Sinaxar 11 Octombrie

 

În aceasta luna, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Filip, unul din cei sapte diaconi.

Acesta era din Cezareea Palestinei si luându-si femeie a nascut patru fete proorocite. De acesta pomeneste dumnezeiescul Luca evanghelistul la Faptele Apostolilor. A fost facut si diacon de catre apostoli la lucrarea sfintilor, împreuna cu Stefan si cu ceilalti. Acesta a luminat Samaria si a botezat pe Simon vrajitorul, care se fatarnicea; si rapit fiind de îngeri a aflat pe etiopianul famen, pe care învatându-l l-a botezat. Dupa aceea fiind adus de înger la cetatea Azot a luminat-o si pe aceasta cu cuvântul sau. Apoi a mers la Tralia cea din Asia, în care facând minuni si zidind biserica, s-a mutat catre Domnul.

Tot în aceasta zi, Sfintele Mucenite Zinaida si Filonila, surorile.

Acestea au fost din Tarsul Ciliciei, rudenii lui Pavel apostolul si parasindu-si patria si lepadându-se de averea lor si prefacându-se ca umbla cu mestesugul doctoricesc, iar dupa adevar plineau lucrul apostolesc. Au venit si în cetatea Dimitriadei si intrând într-o pestera, petreceau acolo viata lor; în care loc Zinaida tamaduind boli si slabiciuni s-a mutat catre Domnul. Iar Filonila dându-se pe sine la îndelungate postiri si privegheri cu rugaciunea facea multe minuni. Si cu slujba slujind firii, s-a dus din viata aceasta vremelnica.

Tot în aceasta zi, Preacuviosul Parintele nostru si marturisitorul Teofan, fratele Sfântului Teodor Scrisul.

Acestia fiind din parinti cucernici, care locuiau în Palestina si aveau grija iubirii de oaspeti, prin sârguinta parintilor lor au învatat toata filozofia cea sfânta si cea elineasca si s-au calugarit, apoi au fost hirotoniti preoti. Pe atunci tulburându-se pagânul Teofil împotriva icoanelor si oprindu-le de la închinare, au fost trimisi acesti preaîntelepti de catre cel ce era atunci patriarh de Ierusalim, catre acel hulitor de Hristos împarat pentru pricina aceasta; înaintea caruia stând de fata si mustrându-l ca pe un luptator împotriva lui Dumnezeu au fost închisi în temnita amândoi multa vreme. Dupa aceea spurcatul chemând pe fercitul Teodor la el din temnita si batându-l rau si înfierându-i obrazul cu stihuri iambicesti l-a trimis iarasi la temnita. Iar pe Sfântul Teofan, patimind si el asemenea, l-a trimis în Tesalonic la închisoare. Dupa moartea pagânului Teofil, fiind chemat de la închisoare de Mihail si Teodora, binecredinciosii împarati, a fost facut mitropolit Bisericii din Niceea de patriarhul Metodie, care a risipit erezia luptei împotriva icoanelor; si ocârmuind Biserica si turma sa precum iubeste Dumnezeu, a trecut din viata aceasta.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor patriarhi ai Constantinopolului: Nectarie, Arsachie si Sisinie.

Duminica dupa 11 zile ale acestei luni, se face pomenirea Sfintilor si fericitilor Parinti de la Niceea, care a doua oara s-au adunat în acest oras în zilele iubitorilor de Hristos împarati Constantin si Irina, împotriva celor ce pagâneste si fara învatatura si fara socoteala faceau Biserica lui Dumnezeu a sluji idolilor si aruncau cinstitele si sfintele icoane.

Sfântul si a toata lumea al saptelea Sinod, s-a tinut la Niceea, a doua oara, în zilele împaratului Constantin si ale Irinei maicii sale; în ale lui Adrian papa Romei si Tarasie al Constantinopolului; Politian al Alexandriei, Teodoret al Antiohiei si Ilie al Ierusalimului. Erau Sfintii Parinti, ce se adunasera acolo, trei sute saizeci si cinci; care s-au strâns împotriva luptatorilor icoanelor si au anatemizat cu scrisoare anume tot eresul si pe capeteniile eresurilor, apoi pe toti luptatorii împotriva icoanelor, poruncind si întarind cu scrisoare, cum ca cel ce nu va cinsti sfintele icoane, este strain de dreapta credinta. Au dogmatisit ca cinstea icoanei se ridica la chipul cel dintâi; si cum ca cel ce cinsteste icoana, cinsteste pe însusi cel ce este înfatisat în aceasta. Si asa rânduind si întarind dreapta credinta, s-a dus fiecare la scaunul sau.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna octombrie în 11 zile: pomenirea Sfântului Apostol Filip, 

unul din cei şapte diaconi.

       Sfântul Apostol Filip, diaconul, s-a născut în Cezareea Palestinei şi a trăit pe vremea Apostolilor Domnului. Era căsătorit şi avea patru fiice proorociţe. A fost unul din cei dintâi şapte diaconi ai creştinătăţii, fiind ales şi sfinţit diacon de Sfinţii Apostoli, şi, dimpreună cu Sfântul Arhidiacon Ştefan, se îngrijea cu toată osârdia de săraci şi de văduve, la împărţirea hranei, în obştea creştinilor din Ierusalim. După mucenicia Sfântului Ştefan, diaconul Filip a propovăduit Evanghelia în Samaria unde, botezând pe Simon vrăjitorul, s-a dovedit că acesta umbla cu gând viclean, încercând să cumpere de la Apostoli, harul, cu bani. Răpit de îngerul Domnului, Sfântul diacon Filip a primit poruncă să meargă, apoi, pe calea ce coboară de la Ierusalim spre Gaza şi, mergând, a aflat pe un bărbat etiopian, famenul dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei; acesta după ce se închinase în Ierusalim, se întorcea acum acasă şi, şezând în carul său, citea, fără să înţeleagă, cartea Proorocului Isaia. Pe acest famen, Filip diaconul l-a învăţat şi l-a botezat în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, făcând din el cel dintâi propovăduitor al credinţei în Etiopia. În sfârşit, tradiţia creştină ştie că Sfântul diacon Filip, mergând din nou la Ierusalim, a fost hirotonit episcop de Sfinţii Apostoli şi trimis în Tralla cea din Asia, în care, învăţând, făcând minuni şi întemeind biserici, cu pace s-a dus către Domnul.

Întru aceastã zi, Preacuviosul Pãrintele nostru Teofan Mãrturisitorul, 

       fratele Sfântului Teodor Scrisul (+850)

       Aceştia, având părinţi binecredincioşi ce locuiau în Palestina, aveau nevoinţa şi grija iubirii de oaspeţi şi, cu sârguinţa părinţilor, au învăţat toată filosofia cea sfântă şi cea elinească şi au luat viaţa cea monahicească şi au fost hirotoniţi preoţi. Deci, tulburându-se păgânul Teofil(829-842) asupra icoanelor şi oprind a li se da închinăciune, aceşti preaînţelepţi au fost trimişi de cel ce era atunci patriarh al Ierusalimului, către acel hulitor de Hristos împărat, pentru pricina aceasta. Şi, stând ei de faţă înaintea lui şi mustrându-l ca pe un luptător împotriva lui Dumnezeu, au fost închişi în temniţă amândoi, multă vreme. După aceea, spurcatul, chemând pe fericitul Teodor din temniţă către dânsul şi bătându-l rău şi arzându-i obrazul, l-a trimis iarăşi în temniţă. Iar pe Sfântul Teofan, pătimind şi el asemenea, l-a trimis în Tesalonic la închisoare. Acesta, după moartea păgânului Teofil, a fost chemat de Mihail şi Teodora, drept-credincioşii împăraţi, şi a fost hirotonit mitropolit pentru Biserica de la Niceea, de către patriarhul Metodie, risipind pe cei care luptau contra icoanelor.

Întru aceeaşi zi, aducerea aminte de minunea 

ce s-a fãcut cu icoana Domnului nostru Iisus Hristos.

         În cetatea Beirut trăia un creştin într-o casă aproape de şcoala evreilor şi avea o icoană pe care era zugrăvit chipul Domnului nostru Iisus Hristos, după firea lui omenească. Iar după o vreme, creştinul şi-a cumpărat o altă casă şi s-a dus din casa aceea, luându-şi ale sale, şi a rămas acolo numai icoana Domnului, dar şi aceasta s-a făcut după rânduiala lui Dumnezeu. Iar în casa aceea, unde era icoana Domnului, s-a aşezat un necredincios şi, aducându-şi ale sale, trăia într-însa şi n-a văzut că icoana stă acolo. Deci, după o vreme, chemând la ospăţ pe un alt necredincios, prieten de al său, şi, ospătându-se ei, prietenul cel chemat a căutat spre peretele casei şi a văzut icoana Domnului stând, şi a zis celui ce îl chemase pe el; "Cum tu, păgân fiind, ţii în casa ta această icoană?" Iar cel ce vieţuia acolo a început a se jura şi a se blestema, zicând că, până acum, nici n-a văzut-o. Şi, plecând, cel chemat a vorbit de rău pe prietenul său la căpetenii, zicând: "Cutare are icoana lui Iisus Nazarineanul în casa sa." Şi se umplură toţi de mânie, dar atunci au tăcut, de vreme ce era seară. Dar a doua zi, s-a adunat mult popor, dascăli şi bătrâni şi au mers la casa unde era icoana Domnului şi sărind în casă, au aflat icoana Domnului şi o scoaseră afară şi au pus-o în mijlocul adunării lor, zicând: "Precum părinţii noştri, l-au batjocorit pe El, aşa şi noi să facem icoanei acesteia." Şi au început a scuipa pe icoană şi a bate chipul feţii lui Iisus Hristos pe o parte şi pe alta. Şi după aceasta au zis: "Am auzit că părinţii noştri de lemn L-au răstignit, deci, să facem şi noi tot aşa icoanei Lui". Şi, luând piroane, le-au bătut în chipul mâinilor şi picioarelor Lui şi, punând într-o trestie un burete cu oţet, l-au lipit de chipul gurii Domnului. După aceasta, aduseră o suliţa şi au poruncit unuia să lovească în coasta chipului Domnului. Şi cum a lovit acela în icoană cu suliţa, îndată a curs sânge şi apă şi s-a făcut frică mare peste toţi cei ce au văzut această minune slăvită şi au umplut un vas de sângele şi apa ce a curs. Şi au făcut sfat, zicând aşa: "Să aducem nişte orbi şi şchiopi şi îndrăciţi şi să-i ungem pe ei cu sângele acesta şi de se vor vindeca, toţi vom crede în Cel răstignit, că frică ne-a cuprins pe noi de minunea aceasta." Şi aduseră pe un olog din naştere şi cum l-au uns pe el cu sângele cel curs din icoana lui Hristos, îndată a sărit ologul şi s-a făcut cu totul sănătos. După aceasta, aduseră nişte orbi şi aceia, ungându-se au văzut şi mulţime fără de număr de cei îndrăciţi, prin ungere cu sângele acela, s-au curăţit. Şi s-a înştiinţat de aceasta toată cetatea şi toţi alergau la acea negrăită minune, aducând pe bolnavii lor, pe cei slăbănogi, stricaţi, uscaţi şi pe cei ce se târau; şi toţi luau tămăduire. Atunci tot poporul care trăia acolo a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos şi, căzând înaintea chipului icoanei Domnului, toţi strigau, zicând cu lacrimi: "Slavă Ţie Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, să faci nişte minuni ca acestea. Slavă Ţie, pe Care părinţii noştri Te-au răstignit, că noi credem în Tine, primeşte-ne pe noi cei ce cădem acum la Tine, Stăpâne."Şi toţi oamenii din cetatea aceea, bărbaţii şi femeile şi copiii, au mers la episcop şi l-au rugat pe el ca să le dea lor Sfântul Botez. Şi i-au arătat lui icoana Domnului şi sângele şi apa care cunoscuseră dintr-însa şi toate batjocurile pe care ei le făcuseră sfintei icoane aceleia, toate le-au spus episcopului, iar episcopul văzându-i pe ei pocăindu-se cu adevărat, i-a primit cu bucurie. Şi în multe zile, învăţându-i pe ei sfânta credinţă, i-a botezat cu femeile şi cu copiii. Atunci s-a făcut bucurie mare la cetatea aceea, nu numai pentru neputincioşii cei tămăduiţi, ci şi pentru necredincioşii care s-au botezat, că au primit sfânta credinţă, prin minunea icoanei Domnului nostru Iisus Hrists, Căruia, împreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Sfântul Duh, să-I fie de la toţi închinăciune, în vecii vecilor. Amin.