sâmbătă, 5 octombrie 2024

Sf. Ap. Iacob al lui Alfeu; Sf. Cuv. Andronic și Atanasia9 Octombrie

 

În aceasta luna, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Apostol Iacov al lui Alfeu.

Iacov al lui AlfeuAcesta era fratele Sfântului Matei Evanghelistul, care fusese mai înainte vames, si era fiu al lui Alfeu; mergând la propovaduirea Evangheliei, arzându-se de râvna dumnezeiasca, a stricat toate capistile idolilor, tamaduind boli si gonind duhuri necurate; pentru care lucru si multimea limbilor, l-a numit samânta dumnezeiasca. Acesta umblând multa parte a lumii, si vestind pe Hristos, ca un iubitor de Hristos si patima ce-a râvnit si moartea, ca a fost rastignit pe cruce, si asa si-a dat Duhul la Dumnezeu.




Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu


Troparul Sfântului Apostol Iacov al lui Alfeu

Glasul al 3-lea

Apostole Sfinte Iacov, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 6-lea

Irmos: Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mână dă-mi, de Dumnezeu văzătorule, ucenice al lui Hristos, Apostole Iacov, mie celui ce încep a lăuda cinstit praznicul tău; străluceşte-mi şi luminea­ză-mi inima, cu rugăciunile tale.

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu repejunile Dumnezeieştii înţelepciuni fiind adăpat, râu ai ieşit, ca din Raiul desfătării şi ai adăpat cu adevărat faţa pă­mântului cu curgerile dreptei credinţe, preaînţelepte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu preasfinţită ceată a uceni­cilor lui Hristos te-ai unit, Sfinte Apostole Iacov, împlinind numărul celor doisprezece; cu care împreună stând înaintea Stăpânului, adu-ţi aminte de noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Preasfântă Fecioară, Domnul, Cel Ce a întins cerul şi a întemeiat pământul, Cer Pământesc nouă te-a arătat, Cel Ce a ieşit din tine cu Trup.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Cel Ce ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luând învederat harul Dumnezeiescului Duh, te-ai arătat celor dintru întune­ric, ca un Luceafăr de diminea­ţă, cuvioase părinte, vestind tuturor arătarea Soarelui Celui Înţelegător.

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Piciorul tău a stat arătat în­tru îndreptare, fericite, lângă Împăratul Cel Preabun şi Drept, săltând, foarte bucurându-se şi umblând pe cărarea cea cerească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Fiul lui Dumnezeu, Cel fără de început, Care a făcut toate cu Dumnezeiască Putere, Cel mai Adevărat Învăţător de Taine L-ai avut, Sfinte Apostole Iacov, îndrep­tându-te pe tine la Cunoştinţa Cea Adevărată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Marie, Nădejdea tuturor ce­lor ce nădăjduiesc spre tine, care ai născut pe Cuvântul, Cel Ce S-a Întrupat pentru noi, scapă-ne de feluri de ispite şi de nevoi, Preacurată.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, Cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă strigând: din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Însuşi Domnul, Cel Ce este Unul Sfânt, te-a unit cu cin­stită ceată a ucenicilor pe tine, fericite, văzând mai înainte cu­rată şi luminată viaţa ta.

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De minunile Dumnezeies­cului Duh fiind plin, de Dum­nezeu vestitorule, faci minuni vindecând bolile şi dezlegând pe oameni din amăgirea duhu­rilor răutăţii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiasca Strălucire, care s-a vărsat în inima ta, fericite, luminată a lucrat-o Dumnezeu şi primitoare de harurile cele mai presus de minte a făcut-o.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin Dumnezeiasca naşterea ta, Fecioară Preacurată, Cetele îngereşti şi adunările omeneşti s-au împreunat; că pe Începă­torul păcii Hristos şi Mântui­torul tuturor L-ai născut.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Care chemi pe toţi din negura greşelilor.

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Soarele Cel Înţelegător, fericite, împreună locuitor ai fost, luându-ţi de acolo razele; de la Acela care după Fiinţă El este Întâi, iar al doilea după har te-ai făcut tu, mărite.

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Minte preacurată şi lumina­tă având şi curată inimă câştigându-ţi, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a Întrupat, L-ai văzut, pe Cel Necuprins cu mintea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Se dă în lături cu umilinţă dinaintea ta, Apostole, toată proorocia şi toată punerea de Lege, fericite; că pe Cel Ce mai înainte Acelea de demult L-au însemnat, tu te-ai învrednicit a-L vedea cu ochii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată, Fecioară, după proorocie, ai avut în pântecele tău pe Stăpânul tuturor şi Domnul; pe Care în chip de negrăit, Curată, L-ai născut, rămânând după naştere Fecioară Nestricată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel Lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea Mult Milostive.

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Picioarele tale sunt fru­moase, că pace fără rău­tate bine au vestit; pacea care este mai presus de fire şi care covârşeşte mintea, preacinstite mucenice al Domnului.

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

A cunoaşte Taina şi a propo­vădui înfricoşătoarea Întrupare a lui Dumnezeu, te-ai învred­nicit, Sfinte Apostole Iacov, împrumutând razele cele mai întâi lucrătoare de la Însuşi Cel Preaînalt, prea­fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Biserică însufleţită te-ai ară­tat lui Dumnezeu, capiştile de­monilor ai pierdut şi Biserici ai zidit cu Puterea şi cu harul lui Hristos, cel ce eşti Dumnezeiască podoabă a Apostolilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea Ce stăpâneşti peste toate făpturile, ca Una ce ai născut pe Dumnezeu Cel Preabun, rănile greşelilor mele vindecă-le, Prea­curată, Milostiv făcând pe Cel Ce S-a născut din tine.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cel ce vânător păgânilor preaminunat s-a arătat şi între uce­nici preacinstit şi cu Apostolii împreună locuitor, Sfinte Apostole Iacov, lumii bogăţie de tămăduiri izvorăşte şi apără de primejdii pe cei ce-L laudă. Pentru aceasta cu un glas strigăm către dânsul: miluieşte pe toţi cu rugăciunile tale, Apostole!

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Ca pe un Luceafăr, ce lumi­nează toată făptura, pe însuşi văzătorul lui Hristos şi de Dum­nezeu grăitorul, Apostolul Iacov, cu cân­tări să-l lăudăm, cinstind astăzi prăznuirea lui; că se roagă pururea pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vărsarea de Lumină cea fără de materie fiind lumi­nat, Apostole, ai luminat pe cei ţinuţi în negura cea cumplită a necunoştinţei; pe cei ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, cel ce ai luminat mul­ţimea păgânilor cu Strălucirile şi cu Razele Duhului, sămânţă Dumnezeiască te-au numit, cân­tând: Binecuvântat eşti, Doam­ne, Dumnezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu înţelepciune de Dum­nezeu dăruită fiind împodobit, ai ruşinat înţelepciunea lumii, grăind, Sfinte Iacov, ca un gânditor de Dumnezeu: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai Sfântă eşti decât Sfinţii, Fecioară Maică, Ceea ce ai ză­mislit pe Dumnezeu; pe Care, lăudându-L, neîncetat cântăm: Binecuvântat este, Preacurată, Rodul pântecelui tău.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pentru Legile părinteşti, fericiţii tineri, în Babilon, mai înainte nevoie pătimind, au dispreţuit porunca cea nebunească a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul de care nu s-au ars, Celui Ce Stăpâneşte, cântare vrednică l-au cântat: pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţându-te cu adevărat Cereştile Taine, fericite tăinuitorule, ai străbătut toată lu­mea, propovăduind cu mare glas cuvântul credinţei lui Hristos; învăţând, Apostole, cu negrăit har şi grăind: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericit eşti, Sfinte Apostole Iacov, învred­nicit fiind de toată fericirea, ca unul care eşti împreună vorbitor şi împreună locuitor cu Stă­pânul şi cu Moştenirea Cea De­săvârşită cu adevărat te-ai îmbogăţit şi împreună cu Cuvân­tul te veseleşti, glăsuind şi cân­tând: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Stai, Fericite Iacov, pentru lume, prea ales rugător către Mântuitorul, cerând de sus pace bogată bisericilor şi ierta­re de greşelile celor ce te laudă pe tine cu credinţă; cere mântuire sufletelor celor ce cântă: pe Domnul lăudaţi-L lucru­rile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu, Solitoare de mântuire te-ai arătat tuturor, Maica lui Dum­nezeu, Una ce eşti cu totul Lău­dată; care ai născut pe Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu Cel Mântuitor; pe Cel Ce ne-a dezlegat de blestemul cel de demult şi a dăruit Binecuvântare celor ce cântă cu credinţă: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Cetele îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat, pe Care mărindu-L, cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai lumii ca un fulger, luminând pe cei ce şedeau de demult în întunericul şi în umbra necunoştinţei, trăgându-i la Lumina Cea Neapusă a Unuia-Născut Fiului, Celui Ce S-a Întrupat; Căruia însuţi văzător ai fost, fericite şi slugă fierbinte, pe Care Îl mărim.

Stih: Sfinte Apostole Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suflarea cea repede primind, ce s-a adus din cer, fericite şi cu limbă de foc insuflată îmbogăţindu-te, ai ars ca pe nişte spini înţelepciunea cea lumească, cea fără de Dumnezeu; strălu­cind cu Razele Strălucite ale propovăduirii lui Hristos, ai alungat negura necredinţei, de Dumnezeu fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înfrumuseţat fiind cu Podoa­ba Stăpânului Cea Neasemăna­tă, de Dumnezeu înţelepţite şi înfrumuseţat cu strălucire, lu­minezi ca fulgerul şi foarte bucurându-te, Sfinte Apostole Iacov, umbli cu adevărat împrejurul Scaunului Ziditorului şi Dumnezeu, unde sunt Cetele Apostolilor, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Una care fără de ispită băr­bătească ai avut în pântecele tău pe Cuvântul, rămânând fără stricăciune, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ai năs­cut pe Emmanuel, Cel Ce este Dumnezeu şi Om. Pe Acesta în­doit în fire ştiindu-L, pe tine te mărim.

 

SEDElNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Înţelepciunea cu adevărat în­văţătoare având, care te-a în­văţat pe tine cele mai presus de minte, înţelepciunea elinească nebună a fi ai arătat-o, de Dum­nezeu insuflate şi păgânilor lu­minător Dumnezeiesc ai fost, cu cuvântul dreptei credinţe în­dreptând pe cei neînţelegători. Pentru aceasta, izbăviţi fiind prin tine de înşelăciune, după vrednicie te lăudăm şi cu credinţă te fericim, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Apostole Iacov; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cin­stesc cu dragoste sfântă pome­nirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Ca Una care eşti Mireasă cu totul fără de prihană a Făcătoru­lui, ca o Maică a Mântuitoru­lui, care nu ştii de bărbat; ca Una care eşti Locaşal Mântuitoru­lui cu totul fără prihană, pe mine, cel ce sunt locaş de ruşine fărădelegii şi batjocură demo­nilor, grăbeşte de mă scapă de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaş luminat prin virtute, Cu­rată, Ceea ce eşti de Lumină Pri­mitoare; alungă-mi negura pa­timilor şi de Împărtăşirea Cea de sus şi de Lumina Cea Neînse­rată, mă învredniceşte, cu ru­găciunile tale.


Tot în aceasta zi, Preacuviosul Parintele nostru Andronic, si Atanasia sotia lui.

Acest cuvios Andronic, a fost din Antiohia cea mare, lucrator de argint, foarte cucernic, plin de fapte bune si bogat; si a luat luisi pe Atanasia, femeie curata si iubitoare de Dumnezeu; iar bogatia lor o împarteau în trei parti; o parte la saraci, alta la împodobirea bisericilor si a treia la trebuinta casei lor. Au nascut ei un fiu si o fiica, iar dupa nasterea celor doi fii, n-au mai adaugat a se cunoaste trupeste, ci amândoi se nevoiau pururea în curatie, la rugaciune, si a face bine saracilor si a cauta pe bolnavi. Traind asa doisprezece ani împreuna, fiind fiii lor la o vârsta care putea sa dea bucurie parintilor, într-o zi îmbolnavindu-se amândoi fiii au murit. Deci Andronic, nu se arata mâhnit de acea întâmplare, ci înca a strigat fericitul, acel glas al lui Iov, zicând: "Gol am iesit din pântecele maicii mele, gol ma voi si duce": "Domnul a dat, Domnul a luat". Iar femeia lui, Atanasia, avea jale nemângâiata, zdrobindu-se cu atâtea plânsuri, încât de mâhnirea cea mare atâta a slabit încât era sa moara; pentru ca zicea: "Sa mor si eu cu fiii mei". La îngroparea fiilor lor s-au adunat toti cetatenii si însusi patriarhul cu tot clerul, si i-au îngropat în biserica Sf. Iulian. Iar dupa îngropare nu voia Atanasia sa mearga la casa sa, ci sedea lânga mormântul fiilor sai plângând. La miezul noptii însa i s-a aratat ei Sfântul Mc. Iulian, în chip de calugar, zicându-i: "Pentru ce nu lasi pe cei ce sunt aicea sa se odihneasca, femeie?" Iar ea a zis: "Nu te mânia pe mine, domnule; sunt mâhnita, pentru ca doi fii am avut, si pe acestia astazi i-am îngropat împreuna". Iar el i-a zis: "Dar de ce plângi pentru dânsii? Ca în ce chip cauta firea omeneasca mâncare si nu se poate a nu-i da, asa si copiii cu cerestile bunatati se hranesc de la Hristos, pe Care roaga-L, zicând: "Dreptule judecator, daca ne-ai lipsit de cele pamântesti, nu ne lipsi de cele ceresti". Iar ea auzind acestea s-a smerit si si-a schimbat mâhnirea în bucurie, ca zicea: "Daca fiii mei vietuiesc în cer, apoi de ce plâng eu?" Si s-a întors sa mai vorbeasca cu cel ce i se aratase si nu l-a mai vazut; l-a cautat prin toata biserica, si n-a aflat pe nimeni. Atunci Atanasia a cunoscut ca vedenie a fost, si s-a spaimântat; si mergând a spus barbatului ceea ce a vazut, si s-au mângâiat amândoi. Iar nu dupa multa vreme, a zis Atanasia catre Andronic: "Lasa-ma la o mânastire, ca sa-mi plâng pacatele", si el primind cuvântul cu bucurie, fiindca dorea si el, au împartit cea mai multa parte din avutia lor la saraci, si au iertat robii ce erau cumparati, iar cealalta avutie a lor au dat-o socrului sau ca sa faca bolnita de saraci si gazda strainilor, si luându-si putina avere, cât sa le fie pe cale, au iesit noaptea din cetate numai ei amândoi. Iar fericita Atanasia întorcându-se, a vazut de departe casa sa, si cautând spre cer a zis: "Dumnezeule cel ce ai zis lui Avraam si Sarei: iesi din pamântul tau si din rudenia ta, si vino la pamântul pe care îl voi arata tie, cauta si spre noi si ne du întru frica ta. Iata pentru numele tau, am lasat casa noastra, ca sa nu ne închizi noua usile împaratiei Tale". Si plângând amândoi, au mers în calea lor si ajungând la Ierusalim s-au închinat la Sf. Locuri, si vorbind cu multi parinti, au luat binecuvântare de la dânsii. Si auzind de parintele Daniil, au mers la dânsul, si i s-au închinat lui; acesta vorbind cu ei cuvânt de mântuire, mult i-a folosit, si scriindu-le o carte i-a binecuvântat si i-a trimis la Mânastirea Tavenisiotului.

Deci mergând acolo, a dat fericitul Andronic pe sfânta lui sotie Atanasia la mânastirea de femei. Iar el întorcându-se la parintele Daniil, a primit îngerescul chip si a petrecut fericitul lânga acest parinte doisprezece ani, nevoindu-se. Dupa aceasta a rugat pe parintele sa-l lase pe el la Ierusalim sa se închine la Sfintele Locuri; iar parintele Daniil facând rugaciune i-a dat voie. Si mergând parintele Andronic în partile Egiptului, a sezut sa se odihneasca putin sub un copac, si iata dupa rânduiala lui Dumnezeu a vazut pe fericita Atanasia, femeia sa, care mergea în chip barbatesc, si s-au închinat unul catre celalalt. Deci a cunoscut Atanasia pe barbatul sau, iar el nu a cunoscut-o pe ea. Caci cum era cu putinta sa o cunoasca, ca fata ei se vestejise de înfrânare, si era neagra ca un arap: Catre aceasta înca si rânduiala sa schimbându-si, era îmbracata barbateste, si a întrebat pe Andronic, zicând: "Oare, nu esti tu ucenicul parintelui Daniil, cel ce se numeste Andronic?" Iar el a zis: "Eu sunt". Si iarasi l-a întrebat: "Unde mergi Avva Andronic?" Raspuns-a Andronic: "Ma duc la Sfintele Locuri sa ma închin; dar tu unde mergi, si cum îti este numele?" Iar ea a zis: "Ma duc si eu la Sfintele Locuri, si numele îmi este Atanasie" (pentru ca asa îsi schimbase numele). Si a zis Andronic: "Sa mergem dar împreuna". Iar Atanasie a zis: "De voiesti sa mergi cu mine, sa pui paza gurii tale ca în tacere sa calatorim". Iar el a zis: "Bine, sa fie asa precum voiesti". Grait-a Atanasie: "Sa mergem dar, si rugaciunile sfântului tau staret sa calatoreasca cu noi". Si ajungând la Sfânta Cetate si închinându-se la Sfintele Locuri, s-au întors cu tacere la Alexandria. Si a zis Atanasie catre parintele Andronic: "Voiesti, parinte, sa petrecem amândoi într-o chilie?" Raspuns-a Andronic: "Sa petrecem; însa mai întâi voi întreba pe staret daca ne va porunci noua ca împreuna sa petrecem". Si a zis Atanasie: "Mergi si întreaba, iar eu te voi astepta pe tine în schitul ce se cheama Optsprezecinicul; si de-ti va porunci parintele sa vii la mine, precum am umblat cu tacere, asa cu tacere si în chilie sa petrecem. Iar de nu vei putea sa petreci în tacere, sa nu vii la mine; ca macar si parintele de ar porunci, nu voi sa vietuiesc acolo unde nu ar fi tacere".

Si mergând Andronic la Avva Daniil, i-a spus de împreuna-calatorul sau Atanasie. Si a zis Daniil lui Andronic: "Mergând sa iubesti tacerea, si sa petreci cu Atanasie de vreme ce este calugar desavârsit". Deci a luat Andronic pe Atanasie, si l-a dus în chilia sa, si au petrecut în frica lui Dumnezeu cu tacere alti doisprezece ani; si n-a cunoscut Andronic ca Atanasie este sotia lui; pentru ca aceea se ruga cu deadinsul lui Dumnezeu ca sa nu fie cunoscuta de barbatul sau. Iar Avva Daniil adeseori venea la dânsii si-i învata. Odata fiind la dânsii, si mult graindu-le de folosul sufletului, se întorcea; si mai înainte de a sosi în chilia sa, l-a ajuns fericitul Andronic, zicându-i: "Parinte Daniel, parintele Atanasie se duce catre Domnul!" Si întorcându-se staretul, l-a aflat într-o mare fierbinteala; si a început Atanasie a plânge. Si staretul i-a zis: "Se cade sa te bucuri ca mergi sa întâmpini pe Hristos, iar nu sa plângi". Raspuns-a Atanasie: "Nu plâng pentru mine, ci pentru parintele Andronic; ci sa faci dragoste parinte, dupa îngroparea mea vei afla o scrisoare sub capatâiul meu, si citind-o sa o dai parintelui Andronic". Si facând rugaciune, s-a împartasit Atanasie cu dumnezeiestile taine, si s-a dus catre Domnul. Si au venit fratii sa îngroape trupul lui, si aflara ca era femeie cu firea ei. Iar Avva Daniil a aflat sub capatâiul ei scrisoarea si, citind-o, a dat-o lui Andronic. Atunci a cunoscut Andronic, ca femeia lui era, si toti au laudat pe Dumnezeu. Si s-a auzit aceasta în toate Lavrele, si trimitând Avva Daniil a chemat pe toti parintii cei din Egipt, si pe cei din pustiul cel mai dinauntru, si s-au adunat din toate Lavrele, si au îngropat cu cinste sfântul trup al fericitei Atanasiei, marind pe Dumnezeu cel ce i-a dat o asemenea rabdare. Iar dupa îngroparea ei, au petrecut staretul cu Andronic pâna la a saptea zi, si în ziua a saptea facând pomenirea celei ce se mutase, a voit ca sa ia pe Andronic în chilia sa; iar Andronic îl ruga zicând: "Lasa-ma aicea parinte, ca si eu sa ma îngrop cu doamna mea Atanasia". Si lasându-l staretul s-a dus; si înca nesosind el pâna la chilie l-a ajuns un calugar, zicându-i: "Parintele Andronic se duce catre Domnul". Si a trimis staretul în urma parintilor celor ce plecase, zicând: "întorceti-va cu mine la parintele Andronic; iar ei întorcându-se l-au aflat înca viu, si au luat binecuvântare de la dânsul. Iar sfârsindu-se cu pace parintele Andronic, s-a îngropat cu fericita Atanasia, laudând pe Dumnezeul cel minunat între sfintii sai. caruia se cuvine marirea, în vecii vecilor. Amin.Avraam



Acatistul Sfinților Cuvioși Andronic și Atanasia, soția sa – Sfinți Doctori fără de argint, vindecători de cancer, izgonitori de duhuri rele și de toată lucrarea diavolească, ajutători în căsnicie pentru găsirea soțului/soției rânduit de Dumnezeu (9 octombrie)

 

Troparul Sfântului Cuvios Andronic, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Andronic. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Troparul Sfintei Cuvioase Atanasia, glasul al 8-lea:

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Atanasia, duhul tău.

Condacul 1

Celor ce au dus viață strălucită în căsnicie și în călugărie, care s-au asemănat prin mărimea de suflet Sfântului și Dreptului Iov, Sfinților Cuvioși Andronic și Atanasia ne rugăm. Iar voi, doime de Sfinți binecuvântați, mijlociți pentru noi la Tronul Sfintei Treimi, căci cu dragoste vă chemăm: Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Icosul 1

Ziditorul firii, Dumnezeu Părintele nostru, v-a ales a fi comoară pe pământ și în Cer, asemănându-vă în purtare cu Îngerii care Îl slăvesc neîncetat, lucru pentru care vă lăudăm:

Bucurați-vă, mlădițe ale aceluiași trunchi;

Bucurați-vă, prelungiri sfințite ale Raiului spre noi, cei păcătoși;

Bucurați-vă, ancore ale credinței depline;

Bucurați-vă, inimi înfierbântate de Iubirea lui Hristos;

Bucurați-vă, cei uniți prin taina cununiei și a călugăriei;

Bucurați-vă, crini nepătați de vremelnicia lumii;

Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Condacul 2

Ați viețuit în vremea împăratului grecesc Teodosie cel Mare, Sfinților Cuvioși, însoțindu-vă în căsnicie cu evlavie și rugăciune, lucrând meșteșugul de zlătar adică lucrători de aur și de argint, fiind înfrumusețați cu toate bunătățile și darurile lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Bogăția voastră era îndestulătoare și o împărțeați în trei: una la săraci, alta la biserică și alta o țineați pentru voi, iar pentru aceste fapte de milostenie Domnul v-a învrednicit cu doi copii, Ioan și Maria, care erau bucuria voastră:

Bucurați-vă, că ați trăit așa timp de 12 ani;

Bucurați-vă, că mai apoi Dumnezeu i-a chemat pe ambii copii la el deodată;

Bucurați-vă, că mare durere v-a adus moartea lor;

Bucurați-vă, că ați vărsat lacrimi amare de jale;

Bucurați-vă, că Sfântul Mucenic Iulian s-a arătat mamei îndurerate;

Bucurați-vă, că i-a arătat că cei doi copii se desfată de bunătățile cerești;

Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Condacul 3

Primind cu smerenie voia lui Dumnezeu de a-i chema pe copii voștri la El, ați rupt cu putere și înțelepciune legăturile vieții și ați împărțit toată averea săracilor, căci dorul de Dumnezeu din inima voastră era mai aprig decât amintirea celor vremelnice și ați pornit la drum spre Ierusalim având sufletul aprins de dorire către Împăratul Vieții: Aliluia!

Icosul 3

Închinându-vă la Sfântul Mormânt al Domnului, ați ajuns și în Alexandria unde v-ați rugat la moaștele Sfântului Mare Mucenic Mina, iar mai apoi v-ați îndreptat spre mănăstirea Skelis la marele Daniil, starețul cel înainte-văzător, care v-a grăit așa:

Bucurați-vă, că doliul nu v-a pricinuit slăbiciune sufletească;

Bucurați-vă, că ați zis: ”Domnul a dat, Domnul a luat”;

Bucurați-vă, că Sfânt Numele Lui L-ați binecuvântat;

Bucurați-vă, că dând agoniseala săracilor, ați adunat comoară în Cer;

Bucurați-vă, că ați dorit a vă uni cu Hristos;

Bucurați-vă, că tânjeați amândoi după aripile îngerești;

Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Condacul 4

Povățuitorul Mănăstirii Sketis v-a primit cu bunăvoință și, cunoscând cu ochiul său străvăzător cele ce vor fi, v-a îndemnat să intrați fiecare în rânduiala mănăstirii, separat, iar voi ați ascultat cu smerenie: Aliluia!

Icosul 4

Cu bună credință ați călătorit până la mănăstirea de maici, umblând pe cale postind, priveghind, rugându-vă neîncetat, vărsând lacrimi de pocăință și fiind întăriți de ajutorul dumnezeiesc iar noi ne rugăm:

Bucurați-vă, că odată ajunși, Sfânta Atanasia a luat chipul îngeresc;

Bucurați-vă, că tu Sfinte Andronic te-ai întors la schitul de bărbați;

Bucurați-vă, că și tu ai depus voturile monahale;

Bucurați-vă, că ai devenit ucenic al Sfântului Cuvios Daniil;

Bucurați-vă, că ai învățat viețuirea cea după Dumnezeu;

Bucurați-vă, că amândoi v-ați împlinit dorirea sfântă a inimii;

Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Condacul 5

Timp de alți 12 ani ați petrecut în despărțire și sârguință, Sfinților Andronic și Atanasia, omorând patimile trupului și prin harul Duhului Sfânt agonisind slava nepătimitoare a îngerilor, care v-a îmbătat cu dorul închinării din noi la Mormântul Domnului, căci Dumnezeu lucra prin iconomia Lui: Aliluia!

Icosul 5

Nici tu Sfinte Andronic nu ai fost oprit de starețul tău, nici tu Sfântă Atanasia nu te-a împiedicat egumena ta, și ați pornit amândoi deodată la drum către Ierusalim, fără să vă fi vorbit înainte, fiecare cu gândul propriu dar mânați de aceeași rază a harului care vă călăuzea spre a vă regăsi:

Bucurați-vă, că printr-o pronie negreșită, v-ați întâlnit călători pe drum;

Bucurați-vă, că Duhul Sfânt a lucrat deopotrivă în mințile voastre;

Bucurați-vă, că Dumnezeu v-a adus iar la un loc;

Bucurați-vă, că v-ați iscodit unul pe altul cu privire la nume;

Bucurați-vă, că Sfânta Atanasia și-a zis pe nume ”Atanasie”;

Bucurați-vă, că cu tot dinadinsul pretindea că e bărbat;

Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Condacul 6

Nici înfățișarea nici purtarea nu te-au dat de gol, Sfântă Atanasia, căci erai întărită cu râvna lui Dumnezeu, având fața veștejită de vânt și purtând semnele unui post aspru, așa încât Sfântul Andronic nu te-a cunoscut, și tu i-ai cerut să păstrați tăcerea până la întoarcere cugetând la Domnul: Aliluia!

Icosul 6

Ajungând la Sfintele Locuri v-ați închinat după cu doreați, îndestulându-vă cu hrana cea nepieritoare a harului care înveșmântează toate cele sfinte, și ați revenit apoi în părțile din Sketis, fiecare fiind stârnit de virtutea celuilalt și tânjind să vă petreceți restul timpului vieții împreună:

Bucurați-vă, că ați mers la Sfântul Daniil pentru binecuvântare;

Bucurați-vă, că el cunoștea cu duhul că Sfânta Atanasia era soția Sfântului Andronic;

Bucurați-vă, că acesta s-a învoit să vă lase a viețui împreună;

Bucurați-vă, că tu Sfinte Andronic te-ai dus la Sfânta Atanasia;

Bucurați-vă, că v-ați reunit în duh și rugăciune;

Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Condacul 7

Așa au  trecut încă 12 ani, timp în care numele vostru s-a făcut cunoscut nu doar în Sketis ci în toată Alexandria, căci mare era faima voastră nu doar pentru viețuirea desăvârșită în virtuți, ci și pentru izvorul minunilor pe care le făceați fiindcă prin voi s-a împlinit cuvântul Domnului: ”Pe cei ce Mă slăvesc îi voi slăvi!”: Aliluia!

Icosul 7

Amândoi L-ați slăvit pe Dumnezeu cu fapta și cu cuvântul, lăsând toate bogățiile pământești și însoțirea cea după fire și ați ales să înstrăinați toate desfătările lumii vremelnice pentru a-L preamări pe Dumnezeu, drept pentru care vă cinstim:

Bucurați-vă, că erați tămăduitori de trupuri și de suflete;

Bucurați-vă, că alergau la voi cei chinuiți de diavoli;

Bucurați-vă, că prin puterea harului vostru, duhurile necurate fugeau;

Bucurați-vă, că voi legați diavolii în adâncul pământului;

Bucurați-vă, că lanțurile erau prinse pe vecie;

Bucurați-vă, că erați mari și cunoscuți exorciști și Doctori fără de arginți;

Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Condacul 8

Împlinindu-se cei 12 ani și venind vremea cununilor și a răsplătirilor, a poposit la voi la chilie Sfântul Stareț Daniil care vă vizita după obicei în fiecare an. Vorbind el cu voi despre cele cuvenite și poruncind toate necesare nevoinței voastre, a plecat dar când era la jumătate de cale l-ai ajuns din urmă, Sfinte Andronic, spunându-i: ”Te cheamă pe tine, părinte, fratele Atanasie, ca să te rogi pentru el, căci se duce la Domnul”: Aliluia!

Icosul 8

Întorcându-se degrabă dumnezeiescul Stareț, te-a aflat pe tine, Sfântă Atanasia, petrecând ultimele clipe și după ce te-a împărtășit Sfântul Daniil cu Sfintele Taine ale lui Hristos, i-ai spus că în așternutul tău va găsi o scrisoare pentru fratele Andronic pe care să o citească după îngroparea ta:

Bucurați-vă, că Sfânta Atanasia apoi și-a dat sufletul în Mâinile Domnului;

Bucurați-vă, că trupul fiind pregătit pentru îngropare, s-a arătat a fi femeiesc;

Bucurați-vă, că multe și slăvite minuni au făcut sfintele moaște;

Bucurați-vă, că citind Sfântul Andronic scrisoarea, a cunoscut că fratele Atanasie era soția lui;

Bucurați-vă, că el a trăit deodată și bucurie și întristare;

Bucurați-vă, cei ce ați adus uimire poporului;

Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Condacul 9

Sfântul Daniil a rămas la schit până în ziua a noua de pomenire a Sfintei Cuvioase Atanasia, și făcând slujba de pomenire, a plecat la coliba lui, dar după ce a străbătut o bună parte din cale, cineva l-a ajuns din urmă și l-a chemat: ”Nu te duce, părinte, mai departe. Căci te cheamă pe tine fiul tău, Andronic, care e pe punctul de a se duce la Domnul și el”: Aliluia!

Icosul 9

Găsindu-l pe Sfântul Andronic abia viu, l-a împărtășit cu Sfânt Trupul și Sângele Domnului, și după ce acesta s-a dus cu sufletul în Împărăția lui Dumnezeu, s-a ridicat gâlceavă mare între frați căci atât cei din schitul Sketis cât și monahii din Tabernacol voiau să ia la ei sfintele lui moaște spre întărire și spre a-i ajuta în lupta cu diavolul:

Bucurați-vă, că Starețul Daniil a pus capăt gâlcevii;

Bucurați-vă, că el a hotărât ca Sfântul Andronic să fie îngropat cu soția lui;

Bucurați-vă, că sfintele moaște au rămas la Sketis;

Bucurați-vă, Sfinților care și după moarte ați rămas împreună;

Bucurați-vă, că fiind ca două turturele, v-ați săvârșit unul după altul;

Bucurați-vă, că Dumnezeu v-a unit și în Cer în ceata Sfinților Cuvioși;

Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Condacul 10

Nu puține sunt minunile săvârșite prin sfintele voastre moaște, binecuvântați Andronic și Atanasia, căci o biserică sfântă a fost zidită în numele vostru, în care pictându-se sfintele voatre icoane, din acestea a picurat mir roșu ca niște broboane de rouă, care era tămăduitor de felurite boli: Aliluia!

Icosul 10

Harul vostru dumnezeiesc a rămas pe pământ ca moștenire de credință pentru cei bolnavi și greu încercați de ispite, și degrabă alergați din Cer la orice suspin al credincioșilor care vă strigă:

Bucurați-vă, că mirul acela din icoane a vindecat cancerul;

Bucurați-vă, că a adus alinare și izbăvire de bolile fără leac;

Bucurați-vă, că bolnavul care avea limba mâncată de boală s-a tămăduit;

Bucurați-vă, că limba i-a crescut la loc, ungându-se cu mirul binecuvântat;

Bucurați-vă, că și vorbirea i-a revenit pe deplin;

Bucurați-vă, că boala nu i s-a mai întors niciodată;

Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Condacul 11

Un alt bărbat avea o fiică tânără ce avea măruntaiele măcinate de o boală pe care medicii o numeau abces, căci o infecție fără leac pusese stăpânire pe intestinele ei și nu putea dobândi vindecare de la nici un doctor, dar voi Sfinților ați fost Doctori fără de arginți prin mila lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Aducând tatăl pe copilă la racla cu sfintele voastre moaște și luând mirul ceresc l-a amestecat cu apă și i-a dat fiicei sale să bea, iar băutura a tăiat boala aceea ca un briceag căci copila a dat afară pe gură toată necurăția din ea, spre uimirea celor care vă laudă:

Bucurați-vă, că un altul zăcea aproape mort de neputință;

Bucurați-vă, că avea părțile ascunse ale corpului putrezite;

Bucurați-vă, că s-a uns cu mirul cel sfânt;

Bucurați-vă, că rănile i s-au tămăduit în câteva zile;

Bucurați-vă, că și durerea s-a liniștit deodată;

Bucurați-vă, că multă ușurare a primit cel pătimitor;

Bucurați-vă, că dezlegați și blestemele de nerodire, de dragoste și de spor;

Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Condacul 12

Cu credință și nădejde s-a apropiat de racla cu sfintele voastre moaște și un tânăr din țara Mirelor care fusese blestemat și purta în pântece un șarpe care amarnic în chinuia, luându-i toată vlaga, făcându-l să trăiască în frică și ducându-l în pragul pieirii, dar s-a uns cu mirul ce curgea fără oprire din trupurile voastre și pe loc a vomat șarpele, eliberat fiind de blestem și dând slavă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Viața voastră strălucită și vestită biruiește orice cuvânt de laudă, căci ați supus bărbăția cea duhovnicească la nemurirea faptelor, arând brazde dumnezeiești în jitnițele jertfelor omenești, și ați adunat roadele binecuvântărilor cerești drept pentru care sunteți mari făcători de minuni și Doctori fără de arginți, iar noi cu umile cuvinte vă aducem aceste cinstiri:

Bucurați-vă, cei ce ne întăriți în lupta duhovnicească;

Bucurați-vă, zdrobind capul diavolului viclean;

Bucurați-vă, alungând bolile de pântece;

Bucurați-vă, tămăduind boli grele, fără de leac omenesc atât în oameni cât și în animale;

Bucurați-vă, mari izbăvitori de cancer și de toată suferința trupească;

Bucurați-vă, că sunteți chirurgi desăvârșiți ai sufletelor împătimite;

Bucurați-vă, că îi aduceți împreună pe cei rânduiți de Dumnezeu;

Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Condacul 13

Sfinților Cuvioși Andronic și Atanasia, doime de Sfinți binecuvântați, vă rugăm mijlociți pentru noi la Dumnezeu să ne ierte păcatele, să ne tămăduiască bolile, să dezlege blestemele de dragoste, de belșug și de nerodire și să surpe uneltirile începătorului răutății, îmbrăcându-ne cu platoșa Puterii Lui ca să avem armura Duhului Sfânt, să purtăm în mâini sabia Crucii și să ne hrănim cu Sfânta Lumină, căci a Lui este slava pe care o cântăm împreună cu voi: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Ziditorul firii, Dumnezeu Părintele nostru, v-a ales a fi comoară pe pământ și în Cer, asemănându-vă în purtare cu Îngerii care Îl slăvesc neîncetat, lucru pentru care vă lăudăm:

Bucurați-vă, mlădițe ale aceluiași trunchi;

Bucurați-vă, prelungiri sfințite ale Raiului spre noi, cei păcătoși;

Bucurați-vă, ancore ale credinței depline;

Bucurați-vă, inimi înfierbântate de Iubirea lui Hristos;

Bucurați-vă, cei uniți prin taina cununiei și a călugăriei;

Bucurați-vă, crini nepătați de vremelnicia lumii;

Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Condacul 1

Celor ce au dus viață strălucită în căsnicie și în călugărie, care s-au asemănat prin mărimea de suflet Sfântului și Dreptului Iov, Sfinților Cuvioși Andronic și Atanasia ne rugăm. Iar voi, doime de Sfinți binecuvântați, mijlociți pentru noi la Tronul Sfintei Treimi, căci cu dragoste vă chemăm: Bucurați-vă, Sfinților Andronic și Atanasia, cei ce rupeți cu bărbăție legăturile întunericului și ne îmbrăcați în scut de Lumină Sfântă!

Rugăciune:

O, Sfântă pereche și preacuvioși Andronic și Atanasia, primind rostirea cuvântului nostru ca pe o mică binecuvântare, îmbunați-L pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe care L-ați slăvit în mădularele voastre, pentru noi și pentru toți cei ce laudă pomenirea voastră de fiecare an.

Voi care aveți îndrăznire către El, rugați-L să ne izbăvească de greaua boală a cancerului, să ne tămăduiască de putreziciunea patimilor care s-au încuibat în inimile, sufletele și trupurile noastre, să ne deschidă drumurile către soțul sau soția ce s-a rânduit de Sus alungând diavolii și toate formele lui cu care ne înșeală, și să ne dea minte luminată să ajungem cu bine la sfârșitul vieții, ca să ne desfătăm cu Sfinții veșnic în Împărăția Sfintei Treimi, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. 

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!


Tot în aceasta zi, pomenirea dreptului Avraam si a nepotului sau Lot.

AvraamTot în aceasta zi, pomenirea dreptului Avraam si a nepotului sau Lot.
Avraam s-a nascut prin secolul al doisprezecelea inainte de Hristos la Ur, in tinutul caldeenilor. Se tragea din neamul lui Sem si era casatorit cu Sarah, ramasa fara copii. Dumnezeu il alese pe Avraam pentru a face din el parintele poporului sau. Ii spuse : "Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului" (Facere 12, 1-3). Avraam se incredinta cuvintelor Domnului si fara sa se uite in urma, isi lua  pe femeia lui Sarah, pe nepotul sau Lot, avutiile si slugile sale si se duse tot inainte, catre tinutul Canaan. In schimbul credintei sale, Dumnezeu ii promise lui Avraam sa faca un legamint vesnic intre El si urmasii sai, legamint ce avea sa fie simbolizat in taierea imprejur a oricarui nascut de parte barbateasca din descendenta lui Avraam. Ca prim semn al favorurilor sale, Domnul ii dadu un fiu lui Sarah cea sterila, chiar daca si ea si barbatul ei erau foarte inaintati in virsta. Isaac deveni astfel semnul bunavointei lui Dumnezeu si simbolul viitorului Mesia, Hristos, care trebuia sa vina pentru a duce la bun sfirsit si la perfectiune promisiunile facute de Dumnezeu Sfintului Patriarh. Avraam muri intr-o batrinete fericita la virsta de o suta saptezeci si cinci de ani. Fu ingropat in pamintul din Canaan, pe ogorul pe care il cumparase ca sa ii faca mormint lui Sarah.
Cind Lot intra cu Avraam in tinutul Canaan, puse stapinire pe paminturile bogate si fertile din cimpia Iordanului si se instala in Sodoma. Dar locuitorii tinutului erau in acea vreme afundati in viciu si perversiuni. Ei atrasera minia Domnului, care hotari sa distruga orasul. Trimise totusi doi Ingeri ca sa-l vesteasca pe Lot si sa ii porunceasca sa fuga de acolo, el si ai sai. Ii spusera : "Mântuieşte-ţi sufletul tău! Să nu te uiţi înapoi, nici să te opreşti în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei!" (Geneza 19 :17). In momentul in care Lot se indeparta, Dumnezeu facu sa ploua peste Sodoma si Gomora pucioasa si foc, si pacatosii murira in chinurile pe care li le pregateste pentru vesnicia in iad. Dar femeia lui Lot nu asculta porunca Domnului si se intoarse pentru a se uita in urma. Fu dintr-odata schimbata intr-o statuie de sare, sa fie de invatatura pentru generatiile ce aveau sa urmeze ca trebuie sa urmeze chemarea Domnului fara nici o privire pentru lumea si obiceiurile din care El ne-a scos.

Lot si Avraam sint praznuiti si cu ceilalti Stramosi ai lui Hristos, in duminica dinaintea Craciunului.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Poplia.

Aceasta traia pe vremea pagânului Iulian, maritata fiind mai înainte si nascând roada vrednica lui Dumnezeu, pe preotul Ion care a fost purtator de grija pentru orânduiala Bisericii, si pururea fugea de vrednicia episcopiei, pentru multa lui smerenie. Deci mergând atunci Iulian la Antiohia, având multa mândrie demonica si silind pe toti sa creada în demoni, aceasta cinstita batrâna, a început a cânta în fata împaratului cu niste fecioare: "Idolii pagânilor argint si aur, lucruri de mâini omenesti". Pentru aceasta târând-o, au batut-o tare peste obraz, atâta cât s-a rosit si pamântul de sângele ei, dar nu a fost omorâta, pâna la întoarcerea Paravatului. Acela însa, fiind înjunghiat, nu s-a mai întors, iar ea traind un an dupa aceea, cu pace s-a dus catre Domnul.

Tot în aceasta zi, Preacuviosul parintele nostru Petru.

Acest fericit ostas a fost pe vremea împaratiei lui Teofil; si fiindca era încuviintat si la frumusete si la stat, si la chipul trupului, a fost încins de împaratul mare spatar. Apoi calcând si lepadând toate lucrurile lumesti, a mers la viata calugareasca, la o mânastire ce se cheama Dafnes, si si-a pus numele Petre, în loc de Leon. Apoi s-a dus la Olimp, dupa aceea la Sfintele Locuri, apoi la Laodiceea si la Attalia, suferind toate ostenelile calatoriei. Deci fiindca întelese înaltimea vietii si a faptelor sale celor bune, l-a plecat împaratul Vasile Macedon, de a mers la Mânastirea sfântul Foca. În care nevoindu-se foarte dupa Dumnezeu, cu pace si-a dat duhul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pomenirea Sfîntului Apostol lacov
lacov, fiul lui Alfeu, a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli. El a fost frate de sînge cu Sfîntul Apostol şi Evanghelist Matei. El a fost martor ocular al minunilor şi cuvintelor adevărate ale Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, martor ocular al Patimii Lui, al Învierii şi Înălţării Lui.

După Pogorîrea Sfîntului Duh la Cincizecime, lui lacov i-au căzut sorţii ca să predice Evanghelia lui Hristos în Elefteropolis şi ţinuturile înconjurătoare, iar apoi în Egipt, unde a luat chinuri grele pentru Mîntuitorul. Cu mare putere în faptă şi în cuvînt, Sfîntul Apostol lacov a semănat vestea mîntuitoare a Cuvîntului lui Dumnezeu întrupat, dărîmînd la pămînt idolii, scoţînd diavolii afară din oameni, şi vindecînd toată neputinţa şi boala întru Numele Domnului Iisus Hristos. Lupta şi rîvna lui pentru Evanghelie au fost încununate cu roadă îmbelşugată.

Mulţi păgîni au crezut în Hristos, s-au întemeiat şi s-au înălţat biserici, s-au sfinţit episcopi şi preoţi. Sfîntul lacov a luat moarte mucenicească în Egipt, la Ostracina, unde a fost răstignit pe cruce de către păgîni. Aşa s-a strămutat fericitul lui suflet la ceruri, unde domneşte veşnic împreună cu Împăratul Slavei.

Pomenirea Sfîntului Preacuviosului Părintelui nostru Andronic şi a Athanasiei, soţia lui
Andronic a fost cetăţean al Antiohiei celei mari, pe vremea împăratului Teodosie cel Mare. El era de meserie aurar. Şi el şi soţia lui erau oameni foarte credincioşi, luptînd pururea să împlinească cu fapta, cu gîndul şi cu cuvîntul poruncile Mîntuitorului Hristos şi Sfintei Lui Biserici.

Din veniturile lor, ei o treime o împărţeau săracilor, altă treime o dădeau spre chiverniseala Sfintelor Biserici, iar a treia o păstrau pentru nevoile casei lor. După ce li s-a născut lor şi al doilea fiu, ei s-au sfătuit să ducă mai departe o veiţuire mai înaltă, ca frate şi soră. Vieţuind ei astfel timp de doisprezece ani, prin nepătrunsa purtare de grijă a lui Dumnezeu, amîndoi fiii au murit în aceeaşi zi, spre plînsul părinţilor lor, şi mai ales al mamei lor, Athanasia.

Copiii au fost înmormîntaţi amîndoi în Biserica Sfîntului Iulian, iar Athanasia, covîrşită de durere, nu mai voia să plece de lîngă mormintele fiilor ei. Atunci însuşi Sfintul Mucenic Iulian a venit lîngă Athanasia sub chip de monah, certînd-o pentru suferinţa ei prea mare şi apoi mîngîind-o. El i-a arătat că fiii ei sînt în Raiul lui Hristos, unde nu duc lipsă de nimic şi sînt mai fericiţi decît au fost pe pămînt lîngă părinţii lor. Plină de bucurie, Athansia a mers la casa ei, descoperindu-i soţului ei Andronic vedenia ce o avusese în Biserica Sfîntului Mucenic Iulian.

Ei îndată au lăsat casă şi averi spre chiverniseala săracilor, şi au plecat către Egipt, unde au primit amîndoi îngerescul chip: Sfîntul Andronic la Skit, ca ucenic al marelui Avvă Daniel, iar Sfînta Athanasia într-o mînăstire de femei tabenisiotă. Plăcînd lui Dumnezeu cu nevoinţele lor bune de ani îndelungaţi, ei s-au săvîrşit cu pace către Domnul, Care i-a aşezat în Locaşurile Sale Cereşti. Mai întîi s-a săvîrşit Sfînta Athanasia, iar opt zile mai tîrziu, şi Sfîntul Andronic.

Pomenirea Dreptului Avraam şi a Dreptului Lot
Vieţile acestor Drepţi ai Vechiului Testament se află la Cartea Facerii.

Pomenirea Sfîntului Cuvios Dimitrie, Patriarhul Alexandriei
Sfîntul Dimitrie a fost al unsprezecelea Episcop al Alexandriei, de la Sfîntul Apostol şi Evanghelist Marcu. El bine şi înţelept a păstorit turma lui Hristos din Alexandria, vreme de treizeci şi trei de ani lungi şi rodnici, din 189 şi pînă la 231, după Hristos.

In această vreme el a primit scrisori cu cereri din India, şi l-a trimis acolo pe Sfîntul Pantaenus, conducătorul vestitei şcoli catehetice de la Alexandria, spre a predica Sfînta Evanghelie acelui popor. Cu ocazia acestei călătorii misionare în India a aflat Sfîntul Pantaenus Evanghelia de la Matei, scrisă în aramaică.

Pomenirea Sfîntului Ştefan, Despotul (Voievodul) Serbiei
El a fost fiul despotului Gheorghie şi al despotinei Irina. El şi sora lui Mara au trăit ceva vreme la curtea sultanului Murat al II-lea. Lui i-au scos ochii turcii, la ledrene, precum şi fratelui lui, Grgur.

El a devenit despot al Serbiei la anul 1458. Curînd după aceea el a trebuit să se refugieze în Albania, unde s-a căsătorit cu Anghelina, fiica lui Skanderbeg. Orb şi cu destin tragic, dar plin de credinţă în Dumnezeu, Ştefan a trecut la cele veşnice în Italia, la anul 1468. Sfintele lui moaşte odihnesc la Mînăstirea Kruşedol, care a fost ctitorită de fiul lui, Maxim.

Cîntare de laudă la Sfîntul Apostol lacov
De Domnul trimis, Domnului supus,
Atotslăvitul lacov bine s-a nevoit:
El pretutindeni Evanghelia a vestit,
Ca din a ei sămînţă să rodească
Popor credincios lui Dumnezeu.
El mierea cea dumnezeiască în Siria toată şi în Egipt
Cu rîvnă mare a purtat.
El cu ale Domnului cuvinte dulci, vindecătoare
Mulţime de popor de la foamete a scăpat.
Pe unde a vestit, pretutindeni,
Minuni mari în urma lui a lăsat:
Vase duhovniceşti de miere pline, revărsat.
Mierea vieţii este aceasta, în izvor nesecat:
Sfinte biserici, pline de bogăţie dulce, curată.
In ele Făcătorul Cel Veşnic neîncetat Se slăveşte,
În ele se preamăreşte veşnic Lucrarea Fiului lui Dumnezeu.
Hristos este a credincioşilor miere,
Mana de viaţă făcătoare, din pîine şi din vin.
lacov săvîrşitu-şi-a alergarea întru roşie pecete:
Al său sînge de mucenic, de pe Cruce izvorînd.
El astfel s-a încununat de Hristos, în ceruri,
Ca şi ceilalţi Apostoli ai lui Dumnezeu.

Cugetare
Felul în care Dumnezeu pedepseşte şi iarăşi mîngîie se vede limpede din vieţile ultimilor despoţi ai Serbiei, din vremea ocupării pămînturilor sîrbeşti de către turci. Turcii nu au năpădit Balcanii, cotropind popoarele creştine (greci, bulgari, sîrbi) cu de la ei putere, ci prin îngăduinţa lui Dumnezeu, tot aşa cum odinioară Nabucodonosor nu a cotropit poporul lui Israel şi Ierusalimul cu de la sine putere, ci prin îngăduinţa lui Dumnezeu.

Din pricina păcatelor grele ale principilor şi nobililor a suferit amarnic poporul sîrbesc! Adevărat este că acei principi şi nobili au suferit încă şi mai amarnic. Despotul Gheorghie a murit în surghiun; doi dintre fiii lui, Ştefan şi Grgur, au fost orbiţi de către turci; fiica lui a fost silită să se mărite cu un sultan; fiul lui mijlociu s-a ridicat împotriva propriei lui mame, Irina, luînd cu samavolnicie scaunul domnesc de la Smederevo, doar spre a pieri rău la scurt timp după aceea.

De îndată ce a fost ridicat despot, Ştefan cel orb a trebuit să fugă în Albania, iar de acolo în Italia, unde, fugar şi nefericit, s-a săvîrşit către Domnul. Toate acestea au fost pedepsele lui Dumnezeu. Dar mila şi mîngîierea Lui atunci, care au fost? Ele au fost acolo că Dumnezeu i-a preaslăvit şi pe Ştefan şi pe soţia lui Anghelina, şi pe fiii lor, Maxim şi Ioan. După ce a zăcut timp de opt ani în mormînt, trupul lui Ştefan s-a aflat întreg şi scoţînd miros de bună mireasmă, atunci cînd a fost exhumat spre a fi adus acasă, în Serbia. Multe minuni s-au lucrat atunci prin atingerea de Sfintele lui moaşte. Dumnezeu a preaslăvit la fel şi pe soţia lui, Anghelina, şi pe fiii lor, Maxim şi Ioan, cu sfinţenie şi cu mărire.

Luare aminte
Să luăm aminte la Sfîntul Proroc Ilie, care a făcut să se pogoare cu minune foc din cer (III Regi 18):
• La cum Sfîntul Ilie s-a rugat lui Dumnezeu pe Muntele Carmel, de faţă stînd regele Ahab, toţi popii idoleşti şi tot poporul;
• La cum s-a pogorît foc din cer şi a ars jertfa adusă Domnului de către Prorocul Ilie.

Predică despre cum numai nebunii nu Îl recunosc pe Dumnezeu
Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dumnezeu! Stricatu-s-au oamenii şi urîti s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este pînă la unul (Psalmul 13:1). Mintea este cîrma întregului om. Ea sfătuieşte, lămureşte şi conduce. Atît sufletul cît şi trupul acţionează conform poruncilor minţii.

Dacă mintea este dreaptă înaintea lui Dumnezeu, atunci întregul om este drept înaintea Lui. Dacă mintea este nelegiuită, nedreaptă şi strîmbă înaintea lui Dumnezeu, atunci aşa este înaintea Lui şi întregul om. Chiar dacă numai şi cu gîndul zice omul: Nu este Dumnezeu, simplul acesta gînd îndată prinde viaţă în faptele lui. Căci mai întîi sînt gîndurile rele, iar faptele cele rele urmează inevitabil. Vedem noi oare cît de bine cunoaşte prorocul insuflat de Dumnezeu sufletul omenesc? Mai întîi, el arată cauza, iar apoi arată şi consecinţele la care duce ea.

Faptele rele ies cu necesitate din gîndurile cele rele. De aceea, fraţilor, să nu îi credeţi pe cei pe care îi auziţi zicînd: Eu nu cred în Dumnezeu, dar fac binele. Mai întîi, cel care nu crede în Dumnezeu nici măcar nu ştie ce este acela binele, necum să mai facă şi diferenţa între bine şi rău. Prin necredinţa lui, el se taie pe sine cu mîna lui de la cel mai mare Bine şi de la Însuşi Izvorul oricărui bine! În al doilea rînd, să privim cu luare aminte la următorul fapt: anume că toate faptele celor fără Dumnezeu sînt stricate şi urîte.

Ele sînt stricate pentru că sînt rele, fără valoare şi nedurabile; ele sînt urîte pentru că sînt împotriva voii lui Dumnezeu Celui Viu. Cei fără Dumnezeu nu sînt capabili să deosebească binele de rău, căci deosebirea aceasta nu se poate face cu precizie decît la lumina legii lui Dumnezeu. Se mai întîmplă însă şi oameni care zic că ei cred în Dumnezeu, pe cînd faptele lor sînt pline de urîciune şi potrivnice Legii lui Dumnezeu. Aceştia sînt aceia care Îl mărturisesc pe Dumnezeu doar cu buzele, dar cu inima lor sînt foarte departe de El. Dumnezeu trebuie mărturisit şi cu inima, şi cu credinţa în El, şi cu faptele credinţei în El. Dar se mai întîmplă şi oameni care cred în Domnul şi cu cuvîntul, şi cu inima, şi cu toate acestea sînt robi păcatului. Aceasta se întîmplă fie din slăbiciunea voinţei lor, fie din lucrarea diavolului (fie, cel mai des, din amîndouă).

Acest fel de om trebuie să se pocăiască pururea din tot cugetul, sufletul şi virtutea lui, şi va primi iertare. Pocăinţa este mîntuitoare chiar şi pentru cei care sînt fără Dumnezeu! Cu cît mai mult nu va fi atunci pentru cei credincioşi! Cîtă vreme suflă omul pe pămînt, el are şansa să se pocăiască. Dar cine poate fi sigur că va mai trăi şi mîine? De aceea, amînarea pocăinţei pe mîine este curată nebunie.

O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Mîngîierea sufletelor noastre, Fiule al lui Dumnezeu! Ajută-ne nouă să ne pocăim cu amar de păcatele noastre, aşa cum ne ajuţi şi să suflăm în fiecare zi!

Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumire în veci, Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.