" Când nu putem vindeca, suntem datori să alinăm "🦋🤍 ✍ Johann Wolfgang von Goethe

 

Fiecare femeie are propriul ei motiv să trăiască

Fiecare femeie are propria ei poveste de dragoste, Puțină tristețe în ea, puțină fericire, Puțină falsitate și puțină puritate, Un buchet de sentimente de toate culorile și nuanțele.

Fiecare femeie are o poveste în memoria ei, Unde fericirea i-a acoperit capul, Unde EL singur a înlocuit întreaga lume pentru ea, Unde a introdus-o ulterior în durere.

Fiecare femeie are propriul ei motiv să trăiască și găsește puterea să se ridice când cade, fiecare femeie are ceva ce nu va uita... Dar pentru fericire ai nevoie de foarte puțin...

Fiecare femeie are propriul ei scenariu, propriul ei film, Un erou, toate celelalte sunt figurante, Fiecare femeie are credință: „Această viață îi va da puțin mai mult soare prin ploaie.” 🌿🥀

„Această viață îi va da puțin mai mult soare prin ploaie.”

 Fiecare femeie are propria ei poveste de dragoste, Puțină tristețe în ea, puțină fericire, Puțină falsitate și puțină puritate, Un buchet de sentimente de toate culorile și nuanțele.

Fiecare femeie are o poveste în memoria ei, Unde fericirea i-a acoperit capul, Unde EL singur a înlocuit întreaga lume pentru ea, Unde a introdus-o ulterior în durere.

Fiecare femeie are propriul ei motiv să trăiască și găsește puterea să se ridice când cade, fiecare femeie are ceva ce nu va uita... Dar pentru fericire ai nevoie de foarte puțin...

Fiecare femeie are propriul ei scenariu, propriul ei film, Un erou, toate celelalte sunt figurante, Fiecare femeie are credință: „Această viață îi va da puțin mai mult soare prin ploaie.”

Sfinţii Mucenici Teodora şi Didim ostaşul (27 mai)

 

Pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian, era mai mare în cetatea Alexandriei ighemonul Evstratie. Împăraţii aceia au dat poruncă contra creştinilor ca, ori să jertfească zeilor, ori să fie munciţi. Ighemonul, şezînd la judecată, a poruncit să aducă înaintea sa pe Teodora, fecioara cea creştină, care nu de mult era prinsă şi păzită în temniţă. Deci, fiind adusă înaintea lui, i-a zis judecătorul: "Fecioară, de ce credinţă eşti tu?" Ea a răspuns: "Sînt creştină". Judecătorul zise: "Eşti liberă sau roabă". Teodora răspunse: "Ţi-am spus că sînt creştină, deoarece, venind Hristos, m-a eliberat de păcat; şi astfel sînt născută din părinţi slăviţi în această lume deşartă".

Ighemonul, căutînd spre dregătorul cetăţii care se numea Luchie, i-a zis: "Ştii pe fecioara aceasta?" Luchie a răspuns: "Da, o ştiu cu adevărat, că este de neam bun şi cinstit". Ighemonul zise către dînsa: "Fecioară, dacă eşti de neam bun şi cinstit, de ce n-ai voit să te măriţi după bărbat?" Fecioara răspunse: "Pentru Hristos m-am lepădat de nuntă, că Domnul nostru Iisus Hristos, venind în lume, ne-a mîntuit din stricăciune, prin naşterea Sa din Preacurata Fecioară, Maica Lui, şi ne-a făgăduit viaţa veşnică; dar eu, crezînd în El, am voit să petrec în feciorie pentru dragostea Lui pînă la sfîrşitul meu".

Judecătorul a zis: "Împăraţii noştri au poruncit ca pe voi, fecioarele care voiţi să vă păziţi fecioria voastră, totdeauna să vă aducem la închinarea zeilor; iar de nu veţi voi să vă închinaţi zeilor, să vă dăm în case de desfrînare". Fecioara a răspuns: "Mi se pare că tu ştii bine că Dumnezeu caută la voinţa inimii, de vreme ce este ştiutor de inimi. El ştie cugetele noastre şi scopul nostru îl primeşte ca pe un lucru singur. El ştie voinţa mea care este să-mi păzesc fecioria neîntinată şi chiar dacă vei porunci, precum te lauzi, să mă necinstească cu sila, aceea nu va fi necurăţenia trupului meu, ci silire şi pătimire. Dacă mi-ai tăia capul, sau mîna, ori piciorul şi de-mi vei lua fecioria cu sila, tot muceniţa lui Hristos mă vei face, iar nu desfrînată. Deci, Stăpînul meu este puternic, ca fecioria mea cea făgăduită lui, s-o păzesc întreagă ca pe o parte a Sa, precum va voi".

Judecătorul a zis: "Nu dori să-ţi necinsteşti neamul tău cel bun, nici să te dai spre batjocură şi rîs; de vreme ce eşti fiică de părinţi cinstiţi şi slăviţi, precum se spune despre tine". Fecioara a răspuns: "Preamăresc pe Hristos Dumnezeul meu, Cel ce mi-a dat neam bun şi cinstit şi nădăjduiesc spre dînsul, că va păzi întreagă pe porumbiţa sa". Judecătorul a zis: "Pentru ce te amăgeşti, crezînd în Omul cel răstignit, ca într-un Dumnezeu? Oare te va izbăvi el din mîinile celor ce vor să te ia spre desfrînare? Să nu socoteşti că dacă te vei duce în desfrînare, vei ieşi curată de acolo?"

Teodora a răspuns: "Cred în Hristos, Cel ce a pătimit pe vremea lui Ponţiu Pilat, că mă va izbăvi din mîinile necuraţilor şi va păzi nespurcată pe credincioasa roaba Sa". După aceasta, judecătorul i-a dat timp de trei zile ca să se gîndească; dar ea voia îndată să pătimească munci, spunîndu-i că şi după trei zile şi chiar după mai multe, scopul şi dorinţa nu va fi alta, decît numai să moară pentru Hristos, Dumnezeul său. Deci, a trimis-o iarăşi în temniţă şi, după trei zile, a scos-o şi a pus-o din nou de faţă la judecată. Ighemonul, văzînd-o petrecînd neschimbată în sfînta credinţă, a poruncit să o dea spre batjocură.

Dar, fiind dusă, s-a rugat Domnului, zicînd: "Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai îmblînzit în privelişte necuvîntătoarele fiare înaintea feţei Sfintei Tecla, îmblînzeşte pe aceste fiare cuvîntătoare, care sînt mai sălbatice şi mai fără de ruşine şi care s-au adunat ca să spurce curăţia trupului meu. Cel ce ai izbăvit pe Susana din mîinile desfrînaţilor bătrîni, izbăveşte-mă şi pe mine roaba ta de acelaşi fel de desfrînaţi. Nu lăsa să se spurce trupul meu ca unul ce Ţie unuia este sfinţit. Tu, Cel ce ai alungat de la mine pe nevăzuţii vrăjmaşi, care de multe ori se sileau tîlhăreşte şi în taină să fure vistieria fecioriei mele, goneşte şi acum, mă rog, pe aceşti nelegiuiţi, care s-au pregătit să răpească tîlhăreşte bogăţia mea. Doamne Dumnezeul meu, vino spre apărarea mea şi fă cu atotputernica tărie, ca să ies curată şi neatinsă din mîinile celor necuraţi şi voi preamări sfînt numele Tău".

Pe cînd Sfînta Teodora se ruga astfel, spurcaţii poftitori stăteau afară din casă şi se certau între ei, care să intre mai întîi la fecioară. Atunci, un oarecare tînăr voinic, îmbrăcat ostăşeşte, a venit la ei şi, împingîndu-i pe toţi, a intrat în casă la fecioară înaintea tuturor, neîndrăznind nimeni să-l împiedice sau să-l întrebe ceva. Acela era unul din fraţii cei credincioşi, cu numele Didim, care, fiind îndemnat de Dumnezeu, a venit acolo într-adins în chip de ostaş, nu pentru faptă de păcat, ci spre apărarea fecioarei. Deci, văzîndu-l Sfînta Teodora, s-a înspăimîntat. Atunci fericitul Didim a zis către dînsa: "Nu te teme, soro, că, deşi mă vezi lup pe dinafară, înăuntru sînt mieluşel şi frate cu tine în sfînta credinţă. Eu am venit aici să te izbăvesc pe tine, care eşti roaba şi porumbiţa Dumnezeului meu! Deci, să schimbăm hainele. Tu să te îmbraci într-ale mele şi eu într-ale tale, ca, astfel fiind tu acoperită cu hainele mele, să duci de aici întreagă fecioria ta; iar eu, în îmbrăcămintea ta, să intru în nevoinţa mucenicească, să mă arăt că sînt adevărat ostaş al lui Hristos. Deci, sfînta fecioară s-a învoit la acestea, de vreme ce a cunoscut că acel ostaş a fost trimis la dînsa de Dumnezeu.

După ce şi-au schimbat îmbrăcămintea, adică fecioara s-a îmbrăcat cu hainele cele bărbăteşti şi ostăşeşti, iar tînărul într-ale fecioarei, tînărul a zis către fecioară: "Cînd vei ieşi de aici, să-ţi acoperi faţa, ca şi cum te-ai ruşina, că toţi, ruşinîndu-se, vor ieşi de aici; şi astfel nu te vor cunoaşte avînd faţa acoperită. Fecioara, făcînd astfel, a ieşit în haină ostăşească cu faţa acoperită şi s-a dus într-ale sale, lăudînd pe Dumnezeu pentru purtarea Lui de grijă, că într-un chip ca acela a izbăvit-o din mîinile necuraţilor poftitori, ca pe o pasăre din laţ şi ca pe o oaie de lupi. După ieşirea Sfintei Teodora, a intrat în casa aceea un alt tînăr cuprins de pofta desfrînării şi a găsit bărbat în loc de fecioară.

Atunci s-a înspăimîntat şi a strigat, zicînd: "Ce este aceasta? Oare fecioara s-a prefăcut în bărbat? Am auzit spunîndu-se de creştini, că odată Hristos al lor a prefăcut apa în vin, acum văd că tot acelaşi a prefăcut partea femeiască în bărbătească". Apoi, ieşind degrabă din casă, a strigat către tovarăşii săi: "Să fugim de aici, să fugim mai înainte, pînă nu ne preface Hristos în femei". Şi, alergînd, au vestit aceasta judecătorului.

Ighemonul, trimiţînd, a adus pe Didim la judecată şi l-a întrebat: "Cine eşti tu?" Didim a răspuns: "Sînt robul lui Iisus Hristos şi mă numesc Didim". Atunci judecătorul a zis: "Pentru ce nu te văd pe tine îmbrăcat în haine bărbăteşti, ci în haine femeieşti?" Didim a răspuns: "Le-am luat de la Teodora, iar pe ale mele le-am dat ei, ca să nu fie cunoscută de acei bărbaţi, cărora ai dat-o s-o necinstească; şi astfel am scăpat-o din mîinile lor". Judecătorul a zis: "Cine ţi-a poruncit să faci astfel?" Didim a răspuns: "Iisus Hristos, Dumnezeul meu m-a învăţat şi m-a trimis ca să scap pe oaia lui, întreagă şi nevătămată din dinţii fiarelor". Judecătorul i-a zis: "Unde este Teodora acum? Să ne spui mai înainte pînă nu începem a te munci". Răspuns-a Didim: "Cu adevărat nu ştiu unde este ea acum, decît numai aceasta ştiu, că este roabă bună şi credincioasă a Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos şi mărturiseşte preasfînt numele Lui. Pentru aceea a iubit-o El pe ea şi a păzit-o neîntinată ca pe o mireasă a Sa". Deci, stăpînitorul, umplîndu-se de mînie, a poruncit ca să-i taie capul cu sabia, iar trupul să i-l arunce în foc.

Auzind Sfîntul Didim porunca de moarte, s-a bucurat şi a strigat către Dumnezeu, zicînd: "Bine eşti cuvîntat Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce n-ai trecut cu vederea rugăciunea mea şi mi-ai împlinit dorinţa mea. Astfel, pe roaba ta, Teodora, ai păzit-o neîntinată, iar pe mine mă învredniceşti de cununa mucenicească!" După aceasta au luat pe sfîntul şi l-au dus după cetate să-l taie.

Sfînta Teodora, înştiinţîndu-se de aceasta, a alergat după Sfîntul Mucenic Didim şi, ajungîndu-l la locul unde era să se taie, căuta cu dînsul cununa cea mucenicească, zicînd: "Măcar că ai apărat fecioria mea de stricăciune, însă nu te-am învăţat eu ca să mă aperi de moarte. Eu am fost prinsă, cercetată şi judecată, deci, lasă-mi mie sfîrşitul mucenicesc, ca eu să fiu tăiată, iar tu să te duci liber ori unde vei voi. Destul îţi este plata de la Domnul, că ai păzit fecioria mea, însă nu voiesc ca să mori pentru mine şi să răpeşti mai înainte cununa mea. Nu voiesc ca să fiu pricinuitoare morţii tale, ci eu să mor singură şi astfel să-mi plătesc acea datorie. Am cap să se taie pentru Hristos, am sînge să se verse pentru Domnul nostru!

Eu n-am voit şi nu voiesc să fiu întinată, ci am dorit şi doresc să fiu muncită. Deci, nu-mi lua cununa pe care mai înainte de tine am început s-o împletesc. De-mi zavistuieşti mie pentru mucenicie, mie mi se cade să merg mai întîi sub sabie; iar tu, după mine să fii mucenic al lui Hristos! Deci, tu să rămîi după mine, iar nu eu după tine, de vreme ce de la tine nu pot să ia curăţia; însă pe mine pot să mă necinstească. Astfel, precum m-ai scăpat curată de la desfrînare, aşa şi acum să mă trimiţi curată înaintea lui Hristos!"

Sfîntul Didim a zis către dînsa: "Iubită soră, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce te-a păzit pe tine nebatjocorită, Acela este puternic a te păzi totdeauna curată; iar pe mine, cel judecat la moarte, să nu mă opreşti a muri pentru Hristos şi cu sîngele meu să-mi spăl păcatele!" Astfel, certîndu-se ei pentru marea dragoste a lui Hristos, s-a poruncit să-i taie pe amîndoi. Deci, Sfînta Muceniţă Teodora a pus mai întîi capul sub sabie, apoi şi Sfîntul Didim. După aceea trupurile lor au fost aruncate în foc; şi, astfel şi-au luat cununile biruinţei de la Hristos, Domnul nostru, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt, I se cuvine slava cinstea şi închinăciunea, în vecii vecilor. Amin.

Sfîntul Sfinţit Mucenic Terapont, Episcopul Sardelor (27 mai)

 Sfîntul Terapont a fost arhiereu al Sfintei Biserici a Sardelor. Prin învăţătura sa, el a întors pe mulţi păgîni la Hristos de la rătăcirea închinării de idoli, luminîndu-i cu Sfîntul Botez. Apoi, fiind prins de Iulian stăpînitorul, l-a ferecat în obezi, l-a închis în temniţă şi l-a muncit multă vreme cu foamea şi cu setea; apoi, scoţîndu-l, l-a chinuit cu multe munci. După acestea l-a adus legat în Sinaon, cetatea Frigiei, în Ankira, cetatea Galatiei şi pretutindeni l-a muncit în multe feluri. Apoi, ducîndu-l la un rîu ce se numea Astalin, l-a întors gol cu faţa la pămînt şi, legînd patru pari înfipţi în pămînt, l-a bătut atît de mult, încît i-a căzut pielea de pe trup şi de pe oase, iar pămîntul s-a adăpat cu sîngele lui. Parii de care era legat, au înverzit, au scos ramuri şi frunze şi au crescut copaci mari; deci, cu frunzele lor se tămăduiau toate neputinţele şi toate bolile omeneşti. După aceasta, l-a adus în stăpînirea Traciei, la o cetate din Lidia, aproape de rîul Ermia, care adapă Lidia, în episcopia Sataliei, cea din Mitropolia Sardiei. Acolo, după multe feluri de munci, a fost înjunghiat pentru Hristos; şi astfel a luat cununa cea nestricăcioasă.

Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă (1)

 

Troparul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă

Glasul al 4-lea

Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraţilor ajutător, purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântu­iască sufletele noastre.

 

Troparul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă

Glasul al 4-lea

Cu nevoinţă bună te-ai nevoit prin credinţă, purtătorule de chinuri al lui Hristos şi păgânătatea chinuitorilor ai mustrat şi jertfă bine primită lui Dumnezeu te-ai adus. Pentru aceasta şi cunună de biruinţă ai luat; şi cu rugăciunile tale, Sfinte, tuturor le dai iertare de greşeli.

 

Cântarea 1

Glasul 1

Irmos: Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare, Paștile Domnului, Paștile! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruință.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Mai presus decât soarele a strălucit pomenirea ta acum, Mucenice înarmat al lui Hristos. Căci ca nişte raze prealuminoase, strălucirile minunilor în tot pământul strălucit le-ai vărsat, de lumină purtătorule, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Însuţi oştitorule, mult biruitorule, luptătorule al lui Hristos, dă-mi mie ca să laud luptele şi vitejiile tale, pe care le-ai suferit bărbăteşte, aprins de dorul lui Hristos, înţelepte, Căruia şi viezi, bucurându-te.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un nou David viteaz te-ai arătat în războaie, îndemânatic cu mâna. Că precum acela pe Goliat, aşa şi tu pe potrivnic l-ai biruit, surpându-l cu săgeţile cuvintelor tale, încununate Gheorghe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cât este de înfricoşătoare, de negrăit şi minunată naşterea ta cea frumoasă, Fecioară. Căci ca pe un Prunc pe Dumnezeu Cel cu totul desăvârşit L-ai alăptat la sân trupeşte; uimitoare auzire: Hrănitoarea de Prunc, Maică fără de bărbat.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Veniți să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă făcută cu minuni ci din Izvorul nestricăciunii care a izvorât din mormântul lui Hristos, întru Care ne întărim.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Strălucitu-ne-a nouă întru tot lăudata pomenire a slujitorului lui Hristos, cea împreună mergă­toare cu Învierea Lui. Întru care adunându-ne credincioşii, lumi­nat să prăznuim.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Veseleşte-te pământule şi cerule, munţii şi toate dealurile săltaţi, pentru că râuri de minuni varsă nouă de sus, Mucenicul Gheor­ghe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tot pământul şi seminţia ome­nească şi cerul împreună se bucură şi oastea îngerească, că cel dintâi ostaş al lui Hristos, Marele Mucenic Gheorghe, acum de pe pământ merge la cer.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Veseleşte-te şi te bucură, Marie, că de a şi trecut ieri ca o sabie prin inima ta Crucea Fiului tău, dar ca dintr-o cămară din mormânt a răsărit.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: La dumnezeiasca strajă, de Dumnezeu grăitorul Avacum să stea împreună cu noi și să arate pe îngerul cel purtător de  lumină, grăind cu mare glas: Astăzi este mântuirea lumii, că a Înviat Hristos, ca Cel Atotputernic!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Întrecut-a pe împărăteasa dinspre miazăzi, cea mai dinainte, înţelepte, Împărăteasa Alexandra acum, că uimită fiind a alergat la înţelepciunea ta. Pentru aceasta stă împreună cu tine, Mucenice, de-a dreapta lui Dumnezeu, ca o împărăteasă.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dovedirile cuvintelor tale nesuferindu-le păgânul, a poruncit să te bată peste gură, Sfinte Mucenice Gheorghe; măcar că aceasta era lovită, ca un chimval împotrivă a răsunat, strigând: Singur Hristos este Dumnezeu Adevărat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Adevărate prieten al lui Hristos şi mai marele luptătorilor Lui, prealuminate luminător al lumii, stea prealuminoasă, sfeşnic preastrălucitor, păzitorule neadormit al celor ce te cinstesc pe tine, păzeşte-ne pe noi, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iată ai şi născut Curată şi Fecioară ai rămas întru aceasta. Minune mult minunată cu adevărat, înfricoşătoare, străină auzire! Că pe Dumnezeu, Împăratul tuturor, purtându-L în braţele tale, la sân L-ai alăptat ca pe un Prunc, pe Hristos Dătătorul de hrană, Fecioară.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Să mânecăm cu mânecare adâncă, și în loc de mir cântare să aducem Stăpânului. Și să vedem pe Hristos, Soarele Dreptății, tuturor viață răsărind.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cinstită Învierea Mântuito­rului, cea de praznic, o laudă Biserica săltând şi mutarea purtătorului de lupte acum cântând. Căci aceste două bunătăţi împreună merg.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Măreşte străină minunea ta, izvorâtorule de minuni, bunul Glicherie, al cărui bou cu minune l-ai înviat şi pe el Domnului tău jertfă vie l-ai adus.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca să laud mărirea ta umple-mi gura mea de laudă, dând har şi minţii mele, Sfinte Mucenice Gheorghe. Că se bucură duhul meu când cântă ţie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preacurată, cum ai fost Hrănitoare de Prunc cu lapte şi Fecioară mai presus de cuvânt, nu mă pricep de această a ta înfricoşătoare taină! Deci cinstind naşterea ta, mă închin ţie, Preasfântă a mea Stăpână.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Coborâtu-te-ai întru cele mai de jos ale pământului și ai sfărâmat încuietorile cele veșnice care țineau pe cei legați, Hristoase. Iar a treia zi, precum Iona din chit, ai înviat din mormânt.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Iată ţie şi o rândunea veselă, pe Sfântul Mucenic Gheorghe, de Dumnezeu adunat popor! Te umple pe tine de harul primăverii în chip minunat. Deci împreună bucurați-vă cu bucuria lui toţi.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Chinurile aspre ale grelelor încercări suferindu-le, acelea le-ai socotit ca pe nişte desfătări, răbdând şi cântând Domnului, Mărite; glasul rugăciunilor tale, ca întru o învârtire de tunet a răsunat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Veseleşte-te şi saltă ceată a luptătorilor, aflând acestei prăznuiri de acum începător pe Sfântul Gheorghe şi vă bucuraţi împre­ună cu dânsul ca David, că a Domnului este ziua aceasta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi ai născut şi iarăşi curată eşti ca şi întâi, înfricoşătoare şi de negrăit naştere, Maică Fecioară care nu ştii de mire, pe Cel mai presus de ani; Care S-a făcut Prunc precum suntem noi, născându-L mai presus de minte.

 

Condac

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit al dreptei credinţe, spicele virtuţilor adunându-ţi. Că semănând cu lacrimi, cu veselie seceri şi luptând cu sânge pe Hristos ai luat. Şi cu rugăciunile tale sfinte, dai tuturor iertare de greşeli.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-se om, pătimește ca un muritor, și prin patimă pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii, Cel ce Unul este binecuvântat, Dumnezeul părinților noștri și preaslăvit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Doresc a lăuda minunile tale şi iarăşi mă sfiesc; căci dacă vreau să le număr, ele sunt mai mult decât nisipul la număr. Deci primeşte, luptătorule, această a mea scurtă laudă.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Nu este nici pământ, nici mare, nici cetate, nici pustietate, unde să nu se verse cu adevărat izvoarele cele pline ale minunilor tale, Mucenice; că numele tău cel minunat în tot pământul se cântă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Se miră oastea îngerească de lupta ta, voievodule, de tine uimindu-se Împăratul îngerilor a iubit frumuseţea ta, Mucenice. Pentru aceasta împreună cu Dânsul pururea a împărăţi te-a învrednicit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prealuminate cort cel de Dumnezeu lucrat, sfeşnice cu totul de aur, năstrapă, chivotule, biserică în care Dumnezeu locuieşte, toiag care minunat ai odrăslit, Maică fără de bărbat, pe noi cei ce te rugăm păzeşte-ne, Fecioară, Ceea ce eşti cu multe numiri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Această aleasă și sfântă zi, cea dintâi a săptămânii, împărăteasă și doamnă, al praznicelor praznic și sărbătoare este a sărbătorilor, întru care binecuvântăm pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cântări ca nişte flori cu bun miros culegând din alt rai, adică din Psaltirea cea de Dumnezeu însuflată, veniţi să împletim Mucenicului cunună luminoasă din cântări împletită, că a biruit surpând puterea satanei.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Vino de spune făcătorule de cântări, prorocule, dreptul acela, care a înflorit ca finicul, cine şi care este? Mult lăudatul Mucenic Gheor­ghe este pom cu dulce roadă adevărată, de inimi hrănitor.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Vino, arată-te, întâmpină-ne pe noi cuibul tău, ca un vultur cu aripile de aur încălzindu-ne, pururea ne sprijineşte, întinzându-ţi aripile tale, că bine este sub umbra ta a ne odihni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iată, aceea pe care mai înainte ai vestit-o, Prorocule, Fecioara care a zămislit fără de sămânţă, Împărăteasa şi Doamna. Şi ca o Maică a născut pe Împăratul tuturor, rămânând cu totul fără stricăciune: minune străină este naşterea ta, Fecioară.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că Slava Domnului peste tine a răsărit! Saltă acum și te bucură, Sioane, iar tu Curată Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru Învierea Celui născut al tău.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Rouă preadulce munţilor picuraţi; şi tu mai ales muntele cel sfânt saltă. Dănţuieşte acum şi te bucură luminat, că ai aflat prea puternic păzitor de munte, pe Marele Mucenic Gheorghe.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Laudă acum împreună toate moştenirile neamurilor, binecu­vântează, cântă şi cu un glas strigă: Bucură-te, Mântuitorule şi bucuria credincioşilor. Bucură-te şi tu, lauda purtătorilor de lupte, Sfinte Gheorghe Preaminunate.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Loviturile cu toiege, strujirile şi bătăile cu vine de bou, încălţămintea cea de fier, groapa cu varul le cinstesc, şi altele câte ai răbdat, pătimind, Mucenice al lui Hristos, toate le fericesc şi roata o sărut.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Dimitrie Mucenice, împreună cu lăudatul Mucenic Gheorghe, că amândoi sunteţi buni, nici acum nu părăsiţi, păzind locul acesta pururea. Şi toate mulţimile încercărilor împrăştiaţi-le amândoi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mărirea, frumuseţea şi podoaba credincioşilor, desfătarea îngerilor şi mântuirea lumii, Preacurată Maica lui Hristos Dumnezeu, pe cei ce aleargă la Acoperământul tău, păzeşte-i, Stăpâna mea.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu chipurile dreptei credinţe bărbăteşte purtându-te şi înşelăciunea păgânătăţii surpând, Mucenice, ai călcat cutezanţele vrăjmaşului şi cu dumnezeiască râvnă mintea aprinzându-ţi, ai stins semeţia tiranilor cea fără de Dumnezeu. Pentru aceasta după vrednicie ai luat cunună, răsplătire pentru chinuri şi dai tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credinţă, purtătorule de biruinţă, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Bogăţia de jos, cea de pe pământ, împărţind-o tuturor, Mucenice înţelepte, ai moştenit bogăţia cea cerească cu ostenelile tale; căci cu preacurata Cruce ca şi cu o platoşă te-ai îmbrăcat şi cu ea ai ruşinat cutezanţa tiranilor. Pentru aceasta cu rugăciunea dai celor ce te roagă pe tine dumnezeieştile daruri şi hărăzirile de tămăduiri, purtătorule de biruinţă, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Paraclisul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă

 

Troparul

Pe ostașul cel preaviteaz al lui Hristos, Mucenicul cel adevărat al Mântuitorului și tămăduitorul preabun al bolilor, în cântări toți să-l cinstim, strigând către el: Izbăvește-ne, cu rugăciunile tale, de nevoia cea grea de acum, ca pururea să te lăudăm, Gheorghe, ca pe un binefăcător.

 

Canonul

Cântarea 1

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gheorghe fericite, nevoindu-te cu dumnezeiască răbdare, te-ai învrednicit a dobândi bucuria cerească, rugându-te către Domnul pentru robii tăi.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biruit-ai porunca tiranului, cu dumnezeiești nevoințe. Te rog, dar, Mucenice, cu mijlocirile tale, îndură-te de mine, cel pururea biruit de boli.

Slavă...

Cel ce te-ai făcut biserică a Făcătorului a toate, pe cei ce se apropie cu evlavie de icoana ta, fericite Gheorghe, arată-i locașuri ale Duhului Sfânt, cu rugăciunile tale.

Și acum...

Tu, Fecioară neprihănită, ești tăria și nădejdea sărmanului meu suflet, tu ești lumina cea neînserată a inimii mele întunecate, Preacurată.
 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor din întuneric şi pe Tine Te laudă duhul meu. 

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile tale cele bine primite, înduplecă pe Izbăvitorul spre cei ce te laudă, purtătorule de chinuri Gheorghe.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ajutor dă-ne nouă, robilor tăi, în necazuri cumplite și în boli de tot felul, cu rugăciunile tale, Gheorghe.

Slavă...

Dumnezeiesc fiind și plin de toată luminarea, luminezi sufletele noastre, ale tuturor, cu rugăciunile tale, Gheorghe.

Și acum...

De întunericul cel mai din afară, de viermele cel amar în chipul focului și de toată osânda izbăvește-mă, Curată, cu rugăciunile tale cele de maică.
 

Apoi aceste Stihiri:

Izbăvește de toată boala, fericite Gheorghe, cu rugăciunile tale cele fierbinți către Dumnezeu, pe cei ce aleargă la cinstita ta icoană.

Caută cu milostivire, prealăudată, de Dumnezeu Născătoare, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
 

Cântarea a 4-a

Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta. 

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De neputințe și primejdii nenumărate pururea sunt cuprins eu, ticălosul. O, Sfinte Gheorghe, ajută-mă pe mine, osânditul, rogu-te.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Legat fiind pentru Domnul, ai risipit toată răutatea lui Veliar, de care ferește pe toți cei ce cu credință te laudă, Sfinte Gheorghe.

Slavă...

De boli și de necazuri și de toată vătămarea slobozăște-ne, o, Gheorghe prealăudate, cu rugăciunile tale cele către Mântuitorul.

Și acum...

Tărie dă-mi mie, prea neprihănită, și de primejdii grele mântuiește-mă; din gunoiul patimilor ridică-mă pe mine, netrebnicul tău rob, cu rugăciunile tale.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce ai primit în inimă lumina cea cugetătoare, strălucește negura sufletelor noastre, cu dumnezeiasca lumină, Sfinte Gheorghe.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, cel luminat de razele harului, Mucenice, luminează sufletele robilor tăi, cele întunecate de greșeli.

Slavă...

Cu rugăciunile tale cele către Ziditorul, Sfinte Gheorghe, patimile grele ale sufletelor noastre tămăduiește-le și șterge-le, rugămu-te.

Și acum...

Neprihănită, scoate-ne din adâncul deznădejdii și la limanul adevăratei pocăințe călăuzește pe cei ce se roagă ție.
 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Surpă cursele patimilor, Mucenice, cu sfintele tale rugăciuni către Stăpânul, și fă să înceteze primejdiile cele grele și bolile celor ce cu credință te laudă.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârșind mari nevoințe pe pământ, Gheorghe, de mari rele, primejdii și necazuri ne izbăvește, cu rugăciunile tale către Dumnezeu, ca să te cinstim cu dragoste.

Slavă...

Mucenice Gheorghe, că tu a rugăciune, scapă-ne de ispite grele și de toată erezia, de boli și de necazuri pe noi robii tăi, care cinstim icoana ta.

Și acum...

Ceea ce negrăit ai purtat pe Dumnezeu, Cel ce Se odihnește întru Sfinți, Preasfântă Fecioară, cu lumina ta strălucește-mi cugetul și sfințește-mi sufletul.

Apoi aceste Stihiri:

Izbăvește de toată boala, fericite Gheorghe, cu rugăciunile tale cele fierbinți către Dumnezeu, pe cei ce aleargă la cinstita ta icoană.

Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netălcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.

 

Condacul

Glasul al 2-lea

Ocrotitor fierbinte și zid nebiruit avându-te pururea, cei ce venim la tine, cu veselie strigăm: Preacinstite Gheorghe, grăbește și ne slobozeste de patimi și de necazuri, cu rugăciunile tale cele fierbinți către Mântuitorul.
 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

De smintelile cele lumești, de rușinea patimilor și de tot necazul, Gheorghe, ferește-mă cu rugăciunile tale și dă-mi a cânta pururea: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De trândăvia cea rea și de păcatul cumplit, cu rugăciunile tale, Gheorghe, păzește-mă pe mine cel ce alerg cu credință la sprijinul tău cel fierbinte, ca să te cinstesc cu credință întru toți vecii.

Slavă...

O, fericite Gheorghe, pe mine, cel înviforat de greutățile vieții, nicidecum nu mă trece cu vederea, ci îndură-te și, cu rugăciunile tale, păzește pe cel ce strigă: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Și acum...

Vremea vieții, Fecioară, în nepăsare multă cheltuind, cad înaintea ta și strig: Ridică-mă, mântuiește-mă pe mine cel ce strig Fiului tău: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.
 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe robii tăi, o, fericite Gheorghe, de primejdii, necazuri și boli slobozește-i, cu rugăciunile tale către Mântuitorul.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărește pe toți, o, Mucenice Gheorghe, în credință și dragoste dumnezeiască, și izbăvește-i, cu rugăciunile tale, de răutatea lui Veliar.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

La a ta ocrotire și apărare alergând, Mucenice, cerem a ne izbăvi degrab de boli și de rele, cu rugăciunile tale.

Și acum...

Tămăduiește, Fecioară, cu rugăciunile tale către Ziditorul, pe robii tăi cei mistuiți de boli și degrabă ne slobozește de rele de tot felul.
 

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, mărindu-te împreună cu cetele cele fără de trupuri.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celor bolnavi, celor ce plutesc pe mare și celor din primejdii fost-ai pus apărător spre mântuire, Mucenice Gheorghe, culmea nevoitorilor.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Te-ai alăturat cetelor tuturor Mucenicilor, o, Gheorghe; împreună cu aceștea roagă-L pe Dumnezeu să slobozească de primejdii cumplite pe robii tăi.

Slavă...

Ca un păzitor al ortodocșilor și al dreptei credințe, ca cel ce ești laudă Mucenicilor, o, Gheorghe, roagă-L fierbinte pentru noi pe Mântuitorul.

Și acum...

Marie, ticălosul meu suflet, cel topit de văpaia păcatului, răcorește-l cu picăturile milei tale și mă mântuiește, Preacurată.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
 

Megalinarile

Domolește tulburarea patimilor și a primejdiilor, Mucenice, și abate toate năvălirile demonilor de la cei ce te laudă, ca pe un Mucenic al Domnului, dumnezeiescule Gheorghe.

Cu dragoste, fraților, să prăznuim pomenirea cea purtătoare de lumină a Mucenicului Gheorghe și să-l încununăm cu flori de primăvară, să ne învrednicim de dumnezeiescul har.

Apărător al căpeteniilor și al săracilor, izbăvitor al celor ce plutesc pe mare, doctor al celor bolnavi, răscumpărător al celor robiți și ocrotitor al orfanilor te-am dobândit noi toți, Mucenice Gheorghe.

Risipește, Mucenice Gheorghe, norul păcatului și alungă degrabă înfricoșătoarele boli de la cei ce se închină sfintei tale icoane și te laudă pe tine.

Toate oștirile îngerilor, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciune ca să ne mântuim.

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Multnevoitorului al lui Hristos Ma­re­lui Mucenic Gheorghe, acum toți din su­flet să-i cântăm, lăudându-l pe el în sfințitele locașuri, ca pe un preastrălucit mare soare al mu­cenicilor; și ca unui apărător al credincioșilor și ajutător, cu credință să-i cân­tăm: Bucură-te, purtă­torule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!

Icos 1

Înger întru nevoință cu adevărat te-ai ară­tat, purtătorule de biruință al lui Hris­­tos Gheorghe; că materialnic și cu trup fiind, vite­jește pentru credință ca un nema­terialnic și fără de trup te-ai nevoit; pentru aceasta zicem ție unele ca acestea:
Bucură-te, că te-ai arătat fire mai presus de fire;
Bucură-te, că te-ai arătat materie mai presus de materie;
Bucură-te, tânărule, veselule și prea­fru­mosule;
Bucură-te, începătorule de nevoință al lui Hris­tos preaalesule;
Bucură-te, înger întrupat, care covârșești pe cei muritori;
Bucură-te, lumescule om, mai presus de lume cu mintea;
Bucură-te, că întru nevoință în chipul soa­relui te-ai arătat;
Bucură-te, că, după fel, ca un înger te-ai în­fă­țișat;
Bucură-te, adevărata lucrare a darului;
Bucură-te, curată nelucrare a firii;
Bucură-te, prin care credința s-a înălțat;
Bucură-te, prin care rătăcirea s-a stricat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

Condac 2

Vederile minții avându-le curățite, ai ales mai mult a pătimi pentru Zi­di­torul și îm­preună a muri cu El, decât a trăi și a avea câștigare vremelnică; pentru că ai dorit a te în­cununa cu cununa mucenicilor și a cânta Dom­nului: Aliluia!

Icos 2

Gheorghe, de trei ori fericite, plugar al cin­stirii de Dumnezeu te-ai arătat după numire; iar necinstirii dezrădăcinător, toată înșe­lăciunea idolilor din rădăcină smul­­gând-o. Pen­tru aceasta, vrednic ești a auzi de la toți acestea:
Bucură-te, semănătorul copacilor dreptei credințe;
Bucură-te, tăietorul neghinelor înșelăciunii;
Bucură-te, că ai smuls spinii idolilor;
Bucură-te, că ai semănat holda credinței;
Bucură-te, că pomi cu veselitoare roade ai adus lui Hristos;
Bucură-te, că pe mulți ai adus mântuiți lui Dumnezeu;
Bucură-te, purtătorule de grijă al sadurilor slu­­jirii Treimii;
Bucură-te, tăietorul rădăcinilor credinței păgâne;
Bucură-te, cel ce ai arat pământul cel ne­roditor;
Bucură-te, cel ce l-ai arătat lui Dumnezeu roditor;
Bucură-te, prin care nedumnezeirea s-a pierdut;
Bucură-te, prin care cunoștința de Dum­nezeu a răsărit;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

Condac 3

Din înălțime putere primind, te-ai ară­tat vi­teaz oștean, nevoitorule, al ne­stri­ca­tului Împărat Iisus, de stricăciosul îm­părat nete­mân­du-te, ci, de Dumnezeu luminat fiind, Domnului cânți așa: Aliluia!

Icos 3

Având, o, purtătorule de biruință, ca o mare pavăză credința lui Hristos în ini­mă, ca un leu râvnind, în mijlocul ne­vo­inței bărbătește ai stat cu îndrăzneață cu­ge­tare. Pentru aceasta te binecuvântăm, zicând:
Bucură-te, începătorule de toată biruința al lui Dumnezeu;
Bucură-te, voievodule al lui Hristos;
Bucură-te, luptătorule nebiruit al credinței;
Bucură-te, de biruință purtătorule, mare ne­voi­torule al Duhului;
Bucură-te, prea tare David, care ai omorât pe Goliat;
Bucură-te, prea viteazule Samson, care ai bi­ruit pe cei de alt neam;
Bucură-te, al dreptei credințe în lupte bi­ruitorule;
Bucură-te, al relei credințe puternic cio­pli­torule;
Bucură-te, că ești îmbogățit cu inimă de fier;
Bucură-te, că te lauzi cu piept de diamant;
Bucură-te, viteazul Crucii cel biruitor;
Bucură-te, uriașul credincioșilor cel de cu­nună purtător;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

Condac 4

Ziditorului cu râvnă râvnind, ca Ilie de demult, de sineți chemat, întru ne­vo­ințe ai intrat; că n-ai suferit a unge capul tău, sfinte, cu untdelemnul păcătoșilor. Pentru aceea, vred­nicia de voievod ai aruncat-o lor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Ale slujitorilor de idoli defăimătoare po­runci cele scrise împotriva crești­ni­lor și a lui Hristos auzindu-le, purtătorule de lupte, cu sufletul te-ai rănit ca un următor al lui Hristos; pentru aceea lumea și trupul dis­prețuind, auzi acestea:
Bucură-te, că pe stricăcioasa bogăție ai urât;
Bucură-te, că pe aceasta săracilor ai îm­părțit-o;
Bucură-te, împotriva îndulcirilor pă­mân­­­tești, războitorule;
Bucură-te, decât bunătățile cele mate­rial­nice mai înaltule;
Bucură-te, că pe toată lumea cu pi­cioarele ai călcat-o;
Bucură-te, că mărirea cea trecătoare ai disprețuit-o;
Bucură-te, că floarea tinereții cu ve­derea ai trecut-o;
Bucură-te, că de frumusețea trupului nu te-ai milostivit;
Bucură-te, că viața întru nimic nu ți-ai cruțat;
Bucură-te, al trupului vrăjmaș neîmpăcat;
Bucură-te, că ai avut neîmpătimirea de către toate;
Bucură-te, că ai luat biruința peste pa­timile tale;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­cenice Gheorghe!

Condac 5

Dumnezeiască iubire ai avut în inima ta, Mucenice, și foc al dragostei celei către Hristos; de care înfierbântându-ți-se min­­­tea, în­dumnezeit cu totul și înfocat te-ai făcut; și pe toate acestea de față ca un vis le-ai socotit, cân­tând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Către închinătorul de idoli, Dioclețian, zicea nevoitorul Gheorghe: Pentru ce în­târzii, judecătorule, și nu-mi gătești în grabă toate chinurile? Căci pe toate sunt gata a le primi pentru Ziditorul meu! De aceea auzi:
Bucură-te, nemăsurată iubire către Dum­nezeu;
Bucură-te, înfocată dorință către Hristos;
Bucură-te, foc nestins al dragostei celei dum­nezeiești;
Bucură-te, iubirea cea neîncetată a Stă­pânului;
Bucură-te, că pe toate le-ai dat și pe Hristos L-ai cumpărat;
Bucură-te, că, pentru Dumnezeu, pe toate cele dureroase desfătări le-ai socotit;
Bucură-te, că prin dor dorul trupului ai biruit;
Bucură-te, că văpaia prin văpaie ai stins-o;
Bucură-te, primitorul bunei desfătări;
Bucură-te, cel ce duhovnicește iubeai și îm­preună asemenea erai iubit;
Bucură-te, cel ce de sineți cu totul te-ai în­străinat;
Bucură-te, că de Hristos cu totul te-ai apropiat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­­cenice Gheorghe!

Condac 6

Cu totul s-a spăimântat tiranul de prea­mi­nu­nata vitejie a ta, Mucenice Gheorghe, și de cuvintele tale detunându-se, pește uimit și fără de glas s-a făcut, căci nu avea ce să zică, nici nu știa să cânte Domnului: Aliluia!

Icos 6

Luminat, o, Mucenice, în auzul tuturor în mijlocul luptei ai strigat: Unul este Dumnezeu-Treimea: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, și Hristos este Dumnezeu; pentru aceea te bine­­cuvântăm pe tine, zicând:
Bucură-te, strălucite al Treimii propo­vă­­dui­torule;
Bucură-te, al credinței vesel trâmbițătorule;
Bucură-te, privighetoare cu dulce glas și mult versuitoare;
Bucură-te, rândunea cântătoare și răsunătoare;
Bucură-te, buze în cer tunătoare ale dum­nezeirii lui Hristos;
Bucură-te, limbă de miere curgătoare a ico­nomiei lui Hristos;
Bucură-te, al cuvântării de Dumnezeu pro­povăduitorule;
Bucură-te, mărturisitor, împodobitor al credinței;
Bucură-te, a Părintelui sirenă strigătoare;
Bucură-te, psaltire a Duhului bine răsunătoare;
Bucură-te, prin care adevărul s-a arătat;
Bucură-te, prin care minciuna s-a înfruntat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­cenice Gheorghe!

Condac 7

Mari, după tot chipul, sunt felurile chi­­nu­rilor pe care le-ai suferit, Muce­nice; căci, numai cugetând cineva la ele, i se frânge chiar inima. Dar tu pe acestea le-ai su­ferit, cu bucurie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Tânăr cu vârsta, dar bătrân cu mintea te-ai arătat, o, Mucenice Gheorghe; pen­tru aceea și chinurile cu bărbăție, ca și cum altul le-ar fi pătimit, le-ai suferit cu vitează cu­getare; de aceea cântăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, că pântecele cu ascuțișul suliței ți-a fost împuns;
Bucură-te, că trupul cu vine de bou ți-a fost lovit;
Bucură-te, că peste gură cu multe toiege ai fost bătut;
Bucură-te, că mâinile cu lanțuri ți s-au legat;
Bucură-te, că pe roata cea cu ascuțișuri ai fost tras;
Bucură-te, că pieptul tău cu pietre a fost strivit;
Bucură-te, că încălțăminte înroșită în foc ai purtat;
Bucură-te, că în groapa cu var trei zile ai petrecut;
Bucură-te, că înveninătoare băuturi ai băut;
Bucură-te, că adeseori în temniță ai locuit;
Bucură-te, că ai fost pus în sulițe prea ascuțite;
Bucură-te, că ai luat sfârșitul prin sabie;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

Condac 8

Cu totul străine și preamărite sunt toate mi­nunile câte le-ai făcut, Mucenice Gheor­ghe, în luptele tale, și, după suferințe nenu­mă­rate, cu bărbăție mare și cu putere, dând laudă lui Dum­nezeu, ai cântat: Aliluia!

Icos 8

Purtătorule de chinuri, având în pieptul tău întreg pe Hristos, Cel ce este minu­nat între sfinți, prin Acesta lucrai minunile cele înfricoșătoare și mai presus de minte; de care noi, înspăimântându-ne, cu mirare zicem:
Bucură-te, cel ce vârfurile sulițelor ai ne­socotit;
Bucură-te, cel ce chinul roții l-ai biruit;
Bucură-te, că te-ai arătat mai tare decât varul;
Bucură-te, că ai învins puterea veninului;
Bucură-te, că pe un mort de demult din mor­mânt l-ai ridicat;
Bucură-te, că pe boul lui Glicherie l-ai înviat;
Bucură-te, cel ce ai izbăvit un copil din Bulgaria;
Bucură-te, cel ce ai scăpat un copil din Creta;
Bucură-te, prin care copilul a biruit;
Bucură-te, de care neguțătorii s-au oprit;
Bucură-te, că stâlpul văduvei l-ai primit;
Bucură-te, că pe zeii elinilor i-ai surpat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

Condac 9

Pe tine toată firea îngerilor văzându-te stând în mijlocul luptei, tânăr și puternic prin Hristos, singur luptându-te, plesnind cu mâinile te lăuda; și bucurându-se, pe Domnul slăvea, cântând: Aliluia!

Icos 9

Mărturisitor al dogmelor credinței fiind, de trei ori fericite, și minuni multe să­vârșind, pe tine văzându-te popoarele pe pă­mânt, către credința dumnezeiască a lui Hris­­tos se în­demnau, și se bucurau cu duhul, zi­când ție unele ca acestea:
Bucură-te, priveliștea îngerilor;
Bucură-te, privirea oamenilor;
Bucură-te, îndulcirea puterilor cerești;
Bucură-te, veselia oamenilor pământești;
Bucură-te, că te-ai făcut mărire cerului și pă­mântului;
Bucură-te, că bucurie ai adus îngerilor și oa­menilor;
Bucură-te, desfătare frumoasă a lumii celei de sus;
Bucură-te, laudă dumnezeiască a lumii celei de jos;
Bucură-te, dulce strălucire a minților;
Bucură-te, dulce înfrumusețare a sufletelor;
Bucură-te, prin care Biserica se veselește;
Bucură-te, prin care toată lumea dănțuiește;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­cenice Gheorghe!

Condac 10

Ceata demonilor, văzându-te pe tine, Mu­cenice, că i-ai biruit pe ei prin luptă, căderea lor cu suspin amar o plângeau și acestea ziceau: Cum purtătorul de trup pe cei fără de trup i-a biruit și lui Dumnezeu cântă: Aliluia!

Icos 10

Toiag de biruință mare și atotputernic ai ridicat asupra amăgirii elinilor; pentru aceasta și purtător de biruință te numești, Mucenice Gheorghe, de care noi, minu­nân­du-ne spre laudă zicem ție unele ca acestea:
Bucură-te, pierzătorul demonilor;
Bucură-te, surpătorul elinilor;
Bucură-te, cel ce ai sfărâmat pe idolii cei ne­însuflețiți;
Bucură-te, cel ce ai vădit meșteșugirile lor;
Bucură-te, că stăpâniri și începătorii ai în­fruntat;
Bucură-te, căci cu vărsarea sângelui tău pe Leviatan l-ai înecat;
Bucură-te, cel ce focul amăgirii l-ai stins;
Bucură-te, cel ce lățirea politeismului ai stins;
Bucură-te, înfricoșătorule arzător al capiștilor;
Bucură-te, prea puternicule sfărâmător al idolilor;
Bucură-te, prin care satana suspină;
Bucură-te, prin care păgânismul oftează;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­cenice Gheorghe!

Condac 11

Cetele tuturor sfinților întâmpinau, o, Mu­cenice, sfânt sufletul tău, când se suia la ceruri, și cu îngerii cântare de biruință lui Dum­nezeu strigau, întru bucurie cântând împreună: Aliluia!

Icos 11

Lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi o vezi nemijlocit, o, Gheorghe Muce­nice, și te bucuri acum de bucuria cea adevărată, ne­sfârșită și negrăită, pentru chinurile ce le-ai su­ferit; pentru aceasta zicem ție:
Bucură-te, că te desfătezi în viața cea fără de moarte;
Bucură-te, că te împărtășești de Lumina cea negrăită;
Bucură-te, vorbitorule de nematerialnicii îngeri;
Bucură-te, cu toți sfinții împreună-pe­tre­că­to­rule;
Bucură-te, că împreună cu Hristos, Cel ce a pătimit mai înainte, ai pătimit;
Bucură-te, că împreună cu Cel ce S-a prea­slăvit acum te-ai mărit;
Bucură-te, cel ce împărăția cerurilor ai do­bân­dit;
Bucură-te, cel ce de veșnica mărire te-ai îm­părtășit;
Bucură-te, cel ce porți cununa cea ne­veștejită;
Bucură-te, cel ce ai luat după har în­dum­ne­zeirea;
Bucură-te, neîncetat-văzătorule al lui Dum­ne­zeu;
Bucură-te, dumnezeiescule împreună-moș­te­nitor al lui Hristos;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­ce­nice Gheorghe!

Condac 12

Daruri ai luat, Mucenicule, de la Dum­nezeu, a vindeca patimile sufletelor și ale trupurilor; pentru aceasta, dă-le pe acestea și nouă slujitorilor Bisericii lui Hristos, celor ce de amândouă acestea suntem lipsiți, dar care cân­tăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Cu cântări de psalmi serbând amintirea și luptele tale, Mucenice, te lăudăm pe tine și te binecuvântăm din suflet, ca pe un fierbinte apărător al lumii, și cu cântările, ca și cu buzele, toți sărutându-te, zicem către tine:
Bucură-te, comoara cea nefurată a săracilor;
Bucură-te, al văduvelor mare apărătorule;
Bucură-te, în felurite împrejurări al credin­cioșilor binefăcătorule;
Bucură-te, doc­tor fără de plată al bol­navilor;
Bucură-te, că tuturor toate, pentru Hristos, te faci;
Bucură-te, că pe toată lumea din nevoi o scapi;
Bucură-te, grabnic al celor în nevoi aju­tătorule;
Bucură-te, al întristărilor dulce mângâietorule;
Bucură-te, izvorule nesecat al minunilor;
Bucură-te, curgere neîncetată a darurilor;
Bucură-te, minunea Bisericii celei din Lida;
Bucură-te, rugătorule și mijlocitorule al tuturor;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­ce­nice Gheorghe!

Condac 13

O, Mucenice Gheorghe, nume dulce și scump tuturor credincioșilor, această scurtă laudă, ce o aducem ție, cu blândețe primește-o, și de tot felul de întâmplări ferește pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! Acest Condac se zice de trei ori.

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Înger întru nevoință... și Condacul întâi: Multnevoitorule...

Icos 1

Înger întru nevoință cu adevărat te-ai ară­tat, purtătorule de biruință al lui Hris­­tos Gheorghe; că materialnic și cu trup fiind, vite­jește pentru credință ca un nema­terialnic și fără de trup te-ai nevoit; pentru aceasta zicem ție unele ca acestea:
Bucură-te, că te-ai arătat fire mai presus de fire;
Bucură-te, că te-ai arătat materie mai presus de materie;
Bucură-te, tânărule, veselule și prea­fru­mosule;
Bucură-te, începătorule de nevoință al lui Hris­tos preaalesule;
Bucură-te, înger întrupat, care covârșești pe cei muritori;
Bucură-te, lumescule om, mai presus de lume cu mintea;
Bucură-te, că întru nevoință în chipul soa­relui te-ai arătat;
Bucură-te, că, după fel, ca un înger te-ai în­fă­țișat;
Bucură-te, adevărata lucrare a darului;
Bucură-te, curată nelucrare a firii;
Bucură-te, prin care credința s-a înălțat;
Bucură-te, prin care rătăcirea s-a stricat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

Condac 1

Multnevoitorului al lui Hristos Ma­re­lui Mucenic Gheorghe, acum toți din su­flet să-i cântăm, lăudându-l pe el în sfințitele locașuri, ca pe un preastrălucit mare soare al mu­cenicilor; și ca unui apărător al credincioșilor și ajutător, cu credință să-i cân­tăm: Bucură-te, purtă­torule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!

Sfîntul Mucenic Gheorghe cel Nou, care a pătimit în Sredţa (26 mai)

 

Fericitul Gheorghe a fost fiul unui bărbat dreptcredincios, cu numele Ioan, un boier de frunte al cetăţii Sredţa, iar pe maica sa o chema Maria. Ei avuseră acest copil în urma rugăciunilor ce le-au înălţat către Dumnezeu, de vreme ce îmbătrîniseră fără de fii, ca şi Avraam şi Sarra. Astfel, ei s-au rugat neîncetat lui Dumnezeu, Preacuratei Maicii Lui şi Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe cel din Capadocia; şi, mergînd în toate zilele în biserica lui şi, făcînd multe milostenii la săraci, cerea să se dezlege nerodirea de prunci.

Rugăciunile lor au fost auzite, de vreme ce le-a dat lor la bătrîneţe rod de parte bărbătească, pe care, aducîndu-l în biserica Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, l-a botezat în numele Preasfintei Treimi, punîndu-i numele de Gheorghe din Sfîntul Botez. Pruncul, creştea în bună învăţătură, în frica lui Dumnezeu şi în deprinderea cărţii, din care, degrabă, a învăţat dumnezeiasca Scriptură şi a întrecut cu înţelepciunea pe bătrînii săi. Ajungînd în vîrsta cea desăvîrşită, se asemăna cu frumuseţea şi cu curăţenia lui Iosif, fiul lui Iacov. Turcii, stăpînind ţara bulgărească, pe cînd fericitul Gheorghe avea două zeci şi cinci de ani de la naşterea sa, au început a-l amăgi spre păgînătatea lor, zicîndu-i: "Gheorghe, lasă credinţa creştinească şi te apropie de credinţa noastră. Ascultă pe Mahomed, trimisul lui Dumnezeu, şi primeşte legea lui".

Deci, ei au început a pune cealma pe cinstitul cap al sfîntului - iar cealmaua, păgînii o purtau pe capete şi, astfel, intrau în geamie. Sfîntul a răspuns împotriva lor, zicînd: "Nu ni se cade nouă, creştinilor, să luăm parte la obiceiurile voastre păgîneşti şi să purtăm cealmale pe capetele noastre. Nouă nu ni se cade să ne despărţim de Hristos, Dumnezeul cel adevărat, Făcătorul cerului şi al pămîntului şi să lepădăm Sfîntul Botez. Cui să cred eu? Lui Mahomed, care nu este trimis nici de Dumnezeu, nici de proorocii Lui, nici de apostoli, ci s-a arătat povăţuitor sîrguincios al satanei, avînd steagurile diavolului? Deci, voi singuri nu ştiţi cui credeţi, rătăcind astfel din calea cea adevărată".

Sfîntul Gheorghe, astfel certîndu-i pe ei, a început a mărturisi cu mare glas pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, Ziditorul celor de sus şi celor de jos, al tuturor făpturilor celor văzute şi nevăzute şi, scuipîndu-i în faţă şi numindu-i fără de Dumnezeu, a aruncat cealmaua la pămînt, călcînd-o cu picioarele. Apoi a zis către sineşi: "O, Gheorghe, pentru ce stai? Hristos te cheamă pe tine!"

Păgînii, umplîndu-se de mînie din această pricină, au prins pe sfînt şi l-au adus cu ocară mare înaintea ighemonului şi au început a cleveti contra lui, zicînd: "Acesta batjocoreşte şi ocărăşte credinţa şi legea noastră!" Deci, ighemonul s-a mirat de mărimea şi de frumuseţea lui şi a început cu momeli a grăi către sfîntul: "Dacă te vei lepăda de Iisus Hristos, pe Care Îl numiţi Fiul lui Dumnezeu, şi te vei supune singur poruncii stăpînitorului Selim, căruia i se supun multe împărăţii, şi vei face voia lui, apoi vei lua de la împărat daruri şi cinstiri; şi, astfel, vei fi mai mare peste voievozii din această cetate, Sredţa".

Dar, mucenicul lui Hristos din nou a mărturisit pe Domnul său înaintea poporului, iar credinţa turcilor a defăimat-o şi a scuipat-o. Atunci tiranul, aprinzîndu-se de mînie, a poruncit să-l dezbrace şi, astfel, să-l bată fără milă cu toiege. Deci, sfîntul pătimitor a fost muncit cumplit, încît, pe cînd îl băteau cu toiegele, carnea sărea în văzduh, iar sîngele curgea ca pîraiele din răni; deci, sfîntul n-a voit cu nici un chip să se supună poruncii împăratului lor.

După aceea, ighemonul a poruncit să-l taie adînc cu cuţitele peste tot trupul, de la cap pînă la picioare şi să-i bage făclii aprinse în tăieturi. Ei au aprins foc de lumînări, încît nu se vedea trupul mucenicului din văpaie şi a început a se topi trupul lui ca ceara de foc; iar pătimitorul răbda cu vitejie toate acestea, chemînd şi mărturisind numele lui Iisus Hristos. După acea, tiranul a poruncit ca să poarte pe mucenic prin cetate şi să-l bată peste faţă, batjocorindu-l şi zicîndu-i: "Nu huli pe Mahomed, trimisul lui Dumnezeu, şi nu ocărî poruncile cele pentru credinţa turcilor".

Dar, sfîntul se ruga lui Hristos Dumnezeu şi învăţa pe turci să creadă în Iisus Hristos. După aceea, păgînii au aprins un foc mare în mijlocul cetăţii, vrînd acolo să ardă pe sfînt. Deci, au adus pe Gheorghe, mucenicul lui Hristos, la locul hotărît spre ardere. Dar el, fiind slăbit de răni, a căzut la pămînt fără glas şi, mişcînd numai buzele, chema pe Dumnezeu în ajutor. Deci turcii, luînd pe pătimitorul lui Hristos, fiind încă viu, l-au aruncat în foc. Astfel, Sfîntul Gheorghe şi-a sfîrşit nevoinţa pătimirii pentru Hristos. După aceea, păgînii au aruncat în foc o mulţime de cîini peste trupul sfîntului, ca să nu fie cunoscute de creştini moaştele lui. Dar Dumnezeu a preamărit pe plăcutul Său, de vreme ce deodată a căzut o ploaie mare, cu fulgere şi cu tunete înfricoşate, încît a stins focul cu desăvîrşire, nemairămînînd nici miros de fum.

Atunci turcii, înfricoşîndu-se foarte mult de acea mare minune, au fugit, iar ploaia cea mare cu fulgere şi cu tunete a ţinut pînă seara. Şi, sosind noaptea, în locul unde a fost ars trupul mucenicului s-a arătat o lumină mare deasupra moaştelor lui, strălucind tot locul acela. Atunci, protopopul bisericii celei soborniceşti a Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe Capadocianul, s-a dus cu creştinii la judecător, le-a umplut mîinile de arginţi şi le-a cerut să le dea voie a lua moaştele mucenicului, ca să le dea obişnuitei îngropări.

Judecătorii, nevoind să împlinească dorinţa lui, protopopul s-a dus la mitropolitul Ieremia şi i-a spus tot ce s-a întîmplat cu sfîntul mucenic. Atunci, mitropolitul a mers cu mare sîrguinţă şi cu credinţă la moaştele sfîntului, cu tot sfinţitul sobor şi cu tot poporul iubitor de Hristos, cîntînd psalmi şi cîntări, avînd lumînări şi tămîie. Deci, răscolind cenuşa deasupra locului unde se arătase lumina, au găsit cinstitele moaşte ale Sfîntului Mucenic Gheorghe cel Nou, nevătămate de foc; iar oasele cîinilor toate se prefăcuseră în praf şi cenuşă. Pe unde a fost purtat mucenicul prin cetate şi pe unde a picat sîngele pe pămînt, acolo noaptea se arăta lumină, ca din nişte lumînări aprinse şi aceea se vedea de toţi credincioşii. Deci, mitropolitul, luînd moaştele sfîntului, le-a pus cu cinste în raclă şi le-a adus în biserica Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, cel din Capadocia. Acolo zac şi pînă acum moaştele acestui nou Sfînt Mucenic Gheorghe şi cu darul lui Hristos dăruiesc multe tămăduiri celor ce vin la ele cu credinţă.

Sfîntul şi biruitorul noul răbdător de chinuri Gheorghe, precum s-a zis, a fost în această cetate bulgărească, Sredţa, unde a şi fost crescut de părinţii săi. El şi-a sfîrşit nevoinţa pătimirii sale în anul de la facerea lumii 7022, iar de la întruparea lui Dumnezeu Cuvîntul în anul 1514, în 26 zile ale lunii mai, stăpînind peste toţi Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slavă în veci, împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh. Amin.

ACATISTUL SFÂNTULUI SFINŢIT MUCENIC CARP, EPISCOPUL PERGAMULUI

Sfântul Sfințit Mucenic CARP, episcopul Pergamului

[13 Octombrie]

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :

Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre !

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi ! Doamne, curăţeşte păcatele noastre ! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre ! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău !

Doamne miluieşte ! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, Sfinţească-se Numele Tău ! Vie Împărăţia Ta ! Facă-se Voia Ta ! Precum în Cer aşa şi pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri ! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean ! Amin !

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Amin !

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca un Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi !

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh !

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit ; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău ; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne izbăvim prin Tine de nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului si al pământului, al tuturor celor văzute si nevăzute. Si întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii ; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut,

Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii si pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a făcut om. Si S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit si s-a îngropat. Si a înviat a treia zi, după Scripturi. Si S-a înălţat la ceruri si sade de-a dreapta Tatălui. Si iarăsi va să vină cu slavă să judece viii si morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârsit. Si întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl si cu Fiul este închinat si slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească si apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Astept învierea morţilor si viaţa veacului ce va să fie. Amin !

Doamne miluieste ! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu ! (o închinăciune)

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru ! (o închinăciune)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare ; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult ; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. 

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh ! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeule !

Aliluia ! Aliluia ! Aliluia ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întruNumele Domnului ! (de 3 ori)

Apoi, Troparul Sfinţilor Mucenici Carp şi Papil şi al celor împreună cu dânşii (Glasul al 4-lea) :

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având Tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh !
Apoi se zice : Condacul Sfinţilor Mucenici Carp şi Papil şi al celor împreună cu dânşii (Glasul al 4-lea) :

Ca o vistierie de mult preţ şi izvor ce izvorăşte ape de tămă­duiri, a dat Stăpânul moaştele voastre celor de pe pământ; care şterg neputinţele patimilor cele de multe feluri şi dau neîncetat har sufletelor. Pentru aceasta, Sfinţilor Carp şi Papil, cu un glas şi cu dragoste săvârşim Sfântă pomenirea voastră.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin !

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ?

Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după Mare Mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte ; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi Biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit ; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie ; Bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele ; Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot ; atunci vor pune pe altarul Tău jertfă.

Condacul 1

Păstor al turmei lui Hristos, ţi-ai pus viaţa pentru oi, că mucenicie ai răbdat, ca pe cei pierduţi să câştigi, şi la staulul creştin să-i aduci, pentru care şi noi cântăm:  Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

Icosul 1

Al Pergamului arhiereu, bine te-ai nevoit să îngrijeşti de Biserica lui Hristos, ca nimeni din credincioşi să nu se piardă şi mai ales celor necăjiţi părinte te-ai făcut, şi aşa ai rămas chipul părintesc, şi pentru noi.
Bucură-te, trâmbiţă a primilor creştini; 
Bucură-te, glas tare în pustia păgână;
Bucură-te, vestirea bună în iadul idolesc;
Bucură-te, mărturisitor al noii credinţe;
Bucură-te, chip al Bisericii noi;
Bucură-te, arhiereu al Noului Legământ;
Bucură-te, totodată părintele celor necăjiţi;
Bucură-te, braţe iubitoare ale celor rătăciţi;
Bucură-te, aflătorule a celor pierduţi;
Bucură-te, păstor al turmei lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

Condacul al 2-lea

Ca o lumină ai apărut în Pergam, în locurile cu mare negură păgână ce împovăra pe toţi, şi aşa te-ai făcut răsăritul de sus, al cântării de: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Toţi necăjiţii şi oropsiţii, toţi cu duhurile necurate, plini de patimile urâte, toţi au alergat la tine, cărora te-ai făcut părinte primitor, ca cel din Evanghelie.
Bucură-te, înţeleptul Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, aprins de cuvântul cel preasfânt;
Bucură-te, învăpăiat cu duhul înfăptuirii;
Bucură-te, bun început al creştinătăţii;
Bucură-te, desţelinător de buruieni păgâne;
Bucură-te, scoaterea neghinelor rele;
Bucură-te, secerătorul holdei curăţite;
Bucură-te, semănătorul de sămânţă bună;
Bucură-te, grădinarul lucrător;
Bucură-te, scoaterea spinilor din răsaduri;
Bucură-te, paza de pânditorii stricători;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

Condacul al 3-lea

Se clădise Biserica şi toţi cei rătăciţi erau acum binecredincioşi, când iată, groaznică furtună se porni şi prigoana se dezlănţui împotriva celor ce cântau: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Împăratul păgân cu dregătorii lui, cereau tuturor închinarea la idoli, şi tu ca un păstor al lui Hristos, ai fost primul ce ai sărit în apărare.
Bucură-te, păstor ce stă în fruntea turmei;
Bucură-te, că te faci primul apărător;
Bucură-te, că nu te înfricoşezi de lupul răpitor;
Bucură-te, că te lupţi cu vrăjmaşul;
Bucură-te, că nu laşi pe nimeni răpit;
Bucură-te, că tu primul sângerezi;
Bucură-te, că tu primul te jertfeşti;
Bucură-te, că te faci aprig luptător;
Bucură-te, că te faci aprinsă vitejie;
Bucură-te, bărbăţie deodată vădită;
Bucură-te, chip de adevărat păstor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

Condacul al 4-lea

Prigoana nemiloasă a început să ucidă pe mulţi, să chinuie şi să schingiuiască pe cei neclintiţi în credinţă, să oprească pe cei ce cântă: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Tu, sfinte Carp, ca cel mai tare credincios creştin, ai început să strigi şi mai aprins vestirea lui Hristos, ce a înfricoşat pe prigonitori.
Bucură-te, neschimbat de înfricoşarea stăpânitorilor;
Bucură-te, înger pământesc ce nu se teme de rău;
Bucură-te, că nici moartea nu te-a înspăimântat;
Bucură-te, arhiereul jertfei crucii;
Bucură-te, întâi stătător pe scaunul Bisericii;
Bucură-te, întâiul care însuşi se jertfeşte;
Bucură-te, că nu te-ai ascuns de vrăjmaşi;
Bucură-te, că ai stat primul în faţa lor;
Bucură-te, că i-ai oprit să intre în cele sfinte;
Bucură-te, că nu i-ai lăsat să le batjocorească;
Bucură-te, că şi acum opreşti pe cei hulitori;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

Condacul al 5-lea

O, sfinte arhiereule şi mucenice Carp, deosebită cinstire îţi aducem, că păstor bun te-ai vădit şi mucenic adevărat, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Puţină este lauda, dar ştiind neputinţele şi patimile noastre, treci cu vederea cele de lipsă şi ca un bun părinte şi pe noi ne primeşte.
Bucură-te, sabie de duh;
Bucură-te, mărturisitorule neînfricat al lui Hristos;
Bucură-te, luptătorul cu tot răul;
Bucură-te, al poporului îndurător;
Bucură-te, milostiv cu cei necăjiţi;
Bucură-te, plin de iubire faţă de cei rătăciţi;
Bucură-te, al bolilor tămăduitor;
Bucură-te, al săracilor darnic;
Bucură-te, cel ce strigă să vină toţi la Hristos;
Bucură-te, adunarea fierbinte a dragostei;
Bucură-te, dar pământesc pentru cele cereşti;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

Condacul al 6-lea

În temniţă cu mulţi alţi credincioşi ai fost batjocorit, dar pentru dragostea lui Hristos, toate le-ai suferit şi mult cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Orbirea păgână îi făcea pe prigonitori şi mai înverşunaţi, dar tu în credinţă şi mai hotărât te dovedeai, uimindu-i pe toţi.
Bucură-te, arhiereul lui Hristos, cel vrednic;
Bucură-te, credinţă mai tare ca orice suferinţă;
Bucură-te, cinste nemicşorată de batjocoriri;
Bucură-te, că nici bătăile nu te speriau;
Bucură-te, că nici foamea nu te slăbea;
Bucură-te, hotărâre tare şi învingătoare;
Bucură-te, al multora luminător;
Bucură-te, al răbdării propovăduitor;
Bucură-te, al cuvântului vieţii grăitor;
Bucură-te, teolog şi înfăptuitor;
Bucură-te, învăţător şi însuţi ascultător;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

Condacul al 7-lea

Porunca stăpânitorilor era aspră şi neîngăduitoare, dar tu, sfinte arhiereu al credinţei creştine, tot aşa de neclintit te-ai arătat, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Cu multe momeli căutau prigonitorii să te înşele, ca tu păstorule să-ţi laşi oile şi aşa să le poată răpi.
Bucură-te, râvnitor, ca pe nimeni să nu pierzi;
Bucură-te, apărător cu adevărat al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, predicator puternic al Evangheliei;
Bucură-te, arhiereu între arhierei;
Bucură-te, părinte între părinţi;
Bucură-te, stâlp neclintit al Casei Domnului;
Bucură-te, sprijinitor degrab al celor în nevoi;
Bucură-te, îmblânzirea duşmanilor;
Bucură-te, alungarea demonilor fermecători;
Bucură-te, pavăza creştinilor;
Bucură-te, scut în toate primejdiile;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

Condacul al 8-lea

Chipul arhieresc şi cel mucenicesc au strălucit şi mai mult unul prin altul, de se mirau prigonitorii, cum de puteai să le uneşti în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Sfinte Carp, înălţimea arhieriei Bisericii lui Hristos şi podoaba muceniciei totodată, ne-ai rămas şi nouă chip de mare povăţuire duhovnicească.
Bucură-te, munte al slujirii creştine;
Bucură-te, înălţimea credinţei;
Bucură-te, vulturul teologiei de sus;
Bucură-te, porumbelul botezului de jos;
Bucură-te, bogăţia de Duh Sfânt;
Bucură-te, cetate a lui Dumnezeu;
Bucură-te, zidul mai tare ca piatra;
Bucură-te, grădina bineîngrijită;
Bucură-te, rodire multă şi plină;
Bucură-te, masă tuturor flămânzilor;
Bucură-te, săturarea înfometaţilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

Condacul al 9-lea

Cum ai adunat odinioară pe toţi cei necăjiţi şi lipsiţi şi i-ai făcut credincioşii lui Hristos, aşa şi pe noi ne strânge de pe drumurile patimilor pierzătoare, ca să cântăm şi noi: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Părinte sfinte Carp, eşti pomenit în veci în cartea însângerată a lumii, ca unul dintre cei mari şi căpetenie.
Bucură-te, părinte în ceata tuturor sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, dar al lui Dumnezeu pentru lume;
Bucură-te, şi dar al lumii pentru Dumnezeu;
Bucură-te, slujitor vrednic al altarului preasfânt;
Bucură-te, tu însuţi jertfă pe altar;
Bucură-te, bineprimită mireasmă;
Bucură-te, tămâie binecuvântată de sus;
Bucură-te, cel prin care se alungă toţi demonii vrăjitori;
Bucură-te, luminarea minţii omeneşti;
Bucură-te, deschiderea inimilor înrăite;
Bucură-te, părinte ce pe toţi îi chemi la Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

Condacul al 10-lea

Au obosit păgânii cu muncile şi schingiuirile lor, că mai tare ca acestea te-ai arătat, şi vestirea lui Hristos şi mai mult s-a făcut, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Credinţa creştină în loc să fie distrusă şi mai mult s-a întărit, şi aşa după năvalnica furtună păgână, cerul şi mai senin s-a dezvelit.
Bucură-te, vitejia biruitoare creştină;
Bucură-te, biruinţa ce Hristos o aduce;
Bucură-te, bucuria peste greaua întristare;
Bucură-te, desfătarea după chinurile muceniceşti;
Bucură-te, odihna după muncile cumplite păgâne;
Bucură-te, că pământul are de acum noul rai;
Bucură-te, că păcatul lui Adam s-a spălat;
Bucură-te, că Eva a călcat capul şarpelui;
Bucură-te, că blestemul s-a dezlegat;
Bucură-te, că iarăşi pomul vieţii s-a dăruit;
Bucură-te, Biserica lui Hristos cea triumfătoare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

Condacul al 11-lea

Şi noi adunaţi în Biserica lui Hristos, te cinstim pe tine arhiereule şi mare mucenic, şi cu toţi credincioşii noi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Grea a fost prigoana păgână, şi mai este şi acum răutatea ei ce mereu încearcă să surpe Biserica cea sfântă a lui Hristos, dar avându-vă pe voi, Sfinţilor, va fi mereu biruinţa creştină.
Bucură-te, veghetor al dreptei credinţe;
Bucură-te, că şi noi alergăm la ocrotirea ta;
Bucură-te, că îţi cerem întărirea credinţei;
Bucură-te, că îţi cerem luminarea inimii;
Bucură-te, că îţi cerem ajutor în toate;
Bucură-te, că te rugăm în neputinţele noastre;
Bucură-te, că aducem la tine pe toţi necăjiţii;
Bucură-te, astfel grabnic ajutătorule;
Bucură-te, milostenie părintească;
Bucură-te, bunătate peste fire;    
Bucură-te, braţele primitoare ale iubirii lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

Condacul al 12-lea

Cununa nestricată şi nepieritoare ai primit de la Hristos pe care L-ai slujit, ca plata ostenelilor şi bunei credinţe ce ai avut, cântând de acum pururea în ceruri: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Dar nici de noi nu te-ai despărţit, ci şi mai mult de sus de noi te îngrijeşti, ca un adevărat părinte care nu-şi uită fiii săi.
Bucură-te, păstorule şi părinte;
Bucură-te, iubire de nimic împărţită;
Bucură-te, dragoste ce nimic nu uită;
Bucură-te, dăruire pentru toţi;
Bucură-te, şi al copiilor primitor;
Bucură-te, învăţător al tinerilor;
Bucură-te, ocrotitorul fecioarelor;
Bucură-te, sprijinitorul văduvelor;
Bucură-te, că de toţi necăjiţii ai grijă;
Bucură-te, că nimeni nu iese de la tine lipsit;
Bucură-te, părinte, taina cea mare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

Condacul al 13-lea (aest Condac se zice de 3 ori):

Şi de la noi, sfinte arhiereule şi mucenice Carp, primeşte această laudă şi cinstire şi nu te scârbi de puţinătatea noastră, că asemenea de demult nu încetezi să primeşti pe toţi necăjiţii în braţele tale preaiubitoare şi părinteşti, în cântarea de: Aliluia! 

Apoi, se zice iarăşi Icosul 1 :

Al Pergamului arhiereu, bine te-ai nevoit să îngrijeşti de Biserica lui Hristos, ca nimeni din credincioşi să nu se piardă şi mai ales celor necăjiţi părinte te-ai făcut, şi aşa ai rămas chipul părintesc, şi pentru noi.
Bucură-te, trâmbiţă a primilor creştini; 
Bucură-te, glas tare în pustia păgână;
Bucură-te, vestirea bună în iadul idolesc;
Bucură-te, mărturisitor al noii credinţe;
Bucură-te, chip al Bisericii noi;
Bucură-te, arhiereu al Noului Legământ;
Bucură-te, totodată părintele celor necăjiţi;
Bucură-te, braţe iubitoare ale celor rătăciţi;
Bucură-te, aflătorule a celor pierduţi;
Bucură-te, păstor al turmei lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

şi Condacul 1 :

Păstor al turmei lui Hristos, ţi-ai pus viaţa pentru oi, că mucenicie ai răbdat, ca pe cei pierduţi să câştigi, şi la staulul creştin să-i aduci, pentru care şi noi cântăm:  Bucură-te, Sfinte Ierarhe Carp, bunul părinte al celor necăjiţi!

Şi apoi se face Otpustul:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Sfințit Mucenic CARP, episcopul Pergamului şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi ! Amin !