Sf. Ap. Filip, unul dintre cei 7 diaconi; Sf. Ier. Teofan Mărturisitorul, episcopul Niceei; Duminica a 21-a după Rusalii (a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al VII-lea Ecumenic); Ap. Galateni 2, 16-20; al Sf. Părinţi: Tit 3, 8-15; Ev. Luca 8, 5-15 (Pilda semănătorului); a Sf. Părinţi: Ioan 17, 1-13 (Rugăciunea lui Iisus); glas 2, voscr. 8 11 Octombrie

 

În aceasta luna, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Filip, unul din cei sapte diaconi.

Acesta era din Cezareea Palestinei si luându-si femeie a nascut patru fete proorocite. De acesta pomeneste dumnezeiescul Luca evanghelistul la Faptele Apostolilor. A fost facut si diacon de catre apostoli la lucrarea sfintilor, împreuna cu Stefan si cu ceilalti. Acesta a luminat Samaria si a botezat pe Simon vrajitorul, care se fatarnicea; si rapit fiind de îngeri a aflat pe etiopianul famen, pe care învatându-l l-a botezat. Dupa aceea fiind adus de înger la cetatea Azot a luminat-o si pe aceasta cu cuvântul sau. Apoi a mers la Tralia cea din Asia, în care facând minuni si zidind biserica, s-a mutat catre Domnul.

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Filip, unul din cei 7 diaconi

Troparul Sfântului Apostol Filip, unul din cei 7 diaconi

Glasul al 3-lea

Apostole Sfinte Filip, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

Irmos: Ca pe uscat umblând Is­rael, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a cântat: că cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te cu străluci­rile cele prealuminate ale lui Hristos, după împărtăşirea Dumnezeieştii Înţelepciuni, lu­mină a doua te-ai arătat, Mărite Apostole Filip, luminând sfinţite pe toţi credincioşii.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfiinţându-se cu toată fiinţa noastră Cuvântul Cel mai pre­sus de fiinţă, te pune pe tine înainte sfinţit ucenic, să scoţi, înţelepte, neamurile de la întunericul cel fără de sfinţenie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin punerea mâinilor sfinţi­lor ucenici, te-ai ales împreună cu Arhidiaconul Ştefan şi cu ceilalţi sfinţi dia­coni; ca unul ce erai plin de Du­hul lui Dumnezeu, Preaînţelepte Filip.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce ai zidit toate din ce n-au fost, ca o Pricinăte-a avut pe tine Întrupării Sale, Maica lui Dumnezeu, Preacurată. Pen­tru aceasta, după datorie, credincioşii pe tine te fericim.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Cel Ce ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fii ai Luminii ai făcut pe cei ce erau întru întunericul necunoştinţei, fericite, ca un cer înalt povestind Mărirea Cuvântului.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vestind, Preasfinţite Filip, pe Hristos, Care a Răsărit din seminţia lui Iuda, ai arătat, fericite, prin lu­mina harului, pe Cel Ce mai înainte de demult L-au vestit Moise şi Proorocii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu graiurile cele curgătoare de miere, pleci pe cei lepădaţi departe prin necunoştinţă, să fugă de otrava cea pierzătoare de suflet şi să primească harul cel de mântuire, Sfinte Filip, de Dum­nezeu insuflate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfeşnic de Taină te-ai arătat, Fecioară, purtând Făclia, care cu Bunătatea Sa Cea Nemărginită, Luminează cu adevărat pe cei cuprinşi mai înainte de noap­tea necunoştinţei

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu Dumneze­iască cuviinţă cântă grăind: din cuget curat întru Domnul să prăznuim.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzându-te Simon magul că faci minuni şi semne mari, cu făţărnicie s-a botezat, Sfinte Apostole Filip şi nefugind de răutate, s-a dat pierzării.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzându-te cei ce locuiau în cetatea Samaria, Apostole Filip, propovăduitorul lui Hristos, că faci multe minuni, cu veselie pri­meau Lumina cunoştinţei.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îngerul Domnului a zis către tine: mergi, Apostole Filip, să îndreptezi cărările cinstitului famen etio­pian, ca să cunoască el calea În­trupării Cuvântului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinţitul famen, văzându-te că-i îndreptezi mintea, s-a bo­tezat de mâna ta, Sfinte Apostole Filip şi arătându-se plin de Duhul Sfânt, s-a făcut propovăduitor Dum­nezeiesc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fii lui Dumnezeu a făcut pe fiii oamenilor, Fiul tău, Întrupându-Se şi născându-Se din Curate sângiurile tale, Ceea ce eşti fără prihană; pentru aceea te mărim.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu Dumnezeiască Străluci­rea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neînspăimântându-te de mâ­nia celor fărădelege, ai umblat prin mijlocul lupilor, Sfinte Filip, cu adevărat ca un miel, schimbându-i pe ei către dreapta credin­ţă, cu harul cuvântului, prea­fericite.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spre junghiere S-a adus Emanuel, ca un miel, precum zice Dumnezeiescul Isaia; pe Care neputându-l pricepe sfinţitul famen, se învăţa de la tine, Apostole Filip.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ucenic grăitor de cele sfinte, ales unul din cei şapte diaconi, te cunoaştem pe tine, Dumneze­iască temelie a Bisericii şi tutu­ror celor din întuneric lumină­tor, Sfinte Apostole Filip.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei ce te mărturisim pe tine cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, ne izbăvim de în­cercări şi de nevoi, cu mijloci­rile tale cele către Dumnezeu şi Domnul tuturor, Fecioară de Dumnezeu Dăruită.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la Limanul Tău cel Lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea Mult Milostive.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Te-ai umplut de apele Duhului şi ai ieşit ca un râu din Dumnezeiescul Eden, por­nind cu valuri line peste plinăta­tea pământului şi udând inimi­le, cel ce eşti vrednic de laudă.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Deschizându-ţi gura, te-ai umplut, ucenice, de pricepere duhovnicească şi deschizând gâtlejul vicleanului ai scos mul­ţimi nenumărate de cei înghiţiţi şi i-ai mântuit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Puterea vrăjmaşului celui nevăzut s-a surpat şi de tot s-a prăpădit cu Puterea Duhului, propovăduind tu, Sfinte Filip, pe Hristos, Cel Ce S-a Răstignit şi a chemat neamurile.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Afară de Legile firii, a născut pe Hristos, Ziditorul firii şi mai presus de fire a rămas cu ade­vărat Fecioară Neîntinată, Prea­sfântă Maica Ta, Preabunule.

 

CONDAC

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Următor făcându-te învăţă­torului tău, Apostole, pentru Dânsul cu credinţă ai slujit la lucrarea Sfinţilor Săi. Pentru aceea toţi credincioşii te fericim.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cuptorul l-a făcut dătător de rouă cuvioşilor tineri; iar pe haldei, arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe tiran l-a plecat a grăi: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pusu-te-a pe tine, Sfinte Apostole Filip, Cel mai presus decât toţi, ca pe un trimis, să tulburi mările păgâ­nilor şi să zdrobeşti capetele vrăjmaşilor; şi să-i cânţi armo­nios: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te grăitor de cele de Taină şi descoperitor al Tainei celei ascunse mai înainte de toţi vecii, Sfinte Preaînţelepte Filip, ai învăţat limbi şi popoare şi le-ai curăţit de tai­nele cele spurcate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai mare, Apostole Filip, stea mărită şi podoabă Traliei, în care zace cinstitul tău trup; săvârşind semne minunate, în­ţelepte, spre luminarea celor ce te fericesc cu dreaptă credinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De Dumnezeu Născătoare te numim, Fecioară Marie, Prea­curată Mireasă a lui Dumnezeu, noi, cei ce ne mântuim prin tine ziua şi noaptea, de supărările vrăjmaşilor cele vătămătoare, de tot felul de nevoi şi întinăciuni sufleteşti.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa drep­tului cu apă ai ars-o; că toate câte le voieşti le faci, Hristoase, cu Puterea Ta. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Cuvântul Cel Dumneze­iesc, ca şi cu nişte sare slujindu-te, fericite, ai curăţit putreziciunea cea rea a rătăcirii şi ai întărit inimile cinstind şi slăvind pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se întăreau picioarele celor ologi numai cu cuvântul tău şi duhurile cele necurate, cu glas mare strigând, ieşeau din cei ce le aveau, neputând suferi harul care era dat ţie, înţelepte.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cei ce locuiau de demult în Samaria, de la tine au primit Lumina harului, Sfinte Filip, văzându-te că săvârşeşti multe mi­nuni cu Puterea Duhului Celui Ce izvorăşte daruri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sufletul meu cel clătinat de răutatea vrăjmaşului, întăreşte-l, Fecioară Preacurată, Ceea ce ai primit neclătinându-te pe Cel Ce pe toate le clatină cu Dumneze­iasca Lui vedere.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat. Pe Care mărindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând cele ce nădăjduiai mai înainte şi luând Împărăţia lui Dumnezeu cea neclătinată, pentru care ai învăţat pe oameni, Sfinte Apostole Filip, grăitorule de Dumnezeu, veseleşte-te şi saltă îndulcindu-te de Dumnezeiasca Luminare şi Mângâiere.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o lumină, ca o stea, ca un soare mare ai alergat prin lume cu Razele cele Luminătoare şi vestind învăţătura cea Dumnezeiască, ai ajuns în cetatea Traliei, cea din Asia; căreia fiind povăţuitor, într-însa ai adormit preafericite.

Stih: Sfinte Apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Crucea şi moartea şi Învierea Mântuitorului Hristos ai vestit celor de aproape şi celor de departe şi ca un cer cu stele străluceşti cu Luminile cele Dumnezeieşti, Sfinte Filip, Apostole al lui Hristos, vrednicule de minune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pământul a acoperit trupul tău cel mult chinuit, care varsă raze de tămăduiri, iar Cerul a primit Sfântul tău suflet, bucurându-se împreună cu Apostolii, împreună cu care adu-ţi aminte, preaînţelepte, de cei ce te laudă pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Glas de mulţumire aduce ţie toată suflarea strigând cu bucurie şi zicând: Bucură-te Scaunul Celui Preaînalt, în chipul focului arătat! Bucură-te Cetatea lui Dumnezeu cea Desfătată! Bucură-te Curată, Cununa Apostolilor, cea Preaînflorită.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Arătându-te înfricoşător de­monilor, ca un luminător lumi­nezi pe cei din întuneric; tu, care ai arătat pe Soarele Cel Ce a Răsărit din Fecioară, sfărâmând capiştile idolilor, ai ridi­cat Biserici întru Mărirea Dum­nezeului nostru, fericite. Pentru aceea, te cinstim şi cu cre­dinţă prăznuim Dumnezeiască pomenirea ta şi cu un glas grăim ţie: Apostole Filip, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul, zămislind în pântecele tău, fără ardere, Maică a lui Dumnezeu, ai născut lumii pe Cel Ce ţine lu­mea şi ai purtat în braţe pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceea te rog, Preasfântă Fecioară şi cu cre­dinţă te slăvesc să mă izbăveşti de greşelile mele; şi când voi sta înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână, Fecioară Preacurată, dă-mi atunci ajutorul tău, Prealăudată, că poţi toate câte le voieşti.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Fecioara şi Maica lui lisus, văzând pe Făcătorul pe Lemn, suspina lăcrimând şi cu amar se tânguia, bătându-şi pieptul şi cu durere de suflet, strigând, grăia: vai mie, o, Fiul meu! Cum voi suferi Pătimirea Ta, piroanele, suliţa şi moartea cea nedreaptă, eu care, fără de să­mânţă, Te-am născut? Ci, gră­beşte de Te scoală, ca să Te văd, Fiule şi Dumnezeule şi să în­cetez de plâns şi de durere şi să ia dezlegare de greşeli, cei ce laudă Preacinstitele Patimi ale Tale.

Tot în aceasta zi, Sfintele Mucenite Zinaida si Filonila, surorile.

Acestea au fost din Tarsul Ciliciei, rudenii lui Pavel apostolul si parasindu-si patria si lepadându-se de averea lor si prefacându-se ca umbla cu mestesugul doctoricesc, iar dupa adevar plineau lucrul apostolesc. Au venit si în cetatea Dimitriadei si intrând într-o pestera, petreceau acolo viata lor; în care loc Zinaida tamaduind boli si slabiciuni s-a mutat catre Domnul. Iar Filonila dându-se pe sine la îndelungate postiri si privegheri cu rugaciunea facea multe minuni. Si cu slujba slujind firii, s-a dus din viata aceasta vremelnica.

Tot în aceasta zi, Preacuviosul Parintele nostru si marturisitorul Teofan, fratele Sfântului Teodor Scrisul.

Acestia fiind din parinti cucernici, care locuiau în Palestina si aveau grija iubirii de oaspeti, prin sârguinta parintilor lor au învatat toata filozofia cea sfânta si cea elineasca si s-au calugarit, apoi au fost hirotoniti preoti. Pe atunci tulburându-se pagânul Teofil împotriva icoanelor si oprindu-le de la închinare, au fost trimisi acesti preaîntelepti de catre cel ce era atunci patriarh de Ierusalim, catre acel hulitor de Hristos împarat pentru pricina aceasta; înaintea caruia stând de fata si mustrându-l ca pe un luptator împotriva lui Dumnezeu au fost închisi în temnita amândoi multa vreme. Dupa aceea spurcatul chemând pe fercitul Teodor la el din temnita si batându-l rau si înfierându-i obrazul cu stihuri iambicesti l-a trimis iarasi la temnita. Iar pe Sfântul Teofan, patimind si el asemenea, l-a trimis în Tesalonic la închisoare. Dupa moartea pagânului Teofil, fiind chemat de la închisoare de Mihail si Teodora, binecredinciosii împarati, a fost facut mitropolit Bisericii din Niceea de patriarhul Metodie, care a risipit erezia luptei împotriva icoanelor; si ocârmuind Biserica si turma sa precum iubeste Dumnezeu, a trecut din viata aceasta.

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Teofan Mărturisitorul, Episcopul Niceei

Troparul Sfântului Ierarh Teofan Mărturisitorul, Episcopul Niceei

Glasul al 8-lea

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Teofan, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Irmos: Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pierde cu rugăciunile tale întunericul cugetului meu, ierarhe al lui Hristos mărite, ca să laud cu cântări pomenirea ta cea sfântă şi luminată, Sfinte Părinte Teofan.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-ţi-se sufletul cu luminări Dumnezeieşti, Sfinte Teofan, cu focul înfrânării ai ars dulceţile patimilor, cântând adevă­rat: să cântăm cântarea lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un cărbune răsărind din Sion, te-ai arătat în lume şi aprinzându-te cu Focul Duhului lui Dumnezeu, ai ars toată ma­teria eresurilor, înţelepte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu Razele cele Luminate ale Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, luminează sufletul meu cel întunecat şi încetează tulburarea patimilor, cu mijlo­cirea ta cea către Dumnezeu, Stăpână.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Cel Ce ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Revărsând, preafericite, Dumnezeieştile raze ale dogmelor, ai alungat toată ne­gura eresului, cântând lui Hristos Dătătorului de viaţă: Sfânt eşti, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai plin de Dum­nezeiescul Duh, înţelepte, hră­nind din destul inimile celor ce vin către tine, cu dulceaţa drep­tei credinţe, prin Cuvântul Cel Dătător de viaţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În muntele Dumnezeieştilor virtuţi suindu-te, ierarhe şi in­trând în nor, te-ai unit cu Dum­nezeu şi ai luat în lespezile cu­getului Legea harului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată, acea scară pe care a văzut-o odinioară Iacov întărită, pe care se sprijinea Dumnezeu, s-a arătat Născătoarea de Dum­nezeu cea Curată, Purtătoare de Lumină feciorind.

Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, Cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă strigând: din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Curăţindu-te pe sineţi cu sihăstria, Preaînţelepte Părinte Teofan, cu totul te-ai făcut plin de lumină, cu totul încăpător de Dumnezeu, cu totul părtaş Duhului.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Topindu-te de foame, fiind dus în izgoniri cumplite, prea­fericite, muceniceşte răbdând, ai pătimit, veselindu-te în Dom­nul cu cuget curat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Strălucind cu faptele, mărite, te-ai arătat ca o sabie ascuţită lui Dumnezeu, tăind uneltirile ereticilor, fiind întărit cu Dum­nezeiescul Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfeşnicul cel Prealuminat, Masa cea Dumnezeiască, Locul lui Dumnezeu, Sicriul, Toiagul cel ce a odrăslit în lume pe Floa­rea Hristos, tu te-ai arătat, Maică Fecioară.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Care chemi pe toţi din negura greşelilor.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu strălucirile tale cele dătătoare de lumină, ai pierdut negura cea întunecată a ereticilor, părinte preasfinţite, luminând prin învăţăturile tale marginile lumii, cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ajutătorii celor cu rea cre­dinţă te răneau cu chinuri cum­plite; şi ca acela ce ai fost vred­nic de minune, Cetele îngereşti te îmbrăţişau, ca pe un ierarh al lui Hristos şi Dumnezeiesc mucenic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fost-ai, părinte, povăţuitor luminat celor rătăciţi, celor ce înoată, cârmuitor, întărire şi zid nebiruit celor ce se clătinau de loviturile relelor, Sfinte Părinte Teofan.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Frumuseţea lui Iacob pe care cu adevărat te-a iubit Dum­nezeu, pe care te-a şi ales a Se sălăşlui întru tine, credincioşi­lor te-ai arătat Laudă şi Scăpare, Născătoare de Dumnezeu.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind ca un soare, preafe­ricite, ai revărsat raze de Dumnezeu strălucitoare, lău­dând patimile mucenicilor, chi­nurile, bătăile şi luptele cele mi­nunate, ierarhe al lui Hristos.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lăudând curat pe Preacura­ta Stăpână, Sfinte Teofan, cu limba ta ai cântat cuvinte luminate, care îndulcesc adunările credincio­şilor şi inimile înţelepţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Scriindu-ţi-se înţelepte, faţa cea cinstită şi cucernică, cu slo­vele tiranilor, ai şters dogmele lor cele urâte de Dumnezeu şi fără de Dumnezeu, propovăduind să se cinstească icoana lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeu, Cel Ce a întărit toate cu voia şi le cuprinde, Preacurată, este purtat în bra­ţele tale prin cuprinderea tru­pului, Care după Dumnezeiasca Fiinţă este Necuprins.

Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

 

CONDAC

Glasul 1

Podobie: Ceata Dumnezeiască...

Frumos este rodul buzelor tale, părinte, iar viaţa dulce ca fagurele de miere, s-a arătat acum, fericite, Bisericii lui Hristos; că de tine s-au temut şi mulţimile demonilor şi s-au ru­şinat bârfitoarele limbi ale ereticilor, de tine, cel ce credinţa ai păzit.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii în Babilon, cu dumnezeiască râvnă fiind aprinşi, îngrozirea tiranului şi a văpăii bărbăteşte au călcat-o şi în mijlocul focului fiind aruncaţi, rourându-se, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndreptând bine cuvântul, ai răbdat ispită de bătăi, izgoniri amare şi răutăţi, Sfinte Ierarhe Teofan, cântând: Binecu­vântat eşti, Dumnezeul părinţi­lor noştri!

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râurile cuvintelor tale cele de miere curgătoare, Părinte Teofan, au umplut sufletele oamenilor de Veselie Dumnezeiască; ale celor ce slavoslovesc cu cântări pe Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Săvârşindu-ţi călătoria ta, ierarhe, te-ai mutat către Hristos, la cele dintru înălţime, cântând împreună cu îngerii, Sfinte Teofan: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întru tine S-a Săvârşit Taina cea mare, Maică Fecioară, că, Sălăşluindu-Se în pântecele Tău, Fiul lui Dumnezeu, ni S-a ară­tat nouă; Căruia, veselindu-ne, cântăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pentru Legile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon mai înainte chinuri pătimind, nu au ţinut seama de porunca cea nebună a celui ce împărăţea; şi cu focul împreunându-se, care nu i-a ars, Celui Ce stăpâneşte, cântare vrednică i-au cântat: pe Domnul lăudaţi-L toate lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând în adevăr legea pământească, Sfinte, Preaferici­te Părinte Teofan, ai dispreţuit porunca cea fără de minte a împăratului celui fărădelege; că poruncea să piardă pe cei ce sărutau cu credinţă chipul Domnului, Care, luând Trup, S-a născut în lume din Fecioară; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea cea Dumnezeiască, alăuta cea bine întocmită a Prea­sfântului Duh, privighetoarea cu glas bun,vârful credincioşi­lor, stâlpul şi întărirea Ortodoxiei, sprijinul Bisericii, lauda călugărilor, mărirea părinţilor, te-ai arătat Înţelepte Teofan, lăudând pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Vas de mir al Preasfântului Duh, te-ai arătat tu, părinte, cu vărsarea învăţăturilor tale şi cu bun miros pierzi toată stri­căciunea înşelăciunii; şi cu cu­vintele tale umpli de miros cin­stita Biserică, grăind neîncetat cu cântări: pe Tine Te preaînăl­ţăm, Hristoase, în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai Fecioară, Muntele lui Dumnezeu cel gras, pentru care cântând ca un Prooroc, odinioară, strămoşul David, a scris mai înainte, din care S-a tăiat Piatra Cea din capul unghiului, Hristos Dumnezeu şi a sfărâmat toată puterea idolilor. Pe Acesta neîncetat Îl lăudăm şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmos: Pentru Legile părinteşti, fericiţii tineri în Babilon mai înainte chinuri pătimind, nu au ţinut seama de porunca cea nebună a celui ce împărăţea; şi cu focul împreunându-se, care nu i-a ars, Celui Ce stăpâneşte, cântare vrednică i-au cântat: pe Domnul lăudaţi-L toate lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este Netâlcuită, rodul Maicii Celei fără de bărbat este Nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta, pe tine toate neamurile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neputându-te vedea uci­gaşul de oameni, nevoindu-te pentru Biserica lui Hristos, ţi-a înmulţit supărări­le; dar ai rămas neplecat stând împotrivă către împăraţi cumpliţi, cu gând bărbătesc şi i-ai plecat pe ei să se închine icoanei lui Hristos, Părinte Teofan.

Stih: Sfinte Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După dreptate ai luat răsplă­tirile nevoinţelor tale şi acum, purtând cunună, te veseleşti în ceruri dimpreună cu îngerii; acolo unde este adunarea Proorocilor şi a Apostolilor, tabăra cea Dumnezeiască a muceni­cilor şi unde este ceata patri­arhilor; adu-ţi aminte şi de noi, Părinte Teofan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nu uita în rugăciunile tale către Dumnezeu pe cei ce săvâr­şesc preacinstită ziua ta, ierarhe, izbăvindu-i de toată îngro­zirea, de cumplita robie a potrivnicilor şi de nevoile cele multe; păzindu-i şi ferindu-i de toată vătămarea, Sfinte Părinte Teofan.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce eşti Ajută­toare credinciosului nostru popor, dă-i biruinţă la războaie asupra potrivnicilor, acoperindu-l, Binecuvântată şi Preamă­rită, Neispitită de bărbat, Maică Fecioară, de toată vătămarea vrăjmaşului; ca, mărind pe Fiul tău, pe tine să te cântăm.

Irmos: Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este Netâlcuită, rodul Maicii Celei fără de bărbat este Nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta, pe tine toate neamurile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu harul Cuvântului îndul­ceşti auzurile credincioşilor; cu învăţăturile tale, pururea po­menite, ai biruit pe tiranul şi bine ai săvârşit călătoria cre­dinţei şi la sfârşitul tău te-ai învrednicit măririi mucenicilor. Pentru aceea, după datorie, cin­stim sfântă pomenirea ta, mă­rind pe Mântuitorul, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Părinte Teofan. Roa­gă-te lui Hristos Dumnezeu ier­tare de greşeli să dăruiască ce­lor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul, zămislind în pântecele tău, fără de ardere, Maică a lui Dumnezeu, ai născut lumii pe Cel Ce ţine lu­mea şi ai purtat în braţe pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru aceea te rog, Preasfântă Fecioară şi cu cre­dinţă te slăvesc să mă izbăveşti de greşelile mele; şi când voi sta înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Preacurată, dă-mi atunci ajutorul tău, Prealăudată, că poţi toate câte le voieşti.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Fecioara şi Maica lui lisus, văzând pe Făcătorul pe Lemn, suspina lăcrimând şi cu amar se tânguia, bătându-şi pieptul şi cu durere de suflet, strigând, grăia: vai mie, o, Fiul meu! Cum voi suferi Pătimirea Ta, piroanele, suliţa şi moartea cea nedreaptă, eu care, fără de să­mânţă, Te-am născut? Ci, gră­beşte de Te scoală, ca să Te văd, Fiule şi Dumnezeule şi să în­cetez de plâns şi de durere şi să ia dezlegare de greşeli, cei ce laudă Preacinstitele Patimi ale Tale.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor patriarhi ai Constantinopolului: Nectarie, Arsachie si Sisinie.

Duminica dupa 11 zile ale acestei luni, se face pomenirea Sfintilor si fericitilor Parinti de la Niceea, care a doua oara s-au adunat în acest oras în zilele iubitorilor de Hristos împarati Constantin si Irina, împotriva celor ce pagâneste si fara învatatura si fara socoteala faceau Biserica lui Dumnezeu a sluji idolilor si aruncau cinstitele si sfintele icoane.

Sfântul si a toata lumea al saptelea Sinod, s-a tinut la Niceea, a doua oara, în zilele împaratului Constantin si ale Irinei maicii sale; în ale lui Adrian papa Romei si Tarasie al Constantinopolului; Politian al Alexandriei, Teodoret al Antiohiei si Ilie al Ierusalimului. Erau Sfintii Parinti, ce se adunasera acolo, trei sute saizeci si cinci; care s-au strâns împotriva luptatorilor icoanelor si au anatemizat cu scrisoare anume tot eresul si pe capeteniile eresurilor, apoi pe toti luptatorii împotriva icoanelor, poruncind si întarind cu scrisoare, cum ca cel ce nu va cinsti sfintele icoane, este strain de dreapta credinta. Au dogmatisit ca cinstea icoanei se ridica la chipul cel dintâi; si cum ca cel ce cinsteste icoana, cinsteste pe însusi cel ce este înfatisat în aceasta. Si asa rânduind si întarind dreapta credinta, s-a dus fiecare la scaunul sau.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna octombrie în 11 zile: pomenirea Sfântului Apostol Filip, 

unul din cei şapte diaconi.

       Sfântul Apostol Filip, diaconul, s-a născut în Cezareea Palestinei şi a trăit pe vremea Apostolilor Domnului. Era căsătorit şi avea patru fiice proorociţe. A fost unul din cei dintâi şapte diaconi ai creştinătăţii, fiind ales şi sfinţit diacon de Sfinţii Apostoli, şi, dimpreună cu Sfântul Arhidiacon Ştefan, se îngrijea cu toată osârdia de săraci şi de văduve, la împărţirea hranei, în obştea creştinilor din Ierusalim. După mucenicia Sfântului Ştefan, diaconul Filip a propovăduit Evanghelia în Samaria unde, botezând pe Simon vrăjitorul, s-a dovedit că acesta umbla cu gând viclean, încercând să cumpere de la Apostoli, harul, cu bani. Răpit de îngerul Domnului, Sfântul diacon Filip a primit poruncă să meargă, apoi, pe calea ce coboară de la Ierusalim spre Gaza şi, mergând, a aflat pe un bărbat etiopian, famenul dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei; acesta după ce se închinase în Ierusalim, se întorcea acum acasă şi, şezând în carul său, citea, fără să înţeleagă, cartea Proorocului Isaia. Pe acest famen, Filip diaconul l-a învăţat şi l-a botezat în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, făcând din el cel dintâi propovăduitor al credinţei în Etiopia. În sfârşit, tradiţia creştină ştie că Sfântul diacon Filip, mergând din nou la Ierusalim, a fost hirotonit episcop de Sfinţii Apostoli şi trimis în Tralla cea din Asia, în care, învăţând, făcând minuni şi întemeind biserici, cu pace s-a dus către Domnul.

Întru aceastã zi, Preacuviosul Pãrintele nostru Teofan Mãrturisitorul, 

       fratele Sfântului Teodor Scrisul (+850)

       Aceştia, având părinţi binecredincioşi ce locuiau în Palestina, aveau nevoinţa şi grija iubirii de oaspeţi şi, cu sârguinţa părinţilor, au învăţat toată filosofia cea sfântă şi cea elinească şi au luat viaţa cea monahicească şi au fost hirotoniţi preoţi. Deci, tulburându-se păgânul Teofil(829-842) asupra icoanelor şi oprind a li se da închinăciune, aceşti preaînţelepţi au fost trimişi de cel ce era atunci patriarh al Ierusalimului, către acel hulitor de Hristos împărat, pentru pricina aceasta. Şi, stând ei de faţă înaintea lui şi mustrându-l ca pe un luptător împotriva lui Dumnezeu, au fost închişi în temniţă amândoi, multă vreme. După aceea, spurcatul, chemând pe fericitul Teodor din temniţă către dânsul şi bătându-l rău şi arzându-i obrazul, l-a trimis iarăşi în temniţă. Iar pe Sfântul Teofan, pătimind şi el asemenea, l-a trimis în Tesalonic la închisoare. Acesta, după moartea păgânului Teofil, a fost chemat de Mihail şi Teodora, drept-credincioşii împăraţi, şi a fost hirotonit mitropolit pentru Biserica de la Niceea, de către patriarhul Metodie, risipind pe cei care luptau contra icoanelor.

Întru aceeaşi zi, aducerea aminte de minunea 

ce s-a fãcut cu icoana Domnului nostru Iisus Hristos.

         În cetatea Beirut trăia un creştin într-o casă aproape de şcoala evreilor şi avea o icoană pe care era zugrăvit chipul Domnului nostru Iisus Hristos, după firea lui omenească. Iar după o vreme, creştinul şi-a cumpărat o altă casă şi s-a dus din casa aceea, luându-şi ale sale, şi a rămas acolo numai icoana Domnului, dar şi aceasta s-a făcut după rânduiala lui Dumnezeu. Iar în casa aceea, unde era icoana Domnului, s-a aşezat un necredincios şi, aducându-şi ale sale, trăia într-însa şi n-a văzut că icoana stă acolo. Deci, după o vreme, chemând la ospăţ pe un alt necredincios, prieten de al său, şi, ospătându-se ei, prietenul cel chemat a căutat spre peretele casei şi a văzut icoana Domnului stând, şi a zis celui ce îl chemase pe el; "Cum tu, păgân fiind, ţii în casa ta această icoană?" Iar cel ce vieţuia acolo a început a se jura şi a se blestema, zicând că, până acum, nici n-a văzut-o. Şi, plecând, cel chemat a vorbit de rău pe prietenul său la căpetenii, zicând: "Cutare are icoana lui Iisus Nazarineanul în casa sa." Şi se umplură toţi de mânie, dar atunci au tăcut, de vreme ce era seară. Dar a doua zi, s-a adunat mult popor, dascăli şi bătrâni şi au mers la casa unde era icoana Domnului şi sărind în casă, au aflat icoana Domnului şi o scoaseră afară şi au pus-o în mijlocul adunării lor, zicând: "Precum părinţii noştri, l-au batjocorit pe El, aşa şi noi să facem icoanei acesteia." Şi au început a scuipa pe icoană şi a bate chipul feţii lui Iisus Hristos pe o parte şi pe alta. Şi după aceasta au zis: "Am auzit că părinţii noştri de lemn L-au răstignit, deci, să facem şi noi tot aşa icoanei Lui". Şi, luând piroane, le-au bătut în chipul mâinilor şi picioarelor Lui şi, punând într-o trestie un burete cu oţet, l-au lipit de chipul gurii Domnului. După aceasta, aduseră o suliţa şi au poruncit unuia să lovească în coasta chipului Domnului. Şi cum a lovit acela în icoană cu suliţa, îndată a curs sânge şi apă şi s-a făcut frică mare peste toţi cei ce au văzut această minune slăvită şi au umplut un vas de sângele şi apa ce a curs. Şi au făcut sfat, zicând aşa: "Să aducem nişte orbi şi şchiopi şi îndrăciţi şi să-i ungem pe ei cu sângele acesta şi de se vor vindeca, toţi vom crede în Cel răstignit, că frică ne-a cuprins pe noi de minunea aceasta." Şi aduseră pe un olog din naştere şi cum l-au uns pe el cu sângele cel curs din icoana lui Hristos, îndată a sărit ologul şi s-a făcut cu totul sănătos. După aceasta, aduseră nişte orbi şi aceia, ungându-se au văzut şi mulţime fără de număr de cei îndrăciţi, prin ungere cu sângele acela, s-au curăţit. Şi s-a înştiinţat de aceasta toată cetatea şi toţi alergau la acea negrăită minune, aducând pe bolnavii lor, pe cei slăbănogi, stricaţi, uscaţi şi pe cei ce se târau; şi toţi luau tămăduire. Atunci tot poporul care trăia acolo a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos şi, căzând înaintea chipului icoanei Domnului, toţi strigau, zicând cu lacrimi: "Slavă Ţie Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, să faci nişte minuni ca acestea. Slavă Ţie, pe Care părinţii noştri Te-au răstignit, că noi credem în Tine, primeşte-ne pe noi cei ce cădem acum la Tine, Stăpâne."Şi toţi oamenii din cetatea aceea, bărbaţii şi femeile şi copiii, au mers la episcop şi l-au rugat pe el ca să le dea lor Sfântul Botez. Şi i-au arătat lui icoana Domnului şi sângele şi apa care cunoscuseră dintr-însa şi toate batjocurile pe care ei le făcuseră sfintei icoane aceleia, toate le-au spus episcopului, iar episcopul văzându-i pe ei pocăindu-se cu adevărat, i-a primit cu bucurie. Şi în multe zile, învăţându-i pe ei sfânta credinţă, i-a botezat cu femeile şi cu copiii. Atunci s-a făcut bucurie mare la cetatea aceea, nu numai pentru neputincioşii cei tămăduiţi, ci şi pentru necredincioşii care s-au botezat, că au primit sfânta credinţă, prin minunea icoanei Domnului nostru Iisus Hrists, Căruia, împreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Sfântul Duh, să-I fie de la toţi închinăciune, în vecii vecilor. Amin.