duminică, 16 iunie 2024

Sfârșitul CONTRACTELOR DE SUFLET:

 

  • Atât de multe relații, legături de familie și conexiuni pe termen lung sunt în prezent în haos și dureri emoționale.
    *Diviziunea dintre cei care întruchipează Iubirea și cei care încă trăiesc în frică este foarte reală..
    *Ne uităm la niște oameni pe care i-am cunoscut și tolerat de ani de zile pe o cu totul altă lungime de undă... Literal...
  • Nu mai avem nimic în comun și diferențele noastre sunt mai mari decât legătura karmică care ne ținea împreună...
    *Totul acesta este o nealiniere naturală a energiei... Procesul de realiniere cuantică...
  • Pe măsură ce energia atrage și diferite energii resping...
    Pe măsură ce energiile cu frecvențe din ce în ce mai mari continuă să lovească Planeta, cei dintre noi care pot absorbi lumina „nu mai suntem aliniați cu acei oameni care nu o pot face”.... Schimbarea are loc la un nivel foarte fizic.
    *Cei cu care nu mai rezonăm, vibrează literalmente din viața noastră pe măsură ce ne aliniem la diferite niveluri în dimensiuni. ..
  • Deși încă putem fi conștienți de prezența lor pe Planetă, energiile asigură că drumurile noastre nu se mai încrucișează. ..
    *Aceasta este schimbarea fizică care împarte 3D și 5D care este creat în realitatea noastră individuală.
  • Aceste vremuri marchează sfârșitul unor relații (contracte sufletești) din viața ta. Este posibil ca el să fi încercat totul pentru a păstra acele relații sau poate să fi avut loc o schimbare și să știe instinctiv că ar trebui să plece...
  • Ascultă-ți intuiția și urmărește mesajele pe care le primești.
    *ACESTE RELATII AU EXPIRAT DEJA....
    *Ai învățat tot ce trebuie să înveți din această situație și este timpul să o lași și să mergi mai departe..
    *Trimite dragoste și vindecare celor pe care îi eliberezi. Pe măsură ce ieși din aceste contracte sufletești, îți vei ridica vibrația și te vei alinia cu familia ta sufletească.”🤷
    Sursa: Jaqueline Esparza
    Si conflictele se vor diminua 👍🏼

    #VICTIMIZAREA este incapacitatea de a învăța din experiențele care ni se întâmplă.
    🤦De aceea căutăm vinovați.
    🖍️„Gubernul ne ține săraci”.
    🖍️„Părinții mei nu mi-au dat ceea ce aveam nevoie”
    🖍️„Șeful meu de la birou este un tiran”
    🖍️„Oamenii de afaceri sunt exploatatori”
    🖍️„Soțul meu este răutăcios și controlant”
    🤷Și uite așa trecem de la omul puternic la cel care cauta vinovati.
    🤷Fără să ne asumăm responsabilitatea pentru deciziile noastre. Este firesc, suntem inconștienți că suntem guvernați de anumite informații care ne fac să trăim acele experiențe.
    🤔VRETI SĂ ÎNCEPEȚI SĂ GENERAȚI BOGĂȚIE??? Începe prin a fi conștient de programele tale, astfel încât să începi să fii conștient de darurile tale.
    💥 „Permiteți-vă să fiți descurajati,vorbiti de rau, prost evaluat!
    💥 Permite-le altora să-și piardă respectul pentru tine,
    Lasă-i să râdă pe seama ta! Sa nu te intereseze

    💥 Permite-le să te judece, să barfească,
    Lasă-i să creadă că știu cine ești!😁

    💥Lasa-i să „se uite strâmb la tine”,lasă-i să plece, lasă-i să te excludă, lasa-i sa te respinga!

    💥 Lasă-ți reputația să cadă la pământ,
    înfruntă-ți cel mai mare coșmar! Nu tine la eticheta: eu sunt cineva 🤦

    💥Și vezi că Da, se termină cu moartea!
    Moartea celui care a fost sclav „al celorlalți”,moartea  celui care traia tinand cont de cum te judeca lumea😭

    💥Și apoi trăiește, trăiește liber, fără teamă.
    Pentru că „ceilalți” nu mai au putere asupra ta”.
    #Reconfigurare:
    (sa vezi cum iesi din consecinta conflictelor)
    🤦"CU ALTA OCAZIE VOI FACE"
    🤦"POATE MAI TÂRZIU".
    „VOI  ECONOMISI MAI BINE”.
    🤦„POATE DACA NU AS AVEA ACEASTA PROBLEMA AS FACE-O”
    🤦" O SA MA INGRIJESC"
    "O SA MANANC MAI ORDONAT"
    😏Chiar crezi că, gandind la fel, simtind la fel si facand la fel, va aparea oportunitatea, mai tarziu vei putea, economia ta se va imbunatati sau acea problema se va rezolva si nu va mai veni?
    😭Îmi pare rău să vă spun că, deși știți deja, ASTA NU SE VA ÎNTÂMPLA!!!!
    🤷Dacă îți dorești cu adevărat să-ți îndeplinești dorințele, trebuie mai întâi să îți reconfigurezi MINTEA, EMOȚIILE ȘI DECIZIILE.
    😴😴 Daca ramai in aceeasi stare,amâni(procastinare,este postare cu asta),nu iesi din situatie.Iesi din zona de confort si fa ceva.
    Tu esti abundenta,tu esti sanatate,tu esti capabil de orice.
    Nu soarta,nu guvernul,nu conjunctura,nu lumea este impotriva ta🤔
    👉👈Tu esti impotriva ta.
    Te amagesti cu iluzii,ca va fi mai bine😏
    Te superi pe altii ca tu suferi.Nimeni nu e vinovat.Nici macar tu daca stai in,ignoranta,comoditate si blazare.Pfff....iti meriti soarta😴Suna dur??? E fix problema ta daca te superi.
    Si daca judeci.
    Si daca nu esti de acord cu mine.
    Si daca repeti,repeti aceleasi greseli.Ce? am zis eu sa fii de acord? Am ️doar punctul meu de vedere.A lui Stan Patitul.Care a schimbat macazul.👍🏼

Postul Sfinților Petru și Pavel


 

Postul Sfinților Petru și Pavel este unul dintre cele mai importante din an și este respectat cu strictețe de mulți creștini. Acesta mai este denumit și Postul Sânpetrului, iar durata lui poate varia de la an la an.
La începutul verii, creștinii trebuie să respecte unul dintre cele mai importante posturi. Durata acestuia este diferit în fiecare an, în funcție de data Sfintelor Paști.
Postul Sfinților Petru și Pavel 2024 începe pe data de 24 iunie și se termină pe 29 iunie. Postul este rânduit de Biserică în cinstea celor doi apostoli și în amintirea obiceiului lor de a posti înainte de a întreprinde diferite acte mai importante.
De regulă, acest post începe în lunea după Duminica Tuturor Sfinților, prima duminică după Rusalii – Pogorârea Sfântului Duh. El nu are o dată fixă, deoarece începutul este în funcție de data variabilă a Sfintelor Paști.
De asemenea, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel mai era numit în vechime și Postul Cincizecimii, datorită darurilor Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinții Apostoli.
În cursul zilelor de luni, miercuri și vineri, în Postul Sfinților Petru și Pavel se consumă hrană fără ulei, iar marți și joi este dezlegare la hrană gătită cu untdelemn. Pește se mănâncă doar sâmbăta și duminica.

Acatistul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Condacul 1

Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte, îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuviincioase, să lăudăm pe întâistătătorii, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, cântând: Bucuraţi-vă, Petre şi Pavele, apostolilor!

Icosul 1

Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat Făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preaales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea, cântăm ţie:
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule;
Bucură-te, al Tainelor lui Hristos tăinuitorule;
Bucură-te, mai mare decât toţi cuvântătorii de Dumnezeu;
Bucură-te, întâiule între iconomii duhului;
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit;
Bucură-te, că pe Acesta adevărat Dumnezeu L-ai propovăduit;
Bucură-te, piatră preanesfărâmată a Bisericii;
Bucură-te, temelie preaîntemeiată a mărturisirii;
Bucură-te, începătura cea puternică a credinţei;
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe;
Bucură-te, cel prin care Hristos S-a slăvit;
Bucură-te, cel prin care Satana s-a ruşinat;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 2-lea

Vederea ta cea înţelegătoare curăţind-o, ai intrat în sânurile părinteşti, o, minune, şi într-însele ai văzut, fără ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu, împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, propovăduindu-L pe Dânsul şi cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Luminat fiind de fulgerări neapropiate înţelegerii, când ţi s-a arătat din cer lumină, care biruia lumina soarelui, atras ai fost, Pavele, spre credinţă îndumnezeită, şi vas alegerii te-ai făcut. Pentru aceea cântăm ţie:
Bucură-te, privitorule al luminii celei nemărginite;
Bucură-te, tăinuitorule al Tainelor lui Hristos;
Bucură-te, binecuvântătorule al Bisericii;
Bucură-te, preaînţelepte propovăduitor al lumii;
Bucură-te, că întru tine vieţuieşte Hristos, Care pentru lume S-a răstignit;
Bucură-te, că până la al treilea cer te-ai suit;
Bucură-te, că la înălţimea raiului ai fost răpit;
Bucură-te, mare învăţător al neamurilor;
Bucură-te, al credincioşilor prin duhul născător;
Bucură-te, cel prin care lumea s-a luminat;
Bucură-te, cel prin care întunericul s-a alungat;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 3-lea

Trecând toată firea celor ce sunt, o, Pavele, te-ai lipit de Hristos Cel iubit al tău şi te-ai arătat împreună cu Dânsul un duh, numai lui Hristos vieţuind, pe Hristos îndrăgind, pe Hristos socotindu-L răsuflare, lumină şi dragoste şi cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Intrând în norul cel mai presus de lumină al privirii, ţi-ai muiat buzele tale, Petre, şi umplându-te întâi de Dumnezeu, ne-ai împărtăşit pe noi de dumnezeiescul dar, cu învăţăturile tale cele de Dumnezeu scrise. Pentru aceea, zicem ţie acestea:
Bucură-te, îndumnezeitule, cu Dumnezeu unitule;
Bucură-te, născutule al luminii celei neînserate;
Bucură-te, pescarule, al pescarilor mai întâiule;
Bucură-te, cerule, decât cerurile mai înaltule;
Bucură-te, că te-ai arătat al dumnezeieştii firi părtaş;
Bucură-te, că pe fiii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu;
Bucură-te, sfătuitorule de trebuinţă al Bisericii;
Bucură-te, bătrân folositorule al turmei lui Hristos;
Bucură-te, îndulcire preadesfătată a minţilor;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a oamenilor;
Bucură-te, prin care credinţa s-a mărit;
Bucură-te, prin care rătăcirea s-a zădărnicit;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 4-lea

Învăţături despre viaţa veşnică a rostit Petru către Piatra Vieţii, zicând: „La cine, afară de Tine, vom merge şi să fim vii?”. Arătând astfel dragostea cea către Stăpânul, a zis către El cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ai fost răpit la înălţimile cele veşnice şi ai trăit, Pavele, în afară de cele simţite şi gândite, nu cu gândul, ci întru Duhul care era unit cu trupul sau era fără de trup, Dumnezeu ştie. Pentru aceea, zicem ţie acestea:
Bucură-te, îndrăgirea lui Hristos cea neoprită;
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucură-te, cel ce ai cunoscut taina răpirii;
Bucură-te, cămara tăcerii celei înţelegătoare;
Bucură-te, că, pentru Hristos, pe toate gunoaie le-ai socotit;
Bucură-te, că toate le-ai lucrat ca pe cei mulţi să-i mântuieşti;
Bucură-te, al înţelepciunii lui Dumnezeu vas mult încăpător;
Bucură-te, apostole al darului celui din lege arătător;
Bucură-te, al lui Hristos deasă îndeletnicire;
Bucură-te, a lui Iisus dulce gândire;
Bucură-te, mireasmă de viaţă pentru unii;
Bucură-te, miros ucigător pentru alţii;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 5-lea

Luminile cinstitelor tale trimiteri în toate zilele îndumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei înţelegători cu adevărat ajung la îndumnezeire şi oglindesc slava lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Nu ai purtat la brâu aur sau argint al tău, pe pământ, o, Simone Petre, ci având înfricoşător numele lui Iisus, ai împărtăşit zestre fericită şi printr-Însul minunile lucrai celor ce zic acestea:
Bucură-te, străină hrană a sufletului;
Bucură-te, preadulce băutură a trupului;
Bucură-te, dumnezeiască alifie a celor orbiţi;
Bucură-te, neauzită doctorie a celor bolnavi;
Bucură-te, că pe Tavita, ceea ce murise, vie ai ridicat-o;
Bucură-te, că pe Safira dintr-odată moartă ai arătat-o;
Bucură-te, cel ce pe Anania dintr-odată mort l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce numai cu un cuvânt pe slăbănog l-ai îndreptat;
Bucură-te, izvor care revarsă sănătate;
Bucură-te, fântână izvorâtoare de vindecări;
Bucură-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea pe Simon ai omorât;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 6-lea

Tras ai fost, Petre, de frumuseţea dumnezeirii lui Hristos, care a strălucit pe munte. Pentru aceea, văzând-o împodobită ca pe o cămară de nuntă cu strălucirile luminii celei nemărginite, „bine este a petrece aici”, înspăimântat ai zis cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cuvintele cele ascunse ale dogmelor celor preaînalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scoţându-le din cele neapuse, le tâlcuieşti mai presus de tine, ridicând pe cei credincioşi cu minune a zice ţie:
Bucură-te, minunea apostolilor cea lăudată;
Bucură-te, frumuseţea cea încuviinţată a Scripturii celei noi;
Bucură-te, adâncimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
Bucură-te, noianul înţelegerilor celor înţelepţite de Dumnezeu;
Bucură-te, înaltule tâlcuitor al Dumnezeieştii Întrupări;
Bucură-te, carte închipuită de Dumnezeu, minţii la vedere înspăimântătoare;
Bucură-te, cămară dumnezeiască a cereştilor comori;
Bucură-te, materia cea trebuincioasă a învăţătorilor;
Bucură-te, cel ce ai luat spre propovăduire neamurile;
Bucură-te, cel ce săvârşeşti minuni dese;
Bucură-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat mare meşter al cortului nou;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 7-lea

Minune mare s-a văzut la sfârşitul vieţii tale celei dumnezeieşti, o, fericite Pavele: căci, tăiat fiind capul tău, de trei ori la înălţime de la pământ a săltat cu săltările, ca şi cu nişte cântări, lăudând Treimea aşa: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Popor nou ai făcut, prin Dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia naşterii de Dumnezeu înnoindu-i pe ei, Petre, şi locaşuri darului arătându-i, aşa zicând:
Bucură-te, surpătorule al umbrei legii;
Bucură-te, stâlp întăritor al adevărului;
Bucură-te, cel ce pe Israel din slavă l-ai schimbat;
Bucură-te, cel ce întru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat;
Bucură-te, că în Tabor lumina Dumnezeirii ai văzut;
Bucură-te, că alt soare cu totul luminos te-ai făcut;
Bucură-te, cel ce ai intrat înăuntrul luminii norului;
Bucură-te, că ai fost martor al glasului părintesc;
Bucură-te, cel ce legea duhului ai luat;
Bucură-te, cel ce ai fost numit „fericit” de Hristos;
Bucură-te, cel ce în cuvinte te-ai îmbogăţit de stăpânire;
Bucură-te, cel ce pe credincioşi în răbdare i-ai mântuit;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 8-lea

Singur pe munte, îndoită patimă ai pătimit, după simţire şi gândire, Petre, căci biruite fiind de asupreala luminii cele fireşti ale tale, singur Dumnezeu Se vedea prin suflet şi prin trup, Căruia şi căzând, îndumnezeit ai cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cer înţelegător te-ai arătat, tuturor istorisind, Pavele, slava lui Dumnezeu, şi vestirea ta a ieşit în tot pământul, propovăduind Treimea cea nezidită şi pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, neamurilor celor ce glăsuiesc aşa:
Bucură-te, cel ce cu adâncurile duhului te îmbogăţeşti;
Bucură-te, cel ce cu cunoştinţa cea bine dobândită te mândreşti;
Bucură-te, casa cea preacinstită a Treimii;
Bucură-te, Biserica firilor doimii;
Bucură-te, necuprinsa lăţime a dragostei celei îndoite;
Bucură-te, lungime a Dumnezeieştii rânduieli celei mai înainte de veci;
Bucură-te, neapropiată înălţime a teologiei;
Bucură-te, nevăzută adâncime a iconomiei;
Bucură-te, văzătorule al sfaturilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, minte ascuţită a descoperirilor;
Bucură-te, focul atotvederii de Dumnezeu;
Bucură-te, fântână adâncă a înţelepciunii de Dumnezeu;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 9-lea

Cu dor pipăind tainele cele nemăsurate ale adâncului celui preaînalt, o, Pavele, ai aflat în acestea mărgăritare, tăcere înţelegătoare, spaimă şi uimire, odihnă şi bucurie, împreună a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Pe oratorii cei înţelepţi şi zadarnici în cuvinte, ca pe nişte neînţelepţi i-a arătat Petru cel simplu, luând grai al înţelepţirii de Dumnezeu şi limbă de foc a Dumnezeiescului Duh, şi ridicând pe cei ce cred, au cântat lui din inimă:
Bucură-te, a Mângâietorului gură cinstită;
Bucură-te, limbă cu foc îngrădită;
Bucură-te, doborârea înţelepciunii celor înţelepţi;
Bucură-te, lepădarea priceperii celor pricepuţi;
Bucură-te, Petre, porumbiţa cea albă a bucuriei;
Bucură-te, de Dumnezeu închipuită tăbliţa tuturor fericiţilor;
Bucură-te, primitorule al cheilor Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, vistierul Tainelor lui Hristos;
Bucură-te, cugetarea cea veche a credincioşilor;
Bucură-te, podoaba darului cea preamărită;
Bucură-te, sărătură a focului ceresc;
Bucură-te, învăţătură a Luminii celei neasemănate;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 10-lea

Semn al dragostei Sale arătând Hristos paşterea oilor, „dacă Mă iubeşti, Petre”, ţi-a zis ţie, „paşte cu osârdie oile Mele!”. Pe care le-ai şi păscut, bucurându-te pentru dumnezeiasca dragoste şi cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

„Ce-mi este mie bogăţia şi slava şi desfătarea, care se strică?” Biserica lui Hristos vorbeşte: „A mea bogăţie şi slavă şi desfătare este Pavel”, dulce zicând şi preaînalt istorisind, pe care şi sărutându-l zicem unele ca acestea:
Bucură-te, trâmbiţa adevărului;
Bucură-te, chitara teologiei;
Bucură-te, privighetoarea cerului cea dulce viersuitoare;
Bucură-te, rânduneaua lui Hristos, cea mult glăsuitoare;
Bucură-te, vioară care ai viersuit Evanghelia lui Luca;
Bucură-te, organ insuflat de suflările Mângâietorului;
Bucură-te, limbă de foc suflătoare, care faci să răsune cele dumnezeieşti;
Bucură-te, canon, alăută şi muză a duhului;
Bucură-te, îndulcire încuviinţată a urechilor noastre;
Bucură-te, odihnă a tâmplelor noastre;
Bucură-te, cel prin care de idoli ne-am eliberat;
Bucură-te, cel prin care lui Hristos ne-am logodit;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 11-lea

Covârşind doimea materiei cea care este cu nerânduială, ai cunoscut doimea firii lui Hristos. Şi curăţându-ţi cele trei părţi ale sufletului, singur văzător nematerialnic al Treimii te-ai văzut, fără materie unindu-te, şi Acesteia din inimă cântând, Pavele: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Lumina cea dintâi, care din Fecioară a strălucit, lumina a doua, pe tine, Petre, te-a arătat lumii, cu fulgerele cele prealuminoase ale cunoştinţei de Dumnezeu luminând şi ridicând pe toţi cu laude mulţumitoare a cânta ţie:
Bucură-te, lumina celor întunecaţi;
Bucură-te, calea celor rătăciţi;
Bucură-te, al minunilor lui Hristos mai întâiule propovăduitor;
Bucură-te, al patimilor Lui preaalesule mărturisitor;
Bucură-te, că tu singur lămureşti a iadului golire;
Bucură-te, că tu întâi ai vestit popoarelor Învierea;
Bucură-te, cel ce ai cuvântat revărsarea Mângâietorului asupra popoarelor;
Bucură-te, cel ce ai învăţat Evanghelia pe Marcu;
Bucură-te, primul luminător al neamurilor;
Bucură-te, calul lui Hristos cel preaales alergător;
Bucură-te, disc luminos al soarelui;
Bucură-te, urmare a neurmăritului Dumnezeu;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul al 12-lea

Te bucuri în chip de negrăit întru cele înalte, o, Petre, cu Hristos iubitul învăţător ca un Dumnezeu, fără mijlocire cu Dumnezeu Cel din fire unit, care cu punerea acum stai, şi de slava cea dumnezeiască te umpli cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cânţi lui Dumnezeu-Treimii, cu preadulce viersuire, cântarea cea întreit sfântă, Pavele, şi cu duhul, cu cuvântul şi cu mintea, unite fiind, vezi pe minte, pe cuvânt şi pe duh, prin închipuire pe cel dintâi chip, Dumnezeu spre Dumnezeu. Pentru aceea auzi:
Bucură-te, icoană a frumuseţii celei întâi închipuite;
Bucură-te, stăpânirea dogmelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, a lumii celei gândite încă o dată descoperire;
Bucură-te, arătare a celor gândite;
Bucură-te, gura cea grăitoare de Hristos, răsuflarea lui Gură de Aur;
Bucură-te, preaîndumnezeită zare a minţii lui Dionisie;
Bucură-te, privitorule al vederilor celor nevăzute;
Bucură-te, auzitorule al graiurilor celor neauzite;
Bucură-te, cel plin de roadele duhului;
Bucură-te, îndestulatule de darurile lui;
Bucură-te, cel prin care Treimea a fost propovăduită;
Bucură-te, prin care Unimea a fost preaslăvită;
Bucură-te, Pavele, apostole!

Condacul al 13-lea

O, preadulce Petre şi preaiubite Pavele, părinţii cucerniciei noastre, primiţi această scurtă cântare, ca pe o gângurire de prunci, şi slavei celei veşnice învredniciţi pe cei ce glăsuiesc: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăşi se zic Icosul 1: Fără de început fiind..., Condacul 1: Pe cei ce împreună cu oamenii...,

Icosul 1

Fără de început fiind cu vremea, început de vreme a luat Făcătorul vremurilor Dumnezeu-Cuvântul şi trimis fiind la noi de la Tatăl, apostol preaales te-a arătat pe tine, Petre. Pentru aceea, cântăm ţie:
Bucură-te, al cetei ucenicilor începătorule;
Bucură-te, al Tainelor lui Hristos tăinuitorule;
Bucură-te, mai mare decât toţi cuvântătorii de Dumnezeu;
Bucură-te, întâiule între iconomii duhului;
Bucură-te, că pe Hristos ţie Tatăl L-a descoperit;
Bucură-te, că pe Acesta adevărat Dumnezeu L-ai propovăduit;
Bucură-te, piatră preanesfărâmată a Bisericii;
Bucură-te, temelie preaîntemeiată a mărturisirii;
Bucură-te, începătura cea puternică a credinţei;
Bucură-te, luminătorul cereştii cunoştinţe;
Bucură-te, cel prin care Hristos S-a slăvit;
Bucură-te, cel prin care Satana s-a ruşinat;
Bucură-te, Petre, apostole!

Condacul 1

Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte, îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuviincioase, să lăudăm pe întâistătătorii, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, cântând: Bucuraţi-vă, Petre şi Pavele, apostolilor!

şi se face otpustul.


De este preot, ziceBinecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Aminiar de este diacon, monah sau mirean, zicePentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

7 cuvinte duhovniceşti ale monahului Nicolae de la Rohia

 1. Am intrat în închisoare orb şi ies cu ochii deschişi.
 
2. Dacă din închisoare pleci și de pe urma suferinței te alegi cu dorințe de răzbunare și cu sentimente de acreală, închisoarea și suferințele au fost de haram. Iar dacă rezultatul e un complex de liniște și înțelegere și de scârbă față de orice silnicie și șmecherie, înseamnă că suferințele și închisoarea au fost spre folos și țin de căile nepătrunse pe care-i place Domnului a umbla.
 
3. Suferința, ori de câte ori e îndurată sau cugetată cu vrednicie, dovedește că răstignirea nu va fi fost inutilă, că jertfa lui Hristos e roditoare.
 
4. Numai creștin fiind mă vizitează – în pofida oricărei rațiuni – fericirea. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale oraşului – și nu ajung să fiu și eu unul dintre acele cadavre pe care le poartă vii apa curgătoare a vieții. Și nu mă număr printre cei care n-au înțeles încă că mai fericit este a da decât a lua.
 
5. Străduindu-ne a ierta şi învăţându-ne a practica şi iertarea ne apropiem de înţelegerea iertării divine.
 
6. Dumnezeu, printre altele, ne poruncește să fim inteligenți. Pentru cine este înzestrat cu darul înțelegerii, prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune și de lene, de nefolosire a talentului.
 
7. Oricând e timpul de a face binele. Oricând e timpul de a-l îndatora pe Hristos. Şi după cum împărăţia lui Dumnezeu va veni pe negîndite, pe furate, tot astfel şi faptele care o prevestesc nu ţin seama de termene şi contracte.

Sinaxar 18 Iunie

 

În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Leontie, şi a celor împreună cu dânsul, Ipatie şi Teodul.

Sfinţii Mucenici Ipatie, Leontie şi Teodul erau soldaţi romani. Leontie, grec de origine, era comandant de armată în oraşul fenician Tripoli, pe vremea împăratului Vespasian (70-79), fiind respectat pentru curajul său, bunul simţ şi virtutea de care dădea dovadă.

Când împăratul l-a numit pe senatorul roman Adrian guvernator al districtului fenician, i-a dat libertate deplină în a "vâna" creştini, iar în cazul în care aceştia nu vroiau să jertfească la idolii lor romani, să fie daţi spre tortură şi moarte. În drumul său spre Fenicia Adrian a auzit de faptele Sf. Leontie care a întors pe mulţi păgâni la creştinism şi l-a delegat pe tribunul Ipatie cu un detaşament de soldaţi la Tripoli, să-l prindă şi să-l aresteze pe creştinul Leontie. Pe drum, însă, Ipatie a căzut grav bolnav şi fiind aproape de moarte a avut un vis în care i s-a arătat un înger care i-a spus: "Dacă vrei să fii tămăduit, tu şi soldaţii tăi trebuie să spuneţi de trei ori: "Dumnezeule al lui Leontie, ajută-mă!"

Deschizînd ochii, Ipatie l-a văzut pe înger şi i-a spus: "Dar eu trebuia să-l arestez pe Leontie şi acum să cer ajutor Dumnezeului său?" În acel moment îngerul a dispărut. Ipatie a povestit visul său soldaţilor, printre care se afla şi bunul său prieten Teodul, după care toţi împreună au cerut ajutor Dumnezeului căruia i se închina Sf. Leontie. Ipatie s-a vindecat în clipa următoare spre bucuria soldaţilor săi, numai Teodul stătea deoparte, mirîndu-se de minunea ce s-a făcut. Sufletul său s-a umplut de dragoste pentru Dumnezeu, rugîndu-l pe Ipatie să se grăbească mai repede ca să ajungă la Sf. Leontie.

La sosirea în oraş, un străin i-a invitat în casa lui şi i-a găzduit cu bucurie şi dăruire. Aflînd că cel care i-a omenit a fost chiar Sf. Leontie, au căzut în genunchi şi i-au cerut să-i lumineze în credinţa cea adevărată. Atunci Sf. Leontie i-a botezat pe loc şi când a chemat în rugăciune numele Sfintei Treimi, un nor de lumină s-a adunat deasupra lor, picurînd ploaie peste ei. Ceilalţi soldaţi care-l căutau pe comandantul lor ajunseră la Tripoli, unde se afla deja şi guvernatorul Adrian. Aflînd ce s-a întâmplat, a ordonat ca cei trei, Leontie, Ipatie şi Teodul să fie aduşi în faţa lui. După ce i-a ameninţat cu chinurile şi moartea, le-a cerut să se lepede de Hristos şi să se închine la zeii romani.

Însă toţi mucenicii şi-au mărturisit credinţa nestrămutată în Hristos. Sf. Ipatie a fost pus sub un zid şi trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier iar Sf. Teodul a fost bătut fără milă cu bâtele. Văzînd hotărârea sfinţilor, în cele din urmă le-au tăiat capul. După ce a fost torturat, Sf. Leontie a fost dus în temniţă iar în dimineaţa următoare a fost adus în faţa guvernatorului. Adrian a încercat să-l ademenească pe sfântul mucenic cu bani şi onoruri dar nereuşind să-l înduplece, l-a pus la alte chinuri. Sfântul a fost suspendat de un stâlp cu capul în jos şi cu o piatră mare legată de gât, dar nici acest chin nu l-a făcut să renunţe la credinţa lui. Atunci guvernatorul a pus să fie bătut cu bâtele până nu a mai rămas viaţă în el. Trupul i l-au aruncat apoi în afara oraşului dar creştinii l-au luat şi l-au îngropat cu mare evlavie lângă Tripoli. Cei trei sfinţi mucenici au murit cândva între anii 70-79.

Despre acuzaţiile ce i s-au adus Sf. Leontie şi despre pătimirile şi moartea lui s-a scris de către scribul curţii pe plăcuţe metalice care au fost puse la mormântul său.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Eterie.

Acesta a fost pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi fiind pârât, a stat înaintea conducătorului Eleusie, şi mărturisind pe Hristos, a fost întins şi ars cu făclii aprinse şi pătruns pe subţiori, şi înţepat pe spate şi pe coapse cu ţepuşi de fier înroşite în foc şi în multe alte feluri chinuit, iar mai apoi i-au tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Ipatie şi Teodul, cei ce au mărturisit împreună cu Sfântul Leontie, şi care prin sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Erasm, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor doi mucenici din Cipru, care arzându-li-se picioarele, s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Leontie, de la Mănăstirea Peşterile Kievului.

Sfântul Leontie, canonarh la Mănăstirea Peşterile Kievului, a intrat la mănăstire de tânăr şi a fost tuns acolo. Dumnezeu i-a dat un glas frumos şi după ce a învăţat notele, a făcut ascultare ca şi canonarh (conducător al corului bisericesc). Sf. Leontie s-a săvârşit la o vârstă fragedă, în sec. al XIV-lea fiind învrednicit de Domnul cu darul facerii de minuni, pentru faptele sale bune.

Sfintele sale moaşte sunt în Peşterile Îndepărtate, fiind prăznuit şi în 28 august după sinaxarul sfinţilor de la Peşterile Kievului.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Leontie, cel ce a sihăstrit în sfânta Chinovie a Mănăstirii lui Dionisie, izvorâtorul de mir, şi care cu pace s-a săvârşit.

Sfântul Leontie, înaintevăzătorul din Muntele Athos, s-a născut Argosul peloponez. El a muncit multă vreme pe Muntele Athos, la Mănăstirea lui Dionisie. A stat 60 de ani la mănăstire, timp în care nu a pus niciodată piciorul afară din mănăstire. Pentru credinţa tare şi pentru faptele milostive Bunul Dumnezeu I-a dat darul profeţiei şi înaintevederii.

Sf. Leontie s-a dus la Domnul în 16 martie, 1605, la vârsta de 85 de ani. Sfintele sale moaşte sunt izvorâtoare de mir tămăduitor.

Tot în această zi, Soborul mai-marelui Arhistrateg Mihail, aproape de Sfântul Iulian la For.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

[1806.jpg]
Luna iunie in 18 zile: pomenirea Sfântului Mucenic Leontie 
şi cei împreună cu dânsul, Ipatie si Teodul (+73)
         Sfântul Leontie era cu neamul din Elada şi, fiind om mare la trup şi puternic, s-a făcut ostaş. A fost şi în războaie şi s-a luptat vitejeşte şi de multe ori s-a întors cu izbândă. Şi, fiind el om cu minte şi cu înţeleaptă socotire, a fost răsplătit cu semne de dregător. Deci, aflându-se el în Tripoli, din Africa, primea pe cei săraci cu dragoste şi îi ospăta, cu mese împărăteşti, şi se închina lui Dumnezeu, cinstit şi curat. Despre aceasta, prinzând de veste, stăpânitorul Feniciei, a trimis la el pe Ipatie, tribunul, şi cu alţi doi ostaşi, dintre care pe unul îl chema Teodul. Deci, mergând pe cale, Ipatie, tribunul, a fost cuprins de friguri şi a auzit un glas, ce-i venea de sus, şi, arătându-se lui un înger, îi poruncea că, dacă vrea să se izbăvească de boală, să cheme de trei ori, în ajutor, pe Dumnezeul lui Leontie. Dar glasul acela l-a auzit şi Teodul. Deci, ajungând la Tripoli au fost primiţi de Leontie însuşi, fără să ştie ei, cine este acela care i-a primit. Şi, întrebându-l despre Sfântul Leontie, se prefăceau că sunt prietenii lui şi ai credinţei lui. Deci, Sfântul le-a spus că el este Leontie, robul lui Hristos, şi că se ferea de cei pe care ei îi numesc dumnezei. Şi, auzind acestea, tribunul Ipatie şi Teodul au căzut înaintea Sfântului, cerând de la dânsul har, ca să fie şi ei robii lui Hristos. Deci, rugându-se Sfântul pentru dânşii, a venit un nor de apă din cer, care i-a botezat şi i-a luminat, iar Leontie i-a îmbrăcat cu haine albe. De aceste lucruri tulburându-se, necredincioşii le-au vestit, pe toate, dregătorului Adrian. Şi, acesta venind în cetate, a trimis îndată un ostaş să prindă pe Leontie, pe tribunul Ipatie şi pe Teodul, şi să-i arunce în temniţă, până la cercetare. Iar a doua zi, scoţându-i din temniţă, i-a adus înaintea lui şi-i îndemna să se despartă de credinţa lor, în Hristos. Dar n-a putut să-i înduplece. Drept aceea, a poruncit să-l spânzure pe Sfântul Ipatie de un lemn şi să-l strujească, cu unelte ascuţite, iar pe Sfântul Teodul, să-l bată cu săbii de lemn. După aceasta, li s-au tăiat capetele cu securea, iar marele Mucenic Leontie, mai întâi, a fost bătut cu toiege şi, neţinând seama de făgăduinţele cele amăgitoare, ce-i făcea tiranul, ba, încă, luându-l şi în râs, după ce a fost spânzurat şi strujit, a fost legat de patru stâlpi şi bătut până ce şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Deci, mucenicul lui Hristos Leontie şi-a săvârşit pătimirea sa în ziua de 18 iunie, ţinând puterea Romei Vespasian împăratul (69-79), iar, peste noi, împărăţind Domnul nostru Hristos, Căruia să-I fie slava, dimpreună şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
Întru această zi, cuvânt despre un oarecare preot duhovnicesc, 
care a văzut pe draci lângă chilia unui călugăr leneş
        Un preot oarecare, fiind înainte-văzător, a mers ca să-şi săvârşească slujba şi a văzut, lângă chilia unui frate, o mulţime de draci. Unii se prefăceau în chip de femei şi vorbeau necuviinţe, iar alţii, în chip de tineri batjocoriţi, unii dănţuiau, iar alţii în alte chipuri, se schimbau. Deci, suspinând preotul, a zis: "Vai, fratele acesta, viclenii de draci l-au împresurat pe el." Iar, după ce a săvârşit slujba, preotul a mers la chilia fratelui şi i-a zis lui: "Sunt necăjit, frate, şi am venit la tine, cu credinţa că îmi vei fi folositor: şi, de vei face rugăciuni şi pentru mine, tot necazul se va uşura, de la inima mea." Iar fratele, umilindu-se a zis: "Părinte, nu sunt vrednic să fac rugăciune pentru tine." Însă preotul nu-l slăbea pe el, ci-l ruga, zicându-i: "Nu voi pleca de la tine, până ce nu îmi vei da cuvântul, că vei face câte o rugăciune pentru mine, în toate nopţile." Şi a ascultat fratele rugămintea preotului. Însă, aceasta a făcut-o preotul, vrând să-i dea lui chip de rugăciune, pe care să o facă noaptea. Şi făcea câte o rugăciune fratele pentru preot. Apoi, umilindu-se a zis: "O ticălosul meu suflet. Rugăciune pentru preot faci, iar pentru tine, nu te rogi. Deci, să faci şi pentru tine câte o rugăciune." Şi aşa, petrecând toată săptămâna, făcea în toate nopţile câte două rugăciuni, una pentru sine, alta pentru preot. Apoi, în altă săptămână, mergând la biserică, preotul a văzut pe draci trişti, stând afară din chilia fratelui, şi a cunoscut preotul că, de rugăciunea fratelui, s-au întristat dracii. Şi, bucurându-se preotul, a intrat la fratele şi i-a zis lui: "Frate, te rog, să mai adaugi şi altă rugăciune pentru mine." Şi, după ce a intrat în chilie, l-a învăţat preotul pe el, să nu se lenevească. Iar dracii, văzându-l că petrece în rugăciuni şi se osteneşte pentru Dumnezeu, au fugit de la dânsul, cu darul lui Hristos.
Întru această zi, cuvânt din Pateric despre ascultare
         Ava Siluan avea un ucenic în Schit, Marcu cu numele, şi acesta avea un mare dar de ascultare şi era scriitor bun. Şi-l iubea bătrânul pentru ascultarea lui. Şi avea, încă, şi alţi unsprezece ucenici, cuprinşi de invidie, că-l iubea bătrânul mai mult pe acela, decât pe ei. Şi, auzind, bătrânul s-a mâhnit. Şi au venit, într-una din zile, către ava, bătrânii şi vorbeau cu dânsul. Iar el, luându-i pe ei, a ieşit şi a bătut la fiecare chilie, zicând: "Frate, vino că am trebuinţă de tine". Şi nici unul dintre ei nu au urmat chemarea lui, îndată. Şi, venind la chilia lui Marcu, a bătut în uşa lui, zicând: "Marcu !" Iar el, auzind glasul bătrânului, îndată a ieşit afară. Şi l-a trimis la o ascultare. Şi zicea bătrânilor: "Unde sunt ceilalţi fraţi, părinţilor?" Şi, intrând în chilia lui Marcu, şi deschizând caietul lui, au găsit că pusese mâna să facă literă "O". Şi, auzind glasul bătrânului, n-a mai întors condeiul, să împlinească litera. Deci, au zis bătrânii: "Cu adevărat, pe care tu îl iubeşti ava, şi noi pe acesta îl iubim, pentru că şi Dumnezeu pe acesta îl iubeşte". Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Sinaxar 17 Iunie

 

În această luna, în ziua a şaptesprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici: Manuil, Savel şi Ismail.

Sf. Mc. SavelAceşti trei fraţi erau din Persida, şi fiind trimişi de Valtan, împăratul perşilor, pentru pace, în zilele lui Iulian Paravatul (pe care-l văzuseră în Calcedon că aducea jertfa la idoli şi mulţi se trăgeau spre rătăcirea lui), fiind ei bine cinstitori şi crezând în Hristos, plângeau şi se rugau lui Dumnezeu să-i păzească în credinţa ce aveau într-Însul, şi să nu se facă părtaşi rătăcirii închinătorilor la idoli. Deci, dacă s-au vădit şi au fost duşi la păgânul Iulian, au fost bătuţi şi pătrunşi cu piroane la glezne, şi arşi pe subţiori cu făclii. Însă aceste chinuri le-au suferit toţi împreună; dar apoi îndeosebi Sfântul Manuil, primind făgăduinţa de la necuratul împărat şi nevoind a aduce jertfă la idoli, l-au chinuit pe el în multe şi felurite chipuri. Şi aşa împreună cu cei doi fraţi ai lui, cu Savel şi Ismail, au fost duşi la zidul cel dinspre Tracia, numit al lui Constantin, la loc râpos, şi li s-au tăiat capetele. Iar Iulian Paravatul a poruncit ca să li se ardă trupurile, dar îndată s-a deschis pământul şi a primit trupurile, din pricina cărei minuni mulţi au crezut în Hristos. Iar după aceasta nişte bărbaţi cucernici, cunoscând de la Domnul nostru Iisus Hristos unde se află trupurile sfinţilor, le-au îngropat cu miruri şi cu tămâieri.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii Sfinţilor Mucenici Isavru şi cei împreună cu dânsul: Inochentie, Felix, Ermia şi Peregrin.

Sfântul Isavru şi cei împreună cu el erau din Atena. Dar, ieşind de la patria lor şi mergând la o peşteră din Apolonia, au aflat pe Felix, pe Peregrin şi pe Ermia, pe care învăţându-i Sfântul Isavru să nu se dedea spre lucrurile cele lumeşti şi trecătoare, aceştia au întărit cuvântul cu fapta; căci ferindu-se şi fugind de vorba şi adunarea rudeniilor lor, au fost însă pârâţi de rudenii la Tripondie eparhul, care prinzându-i şi neputând să-i facă să se lepede de Hristos, a poruncit de li s-au tăiat capetele cu sabia. Iar Isavru, diaconul lui Hristos, şi cei împreună cu el au fost daţi pe seama lui Apolonie, fiul eparhului, de către care au fost chinuiţi prin foc şi prin apă, dar fiind izbăviţi din aceste chinuri în chip minunat, au întors pe mulţi spre credinţa lui Hristos, între care erau şi cei mai de frunte ai cetăţii: fraţii Ruf şi Rufin. Şi apoi, fiind condamnaţi la pierzare, li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Filonid, episcopul Curiei.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Pior, care cu pace s-a săvârşit.

Zicerile / apoftegmele lui avva Pior din Patericul Egiptean.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

[1706.jpg]
Luna iunie în 17 zile: pomenirea Sfinţilor Mucenici Manuil, Savel şi Ismail
        Aceşti trei fraţi erau din Persia. Părinţii lor nu aveau aceeaşi credinţă, fiindcă tatăl lor ţinea de păgânătatea persană, iar mama lor era creştină şi, ca o adevărată mamă, i-a crescut pe ei, din tinereţe, în frica lui Dumnezeu. Fericitul Evzoic, preotul, i-a creştinat prin Sfântul Botez şi i-a luminat cu dumnezeieştile învăţături. La vremea rânduită, cei trei tineri au fost număraţi în ceata ostăşească şi slujeau, cu trupul, împăratului Persiei iar, cu duhul, slujeau Împăratului ceresc, Domnului nostru Iisus Hristos, păzind sfintele Lui porunci, şi căutând să-l placă Lui, cu faptele lor cele bune. Deci, au fost trimişi aceşti trei tineri ostaşi de Vaetan, împăratul Persiei, la Iulian, cel lepădat de credinţă, împăratul romanilor, pentru pace, în zilele când, la Calcedon, Iulian făcea mare praznic, în cinstea idolilor. Şi, au fost primiţi cu cinste. Aflând însă, că ei sunt creştini, Iulian s-a umplut de mânie împotriva lor. Şi mergând la locul unde avea să săvârşească praznicul, împăratul a început, odată cu toată mulţimea ce se adunase acolo, să se închine idolilor, aducându-le jertfe fără de număr, făcând ospeţe şi dănţuiri cu tot felul de timpane şi instrumente muzicale şi săvârşind multe alte lucruri urâte şi fără de lege, în cinstea zeilor săi. Deci, robii lui Dumnezeu, Manuil, Savel şi Ismail, dacă au văzut nelegiuirea, s-au dat deoparte, mâhnindu-se pentru înşelarea şi rătăcirea unui atât de mare popor, rugând pe Hristos, să se poată păzi ei de împărtăşirea cu necuviinţele acelei închinări la idoli. Asemenea, se rugau şi pentru cei rătăciţi, ca să-i aducă pe ei Dumnezeu la cunoştinţa adevărului. Deci, dacă s-a vădit aceasta şi a ajuns ştirea la păgânul Iulian, acesta a poruncit să-i arunce în temniţă, amânând judecata lor, până după serbare. Dar, a doua zi, sosind dregătorul la judecată, a zis către ei: “Ce fel de unire şi prietenie aveţi cu noi, de vreme ce n-aţi voit, ieri, să săvârşiţi, prăznuirea, împreună cu noi în cinstea zeilor noştri ?” Dar, Sfinţii au răspuns: “Noi suntem trimişi pentru aşezăminte de pace, ca să nu ne pustiim unii pe alţii, iar nu pentru credinţa în zei. Că fiecare, cinsteşte pe Dumnezeul în care crede, iar tu ai lăsat cele ale împăcării şi începi altele, pentru care nu suntem trimişi.” Iar judecătorul, umplându-se de mânie, a zis către dânşii: “Vă sfătuiesc ca, lăsând credinţa voastră cea copilărească, să alegeţi credinţa cea adevărată a filozofilor şi a înţelepţilor din vechime.” Sfinţii au răspuns: “Noi socotim ca nebun, cu adevărat, pe cel care, în loc de Dumnezeu, are un idol neînsufleţit şi se leapădă de Dumnezeul cel viu.” Deci, mâniindu-se, judecătorul a poruncit să fie bătuţi şi pătrunşi cu piroane la glezne şi arşi la subţiori cu făclii. Şi aceste chinuri le-au luat toţi împreună, apoi, aparte, Sfântului Manuil îi făcea păgânul împărat făgăduinţe. Şi, nevrând el să aducă jertfe idolilor, i s-au bătut piroane pe spate şi prin cap, înfăşurându-l cu trestii ascuţite, pe el şi pe cei doi fraţi ai lui, Savel şi Ismail. Deci, ducându-i la zidul cel dinspre Tracia, căruia i se mai spunea şi zidul lui Constantin, la loc râpos, le-a tăiat capetele. Iar împăratul, a poruncit să li se ardă trupurile. Şi auzind de uciderea trimişilor săi, împăratul s-a umplut de mare mânie şi a venit cu oştirea sa la hotarele împărăţiei romanilor. Şi având biruinţă, cetele perşilor au sfărâmat puterea lui Iulian, iar el a fost ucis de o mînă nevăzută, din pedeapsa lui Dumnezeu. Căruia slavă şi cinste I Se cuvine, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
 Întru acestă zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Isavru 
şi cei împreună cu dânsul: Inochentie, Felix, Ermia şi Peregrin
        Sfântul Isavru, şi cei împreună cu el, au fost din Atena. Deci, ieşind din patria lor şi mergând la o peşteră din Apolonia, au aflat pe Felix şi pe Peregrin şi pe Ermie, pe care, învăţându-i să nu se dea spre lucrurile lumeşti, trecătoare, aceştia au întărit cuvântul cu fapta. Că ferindu-se şi fugind de vorba şi de adunarea cu rudeniile lor, au fost pârâţi de aceştia la Tripondie dregătorul, care prinzându-l şi neputând să-l facă să se lepede de Hristos, pe el şi însoţitorii lui, au fost daţi în seama lui Apolonie, fiul dregătorului, care i-a chinuit cu foc şi cu apă, dar, izbăvindu-se dintru acelea, prin minune, au întors pe mulţi la credinţa în Hristos, dintre care, erau şi cei mai de frunte ai cetăţii, fraţii Ruf şi Rufin. Şi, în cele din urmă, au luat toţi pedeapsa de moarte, prin tăierea capetelor.
Întru acestă zi, cuvânt despre un prunc nebotezat 
şi despre puterea preoţească
        Laodiceeea era o cetate mică, pe muntele Eleonului, aproape de Lision, la care, mergând eu cu cinci ani mai înainte, am auzit un lucru vrednic de neuitare, de la bătrânii cei ce erau acolo. Ei ziceau că, un preot oarecare, ce fusese acolo, se sfârşise cu doi ani mai înainte. La acela, într-o noapte a venit mai marele locului, silindu-l pe el să se scoale şi să-i boteze fiul lui, fiindcă era mic şi trăgea să moară. Deci, sculându-se, preotul a început îndată rugăciunile de botez. Dar, până ce a pregătit apa şi sfântul untdelemn, s-a sfârşit pruncuşorul, înainte de a se boteza. Deci, luândul pe el, preotul l-a pus înaintea cristelniţei şi a zis: “Ţie, împreună slujitorule cu mine, înger a lui Dumnezeu, îţi grăiesc, cu acea putere, pe care Hristos a dat-o Apostolilor, a lega şi a dezlega, pe pământ şi în cer, să întorci sufletul pruncuşorului în trup, până ce se va boteza. Pentru că nu ai poruncă să-l iei pe el nebotezat. Pentru că ştie Stăpânul meu şi al tău, că nu m-am lenevit, ci, cum m-am sculat, îndată, am început rugăciunile botezului.” Acestea grăindu-le preotul către înger, s-a sculat pruncuşorul şi, după ce a fost botezat, iarăşi a adormit întru Domnul. Deci, dacă faţă de îngeri cuvântul preotului are putere, cu atât mai multă putere are faţă de oameni.
Întru acestă zi, cuvânt al Sfântului Efrem, 
despre ispitele celor  ce vin la viaţa călugărească
       De s-ar întâmpla vreunui frate, ca să vină la viaţa călugărească din vreo pricină oarecare şi de nu va lua seama, îl va înghiţi pe el diavolul. Că începe a-l îmboldi pe el spre unele întrebări ca acestea, zicându-i: “De ce vrei să te mai osteneşti de acum şi să te sileşti spre fapte bune, cu dragoste, fiindcă nu vei avea plată; au, parcă, de a ta voie ai venit la călugărie ? Ba nu, ci de nevoie ai venit. Deci, de acum să nu te mai osteneşti în zadar, pentru că nu-ţi va da ţie Dumnezeu nici un dar, pentru aceasta.” Acestea le strecoară în mintea fratelui, urâtorul binelui, diavolul vrând ca să-l arunce pe el în pierzarea deznădejdii. Şi atunci, neînţelegând drept lucrurile Domnului, în mintea sa, va cădea întru deznădăjduire şi, după aceea, va începe a vieţui fără de grijă, întru netemere de Dumnezeu şi a grăi împotriva celor mari şi a celor mici, şi a se obişnui la somn nesăţios. Şi orice bine i-ar face lui egumenul, apoi ca un lucru de nimic îl socoteşte. Încă de multe ori, cârteşte şi se tânguieşte şi în scurt zicând, se dă singur pierzării. Şi, în loc de a face fapte bune, el, mai mult, începe a face răutăţi. Şi, aşa, ne ocoleşte darul Domnului, în loc să zică întru sine: “O, suflete, câţi s-au învrednicit a veni la această viaţă, prin mult post şi rugăciune, iar eu, întru lenevire, mi-am petrecut zilele mele. Iar acum Domnul m-a învrednicit pe mine a veni la o sporire ca aceasta, la viaţa aceasta curată şi liniştită, nepomenindu-mi Domnul păcatele mele, cele multe.” Drept aceea, şi noi să ne sârguim de acum, o, suflete, ca să facem lucruri vrednice de pocăinţă, ca să nu aflăm îndoită osândă, fiindcă ne-am lepădat de darul lui Dumnezeu.
Întru acestă zi, cuvânt despre citirea cărţilor şi că, 
mai de folos decât toate cărţile, este a citi Psaltirea
        Zis-a un stareţ: "Să mă credeţi pe mine, fiilor, că nimic nu tulbură, nu scârbeşte, nu răneşte, nu pierde şi nu mâhneşte pe draci şi pe însuşi satana, decât a cugeta asupra psalmilor şi a citi cu stăruinţă Psaltirea. Că toate cărţile spre folos ne sunt nouă şi nu puţină supărare le fac dracilor, însă nu aşa cum le face psaltirea. Pentru aceea, să nu trecem cu vederea, pentru că, noi, cugetând psalmii, pe de o parte, pentru noi înşine ne rugăm, iar pe de alta, pe draci îi blestemăm. Când zicem: "Miluieşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile mele"; sau: "Nu mă lepăda pe mine, în vremea bătrâneţilor, când va slăbi puterea mea, să nu mă laşi pe mine", pentru noi ne rugăm. Iar când blestemăm pe draci, zicem aşa: "Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de faţa Lui toţi cei ce-l urăsc pe El". Şi iarăşi: "Risipeşte neamurile cele ce voiesc războaie şi fapta desfrânării". Şi, iarăşi: "Văzut-am pe cel necurat înălţându-se şi ridicându-se ca cedrii Libanului şi am trecut şi, iată, nu mai era. Şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui". Şi iarăşi: "Armele lor să intre în inimile lor şi arcurile lor să se zdrobească. Groapă au săpat şi au deschis-o pe ea şi vor cădea în groapa pe care au făcut-o. Întoarce-va durerea lui pe capul lui şi pe creştetul lui nedreptatea se va coborî". Cu unele cuvinte ca acestea blestemăm pe draci." 
În această zi, cuvânt din Pateric
        Zis-a ava Moise, că trebuie omul să moară pentru prietenul său şi să nu-l judece pentru ceva. A întrebat un frate: "Din toată osteneala omului, care este aceea care îi ajută lui?" Şi a zis bătrânul: "Dumnezeu este Cel care ajută că scris este: "Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor între necazurile ce ne împresoară"(Ps.45,1) A zis fratele: "Dar postirile şi privegherile. pe care le face omul, ce ne aduc ele ?" Iar bătrânul i-a zis: "Acestea fac sufletul să se smerească, căci scris este, "Vezi smerenia şi osteneala mea, şi-mi iartă mie toate păcatele mele". Dacă sufletul va face roadele acestea, se milostiveşte Dumnezeu spre dânsul, pentru ele". A zis fratele, către bătrân: "Ce va face omul, la toată ispita, care vine asupra lui şi la tot cugetul vrăjmaşului?" I-a zis lui bătrânul:"Dator este mai întâi să plângă în faţa bunătăţii lui Dumnezeu, ca să-i ajute. Şi se odihneşte îndată, dacă se va ruga cu cunoştinţă, căci scris este: "Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul"(Ps.117,6). Atunci a întrebat fratele: "Iată, un om bate pe robul său, pentru o greşeală ce a făcut-o. Ce va face robul ?" A zis bătrânul: "Dacă este rob bun, va zice: "Miluieşte-mă, am greşit." Şi iarăşi, i-a zis fratele: "Nimic, altceva, să nu spună ?"  A zis bătrânul: "Nu, căci  dacă va pune greşeala asupra sa şi va zice, că a greşit, îndată, se milostiveşte, spre el stăpânul lui. Dar sfârşitul tuturor acestora este ca să nu-l judecăm pe aproapele nostru. Că în pământul Egiptului, când mâna Domnului omora pe tot cel întâi născut, nu era casă, unde să nu fi fost un mort." I-a zis fratele:" Ce însemnează cuvântul acesta ?" I-a răspuns lui bătrânul: "De vom lua seama la păcatele noastre, nu vom vedea păcatele aproapelui. Că nebunie este, pentru un om care are un mort al său, să-l lase şi să se ducă să plângă pe mortul  aproapelui. Iar a muri întru totul pentru aproapele tău, aceasta este: a purta păcatele tale şi a nu avea grijă de tot omul, judecând că acesta este bun sau este rău. Să nu faci rău nici unui om, nici să nu gândeşti rău, în inima ta, asupra cuiva. Nici să defaimi pe cineva, când face rău. Nici să nu fii de partea celui ce face rău, aproapelui său.  Să nu cleveteşti pe cineva, ci să zici: "Dumnezeu ştie pe fiecare". Şi aceasta însemnează, adică: "Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi". Să nu ai vrajbă cu nici un om, şi să nu ţii vrajbă, în inima ta. Să nu urăşti pe cel ce duşmăneşte pe aproapele său; şi aceasta este pacea. Să te mângâi pe tine cu faptul că puţină vreme este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin."

Acatistul Sfinţilor Mucenici Manuil, Savel şi Ismail

De este preot, ziceBinecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Aminiar de este diacon, monah sau mirean, zicePentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1
 

Îngrozirile şi făgăduinţele tiranului defăimându-le bărbăteşte, stâlpule neclintite, împreună cu cei de un sânge, ai pătimit, mare cugetătorule. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi, Manuile, din primejdii, ca să strigăm ţie: Bucură-te, mucenice mult pătimitorule!

Icosul 1
 

Credinţa în Treimea cea nezidită învăţând-o treimea mucenicilor, de la înţeleptul Evnoic, s-a botezat întru Hristos, pe maica lor bine povăţuind-o. Deci să ne adunăm toţi să strigăm către dânşii unele ca acestea:
Bucură-te, treime de mucenici, care una cugeţi;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu slujire te închini;
Bucură-te, că prin taină ai învăţat despre Treimea cea nezidită;
Bucură-te, că ai învăţat despre Unimea cea fără de început;
Bucură-te, maică ce ai născut trupeşte pe mucenici;
Bucură-te, că Evnoic a doua oară pe dânşii i-a născut;
Bucură-te, că pe maica voastră, o, treime de mucenici, aţi urmat;
Bucură-te, că învăţăturile lui Evnoic le-ai primit;
Bucură-te, întocmai la număr cu cinstita Sfânta Treime;
Bucură-te, apărătoarea dumnezeieştii Unimi;
Bucură-te, Savel, Manuil şi Ismail;
Bucură-te, treime de mucenici pe care fiecare te cheamă într-ajutor;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 2-lea
 

Către împăratul Râmlenilor te-a trimis Alamudar pe tine, o, treime de mucenici, ca să aşezi pace între romani şi perşi. Iar el, primind răspunsul cu bucurie, cugetă deşertăciuni asupra voastră, fiind deşert la minte, pe când voi strigaţi: Aliluia!

Icosul al 2-lea
 

Daruri dai solilor şi îi îndemni cu vicleşug a ospăta cu tine, o, deşertule la minte, dar ei ca pe nişte netrebnice pe toate acestea ştiindu-le, se rugau la Dumnezeu ca să se izbăvească de rătăcirea ta, călcătorule de lege. Deci lăudându-i pe ei strigăm:
Bucură-te, treime de mucenici, lăcaş al Sfintei Treimi;
Bucură-te, lauda mucenicilor;
Bucură-te, a Persiei odraslă nemuritoare;
Bucură-te, şi al Traciei reazem neclintit;
Bucură-te, că ai călcat cinstirile tiranului;
Bucură-te, că te-ai scârbit de darurile împăratului;
Bucură-te, ceea ce te rogi a ne păzi de rătăcire;
Bucură-te, ceea ce ceri de la Dumnezeu să se mântuiască toţi;
Bucură-te, că de la pământ la cele de sus te-ai ridicat;
Bucură-te, că te-ai unit cu Dumnezeu şi te bucuri;
Bucură-te, Savel, Manuil şi Ismail;
Bucură-te, treime de mucenici pe care toţi credincioşii te laudă;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 3-lea
 

Rugăciune către Domnul cu osârdie aduceau solii când jertfea tiranul, şi văzând el acestea, a poruncit să-i aducă la jertfă cu sila, dar de la ei auzeau: Aliluia!

Icosul al 3-lea
 

Se bucurau cei trei soli, traşi fiind fără de lege la temniţă din porunca tiranului şi, mergând pe calea Domnului, laude şi versuri cântau. Pentru aceea noi credincioşii să zicem către treimea mucenicilor aşa:
Bucură-te, treime de mucenici propovăduitoare a Sfintei Treimi;
Bucură-te, trâmbiţă a evlaviei;
Bucură-te, vrednic vas al Sfintei Treimi;
Bucură-te, lăcaş al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că cel fără de lege te-a închis în temniţă;
Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai lăudat intrând într-însa;
Bucură-te, ceea ce ai surpat graiurile împăratului apostat;
Bucură-te, ceea ce ai primit plata chinurilor tale;
Bucură-te, a dreptei slujiri apărătoare;
Bucură-te, împotriva rătăcirii elineşti luptătoare;
Bucură-te, treime de mucenici a celor evlavioşi mijlocitoare;
Bucură-te, a noastră mai ales solitoare;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 4-lea
 

Râvnă dumnezeiască având treimea mucenicilor, în privelişte au propovăduit pe Stăpânul tuturor şi fără frică vădeau rătăcirea idolilor şi pe a împăratului, şi strigau cântarea de laudă a îngerilor cea mântuitoare: Aliluia!

Icosul al 4-lea
 

Strălucit-au în lume, o, treime de mucenici purtătoare de chinuri, mulţimea luptelor voastre celor strălucite, cu bătăi fără de lege răsplătindu-ţi ţie vrăjmaşul pentru credinţa ta; toate le-ai suferit neînduplecată şi fericită, pentru care şi noi strigăm ţie:
Bucură-te, treime de mucenici preapătimitoare;
Bucură-te, treime de mucenici cea preavitează;
Bucură-te, ceea ce ai propovăduit Unimea Troiţei;
Bucură-te, că ai învăţat Treimea Unimii;
Bucură-te, că între cetele îngerilor acum locuieşti;
Bucură-te, că împreună cu toate cetele pe Dumnezeu Îl slăveşti;
Bucură-te, ceea ce în privelişte fără de frică te-ai arătat;
Bucură-te, ceea ce bătăile cu răbdare le-ai suferit;
Bucură-te, că mulţimea necredincioşilor ai ruşinat;
Bucură-te, că ceata credincioşilor ai veselit;
Bucură-te, prin care Hristos S-a propovăduit;
Bucură-te, prin care împăratul apostat s-a biruit,
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 5-lea
 

De mânie tiranul umplându-se pentru că n-au vrut sfinţii să slujească idolilor, a poruncit să le pătrundă mâinile şi picioarele cu piroane şi pe lemn să-i răstignească. Pe care suferindu-le, lui Dumnezeu au strigat: Aliluia!

Icosul al 5-lea
 

Ai văzut pe fiii caldeilor, o, chinuitorule, că, nicidecum de munci nu s-au înspăimântat. Pentru ce dar porunceşti ca fără de cruţare cu strujiri de fier pe dânşii să-i muncească? O, stăruire a mucenicilor, cărora cu limpede limbă binevoitoare şi lăudătoare le cântăm aşa:
Bucură-te, treime de mucenici ceea ce munci ai primit;
Bucură-te, că pentru pătimiri cununi ai dobândit;
Bucură-te, că de cerească desfătare te-ai învrednicit să te-ndulceşti;
Bucură-te, că pe credincioşi de cele cumplite îi izbăveşti;
Bucură-te, că toată cântarea de biruinţă lui Dumnezeu îi cânţi;
Bucură-te, că cetele aleşilor alături le ai;
Bucură-te, că strujirile de fier le-ai răbdat;
Bucură-te, că vitejeşte pe împăratul l-ai mustrat;
Bucură-te, că mucenicilor celor tari moştenitoare eşti;
Bucură-te, a nevoinţelor acestora la fel următoare;
Bucură-te, prin care se laudă Ziditorul;
Bucură-te, prin care se huleşte rătăcitorul;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 6-lea
 

Spânzurată fiind de lemn treimea fraţilor buni, pe Dumnezeu L-au rugat să le ajute, şi de năprasnă şi de durerile trupurilor le-a uşurat, întărindu-i a suferi celelalte chinuri şi Domnului a cânta: Aliluia!

Icosul al 6-lea
 

Bârfiri spunea nebunul către doi dintre mucenici, pe Manuil cu vicleşug depărtându-l, dar această dumnezeiască pereche, pe dumnezeii lui, cu multă înţelepciune înaintea lui i-a ruşinat, pentru care îl rugăm aşa:
Bucură-te, doime a lui Dumnezeu lăudătoare;
Bucură-te, trecerea vrăjmaşului desăvârşită;
Bucură-te, cea care vicleniile împăratului apostat le-ai batjocorit;
Bucură-te, cea care vicleşugul idolilor ai mustrat;
Bucură-te, că ai defăimat darurile tiranului;
Bucură-te, că nu te-ai îngrozit de mânia împăratului;
Bucură-te, Savele, al celor din primejdii sprijinitorule;
Bucură-te, Ismaile, al celor din nevoi apărătorule;
Bucură-te, că ai luminat prin Dumnezeu şi L-ai mărturisit;
Bucură-te, că trupul vitejeşte nu ţi-ai cruţat;
Bucură-te, doime a pătimitorilor, cinstită;
Bucură-te, doime nouă apărătoare;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 7-lea
 

Trupurile mucenicilor, ale lui Savel şi Ismail, cu totul arzându-se cu făclie fără milostivire, dar suferind ei focul cu veselie, slavă lui Dumnezeu au înălţat. Pe care veniţi să-i lăudăm cu cântări, lui Dumnezeu strigând: Aliluia!

Icosul al 7-lea
 

Nou vicleşug tiranul arată iarăşi către tine, Manuile, întorcându-se, dar tu, ca un înţelept, Sfinte, ai învăţat, dovedind către toţi pe Sfânta Treime şi cum că una este socoteala frăţiei întru toate, pentru aceasta strigăm:
Bucură-te, prin care Sfânta Treime Se mărturiseşte;
Bucură-te, prin care rătăcirea se goneşte;
Bucură-te, al lui Ismail şi Savel bun frate;
Bucură-te, propovăduitorul neclintit al socotelii voastre;
Bucură-te, că pe tiranul cel neomenos l-ai ruşinat, viteazule Manuil;
Bucură-te, că Domn iubitor de oameni numeşti pe Emanuel;
Bucură-te, a dascălului nostru, Iisus, iubire;
Bucură-te, asupra împotrivirilor săgeată arzătoare;
Bucură-te, dulce lucru şi nume;
Bucură-te, dăruirea minunilor celor strălucite;
Bucură-te, de obşte solidar şi mijlocitor;
Bucură-te, al nostru mai ales părtinitor şi apărător;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 8-lea
 

Minunate sunt luptele tale pe care după vrednicie nimeni nu poate a le cinsti, o, Manuil, că aprinzându-se de mânie tiranul cumplit, fără de omenie, sub coastele tale făclii de foc a aprins spre biruirea ta. Dar tu te-ai arătat biruind şi cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea
 

Cu totul fiind sălbatic asupra ta împăratul apostat, fărădelege porunceşte, Manuile, ca înfăşurat fiind cu trestii, cumplit de chinuitor să fii strâns tare, iar noi de stăruirea ta minunându-ne strigăm:
Bucură-te, cel ce mai mult decât pe Dumnezeu nimic n-ai ales;
Bucură-te, că tare pentru Dânsul ai pătimit;
Bucură-te, pătimitorule cel de un lăcaş cu îngerii;
Bucură-te, solitorule neruşinat pentru suflete;
Bucură-te, că tu cânţi lui Hristos cântarea întreit sfântă cu îngerii;
Bucură-te, că vieţuieşti lui Dumnezeu cele patru slove cu proorocii;
Bucură-te, că trupul tău cu trestie s-a înfăşurat;
Bucură-te, că fără milostivire cu dânsele te-au strâns;
Bucură-te, stea care arăţi Soarele;
Bucură-te, luminător care luminezi pe cei de sub soare;
Bucură-te, că împreună cu ceilalţi doi de un sânge cu tine străluceşti;
Bucură-te, că pe noi împreună cu dânşii ne priveşti;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 9-lea
 

Toată firea îngerilor, Manuile, s-a înspăimântat cum săgeţi ascuţite ai răbdat, căci de răni trupul tău fără de omenie plin s-a văzut, o, pătimitorule! Deci lăudându-te pe tine, lui Dumnezeu cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea
 

Cu râurile sângelui tău, o, treime de mucenici purtătoare de chinuri, s-a roşit pământul cucerindu-se; căci fără cruţare dumnezeieştile voastre capete cu piroane le-a străpuns tiranul, iar noi pe Dumnezeu cu frică slăvindu-L, vouă strigăm:
Bucură-te, strălucirea evlaviei;
Bucură-te, minunea răbdării;
Bucură-te, treime de buni fraţi cea dumnezeiască;
Bucură-te, a Sfintei Treimi jertfă fără prihană;
Bucură-te, că ai suferit tari piroane;
Bucură-te, că nicidecum muncile nu te-au înspăimântat;
Bucură-te, că îngerilor te-ai făcut minune;
Bucură-te, că tiranului te-ai făcut rană;
Bucură-te, izvor de minuni nedeşertat;
Bucură-te, rană diavolilor nevindecată;
Bucură-te, prin care se preamăreşte Ziditorul;
Bucură-te, prin care nu se slujeşte făptura;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 10-lea
 

Mucenicilor, ca cei ce sunteţi făcători de minuni tămăduiţi bolile sufletelor şi dezlegaţi de rele pe cei ce aleargă la voi pururea cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 10-lea
 

O, vitejilor mucenici Manuil, Savel şi Ismail, tiranul cel fără de minte a poruncit a se înfige pe sub unghiile voastre trestii ascuţite. Deci voioşi văzându-vă întru muncile acestea, strigăm către voi aşa:
Bucură-te, prin care Sfânta Treime se preamăreşte;
Bucură-te, o, treime de mucenici care pe păgâni îi vădeşti;
Bucură-te, ceea ce minunat pe credincioşi îi străluceşti;
Bucură-te, că pe cele stricăcioase cu cele cereşti le-ai schimbat;
Bucură-te, că în cetele mucenicilor te-ai numărat;
Bucură-te, ceea ce munci nesuferite te-au rănit;
Bucură-te, că şi trestii sub unghii ţi s-au înfipt;
Bucură-te, prin care se urăsc idolii;
Bucură-te, prin care cad cele cioplite;
Bucură-te, prin care credinţa se întăreşte;
Bucură-te, prin care rătăcirea se risipeşte;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 11-lea
 

Înălţatu-v-aţi, mucenicilor, mâinile către Stăpânul tuturor, trimiţându-I rugăciunea cea mai de pe urmă. Şi din cer glas dorit aţi auzit chemându-vă pe voi către viaţă, ca să dobândiţi cunună şi să strigaţi lui Dumnezeu cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 11-lea
 

Duşi au fost la loc prăpăstios dumnezeieştii mucenici şi acolo li s-au tăiat capetele, iar trupurile lor a se arunca în foc în zadar a poruncit tiranul, căci Dumnezeu le-a păzit; pentru aceea cu frică strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, treime de mucenici, uimirea împăratului apostat;
Bucură-te, asupra căreia vrăjmaşul se tulbură;
Bucură-te, ceea ce tuturor vindecări izvorăşti;
Bucură-te, ceea ce marginile lumii le luminezi;
Bucură-te, că pe Ziditorul tuturor L-ai propovăduit;
Bucură-te, că la Însuşi Făcătorul te-ai suit;
Bucură-te, că pe Dânsul cu osârdie L-ai slujit;
Bucură-te, că pentru Dânsul te-ai junghiat;
Bucură-te, că meşteşugirea tiranului ai surpat;
Bucură-te, că tămăduiri sufleteşti izvorăşti;
Bucură-te, că patimile de la noi le goneşti;
Bucură-te, treime duhovnicească, desfătarea dreptmăritorilor creştini;
Bucură-te, arderea tuturor rău-credincioşilor;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 12-lea
 

Trupurile cele de daruri izvorâte ale celor trei fraţi buni pământul, desfăcându-se, le-a ascuns, iar chinuitorii, îndată cuprinşi fiind de frică, au fugit; dar cei mai mulţi dintre elini, crezând în Dumnezeu, au strigat: Aliluia!

Icosul al 12-lea
 

Cântând cu plângere şi cu credinţă rugându-se Domnului cei luminaţi, fără de veste au văzut trupurile mucenicilor cu chip minunat, ieşind din pământ; pe care cu râvnă le-au sărutat şi le-au lăudat strigând:
Bucură-te, treime de mucenici, primitoare de lumină;
Bucură-te, ceea ce tare chinurile le-ai suferit;
Bucură-te, ceea ce lupta bine o ai săvârşit;
Bucură-te, că har de minuni de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că trupurile iarăşi nouă ni le-ai dat;
Bucură-te, a mântuirii noastre solire;
Bucură-te, cea către Dumnezeu pentru noi mijlocire;
Bucură-te, că pe noi din rătăcire ne-ai scos;
Bucură-te, că pe mulţi la cunoştinţă i-ai luminat;
Bucură-te, prin care credinţa lui Hristos a strălucit;
Bucură-te, prin care chinurile s-au biruit;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul al 13-lea
 

O, trei mucenici dumnezeieşti, luând dreptcredincioşi trupurile voastre cu frică şi îngropându-le, strigau: „Izbăviţi-ne pe noi toţi de cele cumplite şi de munca ce va să fie”, iar lui Dumnezeu strigându-I: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Credinţa în Treimea cea nezidită învăţând-o treimea mucenicilor…, Condacul 1: Îngrozirile şi făgăduinţele tiranului defăimându-le bărbăteşte…,

Icosul 1
 

Credinţa în Treimea cea nezidită învăţând-o treimea mucenicilor, de la înţeleptul Evnoic, s-a botezat întru Hristos, pe maica lor bine povăţuind-o. Deci să ne adunăm toţi să strigăm către dânşii unele ca acestea:
Bucură-te, treime de mucenici, care una cugeţi;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu slujire te închini;
Bucură-te, că prin taină ai învăţat despre Treimea cea nezidită;
Bucură-te, că ai învăţat despre Unimea cea fără de început;
Bucură-te, maică ce ai născut trupeşte pe mucenici;
Bucură-te, că Evnoic a doua oară pe dânşii i-a născut;
Bucură-te, că pe maica voastră, o, treime de mucenici, aţi urmat;
Bucură-te, că învăţăturile lui Evnoic le-ai primit;
Bucură-te, întocmai la număr cu cinstita Sfânta Treime;
Bucură-te, apărătoarea dumnezeieştii Unimi;
Bucură-te, Savel, Manuil şi Ismail;
Bucură-te, treime de mucenici pe care fiecare te cheamă într-ajutor;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!

Condacul 1
 

Îngrozirile şi făgăduinţele tiranului defăimându-le bărbăteşte, stâlpule neclintite, împreună cu cei de un sânge, ai pătimit, mare cugetătorule. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi, Manuile, din primejdii, ca să strigăm ţie: Bucură-te, mucenice mult pătimitorule!

şi se face otpustul.

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor