie sau în mediul monahal.
Derivate ale numelui Arhip
Belarusă - Archip, Franceză - Archippe, Georgiana - Arkipo, Italiană - Archippo, Macedoniană - Arhip, Poloneză - Archip, Portugheză - Arquipo, Rusă - Arkhip, Sârbă - Arhip.
Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Arhip?
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 19 februarie când este pomenit Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia.
Sursă: Behindthename.
Etimologia / semnificația numelui Filimon (Philimon)
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfinților Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia!
FILIMON (PHILIMON) - acest nume provine din limba greacă veche "Philḗmōn (Φιλήμων)", care înseamnă "bun, afectuos", un derivat al lui φίλημα (philema) care înseamnă "sărut".
Mai există o etimologie a acestui nume însă mai puțin răspândită. Acest nume mai poate însemna și "cântec drag, iubit sau privighetoare", fiind compus din phil (o) ce înseamnă iubitor și melos - cântec, iar "filomela" este privighetoare.
Este mai rar folosit ca nume de onomastică, fiind mai des întâlnit ca nume de familie sau în mediul monahal.
Derivate ale numelui Filimon (Philimon)
Franceză - Philémon, română - Filimon, spaniolă - Filemón.
Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Filimon (Philimon)?
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 19 februarie când este pomenit Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia.
Surse: Behindthename, Name-Doctor.
Etimologia / semnificația numelui Apfia
APFIA - acest nume este forma greacă a unui nume ebraic care înseamnă "în creștere".
Este mai rar folosit ca nume de onomastică, fiind mai des întâlnit ca nume de familie sau în mediul monahal.
Surse: Behindthename.
Icoana Sfinților Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia
Despre Sfântul Apostol Arhip cu familia sa nu avem foarte multe detalii în legătură cu icoana lor știm doar că: Arhip, Filirnon și Aptia, fiind munciți în felurite chipuri, se săvârșesc.
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine
Casa Sfinților Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia
Această casă se mai păstra încă în cel de-al V-lea secol în vremea lui Teodoret de Cyr care ne o mărturie despre aceasta.
Epistola către Sfântul Apostol Filimon a Sfântului Apostol Pavel
- Pavel, cel pus în lanțuri pentru Iisus Hristos, și fratele Timotei, iubitului Filimon, împreună-lucrător cu noi,
- Și surorii Apfia, și lui Arhip, cel împreună-oștean cu noi, și Bisericii din casa ta:
- Har vouă și pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Iisus Hristos!
- Mulțumesc pururea Dumnezeului meu, pomenindu-te în rugăciunile mele,
- Auzind despre dragostea ta și despre credința pe care o ai către Domnul Iisus și către toți sfinții,
- Ca părtășia ta la credință să se facă lucrătoare în deplina cunoștință a oricărei fapte bune, pe care o faceți pentru Hristos Iisus;
- Căci am avut multă bucurie și mângâiere, din dragostea ta, întrucât inimile sfinților s-au odihnit prin tine, frate.
- De aceea, deși având întru Hristos tot dreptul să-ți poruncesc ce se cuvine,
- Pentru dragoste, îți fac mai degrabă o rugăminte. Așa cum sunt eu, Pavel, ca un bătrân, iar acum și pus în lanțuri pentru Iisus Hristos
- Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am născut fiind în lanțuri, Onisim,
- Cel ce altădată nu-ți era de folos, dar acum și ție și mie de folos,
- Pentru aceasta ți l-am trimis, pe el însuși, adică inima mea; primește-l.
- Eu vream să-l țin la mine, ca, în locul tău, să-mi slujească mie, care sunt în lanțuri pentru Evanghelie,
- Dar n-am voit să fac nimic fără de încuviințarea ta, ca fapta ta cea bună să nu fie ca de silă, ci de bunăvoie.
- Căci poate pentru aceea a fost despărțit de tine câtva timp, ca veșnic să fie al tău,
- Dar nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atât mai vârtos pentru tine, și după trup și în Domnul.
- Deci, dacă mă socotești părtaș cu tine, primește-l pe el, ca pe mine.
- Iar de te-a păgubit cu ceva, sau îți este dator ceva, pune aceasta în socoteala mea.
- Eu, Pavel, am scris cu mâna mea; eu îți voi plăti, ca să nu-ți spun că și tu îmi ești dator cu tine însuți.
- Da, frate, eu te rog, fă-mi binele acesta în Domnul; liniștește inima mea în Hristos!
- Bine încredințat de ascultarea ta, ți-am scris ție, știind că vei face chiar mai mult decât cele ce-ți spun.
- Ci odată cu aceasta pregătește-mi loc de găzduit, fiindcă nădăjduiesc că, prin rugăciunile voastre, voi fi dăruit vouă.
- Te îmbrățișează Epafras, cel închis împreună cu mine pentru Hristos Iisus,
- Marcu, Aristarh, Dimas, Luca cei împreună-lucrători cu mine.
- Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.
Cartea în format fizic ➡ Biblia/Sfânta Scriptura
Rugăciune către Sfinții Apostoli pentru unitatea familiilor aflate în prag de divorț
Sfinților Apostoli din ceata celor
șaptezeci: Acvila cu soția ta, Priscila; Andronic cu soția ta, Iunia, și
Filimon cu soția ta, Apfia, și cu fiul vostru, Arhip, pentru iubirea
lui Hristos ați lăsat cele ale lumii și v-ați pus grumajii pentru
Evanghelie și pentru Adevăr, cununa muceniciei dobândind. Iată acum ce
este bun și ce este frumos, decât numai soț și soție împreună,
dedicându-se lucrării apostolice! Miluiți-ne pe noi, voi, cinstitorilor
de Dumnezeu, Acvila și Priscila, voi, cei care la Corint pe Sfântul
Pavel, Apostolul neamurilor, l-ați găzduit, împreună cu care la făurirea
corturilor v-ați nevoit, apoi în Efes și în alte locuri l-ați urmat; și
voi, Sfinților Andronic și Iunia, cei de un neam cu Marele Apostol
Pavel, care în Epistola sa către Romani vă numește "împreună închiși cu
el, vestiți între apostoli și care înaintea lui ați fost în Hristos"; și
voi, Sfinților Filimon și Apfia cu fiul vostru, Arhip, care casa
voastră din Colose în Biserică Vie ați prefăcut și pe Hristos Domnul ați
mărturisit cu prețul vieții.
Văzând toate acestea și minunându-ne de
vitejia și dragostea voastră, vă rugăm să luați aminte la cererile
noastre pe care cu multă zdrobire de inimă le aducem. Picurați și peste
sufletele noastre untdelemnul iubirii de Dumnezeu, ca să avem candelele
aprinse pentru Mirele Hristos și de întunericul cel din afară să ne
izbăvim. Familiile creștinilor păziți-le în unitate și în legătura
păcii. Înmulțiți dragostea și sporiți-le credința. De tentațiile lumii
și de calea cea largă a Mamonei păziți pe soții creștini. Conștiința
le-o treziți. Pocăința le-o insuflați. Cele bune și de folos, cele
binecuvântate să le sporiți, iar de cele nefirești, rele și stricate să
ne izbăviți. Păziți-ne de smintelile și tulburările acestui veac
întunecat, nor călăuzitor făcându-se pentru noi rugăciunile voastre
către Hristos. Amin.
Sfinților Apostoli Acvila cu soția ta, Priscila;
Andronic cu soția ta, Iunia și Filimon cu soția ta, Apfia, și fiul
vostru, Arhip, care întru calea căsătoriei și a familiei ați petrecut,
luați aminte la mulțimea ispitelor în care familiile viețuiesc în zilele
noastre. Puținătatea dragostei și a înțelegerii slăbește unitatea și
alungă pacea multora. Multa sudoare cu care muncim, ca altădată vechii
iudei robind la cărămizile lui Faraon, stoarce din noi toată vlaga cea
sufletească pe care o datorăm casnicilor noștri.
Suntem copleșiți de
nevoile zilei și am uitat să trăim pentru viață, iar nu pentru cele ale
lumii. Ne facem griji pentru multe, pentru cele cu care ne vom îmbrăca,
ne vom hrăni și ne vom adăposti, uitând porunca Mântuitorului care ne
spune că de cele cerești să ne îngrijim, că toate cele de trebuință
pentru traiul zilnic se vor adăuga nouă. Pentru aceasta, ne afundăm în
neliniștea cea rea și ne facem unii altora nu sprijin, ci tirani. Și,
adăugând rană peste rană, căutăm mângâiere în frumuseți străine, trădând
dragostea cea dintre noi. Într-un cuvânt, nefericire, amar și
despărțire apasă pe sufletele celor căsătoriți, umplând de suferință
sufletele multor copilași.
Nu ne lăsați pe noi, ci din iadul acesta
scoateți sufletele noastre, Sfinților Apostoli Acvila și Priscila;
Andronic și Iunia; Filimon și Apfia cu fiul vostru, Arhip! Împăcați
sufletele noastre, întoarceți-ne unul către celălalt și pe toți către
Dumnezeu, ca să aflăm milă, pace și dragoste mântuitoare! Din tirania
grijilor celor multe și a stăpânirii asupra celuilalt, în încredințare
în purtarea de grijă a lui Dumnezeu și slujirea celuilalt prefaceți
slabele noastre puteri sufletești! Astfel încât, prin rugăciunile
voastre, să aflăm izbăvire din ispita despărțirii și a neiubirii dintre
noi și să ne facem unii altora prilej de bucurie și de odihnă. Sfinților
Apostoli, de la Tronul Mielului de unde vă aflați, pe noi, cei din
lume, dar nu ai lumii, nu ne uitați și nu ne treceți cu vederea. Ci,
văzând zilele că sunt rele, grabnic veniți-ne în ajutor, ca prin
rugăciunile voastre mântuire să dobândim. Amin.
Macarie Drăgoi Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord
Sursă: EpiscopiaScandinavia.
Rugăciune către Sfinții Apostoli
Sfinților Apostoli Petru și Pavel,
Andrei cel întâi chemat, Evangheliștilor Matei, Marcu, Luca și Ioan
Teologul dimpreună cu Iacov cel Mare, Filip, Bartolomeu, Toma, Iacov al
lui Alfeu, Iuda Tadeul (numit și Levi), Simon Zelotul (numit și
Natanael), Matia, Iacov cel Mic, Cleopa, Lazăr, Zaheu, Timotei, Tit,
Filimon, Arhip, Onisim, Barnaba, Sila, Silvan, Crescent, Epenet,
Andronic, Acvila, Anania, Ștefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon,
Parmena, cu toți sfinții apostoli și cu toți cei întocmai cu apostolii,
rugați-vă Preamilostivului Dumnezeu ca să dea iertare de păcate,
sufletelor noastre!
Voi, cei ce sunteți stâlpii Bisericii întemeiate
pe piatra Hristos, luați aminte la rugăciunea noastră pe care cu
umilință o aducem înaintea voastră! Cei care v-ați pus sufletul pentru
turma pe care ați păstorit-o pentru Hristos și întru Acesta v-ați
îmbogățit sărăcind lumii, luați aminte și la starea noastră a
creștinilor din aceste vremuri de pe urmă!Întăriți pe păstorii noștri
duhovnicești și întru cinste îi păziți, pe monahi și monahii întru
curată nevoință îi ajutați, iar poporului cel evlavios, vă rugăm,
credință și pocăință să îi insuflați. Apărați-ne de bântuiala ereziilor,
de sminteli și de rătăciri, de schisme și de dezbinări, de răcirea
credinței și a dragostei dintre noi. Trezvie duhovnicească ne dăruiți și
de duhul lui antihrist ne păziți, ca să nu ne prindă înșelătorul în
cursele sale cele viclene. Astfel încât, prin rugăciunile voastre, să
aflăm milă de la Hristos, Dumnezeul nostru, și mântuire să dobândim.
Amin.
Cântări Liturgice
Tropar - Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia, glasul al 4-lea
Apostole Sfinte Arhip, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.
Condac - Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia, glasul al 4-lea
Ca pe o stea mare câștigându-te Biserica pe tine, Fericite Arhip și luminându-se cu razele minunilor tale, strigă către tine: scapă pe cei ce cu credință cinstesc sfântă pomenirea ta.
Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia (Viețile Sfinților)
Sfântul Apostol Arhip, unul din cei 70 de apostoli, a fost episcop după Sfântul Epafras din Colose, în cetatea Frigiei, după mărturia Sfântului Ambrosie. Pentru aceasta Sfântul Apostol Pavel îl numește ostașul său, în scrisoarea sa către Filimon. Sfântul Filimon era cetățean vestit în Colose, iar despre Sfânta Apfia, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, că era soția lui Filimon. Acest sfânt Filimon, crezând în Hristos, a făcut casa sa biserică, pentru că la dânsul se adunau toți credincioșii din Colose și se săvârșeau în casa lui dumnezeieștile slujbe, ca în biserică. După aceasta, Sfântul Filimon a fost episcop, în apostolie; pentru că în vremile Sfinților Apostoli, unii erau episcopi cu scaun, iar alții fără scaun și mergători prin diferite cetăți și țări, și unii ca aceștia se numesc episcopi apostolești, deoarece se trimiteau la apostolie să propovăduiască.
Sfântul Filimon, fiind pus într-o episcopie ca aceasta, s-a numărat în ceata sfinților 70 de apostoli, că umbla prin cetățile Frigiei și prin altele, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, se scrie despre dânsul că a fost episcop și în Gaza. Sfânta Apfia rânduia Biserica cea din Colose, slujind lui Dumnezeu ziua și noaptea în posturi și în rugăciuni și odihnea pe sfinții cei ce se osteneau întru bună vestirea lui Hristos. Apoi hrănea pe săraci, scăpătați și străini, încât casa ei era nu numai biserică, ci și primitoare de străini, bolniță și adăpostire tuturor celor care nu aveau unde să-și plece capetele.
Într-o vreme, fiind în Colose, urâtul de Dumnezeu praznic al necuratei Artemida, Sfântul Apostol Arhip, cu cei ce erau acolo și cu Sfântul Filimon, adunând pe toți credincioșii în casă ce se rânduia de Sfânta Apfia, înălțau lui Dumnezeu rugăciunile lor cele obișnuite, săvârșind sfânta slujbă. Iar închinătorii de idoli, care urau pe credincioși, știind că toți creștinii sunt adunați în casa lui Filimon, au năvălit asupra lor fără de veste și au izgonit turma lui Hristos, pe unii bătându-i și pe alții ucigându-i, iar pe Sfinții Apostoli Arhip și Filimon și pe Sfânta Apfia, prinzându-i, i-au dus la mai-marele cetății Efesului, Artoclis, și, după porunca aceluia, pe toți i-au torturat.
Mai întâi au fost întinși pe pământ și târâți, bătându-i cu toiege fără de milă; apoi, îngropându-i pe fiecare deosebit în pământ până la coapse, îi ucideau cu pietre. Drept aceea, pe Sfântul Filimon și pe Sfânta Apfia, ucigându-i cu pietre, i-au împroșcat, iar pe Sfântul Arhip, bătându-l, l-au lăsat viu, spre batjocorirea copiilor. Adunându-se copiii, cu cuțitele au străpuns pe sfântul. Astfel apostoleasca treime a sfinților mucenici s-a dus la ceruri înaintea scaunului Preasfintei, de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților
Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 19 februarie
În această lună, ziua a nouăsprezecea, pomenirea sfinților apostoli Arhip, Filimon și Apfia;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Maxim, Teodot, Isihie și Asclepiodota;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ravula;
Tot în această zi, pomenirea preacuvioșilor părinților noștri și mărturisitorilor Eugeniu și Macarie;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Conon;
Tot în această zi, pomenirea cuvioasei maicii noastre Filoteia, cea din Atena, a cărei viață e arătată în Noul Limonariu.
Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 20 februarie
În această lună, ziua a douăzecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru, Leon, episcopul Cataniei, făcătorul de minuni;
Tot
în această zi, pomenirea sfântului mucenic Sadoc episcopul și a
sfinților ce s-au săvârșit împreună cu dânsul, o sută douăzeci și opt la
număr;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Visarion;
Tot în această zi, pomenirea celui dintre sfinți părintelui nostru Agaton, papă al Romei;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Chindiu, episcopul Pisidei;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Plotiu;
Pe Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia să îi rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinților Apostoli rugați-vă lui Hristos pentru noi! Cu ale lor sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.