Buna dimineata ! Cafea pentru voi !

 

"Cineva lângă tine este vocea sufletului tău"

 

Această frază se referă la sincronicitatea misterioasă și sacră care apare atunci când o altă persoană reflectă aspecte ale ființei noastre cele mai profunde.

Sufletul caută în mod constant modalități de a vă ghida către adevărul vostru, evoluția și trezirea voastră. Deși această îndrumare apare adesea din tăcerea interioară sau intuiție, sufletul se poate manifesta și în exterior, întruchipat în cuvinte, gesturi sau acțiuni ale altor persoane... Acea persoană care vine la tine într-un moment cheie, care spune exact ceea ce aveai nevoie să auzi sau care trezește ceva adânc în tine, nu este acolo din întâmplare.

Oamenii care apar în calea ta, în special cei cu care simțim o legătură specială sau imediată, acționează ca oglinzi ale sufletului. Ei nu sunt neapărat ghizi permanenți, dar sunt emisari de moment ai unui mesaj crucial.

În anumite momente, o altă ființă umană poate exprima clar ceea ce sufletul tău știe deja, dar mintea ta nu recunoaște încă. Când cineva de lângă tine vorbește, acționează sau este pur și simplu prezent într-un mod care rezonează profund cu tine, poate îndeplini un rol sacru, aliniat cu evoluția ta spirituală.

Vocea sufletului tău, atunci când este exprimată prin altul, nu vine întotdeauna ca mângâiere sau lingușire. Uneori vine ca o provocare, o confruntare iubitoare sau un memento dureros. Acel "cineva" îți poate arăta un adevăr pe care nu ai vrut să-l vezi, îți poate zgudui zona de confort sau te poate inspira să te schimbi. Aceasta este și iubirea sufletului: să te încurajezi să crești.

Pentru ca această experiență să aibă loc în mod conștient, este necesar să se dezvolte ascultarea interioară și atenția. Când sunteți aliniați cu voi înșivă, puteți percepe când o frază, un sfat sau o privire nu vine doar de la cealaltă persoană, ci dintr-o dimensiune mai înaltă care este în comuniune cu voi. În acele momente, ceva în interiorul tău se activează, tremură sau se curăță. Intuiția o recunoaște înaintea rațiunii.

"Cineva lângă tine este vocea sufletului tău" ne amintește că nu suntem singuri pe cale și că universul, în înțelepciunea sa infinită, folosește alte ființe umane ca instrumente sacre pentru a ghida, confirma, vindeca sau trezi părți latente din noi înșine.

·

Multumesc, Doamne! Multumesc, Doamne, ca ma trezesti dimineata.

 Multumesc, Doamne!
Multumesc, Doamne, ca ma trezesti dimineata.
Multumesc, Doamne, cand primul gand il am catre Tine si Maicuta Ta,
Multumesc, Doamne, ca ma ridici din asternut. Multumesc, Doamne, ca iti pot privi chipul in flori, in apa de izvor, in zambet de copil, in blandetea ochilor. Multumesc, Doamne, ca te pot asculta in ciripitul pasarilor, in susurul izvorelor, in fosnetul vantului.
Multumesc, Doamne, ca te simt in gustul mierii, in parfumul florilor ,in mangaierea soarelui, in racoarea serii.
Multumesc, Doamne, ca Maicuta Ta e si Maicuta mea.. Multumesc, Doamne, pentru ingerul meu pazitor.
Multumesc, Doamne, pentru Sfintii ce mi-ai trimis spre ajutor. Multumesc, Doamne, pentru duhovnicul meu, pentru preotii care slujesc in Sfintele Tale Biserici, Multumesc, Doamne, pentru painea de pe masa, pentru tara in care m-am nascut, pentru casuta in care locuiesc. Multumesc, Doamne, ca pot zambi, ca pot imbratisa, ca pot iubi, ca ma pot bucura, ca ma pot odihni, ca pot ierta, ca pot munci. Multumesc, Doamne, pentru toate ființele dragi, care le-ai adus in viața mea. Multumesc, Doamne, pentru toti cei care imi ies in cale, suparati, nervosi, bucurosi...Multumesc, Doamne, ca mă smeresti, ca sa nu te pierd. Multumesc, Doamne, cand pot darui dintru ale Tale. Multumesc, Doamne, ca nu mai pierdut in pacate grele si m-ai rabdat. Multumesc, Doamne, pentru durerea din inima, ca sa te simt aproape, Multumesc, Doamne, pentru tot...si pentru ce nu mi-am amintit, si iartă-mă pe mine, nevrednica de darurile Tale. Amin.

Cartea e izvor, binefăcător, ce deschide mintea, dar te și învață, ce e bine în viață.

 

Cartea este cheia vieții, pentru cel ce o citește, că il face învățat, de prostie apărat!
Cartea e izvor, binefăcător, ce deschide mintea, dar te și învață, ce e bine în viață.
Cartea e prieten bun, este bucurie, care mult hrănește și înțelepțeste!
Ce e mintea fără carte, un imens ogor, dar neroditor!
Despre carte, multe poți a spune, dacă o iubesti..si cu ea te însoțești!

A citi, este o bucurie în a trăi. Copil fiind, mergeam la biblioteca municipala a orasului natal, îndemnați de dragii nostri dascali, din acele vremuri, pe care-i port in inima...si le multumesc. Țineau  mult  sa citim,  si încă din clasele primare ne îndreptau pasii către biblioteca, pentru că în acea vreme, cărțile erau mai greu de găsit.

Asa am cunoscut această bogăție, care, mai apoi, m-a însoțit pretutindeni.
Sunt un om simplu...si  citesc ce mă bucură, ce mă ajută si ce înțeleg. Îmi amintesc, de cate ori, în loc să învăț pentru școală, citeam cartile mele preferate, pacalind-o pe draga mea mama. Dar nu am regretat niciodată.

Ma trezesc, uneori, compatimindu-i  pe cei care nu cunosc fericirea de a citi...că nu au de unde să-și extraga hrana pentru suflet, fără de care, viata rămâne searbădă. Atât de searbădă, că transformă bietul om într-un robot.

Hrana sufletului  deschide mintea spre lumină, spre profunzime...și nu te simti singur niciodată, chiar de esti, iar de ce- urile și dacă, dispar, că înțelegi de ce ne-am născut și de ce trăim!

De aceea, inteligența rece lasă repetenți la lecția viață...si poate fi chiar fatală, că nu are comuniune cu sufletul, lăsat  flămând.

Anii au trecut...iar sărăcia sufletească se  adîncește tot mai mult, chiar de avem acces la tot ce înseamnă tehnologie, care, se pare,  ne-a furat timpul si viața. Informații peste Informații, multe și nefolositoare, care mult împovăreaza!

Cititul poate salva lumea, de plictiseală,  tristețe,  stres,  depresie...și de multele boli aferente celor menționate, fiind o șansă în a trăi cu bucurie această viață!

În loc să privim în gol, la un ecran cu poze, sa citim o carte, diferența o face alegerea!

PS. Câteodată, mai fac pauze de citit, dar totdeauna cărțile imi sunt aproape. Doar faptul că le văd, mă bucură!
E minunată lumea cărților, în care suntem liberi cu adevărat!

SIMŢUL

 

SIMŢUL GUSTULUI

Prin intermediul gustului suntem îndrumaţi spre alegerea alimentelor pe care le cunoaştem şi le clasificăm pe baza sucurilor ca fiind de diferite tipuri: acre, dulci, amare, sărate şi astringente, acceptându-le pe cele plăcute şi respingându-le pe cele neplăcute. Înţelepciunea lui Dumnezeu a aşezat ca paznic credincios pe lângă acest organ de simţ organul mirosului, spre a ţine departe tot ceea ce ar putea să ne pună viaţa în primejdie prin gust şi prin dizolvarea lichidelor în organul de simţ al gustului. Gustul este un simţ deosebit pentru că transmite sufletului fidel şi amănunţit proprietăţile oricărui tip de lichid cu care intră în contact, iar sufletul se pronunţă cu privire la calitatea acestuia. + +

SIMŢUL MIROSULUI

Sufletul, prin simţul olfactiv, înţelege universul invizibil al mirosurilor şi descoperă tezaurul ascuns al miresmelor care se revarsă din abundenţă şi umplu toate spaţiile din univers; organul simţului olfactiv e nasul, iar sediul, nervul olfactiv. Cu ajutorul mirosului sufletul clasifică realităţile materiale care au calitatea de a emana mirosuri plăcute şi neplăcute, le acceptă pe cele frumos-mirositoare, iar pe cele urât-mirositoare le respinge. Mirosul, chiar dacă pare a aduce un serviciu însemnat funcţiei nutritive a omului, nu are doar această menire. Pe temeiul serviciilor aduse sufletului cu scopul îmbogăţirii cu diferite cunoştinţe, se poate considera că simţul olfactiv e un simţ mai degrabă pus în slujba spiritului, menit sporirii cunoştinţelor omului decât un simţ material aflat în slujba trupului. Caracterul spiritual al mirosului este dovedit de două lucruri anume: pe de o parte, de folosirea redusă a acestuia în ceea ce priveşte alimentele, pe de alta, de folosirea pe scară largă în vederea identificării obiectelor frumos-mirositoare, care ne oferă desfătare; prin miros se ajunge la desfătare sau la repulsie. Prin urmare, mirosul se leagă de suflet, pentru că el e cel ce judecă în privinţa calităţii mirosurilor. Prin intermediul mirosului, omul are parte de plăceri care nu au nici o legătură cu trupul; funcţia acestuia de a distinge ceea ce e curat de ceea ce e întinat este o funcţie care se referă la supravieţuire, dar nu într-o mai mică măsură la suflet, pentru că prin intermediul mirosului acesta învaţă diferite lucruri. Rolul mirosului e cel de a informa omul referitor la aspecte exterioare pe care nu le poate percepe în acelaşi fel cu celelalte simţuri.

 

SIMŢUL TACTIL

Simţul tactil uman are în plus particularitatea de a fi susceptibil de o dezvoltare şi desăvârşire mult superioare celei obişnuite şi cunoscute; în cazul persoanelor nevăzătoare acest simţ devine în urma exerciţiului atât de ascuţit, încât se pot sesiza cu ajutorul lui diferenţele extrem de fine, în cazul suprafeţelor, ca de exemplu gravările de argint, în cazul monedelor sau al altor obiecte, diferite culori, în cazul stofelor de lână ş.a. Iată în ce măsură înţelepciunea lui Dumnezeu a realizat armonia dintre raţiune şi organele cu totul indispensabile ale acesteia! Iată cât de lămurit ingeniozitatea simţului tactil demonstrează că sufletul omului este raţional şi că în vederea acestei raţionalităţi a fost creat astfel! +

SIMŢUL VĂZULUI

Vederea este simţul cel mai nobil şi desăvârşit dintre toate cele cinci simţuri exterioare; aceasta nu contribuie doar la conservarea vieţii trupeşti, ci slujeşte omului cu precădere în privinţa nevoilor sale spirituale. Diferenţa existentă între foloasele aduse sufletului şi cele aduse trupului este atât de mare pe cât de mare e diferenţa între nevoile duhului şi cele ale cărnii, precum şi aceea dintre arte şi ştiinţe şi nevoile vieţii cotidiene. Artele frumoase se datorează ochiului. După cum ne arată Istoria antropologiei, prin intermediul vederii omul este introdus în lumea frumuseţii spirituale şi materiale, a graţiei, ordinii, armoniei, strălucirii, măreţiei, sublimului şi miracolelor; ea străbate înălţimile, distanţele şi, rămânând nemişcată, contemplă, ca de pe un tron înalt şi măreţ, întreaga lume. Îşi încordează ochii şi pătrunde în universul microscopic şi plin de mistere al creaţiilor invizibile; şi de acolo, înălţându-se mai presus de ceruri, intră în universurile infinite ale titanilor, ale pietrelor de temelie a întregii creaţii şi cutreieră în universuri invizibile asemenea unui locuitor al înaltului care păşeşte deasupra cerurilor. Cu adevărat, cât de minunată e vederea! + +

SIMŢURILE

Prin intermediul simţurilor spiritul uman ajunge la o stare de contemplare înaltă şi îşi fortifică puterile sufleteşti; prin intermediul simţurilor omul cunoaşte că există, devine conştient de individualitatea sa şi cugetă, fiinţează; putem oare să afirmăm acelaşi lucru şi despre animale? Observarea rezultatelor noastre, furnizate de simţuri, nu ne îngăduie să afirmăm despre animal ceea ce spunem despre om; pentru că nici un aspect nu e susceptibil să certifice existenţa unei activităţi intelectuale similare; aşa că, animalul nu atestă prin impresiile sale existenţa unui suflet raţional; vom demonstra acest adevăr, analizând rezultatele trăirilor furnizate de fiecare simţ în parte. + +

SĂLAŞUL SUFLETULUI Sfântul Nectarie al Eghinei

 Studierea trupului omenesc ne conduce la studierea sufletului sălăşluit în el, a sufletului în care aflăm raţiunea îndemânării şi a iscusinţei trupului şi raţiunile înfăptuirilor şi izbânzilor omului, deoarece, oricât am cerceta capacităţile şi activităţile omului, e cu neputinţă să le explicăm fără a accepta o anumită capacitate raţională. Necesitatea impusă de fapte constrânge cercetătorul să recunoască existenţa unui anume principiu al vieţii duhovniceşti care, deşi se află într-o strânsă legătură cu trupul, e diferit de acesta şi cu totul independent. Cugetul, conştiinţa de sine, intuiţia, judecăţile despre sine, conceptele, năzuinţele duhovniceşti, iubirea de frumos, bine, adevăr şi util, respingerea răului, distincţia dintre bine şi rău şi toate celelalte manifestări şi activităţi intelectuale sunt mărturii ale existenţei şi raţionalităţii sufletului. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + 

 

 

SEDENTARISMUL SUFLETESC

 Sufletul omului care stă degeaba se strică pe zi ce trece: simţirea se stinge, judecata devine slabă, voinţa se răceşte; omul care s-a obişnuit să stea degeaba nu se simte în stare să înfrunte nici o greutate. Statul degeaba nu este mai puţin pierzător nici pentru trup. Slăbiciunea, moleşeala, istovirea, iar de aici un şir întreg al bolilor de tot felul: iată urmările obişnuite ale statului degeaba! El pune o pecete cumplită asupra celor care-l iubesc: trupul unuia este înăbuşit de grăsime, altul suferă de prisosul sângelui, altul nu-şi mai poate mişca mădularele, altul este chinuit de boală, altuia, din pricina lipsei de măsură, i s-au tocit încă din floare vârstei toate simţurile. Orice uşoară nelinişte, oboseală, schimbare a vremii sau altă întâmplare neprevăzută sunt însoţite întotdeauna de un cutremur dureros în aceste trupuri pe care le-a strâmbat statul degeaba. Aşadar acesta este un rău mare şi îngrozitor atât pentru trup, cât şi pentru suflet. + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +