Tratamente Naturiste de la Arsenie Boca

 

Bolile încep de la suflet şi nu de la corp. Suferinţa începe de sus, de la minte, de la concepţia despre lume, de la dezechilibrul mintal în care rătăcim. Aşa spunea Părintele Arsenie Boca.

„Mă, cine-i îngust la minte nu are leac nicăieri”

Parcă toate lucrurile unui om seamănă cu stăpânul lor – obişnuia să spună părintele Arsenie Boca. Sfaturile sale privitoare la boli au fost şi rămân astăzi la fel de autentice ca atunci când le-a dăruit ca un medicament celor care veneau la el pentru vindecare. Cuvintele părintele Arsenie Boca erau vii şi aveau în ele însele un suflu tămăduitor. Privirea şi sfaturile lui deschideau inima, luminau ochii minţii şi aduceau pacea unei înţelegeri profundă cu privire la cine suntem şi ce avem de făcut în viaţă.

Paralizia loveşte pe cei nesătui de avere. Arsenie Boca reuşea să pătrundă cu înţelegerea sa duhovnicească insuflată de Duhul Sfânt cele mai ascunse cauze ale bolilor trupeşti. Paralizia o vedea ca pe o consecinţă provocată de dorinţa de îmbogăţire peste măsură. Această patimă poate fi moştenită din familie, şi cel afectat are mult de luptat pentru a o birui.

Cancerul îi atinge pe cei care nu postesc niciodată. Mai mult ca orice altă boală, cancerul nu are leac şi apare fără nici o explicaţie medicală plauzibilă. De aceea părintele Arsenie Boca spunea despre cancer că este ca o „frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării.”

Fumatul duce în timp nu doar la îmbolnăvirea plămânilor, ci mai ales la slăbirea capacităţii mintale, încât nici credinţa nu o mai vezi atât de curat.

Bătrâneţea este ca un cavou ajutător. Părintele Arsenie Boca îi îndemna pe cei vârstnici să nu cârtească la necazuri, pentru că aceasta este o vreme de cercetare a lui Dumnezeu. Vârsta înaintată este grea, dar cel care rabdă cu blândeţe, multă pace va dobândi şi multă răsplată de la Dumnezeu.

Sfaturi pentru bolnavi de la Arsenie Boca

Părintele ştia medicină şi avea sfaturi chiar şi pentru cele mai actuale probleme pretextate de femei. De pildă, spunea că şi părul trebuie să se hrănească şi când ne cade părul este bine să facem gălbenuş de ou cu ulei de ricin şi să ne spălăm capul şi să-l clătim cu oţet de mere.

– Dacă împiedici un guturai prin medicamente îl transformi în alte primejdii. Lasă fazele obişnuite ale bolii să treacă natural, pentru că ele sunt cel mai bun leac. Fereşte-ţi capul de frig şi ajunge.

– Faceţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit.

– Cei bolnavi să ţină regimul bolii în loc de post.

– Transpiraţia abundentă e din cauză că nu ne funcţionează bine rinichii.

Tratamente naturiste părintele Arsenie Boca

– Cei bolnavi de plămâni să se trateze cu hrean plămădit în miere de albine: „Cel ce a făcut cerul şi pământul e în stare să lipească o piele ruptă”.

– O femeie avea pietre la fiere şi părintele Arsenie Boca i-a zis să nu meargă la operaţie, ci să facă ce-i spune el: să facă un ceai de limba cerbului cu coajă de portocală, neîndulcit, pe care să-l bea în loc de apă vreo 2-3 luni. Ceaiul acesta zdrobeşte pietrele pe cale naturală şi le transformă în nisip.

– O altă femeie în vârstă a venit odată la părintele Arsenie Boca pentru o boală de ochi. Avea cataractă şi părintele i-a zis că dacă va merge la operaţie va rămâne oarbă. Apoi i-a recomandat un tratament cu sevă de viţă de vie: „Primăvara să pui o sticluţă la viţa de vie şi din seva pe care o aduni în sticluţă, să iei câteva picături cu pipeta şi să-ţi pui în ochi şi nu o să mai ai nevoie de operaţie”.

Sunt îngerul Domnului și sunt trimis să-ți număr pașii.

ÎNGERUL păzitor numără toți pașii omului spre Biserică .

Foarte mare este lucrarea îngerului păzitor în viața noastră. Pe lângă faptul că petrece pururea cu noi și ne păzește de ispitirile celui viclean și de primejdii, el ne insuflă gândurile și intențiile bune, și tot el este cel care consemnează toate faptele noastre bune.

Se spune că îngerii numără toți pașii pe care noi în facem spre Biserică și spre toate faptele bineplăcute lui Dumnezeu. Părintele Cleopa le spunea odată unui grup de oameni care veniseră la dânsul din Bârlad că de când și-au pus în gând să vină la mănăstire, îngerii lor i-au numărat pașii, bănuții și toată osteneala drumului.
__________

Îngerul numara pasii.

,,Cu toate acestea se vor prezenta la dreapta judecată, că acești bănuți nu i-ați cheltuit la discoteci, la cârciumi și la nunți cu lăuntari, ci i-ați dăruit lui Hristos! Ei, de-ați vedea îngerii voștri păzitori lângă voi cum sunt, ați muri de bucurie!”

Într-o istorisire din Pateric, se spune că un călugăr s-a gândit să cheme pe un alt călugăr de la zece mile depărtare să vină să ia pâinea. Dar apoi s-a gândit că mai bine se duce el să i-o ducă, pentru a nu face supărare fratelui, chemându-l de la distanță așa de mare.

Și luând pâinea, a plecat, dar pe drum s-a lovit de o piatră și degetul de la picior a început a sângera foarte tare. De durerea pe care o simțea, pustnicul a început să plângă. Atunci a venit la el îngerul și i-a zis să nu mai plângă pentru rana pricinuită, pentru că pașii pe care el îi face pentru Dumnezeu sunt numărați, și spre mare răsplată înaintea feței Domnului se văd.

Bucurându-se de această minunată arătare, călugărul I-a mulțumit lui Dumnezeu, și a continuat călătoria, povestind fratelui întâmplarea și marea iubire de oameni a lui Dumnezeu.

O altă întâmplare frumoasă, relatată în cartea ,,Părintele Iustin Pârvu: O Misiune Creștină și Românească”, spune că un bătrân care locuia în pustie stătea la o depărtare mare prima sursă de apă. Și mergea zilnic să aducă apă, ostenindu-se cumplit. Dar într-o zi, supărându-se, și-a spus întru sine:

,,Pentru ce e nevoie de această oboseală zilnică? Mai degrabă îmi mut adăpostul lângă apă, ca să nu mă mai chinui, să nu mai obosesc.” Și zicând acestea, a simți prezența cuiva în spatele lui. Oprindu-se deci, l-a așteptat pe cel care venea pe urmele lui și l-a întrebat: ”Cine ești?” Iar acela i-a răspuns: “Sunt îngerul Domnului și sunt trimis să-ți număr pașii. Și cu cât sunt mai mulți pași, cu atât răsplata Domnului va fi mai mare.”

Auzind acestea, bătrânul și-a mutat adăpostul și mai departe de apă, ca la cinci mile, pentru ca astfel răsplata lui să fie și mai mare.

  

• 
  

 

Sfântul Paisie Aghioritul

 "Întristarea îl dezarmează pe om. Îi vlăguieşte toate puterile sale trupeşti şi sufleteşti şi nu-l lasă să facă nimic. Îi otrăveşte sufletul şi îi provoacă diferite anomalii în organism. Atacă părţile cele mai sensibile ale trupului şi îl istoveşte pe om prin neliniştea pe care i-o provoacă. Otrăvirea pricinuită de amărăciune poate răpune cu desăvârşire nu numai un organism sensibil, ci şi pe unul puternic. Ştiţi ce puteri are o maică de aici? Poate face o lucrare duhovnicească foarte bună, iar la treabă este spirt. Poate pune pe picioare toată mănăstirea, dar fiindcă este zdrobită de mâhnire, nu mai poate face nimic; îşi risipeşte toate puterile. Şi aşa e scoasă din funcţiune o maşină puternică."

- Sfântul Paisie Aghioritul

Cum de nu ești azi supărat, pentru ce ți-am zis ieri ?

Nu sunt supărat, fiindcă ziua de ieri, cu tot conținutul ei nu mai există
Iertarea înseamnă doar să înțelegi profund,
 că trecutul se desfășoară doar în mintea ta, fiindcă în realitate nu mai există
Nimeni nu are puterea să te rănească,
 ci doar reacția ta.
Adevarul nu se află în cărți sau în postări,
  ci în înțelegerea experiențelor minore din fiecare zi
Când vom ,,muta" oamenii din mintea noastră în suflet, îi vom iubi așa cum sunt
În spatele unui om puternic, nu se află nimic altceva decât emoțiile vindecate, energia grosieră eliberată.
În spatele unui om înțelept nu se află calități,
ci Sinele său.
Când un om își iubește aproapele, are grijă de mintea sa, fiindcă ce există acolo , va proiecta spre ei.
În spatele fericirii se află două puteri energetice fundamentale:

           IUBIREA și LINIȘTEA
 

Oglinda Inimii Omului - Preot Iosif Trifa

Porcul este simbolul a trei păcate de moarte: beția, lăcomia și lenea. Beția este tot un fel de lăcomie la băutură. Dumnezeu nu zice că omul să nu bea, să nu mănânce, dar una este a bea și alta este a te îmbăta. Lăcomia la băutură îl face pe om bețiv și cade în boală porcească, se tăvălește prin șanțuri, în noroi, căzând în rândul animalelor. Mai mulți sunt cei ce se îneacă în pahar decât în mare. La fel și cu mâncarea: să mâncăm cât trebuie, cumpătat, ce-i trebuie corpului și când trebuie. Dacă ne lăcomim și mâncăm peste măsură, mâncăm carne și alte bunătăți în posturi și în alte zile oprite, cădem în păcatul de moarte al lăcomiei. Ce este benzina pentru foc așa este și lăcomia la mâncare și băutură pentru trup. Cine vrea să fugă de patima desfrânării, mai întâi trebuie să scape de patima lăcomiei pântecelui. Cel ce este stăpânit de acest diavol al cărnii, al desfrâului e un om pierdut.