sâmbătă, 15 aprilie 2023

Rugăciunea pentru ceilalți ne ajută mai întâi pe noi Părintele Gheorghe Calciu

 Să ne rugăm și să-I cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru semenii noștri, dar nu pentru că noi am fi niște sfinți care au dreptul de-a cere ceva. Rugăciunea noastră să vină din smerenie, și-atunci Dumnezeu va revărsa milostivirea Sa peste noi și peste cei pentru care ne rugăm.ă ne rugăm și să-I cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru semenii noștri, dar nu pentru că noi am fi niște sfinți care au dreptul de-a cere ceva. Rugăciunea noastră să vină din smerenie, și-atunci Dumnezeu va revărsa milostivirea Sa peste noi și peste cei pentru care ne rugăm.

Și voi, toți ceilalți, să vă rugați nu pentru că ați fi nu știu ce sfinți și Dumnezeu ascultă rugăciunea voastră și face ce doriți voi, ci pentru că această rugăciune cu care vă rugați pentru alții, pentru vrăjmași, pentru prieteni, pentru cei ce vă iubesc și vă urăsc, vă zidește pe voi înșivă – și acesta este un lucru mare! Din cauza asta Dumnezeu îngăduie păcătoșilor să se roage pentru cei drepți.

(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești, Editura Bonifaciu, 2009, p. 32)


Dacă avem un şir de nume, le putem citi o dată, după care să ne rugăm: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte pe robii Tăi!ugăciunea pentru ceilalţi trebuie să se facă corect, nu în mod închi­puit. Să nu încercăm cu mintea noastră să ne închipuim pe toţi şi să ne rugăm pentru ei. Când inima unui om este lovită de durere, atunci acel om este lipsit de rugăciune şi trebuie să ne rugăm noi pentru el. Dacă avem un şir de nume, le putem citi o dată, după care să ne rugăm: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte pe robii Tăi!” Astfel, nu suntem răpiţi de închipuiri.”

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 261)

De ce te gandesti doar la tine, bunul meu copil, si nu te gandesti putin si la lumea care sufera? Cati nu striga in aceasta clipa: ‘Ajutor! Ajutor!’ si nu exista nimeni langa ei ca sa-i ajute?”





Rugaciunea pentru ceilalti

Rugaciunea pentru lume cu simtirea pacatoseniei noastre

– Gheronda, uneori, cand vad cat de mult sufera lumea, nu pot face rugaciune pentru mine insami.

Rugaciunea pentru noi insine nu o facem numai pentru noi insine, ci este absolut necesara ca o pre­gatire, pentru a putea sta inaintea lui Dumnezeu cu imbracaminte cuviincioasa. Pentru a putea vedea du­rerea celorlalti, este nevoie sa fii oarecum in regula tu insati. Iar cand te rogi pentru tine cu multa simtire a pacatoseniei tale, atunci si un „Doamne miluieste” sa rostesti pentru ceilalti, acest «Doamne miluieste” are mare putere, pentru ca are multa smerenie. Iar sme­renia atrage marea mila a lui Dumnezeu.

– Gheronda, eu simt nevoia sa fac multa rugaciune pentru mine insami, dar ii uit pe ceilalti.

– Asculta, ca sa ne dezbracam de omul cel vechi, trebuie sa facem rugaciune pentru noi insine. Insa cand se inmulteste dumnezeiasca dragoste, atunci omul uita de sine si se roaga pentru ceilalti. Tu, dupa ce faci mai intai putina rugaciune pentru tine, sa-ti aduci aminte apoi de lumea cea chinuita, in general, de cei care s-au departat de Dumnezeu si de cei adormiti care nu au valorificat anii daruiti lor de Dumnezeu, ca sa se apropie de El, iar acum se caiesc – fara folos -, si sa rostesti rugaciunea „Doamne Iisuse Hrisioase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”. Astfel te cuprinzi in rugaciune si pe tine insati si pe toti cei care ti-au cerut sa te rogi pentru ei, dar si pe toata lumea.

– Gheronda, ma preocupa durerea oamenilor, dar nu am indraznire ca sa cer de la Dumnezeu sa-i aju­te. Iar gandul imi spune: „Cum sa te auda Dumnezeu, cand tu esti asa de ticaloasa?”

Nu-l asculta pe tangalachi care te prinde cu ispita de-a dreapta si te arunca in deznadejde. Ci sa spui: „Dumnezeul meu, sunt o ticaloasa, dar auzi-ma, pentru ca din pricina mea sunt nedreptatiti ceilalti”.

Odata, pe cand era mare seceta, un monah[18] din Sfantul Munte se ruga astfel:

Dumnezeul meu, Te rog, trimite putina ploaie! Nu pentru noi, caci noi suntem calugari si am fagaduit sa facem asceza, Fie-Ti mila de sarmana lume care sufera si care, cu toata suferinta ei, ne da si noua din putinul ei. Daca as fi intr-o stare duhovni­ceasca buna, m-ai asculta si lumea nu ar suferi. Stiu, sunt foarte pacatos, dar nu este o nedreptate sa sufe­re lumea din pricina mea? Ajuta-i! Ei nu au vreme sa faca rugaciune, ci fac eu putina rugaciune pentru ei”.

Intr-un ceas, un ceas si jumatate ploaia a cuprins toata Macedonia, Thesalia si Sfantul Munte.

– Gheronda, cand fac rugaciune pentru lume, gandul imi spune ca Dumnezeu se scarbeste de mine, pentru ca am lasat mortul meu si merg sa-i ingrop pe mortii altora[19].

– Pe mortul tau nu l-ai ingropat atunci cand ai devenit monahie? Sa spui:

„Dumnezeul meu, cum sa ma asculti pe mine, nevrednica roaba Ta? Dar nu este pacat ca lumea are atatea probleme si sufera? Te rog, ajut-o!”

Cand omul se roaga pentru aproapele sau cu dragoste si cu smerenie si se nevoieste, avand simtirea pacatoseniei sale, Dumnezeu nu se scarbeste de el, ci il ajuta si pe el si pe ceilalti. Dumnezeu se scarbeste de cel care se considera pe sine sfant si se roaga pentru ceilalti, pe care ii considera pacatosi.

Sa faci din durerea celorlalti durerea ta

– Gheronda, ati spus ca vom face un atelier de ru­gaciune. Cand va fi aceasta?

– De voi depinde… Voi vedea data viitoare la ce stare duhovniceasca ati ajuns si, in functie de aceasta, vom face un atelier duhovnicesc de rugaciune. Daca rugaciunea se va face cu durere, stiti ce putere va avea? Va veti ruga pentru problemele lumii si toti oamenii care in acea vreme vor cere ajutor de la Dumnezeu si se vor afla pe aceeasi frecventa, vor primi ajutorul Sau. Eu simt sufletele care se roaga; simt rugaciunea lor ca niste valuri-valuri de putere. De multe ori imi dau sea­ma si de ceasul in care un bolnav a facut rugaciune si s-a folosit.

– Gheronda, sufletele pentru care va rugati simt aceasta?

– Da, simt ca le „pricinuiesc cutremur”, sunt miscate sufleteste. Cand se face rugaciune cu durere, chiar si oamenii necunoscuti sunt instiintati launtric.

– Gheronda, cand este mai bine-primita de Dum­nezeu rugaciunea noastra facuta pentru ceilalti?

– Cand o simtim. Si o simtim atunci cand ne punem pe noi insine in locul celorlalti. Daca ne punem in locul bolnavilor sau al celor adormiti, asta ne va ajuta sa ne rugam cu durere. Durerea coboara in inima si atunci rugaciunea noastra se face din inima.

– Gheronda, nu ma pot ruga atunci cand ma coplesesc gandurile.

– De ce te gandesti doar la tine, bunul meu copil, si nu te gandesti putin si la lumea care sufera? Stii cate familii s-au distrus, cati copii nenorociti sunt, fara nici o mila, parasiti pe drumuri sau in asezaminte sociale? Cati nu striga in aceasta clipa: „Ajutor! Ajutor!” si nu exista nimeni langa ei ca sa-i ajute? Cati nu se ineaca in largul marii, cati nu se sinucid, cati nu sufera? Atatia oameni au nevoie de rugaciunile monahilor, iar noi sa ne pierdem timpul, care este atat de pretios, cu ganduri bandajate sau cu mofturi copilaresti si sa nu ne facem nici macar indatoririle duhovnicesti asa cum trebuie? Cauta sa iesi din sine si sa faci din durerea celorlalti durerea ta. In felul acesta vei afla si pacea, vei primi si plata de la Dumnezeu, si ii vei putea ajuta si pe altii.

Intr-o noapte, pe cand eram la Manastirea Filotheu, care pe atunci era idioritmica, in timp ce faceam priveghere in chilia mea, mi-am dat seama ca cineva, care avea nevoie de ajutor, a venit la poarta manastirii. Era un om chinuit, care avea si demon. Poarta manastiri se inchidea odata cu apusul soarelui si se deschidea a doua zi dimineata.

„Ce sa fac acum?”, mi-am spus.

„Daca as putea sa-i dau ceva sa manan­ce… Cum sa astepte flamand pana dimineata?”

Atunci mi-a venit un gand. M-am dus si am luat cateva alimente[20], le-am pus intr-un cosulet, pe care l-am legat cu o franghie, si l-am coborat pe fereastra de la chilia mea, care dadea inspre exteriorul manastirii. Starea lui era atat de grava, incat nu ma puteam linisti. Toata noaptea m-am rugat cu durere, spunand:

„Dumnezeul meu, eu atat am putut face. Nu sunt vrednic sa Te rog sa ajuti faptura Ta, dar oare nu este pacat sa se chi­nuiasca din pricina mea?”.

Dimineata, cand s-a des­chis poarta si acel om a intrat inauntru, am vazut ca se facuse bine. S-a inchinat in biserica si a slavit pe Dumnezeu. Bunului Dumnezeu I S-a facut mila de el si l-a slobozit de diavol.

– Gheronda, cand se roaga cineva pentru un om indurerat, mintea merge la Hristos sau la durerea omului?

– Nu cere ajutor de la Hristos? Porneste de la du­rerea omului, dar se intoarce la Hristos.

– Cand inima mi se impietreste, Gheronda, imi aduc aminte de diferitele greutati prin care am trecut si cer de la Dumnezeu sa-i ajute pe toti cei ce trec prin probleme asemanatoare.

– Este bine aceasta. Asa sa faci, de vreme ce astfel il intelegi mai bine pe celalalt si suferi impreuna cu el. Sa spui:

„Dumnezeul meu, asa cum mie mi-ai facut atat de mult bine, tot astfel ajuta-l si pe fratele meu, care este mai bun decat mine”.

– Gheronda, este bine ca, atunci cand ma rog pen­tru mantuirea unui suflet, sa Il rog pe Dumnezeu sa nu ingaduie sa i se intample ceva rau?

Ba da, binecuvantata, si aceasta vine tot din du­rere. Dumnezeu este miscat cand, cel care se roaga, are inlauntrul lui dragoste pentru aproapele, insa in cele din urma Dumnezeu face ceea ce este de folos sufletului.

[va urma]


[18] Este vorba de insusi Staretul Paisie.

[19] Cf. Matei 8,22 si Luca 9,60. „Lasa-i pe morti sa-si ingroape pe mortii lor”.

[20] In Sfanta Manastire Filotheu Staretul, pentru o vreme, a fost dohiar, adica responsabil cu primirea, depozitarea si impartirea alimentelor.



 

„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne…”


 

Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog, însă, Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea.

Întăreşte-mă, o, Doamne, ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele.

Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta, ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai.

Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşază împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa:

Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului.

Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi!

Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Și fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă.

De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc că neputincios sunt de nu mă vei întări, orb de nu mă vei lumina, legat de nu mă vei dezlega, fricos de nu mă vei face îndrăzneţ, pierdut de nu mă vei cerca, sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Ghid de navigare emoţională în siguranţă a Sărbătorilor:

 1. Nu îţi creşte un stomac în plus în zilele de Paşte sau Crăciun, iar de ficatul tău ai nevoie şi după ce trece perioada festivă. Păstrează echilibrul în tot ce mănânci şi bei, ca să poţi gusta cu bucurie din fiecare moment şi să nu îţi distrugi corpul cu alegeri neinspirate. Sărbătorile vin şi pleacă, tu rămâi cu felul în care ţi-ai tratat corpul.

2. Sărbătorile sunt despre celebrarea binelui, luminii şi bucuriei. Nu poţi trăi asta lângă suflete care nu sunt pe frecvenţa ta, şi care nu au fost lângă tine în restul anului. Nu, de Sărbători nu o să devenim brusc prieteni pentru că suntem rude sau avem musafiri. Nu avem ce să celebrăm dacă oamenii lângă care stăm ne-au demoralizat tot anul. Păstrarea limitelor emoţionale este cea mai bună opţiune: interacționăm exact atât cât nu ne rănim reciproc. Dacă "hai să ne vedem cu toată familia" înseamnă retrăirea traumei nevindecate, atunci cu blândețe față de sine, ne retragem.

3. Tradiţia este bună cât nu îţi face rău, ţie şi oamenilor iubiţi. Reintreprezi, adaptezi, primeşti ceea ce rezonează cu fiinţa ta. Ce nu, înseamnă abuz faţă de sine.

4. Sărbătorile au semnificaţia pe care tu le-o dai: lumina pe care o primeşti de aici este lumina pe care o pui tu în sufletele celorlalţi, în toate acele zile nemarcate cu roşu în calendar.

5. Să ai o familie iubitoare de Sărbători este minunat, dar şi dacă nu e aşa tot ai dreptul la bucurie. Dacă eşti singur, despărţit, văduv, bolnav sau ai în familie oameni care te-au abuzat cât de mult au putut, nu înseamnă că nu ai ce sărbători. Înseamnă doar că trebuie să ai răbdare cu tine, să celebrezi puterea ta de recuperare, să îţi ocroteşti sufletul cum ştii tu mai bine. Nu te simţi vinovat pentru că eşti aşa cum simţi, acceptă totul aşa cum este şi lasă fiecare zi să te învețe cine ai devenit după toate astea.

6. Sărbătorile nu sunt despre câte feluri de mâncare ai gătit: la fel de bine poţi să nu găteşti. Nu sunt nici despre validare, demonstraţie sau conformare cu realitatea celorlalţi, ci despre pacea sufletului. Această pace înseamnă iertarea ta şi a celorlalţi, acceptarea sinelui tău, ajutorarea celor care sunt în suferinţă şi binele efectiv pe care tu îl poţi face de la nivelul tău. Dacă din ce ai tu poţi să împarṭi cu altcineva, deja sărbătoreşti reînvierea sufletului tău.

7. Curăţenia din casă sau curte se face după ce ai făcut curat în simţirea şi gândirea ta. Elimină cu grație toate gândurile negative, neiertările, furia şi frica. Fă curat şi în emoţiile reprimate, exprimă-le prin scris, comunicare, artă, sport, rugăciune. Acum, poţi şterge în tihnă geamurile.

8. Fă o pauză. Sărbătoreşte acest moment unic în care eşti sub această formă umană, un amestec de astral şi teluric. O stea mişcătoare într-o materie muritoare. O stea care ştie să renască mereu, din orice durere, când iartă şi iubeşte. O stea pe care nu o poate stinge nimic şi nimeni. Sărbătoreşte-ţi existenţa prin starea de recunoştinţă faţă de viața în sine. Apoi, fă din fiecare zi o sărbătoare şi uită-te cum totul se transformă...



Coloana despicată de Sfânta Lumină (1579).

















Focul Ceresc a venit ca pe vremea Sfântului Ilie. Cu răbdare și credință mare.
După ce i-a lăsat pe aceia să se roage întâi.
La urmă a venit și adevărul.
Așa și aici, i-a lăsat să se tot roage în sâmbătă Mare la Mormântul lui Hristos, dar pentru că erau eretici nu a ascultat Dumnezeu rugăciunea lor, ci a patriarhului ortodox al Ierusalimului și a credincioșilor împreună cu el, ținuți la poarta mare a bisericii celei mari.
Coloana aceasta chiar se numește "stâlp al ortodoxiei".
Este dovada clară și palpabilă că minunea anuală a venirii Sfintei Lumini la Ierusalim la Mormântul lui Iisus Hristos este reală și chiar este trimisă de la Dumnezeu.
Mii și milioane de oameni au atins această coloană de la intrarea în Biserica cea mare a Învierii din Ierusalim.
Niciun om nu ar fi putut despica în felul acela coloana aceea.
Este pur și simplu o fisură ce s-a crepat singură când Lumina Sfântă a ieșit din ea atunci.
Așa a vrut Bunul Dumnezeu să o lase ca mărturie palpabilă pentru toți.
 
 
Iată ce mărturie despre Sfânta Lumină, a dat Patriarhul Ortodox al Ierusalimului, Diodor, cu câțiva ani înainte de a trece din lumea aceasta :
<< După ce se sting luminile, mă plec și întru în prima încăpere a Mormântului sfânt al lui Iisus Hristos.
De acolo merg încet prin întuneric spre cealaltă încăpere a Mormântului, unde a fost așezat TRUPUL lui HRISTOS .
Acolo îngenunchez, cu sfântă frică și rostesc rugăciunile rânduite, care ni s-au transmis de-a lungul veacurilor, după aceea aștept.
Uneori se întâmplă să aștept câteva minute, dar, de obicei, Minunea se săvârșește îndată ce rostesc rugăciunile.
Din miezul pietrei pe care a stat TRUPUL lui HRISTOS, o LUMINĂ ne definită iese afară .
De obicei are o culoare albastru - deschis, dar culoarea se poate schimba și ia multe nuanțe diferite. Nu se poate spune în cuvinte omenești.
Lumina iese din piatră ca și cum ar ieși dintr-un lac. Piatra Mormântului arată ca și cum ar fi acoperită de un nor umed, dar este LUMINĂ.
Această Lumină se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă numai placa de pe Mormânt, în timp ce alteori umple de Lumină tot baldachinul, încât oamenii care stau afară și privesc înăuntru, văd cum toate sunt pline de Lumină.
Această Lumină nu arde. Niciodată nu mi-a ars barba în cei 16 ani de când sunt Patriarh în Ierusalim și am primit Sfânta Lumină.
Lumina are o structură diferită de cea a unei lumini obișnuite, care arde într-o candelă.
Într-un anume loc, Lumina se ridică și alcătuiește un stâlp, a cărui flacără are o natură diferită, astfel încât îmi este cu putință să-mi aprind lumânările de la Ea.
După aceasta împart Lumina tuturor celor care se află în Biserică.
Trăim multe minuni în bisericile noastre, și minunile nu sunt ceva străin pentru noi, însă nici una din aceste minuni nu are puterea și simbolul Sfintei Lumini de la Mormântul lui Hristos.
Minunea este o taină dumnezeiască.
Preschimbă ÎNVIEREA LUI HRISTOS în ceva atât de viu pentru noi, ca și cum s-ar fi petrecut cu câțiva ani în urmă.
Mă aflu la Ierusalim din 1939 și am venit aici la vârsta de 15 ani.
Am urmărit Slujba de venire a Sfintei Lumini în toți acești ani, așa că, sunt martor ocular al minunii de 61 de ori.
Pentru mine nu se pune întrebarea dacă eu cred în minune sau nu.
ȘTIU CĂ ESTE ADEVĂRATĂ !!! >>
( PATRIARHUL DIODOR AL IERUSALIMULUI)
 

În Sâmbăta Mare a anului 1579, potrivit cronicilor bisericeşti ale Cetăţii Ierusalimului, stăpânitorii turci au interzis Patriarhului grec şi creştinilor ortodocşi să intre în Biserica Învierii pentru rânduita ceremonie a Sfintei Lumini.

Patriarhul stătea rugându-se în partea stângă a uşii bisericii, lângă o coloană.

    Şi deodată, în timp ce deja se făcuse noapte, coloana s-a despicat şi Sfânta Lumină a izbucnit din interiorul ei.

    Patriarhul a aprins îndată lumânarea sa şi a împărţit Sfânta Lumină credincioşilor.

    În câteva minute sfânta flacără s-a întins la toţi cei care se aflau acolo şi curtea bisericii s-a luminat.

   Uimiţi, păzitorii turci au deschis atunci uşile bisericii şi patriarhul împreună cu mulţimea ortodocşilor s-au îndreptat spre Sfântul Mormânt.

  Mulți creștini au  fost  la Ierusalim în pelerinaj și  au văzut această coloana și  au pus mâna pe ea.
.....
 
   Când Hristos a  deschis larg braţele
   spre a-i îmbrăţişa,
   oamenii L-au răstignit. !
   
    Când Hristos  ne trimite Lumina Învierii Lui
   noi dorim să o răstignim în
    întuneric  încă odată !
    
   Învierea lui Hristos  o vedem   în fiecare Duminică în Euharistie !

    Exista oare o mustrare mai cutremurătoare prin blândețea ei
    decât cea prin care Iubirea tocmai trădată îți spune că te iubește încă?
   

 



 

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor