PENTRU CINE PICĂ PLOAIA ?

Alexandru cel Mare a ajuns odată într-un sat îndepărtat din Africa. Oamenii pe care i-a descoperit acolo erau iubitori de pace. Ei niciodată nu au fost implicaţi în războaie. Alexandru a fost salutat călduros de toţi şi a fost dus, ca un oaspete de seamă, la casa şefului de trib.
În timp ce vorbeau cei doi conducători, iată că doi cetăţeni au intrat în casă, cerând ca şeful de trib să fie judecător în cearta lor.
- Eu am cumpărat o bucată de pământ de la acest om, a început primul. În timp ce săpam pământul, am descoperit o comoară, pe care el refuză să o ia. Când am cumpărat bucata de pământ pe un preţ de nimic, nu am ştiut că ar fi o aşa comoară acolo.
Celălalt s-a grăbit să spună:
- Când i-am vândut bucata de pământ, am renunţat la toate drepturile asupra vreunui lucru găsit în această proprietate. Comoara, aşadar, îi aparţine lui.
Şeful de trib a cântărit argumentele. După câteva reflecţii, el zise primului om:
- Din câte ştiu, tu ai un băiat?
- Da, domnule.
- Şi tu, se adresă el celuilalt, ai o fată?
- Da.
- Băiatul tău să se căsătorească cu fata lui, a zis şeful de trib. Comoara daţi-o celor doi ca un dar de nuntă.
Cei doi cetăţeni în litigiu, satisfăcuţi de judecata şefului de trib, se priviră cu multă bucurie. Au mulţumit şefului de trib şi au plecat.
Alexandru, profund mişcat de această realitate, şi-a exprimat surpriza asupra judecăţii.
- A fost cumva o judecată nedreaptă? A întrebat şeful de trib.
- O, nu, a răspuns Alexandru.
- Cum ai fi făcut tu în ţara ta? A întrebat şeful de trib.
- În ţara mea, cei doi oameni s-ar fi luptat ca să stăpânească comoara,  s-ar fi duelat, poate s-ar fi şi omorât, sau guvernul ar fi confiscat-o.
Şeful de trib a fost şocat.
- Cade ploaie peste ţara ta? A întrebat şeful de trib.
- Da, desigur, a răspuns Alexandru cel Mare.
- Soarele răsare?
- Da!
Şeful de trib s-a gândit pentru un moment.
- Există animale care pasc în păşuni verzi?
- Cu siguranţă, da! A spus Alexandru. Sunt mii de animale de soiuri diferite.
- Da! A zis şeful de trib. Probabil din cauza animalelor face Dumnezeu să cadă ploaie şi să răsară soarele, căci cu siguranţă oamenii din ţara ta nu sunt vrednici de aşa mari binecuvântări ale lui Dumnezeu.

Rugăciune la ziua numelui

 

Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea să-Ţi mulţumesc cu vrednicie pentru viaţa ce mi-ai dat ? Tu m-ai scos din întunericul nefiinţei şi viaţa mea este un dar al bunătăţii Tale, care m-a păzit până acum, mă sprijineşte în necazuri şi-mi întâmpină trebuinţele. Tu eşti Cel ce priveghezi asupra mea, îndreptezi paşii mei în calea binelui şi mă aperi de ispite. Când mă rătăcesc, Tu mă întorci în calea poruncilor Tale, când mă poticnesc, Tu mă sprijineşti, când cad, Tu mă ridici, şi când păcătuiesc, Tu mă întorci şi-mi deschizi părinteştile Tale braţe. O, cât de multe sunt datoriile mele către Tine, pentru că mi-ai dat viaţă şi mi-ai dat în toate zilele semne despre părinteasca Ta bunătate şi îngrijire. Plin, aşadar, de vie recunoştinţă, Ţie îţi închin toate zilele vieţii mele, şi mai ales această zi de sărbătoare pentru mine, şi mă rog cu umilinţă ca bunătatea Ta să nu mă părăsească în tot timpul vieţii mele, şi înţelepciunea Ta să mă povăţuiască totdeauna în calea binelui şi fericirii, pentru rugăciunile şi mijlocirile sfântului (numele sfântului al cărui nume îl porţi) şi ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.

Rugăciune la ziua numelui sau a nașterii

Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea să-Ți mulțumesc cu vrednicie pentru viața ce mi-ai dat? Tu m-ai scos din în­tunericul neființei și viața mea este un dar al bunătății Tale, care m-a păzit până acum, mă sprijinește în necazuri și-mi întâmpină trebuințele. Tu ești Cel ce priveghezi asupra mea, îndreptezi pașii mei în calea binelui și mă aperi de ispite. Când mă rătăcesc, Tu mă întorci în calea poruncilor Tale; când mă po­ticnesc, Tu mă sprijinești; când cad, Tu mă ridici; și când păcătuiesc, Tu mă întorci și-mi deschizi părin­teș­tile Tale brațe. O, cât de multe sunt datoriile mele către Tine, pentru că mi-ai dat viață și mi-ai dat în toate zi­lele semne despre părinteasca Ta bu­nă­­tate și îngrijire. Plin, așadar, de vie recunoștință, Ție îți închin toate zilele vieții mele, și mai ales această zi de sărbătoare pentru mine, și mă rog cu umilință ca bunătatea Ta să nu mă pă­răsească în tot timpul vieții mele, și înțelepciunea Ta să mă po­vățuiască totdeauna în calea binelui și fericirii, pentru rugăciunile și mijlocirile sfân­tului (numele sfântului al cărui hram porți) și ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.

 

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ești mai presus de orice timp și a Cărui existență este un prezent continuu, prin purtarea Ta de grija cea dumnezeiască, ai creat timpul curgător, în mersul căruia noi, oamenii, să ne pregătim mântuirea sufletului nostru veșnic. În cadrul acestui timp, asemuit cu un fir neîntrerupt care iese din caierul existenței și se deapănă pe ghemul veșniciei, întreaga creație trebuie să se angajeze la o mișcare permanentă, în ritmul și sensul în care timpul se scurge, pentru a ajunge în profunzimile lui Dumnezeu.

Așadar, Tu, Doamne, care ești Alfa și Omega, Cel ce exiști prin Tine Însuți, dar prin care existăm și noi, oamenii, precum și întreg universul, văzut și nevăzut, ai făcut ca atunci când, după planul neștiut de nimeni, părinții mei trupești, (numele), m-au născut în lumea aceasta, să încep să descifrez tainele timpului efemer și mi-ai trimis povățuitori și dascăli, care să mă învețe cum să folosesc fiecare clipă, ca viața mea pe acest pământ să fie un urcuș neîntrerupt către Împărăția Ta cea veșnică.

De aceea, în această zi aniversară, când împlinesc X ani din timpul curgător spre infinit, îți mulțumesc pentru darul vieții, pe care mi l-ai dat prin părinții care m-au adus pe lume, cărora le port respectul cuvenit. Îți mulțumesc, de asemenea, pentru că mi-ai călăuzit pașii spre împlinirea a tot ce este frumos și bun în creșterea mea trupească, intelectuală și sufletească. De fiecare dată când am greșit drumul cel bun și am luat-o pe căi rătăcitoare, ca un Părinte bun, m-ai readus pe calea mântuirii. De aceea, Te rog, cu osârdie, să mă ajuți, ca timpul pe care mi l-ai afierosit în această viață plină de ispite și de primejdii, să-l folosesc numai în scop ziditor, în vederea împlinirii virtuților și faptelor bune, pentru slava sfântului Tău nume. Nu voiesc să știu câți ani mă vei mai lăsa în această lume, dar Tu știi că eu aștept întru răbdare și nădejde viața cea adevărată, dincolo de efemeritatea acestui veac, iar anii care, potrivit voii Tale, îmi mai sunt rânduiți să rămân pe pământ, nădăjduiesc să fie un timp al mântuirii.

Doamne, Dumnezeule, mă rog îndeosebi, în această zi de bilanț duhovnicesc al vieții mele, pentru toți cei ce au contribuit la creșterea mea trupească, intelectuală și duhovnicească, să fie răsplătiți de Tine în ceruri, ca prieteni și casnici ai Tăi, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

 

*rugăciune alcătuită de Înaltpreasfințitul Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Când ignoranța țipă, inteligența e mută. Liniștea și pacea ta valorează mai mult.

 NU TE CERTA CU MĂGARII (Fabulă)

Măgarul îi spuse tigrului:
- "Iarba este albastră".
Tigrul îi răspunse:
- "Nu, iarba este verde."
Discuția s-a aprins și cei doi au decis să se înfățișeze pentru clarificare, înaintea leului, Regele Junglei.
De îndată ce au ajuns în mijlocul junglei, unde leul își avea tronul, măgarul începu să ragă cât îl ținea gura de tare:
- "Înălțimea Ta, e adevărat că iarba e albastră?".
Leul răspunse:
- "E adevărat. Iarba e albastră."
Măgarul se grăbi să continue:
- "Tigrul nu e de acord cu mine, mă contrazice și mă enervează. Te rog să îi dai o pedeapsă!”
Atunci, Regele răspunse:
- "Tigrul va fi pedepsit cu 5 ani de tăcere."
Măgarul sări în sus de bucurie și își văzu de drum bucuros repetând într-una:
- "Iarba este albastră"...
Tigrul își acceptă pedeapsa, însă înainte, îl întrebă pe leu:
- "Maiestate, de ce m-ai pedepsit? În fond, iarba este verde."
Leul răspunse:
- "Așa e. Iarba e verde."
Tigrul întrebă:
- "Păi și atunci? De ce mă pedepsești?".
Leul răspunse:
- "Asta nu are nicio legătură cu faptul că iarba e verde sau albastră.
Pedeapsa ți-am dat-o pentru că nu e posibil ca o creatură ca tine să-și piardă timpul certându-se cu un măgar și pe deasupra, să mă mai și deranjeze cu o astfel de întrebare.”
Morala: E o mare pierdere de timp să te contrazici cu un nebun sau un fanatic căruia nu-i pasă de adevăr sau de realitate, ci doar de victoria propriilor lui convingeri și iluzii asupra altora. Nu-ți pierde niciodată timpul cu certuri care nu au niciun sens.
Sunt oameni care nu au capacitatea să înțeleagă, oricât de multe argumente și dovezi le-ai aduce și alții care sunt atât de orbiți de egoul, ura și resentimentele lor, încât tot ce își doresc e să fie îndreptățiți, chiar dacă nu au dreptate.

Când ignoranța țipă, inteligența e mută. Liniștea și pacea ta valorează mai mult.

«𝐃𝐚𝐜ă 𝐝𝐨𝐫𝐢𝐧ț𝐚 𝐭𝐚 𝐧𝐮 𝐬𝐞 î𝐦𝐩𝐥𝐢𝐧𝐞ș𝐭𝐞 - î𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧ă 𝐜ă î𝐧𝐜ă 𝐧𝐮 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐩𝐥ă𝐭𝐢𝐭ă».

La marginea Universului era un mic magazin. Tăblița sa fusese luată de un uragan cu mult timp în urmă, iar proprietarul nu s-a obosit să o înlocuiască, pentru că fiecare localnic știa deja că acel magazin vindea Dorințe.

Sortimentul magazinului era imens; aici puteai găsi aproape orice:
iahturi imense, apartamente, căsătorii, postul de vicepreședinte al unei corporații, bani, copii, slujba visurilor tale, o siluetă frumoasă, victoria într-un concurs, mașini mari, putere, succes și multe altele.

Singurele lucruri care nu erau de vânzare erau Viața și Moartea - acestea erau gestionate de biroul central, situat într-o altă Galaxie.

Fiecare vizitator al magazinului (și mai erau persoane care niciodată nu au vizitat magazinul, alegând să rămână acasă și doar să viseze) afla mai întâi prețul dorinței sale.

Prețurile variau.

De exemplu, pentru a avea Slujba visurilor tale, trebuia să renunți la stabilitate și previzibilitate, să fii gata să-ți planifici și să-ți structurezi singur viața, să crezi în forțele proprii și să îți permiți să lucrezi unde îți place, nu unde ești obligat.

Puterea - avea un preț puțin mai mare: era necesar să renunți la anumite convingeri, să fii capabil să găsești explicații raționale pentru tot, să înveți să refuzi pe alții, să-ți cunoști propria valoare (care trebuia să fie destul de mare), să îți permiți să spui 'Eu', să te afirmi indiferent de aprobarea sau dezaprobarea celorlalți.

Unele prețuri păreau chiar ciudate -
de exemplu Căsătoria putea fi obținută aproape gratis, însă o Viață fericită costa mult: responsabilitatea personală pentru propria fericire, capacitatea de a te bucura de viață, cunoașterea dorințelor personale, renunțarea la a încerca să te potrivești cu cei din jur, aprecierea a ceea ce ai deja, permisiunea de a fi fericit, conștientizarea propriei valori și importanțe, renunțarea la bonusurile de a fi 'victimă', riscul de a pierde anumiți prieteni și cunoscuți.

Nu toți cei care intrau în magazin erau pregătiți să-și cumpere dorința pe loc.

Unii, văzând prețul, se răzgândeau și plecau.
Alții stăteau îndelung, cântărindu-și resursele financiare și gândindu-se de unde ar putea aduna mai mulți bani.
Erau și cei care se plângeau de prețurile prea mari, cerând reduceri sau întrebând despre ele.

Mai existau persoane care își cheltuiau toate economiile pentru a obține dorința râvnită, ambalată într-o hârtie frumoasă și strălucitoare.

Alți clienți priveau cu invidie acești norocoși, bârfind că proprietarul magazinului era prieten cu ei și că dorințele lor au fost îndeplinite fără niciun efort.

Proprietarului magazinului i se sugera deseori să scadă prețurile pentru a atrage mai mulți clienți. Dar el refuza mereu, deoarece asta ar fi afectat și calitatea dorințelor.

𝑪â𝒏𝒅 𝒆𝒓𝒂 î𝒏𝒕𝒓𝒆𝒃𝒂𝒕 𝒅𝒂𝒄ă 𝒏𝒖 𝒔𝒆 𝒕𝒆𝒎𝒆 𝒅𝒆 𝒇𝒂𝒍𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕,
𝑷𝒓𝒐𝒑𝒓𝒊𝒆𝒕𝒂𝒓𝒖𝒍 𝒔𝒄𝒖𝒕𝒖𝒓𝒂 𝒅𝒊𝒏 𝒄𝒂𝒑 ș𝒊 𝒓ă𝒔𝒑𝒖𝒏𝒅𝒆𝒂 𝒄ă î𝒏 𝒕𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒕𝒊𝒎𝒑𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒆𝒙𝒊𝒔𝒕ă 𝒄𝒖𝒓𝒂𝒋𝒐ș𝒊 𝒅𝒊𝒔𝒑𝒖ș𝒊
- 𝒔ă 𝒓𝒊ș𝒕𝒆 ș𝒊 𝒔ă-ș𝒊 𝒔𝒄𝒉𝒊𝒎𝒃𝒆 𝒗𝒊𝒂ț𝒂,
- 𝒔ă 𝒓𝒆𝒏𝒖𝒏ț𝒆 𝒍𝒂 𝒄𝒐𝒏𝒇𝒐𝒓𝒕𝒖𝒍 ș𝒊 𝒑𝒓𝒆𝒅𝒊𝒄𝒕𝒊𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 𝒗𝒊𝒆ț𝒊𝒊 𝒍𝒐𝒓 𝒂𝒄𝒕𝒖𝒂𝒍𝒆,
- 𝒂𝒗â𝒏𝒅 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒏ț𝒂 î𝒏 𝒔𝒊𝒏𝒆 ș𝒊 𝒓𝒆𝒔𝒖𝒓𝒔𝒆𝒍𝒆 𝒏𝒆𝒄𝒆𝒔𝒂𝒓𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒂-ș𝒊 î𝒏𝒅𝒆𝒑𝒍𝒊𝒏𝒊 𝒅𝒐𝒓𝒊𝒏ț𝒆𝒍𝒆.

Și pe ușa magazinului, de mai bine de un secol, atârna un anunț:

«𝐃𝐚𝐜ă 𝐝𝐨𝐫𝐢𝐧ț𝐚 𝐭𝐚 𝐧𝐮 𝐬𝐞 î𝐦𝐩𝐥𝐢𝐧𝐞ș𝐭𝐞 - î𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧ă 𝐜ă î𝐧𝐜ă 𝐧𝐮 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐩𝐥ă𝐭𝐢𝐭ă».
 

Credința este: Pace în mijlocul furtunii

Credința nu este ceva ce poți vedea;
Nu este nimic ce poți atinge.
Dar o poți simți în inima ta.
Credința este ceea ce te face să încerci
Când alții ar fi renunțat.
Te face să crezi în
Bunătatea altora
Și te ajută să-l găsești.

Credința înseamnă să ai încredere într-o putere
Mai mare decât tine
Și știind că orice s-ar întâmpla,
Această putere te va purta prin orice.
Este să crezi în tine însuți
Și având curaj
Să lupţi pentru ceea ce crezi.

Credința este:
Pace în mijlocul furtunii,
Determinare în mijlocul
De adversitate,
Și siguranță în mijlocul problemelor.
Căci nimic nu poate atinge un suflet
Asta e protejată de credinţă.
 

Aminteşte-ţi de nedreptăţile tale! SFÂNTUL AMBROZIE DE LA OPTINA

 Când suntem mustraţi şi învinuiţi de cele pentru care nu suntem vinovaţi, trebuie să ne îndreptăm gândurile noastre spre acele situații în care am fost vinovaţi înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
 
Pentru liniştirea sufletelor voastre, găsesc de cuviinţa să vă amintesc cuvintele evanghelice ale Domnului însuşi: „Dacă cineva te va lovi peste obrazul stâng, întoarce-l şi pe cel drept”. Adică, atunci când suntem mustraţi şi învinuiţi de cele pentru care nu suntem vinovaţi, trebuie să ne îndreptăm gândurile noastre spre acele situații în care am fost vinovaţi înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Şi pentru a primi iertarea greşelilor noastre trebuie să iertăm nedreptăţile şi supărările făcute nouă de către cei din jurul nostru, ţinând minte cuvintele Domnului Care spune: „Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi Tatăl Meu cel din Ceruri vă va ierta greşelile voastre; iar dacă nu veti ierta oamenilor din inima voastră greşelile lor…”.
 
 
Groaznic și înfricoşător este acest cuvânt! Să ne străduim să împlinim ceea ce ne cere Cuvântul lui Dumnezeu, şi să renunţăm la pretenţiile noastre iubitoare de sine, care caută dreptate omenească. Într-un cuvânt să ne îngrijim ca să nu se refere şi la noi mustrarea apostolică: „Căutând să aşeze dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu nu s-au supus”.
 
Iar adevărul lui Dumnezeu stă în faptul că atunci când suntem „loviţi peste obrazul drept” să ne amintim faptele noastre din cealaltă parte.
 
Pace vouă!
 
(Sf. Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia ceștină, p. 158)

Ce ne va spune Hristos la Judecata de Apoi MARTIRUL LUI HRISTOS- IOAN IANOLIDE

„Hristos a venit în lume şi a fost răstignit. Lumea s-a revoltat împotriva lui Hristos şi El a biruit-o. Apoi Hristos S-a aşezat pe Scaunul de Judecată, plin de putere şi de slavă. Judecata Lui trezeşte conştiinţele celor fărădelege şi nedrepţi. Nimic nu va mai putea fi tăinuit, nici un rău nu va mai fi justificat, nimic nu va putea fi falsificat.
 
Crudul adevăr va despica fiinţa până în adâncimile ei.În faţa Judecăţii au să dispară cele două cauze ce întunecă aici conştiinţa: starea de păcat şi ignoranţa. Oamenii vor fi puşi în faţa evidenţei pe care au ignorat-o, deşi o avuseseră în faţă, încât nu se vor mai putea apăra. Omenirea va deveni transparentă şi tot păcatul va fi privit deschis. Ni se va spune: „V-am dat un rai şi l-aţi părăsit, v-am făcut fraţi şi v-aţi ucis între voi. V-am dat o Lege şi v-aţi închinat viţelului de aur, am venit la voi şi nu M-aţi primit. M-aţi răstignit şi v-am iertat neştiinţa şi v-am dat Duhul Sfânt, dar voi continuaţi să Mă ucideţi, împotriva evidenţei. Aţi dărâmat zeităţile grecilor şi romanilor, dar aţi creat un alt idol.
 Au fost eliberaţi robii antichităţii, dar aţi creat o robie modernă. S-a prăbuşit un imperiu păgân, dar aţi creat altele, mai păgâne. S-a năruit o orânduire nedreaptă, dar n-aţi fost capabili de una dreaptă. S-a terminat o tiranie, dar s-a înlocuit cu alta. M-aţi alungat când din inimile voastre, când din orânduirile voastre şi n-aţi împlinit încă voia Mea. Aţi crezut o vreme în Mine, dar apoi v-aţi făcut pe voi înşivă dumnezei. Eu am umplut lumea cu Duhul Sfânt, dar voi aţi împins lumea spre hăul umanismului. Eu v-am învăţat să stăpâniţi cu Duhul materia, dar voi v-aţi închinat şi v-aţi robit materiei, mutilând chipul Meu din voi.Eu v-am dat un suflet armonios, în care am pus toate darurile de care aveaţi nevoie, dar voi v-aţi închinat zeiţei raţiunii. Eu făurisem o conştiinţă sfântă în lume, dar voi aţi preferat egoismul capitalismului. Eu ridicam sufletele, viaţa şi ordinea din lume la pacea liberă a desăvârşirii, dar voi aţi preferat pozitivismul ateu, care în numele unor false legi vă mutilează şi vă nefericeşte. V-am dat înţelepciune, dar vrăjmaşii s-au dovedit adesea mai înţelepţi decât voi. V-am dat puteri sfinte să îndrăzniţi cu duhul, dar adesea au cutezat mai mult vrăjmaşii. V-am dat lumea să o stăpâniţi, dar aţi lăsat-o pradă vrăjmaşului. V-am dat idealul Împărăţiei Mele, dar n-aţi mai crezut în el şi lumea a fost acaparată de falsele împărăţii ale vrăjmaşului.
 V-am certat de nenumărate ori, dar nu v-aţi trezit. Trec peste voi încercări apocaliptice, dar încă nu v-aţi umplut de Duh Sfânt. Eu sunt prezent în lume, Eu lucrez prin voi toţi, dar voi Mă răstigniţi necontenit cu lenea voastră, cu puţinătatea voastră, cu ignoranţa voastră. Vă cer socoteală pentru tot răul făcut şi pentru tot binele uitat. Vă cer socoteală pentru faptele voastre de acum şi pentru înrâurirea ( influenţa) ce aţi avut-o asupra mântuirii lumii întregi, căci răspundeţi solidar în timp şi în spaţiu de tot ce e rău în cugetele voastre şi în orânduirile voastre. Evanghelia Mea e aceeaşi pe pământ şi în ceruri, dar voi aţi făcut-o când pământească fără ceruri, când cerească fără pământ. Mereu aţi răstălmăcit Duhul Sfânt după ignoranţa, ipocrizia şi laşitatea din voi. Nu vă amăgiţi: Eu sunt aici, Eu lucrez aici, Eu judec aici, Eu împărăţesc aici, fără a mă despărţi de Ceruri, ci ridicându-vă pe voi la Mine. Multe sunt păcatele oamenilor, dar cel mai mare este să creadă că se pot mântui, că pot trăi fară Mine. Priviţi lumea, priviţi universul, priviţi viaţa, priviţi sufletele voastre! Ele nu sunt decât prin Mine şi nu se pot mântui decât prin Mine. Am fost Iubitorul vostru şi voi fi Judecătorul vostru. Voi cerceta legile voastre, voi cerceta orânduirile voastre, voi cerceta cultura voastră, voi cerceta modul vostru de viaţă, voi cerceta cugetele voastre. Veţi da socoteală nu numai de faptele voastre, ci şi de năzuinţele voastre, de idealurile voastre, de crezurile lumii voastre.Cu cât înrâurirea (influenţa) voastră a fost mai mare în lume, cu atât vă e şi răspunderea mai mare. Iată că s-a destrămat învelişul de materie al lumii voastre, iată că v-am scos din îngustimea timpului, iată că simţurile voastre s-au curăţit, iată că acum vedeţi slava tainică a lumii. Cei ce aţi înţeles voia Mea şi aţi împlinit-o, vă bucuraţi de viaţa cea pururi fericită, iar cei ce nu aţi făcut voia Mea, ci aţi făcut voia voastră, vă veţi chinui în veci, fără iubire, fără har, fără bucurie, într-o disperare ce nu piere, căci veţi plânge veşnica voastră înfrângere”.
 
 
Ioan Ianolide – Deținutul profet, Ed. Bonifaciu, Bacău, 2009, pp. 62-66
 

Oamenii care nu au încredere în ei înşişi pierd uşor şi încrederea în Dumnezeu… SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE JUSTIN PÂRVU

 Sfântul Vasile cel Mare zice: “Postul este cel mai bun strejer al sufletului, cel mai sigur tovarăş al corpului, arma vitejilor, întărirea atleţilor. El alungă spiritele, îndeamnă la pietate, face a iubi înfrînarea, inspiră modestie, dă curaj în război şi te învaţă a iubi pacea. Postul dă aripi rugăciunii, pentru a se înălţa şi a pătrunde în ceruri. Postul este sprijinul caselor, părintele sănătăţii, povăţuitorul tinerimii, podoaba bătrânilor, plăcutul tovarăş al călătorilor, amicul sigur al soţilor”.
 
Dacă le ai pe toate astea prin post, ce-ţi mai trebuie altceva? Dacă renunţi la post, e ca şi cum te-ai dezarma singur.
 
 
Dacă un tânăr învaţă de la părinte să se abţină azi de la carne şi de la mâncăruri de dulce, mâine va învăţa să se abţină de la droguri, de la tutun, de la alcool. Lecţia abţinerii, a interdicţiilor care salvează trupul şi sufletul la un moment dat, ajută pe om să treacă peste multe ispite, peste multe necazuri.
 
Spui azi: Ei, copilul e şcolar, nu-l postesc, ca să poată învăţa carte! E o greşeală, carte înveţi şi dacă mănânci fructe, legume, pâine… Ba mintea e mai liberă, trupul e mai liber, poate să facă efort mai mare. Creştinul are proba postului, să înveţe să se înfrîneze, să mute atenţia de pe bunătăţile materiale pe bunătăţile spirituale. Să deschidă poarta cerului şi a sufletului cu cheia rugăciunii. Că zicea şi un Sfînt Părinte că acel care se domină pe sine îi domină şi pe ceilalţi şi o face cu înţelepciunea duhului şi a minţii. Omul se priveşte superficial pe sine, e gata întotdeauna să cedeze primului impuls în tot ce face, fără să se sfătuiască cu îngerul său, fără să se raporteze la harul cu care a fost îndumnezeit. Oamenii care nu au încredere în ei înşişi pierd uşor şi încrederea în Dumnezeu… Iar relaţia cu Dumnezeu se stabileşte printr-o temeinică cunoaştere a sinelui, printr-o relaţie de iubire cu aproapele.
 
 
Adrian Alui Gheorghe, Cu Părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire, Ed. Conta

Bine face preotul acela că îndeamnă la deasa împărtășire. Deasa spovedanie și împărtășire este un mijloc cum nu se poate mai puternic de educare în viața duhovnicească. Așa să vă binecuvânteze Domnul și să vă ajute!

 

SF. TEOFAN ZĂVORÂTUL DESPRE DEASA ÎMPĂRTĂȘIRE CU SFINTELE TAINE

Ce înseamnă a te împărtăși cu vrednicie

Împărtășania deasă este foarte folositoare pentru cei ce caută împărtășirea cât mai vie cu Domnul, pentru că El a zis: cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne în Mine, și Eu în el (In. 6, 56).

Așa a făgăduit El, și întrucât El Însuși este și împlinitorul acestei făgăduințe, fără nici o îndoială că așa se și întâmplă cu cei ce se împărtășesc cu vrednicie. Numai de asta să vă și îngrijiți: cum să vă împărtășiți cu vrednicie. Cum anume? Cred că știți deja: curățiți-vă conștiința, înviorați-vă credința și dragostea către Domnul, înnoiți făgăduința îndreptării în toate privințele și apropiați-vă cu frică evlavioasă, dar și cu îndrăznire plină de nădejde, încredințându-vă în mâinile Domnului, Care vă dorește mântuirea. Făcând aceasta, să-L contemplați cu mintea pe Domnul Însuși cum împărtășește- fiindcă El este Cel ce împărtășește, iar mâinile preotului sunt doar unealta.

Putem avea mai mulți duhovnici?

Să nu vă treacă prin cap să vă tulburați pentru că va trebui să aveți alt duhovnic. Să credeți cu tărie că Domnul va primi spovedania și va dezlega păcatele spovedite, prin urechile și gura părintelui duhovnicesc. Iar Domnul Unul este. Prin urmare, faptul că veți avea doi duhovnici nu aduce nici o știrbire Tainei Spovedaniei – atâta doar că trebuie neapărat să destăinuiți tot ce vă stă, mai mult sau mai puțin, ca o povară pe suflet, fără să tăinuiți și fără să vă lăsați oprită de la aceasta de rușine, căci vă descoperiți păcatele înaintea Celui care știe totul de multă vreme.

Bine face preotul acela că îndeamnă la deasa împărtășire. Deasa spovedanie și împărtășire este un mijloc cum nu se poate mai puternic de educare în viața duhovnicească. Așa să vă binecuvânteze Domnul și să vă ajute!

Despre cei care se smintesc că ne împărtășim des

Sunteți sâcâită din pricină că vă împărtășiți des. Să nu vă tulburați. Când o să se uite mai bine, o să înceteze. Toți ar trebui să facă așa, însă la noi nu s-a încetățenit obiceiul.

În Răsărit, creștinii se împărtășesc des – nu doar în posturile mari, ci și în afara lor. La început, în Biserica lui Hristos toți se împărtășeau la fiecare Liturghie.

Pe Sfântul Vasile cel Mare l-a întrebat o aristocrată dacă poate să se împărtășească des și cât de des anume. Sfântul a răspuns că se poate, ba chiar mai mult, că trebuie făcut acest lucru. Cu privire la desimea împărtășirii a zis: „Noi ne împărtășim de patru ori pe săptămână: miercurea, vinerea, sâmbăta și duminica”, prin „noi” avându-i în vedere pe toți locuitorii Cezareei, căci întrebarea îi privea nu doar pe clerici, ci și pe mireni. După ce i-a spus asta celei care pusese întrebarea, nu a hotărât de câte ori trebuie să se împărtășească, ci doar a dat un exemplu, lăsând lucrul la libera ei alegere, dar totuși dând de înțeles că trebuie să se împărtășească des.

„La fiecare Liturghie ne putem apropia”

De altfel, uitați-vă ce cere chiar Liturghia. La fiecare Liturghie, cel ce slujește cheamă: „Cu frică de Dumnezeu și cu credință să vă apropiați”. Prin urmare, la fiecare Liturghie ne putem apropia. Cu atât mai mult ne putem, așadar, apropia des.

La noi sunt unii care spun chiar că este păcat să te împărtășești des; alții zic că nu te poți împărtăși mai des decât odată la șase săptămâni. Poate că în afară de acestea mai sunt și alte rătăciri în ce privește problema de față.

Să nu dați atenție unor asemenea vorbe și să vă împărtășiți cât de des va fi nevoie, de nimic îndoindu-vă. Străduiți-vă doar să vă pregătiți cât mai bine, cum se cuvine, și să vă apropiați cu frică și cu cutremur, cu credință, cu frângere de inimă și cu simțăminte de pocăință, iar celor ce vă sâcâie pentru asta să le răspundeți: „Dar eu nu mă apropii de Sfânta Împărtășanie altfel decât cu dezlegare, de fiecare dată, de la părintele meu duhovnicesc”- și ajunge.

Despre cât de binefăcătoare este pentru dumneavoastră împărtășania mai bine să nici nu mai vorbesc. Să țineți minte lucrul acesta și să dați mulțumită Domnului. Pentru dumneavoastră primejdia este una singură, și anume să vă închipuiți lucruri mari despre propria persoană. De asta să vă temeți, fiindcă atunci veți fi lipsită de orice roadă a Sfintei Împărtășanii și împărtășirea însăși nu va fi fără de păcat. Dumnezeu să ne ferească de așa ceva!”.

(Sf. Teofan Zăvorâtul, „Despre felurite probleme de credință și viață”, Ed. Sophia)

Capete parenetice ale Sfântului Marcu Evghenikos

 Sârguieşte-te ca atunci când îţi vin gânduri rele să le alungi degrabă prin mărturisire.

Nu te ruşina să-ţi mărturiseşti păcatele tale; căci mărturisindu-le pe ele părintelui tău, zdrobeşti capul balaurului.

Trebuie să-ţi robeşti trupul prin post şi priveghere şi osteneală şi citirea Dumnezeieştilor Scripturi.

Dacă intri cu curăţie în Biserică, de mântuire te apropii, iar dacă (intri) cu conştiinţă vicleană, de chinurile iadului şi de ameninţare te apropii.

Cel ce mănâncă şi bea Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos cu nevrednicie osândă sieşi mănâncă şi bea. Cu cât mai vârtos cei ce se apropie de Dumnezeieştile Taine moleşiţi şi cu conştiinţă vicleană!

Ia aminte, omule, la porţile cerului şi roagă-te lui Dumnezeu până la moarte, ca să te primească cu milostivire şi să ţi le deschidă degrabă.

Aminteşte-ţi de păcatele tale şi de judecata ce va să fie şi dispreţuieşte viaţa aceasta deşartă, iar de cele viitoare îngrijeşte-te pururi.

Te-a ocărât cineva sau te-a lovit? Nădăjduieşte spre Domnul şi nu te mânia, căci multă este plata pentru răbdare.

Trebuie să avem o mare frică, căci vrednice de frică sunt cele despre care vorbim, după cum şi înfricoşătoare sunt Tainele Bisericii.

Să nu ia seama cugetul tău la amintirile şi la plăcerile cele ruşinoase şi vătămătoare, ca să nu ajungi şi la consimţire (învoire).

Cu cât întârzie faţa femeii în inima ta, cu atât mai mult lucrează pofta.
Să nu te înşele pe tine frumuseţea femeii, căci afundă mai rău decât valurile mării.

Ce te mândreşti, omule, fiind lut şi gunoi? Ce-ţi înalţi grumazul cel după puţin timp putred?

Izgoneşte nepăsarea cu rugăciunea şi ia aminte cu acrivie la cuvintele spuse din cele ce se citesc.

Omul sărac învistiereşte bogăţie în cer, aşteptând fericita nădejde şi bunurile cele mai înainte rânduite.

Adu-ţi aminte, omule, că astăzi sau mâine ai a vedea cerurile şi a-i privi pe îngeri şi a sta înaintea înfricoşătorului scaun de judecată a lui Hristos.

Indemn la Duminica Tomei

 

*Duminica Tomei este o duminică a întăririi în credință. Vrem să ne simțim mai aproape de Hristos, precum altădată Sfântul Apostol Toma. Îl rugăm pe Dumnezeu ca în suferințele noastre să ne ducem cu gândul la Pătimirile Domnului, iar în bucurii să avem o simțire mai profundă a Învierii. Putem cerceta, căuta, cere mai mult lui Dumnezeu spre a fi mai credincioși! Nu îndoiala de o clipă Îl mâhnește pe Hristos, ci încăpățânarea de a contesta ce este spre binele nostru. Să fim, dar, statornici în cele bune!

Indemn de lasare in voia lui Dumnezeu

 *Dragii mei, suntem ocrotiți și binecuvântați de Dumnezeu! „Să nu vi se tulbure inima! Aveți credință în Dumnezeu!” Dumnezeu ne poartă de grijă. Să nu ne lăsăm tulburați de cele ce se pot întâmpla, ci să alergăm mai mult către El! Circulă tot felul de mesaje care aduc panică. Nu cred că este de folos să le trimitem sau să le citim. Noi să facem ce trebuie: voia lui Dumnezeu! Când lui Noe i s-a vorbit despre potop, i s-a dat și scăparea: corabia. Și noi avem această scăpare, această corabie: Biserica. Lăsăm valurile în voia lui Dumnezeu. Noi strigăm către El și încercăm să fim mai buni!

Indemn pentru „trei zile de bunatate”

 „Trei zile de bunătate” este o întâmplare adevărată, publicată în revista Familia ortodoxă. Un bătrân călugăr, a cărui „blândețe te fermeca” și al cărui glas era „rază, umbră, lacrimă”, i-a dat unei bolnave de cancer ca singur leac: apusul de soare, cântecul șoptit, râsul de copil și mai presus de toate, iertarea. 

      Așadar, vă îndemn la trei zile de bunătate: apus de soare, cântec șoptit, râs de copil și... iertare. Să iertăm pe toată lumea. Să fim plini de îngăduință și răbdare. Dacă nu reușim trei zile la rând, o luăm de la capăt, până ne reușește deplin.

Indemn de la...duhovnic

 

*Multe sunt nevoile credincioșilor mei. De puține ori îndrăznesc să își spună durerile duhovnicului. Nu întotdeauna reușesc să mă ridic la înălțimea așteptărilor, nu pot ajuta cât este nevoie! Ce este de făcut? Să ne luptăm împreună! Îmi iubesc credincioșii, dar sunt conștient că nu i-am ajutat pe toți să simtă aceasta. Uneori, timpul nu îmi ajunge să fac ce trebuie pentru ei, alteori mă rog și cred că s-au mai rezolvat din probleme sau... sunt neputincios! Îndrăzniți să cereți sprijinul duhovnicului și... iertați-l!

Urare in Duminica Mironositelor - Ziua femeii crestine

 „Nu este bine să fie omul singur pe pământ”. De aceea Dumnezeu i-a dăruit bărbatului un ajutor atât de potrivit: FEMEIA! Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru gingășia, curăția, credința, dragostea și priceperea creștinelor noastre! Ne bucurăm și că au pe cine ajuta și ne rugăm să fie prețuite mai mult. Așadar, un gând bun și pentru creștinii noștri! Ce am face unii fără alții?

     Vă transmit dragostea mea, atât cât este și cât pot să vă dăruiesc, vă transmit bucuria mea, pacea mea, răbdarea mea, atât cât am, și vă doresc să le aveți mai mult decât mine!

     La mulți ani!

Indemn

 „Dacă nu facem cât vrea Dumnezeu, să facem măcar cât vrem noi! Tot este un pas! Lucrând câte ceva pentru Dumnezeu, inima noastră se va mări, se va umple de Dumnezeu și, din preaplinul ei, se va revărsa ca un izvor nesecat de binefaceri asupra acestei lumi pe care Domnul a făcut-o din dragoste pentru noi. Să începem a lucra mai mult pentru suflet! Astfel, ne putem schimba viața și dobândi Viața!

Indemn la rugaciune pentru semeni

 La îndemnul unora dintre tinerii noștri, am hotărât să fim mai uniți și să încercăm să îi susținem mai mult pe cei care trec prin diferite încercări. Ne vom uni în rugăciune, în sfătuire și în implicare. Unii dintre credincioși ar vrea, de pildă, să renunțe la alcool. Nu se simt însă puternici. Fără a fi necesară nominalizarea lor, seara, după slujba vecerniei, care începe la ora 18.00, ne vom ruga pentru ei. Îi așteptăm pe cei care doresc să se roage pentru alții sau care au problema legată de alcool. Cei care nu pot veni se vor ruga de acasă, începând cu ora 19.00. O astfel de întâlnire se va organiza periodic, în funcție de nevoi.

Invatatura pentru ziua de nastere

      Există o reținere a unora de a serba ziua de naștere. Este oare nepotrivit să marchezi în fiecare an ziua în care Dumnezeu te-a adus la viață? Sau ziua în care ai fost botezat, te-ai cununat, ai devenit preot etc.? Cei cu rezerve spun că se pune în centrul atenției cel sărbătorit și că astfel s-ar putea să cadă în mândrie. Atunci să nu îi mai spunem niciodată un cuvânt de încurajare, de prețuire, de mulțumire? Să încercăm în toate să fim cu Dumnezeu, și noi, și cel sărbătorit! Atunci toate se împlinesc altfel! Dacă ținem cont de acele rezerve, nu ar mai trebui serbată nici ziua onomastică...

    De fapt, ziua de naștere, ziua numelui și altele de acest fel sunt prilejuri de a fi cu Dumnezeu și de a ne bucura în comuniune! Există și o rugăciune care se citește la ziua numelui, dar și la ziua de naștere. Să nu uităm că sărbătorim Nașterea Domnului, a Maicii Domnului, a Sfântului Ioan Botezătorul etc. Să trăim și noi așa încât viața noastră să fie spre slava lui Dumnezeu, spre folosul și mântuirea noastră și...a altora. Aprinderea lumânărilor într-un tort să aibă un sens duhovnicesc! Nu trebuie să îmi pun o dorință stingând lumânări! Să îi spun dorințele lui Dumnezeu aprinzând o lumânare și strigând: Doamne, fie voia Ta! Așadar, sărbătorim cu Dumnezeu!

Acatist către Dumnezeu Tatăl pentru cei adormiţi

 

Rugăciunile începătoare:

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate plinești, vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori). Slavă… Şi acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Troparele de umilință

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.

Slavă…

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumne­zeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum…

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Crezul

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat; Și a înviat a treia zi după Scripturi; Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui; Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Și într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Slavă… Și acum…

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumne­zeul nostru (cu trei închinăciuni).

Apoi Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu se va îndrepta înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă… Și acum…

Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori)

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).

Condacul 1

 

Cel ce cu iconomia Ta cea nepătrunsă ai pregătit pacea spre binele cel veşnic, hotărând tuturor vremea şi felul sfârşitului, iartă-le Doamne păcatele celor din veac adormiţi, primeşte-i în locaşul luminii şi al bucuriei şi deschide-le braţele părinteşti. Milostive auzi-ne şi pe noi, cei care le facem pomenirea şi strigăm: Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Icosul 1

 

Pe Adam cel căzut şi tot neamul izbăvindu-l de pierzarea cea veşnică, ai trimis în lume, Doamne, pe Fiul Tău, răsărindu-ne viaţa veşnică prin Crucea şi Sfânta Înviere a Lui. Spre mila Ta nădăjduim, aşteptăm Împărăţia cea nestricăcioasă a slavei, cerem Împărtăşirea la Domnul a celor adormiţi şi ne rugăm:

Tatăl nostru, fă să uite ei toate scârbele şi întristările pământeşti!

Tatăl nostru, grăieşte lor: Păcatele vi s-au iertat!

Tatăl nostru, veseleşte sufletele celor ce s-au chinuit în valurile vieţii!

Tatăl nostru, mângâie-i la sânul Tău, precum îşi mângâie mama copiii!

Tatăl nostru, primeşte-i în limanul cel fericit şi liniştit şi deschide-le cămările Îngerilor şi ale Sfinţilor!

Tatăl nostru, pe părinţii şi pe fraţii noştri cei adormiţi învredniceşte-i veşnicilor Tale bunătăţi!

Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Condacul 2

 

Cuviosul Macarie, fiind luminat de strălucirea Celui Preaînalt, a auzit glas de la un popă idolesc: Când vă rugaţi voi creştinii, pentru cei ce se chinuiesc în iad, au bucurie şi păgânii! Este minunată puterea rugăciunilor pentru cei adormiţi! Cele de dedesubt prin acestea se luminează şi se bucură toţi, chiar şi cei necredincioşi, când pentru toată lumea cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul 2

 

Ne amintim de cuvântul Sfântului Isac Sirul, care spune: Inima care iubeşte oamenii şi dobitoacele se roagă întotdeauna cu lacrimi, ca toată zidirea să se curăţească! Cu îndrăznire cerem şi noi de la Dumnezeu ajutor pentru toţi cei din veac adormiţi, spunând unele ca acestea:

Tatăl nostru, uşurează întristarea părinţilor pentru pierderea fiilor!

Tatăl nostru, fă ca cei care nu Te-au cunoscut pe Pământ, să Te cunoască măcar în Cer!

Tatăl nostru, miluieşte-i pe toţi cei care au fost îngropaţi fără rugăciuni!

Tatăl nostru, primeşte-i în locaşurile Tale pe cei care au murit năpraznic, de necaz sau de bucurie!

Tatăl nostru, celor ce mor trimite-le pacea şi odihna Sfinţilor şi dă-le nădejdea întâlnirii în Sionul Ceresc!

Tatăl nostru, pentru rugăciunile celor care au pătimit fără vină, iartă-i pe cei păcătoşi!

Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Condacul 3

 

Vinovaţi suntem de necazurile lumii, de suferinţele făpturilor necuvântătoare şi de suferinţele copiilor nevinovaţi, că prin căderea omului s-a distrus fericirea şi frumuseţea făpturii. Tu, Cel Mare dintre suferinzii cei nevinovaţi, Tu singur ai putere a ierta tuturor! Iartă şi întoarce lumii fericirea cea de demult, ca şi cei morţi şi cei vii să afle pacea Ta strigând: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul 3

 

Lumină lină, Răscumpărătorule al tuturor, auzim oftarea Ta pe Cruce pentru vrăjmaşii Tăi: Tată iartă-le păcatul! În numele iertării tuturor ne rugăm Tatălui pentru veşnica odihnă a vrăjmaşilor Tăi şi ai noştri.

Tatăl nostru, iartă-i pe cei care au vărsat sângele nevinovat!

Tatăl nostru, iartă-i pe cei care şi-au făcut bunăstarea lor pe lacrimile aproapelui!

Tatăl nostru, nu-i judeca pe cei care ne-au asuprit pe noi cu clevetire şi cu nedreptate!

Tatăl nostru, răsplăteşte-i cu milă pe toţi cei asupriţi de noi!

Tatăl nostru, fă ca această rugăciune pentru ei să fie primită drept taină a împăcării!

Tatăl nostru, rupe zapisul păcatelor părinţilor noştri şi al fraţilor noştri răposaţi!

Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Condacul 4

 

Mântuieşte-i Doamne, pe cei care s-au sfârşit în suferinţe grele prin ucideri, îngropaţi de vii, prăpădiţi de grindină, de ger sau din cădere de la înălţime. Pentru întristarea sfârşitului lor dăruieşte-le bucuria Ta nesfârşită şi veşnică, ca să binecuvânteze vremea lor de suferinţă ca timp al răscumpărării lor, cântând: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul 4

 

Doamne dăruieşte mila Ta cea nesfârşită tuturor celor cărora le-ai dat viaţă grea din fragedă tinereţe, celor cărora le-ai dat cununa de spini, celor care nu au cunoscut fericirea pământească. Răsplăteşte-le cu razele iubirii Tale nesfârşite dincolo de mormânt; iar noi Te rugăm aşa:

Tatăl nostru, răsplăteşte tuturor celor care au murit sub sarcinile grele ale ostenelilor!

Tatăl nostru, primeşte în cămările Raiului pe adormiţii prunci şi pe fecioare!

Tatăl nostru, învredniceşte-i veseliei la cina Fiului Tău!

Tatăl nostru, odihneşte-i pe cei singuratici, orfani şi străini, pentru care nu se roagă nimeni!

Tatăl nostru, să se şteargă păcatele lor cu razele calde ale atotiertării Tale!

Tatăl nostru, dăruieşte-le robilor Tăi adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, haina albă a biruinţei!

Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Condacul 5

 

Doamne ai dăruit neamului omenesc moartea, ca cel de pe urmă mijloc de înţelegere şi de pocăinţă. Cugetând la groaznica Judecată se descoperă deşertăciunile pământeşti, pornirile trupeşti se liniştesc, mintea semeaţă se smereşte, dreptatea cea veşnică se descoperă; că şi păcătoşii cei îndărătnici în credinţă când sunt pe patul de moarte mărturisesc că este Dumnezeu! Pentru aceea ei veşnic cer îndurarea Ta strigând: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul 5

 

Părinte Atotîndurat, Tu luminezi ziua cu Soarele, Tu îndulceşti Pământul cu roade, Tu veseleşti lumea cu frumuseţea, precum le dai prietenilor aşa le dai şi vrăjmaşilor Tăi. Credem că şi dincolo de mormânt, în veşnicie, îndurarea Ta este nesfârşită şi pentru rugăciunile noastre îi miluieşti chiar pe păcătoşii cei cu totul lepădaţi; şi de aceea ne rugăm Ţie:

Tatăl nostru, ne întristăm pentru hulitorii de sfinţenie şi pentru fărădelegile lor!

Tatăl nostru, fă să fie şi asupra lor Voia Ta cea de mântuire!

Tatăl nostru, fie-Ţi milă de cei răniţi cu necredinţa cea pierzătoare!

Tatăl nostru, mântuieşte-i pe cei care s-au pierdut în păcate grele, întunecate şi fără de pocăinţă!

Tatăl nostru, fă să se stingă flacăra necredinţei lor în marea bunătăţii Tale!

Tatăl nostru, Biruitorul iadului, izbăveşte-i de osândirea în iad pe adormiţii părinţi şi fraţi ai noştri!

Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Condacul 6

 

Este grozav întunericul sufletului depărtat de Dumnezeu, chinuit de conştiinţă, de scrâşnirea dinţilor, de focul cel nestins, de viermele cel neadormit! Tremur gândind că acela va fi şi locul meu. Pentru mine însumi mă rog şi pentru cei care suferă în iad, ca să se pogoare peste ei rouă cu răcoreală; şi-I cânt Lui Dumnezeu: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul 6

 

Unde era să răsară lumina Ta, Hristoase Dumnezeule, dacă nu peste cei care şedeau în întuneric şi în umbra morţii? De aceea Te şi pomenesc sufletele din iad. Pogoară-Te din nou în cele mai de jos ale Pământului şi scoate-i întru bucurie pe cei care s-au despărţit de Tine cu păcatele, însă de Tine nu s-au depărtat. În Numele Fiului şi al Duhului, ne rugăm Tatălui:

Tatăl nostru, fiii Tăi se chinuiesc, Te rugăm miluieşte-i!

Tatăl nostru, grele sunt păcatele lor, dar îndurarea Ta este mare!

Tatăl nostru, Tu L-ai trimis pe Fiul Tău să-i mântuiască pe cei păcătoşi!

Tatăl nostru, cercetează necazul cel amar al sufletelor care s-au depărtat de Tine!

Tatăl nostru, miluieşte-i pe cei care, din neputinţă, au prigonit adevărul!

Tatăl nostru, iubirea Ta să fie nu foc, ci răcoreală din Rai!

Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Condacul 7

 

Doamne, voind să dai ajutor celor adormiţi, le-ai îngăduit ca în vis şi prin vedenii să se arate celor vii, ca aceştia pomenindu-i cu dragoste pe cei adormiţi să facă în amintirea lor fapte bune şi nevoindu-se cu credinţă, să strige cu dragoste: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul 7

 

Biserica Lui Hristos înalţă rugăciuni pentru cei adormiţi, în toată lumea, în fiecare zi, la orice ceas. Păcatele lumii se curăţesc cu Sângele curăţitor al Mielului Lui Dumnezeu. Sufletele celor adormiţi se ridică din moarte la viaţă şi de pe Pământ la Cer, cu puterea rugăciunilor de la Altarul Domnului. De aceea spunem:

Tatăl nostru, fie mijlocitoare Sfânta Biserică pentru cei adormiţi, ca să le facă scară către Cer!

Tatăl nostru, îndură-Te de ei, pentru solirea Preasfintei Fecioare şi a tuturor Sfinţilor!

Tatăl nostru, curăţeşte-i pe cei pentru care credincioşii strigă către Tine ziua şi noaptea!

Tatăl nostru, pentru nerăutatea pruncilor iartă-i pe părinţii lor, pentru lacrimile maicilor iartă păcatele fiilor!

Tatăl nostru, primeşte milosteniile şi rugăciunile noastre, ca împlinire la faptele lor bune!

Tatăl nostru, să fie Sângele Fiului Tău izvor de viaţă pentru cei cărora le facem pomenirea!

Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Condacul 8

 

Lumea întreagă se înfătişează ca un sfânt mormânt obştesc. Pretutindeni se găseşte praful fraţilor şi al părinţilor noştri, zidiţi după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu, rudenii ale noastre întru Adam. Tu singur eşti Acela care fără încetare ne-ai iubit pe noi! Iartă-i şi pe toţi cei care au murit de la început şi până acum, ca să cânte ei iubirii Tale de oameni: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul 8

 

Vine ziua vaiului ca un foc arzător, ziua înfricoşată a Judecăţii de pe urmă. Se vor descoperi cele ascunse ale oamenilor şi se va deschide Cartea cunoştinţei. Sfântul Apostol Pavel strigă: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu mai înainte de acea zi! Doamne ajută-ne şi, cu lacrimile celor vii, împlineşte neajunsurile celor adormiţi, când ne rugăm Ţie:

Tatăl nostru, în ceasul Judecăţii învredniceşte-i pe ei şi pe noi de mila Ta aducătoare de bucurie!

Tatăl nostru, încununează-i cu slavă pe cei ce au suferit munci pentru Tine şi pentru aproapele!

Tatăl nostru, dăruieşte-le odihna Ta celor curăţiţi prin necazurile lumii acesteia pământeşti!

Tatăl nostru, primeşte-i pe cei care s-au mântuit în cinul călugăresc şi în cel mirenesc!

Tatăl nostru, primeşte-i pe păstorii cei cucernici, împreună cu fiii lor cei duhovniceşti!

Tatăl nostru, să-L întâmpine robii Tăi pe Mirele Hristos cu făclii aprinse!

Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Condacul 9

 

Binecuvântaţi şi nu pierdeţi timpul ce trece repede! Fiecare ceas, fiecare clipă ne apropie de mormânt. Albirea părului, slăbirea puterii sunt vestitoare ale lumii viitoare, sunt martorii stricăciunii pământeşti. Ne vestesc că totul trece şi se apropie fericirea veşnică unde nu sunt lacrimi şi suspine, ci numai cântare de biruinţă: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul 9

 

După cum toamna copacii se despoaie de frunze, aşa şi viaţa noastră merge spre cădere, cu fiecare an, cu fiecare lună. Floarea tinereţii se veştejeşte, lumina bucuriilor se stinge, bătrâneţea cea grea se apropie, prietenii mor, cei de aproape se depărtează! Voi, cei care eraţi cândva tineri, plini de bucurie şi de fericire, unde sunteţi acum? Mormintele voastre zac fără glas! Dar sufletele lor sunt în mâna Ta, Doamne, şi de aceea grăim aşa:

Tatăl nostru, îngrijirea pentru lumea cea de dincolo de mormânt ne cheamă la rugăciune!

Tatăl nostru, fă să se şteargă pentru totdeauna vremea despărţirii, ca noi să fim una cu Tine!

Tatăl nostru, luminează cu soare frumos şi încălzeşte locaşurile celor adormiţi!

Tatăl nostru, învredniceşte-ne de bucuria întâlnirii cu ei în Ceruri!

Tatăl nostru, întoarce celor răposaţi curăţia pruncilor, prin bunătatea de suflet a celor tineri!

Tatăl nostru, fă ca să le fie lor viaţa cea veşnică, luminată sărbătoare a Paştilor!

Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Condacul 10

 

La mormintele rudelor noastre ne curg lacrimile ca picăturile de ploaie şi cu nădejde ne rugăm: Adevereşte-ne Doamne, cum că i-ai iertat pe toţi! Spune-ne că îi primeşti în locaşurile bucuriei! Descoperă-ne aceasta în taina sufletului, ca smerindu-ne să-Ţi cântăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul 10

 

Îmi îndrept privirea în depărtare pe calea vieţii trecute şi văd o mulţime din cei care au răposat din prima zi şi până acum, binefăcători ai mei; şi cu îndatorată dragoste strig unele ca acestea:

Tatăl nostru, miluieşte-i pe toţi cei care mi-au dorit şi mi-au făcut mie bine!

Tatăl nostru, învredniceşte-i măririi Tale pe părinţii, şi pe fraţii noştri, şi pe cei de aproape!

Tatăl nostru, mântuieşte-i pe cei care mi-au binevestit mie cuvântul Tău!

Tatăl nostru, măreşte-i pe cei ce m-au învăţat să Te iubesc sau m-au povăţuit cu pilda vieţii lor sfinte!

Tatăl nostru, îndulceşte-i cu tainică mană pe cei care m-au ajutat în zilele grele!

Tatăl nostru, Împărăţia Ta nu are sfârşit, fă să intre şi cei adormiţi întru bucuria Ta!

Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Condacul 11

 

Moarte, întunecarea şi frica cea dinainte dispar! De acum înainte tu ne împreunezi nedespărţit cu Dumnezeu! Tu eşti o mare odihnă! Apostolul strigă: Doresc să mor ca să fiu împreună cu Hristos! Drept aceea privind la moarte ca la o minunată aşteptare şi viaţă, strigăm: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul 11

 

Vor învia, se vor scula cei din morminte şi se vor bucura cei de pe pământ, că atunci se vor scula trupuri duhovniceşti preamărite, nestricăcioase, luminate. Oase uscate auziţi cuvântul Domnului: Îmbrăcaţi-vă cu vine, acoperiţi-vă cu piele, sculaţi-vă din cărunteţea vremurilor trecute că sunteţi răscumpărăţi cu Sângele Fiului Lui Dumnezeu! Prin moartea Lui sunteţi înviaţi! A venit peste voi Lumina Învierii! Slăvind această taină să zicem:

Tatăl nostru, descoperă-le acum tot adâncul iubirii Tale!

Tatăl nostru, Tu le-ai descoperit lumina soarelui şi luna cea liniştită!

Tatăl nostru, fă-i să vadă acum şi slava Sfinţilor Îngeri, care sunt pară de foc!

Tatăl nostru, Tu i-ai îndulcit cu frumuseţea răsăritului şi a apusului de soare!

Tatăl nostru, fă-i să vadă acum şi lumina veşnicei Tale Dumnezeiri!

Tatăl nostru, tot sufletul să fie luminat, ca steaua dimineţii şi ca luceafărul zorilor!

Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Condacul 12

 

Carnea şi sângele nu moştenesc Împărăţia Lui Dumnezeu. Cât timp petrecem în trup, suntem despărţiţi de Hristos şi dacă nu murim, nu putem învia pentru veşnicie! Se cade dar ca trupul stricăcios să se îmbrace întru nestricăciune, iar muritorul să se lumineze cu nemurirea, ca în lumina zilei neînserate neîncetat să cânte: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

 

Icosul 12

 

Aşteptăm bucuria întâlnirii cu Domnul! Aşteptăm razele luminoase ale Sfintei Învieri! Aşteptăm scularea din morminte a celor apropiaţi ai noştri şi îmbrăcarea celor morţi cu viaţa veşnică, prin preschimbarea întregii făpturi! Atunci vom striga Ziditorului unele ca acestea:

Tatăl nostru, Tu ai zidit lumea spre biruinţa bucuriei şi a binelui!

Tatăl nostru, din adâncul păcatului ridică-ne şi pe noi la sfinţenie!

Tatăl nostru, dăruieşte-le celor răposaţi să se împărtăşească împreună cu Tine în veşnicie!

Tatăl nostru, fă să le fie lor Domnul Iisus Hristos Lumină pururea aprinsă!

Tatăl nostru, dă-ne ca împreună cu ei să prăznuim Sfintele Paşti ale nestricăciunii!

Tatăl nostru, nu Te despărţi de robii Tăi până la sfârşit!

Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Condacul 13 

 

O, Preaîndurate Părinte, Cel ce eşti fără de început şi voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască, Cel ce L-ai trimis la cei pierduţi pe Dumnezeiescul Tău Fiu şi ai turnat peste ei Duhul Cel de Viaţă Dătător, miluieşte, iartă, şi mântuieşte pe rudeniile noastre şi pe toţi cei din veac adormiţi, iar cu solirile lor cercetează-ne pe noi, ca împreună cu ei să-Ţi cântăm Ţie, Dumnezeule Atotfăcător, Mântuitor şi Mângâietor: Aliluia! Aliluia! Aliluia! (de 3 ori) 

 

Icosul 1

 

Pe Adam cel căzut şi tot neamul izbăvindu-l de pierzarea cea veşnică, ai trimis în lume, Doamne, pe Fiul Tău, răsărindu-ne viaţa veşnică prin Crucea şi Sfânta Înviere a Lui. Spre mila Ta nădăjduim, aşteptăm Împărăţia cea nestricăcioasă a slavei, cerem Împărtăşirea la Domnul a celor adormiţi şi ne rugăm:

Tatăl nostru, fă să uite ei toate scârbele şi întristările pământeşti!

Tatăl nostru, grăieşte lor: Păcatele vi s-au iertat!

Tatăl nostru, veseleşte sufletele celor ce s-au chinuit în valurile vieţii!

Tatăl nostru, mângâie-i la sânul Tău, precum îşi mângâie mama copiii!

Tatăl nostru, primeşte-i în limanul cel fericit şi liniştit şi deschide-le cămările Îngerilor şi ale Sfinţilor!

Tatăl nostru, pe părinţii şi pe fraţii noştri cei adormiţi învredniceşte-i veşnicilor Tale bunătăţi!

Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Condacul 1

 

Cel ce cu iconomia Ta cea nepătrunsă ai pregătit pacea spre binele cel veşnic, hotărând tuturor vremea şi felul sfârşitului, iartă-le Doamne păcatele celor din veac adormiţi, primeşte-i în locaşul luminii şi al bucuriei şi deschide-le braţele părinteşti. Milostive auzi-ne şi pe noi, cei care le facem pomenirea şi strigăm: Tatăl nostru, Iubirea cea Nemărginită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi!

 

Rugăciune către Dumnezeu

 

Doamne, îngenunchez înaintea Ta cu inima înfrântă şi zdrobită şi-Ţi încredintez ceasul din urmă al vieţii mele şi ceea ce urmează după aceea. Când picioarele mele slăbite mă vor face să înţeleg că viaţa mea se apropie de sfârşit: Doamne ai milă de mine! Când ochii mei slăbiţi şi tulburaţi de apropierea morţii, vor privi stăruitor către Tine: Doamne ai milă de mine! Când mâinile mele tremurânde şi amorţite, nu vor mai putea ţine crucea Ta şi fără voie o voi lăsa să cadă peste patul durerii mele: Doamne ai milă de mine! Când obrazul meu palid şi buzele mele uscate vor produce teamă şi compătimire celor din jurul meu, vestind apropierea sfârşitului meu: Doamne ai milă de mine! Când urechile mele nu vor mai auzi vorbele oamenilor, ci vor asculta glasul Tău care va rosti Judecata de care va depinde soarta mea: Doamne ai milă de mine! Când gândurile mele se vor întuneca de frica morţii, iar sufletul meu se va lupta cu duhul întunericului, care va vrea să mă acopere, pentru a pierde îndurarea Ta şi să cad în chinurile deznădejdii: Doamne ai milă de mine! Când inima mea obosită abia va mai bate, luptându-se cu vrăjmaşii mântuirii mele: Doamne ai milă de mine! Când voi vărsa lacrimile cele din urmă, semn al nimicniciei mele, primeşte-le ca pe o jertfă de pocăinţă şi în clipele acelea: Doamne ai milă de mine! Când cei din jurul meu, simţind sfârşitul vieţii mele, Te vor chema în ajutorul meu: Doamne ai milă de mine! Când simţurile mele nu vor înţelege ce se petrece în jurul meu şi voi fi în chinurile morţii: Doamne ai milă de mine! Când sufletul meu va părăsi lumea, lăsându-mi trupul fără de viaţă, primeşte întoarcerea fiinţei mele la Tine ca pe o jertfă ce Ţi se cuvine şi Te rog: Doamne ai milă de mine! Când sufletul meu se va înfăţişa înaintea Ta şi va vedea negrăita strălucire a Dumnezeirii Tale, nu-l depărta de la Tine, ci primeşte-l în cereştile Tale locaşuri, ca în veci să Te slăvească! Amin!

,, Vor veni astfel de timpuri, când lumea va fi toată cuprinsă de nebunie, aşa încât nebunii îi vor considera nebuni pe cei întregi la minte, pentru că nu sunt asemenea lor ." Sfântul Antonie cel Mare

 

Orice păcat este păcat pentru că face rău celuilalt. Toate cele 7 patimi mari aduc atingere celor care ne iubesc. Invidia, mînia, curvia, beția, iubirea de bani sau lenea, toate aduc suferință celor din jurul nostru. Nimeni nu se duce în pustie să bea, să lenevească și să urască, toți o fac între oameni. În pustie se duc doar cei care doresc să se purifice și să nu mai facă rău celorlalți prin patimile lor. Orice păcat este o formă de egoism, orice virtute este un dar pentru ceilalți. Savatie Baștovoi

 Orice păcat este păcat pentru că face rău celuilalt. Toate cele 7 patimi mari aduc atingere celor care ne iubesc. Invidia, mînia, curvia, beția, iubirea de bani sau lenea, toate aduc suferință celor din jurul nostru. Nimeni nu se duce în pustie să bea, să lenevească și să urască, toți o fac între oameni. În pustie se duc doar cei care doresc să se purifice și să nu mai facă rău celorlalți prin patimile lor. Orice păcat este o formă de egoism, orice virtute este un dar pentru ceilalți.Trebuie să te descoperi pe tine. Sînt tot mai rari oamenii cu care să poți comunica. Ia de la fiecare ce are bun. Bucură-te de orice întîlnire. Nu cere prea mult de la oameni. Nici măcar de la preoți. Prețuiește iubirea. Și nu uita că a da este mai fericit decît a primi.
Savatie Baștovoi

Rugăciunea ce te ajută să faci copii

 O, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie, mare nevoitorule si cald folositorule, apuca inainte cu sfintele tale rugaciuni cele catre milostivul Dumnezeu, roaga-te, imblanzeste-L, fa-L milostiv noua celor ce cadem cu umilinta la tine, cela ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului, ranindu-te de focul dragostei Lui, ai parasit toate desertaciunile lumesti ca pe niste gunoaie, Lui ai urmat cu toata dragostea, iubindu-L mai mult decat pe toate bunatatile cele trecatoare ale lumii acesteie.

Pentru ca luminandu-ti ochii sufletului tau, cu toata inima ai slujit ca un inger in trup, Lui, care te-a si preamarit dupa multele tale trude si osteneli cu darul minunilor Sale in viata si dupa moarte, caci asa preamareste Dumnezeu pe cei ce-L maresc cu lauda si fapte bune.

Asadar, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie, ca cel ce in cer fiind neincetat te rogi cu Preacurata Maica a lui Dumnezeu si cu toti sfintii pentru intarirea sfintelor lui Dumnezeu Biserici, a bunilor conducatori si a supusilor lor, ca sa asculte de legile tarii, pentru intarirea fratilor si a

tot clerul ortodox si cinul calugaresc si pentru mantuirea tuturor dreptcredinciosilor crestini din toata lumea, roaga-te si pentru noi ca sa fim aparati de vrasmasii vazuti si nevazuti, fii solitor si rugator pentru noi catre Domnul Dumnezeu.

Izbaveste-ne de toata ispita neasteptata si de muncile cele vesnice, ca sa aflam mila in ziua Infricosatei Judecati si sa ne invrednicim acelor nespuse bunatati, privind si preamarind Lumina cea preadulce si desfatata a fetei Preamilostivului Dumnezeu, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh in veci. Amin.

Rugăciune făcătoare de minuni către Sfântul Eftimie cel Mare, izbăvitorul de boli grele

 

"O, Sfinte Preacuvioase Părinte Eftimie, mare nevoitorule și cald folositorule, apucă înainte cu sfintele tale rugăciuni cele către milostivul Dumnezeu, roagă-te, îmblânzește-L, fă-L milostiv nouă celor ce cădem cu umilință la tine, cela ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului, rănindu-te de focul dragostei Lui, ai părăsit toate deșertăciunile lumești că pe niste gunoaie, Lui ai urmat cu toață dragostea, iubindu-L mai mult decât pe toate bunătățile cele trecătoare ale lumii acesteie.

Pentru că luminandu-ți ochii sufletului tău, cu toață inima ai slujit că un înger în trup, Lui, care te-a și preamărit după multele tale trude și osteneli cu darul minunilor Sale în viață și după moarte, căci așa preamărește Dumnezeu pe cei ce-L măresc cu laudă și fapte bune.

Așadar, Sfinte Preacuvioase Părinte Eftimie, că cel ce în cer fiind neîncetat te rogi cu Preacurata Maica a lui Dumnezeu și cu toți sfinții pentru întărirea sfintelor lui Dumnezeu Biserici, a bunilor conducători și a supușilor lor, că să asculte de legile ţării, pentru întărirea fraților și a tot clerul ortodox și cinul călugăresc și pentru mântuirea tuturor dreptcredinciosilor creștini din țoață lumea, roagă-te și pentru noi că să fim apărați de vrășmașii văzuți și nevăzuți, fii solitor și rugător pentru noi către Domnul Dumnezeu.

Izbăvește-ne de toată ispita neașteptată și de muncile cele veșnice, că să aflam mila în ziua Înfricoșatei Judecați și să ne învrednicim acelor nespuse bunătăți, privind și preamărind Lumina cea preadulce și desfătata a fetei Preamilostivului Dumnezeu, a Tatălui și a Fiului și a Sfanțului Duh în veci. Amin. Și se face otpustul"

Acatistul Sfantului Eftimie cel Mare

 ⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏

Dupa rugaciunile incepatoare:

Condacul 1:

Preacuviosului si de Dumnezeu purtatorului Parintelui nostru celui minunat intru fapte vrednice de fericire, cantari de lauda sa-i impletim noi, fii sai. Luminatorului pustiei si povatuitorului calugarilor cu fapta si cu cuvantul, ca celui ce are indrazneala catre Domnul, sa-i strigam :
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie !

Icosul 1 :

Inger intre oameni pe pamant ai petrecut, Parinte Eftimie, inaltandu-te in sus cu aripile smereniei, Preacuvioase, pentru care de la toti auzi unele ca acestea :Bucura-te, inger pamantesc ;Bucura-te, omule ceresc ;Bucura-te, inaltimea faptelor bune ;

Bucura-te, a smereniei inaltime ;
Bucura-te, al monahilor indreptatorule ;
Bucura-te, al tuturor povatuitorule ;
Bucura-te, ca infranare ai savarsit ;
Bucura-te, ca poftele le-ai biruit ;
Bucura-te, parinte al parintilor ;
Bucura-te, partasule al pustnicilor ;
Bucura-te, ca de tine s-au bucurat ingerii ;
Bucura-te, ca de tine s-au veselit cetele dreptilor ;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie !

Condacul al 2-lea :

Cu lumina cea neapropiata luminat fiind tu, cum vom incepe a lauda minunatele tale fapte de care si ingerii s-au mirat, noi, cei din tarana si supusii tuturor patimilor ? Ci biruiti de dragostea cea catre tine, Preacuvioase Parinte, te laudam, cantandu-I lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 2-lea :

Ca un soare ai stralucit in pustietati, Parinte Eftimie, cu invataturile luminand pe cei ce veneau la tine cu suflet neindoit ; pentru aceasta auzi de la toti asa :
Bucura-te, cel plin de darul Preasfantului Duh ;
Bucura-te, cel ce cu lumina cea neapropiata ai fost stralucit ;
Bucura-te, precum un soare ai luminat ;
Bucura-te, ca izvoare de mantuire in pustie ai aratat ;
Bucura-te, ca prin tine multi s-au mantuit ;
Bucura-te, ca stalp cu chipul focului te-ai aratat ;
Bucura-te, ca negura patimilor cu lumina cunostintei ai gonit ;
Bucura-te, ca Domnului cu suflet arzator ai slujit ;
Bucura-te, cel ce mult te-ai nevoit ;
Bucura-te, ca tuturor pilda de fapte bune ai devenit ;
Bucura-te, ca mai intelept decat toti inteleptii lumii acesteia te-ai dovedit ;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Eftimie !

Condacul al 3-lea :

Afierosit lui Dumnezeu din pantecele Maicii Tale ca un alt Samuil, Parinte Eftimie, dupa numele tau te-ai facut mangaiere credinciosilor, calugarilor toiag de intarire, ajutor celor ce canta : Aliluia !

Icosul al 3-lea :

Veseliti-va ! A zis parintilor tai ingerul Domnului - ca prunc se va naste voua, numit cu numele ‘veseliei’ – si apoi te-ai zamislit in pantece, aducandu-le lor fagaduinta si din pruncie cu rugaciunea te-ai hranit. Pentru care auzi de la noi unele ca acestea :
Bucura-te, ca mai inainte de a te naste Domnului ai fost afierosit ;
Bucura-te, ca prin rugaciunea parintilor tai ai fost daruit ;
Bucura-te, ca si ingerul in vedenie le-a zis lor : ‘ veseliti-va’ ;
Bucura-te, ramura binecrescuta ;
Bucura-te, cel numit cu numele veselie ;
Bucura-te, pazitorule al curatiei ;
Bucura-te, ca, prin tine, veselie sfintele biserici au luat ;
Bucura-te, ca nascandu-te maica ta de nerodire si intristare s-a izbavit ;
Bucura-te, ca si ea, dupa moartea tatalui tau, Domnului a slujit ;
Bucura-te, ca diaconita a fi s-a invrednicit ;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie !

Condacul al 4-lea :

Din cea stearpa nascandu-te, lucrator mult roditor de buna rodire duhovniceasca te-ai aratat, taind spinii paganatatii, Preacuvioase, si dumnezeiasca samanta a bunei credinte aruncand, cantai : Aliluia !

Icosul al 4-lea :

Nasterea ta, Preacuvioase Parinte Eftimie, a fost vestita mai inainte de vreme de ingerul cel trimis, ca odinioara la Zaharia, care din pantecele sterp al Elisabetei a odraslit pe Ioan, caruia urmator te-ai aratat ; pentru aceasta iti strigam :
Bucura-te, ca la obicei cu marele Ioan Botezatorul te-ai asemanat ;
Bucura-te, ca iubitor de liniste ca Marele Arsenie te-ai aratat ;
Bucura-te, ca in munti nenumarate minuni ai savarsit ;
Bucura-te, ca din boala pe multi ai vindecat ;
Bucura-te, ca indraciti ai tamaduit ;
Bucura-te, ca multe suflete ai tamaduit ;
Bucura-te, ca pe acestia la Cereasca Imparatie i-ai povatuit ;
Bucura-te, cel mult stralucit ;
Bucura-te, mare luminatorule ;
Bucura-te, cald folositorule ;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie !

Condacul al 5-lea :

De grijile lumesti lepadandu-te si primind viata cea ingereasca, cu infranarea sufletului te-ai impodobit si dar de minuni de la Dumnezeu ai luat din destul cantand : Aliluia !

Icosul al 5-lea :

Preacuvioase Parinte, din pruncie cu osardie spre fapta buna nevoindu-te, ai parasit lumea si toate cele din lume, parintii si bogatiile, iubind viata cu saracie si smerenie, pentru care auzi acestea :
Bucura-te, ca cetatea Melitina ai parasit ;
Bucura-te, ca in cetatea Domnului ai intrat ;
Bucura-te, ca din pruncie pe monahi ai iubit ;
Bucura-te, ca in ceata lor ai intrat ;
Bucura-te, ca prieten iubit pe Cuviosul Teoctist cel minunat ai aflat ;
Bucura-te, ca impreuna cu dansul pana la sfarsit ai petrecut ;
Bucura-te, ca intr-un gand Domnului ati slujit ;
Bucura-te, ca vietuire inalta ati dobandit ;
Bucura-te, ca locas de incapere Sfantului Duh te-ai facut ;
Bucura-te, ca firea infranandu-ti ca firea ingereasca a ajuns ;
Bucura-te, luceafar mult stralucit ;
Bucura-te, ca la Ceruri pe multi ai suit ;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie !

Condacul al 6-lea :

Stralucit-au faptele tale cele bune ca soarele, pe pamant si in cer, buna sluga a lui Hristos, Eftimie caci ne-ai propovaduit noua credinta in Hristos cea adevarata si fara de prihana ; pentru aceasta cantam : Aliluia !

Icosul al 6-lea :

Cu toiagul crucii intarindu-te, Preacuvioase Parinte paraiele faradelegilor le-ai uscat, si din raul desfatarii celei dumnezeiesti, si din izvorul raiului Preafericite adapandu-te, izvoare de mantuire in pustie ai aratat ; pentru aceasta iti stigam :

Bucura-te, ca ai fost incepator de mangaiere Bisericii ;
Bucura-te, ca prin nasterea ta toate pornirile eretice le-ai izgonit ;
Bucura-te, ca prin cuvinte cu ereticii te-ai luptat si i-ai dovedit ;
Bucura-te, ca tare inaintea lor ai stat ;
Bucura-te, ca pe Arie si pe Nestorie i-ai lepadat ;
Bucura-te, ca pe multi din inselaciunea lor i-ai scapat ;
Bucura-te, ca mare luminator te-ai aratat ;
Bucura-te, ca pe multi scapandu-i de chinurile iadului la dreapta credinta i-ai adus ;
Bucura-te, ca pe multi prin baia Botezului ai curatit ;
Bucura-te, ca pe ei curati lui Hristos i-ai adus ;
Bucura-te, ca lumea ai luminat ;
Bucura-te, ca la cereasca inaltime ca un finic te-ai suit ;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie !

Condacul al 7-lea :

Vrand pe tine a te sfinti tot lui Dumnezeu, Parinte, si dorind slava cea nemuritoare, la El ai alergat cu caldura, prin vietuire curata, prin pustinicie si prin viata prealuminata, strigand : Aliluia !

Icosul al 7-lea :

Saracia Celui ce S-a nascut din Fecioara cu adevarat luand, ai socotit cele trecatoare ca iarba, fericite Parinte ; pentru aceasta spre ravna vietii ingeresti ai ridicat pe toti cei ce-ti strigam tie cu dragoste :
Bucura-te, mult nevoitorule ;
Bucura-te, grabnic sprijinitorule ;
Bucura-te, al tuturor ajutatorule ;
Bucura-te, vietuitorule cel mare al pustiului ;
Bucura-te, vlastar nevestejit al Meletinei si al Armeniei ;
Bucura-te, ca din tinerete lui Hristos ai urmat ;
Bucura-te, ca de trupul cel firesc te-ai lepadat ;
Bucura-te, izbavitorul multora din inselaciune ;
Bucura-te, datatorul a rauri de tamaduiri ;
Bucura-te, cel prin care Dumnezeu S-a preamarit ;
Bucura-te, cel prin care satana s-a rusinat ;
Bucura-te, ca la ceruri cu invataturile tale ne-ai ridicat ;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie !

Condacul al 8-lea :

Pastorind cu vrednicie pe monahii cei din sfanta la lavra, ii invatati zicand: ’Privegheati si va rugati ca sa nu cadeti in ispita ; iar aceasta sa stiti, ca mai inainte de orice, se cade ca cei ce s-au lepadat de lume sa nu aiba voia lor, ci sa tina smerita cugetare si ascultare, grijindu-se de ceasul mortii si pururea cantand lui Dumnezeu : Aliluia !’

Icosul al 8-lea :

Aprig dorind slava Imparatiei Cerurilor, te-ai nevoit a-i aduce pe toti la Hristos Mirele cel Vesnic, lamuriti prin fapte bune, pentru care auzi unele ca acestea :
Bucura-te, cel ce prin pildele tale pe multi ai indreptat ;
Bucura-te, al Dumnezeiestii Stapaniri cea in Trei Sori tainuitorule ;
Bucura-te, al Dumnezeiestii petreceri povatuitorule ;
Bucura-te, al celor cazuti din pacate ridicare ;
Bucura-te, al multora mantuire ;
Bucura-te, ca si pe noi ne povatuiesti a urma tie ;
Bucura-te, ca povetelor tale urmandu-le adunam sufletelor noastre bogatie ;
Bucura-te, cel prin care cuviosii se imbogatesc ;
Bucura-te, cel prin care oamenii se mantuiesc ;
Bucura-te, dumnezeiasca mangaiere a tuturor ;
Bucura-te, lumina mintii calugarilor ;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie !

Condacul al 9-lea :

Covarsesti, Cuvioase Parinte, pe toti cu blandetea chipului si cu smerita cugetare a inimii, pentru ca darul Preasfantului Duh ai primit, dupa cum dumnezeiescul cuvant ai zis : ‘spre cine voi cauta, decat numai spre cel bland si smerit cu inima, care asculta de cuvintele Mele’ cantand : Aliluia !

Icosul al 9-lea :

In carul faptelor bune sezand, ca Ilie cel ravnitor te-ai mutat la cer unde viata ta aratat s-a scris, si acum inaintea Stapanului stand, pomeneste-ne si pe noi cei care iti cantam :
Bucura-te, ca sfintele 40 de zile in pustie afara de lavra le-ai petrecut ;
Bucura-te, ca acolo mai mult te nevoiai ;
Bucura-te, ca marelui Ioan Botezatorul urmator te-ai aratat ;
Bucura-te, ca precum Moise prin Marea Rosie, asa peste patimi ai trecut ;
Bucura-te, ca pe Veliar l-ai biruit ;
Bucura-te, ca in asrisa zilei si in frigul noptii mult te-ai trudit ;
Bucura-te, ca sufletului tau hrana cea Dumnezeiasca i-ai castigat ;
Bucura-te, ca Mantuitorului Hristos ai urmat ;
Bucura-te, ca taberele diavolesti le-ai pierdut ;
Bucura-te, ca de nalucirile lor nu te-ai temut ;
Bucura-te, ca viata vesnica ai castigat ;
Bucura-te, ajutorul meu acum si in ceasul mortii mele ;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie !

Condacul al 10-lea :

Venind in sfanta lavra ta, din dumnezeiasca ta randuiala, ca la 400 de barbati armeni, ai poruncit fratilor sa-i ospeteze pe ei, caci milostiv si primitor de straini ai fost ; pentru aceasta te laudam cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 10-lea :

Vrand Dumnezeu sa te proslaveasca pep amant, ai inmultit painile, pentru ca, nefiind paine decat pentru 10 barbati, ai saturat atata multime, zicand ucenicului tau Dometian : ‘Mergi, precum ti-am zis ca acestea zice Duhul Sfant: vor manca si le va prisosi !” Pentru care auzi acestea :
Bucura-te, ca Dumnezeu pep amant te-a proslavit ;
Bucura-te, ca prin cuvantul tau painile s-au inmultit ;
Bucura-te, ca precum Mantuitorul in pustie 5000, asa si tu multime de 400 de barbati ai saturat ;
Bucura-te, ca toti de acestea s-au minunat ;
Bucura-te, ca pana la 3 luni, usa chelariei nu s-a inchis de multimea painilor ;
Bucura-te, ca binecuvantarea pentru vin si untdelemn s-a facut ;
Bucura-te, de straini primitorule ;
Bucura-te, al tuturor de cele ceresti ospatatorule ;
Bucura-te, ca multe minuni ai facut ;
Bucura-te, caci alergarea spre izbavire bine o ai savarsit ;
Bucura-te, ca dupa lege bine te-ai nevoit si astfel ai luat cununa dreptatii ;
Bucura-te, ca acum in cer cu ingerii locuiesti
Bucura-te, ca Imparatia Ceresca ai dobandit ;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie !

Condacul al 11-lea :

Seceta pe pamant fiind multa vreme si toti stramtorandu-se, veneau la tine cazand ca sa imblanzesti pe Dumnezeu spre a da ploaie ; iar tu le ziceai : ‘Vrea Dumnezeu, fiilor, prin aceasta pedeapsa sa ne intelepteasca pe noi desavarsit spre a-I canta : Aliluia !’

Icosul al 11-lea :

Aducand lui Dumnezeu Jertfa cea fara de sange cu multa vrednicie si cu lumina din cer stralucindu-te, a acoperit impreuna cu tine si pe Dometian, ucenicul tau ; si a ramas ace alumina de la inceputul Slavosloveniei Intreit Sfinte pana la implinirea ei ; pentru aceasta strigam tie :
Bucura-te, caci cu vrednicie ai fost preot lui Dumnezeu ;
Bucura-te, ca si pe ucenicul tau asemenea tie l-ai facut ;
Bucura-te, ca daruri mari ai primit de la Dumnezeu ;
Bucura-te, ca aducand Dumnezeiestile Daruri, vedeai de multe ori pe ingeri impreuna cu tine slujind ;
Bucura-te, ca dand fratilor Dumnezeiestile Taine, cunosteai pe cei vrednici si pe cei nevrednici ;
Bucura-te, cunoscatorul celor ascunse ;
Bucura-te, ca aceste daruri, pentru a ta vrednicie, le-ai primit de la Dumnezeu ;
Bucura-te, ca si pe pamant si in cer te-ai proslavit ;
Bucura-te, ca alergarea bine o ai savarsit ;
Bucura-te, partasule al cetatenilor ceresti ;
Bucura-te, ca cerul l-ai descuiat cu rugaciunea ca si maritul Ilie Proorocul ;
Bucura-te, ajutorul celor ce se roaga tie ;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie !

Condacul al 12-lea :

Mai inainte ti-a aratat Mantuitorul Hristos mutarea ta cea mult dorita catre Dansul Preacuvioase Parinte, ca odinioara lui Moise, vazatorul-de-Dumnezeu, caruia urmator prin fapte bune facandu-te ai despartit marea patimilor si ai trecut neoprit la pamantul fagaduintei, cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 12-lea:

Izvor de tamaduiri, si mai inainte, si dupa moarte, Preacuvioase, pe tine dobandindu-te ca pe un parinte si doctor al sufletelor si al trupurilor noastre, iti cantam si noi, fii tai, zicand:
Bucura-te, mare facatorule de minuni;
Bucura-te, izvor nesecat de tamaduiri;
Bucura-te, ca ai incuiat pe demonul cel rau intru adanc ;
Bucura-te, locuitorul cel ceresc;
Bucura-te, ca asemenea lui Ilie, in carul faptelor bune la cer te-ai mutat;
Bucura-te, ca si pe ucenicul tau dupa sapte zile acolo l-ai chemat;
Bucura-te, ca in viata si dupa moartea ta lavra nu o ai parasit;
Bucura-te, ca tuturor ne mijlocesti mantuirea inaintea Sfintei Treimi;
Bucura-te, trandafirul gradinii Raiului;
Bucura-te, primitorul multor daruri;
Bucura-te, ca de acum cu ingerii dantuiesti;
Bucura-te, ca impreuna cu toti sfintii si cuviosii te veselesti;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie!

Condacul al 13-lea :

O, Preacuvioase Parinte primind de la noi, fiii tai, aceasta putina cantare de lauda, ca pe o alcatuire de prunci, insa din dragoste fierbinte adusa, mijloceste la Preasfanta Treime pentru noi, sa ne invrednicim bucuriei celei vesnice, macar de suntem si nevrednici, ca sa cantam impreuna cu tine lui Dumnezeu : Aliluia !
Acest condac se zice de 3 ori.

Apoi se zice Icosul 1 : Inger intre oameni pep amant ai petrecut… si Condacul 1: Preacuviosului si de-Dumnezeu-purtatorului Parintelui nostru…
Dupa aceea se citeste aceasta rugaciune :

RUGACIUNE catre Sfantul Eftimie

O, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie, mare nevoitorule si cald folositorule, apuca inainte cu sfintele tale rugaciuni cele catre milostivul Dumnezeu, roaga-te, imblanzeste-L, fa-L milostiv noua celor ce cadem cu umilinta la tine, cela ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului, ranindu-te de focul dragostei Lui, ai parasit toate desertaciunile lumesti ca pe niste gunoaie, Lui ai urmat cu toata dragostea, iubindu-L mai mult decat pe toate bunatatile cele trecatoare ale lumii acesteie. Pentru ca luminandu-ti ochii sufletului tau, cu toata inima ai slujit ca un inger in trup, Lui, care te-a si preamarit dupa multele tale trude si osteneli cu darul minunilor Sale in viata si dupa moarte, caci asa preamareste Dumnezeu pe cei ce-L maresc cu lauda si fapte bune.

Asadar, Sfinte Preacuvioase Parinte Eftimie, ca cel ce in cer fiind neincetat te rogi cu Preacurata Maica a lui Dumnezeu si cu toti sfintii pentru intarirea sfintelor lui Dumnezeu Biserici, a bunilor conducatori si a supusilor lor, ca sa asculte de legile tarii, pentru intarirea fratilor si a tot clerul ortodox si cinul calugaresc si pentru mantuirea tuturor dreptcredinciosilor crestini din toata lumea, roaga-te si pentru noi ca sa fim aparati de vrasmasii vazuti si nevazuti, fii solitor si rugator pentru noi catre Domnul Dumnezeu. Izbaveste-ne de toata ispita neasteptata si de muncile cele vesnice, ca sa aflam mila in ziua Infricosatei Judecati si sa ne invrednicim acelor nespuse bunatati, privind si preamarind Lumina cea preadulce si desfatata a fetei Preamilostivului Dumnezeu, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh in veci. Amin.
Si se face otpustul.

 

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare (1)

⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏⍏

Troparul Sfântului Cuvios Eftimie cel Mare, glasul al 4-lea:

Veseleşte-te pustiu care nu rodeai, bucură-te ceea ce nu aveai durere; că bărbatul doririlor Duhului ţi-a înmulţit ţie fii, sădindu-i cu dreapta cinstire de Dumnezeu şi hrănindu-i cu înfrânarea, spre împlinirea faptelor bune. Cu ale cărui rugăciuni, Hristoase Dumne­zeule, mântuieşte sufletele noastre.

 

Cântarea l, glasul al 4-lea. Irmos: Nu este asemenea Ţie...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dezlegat-ai întristarea celor ce te-au născut în chip minunat, făgăduit fiind de Dumnezeu mai înainte de naşterea ta ca un dar, numit cu numele bucuriei.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Glas de mulţumire, cuvioase, înalţă acum Biserica, primindu-te pe tine ca pe un vlăstar prevestitor de paşnică bucurie, de la Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceea ce te-a născut pe tine, râvnind la cuvioşia Anei, te-a adus ca şi pe Samuel cel de demult jertfă vie lui Dumnezeu, Celui Ce şi mai înainte de zămislire te-a mărit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De prisosul dragostei celei către Dumnezeu fiind aprins, cu cuget preacucernic ţi-ai înfrânt patimile, cuvioase. Pentru aceasta Dumnezeiescul har s-a odihnit întru tine.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Plecat-ai cu pogorârea Ta, Hristoase...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păzindu-ţi mintea neschim­bată, din scutece ai arătat viaţa ta suire la Dumnezeu; de Care apropiindu-te, părinte, te-ai înălţat din putere în putere.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubit-ai smerenia lui Hristos şi de aceea pribeag spre Cetatea cea primitoare de Dumnezeu făcându-te, împreună te-ai răstignit, în gând, cu Cel Ce a pătimit pe Cruce pentru tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După Lege voind a lupta te-ai dezbrăcat de lume; şi gol luptându-te cu potrivnicul, după asemănarea lui Hristos ai ridicat în pustiu semn de biruinţă.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Nelegiuiţii nu vor vedea...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plecatu-te-ai Legii lui Dumnezeu; că ţi-ai robit trupul, purtătorule de Dumnezeu, ca pe un organ al sufletului, supunând duhului cugetul trupului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veselindu-te ai străbătut cărarea vieţii; şi frica lui Dumnezeu zămislind, ai născut mântuire celor rătăciţi, strălucindu-le ca un soare, în pustiu ascuns.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum de demult pe fiii roabei cu naşterea din nou prin baia botezului i-ai înfiat şi acum, cu rugăciunile tale, de Dumnezeu purtătorule, sfărâmă jugul robiei noastre.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Harul lui Dumnezeu Cel Ce S-a Sălăşluit în chip lămurit întru tine, te-a pus pe tine iconom înţelept, învăţător al celor nepricepuţi şi izgonitor al duhurilor celor viclene, de Dumnezeu purtătorule, Preacuvioase Părinte Eftimie.

 

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca nişte pârgă a firii...

Întru cinstita naşterea ta, făptura a aflat veselie; şi întru Dumnezeiasca pomenirea ta, cuvioase, bucurie a primit de pe urma multelor tale minuni; din care dai destul şi sufletelor noastre şi ne curăţeşte de spurcăciunea păcatelor, ca să cântăm: Aliluia.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în Babilon...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzut ai fost înăuntrul norului, părinte, acoperit de Focul cel mai presus de fire, ca un Dumnezeiesc cunoscător al Tainelor, strigând: bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Datu-ţi-a ţie, părinte, din destul, cele mai presus de fire, Făcătorul firii, văzând de mai înainte înclinările sufletelor celor ce voiau să se împărtă­şească cu trupul Domnului tău, cuvioase.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Unul, Care şi după Dumnezeiasca Întrupare este Unul-Născut în două firi,cinstindu-L, Sfinte Eftimie, ai strigat: bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lui Dumnezeu pe tine hărăzindu-te şi aprinzându-ţi căminul cugetului, Părinte Eftimie, bucurându-te, ţi-ai jertfit toată viaţa ca pe o jertfă fără prihană, cântând lui Hristos; pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înfiat fiind prin Dumnezeiesc har, ca o moştenire ai primit cunoaşterea celor viitoare; că firea înfrânându-ţi, ai covârşit-o prin mai înainte cunoaştere, spre sfârşit sârguindu-te, Sfinte Părinte Eftimie. Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: După naştere, Curată...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izvor de tămăduiri fiind şi mai înainte de moarte şi după ce ai fost pus în sicriu, cuvioase, te fericim, ca pe un viteaz purtător de biruinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Cel dintru înălţime fă-L Ajutător ocârmuitorilor celor de pe pământ, împotriva celor potrivnici şi turmei tale, împotriva feluritelor ispite, părinte cuvioase.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu untdelemnul înfrânării ţi-ai umplut duhovniceşte candela sufletului şi dorind după venirea cea pururea luminoasă a Mirelui tău, cu rugăciuni neadormite ai aşteptat-o, cuvioase; şi în Cămara Lui te veseleşti, fericite. Pentru aceasta, după vrednicie, ai primit desfătarea cea pururea vie şi săvârşirea de minuni, de Dumnezeu Purtătorule Părinte Eftimie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Sufletului meu celui umilit, Fecioară, care se arată fără de cârmă, înecându-se acum în tulburarea greutăţilor vieţii, sub povara păcatelor, Preacurată, grăbeşte Născătoare de Dumnezeu, cu liniştea ta cea caldă şi dobândeşte-i iertare, căci se primejduieşte a ajunge în adâncul iadului. La limanul tău am alergat, Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi, rugându-te Fiului tău şi Dumnezeu, să mi se dea iertare de păcate. Că pe tine Nădejde te am, eu, robul tău.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare (2)

Troparul Sfântului Cuvios Eftimie cel Mare, glasul al 4-lea:

Veseleşte-te pustiu care nu rodeai, bucură-te ceea ce nu aveai durere; că bărbatul doririlor Duhului ţi-a înmulţit ţie fii, sădindu-i cu dreapta cinstire de Dumnezeu şi hrănindu-i cu înfrânarea, spre împlinirea faptelor bune. Cu ale cărui rugăciuni, Hristoase Dumne­zeule, mântuieşte sufletele noastre.

 

Cântarea l, glasul al 8-lea. Irmos: Pe prigonitorul Faraon...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile şi cu cererile tale rugând cu umilinţă pe Dumnezeu, risipeşte întunecatul nor al întristării mele, preafericite, cel ce eşti plin de veselie şi de bucurie şi te găseşti înaintea Împăratului tuturor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un alt Samuel, dat de Dumnezeu şi făgăduit mai înainte de zămislire, părinte, te-ai arătat tuturor Bisericilor, cuvioase, potrivit cu chemarea ta, aducându-le la tine, precum se cuvine, cu lumina bucuriei.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părinţii tăi, făcând rugăciuni şi cereri către Dumnezeu, dar Dumnezeiesc te-au primit pe tine şi vlăstar purtător de lumină, care ai vestit cu naşterea ta strălucirea dreptei cinstiri de Dumnezeu şi înfruntarea eresurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu din pruncie te-ai afierosit, cuvioase, Dăruitorului Dumnezeu; şi spre Dânsul privind şi povăţuit fiind cu Poruncile Lui cele făcătoare de viaţă, de Dumnezeu purtătorule, la înălţimea cea preaînaltă a faptelor bune te-ai ridicat, prin credinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Maica lui Dumnezeu, Ocrotitoare avându-te, nu ne vom înspăimânta de mulţimea vrăjmaşilor, care se luptă împotriva celor ce slăvesc cu evlavie pe Cel Ce S-a născut din tine, pe Dumnezeul tuturor şi Domnul; pe Acela roagă-L pentru noi, să mântuiască sufletele noastre.

Catavasie:

Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântăm: să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit dintru...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din cea stearpă născându-te, ca un lucrător de multă bună rodire te-ai arătat, tăind spinii păgânătăţii, cuvioase şi semănând Dumnezeiasca sămânţă a dreptei cinstiri de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slujitor sfinţit al lucrurilor celor mai presus de fire şi Tainice făcându-te, de Dumnezeu purtătorule, pe cei necredincioşi i-ai adus la Hristos; aceia cu Dumnezeiască cuviinţă crezând învăţăturilor tale, Preacuvioase Părinte Eftimie, au învăţat lucrurile cele mai bune.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Folosindu-te de gândirea cea înţeleaptă şi cucernică, ai ales îndată, în locul celor trecătoare şi stricăcioase, viaţa şi desfătarea cea veşnică, ucigându-ţi trupul cu cea mai aspră înfrânare, Părinte Eftimie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sufletul aprins şi rănit de dorirea lui Hristos fugind de cursele demonilor cele arzătoare ca focul, te-ai luminat, părinte, cu harul cel răcoritor, biruitor făcându-te.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Graiurile Dumnezeieştilor prooroci şi proorociile lor le-ai pecetluit, născând pe Cuvântul, Cel Ce a grăit printr-înşii şi a împlinit ale lor Dumnezeieşti grăiri, Ceea ce Singură eşti Bine­cuvântată, Prealăudată Maică.

Catavasie:

Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care o ai câştigat cu Scump Sângele Tău.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, părinte, cu totul te-ai afierosit lui Dumnezeu, tinzând către Mărirea Cea Nemuritoare; şi la Dânsul ai alergat cu căldură prin trăire curată, prin pustnicie şi prin viaţă prealuminată, neîncetat strigând: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind Izvorul bunătăţii, cuvioase, din toată puterea, pustnicilor te-ai făcut izvor de Dumnezeieşti daruri, vindecând pe cei însetaţi. Că izvoare ai izvorât în chip minunat, întocmai ca şi Moise de demult în pustiu, preafericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te din cele nepă­trunse ale Duhului, ai slobozit pe fiii roabei, zidindu-i din nou fii ai lui Dumnezeu, cu Dumnezeiască cuviinţă, prin botezul înfierii. Că urmând vieţii Dumnezeiescului Înaintemergător, botezător te-ai arătat, Părinte Eftimie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De la Dumnezeu cu har fiind luminat, te-ai făcut cunoscut Sfinte Eftimie, celor ce nu te ştiau; căci cu adevărat nu se cuvenea ca fapta ta cea bună să se tăinuiască în pustiu şi să se acopere. Pentru aceasta Stăpânul a toate te-a arătat tuturor ca pe un Luceafăr purtător de lumină.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te Preacinstită; Bucură-te Fecioară Preacurată; Bucură-te Munte Umbrit cu har; Bucură-te Cort; Bucură-te Chivot; Bucură-te Sfeşnic, care porţi Dumnezeiasca Lumină; că te-ai făcut Solitoare de bucurie negrăită şi de veselie sufletelor credincioşilor.

Catavasie:

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din Chivotul Sfinţirii Tale, din Maică Nevătămată, în Biserica Slavei Tale Te-ai arătat ca un Prunc în braţe purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mers-ai înaintea pustnicilor pe cărarea cerească a evlaviei, Sfinte Părinte Eftimie; şi la Moştenirea Cea Nepieritoare, întru cele de sus i-ai adus, stâlp de foc şi nor arătându-te, prin strălucirea Duhului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Doctor preaîndurat al celor neputincioşi, părinte, te-a dăruit lumii Hristos; minunat hrănitor al flămânzilor, învăţător al celor nepricepuţi, înţelepţitor al celor nerecunoscători şi sprijinitor al celor orfani şi al săracilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndurător, milostiv şi purtător de cuget smerit ai fost; pricinile patimilor cu Dumnezeieşti învăţături ai tăiat şi ai înţelepţit, părinte şi ai învăţat pe ucenicii tăi şi neputinţele sufletelor ai tămăduit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pretutindenea răspândind razele luminoase ale minunilor tale, pe toţi i-ai luminat; şi i-ai atras la învăţăturile tale, zidindu-le deprinderi bune şi îndreptându-le înclinările sufletelor cu curăţia cugetului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Adevărată Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har Dăruită, noi toţi, cei ce prin Naşterea ta ne-am mântuit din naşterea cea stricăcioasă şi la viaţa cea mai bună iarăşi am fost chemaţi pentru milostivirea milei Dumnezeului nostru.

Catavasie:

Când a văzut Isaia, în vedenie pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de Îngerii Slavei înconjurat, a strigat: vai mie, ticălosul. Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu Întrupat, pe Cel Ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Putere foarte mare luând de la Dumnezeu, ai alungat mulţimile vrăjmaşilor demoni, vindecând de chinuirea lor pe toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericit cu adevărat ai ajuns, Părinte Eftimie, dobândind sărăcia cea aducătoare de bogăţie şi tristeţea cea aducătoare de bucurie, cuvioase; prin care ai moştenit Împărăţia Cerurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lepădat-ai cinstea cea de pe pământ şi mărirea cea lesne pieritoare şi ai primit Viaţa Cea pururea Veşnică şi Moştenirea Cea Nestricăcioasă, preafericite, sălăşluindu-te cu toată hotărârea în Corturile cele Cereşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Doamnă a toate şi Stăpână pe tine te numim; că ai născut în chip de negrăit pe Cel Ce este cu adevărat Dumnezeu; pe Cel Ce toate le-a făcut şi pe toate le ţine şi le cuprinde, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Catavasie:

Strigat-a Ţie bătrânul văzând cu ochii mântuirea, care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu.

 

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca nişte pârgă a firii...

Întru cinstita naşterea ta, făptura a aflat veselie; şi întru Dumnezeiasca pomenirea ta, cuvioase, bucurie a primit de pe urma multelor tale minuni; din care dai destul şi sufletelor noastre şi ne curăţeşte de spurcăciunea păcatelor, ca să cântăm: Aliluia.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sălaş de nevoinţă pustnicească şi şcoală de sfinţenie s-a arătat, părinte, viaţa ta, unindu-te prin înfrânarea cea desăvârşită cu cei fără de trup şi strigând, Sfinte Eftimie: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sabie cu două tăişuri te-a arătat Hristos pe tine, care a înţepat inimile vrăjmaşilor şi a veselit sufletele celor ce cântă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Umplându-te de Lumina Cea Întreit Strălucitoare, părinte, a doua lumină prin împărtăşire te-ai arătat, Sfinte Eftimie, închipuind pe cea dintâi şi raze luminoase răspândind celor ce cântă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca un revărsat de zori de răsărit, având pe Soarele dreptăţii, Care cu Razele cunoaşterii de Dumnezeu a curăţit lumea din întunericul necunoştinţei. Căruia cântăm: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Catavasie:

Pe Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pe tinerii care Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară Neîntinată Te-ai Sălăşluit, Dumnezeu Cuvântul, te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ducând viaţă cu  totul încordată, preafericite, la Cugetarea Cea Preaînaltă ai ajuns; şi vas care cuprinde în sine pe Duhul Cel Făcător de viaţă făcându-te, ai împărtăşit darurile cele ce izvorăsc de acolo din destul, cântând neîncetat: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mutându-te din viaţă, ai ajuns în Cetatea cea Înaltă a Sionului; şi în Locaşurile cele veşnice poposind şi Moştenirea Cerească din ostenelile tale aflând, împreună cu Cetele îngereşti ai cântat: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Soare cu totul strălucitor fiind, ai luminat pustiurile; pe demonii cei cu chipuri întunecate i-ai alungat şi stâlp cu totul luminos şi înalt până la cer te-ai făcut, strălucind cu raze făcătoare de minuni şi neîncetat strigând: preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu preasfinţite fapte împodobit fiind în viaţă, la fapta bună cea dintru început ai ajuns şi strălucind cu învăţăturile cele drepte şi tâlcuitor al teologiei celei adevărate făcându-te, strigi neîncetat: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mireasă Dumnezeiască, cu totul fără prihană, scoate din robia patimilor pe cei ce scapă la tine, Stăpână; şi libertate de sine stăpânitoare dă Bisericii creştinilor, care cântă cu credinţă: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Catavasie:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

În focul cel mistuitor uniţi fiind tinerii, cei ce au fost cei dintâi în cinstirea de Dumnezeu, dar de văpaie nefiind vătămaţi, cântare Dumnezeiască au cântat: binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Înfricoşatu-s-a de aceasta...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-ţi-a Hristos trecerea ta către Dânsul, cea mult dorită, părinte, ca şi odinioară lui Moise, văzătorului de Dumnezeu; căruia următor prin faptă bună făcându-te, ai despărţit marea patimilor şi ai trecut neîmpiedicat la pământul făgăduinţei, biruind pe cei potrivnici.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Izbucnit-a apă în pustiu şi pământul cel însetat ca un lac s-a făcut, schimbându-se prin rugăciunile tale, părinte. Că cetele sihaştrilor au locuit în pustiu, întocmai ca nişte râuri; ţinutul Iordanului a înflorit ca şi crinul, udat cu lacrimile tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mutatu-te-ai ca şi râvnitorul Ilie, purtat fiind la cer de carul faptelor bune, acolo unde viaţa ta s-a înscris, în chip vădit, cuvioase; şi acum înaintea Stăpânului stând, pomeneşte pe cei ce săvârşesc cu credinţă pomenirea ta cea de lumină purtătoare şi preasfinţită.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Eftimie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta îngerească a fost, preafericite şi petrecerea ta preastrălucită, de Dumnezeu înţelepţite; iar sufletul tău Dumnezeiesc şi plin de lumină şi credinţa ta evlavioasă. Că ai fost tâlcuitor al Dumnezeieştilor dogme, purtătorule de Dumnezeu şi propovăduitor al învăţăturii creştine te-ai arătat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Rugător şi mijlocitor către Dumnezeu, care îmi mijloceşti iertare de păcate şi de greşeli; ca pe cel ce eşti următor milostivirilor Dumnezeieşti, te pun cu osârdie înainte, nădăjduind în mijlocirea ta, înţelepţitule de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Turn de mântuire fii mie, Curată, nimicind taberele demonilor şi mulţimea ispitelor şi a nevoilor şi năvălirea patimilor departe alungând şi curată eliberare dăruindu-mi revarsă Dumnezeieştile daruri din destul asupra mea.

Catavasie:

În Lege, în umbră şi în Scriptură închipuire vedem noi, credincioşii. Toată partea bărbătească, ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel mai înainte Născut, Fiul Tatălui Celui fără de început; Cel Întâi-Născut din Maică, fără ispită bărbătească, Îl slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu untdelemnul înfrânării ţi-ai umplut duhovniceşte candela sufletului şi dorind după venirea cea pururea luminoasă a Mirelui tău, cu rugăciuni neadormite ai aşteptat-o, cuvioase; şi în Cămara Lui te veseleşti, fericite. Pentru aceasta, după vrednicie, ai primit desfătarea cea pururea vie şi săvârşirea de minuni, de Dumnezeu Purtătorule Părinte Eftimie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Sufletului meu celui umilit, Fecioară, care se arată fără de cârmă, înecându-se acum în tulburarea greutăţilor vieţii, sub povara păcatelor, Preacurată, grăbeşte Născătoare de Dumnezeu, cu liniştea ta cea caldă şi dobândeşte-i iertare, căci se primejduieşte a ajunge în adâncul iadului. La limanul tău am alergat, Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi, rugându-te Fiului tău şi Dumnezeu, să mi se dea iertare de păcate. Că pe tine Nădejde te am, eu, robul tău.

✝️✝️✝️✝️✝️✝️✝️✝️✝️