Ai grijă cu cine stai în preajma ta

 

Într-un borcan mic, stăteau două căpșuni. Una era încă roșie, vie și strălucitoare, cealaltă deja acoperită de mucegai, lipsită de vlagă. La început, cea sănătoasă nu simțea nimic. Se mândrea cu frumusețea și prospețimea ei, convinsă că nimic nu o poate atinge. Dar, încet-încet, acolo unde atingea fructul alterat, au început să apară urme de slăbiciune. Mucegaiul s-a strecurat tăcut, nevăzut, până când frumusețea ei a început să se piardă.

Așa e și omul. Poate fi bun, curat și plin de lumină, dar dacă se lasă prea mult timp în preajma răului, acesta se va lipi de el. Nu pentru că e slab, ci pentru că răul are darul de a se răspândi ușor. Însă omul are și puterea pe care fructul nu o are: de a alege. Să se îndepărteze, să caute lumina, să se înconjoare de ceea ce îl ține viu și curat.

Morala e simplă: păstrează-ți inima aproape de oameni și locuri care îți aduc viață, nu stricăciune. Căci ce e bun se poate pierde repede dacă nu e păzit, dar ce e rău prinde rădăcini oriunde găsește teren.

Să aveți zile frumoase și însorite cu spor în toate!❤️❤️❤️

VINOVATUL DOVEDIT

 .

Demult, trăia într-un sat oarecare un brutar renumit pentru pâinea sa. Franzelă sau rotundă, cu ceapă, măsline sau cartofi, pâinea coaptă pe vatră făcută de brutar era apreciată de toți. Și brutarul ajunseseră cineva. Era cunoscut și stimat în toate satele. Se comporta ca un mic boiernaș . Dar, într-o zi, lui i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înşală lumea la cântar şi cerând, bineînţeles, pedepsirea aspră a acestuia.

  N-au trecut nici două ceasuri şi ţăranul a fost adus în faţa judecătorului, care l-a ameninţat:

  – Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înşeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.

  – Să-mi fie iertat – zise ţăranul – dar sunt nevinovat.

  – Cum îndrăzneşti să minţi?, sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-1 închideţi pe acest şarlatan, care a încercat să mă păcălească!

  – Aşa este, omule? – spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău?

  – Al meu este, însă, vedeţi dumneavoastră, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi, aşa că pun unt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care – zice el – are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am, săracul de mine?

  Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine şi, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de grame. În acel momentan, brutarul a sărit la gulerul judecătorului, apoi al țăranului, să fie iertat! Dar judecătorul a făcut dreptate…

În locul ţăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înşela oamenii, dar mai dorea şi să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.

  

Cel ce vrea să înşele, singur se înşală. Chiar dacă nu vede nici un om greşeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci când îl mai descoperă şi oamenii, ruşinea este cu atât mai mare.

“Cu nimic nu-L mânii pe Dumnezeu atât de mult ca atunci când nedreptăţeşti pe cineva.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Aici cred că s-ar potrivi și proverbul românesc: „Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea!”.

Sufletul nu comunică cu cuvinte, ci cu semne.

 🌌 Când interpretezi limbajul sufletului

Vine un moment în viață când cuvintele încetează să mai aibă forța pe care credeai că o au. Propozițiile devin mici pentru a exprima ceea ce simți și descoperi că în tine există un limbaj antic, mai pur, mai liniștit: limbajul sufletului.

Nu înveți din cărți și nu predai în școli; este amintit. Se naște atunci când încetezi să mai gândești atât de mult și începi să asculți cu inima.

Sufletul nu comunică cu cuvinte, ci cu semne. Vorbește prin vise, coincidențe, privirea cuiva pe care îl recunoști fără să știi de ce. Îți șoptește în liniștea unei nopți liniștite, în tremurul unei emoții, în clipa în care universul pare să se oprească să-ți spună: "iată-mă".

A interpreta limbajul sufletului înseamnă a învăța să simți invizibilul. Este să înțelegi că ceea ce se întâmplă în afara ta reflectă ceea ce vibrează în interior. Fiecare întâlnire, fiecare pierdere, fiecare eveniment are o semnificație ascunsă care este dezvăluită doar atunci când o observi din suflet. Apoi durerea se transformă în învățătură, îndoiala în revelație și singurătatea în prezență.

Sufletele se recunosc reciproc prin rezonanță. Când doi se întâlnesc și vibrează la aceeași frecvență, apare o certitudine fără logică, o pace care nu depinde de cuvinte. Este amintirea a ceva etern. Numim aceasta iubire, destin, reuniune sau sincronie, dar in realitate este pur si simplu amintirea sufletului.

Când interpretezi acel limbaj, descoperi că nimic nu este o coincidență. Că semnele erau mereu acolo, așteptând să le privești cu alți ochi. Înțelegi că viața nu ți se întâmplă: îți răspunde. Că fiecare persoană care sosește, fiecare tăcere și fiecare gest, conține un mesaj pe care sufletul tău l-a scris cu mult înainte de a se naște.

Acest limbaj sacru nu strigă, ci șoptește. Nu comandă, invită. Nu se înțelege cu mintea, se simte cu esența. Și când îl auzi, zgomotul de afară încetează să mai aibă putere asupra ta. Te aliniezi cu adevărul tău, mergi cu un scop și recunoști că întregul univers conspiră în favoarea ta atunci când vorbești din ființa ta cea mai profundă.

Sufletul este răbdător, infinit, înțelept. El nu judecă, nu compară, nu se teme. Așteaptă doar să te oprești, să respiri și să-ți amintești cine ești cu adevărat. Atunci totul se potrivește: trecutul, prezentul și viitorul se reunesc într-o singură clipă de înțelegere luminoasă.

A asculta limbajul sufletului înseamnă a te întoarce acasă.

În acel loc tăcut în care nu trebuie să înțelegi nimic, pentru că totul a fost deja spus și totul, absolut totul, are sens.

Adevarul a facut ce face intotdeauna: scoate la suprafata.

 Dumnezeu nu pedepseste, El dezvaluie. In realitate, Iadul este doar starea constiintei spirituale patrunsa de adevarul divin. Acesta are o putere incomparabila de a scoate la suprafata totul. In Iad, nu face nimic altceva decat sa scoata cuiele adanc infipte in fiinta noastra launtrica, cuiele pacatului, iar aceasta operatie se simte exact ca o tortura, deoarece in Iad exista pauze. Demonii ofera pauza. Ei decid cand apasa din nou pe butonul amintirii, iar acea lumina vine de la sine si se simte ca o sulita. De asta chinul este vesnic. Cuiele vor ramane infipte acolo pentru totdeauna, pentru ca noi am slujit un dumnezeu fals, egoul, ratiunea, ideea, fata morgana, pofta, idolul (pofta este idolatrie). Dar cel mai grav este ca i-am jertfit si trupul. Moartea a venit pe nepregatite. Separarea sufletului de trup inseamna separarea omului de vointa. Aceasta vointa poate fi reintregita numai prin comuniunea cu Dumnezeu. Minciuna pe care ne-a promis-o si mi-a promis-o acest idol blestemat este ca vointa ramane a noastra si dupa moarte. Gresit, suntem vii pentru ca Dumnezeu vrea sa traim. Vointa noastra umana nu este decat o idee, un concept abstract ca atatea altele pe care le veneram inconstient, daca ea nu este traita. Si cum? Tot prin vointa lui Dumnezeu. Am o vorba care imi place: Dumnezeu nu este realitatea, este conditia realitatii. De asta minciuna cea mai mare azi e sa crezi ca fiecare are propriul Dumnezeu, "Dumnezeul din tine". "Poti fi orice vrei sa fii." Aberatii de New Age. Ca sa revin la ideea cu cuiele, ele raman acolo vesnic pentru ca noi ne-am imbracat pacatele cu propria noastra fiinta. Am lasat egoul sa preia controlul deciziilor si actiunilor vointei, sa sopteasca sufletului ce sa faca la fiecare pas, chiar daca inima lui urla de durere. Pana intr-o clipa, cand inima care l-a tinut in viata tot acest timp a incetat sa mai bata. Sufletul a avut de ales intre doi prieteni, unul care promite mult si nu-i da nimic si altul care tace dar il iubeste cu adevarat. Cred ca va puteti da seama care sunt acei prieteni. Dar sufletul nu a judecat cu inima, ci cu mintea. A cautat toate caile sa-si ocupe timpul cu fanteziile ei, in loc sa se preocupe de adevarul esential care nu era soptit din afara, ci simtit dinauntru. A cautat modele sau fiinte cu care impartaseste idei comune, nu Fiinta cu care impartaseste viata. Daca nu le-a gasit, egoul i le-a creat. Si acele modele pe care ratiunea umana se sprijina si care sunt in afara vointei divine sunt doar forme ale idolatriei. Egoul se deghizeaza in ratiune creatoare, ca un vant care sufla intre nori si ocean si poarta cu el ganduri. Aceste ganduri nu pot suporta racoarea oceanului, dar nici caldura norilor. Cu alte cuvinte, nu sunt nici adevarul pur, instinctual, nici certitudinea indrazneata, rationala. Sunt ca o ceata care acopera oceanul si blocheaza lumina soarelui sa patrunda aerul. Acel spatiu liber intre sus si jos era esential pentru coordonarea echilibrata a fenomenelor. Pentru ca daca aerul se raceste, apar diferente de presiune, adica vant. Cu vantul apar valurile, norii se indesesc si astfel atat inima cat si mintea devin agitate. Si totul a plecat de la ceata, de la confuzie, de la indoiala. Nu este rau sa ne indoim, dar este bine sa avem credinta ca sa trecem de orice furtuna. Credinta este ca o portita pe care o lasam deschisa prin mintea noastra unei raze de lumina care unifica particulele de apa din aer si le readuce in ocean. Este slabirea intelectului in virtutea revelatiei. Este unirea mintii si a inimii (a apelor de sus, luminoase, cu cele de jos, intunecoase). Niciodata ratiunea nu a creat. Lumina pe care a lasat-o sa treaca a unificat ideile care pluteau in acel spatiu liber esential pentru descoperiri revolutionare, ca sa le readuca in adevarul constient. Ratiunea creatoare este o minciuna a egoului. Lumina unifica nu doar adevarurile universale fiindca este sursa adevarului, dar si structurile moleculare fiindca este sursa vietii. Intr-adevar, asa a aparut viata in apa. Dar apa fiind transparenta a permis esentei luminii sa se aseze in ea, si astfel a preluat rolul luminii la scara pamanteasca: sa unifice adevarul si viata. Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. Adunand la un loc particulele solide, a creat primele uscaturi pe care vietuitoarele sa poata merge. De ce nu au ramas toate in apa? Fiindca lumina le-a chemat la adevar. Adevarul a facut ce face intotdeauna: scoate la suprafata. Pe animale lumina le-a chemat sa se imbrace de adevar. Dar pe om l-a chemat sa se imbrace in adevar. Amin!

Cu iubire și lumină...

 -Dureri de cap / presiune pe creștet

Pune palma dreaptă pe creștet, inspiră adânc 7 secunde și vizualizează cum intră lumină alb-aurie. Expiră și lasă energia să coboare pe coloană.Afirmație:”Lumina divină îmi limpezește mintea și-mi odihnește corpul.”

-Palpitații / presiune în piept

Pune ambele mâini pe inimă,respiră lent (6 secunde inspir, 6 secunde expir) și imaginează o rază verde-aurie care te învăluie.Afirmație: „Inima mea bate în ritm de pace și iubire.”

-Amețeli / senzația că plutești

Pune palmele pe abdomen și vizualizează rădăcini de lumină coborând din tălpi în pământ. Respiră profund de 7 ori.Afirmație: „Sunt ancorat/ă aici și acum, stabil și în siguranță.”

-Furie / iritare

Scutură ușor corpul 2 minute, ca și cum ai da jos o haină grea. Imaginează-ți cum energia densă cade în pământ și este transformată în lumină.Afirmație: „Energia mea curge liber și mă hrănește cu bucurie.”

Tristețe/plâns brusc

Pune mâna pe inimă și inspiră raze roz-aurii care te înconjoară ca o îmbrățișare.Afirmație: „Îmbrățișez cu iubire tot ce simt și mă vindec prin lumină.”

Neliniște / anxietate

Vizualizează un triunghi de lumină aurie în jurul tău.Inspiră și spune: „Sunt centrat/ă în lumina mea.”Afirmație: „Sunt liniștit/ă, protejat/ă și susținut/ă.”

Insomnii / vise intense

Pune palma stângă pe frunte și palma dreaptă pe ceafă. Inspiră adânc de 5 ori, simțind cum creierul se relaxează.

Afirmație: „Mintea mea este liniștită și clară, iar somnul meu este vindecător.”

Gânduri multe / agitație mentală

Imaginează cum toate gândurile intră într-o sferă de lumină și se ridică ușor către cer.Afirmație: „Mintea mea este ușoară și clară ca cerul senin.”

Furnicături / valuri de energie în corp

Deschide brațele lateral și imaginează cum ești un canal prin care curge liber lumină de sus în jos.Afirmație: „Energia curge armonios prin mine și mă înalță.”

Sunete în urechi (țiuit, vibrație)

Vizualizează cum urechile tale se umplu cu o lumină albastră-argintie care echilibrează vibrația.Afirmație: „Aud vocea divină și armonia sufletului meu.”

Valuri de cald / rece

Imaginează-te într-un ou de lumină care reglează perfect temperatura corpului tău.Afirmație: „Corpul meu știe să se echilibreze perfect.”

Protecții energetice

-Sigiliul triunghiului de lumină: vizualizează-te într-un triunghi strălucitor (auriu, argintiu și violet). Acesta este unul dintre cele mai puternice câmpuri de protecție.

-Chemarea străbunilor: spune în gând: „Chem sprijinul celor din linia mea care trăiesc în lumină. Stați în jurul meu și mă protejați.” Vei simți imediat întărirea câmpului.

-Vizualizează o sferă de lumină aurie în jurul tău, ca un scut transparent. Spune:„Sunt înconjurat/ă de lumină divină. Doar iubirea, pacea și bucuria ajung la mine.”

Aceste simptome nu vin ca să te sperie, ci ca să îți arate că structurile vechi se topesc, iar corpul tău se aliniază cu un nou nivel de energie. Nu ești bolnav/ă, ești în transformare.

Fiecare simptom este o ușă prin care corpul și sufletul tău primesc mai multă lumină.

Folosește aceste exerciții simple și vei simți cum revine stabilitatea, echilibrul și forța interioară.

Toate relațiile, fie ele de iubire, de familie, de prietenie, de muncă, ne sunt oglinzi. Ele nu sunt întâmplătoare și nu apar doar ca să ne aducă bucurii sau provocări „din exterior”, ci ca să ne arate ce purtăm deja în interior.Sunt stări ale noastre de conștiință mai mult sau mai puțin conștientizate .

Dacă cineva ne provoacă, ne arată unde avem încă răni, convingeri sau tipare inconștiente, programe limitative.

Dacă cineva ne iubește și ne apreciază, ne arată ce parte din noi este gata să fie recunoscută și acceptată. Este însăși iubirea sau aprecierea pe care o avem față de noi înșine.

Și în ambele cazuri, relațiile ar trebuie să ne faca mai conștienți de cine suntem cu adevărat și de ce alegem să proiectăm în lume.

Relațiile sunt expresia stărilor noastre de conștiință.

Oamenii se manifestă în viața ta exact în rolul pe care tu, prin starea ta, l-ai chemat.

Nu ca o pedeapsă, ci ca o reflecție a ceea ce este activ în tine.

Astfel, fiecare relație este o invitație să îți asumi starea care te aliniază cu adevărata ta identitate, cea creată după chipul lui Dumnezeu care ești !

Asta vrea să spună în biblie ca suntem după chipul și asemănarea lui Dumnezeu , precum și ceilalți / relațiile sau circumstanțele sunt după chipul și asemănarea noastră.

Dacă nu recunoști chipul tău în interactionarile cu ceilalți ,ești departe de a afla și a acționa ca cine ești în esența …ești mult ancorat în realitatea 3D, iar asta nu te va ajuta să îți schimbi circumstanțele. Deoarece vei continua “ să dai în oglinzile “ în care îți vezi chipul și nu îl recunoști.

In momentul in care " îți recunoști chipul " reflectat în oglinzile exterioare prin ceilalți, prin circumstanțe, doar IL RECUNOSTI SI NU TE IDENTIFICI CU EL , DAR ITI ASUMI, ATUNCI, TU POTI CREA /VEDEA IN OGLINZILE EXTERIOARE CHIPUL PE CARE DORESTI SA IL VEZI, CARE USOR, USOR SE VA REFLECTA, mai întâi timid, iar mai apoi tot mai intens și clar, atunci vei știi că tu alegi întotdeauna ce chip vrei sa vezi in oglinzile realității 3D.