Într-un borcan mic, stăteau două căpșuni. Una era încă roșie, vie și strălucitoare, cealaltă deja acoperită de mucegai, lipsită de vlagă. La început, cea sănătoasă nu simțea nimic. Se mândrea cu frumusețea și prospețimea ei, convinsă că nimic nu o poate atinge. Dar, încet-încet, acolo unde atingea fructul alterat, au început să apară urme de slăbiciune. Mucegaiul s-a strecurat tăcut, nevăzut, până când frumusețea ei a început să se piardă.
Așa e și omul. Poate fi bun, curat și plin de lumină, dar dacă se lasă prea mult timp în preajma răului, acesta se va lipi de el. Nu pentru că e slab, ci pentru că răul are darul de a se răspândi ușor. Însă omul are și puterea pe care fructul nu o are: de a alege. Să se îndepărteze, să caute lumina, să se înconjoare de ceea ce îl ține viu și curat.
Morala e simplă: păstrează-ți inima aproape de oameni și locuri care îți aduc viață, nu stricăciune. Căci ce e bun se poate pierde repede dacă nu e păzit, dar ce e rău prinde rădăcini oriunde găsește teren.
Să aveți zile frumoase și însorite cu spor în toate!❤️❤️❤️
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.