Ține-o la piept. E tot ce ai. O mică răstignire. Dar cât în ea se află rai! Cât de multă iubire!

Ține-o la suflet. Strâns legată. Să nu se prăpădească. Îți e și mamă, îți e și tată. O să te-nveșnicească!

Ține-o la inimă. Cu strășnicie. Cu frică și cu teamă. La a Sa sfântă Împărăție. Prin ea Iisus ne cheamă!

Iisus Hristos a murit pentru noi!

 La vârsta de 33 ani, Iisus a fost condamnat la moarte.

La momentul acela, Răstignirea, era cea mai “rea" moarte.
Doar cei mai răi criminali erau condamnați să fie răstigniți. Cu toate acestea, a fost și mai groaznic pentru Iisus, spre deosebire de alți criminali condamnați la moarte prin răstignire, Iisus trebuia să fie pironit pe cruce de mâinile și picioarele Lui.

Fiecare piron: avea între 13 și 18 cm lungime.

Piroanele au fost bătute în încheietura mâinii, nu în palme, așa cum sunt reprezentate în mod obișnuit
Există un tendon la încheietura mâinii care se extinde până la umăr. Gărzile romane știau că, atunci când piroanele erau introduse în încheietura mâinii, tendonul se rupea, forțându-l pe Iisus să-și folosească spatele pentru a se susține, ca să poată respira.

Cele două picioare ale lui, au fost pironite împreună, așa a fost forțat să se sprijine de singurul piron care îi “lega” picioarele de cruce.
Iisus nu s-a putut sprijini doar cu picioarele lui din cauza durerii.
Așa că a fost obligat să alterneze între arcul spinării sale și picioare doar pentru a continua să respire, imaginează-ți lupta, durerea, suferința și curajul cu care a îndurat.

Iisus a îndurat acea realitate timp de peste 3 ore.

Da, mai mult de 3 ore!

Îți poți imagina acest tip de suferință? Cu câteva minute înainte de a muri, Iisus s-a oprit din sângerare, pur și simplu curgea apă din rănile sale.

Din imaginile comune vedem răni pe mâini și pe picioare, chiar și rana produsă de suliță, în lateral...
Dar ne dăm seama că rănile sale în realitate au fost făcute în tot corpul său, un ciocan i-a provocat cele mari răni prin încheietura mâinii, picioarele suprapuse de un piron mare bătut prin artere, apoi un soldat roman care i-a penetrat partea laterală cu o suliță! Dar înainte de piroane și suliță, Iisus a fost biciuit, iar loviturile bicului erau atât de severe încât au rupt carnea de pe corpul său, bătaia atât de oribilă la față încât i-a smuls și i s-a smuls barba de pe față.
Coroana de spini înfipată adânc în pielea capului său. Majoritatea bărbaților nu ar fi supraviețuit acestei torturi.

Nu mai avea sânge, ca să sângereze, doar apă curgea din rănile lui.
Corpul uman, adult, conține aproximativ 4.5 litri, (puțin peste un galon), de sânge.

Iisus a vărsat toți cei 4.5 litri din sângele său; avea trei piroane introduse în
membrele lui; o coroană de spini deasupra capului și, pe deasupra, un soldat roman îi înfige o suliță pe piept..

Toate acestea fără să menționez umilința pe care a suferit-o după ce și-a dus propria crucea aproape 2 km, în timp ce mulțimea îl scuipa în față și arunca cu pietre în el, (crucea avea aproape 30 kg greutate, doar partea cea mai înaltă, acolo unde erau mâinile lui ).

Iisus a trebuit să îndure această experiență, pentru a deschide porțile cerului, pentru a putea avea gratuit acces la Dumnezeu.
Pentru ca păcatele noastre să poată fi "spălate" și duse departe. Toate, fără excepție!
Nu ignora această situație, se apropie săptămana patimilor. Fi mai bun, mai umil, mai empatic... fi uman.

Iisus Hristos a murit pentru noi!

A murit pentru noi! E ușor să promovezi/postezi glume proaste sau poze, dar când vine vorba de Dumnezeu astfel de glume nu își au sensul și nici rostul. Este ca și cum ți-ai batjocori proprii părinți! Da, știu, uneori îți este rușine să apreciezi, să postezi despre Dumnezeu... pentru că îți pasă de ceea ce cred/spun ceilalți despre tine, dar Dumnezeu are planuri pentru tine, pentru fiecare dintre noi.

Dumnezeu să te binecuvânteze!

Și nu uita, El a spus: (Evanghelia după Matei/10/32 și 33): Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

Paştele este una dintre cele mai importante sărbători creştine, alături de Crăciun. Moartea lui Iisus Hristos pe Cruce este sacrficiul suprem pentru răscumpărarea păcatului originar.

În Vinerea Marea, Iisus a fost răstignit şi creştinii ţin post negru pentru a marca ziua. Foarte importante pentru credincioşi sunt cele şapte propoziţii spus de Iisus pe cruce. Conform site-ului ziarullumina.ro, fiecare are o semnificaţia aparte.

1. "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac" (Luca 23, 24) sunt primele cuvinte rostite de Iisus, în timp ce era lovit cu brutalitate, după ce fusese judecat şi osândit la răstignire. Ele sunt de fapt o rugăciune de iertare a răstignitorilor săi, adresată Tatălui, care îi cuprinde pe toţi vrăjmaşii lui, din toate locurile şi din toate timpurile.

2. "Femeie, iată fiul tău". Apoi a zis lui Ioan: "Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine" (Ioan 19, 26-27) sunt cuvintele pe care Mântuitorul le-a adresat lui Ioan, în timp ce se afla pe cruce. Ele se referă la faptul că Iisus era unicul fiu al Mariei şi că aceasta nu mai avea pe nimeni care să o ocrotească după moarte lui.

3. "Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai" (Luca 23, 39-43). Aceste vorbe au fost rostite de Iisus când unul dintre tâlharii răstigniţi odată cu el îl hulea, îar celălalt îl certa zicând: "Nu te temi tu de Dumnezeu, ce eşti în aceeaşi osândă cu El?". Cuvintele rostite de Iisus spun că fiecare dintre noi primim cele cuvenite după faptele noastre.

4. "Eli, Eli, lama sabahtani, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit" ( Matei 27, 46). Prin aceste cuvinte, Iisus vine înaintea Tatălui Său ca "Fiu al Omului". Suferinţa firii umane a lui Hristos este resimţită în Ipostasul Său. Îşi are, deci, echivalentul în unitatea treimică a lui Dumnezeu. Strigătul care se aude pe Cruce vrea să spună că Duhul nu-L mai uneşte pe Fiul cu Tatăl. "Dătătorul de viaţă" îl părăseşte pe Fiu, aşa cum şi Tatăl L-a părăsit. Duhul Sfânt devine suferinţa de neocolit întru care Cei Trei se unesc. Tatăl se lipseşte de Fiul şi Acesta trece, ca într-o clipă de eternitate, prin nemărginirea dumnezeiască a singurătăţii. Duhul Sfânt, dragostea reciprocă a Tatălui şi Fiului, se oferă ca jertfă, îşi însuşeşte într-un mod specific Crucea, pentru a deveni "puterea de nebiruit a Crucii".

5. "Mi-e sete", rosteşte Isus pe Cruce, cuvintele care au fost consemnate de Sfinţii Evanghelişti Matei şi Ioan (Ps. 68, 25). Ele definesc pe de o parte împlinirea proorocirilor Vechiului Testament despre patimile Cuvântului întrupat, iar pe de altă parte, ipostaza Mântuitorului de Fiu al Omului.

6. "Săvârşitu-s-a", zice Iisus, după ce a fost adăpat cu oţet (Ioan 19,30), cuvinte care arată că Hristos a terminat toată lucrarea Lui. Iisus şi-a arătat, prin moartea Sa pe Crucea de pe Golgota, marea iubire faţă de oameni, dorind să îi dezrobească de povara păcatelor şi să instituie dreptatea.

7. "Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu". Şi aceasta zicând "Şi-a dat duhul" (Luca 23, 46). Iisus Îşi încredinţează sufletul său de om în mâinile Tatălui, fiindcă, prin Duhul Lui de Dumnezeu, el întotdeauna a fost una cu Tatăl.

Datorită sacrificiului Său, noi, toți, avem ocazia de a găsi pace și bucurie eterne.

 Şi atunci te chinui că nu-ţi ajung banii, că nu-ţi place serviciul, că te bârfesc colegii, că ai probleme cu stomacul, că ai făcut amigdalită. Şi nu ştii că exact atunci te faci potrivit ca să locuiască în tine puterea lui Hristos. Slăbiciunea şi necazul sunt prilejuri de primire a Dumnezeului Om Care lăcrimează, Se mâhneşte, Se înduioşează de durerea omenească, cunoscând-o, luând parte la ea, tămăduind-o."