Bine face preotul acela că îndeamnă la deasa împărtășire. Deasa spovedanie și împărtășire este un mijloc cum nu se poate mai puternic de educare în viața duhovnicească. Așa să vă binecuvânteze Domnul și să vă ajute!

 

SF. TEOFAN ZĂVORÂTUL DESPRE DEASA ÎMPĂRTĂȘIRE CU SFINTELE TAINE

Ce înseamnă a te împărtăși cu vrednicie

Împărtășania deasă este foarte folositoare pentru cei ce caută împărtășirea cât mai vie cu Domnul, pentru că El a zis: cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne în Mine, și Eu în el (In. 6, 56).

Așa a făgăduit El, și întrucât El Însuși este și împlinitorul acestei făgăduințe, fără nici o îndoială că așa se și întâmplă cu cei ce se împărtășesc cu vrednicie. Numai de asta să vă și îngrijiți: cum să vă împărtășiți cu vrednicie. Cum anume? Cred că știți deja: curățiți-vă conștiința, înviorați-vă credința și dragostea către Domnul, înnoiți făgăduința îndreptării în toate privințele și apropiați-vă cu frică evlavioasă, dar și cu îndrăznire plină de nădejde, încredințându-vă în mâinile Domnului, Care vă dorește mântuirea. Făcând aceasta, să-L contemplați cu mintea pe Domnul Însuși cum împărtășește- fiindcă El este Cel ce împărtășește, iar mâinile preotului sunt doar unealta.

Putem avea mai mulți duhovnici?

Să nu vă treacă prin cap să vă tulburați pentru că va trebui să aveți alt duhovnic. Să credeți cu tărie că Domnul va primi spovedania și va dezlega păcatele spovedite, prin urechile și gura părintelui duhovnicesc. Iar Domnul Unul este. Prin urmare, faptul că veți avea doi duhovnici nu aduce nici o știrbire Tainei Spovedaniei – atâta doar că trebuie neapărat să destăinuiți tot ce vă stă, mai mult sau mai puțin, ca o povară pe suflet, fără să tăinuiți și fără să vă lăsați oprită de la aceasta de rușine, căci vă descoperiți păcatele înaintea Celui care știe totul de multă vreme.

Bine face preotul acela că îndeamnă la deasa împărtășire. Deasa spovedanie și împărtășire este un mijloc cum nu se poate mai puternic de educare în viața duhovnicească. Așa să vă binecuvânteze Domnul și să vă ajute!

Despre cei care se smintesc că ne împărtășim des

Sunteți sâcâită din pricină că vă împărtășiți des. Să nu vă tulburați. Când o să se uite mai bine, o să înceteze. Toți ar trebui să facă așa, însă la noi nu s-a încetățenit obiceiul.

În Răsărit, creștinii se împărtășesc des – nu doar în posturile mari, ci și în afara lor. La început, în Biserica lui Hristos toți se împărtășeau la fiecare Liturghie.

Pe Sfântul Vasile cel Mare l-a întrebat o aristocrată dacă poate să se împărtășească des și cât de des anume. Sfântul a răspuns că se poate, ba chiar mai mult, că trebuie făcut acest lucru. Cu privire la desimea împărtășirii a zis: „Noi ne împărtășim de patru ori pe săptămână: miercurea, vinerea, sâmbăta și duminica”, prin „noi” avându-i în vedere pe toți locuitorii Cezareei, căci întrebarea îi privea nu doar pe clerici, ci și pe mireni. După ce i-a spus asta celei care pusese întrebarea, nu a hotărât de câte ori trebuie să se împărtășească, ci doar a dat un exemplu, lăsând lucrul la libera ei alegere, dar totuși dând de înțeles că trebuie să se împărtășească des.

„La fiecare Liturghie ne putem apropia”

De altfel, uitați-vă ce cere chiar Liturghia. La fiecare Liturghie, cel ce slujește cheamă: „Cu frică de Dumnezeu și cu credință să vă apropiați”. Prin urmare, la fiecare Liturghie ne putem apropia. Cu atât mai mult ne putem, așadar, apropia des.

La noi sunt unii care spun chiar că este păcat să te împărtășești des; alții zic că nu te poți împărtăși mai des decât odată la șase săptămâni. Poate că în afară de acestea mai sunt și alte rătăciri în ce privește problema de față.

Să nu dați atenție unor asemenea vorbe și să vă împărtășiți cât de des va fi nevoie, de nimic îndoindu-vă. Străduiți-vă doar să vă pregătiți cât mai bine, cum se cuvine, și să vă apropiați cu frică și cu cutremur, cu credință, cu frângere de inimă și cu simțăminte de pocăință, iar celor ce vă sâcâie pentru asta să le răspundeți: „Dar eu nu mă apropii de Sfânta Împărtășanie altfel decât cu dezlegare, de fiecare dată, de la părintele meu duhovnicesc”- și ajunge.

Despre cât de binefăcătoare este pentru dumneavoastră împărtășania mai bine să nici nu mai vorbesc. Să țineți minte lucrul acesta și să dați mulțumită Domnului. Pentru dumneavoastră primejdia este una singură, și anume să vă închipuiți lucruri mari despre propria persoană. De asta să vă temeți, fiindcă atunci veți fi lipsită de orice roadă a Sfintei Împărtășanii și împărtășirea însăși nu va fi fără de păcat. Dumnezeu să ne ferească de așa ceva!”.

(Sf. Teofan Zăvorâtul, „Despre felurite probleme de credință și viață”, Ed. Sophia)