Rugăciunea pentru ceilalți ne ajută mai întâi pe noi Părintele Gheorghe Calciu

 Să ne rugăm și să-I cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru semenii noștri, dar nu pentru că noi am fi niște sfinți care au dreptul de-a cere ceva. Rugăciunea noastră să vină din smerenie, și-atunci Dumnezeu va revărsa milostivirea Sa peste noi și peste cei pentru care ne rugăm.ă ne rugăm și să-I cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru semenii noștri, dar nu pentru că noi am fi niște sfinți care au dreptul de-a cere ceva. Rugăciunea noastră să vină din smerenie, și-atunci Dumnezeu va revărsa milostivirea Sa peste noi și peste cei pentru care ne rugăm.

Și voi, toți ceilalți, să vă rugați nu pentru că ați fi nu știu ce sfinți și Dumnezeu ascultă rugăciunea voastră și face ce doriți voi, ci pentru că această rugăciune cu care vă rugați pentru alții, pentru vrăjmași, pentru prieteni, pentru cei ce vă iubesc și vă urăsc, vă zidește pe voi înșivă – și acesta este un lucru mare! Din cauza asta Dumnezeu îngăduie păcătoșilor să se roage pentru cei drepți.

(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești, Editura Bonifaciu, 2009, p. 32)

Dacă avem un şir de nume, le putem citi o dată, după care să ne rugăm: Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte pe robii Tăi!ugăciunea pentru ceilalţi trebuie să se facă corect, nu în mod închi­puit. Să nu încercăm cu mintea noastră să ne închipuim pe toţi şi să ne rugăm pentru ei. Când inima unui om este lovită de durere, atunci acel om este lipsit de rugăciune şi trebuie să ne rugăm noi pentru el. Dacă avem un şir de nume, le putem citi o dată, după care să ne rugăm: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte pe robii Tăi!” Astfel, nu suntem răpiţi de închipuiri.”

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 261)

“De ce te gandesti doar la tine, bunul meu copil, si nu te gandesti putin si la lumea care sufera? Cati nu striga in aceasta clipa: ‘Ajutor! Ajutor!’ si nu exista nimeni langa ei ca sa-i ajute?”

Rugaciunea pentru ceilalti

Rugaciunea pentru lume cu simtirea pacatoseniei noastre

– Gheronda, uneori, cand vad cat de mult sufera lumea, nu pot face rugaciune pentru mine insami.

– Rugaciunea pentru noi insine nu o facem numai pentru noi insine, ci este absolut necesara ca o pre­gatire, pentru a putea sta inaintea lui Dumnezeu cu imbracaminte cuviincioasa. Pentru a putea vedea du­rerea celorlalti, este nevoie sa fii oarecum in regula tu insati. Iar cand te rogi pentru tine cu multa simtire a pacatoseniei tale, atunci si un „Doamne miluieste” sa rostesti pentru ceilalti, acest «Doamne miluieste” are mare putere, pentru ca are multa smerenie. Iar sme­renia atrage marea mila a lui Dumnezeu.

– Gheronda, eu simt nevoia sa fac multa rugaciune pentru mine insami, dar ii uit pe ceilalti.

– Asculta, ca sa ne dezbracam de omul cel vechi, trebuie sa facem rugaciune pentru noi insine. Insa cand se inmulteste dumnezeiasca dragoste, atunci omul uita de sine si se roaga pentru ceilalti. Tu, dupa ce faci mai intai putina rugaciune pentru tine, sa-ti aduci aminte apoi de lumea cea chinuita, in general, de cei care s-au departat de Dumnezeu si de cei adormiti care nu au valorificat anii daruiti lor de Dumnezeu, ca sa se apropie de El, iar acum se caiesc – fara folos -, si sa rostesti rugaciunea „Doamne Iisuse Hrisioase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”. Astfel te cuprinzi in rugaciune si pe tine insati si pe toti cei care ti-au cerut sa te rogi pentru ei, dar si pe toata lumea.

– Gheronda, ma preocupa durerea oamenilor, dar nu am indraznire ca sa cer de la Dumnezeu sa-i aju­te. Iar gandul imi spune: „Cum sa te auda Dumnezeu, cand tu esti asa de ticaloasa?”

– Nu-l asculta pe tangalachi care te prinde cu ispita de-a dreapta si te arunca in deznadejde. Ci sa spui: „Dumnezeul meu, sunt o ticaloasa, dar auzi-ma, pentru ca din pricina mea sunt nedreptatiti ceilalti”.

Odata, pe cand era mare seceta, un monah^[18] din Sfantul Munte se ruga astfel:

„Dumnezeul meu, Te rog, trimite putina ploaie! Nu pentru noi, caci noi suntem calugari si am fagaduit sa facem asceza, Fie-Ti mila de sarmana lume care sufera si care, cu toata suferinta ei, ne da si noua din putinul ei. Daca as fi intr-o stare duhovni­ceasca buna, m-ai asculta si lumea nu ar suferi. Stiu, sunt foarte pacatos, dar nu este o nedreptate sa sufe­re lumea din pricina mea? Ajuta-i! Ei nu au vreme sa faca rugaciune, ci fac eu putina rugaciune pentru ei”.

Intr-un ceas, un ceas si jumatate ploaia a cuprins toata Macedonia, Thesalia si Sfantul Munte.

– Gheronda, cand fac rugaciune pentru lume, gandul imi spune ca Dumnezeu se scarbeste de mine, pentru ca am lasat mortul meu si merg sa-i ingrop pe mortii altora^[19].

– Pe mortul tau nu l-ai ingropat atunci cand ai devenit monahie? Sa spui:

„Dumnezeul meu, cum sa ma asculti pe mine, nevrednica roaba Ta? Dar nu este pacat ca lumea are atatea probleme si sufera? Te rog, ajut-o!”

Cand omul se roaga pentru aproapele sau cu dragoste si cu smerenie si se nevoieste, avand simtirea pacatoseniei sale, Dumnezeu nu se scarbeste de el, ci il ajuta si pe el si pe ceilalti. Dumnezeu se scarbeste de cel care se considera pe sine sfant si se roaga pentru ceilalti, pe care ii considera pacatosi.

Sa faci din durerea celorlalti durerea ta

– Gheronda, ati spus ca vom face un atelier de ru­gaciune. Cand va fi aceasta?

– De voi depinde… Voi vedea data viitoare la ce stare duhovniceasca ati ajuns si, in functie de aceasta, vom face un atelier duhovnicesc de rugaciune. Daca rugaciunea se va face cu durere, stiti ce putere va avea? Va veti ruga pentru problemele lumii si toti oamenii care in acea vreme vor cere ajutor de la Dumnezeu si se vor afla pe aceeasi frecventa, vor primi ajutorul Sau. Eu simt sufletele care se roaga; simt rugaciunea lor ca niste valuri-valuri de putere. De multe ori imi dau sea­ma si de ceasul in care un bolnav a facut rugaciune si s-a folosit.

– Gheronda, sufletele pentru care va rugati simt aceasta?

– Da, simt ca le „pricinuiesc cutremur”, sunt miscate sufleteste. Cand se face rugaciune cu durere, chiar si oamenii necunoscuti sunt instiintati launtric.

– Gheronda, cand este mai bine-primita de Dum­nezeu rugaciunea noastra facuta pentru ceilalti?

– Cand o simtim. Si o simtim atunci cand ne punem pe noi insine in locul celorlalti. Daca ne punem in locul bolnavilor sau al celor adormiti, asta ne va ajuta sa ne rugam cu durere. Durerea coboara in inima si atunci rugaciunea noastra se face din inima.

– Gheronda, nu ma pot ruga atunci cand ma coplesesc gandurile.

– De ce te gandesti doar la tine, bunul meu copil, si nu te gandesti putin si la lumea care sufera? Stii cate familii s-au distrus, cati copii nenorociti sunt, fara nici o mila, parasiti pe drumuri sau in asezaminte sociale? Cati nu striga in aceasta clipa: „Ajutor! Ajutor!” si nu exista nimeni langa ei ca sa-i ajute? Cati nu se ineaca in largul marii, cati nu se sinucid, cati nu sufera? Atatia oameni au nevoie de rugaciunile monahilor, iar noi sa ne pierdem timpul, care este atat de pretios, cu ganduri bandajate sau cu mofturi copilaresti si sa nu ne facem nici macar indatoririle duhovnicesti asa cum trebuie? Cauta sa iesi din sine si sa faci din durerea celorlalti durerea ta. In felul acesta vei afla si pacea, vei primi si plata de la Dumnezeu, si ii vei putea ajuta si pe altii.

Intr-o noapte, pe cand eram la Manastirea Filotheu, care pe atunci era idioritmica, in timp ce faceam priveghere in chilia mea, mi-am dat seama ca cineva, care avea nevoie de ajutor, a venit la poarta manastirii. Era un om chinuit, care avea si demon. Poarta manastiri se inchidea odata cu apusul soarelui si se deschidea a doua zi dimineata.

„Ce sa fac acum?”, mi-am spus.

„Daca as putea sa-i dau ceva sa manan­ce… Cum sa astepte flamand pana dimineata?”

Atunci mi-a venit un gand. M-am dus si am luat cateva alimente^[20], le-am pus intr-un cosulet, pe care l-am legat cu o franghie, si l-am coborat pe fereastra de la chilia mea, care dadea inspre exteriorul manastirii. Starea lui era atat de grava, incat nu ma puteam linisti. Toata noaptea m-am rugat cu durere, spunand:

„Dumnezeul meu, eu atat am putut face. Nu sunt vrednic sa Te rog sa ajuti faptura Ta, dar oare nu este pacat sa se chi­nuiasca din pricina mea?”.

Dimineata, cand s-a des­chis poarta si acel om a intrat inauntru, am vazut ca se facuse bine. S-a inchinat in biserica si a slavit pe Dumnezeu. Bunului Dumnezeu I S-a facut mila de el si l-a slobozit de diavol.

– Gheronda, cand se roaga cineva pentru un om indurerat, mintea merge la Hristos sau la durerea omului?

– Nu cere ajutor de la Hristos? Porneste de la du­rerea omului, dar se intoarce la Hristos.

– Cand inima mi se impietreste, Gheronda, imi aduc aminte de diferitele greutati prin care am trecut si cer de la Dumnezeu sa-i ajute pe toti cei ce trec prin probleme asemanatoare.

– Este bine aceasta. Asa sa faci, de vreme ce astfel il intelegi mai bine pe celalalt si suferi impreuna cu el. Sa spui:

„Dumnezeul meu, asa cum mie mi-ai facut atat de mult bine, tot astfel ajuta-l si pe fratele meu, care este mai bun decat mine”.

– Gheronda, este bine ca, atunci cand ma rog pen­tru mantuirea unui suflet, sa Il rog pe Dumnezeu sa nu ingaduie sa i se intample ceva rau?

– Ba da, binecuvantata, si aceasta vine tot din du­rere. Dumnezeu este miscat cand, cel care se roaga, are inlauntrul lui dragoste pentru aproapele, insa in cele din urma Dumnezeu face ceea ce este de folos sufletului.

[va urma]

---

[18] Este vorba de insusi Staretul Paisie.

[19] Cf. Matei 8,22 si Luca 9,60. „Lasa-i pe morti sa-si ingroape pe mortii lor”.

[20] In Sfanta Manastire Filotheu Staretul, pentru o vreme, a fost dohiar, adica responsabil cu primirea, depozitarea si impartirea alimentelor.