Sfântul Simeon Noul Teolog s-a născut în anul 949 în Galteea (Paflagonia) și a studiat în Constantinopol. Tatăl său l-a pregătit pentru o carieră în avocatură și pentru o scurtă perioada tânărul a ocupat o poziție înaltă la curtea imperială. La vârsta de 14 ani l-a întâlnit pe renumitul părinte Simeon Piosul la mănăstirea Studion, care avea să-i marcheze adânc dezvoltarea spirituală. Tânărul a rămas în lume pentru mai mulți ani, pregătindu-se pentru viața monahală sub ascultarea părintelui, iar când a împlinit 27 de ani a intrat în mănăstire.
Sfântul Simeon Piosul i-a recomandat tânărului să citească scrierile Sfântului Marcu Ascetul pe lângă alți scriitori spirituali. El a citit acele cărți cu atenție și punea în practică ceea ce citea. În mod deosebit l-au impresionat trei puncte din cartea Sfântului Marcu „Despre legea duhovnicească” ( Vol. I din Filocalie). În primul rând, trebuie să-ți asculți conștiința și să faci ce-ți spune ea, dacă dorești să-ți vindeci sufletul. În al doilea rând, numai prin îndeplinirea poruncilor poți atrage asupra ta harul Sfântului Duh. În al treilea rând, cel ce se roagă numai trupește fără cunoștința spirituală este ca și orbul care a strigat, "Fiul lui David, ai milă de mine (Luca 18, 38). Când orbul și-a recăpătat vederea, atunci L-a numit pe Hristos Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 9, 38).
Sfântul Simeon s-a rănit cu dragostea pentru frumusețea duhovnicească și a încercat să o dobândească. Pe lângă pravila dată de părintele său, conștiința îi spunea să mai adauge câțiva psalmi și metanii, repetând constant: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Bineînțeles că și-a ascultat conștiința.
În timpul zilei ajuta oamenii nevoiași care locuiau în palatul lui Patricius, iar noaptea rugăciunile lui se prelungeau, prinzându-l miezul nopții la rugăciune. Odată, în timp ce se ruga, o lumină divină, foarte strălucitoare, a coborât asupra lui, inundând camera. N-a văzut decât lumina în jurul său și nu a mai simțit pământul de sub el. I s-a părut că el însuși s-a transformat în lumină. Apoi mintea i-a urcat la ceruri și a văzut o a doua rază, mai strălucitoare ca cea dintâi, iar la capătul ei părea că se află Sfântul Simeon Piosul, cel care i-a dat spre citire scrierile Sfântului Marcu Ascetul.
La șapte ani după această viziune, Sfântul Simeon a intrat în mănăstire, unde a înăsprit postul și privegherea, învățând lepădarea de sine. Vrăjmașul mântuirii noastre i-a ridicat pe frații din mănăstire împotriva Sfântului Simeon, care era indiferent la laudele sau reproșurile altora. Datorită nemulțumirilor din mănăstire, Sfântul Simeon a fost trimis la mănăstirea Sfântul Mamas din Constantinopol. El a fost tuns în schima monastică acolo, înăsprindu-și nevoințele duhovnicești.
Prin citirea Sfintelor Scripturi și a scrierilor sfinților părinți, precum și prin conversațiile pe care le purta cu sfinții părinți, el a atins un nivel duhovnicesc înalt îmbogățindu-și cunoștințele cele ziditoare de suflet.
Prin anul 980, Sfântul Simeon a fost făcut egumen al Mănăstirii Sfântul Mamas și a rămas în funcție timp de 25 de ani. El a reparat și restaurat mănăstirea care a suferit din cauza neglijenței fraților și a impus ordine în viața călugărilor mănăstirii.
Această disciplină monastică strictă pe care se lupta sfântul să o respecte, a adus multe nemulțumiri în rândul fraților. Odată, după Sfânta Liturghie, câțiva călugări l-au atacat. Când patriarhul Constantinopolului i-a scos din mănăstire și voia să-i predea autorităților civile, Sfântul Simeon a cerut ca aceștia să fie tratați cu blândețe și să fie lăsați să trăiască în lume.
Prin anul 1005, Sfântul Simeon și-a dat demisia din funcția de egumen în favoarea lui Arsenius, stabilindu-se undeva lângă mănăstire, în liniște. Acolo el a creat operele sale teologice, din care unele fragmente apar în Filocalie.
Tema primară a scrierilor sale este activitatea ascunsă a perfecțiunii duhovnicești și lupta cu patimile și gândurile rele. El a scris și instrucțiuni pentru călugări: „Capitole teologice și practice”, „Tratat despre cele trei metode de rugăciune” și un „Tratat despre credință”. Mai mult, Sfântul Simeon era un adevărat poet creștin, scriind „Imnuri despre iubirea divină”, care conțin în jur de 70 de poezii pline de meditații religioase profunde.
Învățăturile neprețuite ale Sfântului Simeon despre misterele rugăciunii minții și despre lupta duhovnicească i-au adus numele de „Noul Teolog”. Aceste învățături nu au fost creația Sfântului Simeon, ci pur și simplu fuseseră uitate în timp. Unele dintre ele păreau ciudate și de neacceptat pentru contemporanii săi, ceea ce a dus la conflicte cu autoritățile clerului din Constantinopol, iar Sfântul Simeon a sfârșit prin a fi exilat din oraș. El a traversat strâmtoarea Bosfor și s-a stabilit la vechea mănăstire a Sfintei Macrina.
În anul 1021 sfântul a adormit în pace întru Domnul. În timpul vieții sale a primit darul facerii de minuni și chiar după moartea sa s-au petrecut numeroase minuni, printre care și găsirea miraculoasă a icoanei sale.
Viața a fost scrisă de discipolul și ucenicul său, Sfântul Nicetas (Nichita) Stethatos.
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condac 1
Lumină lumii și mărturisitor al Luminii neînserate, păstor și învățător al Bisericii te-ai arătat, Sfinte Simeon. Prin suirea pe scara virtuților ai odrăslit rodul desăvârșitei iubiri de Hristos, din care izvorăști vrednică cuvântare de Dumnezeu. Pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!
Icos 1
Născut în Galateea, ai fost adus de tatăl tău la Constantinopol pentru studii și urmai să intri în slujba împăratului. Dar tu, rănit de dragostea lui Hristos, din al Cărui cuvânt te hrăneai, smerindu-ți inima, ai refuzat această cinste. Atunci ai pornit în căutarea unei călăuze nemincinoase, care să te nască în duh la cunoașterea de Dumnezeu și viața adevărată.
Bucură-te, scârbire de viața risipită în pofte și închipuiri trecătoare
Bucură-te, dar și lepădare a cugetelor pătimașe
Bucură-te, inimă sprijinită în chip nevăzut de mâna dumnezeiască
Bucură-te, pogorâre prin smerenie în adâncurile milostivirii divine
Bucură-te, rod al rugăciunii și citirilor evlavioase
Bucură-te, ieșire prin credință pe puntea peste prăpastia resemnării
Bucură-te, căutare de fiu risipitor a Părintelui duhovnicesc
Bucură-te, dorire de hrană nestricăcioasă și înstrăinare de dorința cea rea
Bucură-te, plâns la picioarele Crucii
Bucură-te, nețărmurită încredere în Cuvântul lui Dumnezeu
Bucură-te, suflet mișcat de dumnezeiasca dragoste
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al neprihănitei Treimi!
Condac 2
Pescuit în chip minunat de Hristos, ai fost, Sfinte Simeon, dăruit de Sus cu un sfânt călăuzitor, Simeon Evlaviosul, călugăr al mănăstirii Studion. Atunci te-ai îmbrăcat în ascultare ca într-un veșmânt de har, cercetându-ți adeseori părintele și urmându-i cu râvnă sfaturile, pentru care neîncetat mulțumeai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Cufărul plin de nestemate al cuvintelor părintelui tău l-ai deschis prin evlavioasa lor urmare, căci ai dorit din suflet tămăduirea și, împlinind cu atenție îndemnurile conștiinței, ai înmulțit rugăciunea, plânsul și nevoințele. Iar în privegheri ostenindu-te, ai fost curând învrednicit de vederea Luminii neapropiate și auzirea cuvintelor Vieții Veșnice, răpit nopții acestei lumi întru bucuria cântării de Aliluia!
Bucură-te, lucrare de taină a inimii peste grijile slujirii de la palat
Bucură-te, neodihnită stare de închinare înaintea Domnului
Bucură-te, chemare cu tărie în ajutor a Maicii Domnului
Bucură-te, dezgropare a comorii duhovnicești din adâncurile firii
Bucură-te, căutare prin nădejde a frumuseții suprafirești
Bucură-te, conștiință de sine adâncită de entuziasmul iubirii
Bucură-te, izvor de lacrimi ce stingi flacăra patimilor
Bucură-te, jertfire a nopților pe altarul Luminii neînserate
Bucură-te, spălare cu apa ritualului de taină
Bucură-te, floare a fericitei întristări, înrourată de har
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!
Condac 3
Retrăgându-se harul și slăbindu-ți râvna, ai fost încercat de războiul gândurilor și întunecarea conștiinței vreme de mai mulți ani. Așa ai cunoscut neputința firii și nevoia ei de ajutor dumnezeiesc. Iar neorânduiala simțurilor, alipite prin patimi de cele ale lumii, împreună cu faptele neascultării le-ai urât, și ai fost smuls cu mână tare de Însuși Hristos, înlăuntrul slavei Sale. De atunci nu te-ai mai despărțit, Sfinte Simeon, de îngereasca cântare: Aliluia!
Icos 3
Ales ai fost de Dumnezeu, și mulțumită rugăciunilor părintelui tău ți-ai luat crucea și ai urmat lui Hristos pe calea desăvârșitei lepădări de lume. Așa ai intrat ca începător la mănăstirea Studion și ucenic al Sfântului Simeon Evlaviosul, întru pocăință și ascultare. Pentru aceasta strigăm ție :
Bucură-te, suflet smuls de bunul Samarinean din mâna tâlharilor nevăzuți
Bucură-te, răsădire în inimă a fricii curate de Domnul
Bucură-te, omorâre a patimilor prin ascultare
Bucură-te, curățire prin lacrimi și înnoire a simțurilor
Bucură-te, mâini întinse cu umilință spre Dumnezeu
Bucură-te, stăpânire a limbii năvalnice
Bucură-te, mărturisire a gândurilor înaintea părintelui ca lui Hristos
Bucură-te, năvod al rugăciunii plin de cuvintele Vieții
Bucură-te, amintire a morții ce pricinuiește smerenia
Bucură-te, lepădare a slavei deșarte pentru slava de Sus
Bucură-te, ieșire din iadul deznădejdii și intrare în focul sfintelor nevoințe
Bucură-te, lumină a iubirii netăiată de războiri
Bucură-te, martor prin conștiință al slavei dumnezeiești
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!
Condac 4
Prin legarea cu sfințenie de cuvântul părintelui duhovnicesc, te-ai izbăvit din legăturile patimilor. Nici măcar sub pretextul respectării rânduielilor, nu ai vrut a-l părăsi pe cel ce te-a născut întru Hristos, pentru care ai suferit izgonire. Dar ai intrat în mănăstirea vecină, închinată Sfântului Mamas, și ai rămas sub ascultarea lui Simeon Evlaviosul. Curând ai depus făgăduință și ai fost hirotonit preot, iar după trei ani ai fost ales stareț, căci viața ta strălucea de taina cântării îngerești: Aliluia!
Icos 4
Fără să-ți mai întorci pașii de pe calea cea strâmtă, te-ai nevoit, Părinte, prin patimile de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos și de razele ei fiind străpuns, ai păzit-o de înșelarea nevăzuților vrăjmași și potrivnicia oamenilor străini de înțelegerea duhovnicească. Pentru aceasta ai dobândit tămăduire sufletului și har călăuzitor, iar noi îți cântăm:
Bucură-te, plecăciune în adâncul fără hotar al Luminii
Bucură-te, părăsire fără de ură a celor trecătoare
Bucură-te, risipire a ceții patimilor
Bucură-te, izgonire a închipuirii cunoștinței mincinoase
Bucură-te, oprire a iscodirii și făuririi gândurilor deșarte
Bucură-te, răbdare a suferințelor curățitoare
Bucură-te, inimă apărată de cercul virtuților
Bucură-te, minte urcată în cerul nepătimirii
Bucură-te, adunare a comorilor Duhului
Bucură-te, supunere a trupului curgător, voii Duhului
Bucură-te, pecetluire a cărții cunoștinței cu Lumina lui Hristos
Bucură-te, ascultare de fiu și purtare de grijă de părinte
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!
Condac 5
Îl căutai fără încetare pe Hristos și Îi urmai prin fapte dumnezeieștile cuvinte, iar El îți călăuzea în taină pașii, prin împărtășiri și retrageri repetate ale harului. Dar când ai deprins tăria neclintită a privirii spre Cele de Sus, Domnul Însuși ți-a vorbit ca unui prieten și frate, iar tu ai strigat cu cutremur: Aliluia!
Icos 5
Ca un sărac plin de dragoste frățească, care ai primit de la Hristos moneda de aur a harului, te-ai arătat apostol al iubirii Sale nebune pentru oameni. Căci ai descoperit milostivirea și slava cu care îi învrednicește pe cei ce Îl caută din toată inima. Pentru aceasta și noi strigăm :
Bucură-te, pământ al inimii, luminat de Soarele dreptății
Bucură-te, prindere prin pocăință de veșmântul iubirii
Bucură-te, cunoaștere prin experiență a minunilor lui Dumnezeu
Bucură-te, reînnoire a icoanei vieții evanghelice
Bucură-te, conștiință clară a răspunderii duhovnicești
Bucură-te, bucurie a împărtășirii cu aproapele a milei de Sus
Bucură-te, silire a firii de a iubi dincolo de fire
Bucură-te, rod al morții dătătoare de viață a lui Hristos
Bucură-te, pământ din care izvorăște Viața veșnică
Bucură-te, îndestulare din potirul tainei
Bucură-te, părtaș al nunții duhovnicești
Bucură-te, alergare până la capătul puterilor după Hristos
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!
Condac 6
Primind sărutarea iubirii, te-ai sălășluit în cortul Luminii, de unde chemarea lui Hristos s-a făcut prin tine auzită tuturor. Căci cu limbă de foc adunai oile risipite, și purtai cu bărbăție crucea fraților tăi, pururi cântând: Aliluia!
Icos 6
Te-ai luptat, Sfinte Părinte, să-i faci pe toți să înțeleagă că vederea lui Dumnezeu, și îndumnezeirea omului sunt cu putință în orice vreme. Căci bunăvoirea ființei create este întâmpinată de puterea curățitoare și desăvârșitoare a harului și atunci nimic nu poate opri unirea omului cu Ziditorul său.
Bucură-te, limpezime a vederii duhovnicești
Bucură-te, memorie neclătinată a luminii neapropiate
Bucură-te, pecete a învățăturii de Dumnezeu insuflate
Bucură-te, adunare prin iubire a mădularelor împrăștiate ale Bisericii
Bucură-te, pârgă a zidirii duhovnicești
Bucură-te, plâns și rugă de foc la hotarul Veșniciei
Bucură-te, cuvânt cu putere multă, născut din cunoașterea lui Dumnezeu
Bucură-te, rușinare a cunoștinței care îngâmfă
Bucură-te, mustrare a fățărniciei și necăutare la fața omului
Bucură-te, zdrobire a sămânței ascunse a iubirii de arginți
Bucură-te, inimă străbătută de fulgerul iubirii dumnezeiești
Bucură-te, inimă ce naști perla luminoasă a iubirii de Dumnezeu
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!
Condac 7
Pentru fiii duhovnicești îți puneai sufletul, Sfinte Simeon, pătimind dureri lăuntrice ca să-i naști întru Hristos, căci pe toți îi iubeai deopotrivă și îi zoreai să intre în focul iubirii. Fiindcă în el stau începutul și sfârșitul, și el este haina de nuntă a celor ce cântă cu lacrimi de bucurie: Aliluia!
Icos 7
Te nevoiai ca pe toți să-i scoți din iadul patimilor și-i îmboldeai spre suirea pe scara virtuților. Pentru aceasta ai pătimit împotrivirea celor împietriți, întru răbdare și desăvârșită iubire de vrăjmași. Odată, au vrut să te alunge din biserică, dar ai rămas netulburat, iar harul lui Dumnezeu nu i-a lăsat să se apropie. Atunci au fugit la patriarh, care i-a izgonit, însă tu le-ai mijlocit iertarea.
Bucură-te, păzire a dragostei de orice tulburare sau micșorare
Bucură-te, umblare în lumină și mântuire din groapa neiubirii
Bucură-te, purtare înlăuntru a rănilor Domnului
Bucură-te, vedere a patimilor ascunse și mijlocire a milostivirii de Sus
Bucură-te, săgeată a Cuvântului ce nimerești ținta
Bucură-te, lucrare a poruncilor din iubire pentru Hristos
Bucură-te, lucrare întru cunoștință a darului Sfântului Duh
Bucură-te, călăuză izbăvitoare de lanțurile trufiei
Bucură-te, îndrăzneală ce zgudui pe cei nepăsători
Bucură-te, vedere înfricoșată a dreptății dumnezeiești
Bucură-te, alai al virtuților ce porți iubirea ca într-un car de heruvimi
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!
Condac 8
După un sfert de veac de stăreție, te-ai retras la isihia mult dorită. Atunci vrăjmașul a asmuțit asupra ta pizma celor ce luau lumina drept întuneric și întunericul drept lumină. Iar tu primeai toate cu mulțumire ca din mâna Domnului, cântând întru nerăutate: Aliluia!
Icos 8
Ca o trâmbiță a teologiei ai răspuns la întrebările puse în chip viclean de singhelul Ștefan, fost episcop al Nicomidiei și, fără să cauți la rangul înalt, ai mustrat vorbirea de Dumnezeu a celor ce nu au în ei pe Duhul Sfânt. Apoi, sfătuindu-l să nu se bizuie pe înțelepciunea ruptă de viața duhovnicească, l-ai îndemnat spre căutarea Duhului prin pocăință și lupta cu patimile.
Bucură-te, odihnă în spațiul negrăit al plinătății
Bucură-te, vrednic închinător al tronului înfricoșător
Bucură-te, slujire cu cutremur a tainelor dumnezeiești
Bucură-te, conglăsuire cu ceata dumnezeieștilor Părinți
Bucură-te, casă a înțelepciunii zidită pe Hristos
Bucură-te, surpare a înălțării cu mintea asupra aproapelui
Bucură-te, vedere a întunecării inimii
Bucură-te, Întrupare de taină a adevărului dumnezeiesc
Bucură-te, sabie de foc ce păzești pomul vieții
Bucură-te, sfială înaintea unirii negrăite
Bucură-te, frică ce odrăslești floarea străină a iubirii
Bucură-te, uitare a fricii în contemplarea rodului iubirii
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!
Condac 9
Orbit de dușmănie, singhelul Ștefan a început a defăima scrierile și viața părintelui tău duhovnicesc. Apoi te-a acuzat înaintea Sinodului pentru prăznuirea aleasă a adormirii Sfântului Simeon, care întru cereștile lăcașuri se învrednicise a cânta: Aliluia!
Icos 9
Fericita nebunie întru Hristos a călăuzitorului tău ai arătat-o ca pe un vlăstar al dragostei și nepătimirii. Iar minciunii care tulburase Sinodul te-ai împotrivit cu tărie, socotind lepădarea mai rea decât moartea, căci chipul părintelui tău strălucea în Veșnicie de slava lui Hristos !
Bucură-te, purtare în inimă a icoanei părintelui duhovnicesc
Bucură-te, mucenicească mărturisire pentru adevăr
Bucură-te, alergare pe drumul Crucii
Bucură-te, închinare de fiu
Bucură-te, îndelungă răbdare în necazuri și prigoane
Bucură-te, slujire jertfelnică a voii lui Dumnezeu
Bucură-te, osândire a faptelor întunericului
Bucură-te, blândețe neclintită ce stăvilești furia înșelării
Bucură-te, îmbrăcare cu armele lui Dumnezeu
Bucură-te, alipire cu duhul de sfintele mădulare ale Bisericii
Bucură-te, cucerire cu asalt a Împărăției
Bucură-te, vedere înlăuntrul cămării de nuntă a Mirelui
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!
Condac 10
Patriarhul, înșelat de uneltirile singhelului, a lăsat să fie distruse icoanele zugrăvite cu chipul Sfântului Simeon Evlaviosul. Și adus înaintea sinodului, ai amuțit prin cuvântul de apărare cel de Dumnezeu insuflat pe judecătorii nedrepți. Condamnat apoi la surghiun, ai binecuvântat pe Hristos cântând: Aliluia!
Icos 10
Exilat într-un pustiu, în mijlocul iernii, lipsit de hrană, ai mulțumit lui Dumnezeu și ai binecuvântat pe prigonitori. În acel loc ai aflat paraclisul Sfintei Mucenițe Macrina, unde prin voia de Sus ai întemeiat o mănăstire.
Bucură-te, slavă și mulțumire lui Dumnezeu pentru toate
Bucură-te, flămânzire și însetoșare de dreptate
Bucură-te, neîngrijire de cele vremelnice
Bucură-te, pironire a păcatului pe Cruce
Bucură-te, închinare, leagăn de naștere al iubirii
Bucură-te, crin al isihiei în pământul bunei pătimiri
Bucură-te, colț de rai în pustie
Bucură-te, iubire roditoare de fii duhovnicești
Bucură-te, rodire a înțelesurilor tainice ale teologiei
Bucură-te, vedere de icoană peste zidul păcatului
Bucură-te, mireasmă a ungerii duhovnicești
Bucură-te, naștere pe pământ a duhului mântuirii
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!
Condac 11
Înaintea mulțimii fiilor duhovnicești ce sufereau pentru prigonirea păstorului, patriarhul s-a hotârât să asculte în Sinod cuvântul tău. Apoi a mărturisit buna ta credință și cedarea în fața hărțuielilor singhelului, drept pentru care te-a chemat cu cinste, să te sfințească arhiepiscop. Atunci cei binecredincioși au strigat într-un cuget: Aliluia!
Icos 11
Nu te-ai plecat, Sfinte, întru a micșora strălucirea prăznuirii părintelui tău, și nu te-ai mai întors în locul unde fusesei prigonit pentru dreptate. Însuși patriarhul, lăudându-ți râvna, te-a slobozit cu pace, ca să săvârșești cele ale lui Dumnezeu în locul și felul în care vei găsi că este voia Lui.
Bucură-te, că năvălind în chilia ta, prigonitorii s-au uimit de desăvârșita-ți sărăcie
Bucură-te, cel frânt ca pâinea de dinții lor, pentru slava de Sus
Bucură-te, că ai păzit neatinsă icoana iubirii de părintele duhovnicesc
Bucură-te, că în ea strălucea cu tărie Însuși Chipul lui Hristos
Bucură-te, lumină strălucind în întunericul lumii
Bucură-te, privire neîntoarsă spre cele dinapoi
Bucură-te, alăută ce viersuiești imne dumnezeiești
Bucură-te, răsturnarea învățăturii fățarnice
Bucură-te, ajutătorule al celor din nevoi
Bucură-te, iubire ce prin încercări, mai tare strălucești
Bucură-te, iubire ce Îl încapi pe Cel neîncăput
Bucură-te, iubire ce acoperi întreaga creație
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!
Condac 12
Harul de Sus îl revărsai prin mijlocirile tale, peste mulțimile care te cercetau spre tămăduire. Către sfârșitul vieții, ai primit cu bucurie crucea suferinței trupești și ai descoperit dinainte ziua adormirii tale și cea a mutării sfintelor tale moaște. Iar pe când trupul tău era măcinat de neputință, ucenicul Nichifor te-a văzut noaptea în chilie, înălțat la patru coți în aer, cum te rugai negrăit: Aliluia!
Icos 12
În ziua de pe urmă, te-ai împărtășit cu Preacuratele Taine și după ce ai spus „Amin!”, ai poruncit ucenicilor să cânte cântarea de îngropare. Spre mijlocul ei ți-ai adunat puterile și ai grăit cu dulceață și liniște: „O, Hristoase Împărate, în mâinile Tale îmi dau duhul", și ai primit de la Dânsul cununa vieții. Iar așa precum ai proorocit, după treizeci de ani moaștele tale pline de tot harul și mireasma s-au mutat spre sfințirea credincioșilor și slava Bisericii.
Bucură-te, făcătorule de minuni, întru bucuria Domnului tău
Bucură-te, nume binecuvântat de Tatăl Ceresc
Bucură-te, lemn înmiresmat al Crucii iubirii
Bucură-te, vas sfințit în care Fiul varsă din Duhul Său
Bucură-te, revărsare de har peste lumea deznădăjduită
Bucură-te, hrănire a mulțimilor cu pâinea dumnezeieștilor descoperiri
Bucură-te, pas liniștit și împăcat pe calea Vieții
Bucură-te, urcare în veșnica nepăcătuire
Bucură-te, că aprins de focul ceresc, îl treci în multe sfeșnice
Bucură-te, pom al iubirii răsădit în grădini de rai
Bucură-te, că ești întru Hristos și El întru tine
Bucură-te, chip făcut icoană, vrednic de închinare
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!
Condac 13
O, Sfinte Preacuvioase Simeon, nu ne lăsa pe noi, cei preamici, ci precum ai făgăduit fii pururi cu noi pe calea mântuirii. Roagă-te Preasfintei Treimi să strălucească peste noi raza dumnezeirii, ca de ea călăuziți să ieșim din adâncul patimilor, și prin crucea pătimirii de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos să ne împărtășim și de Învierea Lui. Așa, Sfinte Simeon, mijlocește iertare sufletelor noastre și milă de la Cel Preaînalt, Căruia împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi se zice iarăși Icos 1 și Condac 1
Icos 1
Născut în Galateea, ai fost adus de tatăl tău la Constantinopol pentru studii și urmai să intri în slujba împăratului. Dar tu, rănit de dragostea lui Hristos, din al Cărui cuvânt te hrăneai, smerindu-ți inima, ai refuzat această cinste. Atunci ai pornit în căutarea unei călăuze nemincinoase, care să te nască în duh la cunoașterea de Dumnezeu și viața adevărată.
Bucură-te, scârbire de viața risipită în pofte și închipuiri trecătoare
Bucură-te, dar și lepădare a cugetelor pătimașe
Bucură-te, inimă sprijinită în chip nevăzut de mâna dumnezeiască
Bucură-te, pogorâre prin smerenie în adâncurile milostivirii divine
Bucură-te, rod al rugăciunii și citirilor evlavioase
Bucură-te, ieșire prin credință pe puntea peste prăpastia resemnării
Bucură-te, căutare de fiu risipitor a Părintelui duhovnicesc
Bucură-te, dorire de hrană nestricăcioasă și înstrăinare de dorința cea rea
Bucură-te, plâns la picioarele Crucii
Bucură-te, nețărmurită încredere în Cuvântul lui Dumnezeu
Bucură-te, suflet mișcat de dumnezeiasca dragoste
Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al neprihănitei Treimi!
Condac 1
Lumină lumii și mărturisitor al Luminii neînserate, păstor și învățător al Bisericii te-ai arătat, Sfinte Simeon. Prin suirea pe scara virtuților ai odrăslit rodul desăvârșitei iubiri de Hristos, din care izvorăști vrednică cuvântare de Dumnezeu. Pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Simeon, Noule Teolog, fiu al Luminii și liturghisitor al Preacuratei Treimi!
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog (1)
Cântarea 1
Irmos: Deschide-voi gura mea...
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Organ al Duhului, arătândute preasfinte, și a darului alăută cu multe strune, Simeoane, Preacuvioase, fă-mă și pe mine alăută a darului, ca prin dar să cânt darurile tale.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Mintea cea cu totul luminată a Teologiei s-a arătat: Tunet ceresc astăzi a răsunat, învățăturile cele cu glas de tunet ale înțelepciunii ascultațile toți și luminați-vă.
Slavă...
Cine poate a înțelege înălțimea cea cu anevoie de suit a dumnezeieștii tale cunoștințe, preaînțelepte, adâncul cel neajuns, și cu greu de văzut, lățimea împreună și lungimea, căreia te-ai învrednicit cel prea cu chip dumnezeiesc?
Și acum... a Născătoarei
Ceea ce te-ai făcut îmbrăcăminte a Cuvântului lui Dumnezeu, Preacurată, a Împăratului celui ce s-a făcut om, cu haina dumnezeiescului dar, cea de Dumnezeu împodobită, pe care o am pierdut, iarăși îmbracă-mă prin mijlocirea ta.
Cântarea a 3-a
Irmosul: Pe ai tăi cântăreţi…
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Biserică sfințită a lui Dumnezeu ai fost ca un jertfitor curat, mintea ta având-o Sfinte, iar rugăciunea ca pe o jertfă, și ca pe un altar în inima ta cea preadreaptă.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Precum fața lui Moise celui ce a fost împreună cu Dumnezeu s-a proslăvit, așa Părinte și fața ta, petrecând întru cele neumblate, cu dumnezeiască lumină s-a proslăvit toată strălucită ca un soare.
Slavă...
Scară s-a arătat în vremurile cele mai de pe urmă cartea ta, Părinte Simeoane, care ne suie pe noi de la pământ la cele cerești și trâmbiță sfântă care pe cei adormiți îi deșteaptă.
Și acum... a Născătoarei
Ca o lumină prea mare într-o lume mică te-ai arătat, Fecioară, a Celui care le-a zidit pe toate din cele ce nu sunt, dând viață lumii, căci Cel neîncăput de lume S-a făcut cu totul încăput întru tine.
Sedealna
Glasul al 4-lea
Pildă și podoabă a monahilor, călăuză a asceților, dascăl al celor căsătoriți și desfătare a tuturor te-ai arătat, preasfințite Simeoane, Teologule; de aceea și acum roagă cu îndrăzneală pe Făcătorul pentru noi, care cu credință și cu dragoste cinstim pururea pomenirea ta, cuvioase.
Slavă...
Unul și adevărat dintre cei purtători de Dumnezeu te-ai făcut, unul și al treilea dintre teologi ai fost, și unul și mare dintre cuvioși te-ai făcut, Simeoane, de Dumnezeu înțelepțite, prin smerenie, prin iubire desăvârșită, prin toată curăția, precum și prin tot felul de virtuți, prin care te-ai înălțat spre Domnul, cuvioase.
Și acum...
Nu vom tăcea pururea, Născătoare de Dumnezeu, a grăi minunile tale, noi nevrednicii; căci de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, căci pururea îi scapi pe robii tăi din tot felul de primejdii.
Cântarea a 4-a
Irmosul: Sfatul cel neurmat…
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Legilor Stăpânului supunându-te, înțelepte, poruncile toate le-ai împlinit, întru care ai și aflat ascuns pe Hristos, Cel ce pe acestea le-a poruncit și cu darul Lui te-ai îmbogățit.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Limba cea îmbelșugată, cu meșteșuguri și măiestrii ritoricești nu poate să laude darurile tale, pe care mai presus de fire le-ai luat, Părinte Simeoane, cel asemenea lui Dumnezeu.
Slavă...
Aflat-ai lucrul cel de demult și acum cu greu de aflat, Simeoane, de Dumnezeu proslăvite, adică a se îndumnezei și a se răpi mintea ta de pe pământ la cele cerești, o, auzire străină.
Și acum... a Născătoarei
Graiurilor tale, Preacurată, urmând toate neamurile, te fericim, ca pe ceea ce ai născut pe fericitul Dumnezeu, Cel ce a arătat fericiți pe sfinți și pe muritori cu Dumnezeiescul Dar.
Cântarea a 5-a
Irmosul: Spăimântatu-s-au toate...
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Aprins de iubire ai pus pe foc inima ta, ieșind cu totul din tine însuți și amestecându-te numai cu Dumnezeu întreg, Cel iubit de tine, ca unul care te-ai făcut un duh cu Acela, preasfințite.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iată acum a răsărit lumina dumnezeiescului dar. Iată hrana cea dumnezeiască a manei celei de viață izvorâtoare tuturor înainte o pune, Simeon, dumnezeiescul Părinte. Veniți, desfătați-vă, cei ce viață poftiți!
Slavă...
Decât ritorii mai grăitor te-ai arătat prin Duhul, pe cuvintele cele pentru Dumnezeu și pentru cele dumnezeiești și scrierile prea cu dumnezeiască cuviință tu le-ai teologhisit nouă, de unde și Nou Teolog te-ai numit, cel ce ești din lucrare numit.
Și acum... a Născătoarei
O, Maică, cu totul luminată a Luminii celei dintâi, luminează sufletul meu cel întunecat cu lumina ta ca să văd iarăși pe Lumina cea dintâi, care din tine ne-a luminat nouă, și pe tine, ceea ce ne-ai luminat, că aceasta-i osebirea luminii.
Cântarea a 6-a
Irmosul: Înţelepţii lui Dumnezeu…
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Pe râul cel pururea curgător, care izvorăște din Edenul cel gândit cu mintea harului dumnezeiesc, veniți să-l cinstim cu cântări și să gustăm din curgerile sale purtătoare de viață.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Dascălul pocăinței, propovăduitorul luminării darului, preasfințitul Simeon, acum se fericește, ca cel ce a viețuit în lume viață întocmai cu îngerii.
Slavă...
Biruind cu tăria Duhului și cu ostenelile înfrânării și cu lacrimile, Simeoane, cuvioase, patimile sufletului și ale trupului, la desăvârșirea nepătimirii ai alergat.
Și acum... a Născătoarei
Pe Dumnezeu fără de sămânță L-ai zămislit, Fecioară, și fără de osteneală Lai purtat în pântecele tău și fără de stricăciune pe acesta L-ai născut.
Condac, glasul al 3-lea
Podobie:Fecioara astăzi...
Cu lumina cea cu trei sori strălucindu-te de Dumnezeu înțelepțite, te-ai făcut Teolog al Treimii celei preadumnezeiești, de sus cu înțelepciunea cuvintelor îmbogățindu-te, ai izvorât dumnezeiești curgeri ale dumnezeieștii înțelepciuni, dintru care bând noi strigăm: Bucură-te, de trei ori fericite Simeoane, de Dumnezeu înțelepțite.
Icos
Preasfântul Duh, care mai înainte pe pescari și pe cărturari i-a înțelepțit și ritori - de Dumnezeu grăitori - pe dânșii i-a arătat, Acesta și în vremurile cele mai de pe urmă sălășluindu-se în curat sufletul tău, Simeoane Preasfințite, ritor al ritorilor, și decât cei cuvântători, preacuvântătorule, și teolog preaînțelept, pe tine cel învățat și înțelept te-a lucrat, bine scriind și minunat alcătuind dogmele Teologiei celei mai presus de fire, și tainele dumnezeieștii lumini, și lucrurile cele de multe feluri care cu taină se lucrează în suflet ale dumnezeiescului dar al Sfântului Duh. De a căror citire și noi îndulcindu-ne, te fericim pe tine, vrednicule de fericire, Părinte, ca pe un om mai presus de fire și ceresc. Și praznicul tău sfânt cu dragoste săvârșindu-l cu un glas strigăm ție: Bucură-te, de trei ori fericite Simeoane, de Dumnezeu învățate.
Cântarea a 7-a
Irmosul: N-au slujit făpturii…
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Vărsatu-s-a de sus dar bogat în buzele tale, o, sfințite Simeoane, și darul inimii s-a dat ție ca nisipul mării, de la Cel ce te-a înțelepțit pe tine, ca oarecând lui Solomon.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Soarele cel cu multă lumină și cu totul de aur al darului, și luminătorul cel strălucit al Bisericii lui Hristos, care întrece toată cinstita tărie și cu strălucirile trezvirii o luminează, Simeon, să se laude.
Slavă...
Preacuvântăreț și întru cuvinte de Dumnezeu învățat, și de Duh purtător și plin, și teolog al lui Hristos tu te-ai arătat marginilor, Simeoane, Cuvioase, al doilea rezematule pe piept și ca Grigorie Teologul, cel cu foc insuflat.
Și acum... a Născătoarei
Scaunul cel în chipul focului și preaminunat al lui Hristos, Împăratul a toate, cerul cel înalt, de toată pofta care mă batjocorește și de împătimirea cea de jos râvnitoare, slobozește-mă, pururea Fecioară.
Cântarea a 8-a
Irmosul: Pe tinerii cei bine credincioşi…
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Rai gândit te-ai făcut preafericite, în Eden de Dumnezeu răsădit, având pe Hristos odrăslind în mijlocul tău ca un pom al vieții, Cuvioase, înflorind rod dulce, și împrejur copaci ce înfrunzesc, prin roade și prin frunze toate faptele bune.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Asemenea ai fost neguțătorului despre care a zis Hristos, Simeoane, Cuvioase, că tu acelea care ai avut pe toate le-ai vândut și pe mărgăritarul cel scump l-ai cumpărat, pe care l-ai și ascuns în mijlocul inimii tale, și negrăit pentru acesta te-ai bucurat.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul
Cer nou, Părinte, te-ai făcut, pe Domnul ca pe un soare prea mare, luminos preastrălucit cu raze de aur avându-l întru cele dinlăuntru ale tale și ca pe o lună prealuminoasă, ca niște argint strălucind, pe darul Duhului câștigându-l, și ca pe niște stele luminoase în cinstitele tale scrieri.
Și acum... a Născătoarei
Ca ceea ce pe Sfântul Sfinților L-ai născut, Care peste sfinți de-a pururea se odihnește, și ca ceea ce singură ai oprit toată lupta cea împotriva vrăjmașilor celor nevăzuți, Preacurată, pe mintea ta păzind-o, mai înaltă decât cugetele cele necuviincioase, de toți după dreptate Preasfântă te numești.
Cântarea a 9-a
Irmosul: Tot neamul pământesc…
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Acum te bucuri cu bucuria cea cu adevărat nemărginită și negrăită, Simeoane, de trei ori fericite, unde este locul cel vesel al bucuriei că, plângând aici vremelnic, întru cele cerești te mângâi și te veselești veșnic cu veselia cea veșnică și fericită.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Acum vezi pe preadulcele Iisus în față, pe Care mai înainte a-L vedea te-ai învrednicit însă ca printr-o oglindă și umbră. Deci desfătează-te, Sfinte, saltă și dănțuiește, îndulcindu-te acum de Cel dorit de tine și pe noi, care te cinstim pe tine, pomenește-ne.
Slavă...
Primește cântarea aceasta, pe care o aducem ție, Simeoane, Cuvioase, ca un dar prea mic pentru datoria cea multă pe care o avem către tine, și răsplătire cerem să ni se dăruiască darul Sfântului Duh, și nouă cu rugăciunile tale, pe care prin multe răutăți l-am pierdut.
Și acum... a Născătoarei
Hotar între zidire și Ziditor fără de mijlocire te-ai făcut, Curată. Pentru aceea și plinirea tuturor darurilor ai primit, ceea ce ești cu totul fără prihană și le împarți tuturor oamenilor și îngerilor. Drept aceea de acestea împărtășeștene și pe noi, netrebnicii robii tăi, o, Stăpână.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog (2)
Cântarea 1
Irmosul: Pe Faraon cel ce se purta...
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Treime Sfântă și Unime de-a pururea vecuitoare, izvorule de lumină lucrător, dintru care toată darea cea bună se pogoară, luminează-mi inima mea ca să cânt după vrednicie, pe cel ce drept Te-a dogmatisit și prea bine Te-a teologhisit.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Pe toate adâncurile Duhului prin Dumnezeiescul Duh cercându-le, Părinte, întru acestea tu te-ai cufundat, de-a pururea pomenite, și aflând mărgăritare de mult preț le-ai scos, adică dogmele Teologiei.
Slavă…
Oglindă preavăzătoare, Părinte, din nou alcătuită, lucrându-ți îmbelșugat mintea și inima, pe fulgerele Duhului înăuntru le-ai primit și fericit te-ai arătat că pe Dumnezeu în inima ta L-ai văzut, precum El însuși a voit.
Și acum…
Tu, Fecioară, te-ai arătat chip de Dumnezeu lucrat și înfățișare a zidirii, minune a îngerilor, închipuire asemănată a frumuseții celei începătoare, materie prea întocmită a întrupării Cuvântului și a lui Dumnezeu neurmată urmare.
Cântarea a 3-a
Irmosul: Cela ce ai întărit din început...
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Rândunea mult cântătoare, tu te-ai arătat, preaînțelepte, care prin cartea ta glăsuiește și pe chemarea înapoi a dumnezeiescului har, ca pe o dulce primăvară o arată, pe care după botez, vai, o am pierdut.
tih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ție lumea s-a răstignit, o, Simeoane, Cuvioase, prin fapta cea lucrătoare, și tu părinte lumii te-ai răstignit, prin gând cu mintea, că îndoită este fapta crucii, precum cuvioșii Părinți aceasta o cuvântează.
Slavă…
Cu dumnezeiești raze împreunându-te, cuvioase, întru care firește se află descoperirea tuturor, pe cele de departe ca pe cele de față le vedeai, de trei ori fericite, și ca pe cele de acum pe cele ce vor să fie.
Și acum…
Graiurile dumnezeieștilor Prooroci și proorocirile lor le-ai pecetluit, născând pe Cuvântul, Cel ce a grăit printr-înșii, și dumnezeieștile lor graiuri le-ai împlinit, ceea ce una ești binecuvântată, prealăudată.
Sedealna
Glasul al 4-lea
Pildă și podoabă a monahilor, călăuză a asceților, dascăl al celor căsătoriți și desfătare a tuturor te-ai arătat, preasfințite Simeoane, Teologule; de aceea și acum roagă cu îndrăzneală pe Făcătorul pentru noi, care cu credință și cu dragoste cinstim pururea pomenirea ta, cuvioase.
Slavă...
Unul și adevărat dintre cei purtători de Dumnezeu te-ai făcut, unul și al treilea dintre teologi ai fost, și unul și mare dintre cuvioși te-ai făcut, Simeoane, de Dumnezeu înțelepțite, prin smerenie, prin iubire desăvârșită, prin toată curăția, precum și prin tot felul de virtuți, prin care te-ai înălțat spre Domnul, cuvioase.
Și acum...
Nu vom tăcea pururea, Născătoare de Dumnezeu, a grăi minunile tale, noi nevrednicii; căci de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, căci pururea îi scapi pe robii tăi din tot felul de primejdii.
Cântarea a 4-a
Irmosul: Tu eşti tăria mea Doamne...
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Tu aflând întru inima ta alt soare gândit și pe lumina lui ca pe o rază văzându-o, te-ai suit, înțelepte, cu puterea Duhului în munții cei mai presus de lume și ai auzit și ai văzut cele pe care nu este cu putință a le auzi și a le vedea nici un om pătimaș.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Iisus singur era ție îndeletnicirea, desfătare a limbii, gândire a inimii, răsuflare, viață, lumină și dulceață, fierbințeală preadulce, care lumina mintea ta și veselea inima, și ardea patimile, și curgeri de lacrimi izvora.
Slavă…
Ce-mi trebuie mie aurul? Cemi trebuie piatra safirului? Cemi trebuie celelalte lucruri iubite ale lumii? Mie desfătare, slavă și bucurie îmi sunt scrierile tale Părinte, cele de Dumnezeu insuflate, întru care mă desfătez și mă bucur, și arzându-mă izvorăsc din ochi lacrimi preadulci.
Și acum…
O, Marie, numele cel dorit lumii, tu Fecioară între Dumnezeu și oameni ai stat mijlocitoare, și pe Dumnezeu om l-ai făcut, iar pe oameni dumnezei după har. Mulțumim, Doamnă, mijlocirii tale acesteia, prin care toată lumea o ai mântuit.
Cântarea a 5-a
Irmosul: Pentru ce m-ai lepădat...
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O, multa îndrăzneală, cu care Stăpânul tuturor te-a îmbogățit! Că tu ca un prieten grăiai cu Dânsul întru inima ta, și ca un fiu cu părintele său îmbrățișându-te strigai: Iisuse, Iisuse al meu, preadulce.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Gură a lui Dumnezeu te-ai făcut căci cuvintele cele dumnezeiești le grăiești, fericite. Că tu, cu dumnezeieștile tale învățături și cuvinte, ai scos din nevrednici pe mulți cinstiți și vrednici de Împărăția Cerurilor i-ai arătat.
Slavă...
Cum voi spune minunea cea mare a darului, care s-a făcut la tine? Că tu lumină fiind și lumină văzând și cu lumină împreunându-te, întru lumină și grăiești, și gândești, și bine scrii scrierile tale cele luminate.
Și acum…
Stăpâna lumii, ai putere ca una care singură ai născut pe Cuvântul și Domnul Cel Atotputernic; de aceea prin tine, Fecioară, mă voi mântui și eu, care voiesc să mă mântuiesc.
Cântarea a 6-a
Irmosul: Curăţeşte-mă Mântuitorule...
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Dumnezeiescul har al Duhului dobândindu-l, cuvioase părinte, în inima ta apă vie și curgătoare, ai izvorât curgerile înțelepciunii lui Dumnezeu și ai adăpat brazdele sufletelor arse de sete.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Datu-ți-s-au ție și puterea minunilor și dar de tămăduiri, o, Părinte, ca să nu fii lipsit de nimic din cele ale sfinților. De aceea și în viață, și după moarte multe minuni ai săvârșit, înțelepte, și tămăduiri, cu puterea Duhului.â
Slavă…
Spăimântatu-s-au noroadele auzind înțelepciunea cuvintelor tale, o, Părinte. Și precum oarecând iudeii strigau pentru Hristos, așa aceștia strigau: De unde s-a dat lui darul cel mult al cuvintelor și înțelepciunea?
Și acum...
Brațele tale, și sânurile, o, Stăpână, mijlocind, arată-le Fiului tău. Amestecă cu ale tale, pe ale aceluia, Fecioară, Crucea și sulița, și piroanele și trestia și așa milostivește-L pe Dânsul asupra noastră, celor ce mult am păcătuit.
Condac, glasul al 3-lea
Podobie:Fecioara astăzi...
Cu lumina cea cu trei sori strălucindu-te de Dumnezeu înțelepțite, te-ai făcut Teolog al Treimii celei preadumnezeiești, de sus cu înțelepciunea cuvintelor îmbogățindu-te, ai izvorât dumnezeiești curgeri ale dumnezeieștii înțelepciuni, dintru care bând noi strigăm: Bucură-te, de trei ori fericite Simeoane, de Dumnezeu înțelepțite.
Icos
Preasfântul Duh, care mai înainte pe pescari și pe cărturari i-a înțelepțit și ritori - de Dumnezeu grăitori - pe dânșii i-a arătat, Acesta și în vremurile cele mai de pe urmă sălășluindu-se în curat sufletul tău, Simeoane Preasfințite, ritor al ritorilor, și decât cei cuvântători, preacuvântătorule, și teolog preaînțelept, pe tine cel învățat și înțelept te-a lucrat, bine scriind și minunat alcătuind dogmele Teologiei celei mai presus de fire, și tainele dumnezeieștii lumini, și lucrurile cele de multe feluri care cu taină se lucrează în suflet ale dumnezeiescului dar al Sfântului Duh. De a căror citire și noi îndulcindu-ne, te fericim pe tine, vrednicule de fericire, Părinte, ca pe un om mai presus de fire și ceresc. Și praznicul tău sfânt cu dragoste săvârșindu-l cu un glas strigăm ție: Bucură-te, de trei ori fericite Simeoane, de Dumnezeu învățate.
Cântarea a 7-a
Irmosul: De pogorârea lui Dumnezeu...
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Nepomenitor de rău și următor lui Hristos tot prealuminat te-ai arătat, că vrăjmașilor tăi, Părinte, care căutau să te ucidă pe tine, bine le făceai totdeauna, până ce prieteni pe dânșii cu darurile iai făcut.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Tu cu cheia scrierilor, adică cu darul Duhului te-ai îmbogățit, Cuvioase, și când voiai, Părinte, le deschideai fără de osteneală și cu cuvântul arătai comoara Scripturilor cea ascunsă.
Slavă…
Tu curățindu-ți trupul de împătimire, de trei ori fericite, și de dulcea împătimire pe suflet slobozindu-l, și mintea de împătimire, mort te-ai făcut cu trupul, și mai înainte de moartea trupului cu duhul ai înviat.
Și acum…
A dumnezeieștilor raze fântână nedeșertată tu, Fecioară, te-ai făcut, adânc al tainelor, arătarea neînțelegerii și a neajungerii lui Dumnezeu, taina cea gândită de Dumnezeu mai înainte de veci.
Cântarea a 8-a
Irmosul: De şapte ori cuptorul...
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Doriri dumnezeiești ai avut întru inima ta, Sfinte, care sunt ale lui Dumnezeu, Lumina cea negrăită. Și de aici de Dumnezeu primitor și uimit tot te-ai făcut, tot ducându-te la Cel de tine îndrăgit, și patimi pătimind ale dumnezeieștii uimiri și îmbătări și în stihuri laude de dragoste scriind.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Treimic pe Treimea cea nezidită O ai văzut Minte, Cuvânt și Duh, prin Minte, prin Cuvântul, prin Duhul. Și pe Unime iarăși, una o ai cântat unind-o întru una mintea ta și cuvântul, și duhul. Și cu firea adică te-ai făcut după chipul lui Dumnezeu, iar cu voia după asemănare te-ai arătat, Părinte.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul
Întru adâncul smereniei ajungând, de-a pururea pomenite, pe care însuși Duhul o a zidit întru măruntaiele tale. De aici te-ai învrednicit la înălțimea desăvârșirii celei după puterea oamenilor a te sui, înțelepte, și de felurite daruri ale Duhului a te umple te-ai învrednicit și înger a te arăta nematerialnic întru materie.
Și acum...
Noaptea păcatului dinspre toate părțile m-a cuprins pe mine, ticălosul, că luminare am socotit că este desfătarea și de aici m-am schimbat din cea bună și întru faptele cele întunecate m-am pogorât. Ceea ce ai născut Lumina, luminează-mă, Fecioară, și cu dumnezeiască schimbare pe mine cu totul schimbă-mă.
Cântarea a 9-a
Irmosul: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul...
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Miresei Împăratului Hristos, Bisericii, i-ai lăsat, înțelepte, cuvintele tale ca o podoabă de nuntă și haină felurit împodobită, ca o cunună în pietre prețioase și mărgăritare, ca un vas și un chivot cu bogății.
Stih: Sfinte Cuvioase Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Starea robilor o ai trecut, și pe îngeri însuși i-ai covârșit și ca un fiu, acum, Părinte, stai înaintea lui Hristos, lămurit și adevărat văzându-L și văzut fiind de Dânsul și fără de mijlocire îndumnezeindu-te, și lui Hristos împreună moștenitor fiind și moștenitor al lui Dumnezeu făcându-te, Sfinte.
Slavă…
Știu că nu poate limba, Simeoane, să te laude pe tine, cel ce te-ai făcut dumnezeu după har, dar iar știu că iubirea ta de oameni primește și sufletul meu cel sterp. Pentru aceasta primește cântările acestea ca un părinte gânguririle fiului său.
Și acum…
Rugătoare te punem înainte către Dumnezeu pe tine, Fecioară, noi toți robii tăi. Pentru aceea, Curată, du rugăciunile noastre la Fiul tău și la Tatăl și la Duhul, la Unul Ziditorul tuturor, la Treimea cea sfântă ca pe noi să ne mântuiască Mântuitorul lumii.