Rețineți că, ați fost alesi pentru cea mai mare misiune a vieții voastre, pentru a da un corp fizic unui suflet, unei scântei a lui Dumnezeu.

 

- COPILUL TĂU TE-A ALES -

Știai că, sufletul fiului tău, te-a ales înainte să se nască, ca să poți fi mama lui ???

Sufletul călătorește în infinit, în timp ce decide unde vrea să se nască din nou, este conștient de experiențele sale, amintirile și acordurile anterioare, pe care le-a făcut înainte de a se întrupa.

Când un suflet decide să se nasca, alege părinții pe care vrea să-i aibă, ceea ce speră să învețe și să trăiască în timpul acelei noi oportunități din noua viață.

Acolo se unesc acele suflete, se reunesc, ca parinti, pentru a dărui un corp nou, acelei părți a lui Dumnezeu care vine pe lume.

Acolo, energia divină se unește cu cea a acelor noi părinți și creează o legătură, pe care nimeni nu o poate rupe.

De aceea, trebuie să fii recunoscător, ca vei avea un copil, să te simți fericit că un suflet a decis să vină în familia ta, care a decis să-ti poarte propriul sânge și să învețe de la tine.

Este cea mai mare onoare pe care o poate primi cineva, chiar și atunci, când simte că nu este pregătit să crească un copil. Dacă Dumnezeu i-a permis, este că, are tot ceea ce sufletul are nevoie, pentru a se dezvolta în mediul în care a decis să se reîncarneze.

Aventura prin care trece mama, de a da viață, a avea acea minune.... copilului său ...

Această nouă cale care începe din momentul concepției, este plină de multe provocări, îngrijire specială, dragoste și așteptare deoarece, multe mame, simt cu greu trecerea a nouă luni, pentru a-și putea întâlni copilul.

Părinții oferă copilului tot ceea ce e necesar si are nevoie, pentru a creste sănătos. Il inconjoara cu iubire și învață multe, pentru ca acel suflet sa poata experimenta laturi de ei.

Trebuie să afle, cand sufletul decide ce familie o poate ajuta să își îndeplinească misiunea de viață pe care o are și astfel să învețe ce este necesar pentru a o îndeplini.

Treaba părinților, de a direcționa acel suflet, către acel tel pe care îl are ...

Deși drumul este întotdeauna greu, există momente bune, momente triste, dar un tată și o mamă nu regretă niciodată ceea ce trebuie să trăiască pentru a-și vedea copilul crescând.

Rețineți că, ați fost alesi pentru cea mai mare misiune a vieții voastre, pentru a da un corp fizic unui suflet, unei scântei a lui Dumnezeu.

 

Sfântul Mucenic Florentie din Tesalonic

O, a mucenicului Florentie îndrăznire!, aleargă către foc, ca înspre răcorire. Frescă, Mănăstirea Dionysiou, 1547

Sfântul Mucenic Florentie era din cetatea Tesalonicului. Și fiind creștin și râvnitor al binelui, ocăra și defăima înaintea tuturor pre dumnezeii elinilor, întărea pre creștini în credința cea întru Hristos și-i îndemna în tot chipul spre lucrarea dumnezeieștilor porunci. Deci, făcând el așa, fu prins de ighemonul cetății, și fiind întrebat, mărturisi pe Hristos cu îndrăzneală, fără frică înaintea tuturor, că este Dumnezeu mai înainte de veci și Făcătorul tuturor; și că dumnezeii păgânilor sunt lemne, pietre, aur, argint, aramă, fier, idoli fără suflet și fără simțire. Acestea zicând, îl bătură cumplit, îl spânzurară de un lemn și-l strunjiră și aprinzând foc mare, îl aruncară în mijlocul focului; iar bucurându-se și rugându-se într-însul și mulțumind lui Dumnezeu, se săvârși și luă cununa martiriului.

Martiriul Sfântului Florentie, ilustrație din Minologhionul Împăratului Vasile al II-lea, 985

Tropar, Glasul I: Locuitor pustiei…
Purtătorule de biruință al Domnului și luptător pentru credință, slava nevoitorilor și a îngerilor, împreună cetățean cu ei, Florentie, nu înceta a-L ruga stăruitor pe singurul Dumnezeu Atotbun pentru toți cei care îți săvârșesc ție cu evlavie pomenirea și îți strigă ție: Slavă lui Hristos, Celui ce te-a întărit pe tine, Slavă Celui ce te-a încununat pe tine, Slavă Celui ce dăruiește prin tine tuturor tămăduiri.

Condac, Glasul IV: Arătatu-s-a astăzi…
Luminoasă ca soarele a răsărit credincioșilor astăzi cinstită pomenirea ta, ducându-i la lumină pe cei ce-ți strigă ție: Bucură-te, Florentie, slava Mucenicilor.

Mărimuri

Bucură-te, a Mucenicilor frumusețe și a ortodocșilor bucurie, purtătorule de biruință!
Bucură-te, împreună cetățean cu dumnezeiescul Dimitrie!
Bucură-te, Florentie, slava Tesalonicului!

Sinaxar 13 Octombrie

 

În aceasta luna, în ziua a treisprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Carp si Papil, Agatodor si Agatonica.

Acesti sfinti mucenici ai lui Hristos au fost pe vremea împaratului Deciu si a lui Valerian proconsulul Asiei, cu mestesugul doctori. Sfântul Carp era episcop Tiatirilor, iar Papil era hirotonit diacon de acest Carp. Deci, prinzându-se de catre domnitor si întrebati fiind, au marturisit înaintea tuturor numele Domnului Hristos si silindu-i sa faca Jertfa la idoli si neînduplecându-se, ei au fost legati pe lânga cai si târâti de la Tiatira pâna la Sardia si acolo spânzurându-i de un lemn i-au strujit. Atunci si Sf. Agathodor sluga fiind sfintilor si urmând lor s-a întarit de dumnezeiescul înger si a marturisit pe Hristos. Deci spânzurându-l si pe el l-au batut cumplit cu toiege. Si asa fiind batut si-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. Iar Sf. Carp fiind spânzurat a râs; si fiind întrebat de catre domnitor, pentru ce ai râs Carp a zis: "Am vazut slava Domnului meu si m-am bucurat". Iar pe Papil l-au legat de patru pari, si l-au ridicat sus, apoi l-au împroscat cu pietre de care a ramas nevatamat. Dupa aceea fiind adusi de fata sfintii împreuna i-au tavalit peste spini în sus si în jos, si batându-i deasupra pe pântece. Dupa aceea i-au dat ca sa-i manânce fiarele. Atunci un leu, o minune!, racnind oprea pe chinuitori de la atâta nemilostivire. Si batându-le cu piroane încaltaminte de fier în picioare, i-au aruncat în cuptor; atunci si Agathonica, sora Sfântului Papil, facând rugaciune, a intrat si ea cu dânsii. Si ramânând sfintii nearsi si nevatamati, li s-au taiat capetele cu sabia.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Florentie.

Sfântul Mucenic Florentie, a fost din cetatea Tesalonicului. Si fiind crestin si râvnitor binelui, ocara si defaima înaintea tuturor, pe dumnezeii elinilor, întarea pe crestini în credinta cea în Hristos si-i îndemna în tot chipul spre lucrarea dumnezeiestilor porunci. Deci facând el asa a fost prins de guvernatorul cetatii si fiind întrebat, a marturisit pe Hristos cu îndrazneala fara frica înaintea tuturor, ca este Dumnezeu mai înainte de veci si Facatorul tuturor; si ca zeii pagânilor, sunt lemne, pietre, aur, argint, arama, fier, idoli fara suflet si fara simtire. Acestea zicând, l-au batut cumplit, l-au spânzurat de un lemn si l-au strujit; si aprinzând foc mare l-au aruncat în mijlocul focului; iar el bucurându-se si rugându-se în taina si multumind lui Dumnezeu, s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Dioscor.

Acesta a marturisit pe vremea împaratiei lui Diocletian. Se tragea cu neamul din schinopoliti si cu vrednicia era sfetnic. Deci socotind toate lucrurile lumii acesteia ca pe niste gunoaie, numai ca sa dobândeasca pe Hristos, a luat îndrazneala si stând înaintea guvernatorului Luchian, înfruntându-l si mai vârtos batjocorindu-l, întru nimic îi socotea înfricosarile si amagirile; mai ales când acela arata sfântului foc si organele vârtejelor, si alte multe feluri de chinuri. Însa toate acestea au ramas nelucratoare si s-au aratat ca o nimica înaintea barbatiei si a marimii de suflet a mucenicului. Pentru aceasta în cele din urma, cu sabia i-a taiat sfântul lui cap.

Tot în aceasta zi, Sfântul Parintele nostru Nichita Patriciu Marturisitorul.

Acesta s-a nascut în Paflagonia din parinti crestini si iubitori de Dumnezeu; se zice ca era rudenie cu împarateasa Teodora. Deci dându-se la învatatura si la Sfintele Scripturi a mers în Constantinopol, fiind de saptesprezece ani. Si tinând atunci Irina sceptrurile împaratiei si aflând ca copilul era facut famen de parintii sai l-a luat în casa si peste putina vreme a ajuns mai mare peste toti ai casei. Si ajungând la vrednicia patriciilor, a fost pus guvernator al Siciliei. De atunci traind bine, precum iubeste Dumnezeu si vrând sa se calugaresca, nu l-au lasat împaratii Nichifor si fiul sau Stavrachie. Iar apoi împaratind Mihail (adica Rangave, care si Curopalat se zicea), abia dupa multe rugaciuni, i-au dat voie sa se faca monah, însa din cetate sa nu iasa; ci dându-i Mânastirea Hrisonichi la poarta de aur i-au poruncit sa petreaca acolo. Si era de cincizeci de ani când s-a calugarit; si la aceasta mânastire s-a aflat, pâna în zilele împaratiei lui Leon Armeanul luptatorul împo-triva icoanelor.

Daca a vazut necinstea ce se facea icoanelor, a iesit din cetate si a mers la un metoc pe care îl daruise el mânastirii si s-a amestecat cu fratii cei de rând, mâncând cu ei si lucrând împreuna cu ei. Iar unii din clevetitori facând voia luptatorului împotriva lui Dumnezeu, i-a spus ca acesta avea o icoana a Mântuitorului, pe care din credinta o luase de la Roma. Deci a fost trimis unul din rânduiala sa înfricosându-l cu cuvinte aspre si cu îngroziri, si cerându-i sa-i dea cinstita icoana; iar el nevrând a raspuns: "Nu este a mea aceasta cinstita icoana, ci este a lui Dumnezeu si a fost daruita în sfintele odoare ale bisericii". Deci apucând pe alt frate, ca sa-i arate ceea ce cauta, a intrat în biserica si aflând-o a luat-o ca si cum ar fi fost lucru de nimic si a aruncat-o fara de cinste la asternutul picioarelor lui. Sfântul vazând aceasta a suspinat din adâncul inimii, socotind ca aceasta era sa fie începatura chinurilor lui. Deci, vrând sa plece trimisul împaratesc, a închis pe sfântul sa nu iasa nici de acum de acolo.

Dupa acestea luând împaratia Teofil luptatorul împotriva lui Dumnezeu si acesta purtând si el razboi împotriva sfintelor icoane, a trimis si catre sfântul pe oarecare Teodosie sa-i spuna înaintea celor ce se aflau acolo ca, sau sa se împartaseasca cu patriarhul Antonie, si sa nu se închine icoanelor, sau în acel ceas sa fie izgonit. Iar sfântul zise: "Nu voi înceta niciodata a ma închina icoanei lui Hristos si Dumnezeului meu, macar ca aceasta nu va place". Iar pe Antonie, avându-mi mintea întreaga, nu-l voi numi Patriarh, ci desfrânat. Deci izgoneste, taie, fa ce-ti este voia; si îndata l-a izgonit de acolo. Iar sfântul multumind lui Dumnezeu si luând cu dânsul trei frati a mers la alt metoc ce era acolo aproape si petrecând acolo sfânta patruzecime, pâna la Pogorârea Sfântului Duh, s-a dus la Pantihia. Dar iesise porunca sa nu fie primiti crestinii care fug. Atunci sfântul s-a întors la Erivol, si acolo a venit catre dânsul un oarecare Nicolae, rudenie a sa, si i-a spus ca ar gasi mare odihna, daca ar vrea sa mearga la metocul lui, ce se cheama Zulupas si s-a dus acolo.

Apoi peste putina vreme a venit porunca de la luptatorii împotriva icoanelor ca sau sa se împartaseasca cu ei, sau sa fuga de acolo. Deci iesind si de acolo, s-a dus la Catisia si aflând un loc mic l-a cumparat si a zidit o biserica în numele Sfintilor Arhangheli si petrecând în aceea câtiva ani, bine si cu placere dumnezeiasca, împreuna cu fratii ce erau cu el, în cele din urma s-a dus la mânastirea cea de lânga mare; unde învatând pe monahi si rugându-se pentru dânsii si cunoscându-si mai înainte mutarea catre Domnul, a raposat la saptezeci si cinci de ani ai vietii sale.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Veniamin Diaconul.

Acest fericit Veniamin era în zilele lui Isdigherd împaratul Persiei; fiind diacon la Biserica lui Dumnezeu, a adus pe multi pagâni la dumnezeiasca cunostinta. Atunci a fost pârât ca un facator de rele; pentru aceasta a fost batut si bagat în temnita unde a zacut doi ani. Deci venind un sol de la împaratul romanilor, la împaratul persilor, si aflând de aceasta, a rugat pe împaratul, ca sa slobozeasca pe Veniamin; iar împaratul l-a întrebat daca va înceta sa mai învete pe magi crestinismul? Si solul a raspuns: "Asa este împarate, sa pazeasca în tot chipul poruncile tale precum trebuie". Iar Veniamin daca a auzit cuvintele solului, a zis: "Este peste putinta sa nu împart eu lumina care am primit-o, caci de câta certare este vrednic, cel ce va ascunde talantul, ne arata aievea învatatura sfintelor Evanghelii". Împaratul nepricepând nimic din toate acestea, a poruncit sa-i dea drumul din legaturi; iar el iarasi s-a dus de facea cele obisnuite. Pentru care mâniindu-se împaratul, a facut douazeci de tepusi de trestii ascutite si i le-au bagat pe sub unghiile mâinilor si ale picioarelor. Si vazându-l ca socotea chinurile ca niste jucarii, a facut alta tepusa de trestie ascutita, si i-a pus-o în madularul udului, pe care punând-o si scotând-o adesea, facea dureri nesuferite sfântului. Apoi dupa chinul acesta, acea fiara fara de omenie a poruncit sa-i îndese prin sezut un lemn gros care avea de toate partile noduri; si asa si-a dat duhul catre Domnul.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Antigon care s-a savârsit prin foc.

Tot în aceasta zi, Sfânta noua Mucenita Hrisi (Zlata), care s-a nevoit în oarecare loc al eparhiei Moglenilor ce se numeste Slatina (Slatena), la anul 1795, în bucati taindu-se s-a savârsit.

Noua Muceniţă Zlata (Hrisi), acest "vas de aur al fecioriei şi mireasă neprihănită a lui Hristos", s-a născut în satul Slatena, eparhia moglenilor aflată la graniţa dintre Bulgaria şi Serbia, vreme în care Bulgaria era sub jugul turcesc.

Încă din tinereţe Zlata a dezvăluit un caracter puternic, credinţă nestrămutată în Hristos, frumuseţe şi neprihănire. Însă unul din turci şi-a rănit inima cu frumuseţea ei şi a răpit-o la casa lui pe când ea aduna lemne, încercînd de mai multe ori să o seducă şi să o convingă să treacă la Islamism. Nereuşind cu vorba, turcul a trecut la ameninţări cu tortura.

Sfânta muceniţă nu s-a înfricoşat de aceste ameninţări, mărturisind cu tărie că nu va renunţa la Hristos, indiferent de chinurile ce i se pregăteau. Timp de şase luni păgânii agareni au încercat să o facă pe Zlata să le accepte religia, dar în zadar, ea a rămas neclintită în credinţa sa. După aceste încercări, ei au încercat să o forţeze folosindu-i pe părinţii şi surorile ei, ameninţînd că dacă nu o vor convinge ei să renunţe la Hristos, o vor omorî şi pe ei îi vor chinui.

Părinţii şi surorile sale au început a plînge amar şi a o ruga să se lepede de Hristos "măcar de formă" ca să scape de chinuri şi moarte. "Dacă mă ispitiţi să mă lepăd de Hristos, nu mai sunteţi familia mea. În schimb am pe Domnul Iisus Hristos ca tată şi pe Maica Domnului ca mamă, iar sfinţii îmi sunt fraţi şi surori!"

Văzînd musulmanii că nu îi pot slăbi credinţa, au chinuit-o timp de trei luni, bătînd-o cu bâtele. Apoi, au jupuit fâşii de piele de pe trupul ei, înroşind pământul cu sângele său şi mai pe urmă au înroşit un fier în foc şi i l-au băgat prin urechi.

În apropiere de locul unde suferea ea se afla părintele ei duhovnicesc, ieromonahul Timotei de la Mănăstirea Stavronikita din Muntele Athos. Ea i-a trimis vorbă să se roage pentru ea ca să aibă putere să îndure mucenicia până la capăt. Duhovnicul ei a fost cel care a păstrat însemnări despre suferinţele sfintei.

În cele din urmă, musulmanii furioşi că au fost învinşi de o femeie, au legat-o de un copac şi au tăiat-o în bucăţi cu cuţitele. Sufletul ei curat a fost luat la Domnul, Care a răsplătit-o cu două cununi: una a fecioriei şi cealaltă a muceniciei. Nişte creştini au adunat sfintele moaşte şi le-au îngropat în secret, cu mare evlavie. Sf. Zlata a suferit pentru Hristos în anul 1795.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna octombrie în 13 zile: pomenirea Sfintilor Mucenici Carp, Papil, Agatodor si Agatonica(†250).

        Acesti Sfinti Mucenici ai lui Hristos au trait pe vremea imparatului Decius (250-253) si a lui Valerian, conducatorul Asiei. Pentru taria credintei lor si pentru viata lor curata, Sfantul Carp se invrednicise sa ajunga episcop la Tiatira, iar Sfantul Papil era diaconul sau, avand de la Hristos si darul tamaduirilor, si impreuna raspandeau cu mult zel dreapta credinta si mangaiau poporul in suferintele sale. Deci, au fost parati imparatului, nu numai ca ei insisi nu se inchina zeilor, dar ca indeamna si pe altii sa se lepede de idoli. A trimis atunci imparatul pe Valerian, sfetnicul sau si mare prigonitor al crestinilor, in partile Asiei, iar acesta porunci ostasilor ca Sfintii Carp si Papil sa fie prinsi si adusi inaintea sa, la Tiatira. Deci, fiind prinsi si intrebati, ei au marturisit cu indrazneala, inaintea tuturor, numele Domnului Hristos si neprimind ei sa aduca jertfa idolilor, au fost pusi la chinuri. I-au legat de cai iuti si i-au dus in goana, mai mult tarandu-i, de la Tiatira la Pergam, orasul lor de nastere, iar acolo au fost batuti cu toiege cu spini si trupurile lor au fost arse cu faclii, cat Sfantul Agatodor, slujitorul lor, fiind de aceeasi credinta cu ei, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, din aceste chinuri. Au fost apoi spanzurati, pe lemn si, pe cand li se strujeau trupurile, Sfantul Carp a zambit in chinuri si, fiind intrebat: "De ce ai ras, Carp?", acesta a zis: "Am vazut slava Dumnezeului meu si m-am bucurat".
        Deci, ii tavalira peste spini, in sus si in jos, si i-au dat sa-i manance fiarele si, scapand nevatamati, Sfinti nu incetau a marturisi pe Hristos, incat au fost osanditi sa fie arsi in foc. Iar pe cand se infierbanta cuptorul, s-a ivit si Agatonica, sora lui Papil diaconul, care, marturisind inaintea lui Valerian ca si ea este crestina, cerea sa fie partasa la chinurile Mucenicilor. Deci, la porunca lui Valerian, tustrei au fost aruncati in cuptorul cel incins. Si, ramanand nearsi, li s-au taiat capetele cu sabia.
 

 
 
 

Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Antioh despre mitã, dobândã si iubirea de arginti.

        Cel ce ia dobanda, cel ce ia mita, ca si iubitorul de arginti si rapitorul sunt ca o caruta cu patru cai, avand ca vizitiu pe satan cel mandu, caruta pe care Dumnezeu a surpat-o. Satan aduna inca pe toti cei ce-l urmeaza, spre a lor pierzare. Deci, nu se cade celor ce au minte a fi purtati de vrajmasul, ca nu impreuna cu el sa ajunga in groapa si in focul cel vesnic, ci in viata, spre mai bine, sa se indrepteze, precum si Apostolul zice: "Avand hrana si imbracaminte, sa fim indestulati cu acestea." Iar cei ce vor sa se imbogateasca au parte de nenorociri si de cursele vrajmasului, nepazind poruncile apostolesti, iar, mai bine zis, ale lui Dumnezeu, care graieste: "Sa nu castigati nici aur, nici argint, nici sa va ingrijiti ce veti manca sau ce veti bea si cu ce va veti imbraca!" Ca pe cel ce aduna bogatie pe aceasta cale, il surpa Dumnezeu si cu ale sale picioare il calca. Inca si in cartea Proverbelor, infrunta pe cel ce ia mita, zicand: "Cel ce iubeste argintul, nu se va satura de argint; si sa nu apuci de la cel sarac, ca sarac este si nu stie umbla". Ca zice Domnul: "Mai bine este a da, decat a lua". Iar in Lege zice: "Sa nu dezvinovatiti pe cel necurat, pentru mita, si nici sa nu iei mita, fiindca mita creste si orbeste ochii celor ce vad". Ca si Samuil tinand porunca Legii, graia catre norod: "Oare din mainile voastre am luat izbavirea? Iata martor este Domnul, ca n-a ajuns mita in mainile mele". Iar Proorocul Amos, maniindu-se pe judecatori, zicea: "Mita aleasa de la saraci ati luat". Iar Isaia, ocarand cetatea zicea: "Dregatorii tai iubesc mita, dispretuind rasplatirile. Vai celui ce face dreptate celui necurat pentru mita, si lucrul cel drept pe nedrept il ia de la omul cel drept". Si iarasi: "Pierzator lucru este dobanda pentru insusi sufletul celui ce ia, iar cel ce nu iubeste dobanda viu va fi". Si iarasi: "Cel ce primeste mita fara dreptate nu se va indrepta inaintea lui Dumnezeu. Ca mai bun este numele bun, decat bogatia cea multa". Iar David se ruga lui Dumnezeu, zicand: "Sa nu pierzi, cu cei necredinciosi, sufletul meu".
        Oare vezi ca Scriptura numeste, pe ucigasi si pe primitorii de daruri barbati ai sangelui si fara de lege? Inca asemenea cu aceasta a zis Domnul: "Nebunule, intru aceasta noapte sufletul tau vor sa-l ceara de la tine, dar cele ce le-ai gatit ale cui vor fi?" Nebuni numeste pe cei ce-si pun nadejdea in bogatia cea pieritoare. Si, iarasi, David zice: "Pleaca inima mea spre invataturile tale, iar nu la dorinta de castig". Inca si Iov, aratandu-si curatia, zicea: "Au, doara, mana mea s-a atins de mita?" Si Insusi Domnul ne porunceste, graind: "Luati aminte si va paziti de toata lacomia, ca nu din bogatia omului este viata lui, ci precum este scris: Dreptul prin credinta va fi viu!"
 

 
 
 

Întru aceeasi zi, cuvânt din Pateric, despre miluirea strãinilor.

        Un oarecare monah, antiohian de neam, cucernic, de la manastirea lui Casian, a mers la Sfintele Locuri pentru rugaciuni. Si, zabovind el acolo, s-au sfarsit cele de care avea trebuinta si nu stia ce sa faca. Si, sezand in biserica, se intrista de aceasta si, plecandu-se, a adormit putin si a vazut pe Domnul nostru Iisus Hristos, graindu-i lui: "Du-te la iconomul Sfintei Invieri si sa-i zici lui: M-a trimis Iisus la tine, sa-mi dai, pentru Dansul, un galben si iti voi da zapis la mana si cand va veni Iisus iti va da glabenul". Si monahul desteptandu-se, si rugandu-se, a crezut cuvantul. Si, mergand,a aflat pe iconom si i-a zis precum i s-a poruncit. Si i-a raspuns iconomul: "Dar cand va veni Iisus, ca sa mi-l dea?" Iar monahul a zis: "Eu ti-am spus precum am auzit, iar tu, cum stii, asa sa faci!"
        Atunci i-a zis lui iconomul: "Fa-ti zapisul tau!" Si, sezand monahul a scris asa: "Eu, Ioan monahul de la Antiohia Siriei, marturisesc ca am luat un galben de la tine Stefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei Invieri, trebuindu-mi. Pentru incredintare, am facut acest inscris al meu si, cand va veni Iisus Hristos, ti-l va da". Deci a luat galbenul si a plecat. Iar in noaptea cea dea a doua a vazut iconomul in vis pe Oarecine, graindu-i: "Ia-ti galbenul si sa-Mi intorci zapisul monahului.". Iar el nu voia, graind: "El a zis ca Iisus va veni si-mi va plati". Iar el a zis: "Eu sunt Iisus. Ia-ti, dar, galbenul si-Mi da zapisul calugarului, ori vrei sa iei ceva mai mult. Iata ce-i al tau". Si, desteptandu-se, a trimis pe niste oameni dupa monah, zicandu-le: "Ori unde il veti afla pe acel monah, sa-l aduceti la mine". Si, aflandu-l, i-au zis: "Mergi ca te cheama iconomul". Iar el, temandu-se, cugeta intru sine ca s-a cait si vrea sa-i ia galbenul si mergea cu sfiala. Iar iconomul, vazandu-l i-a zis: "Parinte, mai ia si alti galbeni, cati vei voi, si-mi fa zapis." Iar el a raspuns: "Iarta-ma, ca mai multi nu-mi trebuie, destul imi este acesta, ca nici Domnul nu mi-a zis sa iau mai mult de un galben". Si s-au mirat cei ce au auzit si au proslavit fagaduintele Domnului cele nemincinoase. A Caruia este slava, in vecii vecilor! Amin.
 

Acatistul Sfintei Mari Muceniţe Anastasia Romana

 

Condacul 1

Orfană ai rămas de mică, fiind de trei ani, dar Părintele orfanilor, Care nu părăseşte pe cei străini, a rânduit ca să fii luată într-un sfânt lăcaş al unei mănăstiri, unde ai crescut cu multă grijă. Acolo cu darul lui Dumnezeu ai învăţat sfânta credinţă şi te-ai încununat cu frumoase virtuţi, ajungând la desăvârşirea sfinţeniei, pentru care noi te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Icosul 1

În post, privegheri şi rugăciuni neîncetate ai crescut şi ai petrecut în sfânta mănăstire, unde cu tot sufletul ai slujit Domnului. Ca un crin alb ai înflorit în grădina lui Hristos, împodobindu-ţi fecioria cu virtuţi sfinte, ai ajuns bine plăcută Domnului, pentru aceasta noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, fecioară preafrumoasă;
Bucură-te, cea preamult lăudată întru învăţătura creştinească;
Bucură-te, căci Dumnezeu a vrut ca să te ocrotească;
Bucură-te, în viaţa călugărească să te desăvârşească;
Bucură-te, căci cu darul Său din restriştea lumii te-a luat;
Bucură-te, căci cu lumina Sa mintea ţi-a îmbrăţişat;
Bucură-te, odraslă sfântă de Hristos aleasă;
Bucură-te, ca să-I ajungi scumpă mireasă;
Bucură-te, pasăre măiastră care cânţi noaptea la rugăciune;
Bucură-te, ceea ce ai fost scoasă din a lumii deşertăciune;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 2-lea

Dar vrăjmaşul neamului omenesc, văzând nevoinţele tale cele sfinte, prin care era călcat de fecioreştile tale picioare, a pornit asupra ta războiul lui pe faţă; a început prin oameni vicleni a te pârî la păgânii cei cumpliţi, precum că eşti frumoasă la chip şi că eşti într-o mănăstire, unde cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Auzind aceasta necuratul guvernator, a poruncit ca să te ia cu sila de la mănăstire, şi mergând cei trimişi, au zdrobit uşile cu securi. Atunci a fost mare frică asupra mieluşiţelor lui Hristos, dar egumena te întărea pe tine, Sfântă Anastasia, ca să primeşti cununa cea mucenicească. Tu cu multă bărbăţie ai stat în faţa tiranilor, iar noi te lăudăm cu drag:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, căci pe vrăjmaş l-ai biruit;
Bucură-te, cu postiri şi neîncetate rugăciuni sub picioare l-ai strivit;
Bucură-te, şi cu mare ruşine el s-a depărtat de tine;
Bucură-te, că atunci vrăjmaşul a început război pe faţă;
Bucură-te, şi a început prin oameni vicleni să te pârască;
Bucură-te, căci a ta viaţă sfântă o a descoperit;
Bucură-te, şi te-a arătat la guvernatorul cel cumplit;
Bucură-te, că el atunci a trimis oşteni la mănăstire, ca să te ia cu sila;
Bucură-te, şi să te ducă în faţa lui cea fără de milă;
Bucură-te, ceea ce ai avut luptă mare;
Bucură-te, ceea ce ai început ca să suferi pentru Domnul chinuri amare;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 3-lea

Sofia cea cu viaţă sfântă te-a întărit, frumoasă Anastasia, cu poruncile dumnezeieşti, îndemnându-te la mari virtuţi şi multă sfinţenie, ca să biruieşti în faţa vrăjmaşilor şi să primeşti de la Domnul cununa cea neveştejită a Împărăţiei cereşti. Iar tu ascultai de ea cu râvnă şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Atunci când te sfătuia mama ta cea duhovnicească, deodată ca nişte fiare sălbatice au năvălit trimişii dregătorului şi cu mare silnicie în grabă te-au apucat şi, legându-te cu lanţuri, te-au dus la păgânul cel necurat. Iar tu răbdai o răpire aspră ca aceasta cu mulţumire, pentru care îţi cântăm aceste laude:
Bucură-te, Sfântă Anastasia cea de sfinţenie iubitoare;
Bucură-te, ceea ce ai fost înzestrată cu multă răbdare;
Bucură-te, ceea ce în poruncile Domnului te-ai întărit;
Bucură-te, căci cu frică şi cu dragoste le-ai păzit;
Bucură-te, că de stareţa Sofia cea înţeleaptă ai fost îngrijită;
Bucură-te, că pentru mărturisirea lui Dumnezeu ai fost pregătită;
Bucură-te, ceea ce te-ai supus la jertfă mare;
Bucură-te, ceea ce te-ai pregătit pentru a muceniciei încununare;
Bucură-te, că tiranii au năvălit ca nişte lupi la tine;
Bucură-te, că te-au legat cu lanţuri de fier cu mare asprime;
Bucură-te, că din lăcaşul cel sfânt cu silnicie te-au luat;
Bucură-te, că la dregătorul cel cumplit te-au înfăţişat;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 4-lea

Adunarea cea păgânească a închinătorilor de idoli, împreună cu guvernatorul Prov, te-au cercetat de unde eşti şi din ce neam porneşti. Atunci ai răspuns că eşti creştină şi că te numeşti cu numele de „Înviere” şi cânţi Dumnezeului cel Adevărat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Guvernatorul cu multă asprime a voit a te înfricoşa, iar apoi cu multe amăgiri viclene ţi-a arătat ţie, Muceniţă, că îţi va da desfătări şi bucurii lumeşti şi o viaţă plină de avuţii, ca fără trudă să trăieşti, numai să te supui la voia sa. Dar tu cu mare bărbăţie şi cu voinţă mucenicească ai respins vicleşugurile lui şi numai la Dumnezeu ai cugetat rugându-te. Pentru aceasta auzi de la noi:
Bucură-te, ceea ce spre Ierusalimul cel ceresc cu mare avânt ai pornit;
Bucură-te, ceea ce de Dumnezeu ai avut dor nemărginit;
Bucură-te, ceea ce porţi numele cel sfânt al Învierii;
Bucură-te, ceea ce ai pornit pe calea jertfirii;
Bucură-te, că amăgirile tiranului nu te-au înşelat;
Bucură-te, că aurul şi bogăţiile lui le-ai defăimat;
Bucură-te, că mintea ta a fost sfântă păzitoare;
Bucură-te, ceea ce ai trecut prin grea încercare;
Bucură-te, porumbiţa Domnului cea mult frumoasă;
Bucură-te, ceea ce ai spart cursa cea diavolească;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 5-lea

Cu multă tărie şi înţelepciune ai defăimat şi, respins sfaturile prigonitorului, şi călcând capul şarpelui celui viclean, cântai în inima ta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Aprinzându-se de mânie, a poruncit guvernatorul să fii bătută peste faţă şi să fii dezbrăcată de haine în faţa norodului. Dar tu, Sfântă Anastasia, ai răbdat această ruşine pentru Hristos, Care a fost dezbrăcat pe dealul Golgotei. Pentru aceasta noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, ceea ce către Domnul să mergi te-ai grăbit;
Bucură-te, ceea ce ai primit ca şi Stăpânul palme peste faţă;
Bucură-te, ceea ce de a tale haine ai fost dezbrăcată;
Bucură-te, ceea ce ai defăimat a lumii trecătoare viaţă;
Bucură-te, că şi Domnul pe Golgota a fost dezgolit;
Bucură-te, că şi tu pentru El, aşa ai pătimit;
Bucură-te, fecioară cuvioasă şi mult răbdătoare;
Bucură-te, a cerescului Eden pregătită floare;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 6-lea

Apoi au pus pe Muceniţa Domnului cu faţa la pământ, legată de patru ţăruşi, au aprins sub ea foc de smoală cu pucioasă, ca s-o înece cu fum, şi pe spate au bătut-o cu putere foarte cumplit. Aşa au chinuit-o, multă vreme, până ce au obosit tiranii. Iar mireasa Domnului cu neînfricare în taină lăuda pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

După această muncă pe care a suportat-o cu tărie, păgânii au legat-o de o roată cumplită, pe care dacă au învârtit-o, oasele Sfintei le-a zdrobit. Atunci cu mare glas s-a rugat lui Dumnezeu şi deodată o mână nevăzută a dezlegat-o şi a făcut-o sănătoasă, iar noi, văzând această minune, te lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, care multe munci ai suferit pentru Hristos;
Bucură-te, că tiranii te-au legat la stâlp cu faţa în jos;
Bucură-te, că şi arderea focului cea cumplită o ai suferit;
Bucură-te, că şi pe spate cu toiege ai fost bătută;
Bucură-te, că atunci inima ta la cer a fost înălţată;
Bucură-te, fecioară aleasă, cea de multe chinuri purtătoare;
Bucură-te, ceea ce ai fost strânsă pe roata îngrozitoare;
Bucură-te, ceea ce ai biruit cu puterea Mântuitorului;
Bucură-te, stâncă nesfărâmată de dogoarea focului;
Bucură-te, porumbiţa lui Hristos cea curajoasă;
Bucură-te, a raiului vieţuitoare drăgălaşă;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 7-lea

Necuratul guvernator, văzând o minune ca aceasta, cum din toate chinurile ai ieşit biruitoare şi cu sănătate, nu a înţeles darul lui Dumnezeu, căci era orbit de răutatea cea diavolească. Atunci a poruncit să o spânzure de un lemn şi să-i strunjească trupul cu gheare de fier. Dar Sfânta Anastasia a primit şi munca aceasta cumplită cu bucurie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Aşa au chinuit trupul Sfintei, strunjindu-l încât se rupea carnea de pe dânsul şi cădea la pământ. Iar mieluşiţa Domnului Iisus îşi ridica ochii sufletului la cer, înălţând rugăciuni şi mărturisind pe Dumnezeu. Noi, văzând cumplita-i chinuire, o pomenim aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, mieluşiţa cea curată a lui Hristos;
Bucură-te, căci asupra ta s-a pornit şarpele cel preamânios;
Bucură-te, că la altă şi grea muncă a voit să te căznească;
Bucură-te, şi a poruncit ca la stâlp să te lege şi cumplit să te strunjească;
Bucură-te, ceea ce în chinuri aveai bucurie;
Bucură-te, a îngerilor veselie;
Bucură-te, că demonilor ai fost spaimă mare;
Bucură-te, a tiranilor grea amorţire;
Bucură-te, turturica Domnului cea binecuvântată;
Bucură-te, privighetoarea raiului a Treimii cântătoare;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 8-lea

Spurcatul călău a poruncit cu răutate mare ca să i se taie sânii miresei lui Hristos cu un brici veninat. Atunci, curgându-i sângele foarte tare, i-a venit o mare slăbiciune Muceniţei şi, o sete amară cuprinzând-o, a cerut apă ca să bea, iar cu simţurile pline de durere cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Un milostiv cu numele Chiril i-a dat apă Muceniţei, care după ce a băut i-a zis: „Să nu te lipsească Dumnezeu de darul Lui”. Iar guvernatorul îi spunea: „Ţi-ajung chinurile, Anastasio, sau mai vrei să fii muncită?”. Dar Sfânta a zis că mai primeşte cu râvnă şi alte munci pentru Hristos, pentru care o lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, ceea ce toate chinurile le-ai răbdat cu tărie;
Bucură-te, că vrăjmaşul tiran a poruncit ca sânii tăi să-i taie cu briciul veninat;
Bucură-te, că şi acest chin l-ai purtat;
Bucură-te, că mult sânge ţi-a curs pe pământ;
Bucură-te, că atunci o sete amară te-a cuprins;
Bucură-te, căci Chiril cel înzestrat cu mila de sus;
Bucură-te, că el apă să te răcoreşti ţi-a adus;
Bucură-te, fiica Domnului binecuvântătoare;
Bucură-te, că ai suferit răni iuţi şi usturătoare;
Bucură-te, că sângele tău cel fecioresc şi sfânt;
Bucură-te, că pentru Hristos l-ai vărsat pe pământ;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 9-lea

Văzând tiranul că şi aceasta o răbda cu tărie, a poruncit ca să-i smulgă unghiile de la mâini şi picioare cu cleştele. Slăbind iarăşi, a cerut apă şi acelaşi Chiril i-a adus, întărind-o şi cântând în inima lui: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Văzând chinuitorul pe Chiril că aduce apă Muceniţei, şi-a dat seama că este creştin şi a poruncit de i-a tăiat capul cu sabia. Iar noi cădem cu smerenie în faţa Sfinţilor şi-i lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, că încă o groaznică muncă ai suferit;
Bucură-te, de a smulgerii unghiilor chinuire;
Bucură-te, de tăierea picioarelor, mâinilor şi a dinţilor sfărâmare;
Bucură-te, că ai cerut iarăşi apă în muncire;
Bucură-te, şi Chiril ţi-a adus iarăşi cu grăbire;
Bucură-te, că pentru Hristos Iisus ţi-a dat apă;
Bucură-te, că pentru Mântuitorul şi-a dăruit prin sabie a sa viaţă;
Bucură-te, Muceniţă de mâniosul şarpe nebiruită;
Bucură-te, podoaba mucenicilor cea preaslăvită;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 10-lea

Norodul care era de faţă a început a defăima pe tirani pentru cruzimea lor cea sălbatică. Tu, Sfântă, te rugai în Duhul Sfânt, ca să sporească credinţa în popor, zicând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Dar nesăţiosul păgân Prov, cel preamult blestemat, neputând să-ţi plece voinţa ta, a poruncit să-ţi smulgă limba din gură. Tu, Sfântă Anastasia, văzând al tău sfârşit, cu grele suspine te rugai lui Dumnezeu. Iar noi, văzând această pătimire, te lăudăm cutremuraţi în fiinţa noastră cu plângere aşa:
Bucură-te, că pentru ale tale chinuri poporul ce era de faţă a fost cuprins de înfiorare;
Bucură-te, că de toată mulţimea tiranii au fost mustraţi;
Bucură-te, că i-au numit sălbatici şi blestemaţi;
Bucură-te, că vrăjmaşii nu s-au săturat a vărsa sângele tău;
Bucură-te, că ţi-au smuls limba din gura cea grăitoare de Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Anastasia cea purtătoare de chinuri;
Bucură-te, că ai glăsuit Treimea prin grele suspine;
Bucură-te, că eşti cu trupul şi sufletul înveşmântat strălucitoare;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 11-lea

Nemaiavând spurcatul tiran răbdare, fiind defăimat de popor, a poruncit ca să ducă pe Sfânta afară din cetate şi cu sabia să fie tăiată. Şi aşa Marea Muceniţă Anastasia a ajuns la capătul nevoinţei, grăind din inima sa lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Plecându-şi capul sub sabie, trecut-a la Domnul dintr-această iarnă grea a suferinţelor Muceniţa Anastasia. Se odihneşte în cămara Mirelui său, unde acum se veseleşte pentru veşnicie. Lacrimile noastre nu se vor usca şi te vom lăuda până vom ajunge la tine aşa:
Bucură-te, că ai ajuns cu mare biruinţă la capătul alergării tale;
Bucură-te, icoană vie şi duioasă în slava Domnului cea tare;
Bucură-te, odraslă mucenicească şi purpurie floare;
Bucură-te, tânără căprioară ce ai mers la a morţii junghiere;
Bucură-te, izvorul cel de miere curgător şi dătător de mana nemuririi;
Bucură-te, părticica mântuită de lacrima harului Treimii;
Bucură-te, diamant de loviturile păgâne nezdrobit;
Bucură-te, mamă duhovnicească ce chinuită te-ai slăvit;
Bucură-te, că diademă de nuanţată lumină din mâna Arhiereului ceresc ai primit;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 12-lea

Zăcând trupul tău pe pământ, îngerul Domnului s-a arătat stareţei tale Sofia în vis, spunându-i să îngroape mult nevoitorul tău corp. Atunci Sfânta Sofia a luat tămâie şi giulgiu de in şi a mers la locul acela arătat de înger, cântând cu multă durere lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Ajungând stareţa Sofia la acel loc şi găsind sfintele tale moaşte, zdrobite, sfâşiate şi tăiate, sărutându-le şi cu giulgiu curat înfăşurându-le, la un loc de cinste le-a îngropat, iar noi te pomenim aşa:
Bucură-te, Mare Muceniţă Anastasia, căci cu sabia ai fost tăiată;
Bucură-te, ce la dulcele tău Mire de îngeri ai fost ridicată;
Bucură-te, că ai primit cununa, pe Hristos Cel preaiubit;
Bucură-te, că pentru numele Lui ai pătimit;
Bucură-te, că trupul tău zdrobit şi sfâşiat;
Bucură-te, de înger, stareţei a fost arătat;
Bucură-te, că acum la Domnul Iisus în slavă te veseleşti;
Bucură-te, că vieţuieşti împreună cu oştile cereşti;
Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai biruit;
Bucură-te, că viaţa veşnică o ai primit;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 13-lea

O, Mare Muceniţă a lui Hristos Anastasia, care pentru Domnul ai pătimit şi sfârşitul prin sabie l-ai primit, adu-ţi aminte de noi, care facem a ta pomenire, şi ne fii mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu, ca milostiv să ne fie nouă şi iertător, ca împreună cu tine să slăvim şi să cântăm în veacul ce va să fie: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1: În post, privegheri şi rugăciuni neîncetate…, Condacul 1: Orfană ai rămas de mică...,

Icosul 1

În post, privegheri şi rugăciuni neîncetate ai crescut şi ai petrecut în sfânta mănăstire, unde cu tot sufletul ai slujit Domnului. Ca un crin alb ai înflorit în grădina lui Hristos, împodobindu-ţi fecioria cu virtuţi sfinte, ai ajuns bine plăcută Domnului, pentru aceasta noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, fecioară preafrumoasă;
Bucură-te, cea preamult lăudată întru învăţătura creştinească;
Bucură-te, căci Dumnezeu a vrut ca să te ocrotească;
Bucură-te, în viaţa călugărească să te desăvârşească;
Bucură-te, cu darul Său din restriştea lumii te-a luat;
Bucură-te, şi cu lumina Sa mintea ţi-a îmbrăţişat;
Bucură-te, odraslă sfântă de Hristos aleasă;
Bucură-te, ca să-I ajungi scumpă mireasă;
Bucură-te, pasăre măiastră care cânţi noaptea la rugăciune;
Bucură-te, ceea ce ai fost scoasă din a lumii deşertăciune;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul 1

Orfană ai rămas de mică, fiind de trei ani, dar Părintele orfanilor, Care nu părăseşte pe cei străini, a rânduit ca să fii luată într-un sfânt lăcaş al unei mănăstiri, unde ai crescut cu multă grijă. Acolo cu darul lui Dumnezeu ai învăţat sfânta credinţă şi te-ai încununat cu frumoase virtuţi, ajungând la desăvârşirea sfinţeniei, pentru care noi te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

şi această

Rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Anastasia Romana

Mare Muceniţă a lui Hristos Anastasia, care ai suferit pentru credinţa dreptslăvitoare, învaţă-ne pe noi, cei ce suntem întunecaţi şi fără cunoştinţă, a mărturisi pe Dumnezeu şi a sta neclintit în credinţă. Tu, care ai suferit dezbrăcarea trupului asemenea lui Hristos, îmbracă-ne în haina pocăinţei celei adevărate. Focul cel iute şi arzător în care ai fost pusă să stingă văpaia patimilor noastre celor necurate de care suntem cuprinşi. Roata cea îngrozitoare pe care ai fost legată şi zdrobită la oase să vindece sufletele noastre cele ruinate de păcate. Sânii tăi care au fost tăiaţi fără milă de păgâni, cu briciul otrăvit, să întinerească sufletele noastre îmbătrânite şi gârbovite de mulţimea fărădelegilor. Capul tău cel preacinstit care cu sabia a fost tăiat să înalţe capetele noastre către Dumnezeu, căci spre patimi rele sunt aplecate. Mijloceşte pentru a ajunge şi noi în Împărăţia luminii celei neapropiate a Sfintei Treimi acum şi în veci. Amin.

Şi se face otpustul.

Sinaxar 12 Octombrie

 

În aceasta luna, în ziua a douasprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Prov, Tarah si Andronic.

Acestia au fost pe vremea consulului Diocletian si a guvernatorului Flavian (catre 304). Tarah era foarte batrân cu vârsta, roman fiind cu neamul, si din norocire ostas. Iar Prov era din Sida Pamfiliei. Si Andronic din cetatea Efesului Ioniei. Deci, lui Tarah i-au zdrobit falcile si grumajii cu pietre; i-au ars mâinile cu foc, l-au spânzurat sus de un lemn si cu fum împutit l-au afumat dedesubt; apoi amestecând otet cu mustar si cu sare, i-au turnat pe nas si l-au ars la piept cu tepi arse în foc, i-au taiat urechile si i-au despuiat capul de piele. A fost dat si fiarelor sa-l manânce si în cele din urma taiat tot bucati cu sabia, si-a dat sufletul la Dumnezeu. Iar viteazul Prov a fost batut cu vine crude, i s-au ars picioarele cu fiare încinse, a fost spânzurat de un lemn; i-au ars si i-au fript spinarea si coastele cu frigari înrosite în foc, i s-au taiat pulpele cu alte frigari si în cele din urma, facându-l si pe el bucati cu sabiile, si-a dat fericitul sfârsit. Iar dumnezeiescul Andronic a fost spânzurat pe un lemn si sfâsiat pe picioare cu fiare ascutite; l-au împuns în coaste si l-au frecat cu sare peste taieturi; i s-a taiat limba si buzele si de asemenea si lui zdrumicându-i-se trupul tot bucati cu sabia si-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Cosma facatorul de cântari, episcopul Maiumei, Aghiopolitul.

Acest sfânt fiind foarte tânar, ramase sarman; deci fiind în saracie, îl lua în casa tatal Sfântului Ioan Damaschin ca sa-l creasca; acesta având multa avere si marire lumeasca, a luat în casa sa pe oarecare dascal învatat si întelept, având vrednicia de asingrit, care si acesta se numea Cosma; si i-a dat pe seama-i pe fiul sau Ioan si pe Cosma, fiul sau cel de suflet. Acela punând nevointa asupra lor cu învatatura, în scurta vreme tinerii au învatat tot mestesugul cartii: adica gramatica si filozofia si înca nevoindu-se si cu astronomia, muzica si geometria; dintru aceasta se aratara tuturor vrednici de cinste. Dar cui îi este voia sa-i cunoasca de învatati spre toate lucrurile, se vor adeveri din cartile pe care le-au facut. Dupa aceea ducându-se ei la lavra Sfântului Sava, se facura monahi. Fericitul Ioan a fost hirotonit preot de catre Ioan patriarhul Ierusalimului, iar fericitul Cosma, rugat fiind foarte de toti Ierusalimtenii, a fost facut episcop la Maiuma. Deci petrecând bine si povatuindu-si turma spre hrana cea mântuitoare, foarte batrân fiind a raposat în Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite si bunei biruitoare Domnina.

Aceasta a fost chinuita în zilele împaratului Diocletian, fiind adusa înaintea guvernatorului Lisie, în cetatea anazarbenilor; deci mai întâi a fost batuta cu vine de bou crude, si i s-au ars picioarele cu fiare arse; apoi i s-au zdrobit oasele cu lemne si au deznodat-o din toate încheieturile. Apoi bagând-o în temnita si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Anastasia fecioara.

Sfânta aceasta a fost pe vremea împaratiei lui Deciu si Valerian din cetatea Romei, si era calugarita împreuna cu alte fecioare la o mânastire. Deci pârâta fiind la guvernator si adusa fiind înaintea lui în legaturi de fier, a fost batuta peste obraz si golita si arzând-o cu foc, o picau pe deasupra cu iarba pucioasa, cu untdelemn si cu smoala. Dupa aceea au spânzurat-o pe un lemn, i-au taiat sânii si i-au scos unghiile; apoi i-au taiat mâinile si picioarele si i-au scos dintii din radacina. În cele din urma si-a primit sfârsitul prin sabie.

Tot în aceasta zi, Sfintii saptezeci de Mucenici, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfântul Teodot episcopul Efesului, care în pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Malfeta, sagetata fiind s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Anthia, care, bagata fiind în bou de arama înrosit, cu foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Iuventim si Maxim care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfântul Iason episcopul Damascului, care în pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfintii Andromah si Diodor, care prin foc s-au savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna octombrie în 12 zile: pomenirea Sfintilor Mucenici Prov, Tarah si Andronic(†304).

        Acestia au trait pe cand stapanea Diocletian imparatul (286-305) si, prinsi ca sunt crestini, in cetatea Pompeiapole, au fost adusi la judecata inaintea dregatorului Flavian. Si era Tarah batran cu varsta, roman cu neamul si cu slujba de ostas. Prov era din Tracia, iar Andronic din cetatea Efesului. Toti trei eu marturisit credinta lor in Domnul nostru Iisus Hristos si toti trei au fost dati la chinuri.
        Au fost batuti peste gura, li s-au zdrobit falcile cu pietre, li s-au smuls dintii, au fost batuti cu vergi peste pantece, pieptul le-a fost impuns cu tepuse irosite in foc, dar ei au marturisit pe Hristos cu si mai multa indrazneala.
        Au fost supusi atunci la si mai grele chinuri; i-au tavalit pe carbuni aprinsi, au fost spanzurati cu capul in jos, iar dedesubt, inabusiti cu un fum greu si inecacios; pe nari li s-au turnat otet cu sare si mustar, le-au fost taiate buzele, limba si urechile, le-au despicat capul de piele. Zadarnice s-au dovedit si aceste chinuri, Sfintii au ramas neclintiti in sfanta lor credinta.
        Deci, neputand ei sa se mai miste de multimea chinurilor indurate, s-a dat porunca sa fie aruncati la fiare, dar acestea nu s-au atins de trupurile insangerate ale Sfintilor, asezandu-se linistite langa ei. In cele din urma, toti trei au fost taiati bucati cu sabia si asa si-au dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, primind cununa muceniciei.
 

 
 
 

Întru aceastã zi, pomenirea Cuviosului Pãrintelui nostru Cosma fãcatorul de cântari, episcopul Maiumei, Aghiopolitul(†787).

        Acest Sfant a ramas orfan, fiind foarte tanar. Deci, din pricina saraciei, l-a luat pe el tatal Sfantului Ioan Damaschinul, in casa sa, ca sa-l creasca. Ca acesta, avand multa avere si marire lumeasca, a luat in casa sa un vestit dascal invatat si intelept, care si acesta se numea Cosma. Si i-a dat lui in seama pe fiul sau cel firesc Ioan, si pe Cosma, fiul sau cel de suflet. Iar acesta punand nevointa, asupra lor cu invatatura, in scurta vreme, i-a invatat pe ei tot mestesugului cartii, adica gramatica si filosofia, inca si nevoindu-se ei si cu astronomia, muzica si geometria, s-au aratat, prin aceasta, vrednici de toata cinstea. Iar cui ii este voia sa stie cat au fost de invatati, se vor incredinta din cartile pe care le-au scris.
        Deci, venind ei in varsta intelegerii si invatand iscusinta intelepciunii, au lasat lumea si, ducandu-se la lavra Sfantului Sava, s-au facut monahi. Deci, fericitul Ioan a fost sfintit preot de Ioan, patriarhul Ierusalimului, iar fericitul Cosma, rugat fiind de tot soborul, a fost facut episcop de Maiuma si a stralucit in Biserica lui Hristos, ca o stea pe taria cerului. Ca, pornindu-se lupta impotriva sfintelor icoane, acest Cuvios a indemnat pe Sfantul Ioan Damaschin sa scrie catre drept-credinciosi cuvinte pentru cinstirea sfintelor icoane. Si a impodobit el insusi Biserica lui Dumnezeu cu foarte frumoase tropare si canoane. El a cinstiti cu cantari Invierea lui Lazar, Intrarea Domnului in Ierusalim, Cina cea de taina, Patimile cele de voie ale Domnului Hristos si alte praznice dumnezeiesti. Deci, fiind hirotonit episcop de Maiuma si bine povatuindu-si turma spre hrana cea mantuitoare, foarte batran fiind, a raposat cu pace in Domnul.

 
 
 

Întru aceeasi zi, cuvânt despre milostenie al Sfântului Andrei, cel "nebun"

        Intr-una din zile, fericitul Andrei, umbland prin cetate, a venit aproape de casele desfranatelor, iar una din ele l-a prins pe el de haina. Atunci au venit si celelalte desfranate si, stand imprejurul lui Andrei, il batjocoreau. Iar el nu raspundea nimic, fara numai isi tinea narile cu mana si scuipa. Iar ele l-au intrebat: "Pentru ce, tinandu-ti narile, scuipi asa?" Iar fericitul le-a zis: "Vad pe demonul desfranarii, care va stapaneste, ca este imbracat intr-o haina cu rau miros si nu-l pot suferi." Dar ele, dezbracand haina dupa el, i-au dat o rogojina pe deasupra si l-au izgonit. Iar unii din cei iubitori de Hristos ii dadea lui si bani. Si oricati ii dadeau lui, el primea, iar unde vedea adunare de saraci, acolo mergea si joc cu argintul facea. Iar saracii ca pe un nebun il imbranceau pe el, si luau banii. Iar el usor lovindu-i cu palma, ca si cum i-ar certa, aruncand argintii toti, indata fugea de la dansii. Iar saracii, luand argintii, ii imparteau intre ei. Si jocul acesta il facea fericitul Andrei, ca nearatata sa fie milostenia lui.
 

 
 
 

Cuvânt al Preacuviosului pãrintelui nostru Efrem Sirul, despre cum se cuvine crestinilor a vietui.

        Priviti, fratii mei iubiti, cum se intoarce omul la cele lepadate si cugeta iarasi si face lucrurile paganilor. Tot cela ce cugeta cele trupesti si risipeste ca si cand nu ar astepta sa dea seama lui Dumnezeu in ziua judecatii, oare nu s-a fezbracat el de Hristos? Ca zice Domnul, cu dumnezeiasca Sa gura, ca si pentru un cuvant desert vor sa dea seama oamenii in ziua judecatii, apoi faptele care in ce fel vor fi judecate?
        O, ce drac rau. O, uratorul de bine si uratorul de oameni duh necurat. Cum impiedica si cum ademeneste el pe fiecare. Stapanul striga prin Prooroci si prin Apostoli si prin sfintele Evanghelii din multime, putini iau aminte. Diavolul cheama prin alaute si prin hore si prin cantecele dracesti si multimea se aduna. Iubitorul de oameni, Dumnezeu cheama pe toti si zice: "Veniti la mine toti!" Si nu este nimeni sa-L asculte, nici sa se sarguiasca. Hulitorul de oameni, diavolul, pe multi indeamna si acestia la el alearga. Daca undeva s-ar propovadui ajunare sau priveghere, se sperie toti si se tanguiesc si se fac ca niste mori. Iar daca s-ar vesti candva pranzuri, cine sau alaute, sau cantece dracesti, toti se fac veseli, binevoitori si treji si unii pe altii se cheama si se striga si impreuna alearga pe drumul cel rau si se nevoiesc cu nevointa cea vrednica de jale. Nu insa cu cinste cum se cuvine crestinilor, ci ca niste pagani. Nu ca niste robi ai lui Dumnezeu, ci ca niste apucati. Si de multe ori, toata ziua se ostenesc pentru pantecele lor si toata noaptea petrec fara de somn, spre pierzarea sufletului lor, jucand si batjocorindu-se si nimic altceva castigand din osteneala si din priveghere, fara numai vaiul, precum a zis Domnul.
        Luati aminte cu dinadinsul la cele scrise si nu le defaimati, ca vai celor ce ocarasc dumnezeiestile Scripturi. Ca multi cuvantatori deserti sunt, amagindu-se cu mintea, care cand aud de chinurile judecatii zic razand, mangaindu-se: "Oare sunt eu mai bun decat toata lumea? Unde va merge toata lumea, acolo voi merge si eu. Afara de toata lumea, ce are sa mi se intample mie? Sa ma indulcesc deocamdata si eu, ca toata lumea de bunatatile lumii acesteia."
        Apoi, dupa ce s-a implinit hotarul vietii acesteia, se trimite vestitorul mortii, zicandu-ne: "S-a implinit calea ta in viata aceasta, vino de acum intr-o alta lume, vino la insusi locul tau!" Apoi, lasi lucrurile vietii celei veselitoare, cu care ti se parea ca vesnic te vei desfata, si te duci, fiind tras de demoni, la locul de osanda. Si, vazandu-si locul omul se va cutremura si isi va bate fata sa cu palemele, si, cautand imprejur incoace si incolo va vrea sa fuga si nu-i va fi lui cu putinta sa fuga, ca va fi tinut cu nadejde, legat de cei ce il vor duce pe dansul. Atunci ii vor zice lui demonii cei ce il tin: "Ce te temi, vrednicule de jale? Ce te tulburi, ce te intristezi, ce te inficosezi, ticalosule? Ce te cutremuri, netrebnicule? Tu ti-ai gatit tie locul acesta; secera acum ce ai semanat. Ai auzit de infricosata osanda si, razand asa, ziceai: Unde va fi lumea toata, acolo voi fi si eu. Acum, pentru ce te cutremuri. Nu esti singur. Acolo unde este toata lumea, acolo esti si tu. N-ai auzit pe Stapanul, zicand: Toata lumea intru cel rau zace? Ci, defaimand ziceai: Unde va fi toata lumea, acolo si eu. Vrednicule de jale si ticalosule pentru ce cand ziceai acestea nu te gandeai la tine? Acum, lumea toata poate sa-ti ajute tie? Oare pentru toata lumea vei da tu raspuns Judecatorului? Au nu numai pentru singur sufletul tau? Iata acum, precum ziceai, unde este toata lumea, acolo esti si tu."
        Si, intrand in locul cel de osanda, nevrand si cumplit chinuindu-se, va incepe sa ridice jalnice glasuri si sa roage pe cei ce vor sta inaintea judecatii, ca sa dobandeasca macar putina rasuflare. Si ii vor raspunde lui: "Ce strigi, ticalosule? Au doar tu esti mai bun decat toata lumea? Unde este toata lumea, acolo esti si tu, precum ai zis". Si atunci, suspinand din adancul inimii, va zice: "Si ce-mi foloseste mie toata lumea? Vai mie, ca m-am amagit si m-am batjocorit. Dreapta este judecata lui Dumnezeu. Acum am cunoscut, ticalosul, ca ceea ce seamana omul, aceea va si secera. Si ce sarcina va lega, aceea va si purta. Vai mie, ca am auzit si nu primeam. Pe cati vedeam nevoindu-se, priveghind si ajungand, pe toti ii ocaram si-i osandeam. Pe cati ii vedeam plangand si tanguindu-se, radeam de ei. Vai mie, ca mai de folos imi era mie o suta de ani sa plang acolo si sa ma tanguiesc si pamant sa mananc si sa nu vin in locul acesta de chin. Cine-mi va da mie vreme de pocainta, macar de trei zile ale veacului aceluia, pe care l-am cheltuit in lenevire, eu vrednicul de jale si ticalosul? Insa acum targul si soborul s-au risipit si nu mai am folos din pocainta...
        Vedeti, fratilor, sa nu se afle cineva fara de roada. Cela ce seamana in trupul sau indulcirea lumii acesteia, desfatari, cine si pranzuri, din trup va secera stricaciune. Iar cel ce seamana in duh rugaciune, ajunare si priveghere, din duh va secera viata vesnica. Luati seama si vedeti ca nicidecum nu se lauda cel ce se desfateaza, nici cei ce rad, nici cei ce joaca, ca acestea paganii le fac. Iar in partea crestinilor, legea este in acest fel: fericiti cei saraci cu duhul, fericiti cei ce plang, fericiti cei milostivi, fericiti cei izgoniti, fericiti cei curati cu inima, fericiti cei vorbiti de rau, fericiti cei ce se infraneaza, fericiti cei ce au pazit Botezul curat, fericiti cei ce pentru Hristos s-au lepadat de lumea aceasta, fericite sunt trupurile feciorelnicilor, fericiti cei ce au femei ca si cand n-ar avea, fericiti cei ce privegheaza si se roaga, fericiti cei ce vad mai inainte pe Cel ce va sa vie sa judece vii si mortii si-si pregatesc raspunsul, fericiti cei ce lacrimeaza in rugaciune si in cantarea de psalmi. Acestea sunt ale dumnezeiestii Scripturi a drept-credinciosilor.
        Si, oare, care Scriptura fericeste pe cei ce canta din fluier, sau in alauta, sau rad, sau pe cei ce se desfateaza, sau pe cei ce se imbata, sau pe cei ce se inversuneaza si joaca, sau pe cei ce iubesc lumea aceasta? Stapanul nostru nu ne-a invatat acestea, ci, mai vartos, le-a si osandit, zicand: "Vai voua care radeti acum si va desfatati, ca veti plange si va veti tangui!"
        Deci, veniti ca, lasand calea cea larga, care duce la pierzare, sa nu osandim putina vreme, ca sa imparatim in vecii cei nesfarsiti si sa dobandim bunatatile cele nestricacioase pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului pacatos nu s-au suit. Fugi de mandrie, o, omule, desi esti bogat, ca nu cumva sa ai pe Dumnezeu impotriva ta, si iubeste smerita cugetare, desi esti mare, ca sa te inalti in ziua judecatii, ca vai celui trufas, ca acela, cand va intra in mormant, atunci se invata cine este. Vai lacomului, ca bogatia trece, vai necredinciosului, ca in vreme ce toti se lumineaza, el singur atunci se intuneca. Vai, celui fara de lege, ca se duce la Judecator aspru si drept. Vai trandavului, ca va cauta vremea pe care rau a cheltuit-o si nu o va afla. Vai ocaratorului si impreuna cu el, betivului, ca se randuiesc cu ucigasii si cu desfranatii se pedepsesc. Vai celui ce se desfateaza in aceasta putina vreme ca, precum un vitel spre junghiere, asa se ingrasa.
        Dar fericit este cel ce calatoreste pe calea cea stramta, ca purtator de cununa va intra in cer. Fericit cel ce multora le face bine, ca va afla ajutatori multi, cand va fi judecat. Fericit cela ce se sarguieste catre viata ce va sa fie, ca acestea de aici, trag spre stricaciune si moarte. Fericit este cela ce risipeste cele rele, adica pe acelea ce le-a adunat rau, ca va sta curat inaintea judecatorului. Fericit este cel ce spre toate se sileste pe sine, ca silitorii rapesc Imparatia lui Dumnezeu.
        Deci, sa ne silim acum si noi spre tot lucrul bun. Sa ne indemnam si sa ne zidim unii pe altii, precum si faceti. Totdeauna vorbirea noastra sa fie despre judecata si despre darea raspunsului nostru. Ori ce lucru faceti, fie de umblati pe cale, fie de sedeti la pranzuri sau in paturile voastre, ori altceva de faceti, totdeauna ingrijiti-va de judecata, si de venirea dreptului Judecator si va aduceti aminte, in inimile voastre, si ziceti unii catre altii: "Oare in ce fel este intunericul cel mai dinafara? Oare in ce fel este focul cel nestins si viermele cel neadormit? Oare in ce fel sunt scrasnirile dintilor? "Acestea vorbiti-le unii cu altii, noaptea si ziua. Sa ne nevoim fratilor, pana avem vreme. Sa cumpatam desfatarea cea de aici, ca acolo sa castigam desfatarea Raiului. Sa plangem aici putin, ca acolo sa radem. Sa flamanzim aici, ca sa ne saturam acolo. Sa invatam a ne lipsi de toate acestea vremelnice de aici, ca sa ne indulcim acolo de bunatatile cele adevarate. Pe calea cea stramta si necapita sa calatorim aici, ca acolo pe calea cea lata si desfatata sa umblam. Si iarasi zic: "Vedeti sa nu ne impiedice pe noi viata aceasta si sa ne batjocoreasca si goi si netrebnici sa ne trimita pe noi in veacul acela. Ca inselaciunea lumii acesteia pe multi i-a impiedicat, pe multi i-a pierdut, pe multi i-a batjocorit, pe multi i-a orbit".
        Iar noi, fratilor, la luam aminte la noi insine si sa ascultam pe Domnul, care zice: "Veniti dupa Mine!" Deci, de toate sa ne despartim, si Lui sa-I urmam. Sa potolim toata bucuria lumii acesteia, ca batjocoreste pe cei ce o iubesc pe dansa.  Iar noi sa ne sarguim a dobandi viata cea vesnica, dantuirea cea cu ingerii, petrecerea cea cu Hristos. Caruia se cuvine slava in vecii vecilor! Amin.
 

Acatistul Sfintei Zenaida (11 octombrie) -Oamenii se roagă sfintelor mucenice Zenaida și Filonila pentru vindecarea tuturor bolilor psihice și fizice.

 
Acatistul Sfintei Zenaida (11 octombrie)
mart.
29

Traducere din limba rusa

Tropar, Glas 4

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Zenaida, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condac, Glas 2

Mucenicia ta este cinstita, Sfanta Zenaida, iar noi te chemam cu toată credinta: Sfanta fecioară mucenică Zenaida cea mare, roagă-te neîncetat lui Hristos Dumnezeu pentru noi toți.

Condacul 1

Miresei alese a lui Hristos, Zenaida, din dragoste din inimă îi aducem acest cântec, caci duce la Hristos Dumnezeu rugăciunile noastre pentru ne mântui si pentru a-i salva de toate necazurile pe cei care vin la ea. Din acest motiv, o chemăm pe toți cu un singur glas: Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Icos 1

După ce ai trăit ca un înger în lume, binecuvântata purtătoare de patimiri Sfanta Zenaida, te-ai bucurat cu bucuria îngerească in ceruri. Iar noi cântam un cântec către Dumnezeul cel in Treime slavit de îngeri și sfintele fecioare mucenice, iar tu nu uita de noi, rudele tale pământești, care cântăm asa:
Reclame
Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, aleasa de Dumnezeu;

Bucură-te, slujitoare credinciosa a Domnului Tău;

Bucură-te, mielusea care ai urmat Mielului Hristos;

Bucură-te, mireasă frumoasă a lui Hristos;

Bucură-te, că ai strălucit cu curăția fecioriei;

Bucură-te, cea ce ai fost împodobita in chinuri cu sânge;

Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 2

Văzând, Sfanta Zenaida, împreună cu sora ta Filonila, viața și lucrările rudei tale Sfantul Apostol Pavel, cel binecuvântat care a lucrat la intemeierea Bisericii lui Dumnezeu, ai urmat marile fapte apostolice ale invatatorului tau, dandu-ti tot sufletul lui Hristos si lucrand doar pentru EL; caci Sfântul Pavel a adus in sufletul tau credința in Hristos, strigând către Dumnezeu: Aliluia.

Icos 2

Mintea ta a fost luminată de Dumnezeu, înțelepta Zenaida, caci te-a luminat de deșertăciunea acestei lumi și te-a ales sa fii unul dintre sufletele care să-i slujeasca Lui; si impreuna cu Filonila, sora ta dupa trup și suflet, ati respins insistentele mamei voastre și l-ati imitat pe Sfantul Apostol Pavel, predicandu-L pe Hristos. Întorcându-ne la credință, iti strigam după cum urmează:

Bucură-te, fecioară înțeleaptă, caci ai respins pacea lumeasca, câștigând pe Hristos;

Bucură-te, cea care ti-ai părăsit mama ca sa te apropii de Dumnezeu Tatăl Ceresc;

Bucură-te, mare ucenica a Apostolului Pavel;

Bucură-te, îmbătata de duhul Evangheliei cu cuvintele Apostolului;

Bucură-te, cea ce ai plecat din Tars și ai mers pe calea apostolică;

Bucură-te, vestind oamenilor Împărăția Cerurilor;

Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 3

Fiind îmbrăcata de puterea harului lui Hristos, slavita Zenaida, ai invatat arta medicinei și cu fiind ucenica credincioasa Domnului Însuși, ai calatorit prin toate orașele propovăduind Evanghelia și vindecând fiecare boală cu mare milă. Vindecă-ne și pe noi  de bolile noastre psihice și trupești, sfântă fecioară, cu harul dat ție și lasă-ne să strigam către Dumnezeu pentru tine: Aliluia.

Icos 3

Cuvintele profetului David: „Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!” au ajuns la inima si mintile sfintelor surori Zenaida și Filonila din orașul Demetrias și nu ati încetat sa vindecati bolile oamenilor, facand multe minuni pentru sufletele si trupurile lor, slavindu-l si predicand despre Domnul. O astfel de viață minunată laudam, si te numim:

Bucură-te, Zenaida, doctor încântător fără de arginti;

Bucură-te, cea ce ai alungat din oameni multe boli și patimi înverșunate;

Bucură-te, caci impreuna cu Filonila L-ati slujit cu admiratie pe Dumnezeu;

Bucură-te, cea ce ai făcut semne minunate;

Bucură-te, împreună cu cuvintele prorocului David;

Bucurati-va, surori în trup care v-ati descoperit a fi si surori în duh;

Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 4

O furtună de mânie și invidie demonica a venit asupra voastră, surori binecuvântate, de la păgânii care trăiau în jurul vostru, fiindca le-ati invins idolul zadarnic, închinându-vă și mai mult catre Dumnezeu, iar acestia nesuportand propovaduirea, minunile și semnelor voastre, au venit cu la voi sa va ucida, dar voi i-ati cantat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 4

Auzind marea ta virtute, binecuvântat Zenaida, oamenii de pretutindeni au venit la tine cu credință în harul vindecător care era in tine și primind vindecarea rapidă pentru slava lui Dumnezeu, iar noi iti cantam tie, vindecătoare și sfânta a lui Dumnezeu, aceste cântări:

Bucură-te, cea unsa cu pacea harului;

Bucură-te, prietena al darurilor divine;
Reclame
Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, izvorul milelor Domnului;

Bucură-te, ajutor pentru cei suferinzi;

Bucură-te, învățătoarea celor înșelați;

Bucură-te, zid solid al celor amărâți;

Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 5

Ai fost ca o stea dată de Dumnezeu, slavita Zenaida, în orașul Demetrias iluminând cu lumina faptelor tale, afirmând cuvântul Evangheliei cu semne și învățând pe toți despre Adevăratul Soare al Adevărului către Hristos, strigand catre Dumnezeu : Aliluia.

Icos 5

Văzând marea ta compasiune pentru oamenii care suferă in trup și suflet, alergam spre tine, Sfanta Zenaida si te rugam: strălucește de pe înălțimile munților cu lumina vindecării tale pe trupul nostru bolnav și pe sufletele noastre întunecate cu păcate, iar noi te chemam cu bucurie:

Bucură-te, purtătoare de har, vindecand toate bolile;

Bucură-te, doctor rapid și milostiv;

Bucură-te, cea plina de compasiune;

Bucură-te, vizitatoare a rănilor trupului și a durerilor sufletului;

Bucură-te, caci cei care îți cer mijlocirea nu sunt dezamagiti;

Bucură-te, că tu esti mijlocitoare pentru noi înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 6

Tu, fecioara Zenaida, ai fost cu adevărat comparată cu un apostol și prin tine s-au propovaduit cuvintele Domnului, când El a vorbit: „ Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi”, si toți oamenii îi cantau cu credință lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 6

Ai propovaduit lumina adevărului Evangheliei către oameni și i-ai întărit în neputința lor, alungand întunericul amăgirii demonice, Sfanta Zenaida. Iar șarpele cel rău, incapabil să-și suporte înfrângerea, a zdrobit cu înverșunare trupurile voastre, mucenicelor, dar cu atât mai mult sufletele voastre au ajuns mai curând la Hristos, in Imparatia Cerurilor, iar noi va laudam:

Bucurati-va, Sfinte mucenice care ati suferit cu bunăvoință și acum sunteti Miresele lui Hristos;

Bucurati-va, chipuri ale muceniciei;

Bucurati-va, caci ati avut moartea asemănătoare cu a Sfantului Ștefan cel dintâi mucenic ucis cu pietre;

Bucurati-va, cele asemenea cu Sfanta Tecla in vietuire;

Bucurati-va, trupuri chinuite, caci sufletele voastre au fost în mâna lui Dumnezeu, iar chinul nu le-a atins;

Bucurați-vă, copile ale Luminii, caci amintirea voastră este proslăvită pe pământ cu lumină și dragoste;

Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 7

Pentru a putea plăcea Domnului, v-ați părăsit casa părintească și v-ați mutat în pesteră, si acolo ați implinit poruncile Sale și i-ați învățat pe alții, si chiar până la moartea voastra muceniceasca ați fost credincioase lui Dumnezeu, Sfanta mucenica Zenaida. Iar dupa ce ai primit cununa dreptății, stai cu Domnul in Cer pentru totdeauna în ceruri, cantandu-I: Aliluia.

Icos 7

„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiţi și voi unii pe alţii”.  Domnul le-a vorbit celor aleși: “Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viaţa pentru prietenii săi”. Ai fost credincioasa lui Dumnezeu, cea aleasa de El mucenica Zenaida, avand mare dragoste pentru Dumnezeu și aproapele tau, si ti-ai dat sufletul pentru Hristos, Prietenul și Mirele tau. Pentru aceasta, strigăm astăzi cu dragoste:

Bucură-te, suferința iubitoare, plină de milă față de om;

Bucură-te, minunată purtătoare de patimiri;

Bucură-te, ucenica credincioasa al lui Hristos, păzind poruncile Sale;

Bucură-te, că pentru Hristos și pentru faptele tale bune ai fost ucisa cu pietre;

Bucură-te, caci prin aceste pietre, te-ai alăturat cu dragoste pe piatra de temelie a lui Hristos;
Reclame
Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, caci sufletul tau a urcat la Cer ca un porumbel curat;

Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 8

Esti o minune pentru noi, Sfanta mucenica Zenaida, caci nimic nu te-a putut separa de dragostea lui Dumnezeu, precum nici si pe ruda ta Sfantul Apostol Pavel: nici tristețea, nici îngrozirea, nici persecuția, nici gloria, nici goliciunea, nici nenorocirea, nici sabia, nici un om, si nici moartea. Tu, după ce ai zburat cu sufletul tău către Dumnezeu în camarile Raiului, mai mult te-ai unit cu El, dar nu te-ai despărțit de om după moarte, plecându-ți cu blândețe urechea către toți care te cheama cu credință și ajutându-i pe toți cei care îți cinstesc amintirea, strigând către Dumnezeu: Aliluia.

Icos 8

„Toată dorința mea este cel mai dulce Iisus” – așa ai strigat cu tot sufletul și inima, mucenica Zenaida, în rugăciunile tale către Domnul, arzând cu tot sufletul și inima ta, iar cand ati fost ucise cu pietre tu si sora ta, v-ati bucurat caci v-ati înălțat la Dumnezeu. Te rugam sa vindeci și durerile noastre, fecioară binecuvântată, si noi cu drag te numim:

Bucură-te, sfanta, care pe Hristos L-ai iubit;

Bucură-te, slavită, caci ai transformat întristarea pământească în dulceața lui Isus;

Bucură-te, că pe trupul tău ai purtat ranile Domnului tău;

Bucură-te, cea ce L-ai slujit îngereste;

Bucură-te, cea ce nu te-ai temut de răutatea necredincioșilor;

Bucură-te, cea ce ai bucurat inimile credincioșilor;

Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 9

Oamenii s-au minunat, Sfanta Zenaida, de strălucirea harului din tine și de bogăția virtuților, de puritatea ta îngerească, de curajul în durere și suferinta manifestate într-un trup slab de femeie, dar ai avut dragoste puternică pentru Hristos și multă compasiune pentru oameni, si pentru aceasta ai suferit pentru Hristos, cantandu-I: Aliluia.

Icos 9

Ritorii cei mult graitori nu vor putea să-ți povesteasca faptele, mucenica invingatoare, cum prin harul invincibil al lui Dumneze o tânăra fecioară l-a curerit pe vechiul dușman al omului și ai rușinat inchinarea la idoli, aducând multe suflete la Hristos. Cu toate acestea, ne uimim de împlinirea vietiii tale, si în slăbiciunea cugetariii noastre strigăm cu umilință către tine:

Bucură-te, ca ai fost asemenea îngerilor;

Bucură-te, ca i-ai facut pe demoni sa plânga si pe slujitorii lor i-ai facut neputinciosi;  

Bucură-te, caci ai vărsat sânge pentru Hristos;

Bucură-te, cea ce ti-ai dat trupul tău muceniciei pentru El;

Bucură-te, că ti-ai desăvârșit lucrarea ta și impreuna cu marele Pavel ai păstrat credința;

Bucură-te, caci locuiesti acum în curțile Cerului;

Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 10

Mântuitorul și Domnul, alinându-și de multe ori ucenicii, spunea „Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic „. Vedem ca toate acestea s-au împlinit pentru tine, Sfanta Zenaida credincioasa slujitoare a Domnului, caci ai alungat multe ispite si ți-ai ținut cuvântul fata de Hristos! Iar noi strigăm Mântuitorului: Aliluia.

Icos 10

Te-ai jertfit pentru Regele și Dumnezeul tău, Sfanta Zenaida purtătoare de patimiri si înțeleptita de Dumnezeu iar acum traiesti in Locasurile Ceresti, te rugam nu ne uita in rugaciunile tale în fața Tronului Său, pe noi care te cheamăm:

Bucură-te, căci ai purtat cu bucurie ocara pentru Hristos;

Bucură-te, cea ce ai primit răsplata de la El pentru ostenelile tale;

Bucură-te, miel blând, sfâșiat de războinici înverșunați;

Bucură-te, ajutor rapid in lupta cu duhurile răului;

Bucură-te, că ai intrat în bucuria Domnului tău;

Bucură-te, și du si rugaciunile noastre către El;
Reclame
Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

 Condacul 11

Cantarea noastra nu este indeajuns pentru a lauda cu adevărat virtuțile tale, Sfanta Mucenica Zenaida, dar credem ca rugăciunea ta neprihănită ne poate ajuta pe noi nevrednicii, iar noi dintr-o inimă curată vom striga către Dumnezeu cu dragoste pentru tine: Aliluia.

Icos 11

În ziua strălucitoare a învierii de obste a morților și a Judecății cumplite a lui Dumnezeu, ne temem de faptele noastre aprige și de păcatele nemăsurate, pentru ca în fiecare oră Il mâniem pe Creatorul și Mântuitorul nostru. Dar tu, binecuvântata mijlocitoare pentru noi înaintea Domnului, fecioară evanghelică înțeleaptă, care l-ai întâmpinat pe Mirele la miezul nopții cu lumină, deschide-ne ușa palatului ceresc prin rugăciunile tale, si noi te numim așa :

Bucură-te, fecioară înțeleaptă, lumanare aprinsă plină cu untdelemnul faptelor bune, peste care s-a pogorât Hristos;

Bucură-te, cea nuntita cu Mielul, intrată la nunta cu bucurie și victorie în haine strălucitoare;

Bucură-te, mijlocind pentru noi înaintea Tronului Mielului;

Bucură-te, ca stai langa Tronul Gloriei cand ne va judeca Dumnezeu;

Bucură-te, cea care inca trăiește pe pământ, dandu-ne mântuire înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, caci ceri la Dumnezeu iertarea păcatelor celor care au murit, deschizand-le ușile cerești prin rugăciune;

Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 12

Ai primit Har de la Dumnezeu, Sfanta binecuvântată, pentru a vindeca bolile psihice și fizice ale celor care vin la tine. Credem ca în viața veșnică și binecuvântată cu Dumnezeu, care te-a proslăvit și te-a adus mai aproape de Sine, ești plina de aceste daruri și poți ajuta fiecare om în orice întristare și boală care vine cu credință la tine, iar noi lui Dumnezeu din căldura inimii ii strigam: Aliluia.

Icos 12

Cântându-ți munca de apostol, viață ascetică și moartea suferindă, gloriosa Zenaida, te rugăm: întinde-ți ajutorul din cer către noi, cei care trăim în întunericul patimilor și ispitelor, și cu îndrăzneala ta înaintea lui Dumnezeu, ridică din patul slăbiciunii sufletului și trupului celor care plâng:

Bucură-te, alături de cele intocmai cu Apostolii Sfintele Maria, Elena, Nina, Olga și altele, pentru că ai devenit asemenea lor prin munca ta slăvită;

Bucură-te, triumfătora alături de Sfintele mucenice Tecla, Varvara, Ecaterina, Anastasia, sora Filonila și altele;

Bucură-te, cu Sfintele Cinstite fecioare Pelagia, Fevronia, Maria și altele, caci ai trait ca o pustnica;

Bucură-te, cu Sfintii Cosma, Damian, Pantelimon și toți sfintii tămăduitori, ca o vindecatoare slăvită;

Bucură-te, cu Îngerii și cu toți sfinții în triumful Bisericii Ceresti;

Bucură-te, si nu ne uita pe noi  păcătoșii, ca sa nu cădem din unitatea Bisericii;

Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 13

O, slavită purtătoare de patimiri a lui Hristos, Zenaida, Sfânta cu rugăciune veșnică către El pentru noi, venim la tine cu credință, speranță și dragoste cerand mijlocirea ta înaintea lui Dumnezeu, vindeca-ne de toate bolile, necazurile și moartea deșartă, ca sa ne bucuram împreună cu tine in Raiul lui Dumnezeu: Aliluia. (Acest contact se spune de 3 ori)

Icos 1

După ce ai trăit ca un înger în lume, binecuvântata purtătoare de patimiri Sfanta Zenaida, te-ai bucurat cu bucuria îngerească in ceruri. Iar noi cântam un cântec către Dumnezeul cel in Treime slavit de îngeri și sfintele fecioare mucenice, iar tu nu uita de noi, rudele tale pământești, care cântăm asa:

Bucură-te, aleasa de Dumnezeu;

Bucură-te, slujitoare credinciosa a Domnului Tău;

Bucură-te, mielusea care ai urmat Mielului Hristos;

Bucură-te, mireasă frumoasă a lui Hristos;

Bucură-te, că ai strălucit cu curăția fecioriei;

Bucură-te, cea ce ai fost împodobita in chinuri cu sânge;
Reclame
Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Condacul 1

Miresei alese a lui Hristos, Zenaida, din dragoste din inimă îi aducem acest cântec, caci duce la Hristos Dumnezeu rugăciunile noastre pentru ne mântui si pentru a-i salva de toate necazurile pe cei care vin la ea. Din acest motiv, o chemăm pe toți cu un singur glas: Bucură-te, Sfânta mucenica Zenaida, carte de rugăciuni pentru cei care te cinstesc!

Rugăciune

O, lăudabila mucenica al lui Hristos Zenaida, mesagerul nostru de încredere înaintea Domnului! Ne închinăm înaintea ta și te rugăm: dă-ne să fim părtași dragostei tale pentru Dumnezeu și aproapelui nostru, caci sufletul tău sfânt a fost umplut Har chiar și în timpul vieții. Iluminează-ne cu adevărul, luminează mintea și inima cu lumina învățăturilor divine, învață-ne să te imităm cu credință, să-l iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru și să săvârșim poruncile Domnului în mod negresit, astfel încât sa traim in adevar. Ingrijeste cu milă fiecare suflet care se roaga tie, dandu-ne îndurarea și ajutorul tău. Fii pentru noi vindecătoare în boală, mângâietoare în durere, un ajutor în necazuri și nevoi, iar la la ceasul morții fii milostiva noastra ocrotitoare și îndeplinește toate cererile spre bine. Da-ne ca prin rugăciunile tale să primim mântuirea veșnică și să moștenim Împărăția lui Hristos, slăvindu-L pe Cel minunat întru sfinții Săi pe Dumnezeu Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti cea mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Viata Sfintei Zenaida

Sfintele Zenaida și Filonila s-au născut în orașul Tars, regiunea Cilician din Asia Mică (acum Turcia).  Potrivit legendei, erau rude ale apostolului Pavel.

Văzând marile schimbări din viața unchiului lor Apostolul Pavel, care fusese anterior un mare dușman al creștinilor și un persecutor al Bisericii lui Dumnezeu, care purta numele Saul, dar după ce s-a convertit la Hristos și a devenit predicator al credința lui Hristos, tinerele fecioare s-au gândit la deșertăciunea acestei lumi și, învățate de Sfântul Pavel, l-au primit cu tot sufletul lor pe Hristos.


Apoi Zenaida și Filonila, care au fost învățate și botezate in credința lui Hristos, au mers prin orase, lăsându-și mama și renunțând la bunurile lor, astfel ca fecioarele au îndeplinit o lucrare cu adevărat apostolică.

Având în inima ei cuvintele profetului David “Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!” Zenaida și sora ei au decis să se stabilească într-o groapă (pestera) lângă orașul Demetrias din nordul Tarsului. Acolo fecioarele au petrecut viața de îngeri, nevoindu-se într-o lungă veghe și post. Dar lui Dumnezeu i-a plăcut faptul că aceste perle nu erau ascunse oamenilor care aveau nevoie de ajutorul și serviciul lor. În căutarea vindecării, tot mai mulți oameni au venit în peștera sfintelor fecioare. Au stăpânit arta medicinei, vindecând gratuit boli trupesti si mentale, instruindu-i pe oameni în credința creștină. Văzând un har atât de mare la fecioare, creștinii au fost întăriți și mulți păgâni au câștigat credință în Hristos și au fost botezați.


Nu se știe cât timp au trait sfintele Zenaida și Filonila în Demetrias. Însă păgânii care locuiau în jurul lor s-au amărât, deoarece, ca urmare a predicării și a minunilor săvârșite de fecioare, templele idolilor lor erau goale și închinarea demonilor a fost diminuată. Convingerile și amenințările păgânilor nu au avut niciun efect asupra sfintelor fecioare, iar apoi, înfuriati noaptea „au intrat în groapă și în trupurile lor au auncat cu pietre până la momentul morții”. Așa și-au primit sfintele fecioare Zenaida și Filonila mucenicia.

 
Oamenii se roagă sfintelor mucenice Zenaida și Filonila pentru vindecarea tuturor bolilor psihice și fizice.

Acatistul Sfântului Filip care te ajută să alungi necazurile

 

Acatistul Sfântului Apostol Filip, propovăduitor pe pământul românesc - text

Troparul Sfântul Apostol Filip, glasul al 4-lea

Apostole Sfinte Filip, roagă pe Milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.

Condacul 1

Cel care odinioară cu binecuvântată râvnă te-ai grăbit a-mpărtăși bucuria aflării Aceluia "despre Care au scris Moise în Lege și Proorocii", lui Natanail mărturisind dintâi pe Hristos, roagă-L ca degrabă ascultători ai Chemării Sale la viața de veci să ne facă și pe noi, cei ce cântare-ți aducem: Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Icosul 1

Nu la numărul anilor, ci la mulțimea înțelegerii tale a căutat Domnul, pe Sine arătându-Se celui ce-L aștepta, nesmintit și care Asemănării Lui a râvnit, în viață și-n moarte, ocara lumii răbdând până la spânzurare pe lemn, pentru ca lumea să-și cunoască Lumina; cu sufletele celor cărora le-ai arătat mântuirea și noi îți strigăm astăzi:
Bucură-te, Filipe, care prietenului tău Natanail cel mai de preț dar i-ai adus;
Bucură-te, care n-ai păstrat pentru tine singur comoara mântuirii;
Bucură-te, văzătorul cu dreptate al lui Mesia în Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret;
Bucură-te, vestitorul cel fără de întârziere al răscumpărării;
Bucură-te, înțelegătorul plinirii Vechii Legi;
Bucură-te, propovăduitorul Noului Legământ;
Bucură-te, iubitorul proorocirilor despre Hristos;
Bucură-te, căci sfânta nădejde cu ochii ți-ai văzut împlinită;
Bucură-te, vorbitorule cu Dumnezeu și despre Dumnezeu;
Bucură-te, cuvântător către multe popoare;
Bucură-te, cel ce cu sângele tău crucea pentru Cruce-ai udat;
Bucură-te, care prin răstignire de Cel Răstignit iarăși și iarăși te desfătezi, întru toți vecii;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 2

Puțin înainte de Sfintele Patimi, cu nevinovăție copilărească ai cerut să-ți vezi Părintele ceresc, prilej arătând ca să-Și mărturisească Dumnezeirea Acela Care între ucenici era, dar și pe scaun cu Tatăl și cu Duhul, grăind ție despre nedespărțirea Treimii Celei de o ființă, Căreia se cuvine cântarea: Aliluia!

Icosul 2

Înfricoșate și scumpe duhului Taine ni s-au arătat nouă, pentru înflăcărarea inimii tale, în care bătea iubirea care omoară frica și prin tine cunoscând pe Dumnezeul Cel în Treime închinat, ție, pentru care s-au dezlegat nedumeririle noastre, cântare-ți aducem:
Bucură-te, trâmbiță aurită de Duhul a pogorârii din ceruri;
Bucură-te, care nu ai tăcut, aflând pe Emanuel;
Bucură-te, între cei trimiși precum a trimis Tatăl pe Fiul;
Bucură-te, solia mântuirii;
Bucură-te, stâlpare aprinsă din Lumina cea mare;
Bucură-te, risipitorul urgiei păgânătății;
Bucură-te, carte însuflețită a Legii;
Bucură-te, pildă vie a împlinirii Evangheliei dragostei;
Bucură-te, pământ bogat, în care-a rodit sămânța cea bună;
Bucură-te, căci Stăpânului ai adunat pârga a multe noroade;
Bucură-te, nuntașul Mirelui;
Bucură-te, binecredincios slujitor al miresei Sale, Biserica;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 3

Lung și anevoios a fost drumul apostoliei tale, dar cu credința și cu răbdarea precum pe aripi îngerești te-ai înălțat, în prigoane neobosind a grăi mereu tuturor alinare întru Domnul, Căruia pe mulți i-ai învățat ca și în întristări cu glasul inimii să-I aducă strigarea de bucurie: Aliluia!

Icosul 3

Pornit-ai către iudeii aflați în Elada și mai apoi către neamurile Asiei Mici, mereu încercând vrăjmașul a stinge văpaia aprinsă în tine de Duhul și care îl ardea pe el și lucrările sale, dar împotrivitor dârz te-a aflat; iar mulțimile pe care le-ai cucerit lui Hristos lauda celor nebiruiți întru El îți aduceau, cuvântând astfel:
Bucură-te, Filipe, căci în paza Crucii mult norod ai lăsat;
Bucură-te, ostaș iscusit, care de la Însuși Împăratul ți-ai dobândit arma de pace;
Bucură-te, căci cu Sabia Duhului ai despicat urzelile vrăjmașului;
Bucură-te, ascultătorul șoaptelor Harului;
Bucură-te, cunoscătorul Legii care ai cunoscut pe Însuși Dătătorul ei;
Bucură-te, între cei care de la Învățătorul au primit darul de a învăța;
Bucură-te, cel trimis spre îndreptarea lui Israel în Elada;
Bucură-te, dar al lui Dumnezeu către neamuri;
Bucură-te, fiu al Iudeii și părinte al Asiei Mici;
Bucură-te, fratele după trup a lui Miriam, cu mulți înfrățit în Hristos;
Bucură-te, călător umil și tainic, având asupra-ți avuție mai mare decât orice avuție;
Bucură-te, pururi râvnitorule către mântuirea aproapelui tău;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 4

În Grecia celor de un neam cu tine aflați între neamuri ai mers a le vesti alinarea cea mare, ca cel ce ucenic și prieten ai fost lui Mesia, dar cu minciuni s-au ridicat împotriva cuvântului tău preoții iudei veniți din Ierusalim, nerăbdând a auzi pe frații lor cântând Celui vestit prin Moise, prin Isaia și David cântarea: Aliluia!

Icosul 4

Ca cel ce-n a opta zi ai văzut pe Domnul, Fiu întrupat, răstignit și înviat, cu îndrăzneală ai mărturisit pe Hristos împotrivitorilor Săi și Dumnezeu Însuși a adeverit pentru tine, orbindu-i pe hulitori, până ce s-au căit și au primit vindecare, prin rugăciunile tale, iar cei ce dinainte crezuseră au strigat ție:
Bucură-te, cel care ai certat pe defăimătorii Învierii;
Bucură-te, căci au tăcut cei ce voiau să oprească vestirea cea bună;
Bucură-te, care fraților tăi de departe le-ai adus pe Mesia;
Bucură-te, rușinarea basmelor diavolești;
Bucură-te, propovăduitorul Ortodoxiei;
Bucură-te, Ucenic credincios, care cu Domnul ai stat la masă;
Bucură-te, primitor al Sfintelor Taine din preacuratele Sale Mâini;
Bucură-te, între cei peste care s-a pogorât Duhul în chipul limbilor de foc;
Bucură-te, căci harul vorbirilor tale a aprins inimi către Adevăr;
Bucură-te, sarea pământului, nestricată;
Bucură-te, făclie de Dumnezeu înălțată;
Bucură-te, cel ce bucuria ta de Hristos ai revărsat-o în lume;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 5

În Ierapolele Siriei mergând, au vrut să te dea morții, pe tine, care le vesteai Viața, dar Dumnezeu te voia încă multă vreme slujind pe pământ și, luminând mintea lui Ir, prin el a oprit vrăjmașa lucrare, iar minunea cerută de către păgâni a binevoit a o împlini Cel minunat întru Sfinți, Căruia cântare-I aducem: Aliluia!

Icosul 5

Sculându-se cel mort, pentru rugăciunile tale, a înțeles poporul că întru Învierea Celui Care te-a trimis lor s-a făcut aceasta și au crezut Lui, mărindu-L ca pe Dătătorul Vieții, iar ție ți-au adus închinarea:
Bucură-te, cel de la Duhul întărit în cuvânt și în răbdare;
Bucură-te, căci pentru tăria ta ai dobândit creștini;
Bucură-te, neabătut grăitor despre Cel Întrupat, după Proorocii;
Bucură-te, pe care nici cuvinte grele, nici bătăi nu te-au împiedicat din cale;
Bucură-te, care cu îndrăzneală sfântă ai cerut învierea mortului;
Bucură-te, știutor fără de îndoială al Celui ce singur dă viață;
Bucură-te, cel în multe chipuri ispitit a dovedi Adevărul închinării tale;
Bucură-te, căci mult încercate au fost tinerețile tale;
Bucură-te, căci Adevărul Întrupat a mărturisit pentru tine;
Bucură-te, om al cărui cuvânt l-a ascultat Dumnezeu;
Bucură-te, făcător de minuni în Numele Lui;
Bucură-te, cel minunat întru faptele tale călăuzite de Har;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 6

Voind Aristarh dregătorul a te lovi pe tine, acea mână i-a fost uscată de foc nevăzut și s-a cufundat în întuneric răuvoitorul al cărui păgân suflet nu te răbda grăind despre Lumina lumii și te ruga poporul să-l miluiești pe cel neputincios și orb, iar tu i-ai învățat că degrabă se va vindeca de va cânta Dumnezeului adevărat: Aliluia!

Icosul 6

Cu puterea Crucii s-au deschis ochii lui Aristarh, ai trupului, precum și cei dinăuntru, cruce învățând a face mâna lui care fusese neputincioasă și, întru acestea, norodul a slăvit pe "Dumnezeul lui Filip", Care îndreptător și miluitor li s-a arătat lor; iar pe tine, propovăduitorul Ortodoxiei te-au cinstit astfel:
Bucură-te, prin care s-a arătat păgânilor sfințenia Crucii;
Bucură-te, păgubitorul iadului de sufletul celui mort și-nviat;
Bucură-te, căci nu i-a fost dat lui Aristarh a lovi pe cel drept;
Bucură-te, că întru neputința acelui dregător s-a arătat puterea Credinței creștine;
Bucură-te, pentru care ierapolitenii au primit îndoită îndreptare;
Bucură-te, căci de vindecarea dregătorului și de învierea celui mort s-a cutremurat poporul și a crezut în Hristos;
Bucură-te, ai cărui prigonitori de mâna ta s-au botezat;
Bucură-te, care ai aflat păgâni și ai lăsat în urma ta credincioși;
Bucură-te, căci împreună cu Vartolomeu ai pus episcop pe Ir;
Bucură-te, căci păstor lăsând turmei celei noi pe calea propovăduirii iarăși ai pornit;
Bucură-te, cel ce pe Ir l-ai învățat chipul binecuvântării;
Bucură-te, pentru care viață s-a dat celui mort, precum și celor morți în închinarea la idoli;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 7

Prin multe așezări mergând dimpreună cu tovarășii tăi ați suferit prigonire, bătaie cu pietre primind, voi, care le-aduceați Pâinea pogorâtă din ceruri și multe închisori v-au auzit suspinarea pentru unii ca aceia, ce nu voiau să-și bucure inimile cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Pământul Asiei Mici s-a frământat cu sudorile ostenelilor voastre, spre bună rodire, 3 oameni, pe sute aducând la Hristos, întărire de sus având voi, în vorbe și-n fapte, ceea ce mulți pricepând au cerut să cunoască pe Cel ce nu este idol neputincios, ci Dumnezeu tare și ție, care îi învățai despre El, ți-au strigat:
Bucură-te, înțeleptule tânăr, care nu ți-ai cruțat floarea vieții;
Bucură-te, căci roade timpurii și bogate-ai adus;
Bucură-te, pribeag cu cămară împodobită în ceruri;
Bucură-te, oaspetele Domnului în locașurile cele de sus;
Bucură-te, cu Vartolomeu, din cei doisprezece;
Bucură-te, fratele lui Miriam, cea mult răbdătoare;
Bucură-te, care de la Ioan Teologul în căile tale ai primit mângâiere;
Bucură-te, căci întru suferințele voastre Lidia, Siria și Frigia au slăvit pe Hristos;
Bucură-te, după Cuvântul Său pentru cei prigoniți pentru El;
Bucură-te, dezlegătorul păcatelor asupritorilor tăi;
Bucură-te, ziditorul în Duhul a multe cetăți;
Bucură-te, între luminătorii locuitorilor Asiei;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 8

În Ierapolele Frigiei văzând poporul aducând jertfe zeului lor pieritor i-ai mustrat cu durere și, ucigând șarpele idol prin care se făcea pierzare de suflete, precum Daniel oarecând pe balaur, îi învățai să mărească nu creatura supusă putreziciunii, ci Cuvântului celui mai înainte de veci, prin Care s-au zidit toate să-I cânte: Aliluia!

Icosul 8

Asupra ta deschizând prima dată Stahie ochii săi cei de 40 de ani orbi, pe când în Ierapole propovăduiai pe Hristos, s-a străluminat și sufletul lui, de Raza Soarelui dreptății și slăvind pe Cel Care dă vedere orbilor, ție, Trimisului Său, ți-a strigat:
Bucură-te, Filipe, care către Lumină ai îndreptat ochii noștri;
Bucură-te, înflăcărare dintre cer și pământ, vestind Răsăritul;
Bucură-te, văpaia bucuriei duhovnicești;
Bucură-te, căci ne-ai arătat nouă razele tainice ale Crucii;
Bucură-te, alungătorul întunericului cu semnul cel sfânt;
Bucură-te, căci ai călcat pe șerpi, în Numele Celui ce a zdrobit capul șarpelui;
Bucură-te, alinătorul trupurilor și sufletelor înveninate;
Bucură-te, curățitorul rănilor noastre, cu Apa cea Vie;
Bucură-te, căci cu foc din ceruri le-ai ars, spre vindecarea de veci;
Bucură-te, pierzătorul demonilor tăinuiți în idoli;
Bucură-te, neînfricate ucigătorule de dumnezei mincinoși;
Bucură-te, întru care se arată Puterea Celui ce Singur este Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 9

În lume ai mers, neamurile învățând și botezându-le în Numele Treimii Preasfinte, din Care însuți ai văzut pe Fiul Întrupat, martor fiindu-I între popoare, suferind pentru El ura șarpelui din vechime, care prin oamenii răi a căutat să-nvenineze mădularele tale, dar tu, sus având inima n-ai încetat a cânta lui Hristos: Aliluia!

Icosul 9

S-au minunat păgânii, de Taina creștinătății, căci nu pricepeau cum bărbatul care poate face semne nu întoarce asupra lor mânia stihiilor, ba încă se roagă pentru prigonitorii săi și, întru acestea crezând Celui Care pentru noi S-a lăsat dus la moarte ca o oaie fără de glas, deși de la Tatăl ar fi putut cere mai mult de 12 legiuni de Îngeri, au strigat ție:
Bucură-te, râvnitorul bunei vestiri;
Bucură-te, care bucuria ta de Dumnezeu ai alergat s-o împărtășești;
Bucură-te, mai înainte cunoscătorul lui Hristos, din Scriptură;
Bucură-te, cel învrednicit de a-I fi auzit glasul chemându-te la apostolie;
Bucură-te, cel ce încă mai înainte de a-L vedea Îl iubeai;
Bucură-te, care cu iubirea întru El ai mers către neamuri;
Bucură-te, Evanghelie grăitoare, care ai fost de față la minunile Domnului;
Bucură-te, lauda Betsaidei, cu Andrei și cu Petru;
Bucură-te, închinarea cea cu dreptate a Asiei Mici;
Bucură-te, pentru ale cărui întristări s-a făcut bucurie în ceruri;
Bucură-te, neîncetat propovăduitor al bunătății, între cei porniți cu răutate asupra ta;
Bucură-te, răbdător de multe dureri, întru nădejdea cea mare;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 10

Cu multă bunătate ai înduioșat mulțime de suflete, dar tot pentru ea te-au urât cei ce voiau să-și păstreze răutățile lor și morții te-au dat, ca să nu mai audă cum Celui Atotputernic, dar smerit și blând cu inima Îi cântai: Aliluia!

Icosul 10

Te-au spânzurat pe lemn și te-ai rugat pentru ei, ți-au sfredelit oasele și pentru ei ai cerut mântuire, dar nu au încetat a chinui înaintea Cerului pe Alesul Său, până ce, nemairăbdând Domnul să-ți vadă durerile, poruncă a dat pământului ca răutatea lor să o-nghită, iar atunci mulți, căindu-se, s-au grăbit a-ți aduce:
Bucură-te, Filipe, iubitorul prigonitorilor tăi;
Bucură-te, căci cu iubirea ta ai vrut să îmbrățișezi și pe asupritorii tăi cu Dumnezeu;
Bucură-te, rugător întru chinuri, după a Lui pildă pe Cruce;
Bucură-te, care nu pentru viața ta vremelnică, ci pentru cea de veci a chinuitorilor te-ai rugat;
Bucură-te, pentru a căruia dreptate s-au zguduit adâncurile pământului;
Bucură-te, căci cu Credința ta ai cutremurat pe idoli;
Bucură-te, căci ai fost ucis de păgâni și îngropat de aceiași, dar deveniți credincioși;
Bucură-te, bunule și iertătorule Mucenic;
Bucură-te, cel care pentru ucigătorii tăi ai cerut îndurare;
Bucură-te, că ți s-au străpuns gleznele și strigătul tău a fost rugăciune;
Bucură-te, că de acest fel de strigare inimile multor păgâni s-au deșteptat;
Bucură-te, căci cu moartea ta pe mulți ai adus la Viață;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 11

"Urmează-Mi!" ai auzit de la Mântuitorul, Sfinte; neuitate fă inimilor noastre Cuvintele Sale, pentru ca și pe noi să ne ia lângă Sine Acela Căruia dimpreună cu Andrei și cu Petru I-ai cântat: Aliluia!

Icosul 11

Privind la credincioșia faptelor tale, ne rușinăm, căci cu risipire ne-am cheltuit viața, iar în păcate ne găsesc anii la care tu mureai Mucenic; ne plecăm genunchii și capetele și numai nădejdea noastră se-ndreaptă în sus, cerând mijlocirile tale către Preasfânta Treime, pentru ca între cei miluiți cu rugăciunile tale, să te lăudăm astfel:
Bucură-te, Filipe, care ardoarea tinereții ți-ai îndreptat-o spre Dumnezeu;
Bucură-te, râvnitorule cu socotință al celor ce nu sunt din lumea aceasta;
Bucură-te, cel ce căutând, ai găsit pe Hristos;
Bucură-te, pentru care bătând s-au deschis multora ușile cerești;
Bucură-te, precum odinioară, când te-a chemat Mesia;
Bucură-te, căci odată ce L-ai aflat nu te-ai mai dezlipit de El;
Bucură-te, slugă binecredincioasă, alergând la porunca de sus;
Bucură-te, întru bucuria Stăpânului tău;
Bucură-te, pieirea multor idoli, prin Dumnezeul Cel tare și fără de moarte;
Bucură-te, strigarea cea puternică a biruinței asupra iadului;
Bucură-te, care bucuroși în Domnul ai lăsat pe lidieni, pe sirieni, pe frigieni;
Bucură-te, păstorul care și dintre fiare ți-ai adunat turmă blândă, cu dragostea ta;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 12

După Cuvântul Lui ai urmat Celui îndelung căutat de duhul tău, fără vreo umbră din zăbava îndoielii, la rându-ți chemând noroadele să-L cunoască, spre strălucirea și asupra lor a Luminii Care în Galileea ți-a răsărit ție pe calea tinereții împodobite cu înțelepciunea Scripturii, pe care și pentru noi o cere, Apostole Sfinte, de la Hristos Dumnezeu, ca împreună cu tine să-I cântăm: Aliluia!

Icosul 12

Dorul mântuirii purtând, ai cunoscut marginea doririlor tale și de atunci ai alergat să-L vestești tuturor, peste tot dăruindu-ți comoara, căci ai înțeles că nu tăinuită, ci doar împărțită nu se sfârșește, iar noroadele primind mărgăritare duhovnicești au slăvit pe Cel ce umplea vistieria inimii tale și ție ți-au mulțumit cu cântarea:
Bucură-te, cel sărac în lume, având comoară mare în ceruri;
Bucură-te, care în Asia norod mult ai agonisit lui Hristos;
Bucură-te, pentru care păgânul Ir a devenit creștin și episcop;
Bucură-te, cel ce în Numele lui Iisus Hristos ai poruncit ridicarea mortului;
Bucură-te, căci lui Aristarh ai arătat de la Cine ne vin luminarea și întărirea;
Bucură-te, tovarășul în Domnul al lui Vartolomeu, Miriam și Ioan;
Bucură-te, prigonitorul închinării la șarpele cel vechi, în chipul creaturii;
Bucură-te, cel ce hulit fiind, binecuvântai;
Bucură-te, care lovit fiind, pentru asupritori cereai mângâiere de sus;
Bucură-te, căci lacrimi și sânge și înseși viața ți-ai pus, pentru frații tăi;
Bucură-te, căci prețul multor suflete au fost suferințele tale;
Bucură-te, părinte duhovnicesc al multor neamuri;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 13

O, Sfinte Filipe, care Celui iubit te-ai adus ardere de tot, spre plinirea poruncii iubirii, încă și cu ultima suflare către ucigașii tăi cuvântând Evanghelia păcii, pe Acela roagă-L să ne binecuvânteze pe noi cu râvna de Dumnezeu înțelegătoare, pe care tu ai avut-o, dăruindu-ne acea credință, nădejde și dragoste care s-au arătat din faptele tale, ca dimpreună cu tine să cântăm Preasfintei Treimi, în veci: Aliluia!

Acest Condac se rostește de trei ori.

După aceasta se cisesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1 pe care le găsiți mai jos.

Icosul 1

Nu la numărul anilor, ci la mulțimea înțelegerii tale a căutat Domnul, pe Sine arătându-Se celui ce-L aștepta, nesmintit și care Asemănării Lui a râvnit, în viață și-n moarte, ocara lumii răbdând până la spânzurare pe lemn, pentru ca lumea să-și cunoască Lumina; cu sufletele celor cărora le-ai arătat mântuirea și noi îți strigăm astăzi:
Bucură-te, Filipe, care prietenului tău Natanail cel mai de preț dar i-ai adus;
Bucură-te, care n-ai păstrat pentru tine singur comoara mântuirii;
Bucură-te, văzătorul cu dreptate al lui Mesia în Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret;
Bucură-te, vestitorul cel fără de întârziere al răscumpărării;
Bucură-te, înțelegătorul plinirii Vechii Legi;
Bucură-te, propovăduitorul Noului Legământ;
Bucură-te, iubitorul proorocirilor despre Hristos;
Bucură-te, căci sfânta nădejde cu ochii ți-ai văzut împlinită;
Bucură-te, vorbitorule cu Dumnezeu și despre Dumnezeu;
Bucură-te, cuvântător către multe popoare;
Bucură-te, cel ce cu sângele tău crucea pentru Cruce-ai udat;
Bucură-te, care prin răstignire de Cel Răstignit iarăși și iarăși te desfătezi, întru toți vecii;
Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Condacul 1

Cel care odinioară cu binecuvântată râvnă te-ai grăbit a-mpărtăși bucuria aflării Aceluia "despre Care au scris Moise în Lege și Proorocii", lui Natanail mărturisind dintâi pe Hristos, roagă-L ca degrabă ascultători ai Chemării Sale la viața de veci să ne facă și pe noi, cei ce cântare-ți aducem: Bucură-te, Sfinte Filipe, Apostole!

Rugăciune către Sfântul Apostol Filip

Sfinte Apostole Filip, către tine venim, dor având de înțelegerea lucrurilor sfinte și de cunoștința Celui Care pentru noi S-a pogorât din ceruri, după vestirile cele de demult; tâlcuitor de cele Dumnezeiești fă-te nouă, căci cum vom pricepe, de nu ne va îndrepta pe noi Domnul, pentru mijlocirile sfinților Săi? Învață-ne, Sfinte, îndrăzneala cea nebiruită a Crucii, către care ai îndemnat pe Ir; luminează-ne nouă vederea ochilor celor dinăuntru, ca lui Aristarh și lui Stahie și omorâtor arată-te idolilor cărora slujim din împietrire și nebăgare de seamă! Cel ce te-ai rugat pentru nesăbuiții asupritori porniți împotriva ta, roagă-te și pentru noi, care, cu stăruința în păcate, nesocotim îndelunga răbdare, bunătatea și milostivirea Dumnezeiască și, precum ai lucrat la înduplecarea acelora din răutățile lor, și pe noi ne ajută a ne îndrepta către faptele cele bune, ca să ne pomenească întru Împărăția Sa, Hristos Dumnezeu, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, dimpreună cu al Său fără de început Părinte și cu Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor! Amin!

Apoi se face otpustul: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.