Sunt suflete vechi care vin cu misiuni speciale pentru a ajuta omenirea. 🙏🏼

⬆️Apreciază-i pe cei care pot vedea trei lucruri în tine: tristețea din spatele zâmbetului, dragostea din spatele furiei și motivul tăcerii tale🔤🔤🔤

 

AȘA GÂNDESC ȘI AȘA CRED EU.

 Astăzi las aici un gând simplu și puternic:
Nu ești în întârziere. Nu ești pierdut. Nu ai ratat nimic.
Tot ce e pentru tine vine exact când ești pregătit.

Fiecare zi e o nouă oportunitate să te reconectezi cu ceea ce ești cu adevărat – un suflet în căutare de lumină, iubire și echilibru.

Alege să nu te grăbești. Alege să nu te compari. Alege să te sprijini, să te încurajezi, să-ți fii cel mai bun prieten.

Spune-ți în tăcere:
„Merit să fiu bine. Merit să fiu în pace. Aleg să cred în mine.”

Dă mai departe acest gând. Poate azi e exact ce are nevoie cineva să audă.
Zi cu senin în suflet și claritate în minte!

BUNĂ DIMINEAȚA, SUFLETELE MELE FRUMOASE.

 AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL a început: este RĂZBOIUL SUFLETULUI

"Nu așteptați un salvator din cer. Hristos se întoarce în omul trezit.

Trăim în vremuri apocaliptice – nu într-un sens catastrofal, ci în sensul original al revelației. Măștile cad, vălurile se sfâșie, adevărurile interioare bat cu forță la ușa sufletului. Este timpul marelui test și al marii posibilități.

Dar nu va fi un război între națiuni, nici un război nuclear.
Este deja în curs de desfășurare.
Este războiul sufletului.

Un război spiritual, invizibil, dar real.
Un război purtat în fiecare ființă umană, între lumina conștiinței și umbrele iluziei.

Profesorii o anunțaseră.

Rudolf Steiner vorbea despre o perioadă în care ar fi încercat să stingă sufletul uman prin tehnologie și manipularea gândurilor.

"Cei care nu lucrează la ei înșiși vor fi măturați ca o frunză în vânt."
Enoh, în cărțile sale interzise, vorbea despre îngeri căzuți care vor învinge cu seducția cunoașterii, nu cu sabia.

Și astăzi suntem aici, în mijlocul câmpului de luptă.

Dar mediul rural nu este afară. Este înăuntru.

Cea mai mare iluzie creată de această nouă Matrix este să ne facă să credem că mântuirea va veni din exterior.
A unui guru, a unei mișcări, a unei revelații cosmice, a unui salvator.
Dar este încă un truc.
O matrice în cadrul matricei. O încurcătură de rebus, simboluri, profeții, construite pentru a înrobi cele mai trezite minți, pe cele cu adevărat flămânde.

Au creat iluzia perfectă pentru a ne ține ocupați cu ghicitori, termene limită, date, mesaje "canalizate" și pseudo-revoluții...
Totul, în afară de a privi înăuntru.

Pentru că adevărul este incomod.
Adevărul este că nu va exista nicio schimbare externă dacă nu te schimbi intern.

"Cum se poate schimba viața ta dacă nu te schimbi? Cum poate apărea o lume nouă dacă omul rămâne același? ”

Atâta timp cât te uiți afară, vei rămâne în labirint.
Atâta timp cât aștepți un eveniment, o prăbușire, un salvator, vei rămâne nemișcat.
Pentru că adevărata trezire este cel mai liniștit și mai revoluționar act care există: să realizezi că totul este o oglindă.

Fiecare conflict extern este o chemare la o nerezolvare interioară.
Fiecare colaps social este un simbol al unei identități care vrea să renască.
Fiecare "atac" este o lecție a sufletului.

Al treilea război mondial este un război pentru sufletul omenirii.

Cine se trezește iese.
Cel care doarme, continuă să lupte în Matrix.
Cel care caută adevărul îl va găsi. Dar nu în canale, nu în coduri, nu în lideri.

Îi vei găsi în tăcerea inimii tale.
Cu curajul de a privi în propria ta umbră.
În sacrificiul ego-ului.
În renașterea Duhului.

Nu va exista o lume nouă dacă nu se naște mai întâi un om nou.

Iar omul nou nu așteaptă. Nu delega. Nu te proiecta.
Se transformă.

Întotdeauna își ține promisiunile pe care ți le-a făcut într-o zi și pe care l-ai întrebat cu lacrimi în ochi. Încredere, timpul lui Dumnezeu este perfect.

 Întotdeauna își ține promisiunile pe care ți le-a făcut într-o zi și pe care l-ai întrebat cu lacrimi în ochi.
Încredere, timpul lui Dumnezeu este perfect.

"Nu toate florile frumoase au și miros plăcut, când ai de unde să culegi, alege numai acele care posedă și una și alta." ~ Goethe~

 

Zile magice si bucurii sa ne aduca intreaga saptamana ! Buna dimineata !

 GINGASIA BUNATATII
- Sfantul Ioan din Kronstadt

Omul înrait, care se înversuneaza împotriva cuiva, este un om bolnav. Are nevoie sa i se oblojeasca inima si nu cu altceva decât cu iubire; trebuie tratat cu grija, cu vorbe de mângâiere si dragoste. Daca ura lui nu este adânc înradacinata, fiind numai o izbucnire de moment, veti vedea cum gingasia si dragostea noastra îi vor înmuia inima, îi vor topi gheata rautatii, binele va învinge raul. Pentru ca binele sa învinga raul, crestinul trebuie sa fie întotdeauna bun si întelept.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 107

Lasati gandurile bune sa va lumineze ziua ! 💖

 

Sunt consideraţi cei mai înţelepţi din lume.
Chiar dacă crezi sau nu în magia spiritualităţii lor, un lucru nu poate fi negat – ei cunosc fericirea; iată 25 de sfaturi esenţiale pentru armonia sufletească care vin din grandiosul Tibet:
1. Îţi place, spune.
2. Nu îţi place, spune.
3. Îţi este dor de cineva, caută-l.
4. Nu înţelegi, întreabă.
5. Vrei să te întâlneşti cu cineva, cheamă-l.
6. Vrei ceva, cere.
7. Niciodată nu te certa.
8. Vrei să fii înţeles, explică.
9. Eşti vinovat, admite, cere scuze.
10. Fiecare îşi are adevărul lui şi aceste adevăruri nu coincid.
11. Nu comunica cu oameni de proastă calitate.
12. Cea mai importantă în viaţă este iubirea, restul sunt detalii.
13. Problemele omului sunt doar în capul lui.
14. Caută plăcerea în tot ce te înconjoară.
15. Nu uita că ai doar o viaţă.
16. Reţine că nu datorezi nimănui nimic.
17. Reţine că nimeni nu îţi datorează nimic.
18. Nu regreta timpul şi banii cheltuiţi pentru cunoaşterea lumii.
19. În viaţă să te bazezi doar pe tine.
20. Ai încredere în simţurile tale.
21. Fii răbdător cu oamenii.
22. Admiră natura.
23. Dacă ai dispoziţie proastă, aminteşte-ţi că atunci când vei muri nu o vei mai avea deloc.
24. Trăieşte azi pentru că ieri s-a dus, iar mâine poate să nu vină.
25. Nu uita că ziua de azi e cea mai bună zi.
Bucurați-vă, așadar, de cea mai bună zi!
Iubirea este cheia!

Bine e la noi acasă” – Emilia Căldăraru

Bine e la noi acasă

Bine e la noi acasă!
Nu e lume mai frumoasă
Cum e cuibul părintesc,
Unde eu trăiesc și cresc.
Tata, mama și bunici,
Eu și frățiorii mici,
Toți, aici, suntem uniți,
Bucuroși și fericiți!
Casa mea și-n somn o știu,
Orice colț pot să-l descriu.
Când pășesc al casei prag,
Tot ce vad în ea mi-e drag.

Parcă dintr-un basm vrăjit,
Toate-mi spun: „Bine-ai venit!”

Emilia Căldăraru

 

 

 

 

 

CASA BĂTRÂNEI

…

- Autor:

(Sergiu Grigoraș).

…

.

Într-o margine de sat,

Printre case mari, zidite,

O cocioabă stă de ‘un veac,

E cu stuf acoperită.

..

Cu obloanele vopsite,

Și pereții văruiți...

Se mai vede de la poartă

Cum stă busuiocu-n grinzi.

…

Prin ogradă ‘și poartă pașii

O bătrână gârbovită.

O cunoaște lumea toată,

Foarte liniștită.

….

Moare lumea, ea trăește,

Moartea casa i-a uitat.

Preotul o pomenește,

La cei vii mai mult de ‘un veac.

…..

Și să vezi, e în putere,

Își mai face focu ‘n vatră.

N-a gustat demult din pâine,

Decât mămăligă caldă.

……

Am intrat să-i văd casuța

Cu ferestrele de ‘o șchioapă.

Candela era aprinsă,

Ea la Domnul cât se roagă.

…….

Cred că asta ‘i și minunea,

Mă gândesc în sine eu,

Are ‘n suflet bunătate

Și o ține Dumnezeu.

 

 

 

 

 

Casa
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Ursachi

Îți mai aduci aminte de casa noastră,
Singuratică, nuci și castani ancestrali ascunzându-i
Zidirea imaculată...
Iar către scările albe
Erau două șiruri posomorâte de brazi.
Zidire înaltă și zveltă, un templu de spumă,
Sau mânăstire...
Semne ciudate împodobeau frontonul ionic
Pe care ar fi putut exista o inscripție
Neconcepută...
Pe sub ferestrele-nalte cu gratii
În umbră creștea margarintul - floarea cu lacrimi
A celor de dinăuntru...
O, casa noastră de visuri,
Pe dinăuntru n-o cunoșteam,
Pe dinafară n-o pricepeam...
Casa aceea așezată în locul
De nicăieri, sub nuci și castani,
Casa aceea cerească, desăvârșită, inexistentă...

În ceața adâncă, durere și spaimă,
Și câtă iubire, și câtă iubire..
Îți mai aduci aminte?

 

 Imaginează-ți o scenă caldă și liniștită din vremuri de demult, într-o casă românească simplă, cu doi bunici care stau la gura sobei. Focul din sobă trosnește ușor, răspândind o căldură binevenită, în timp ce lumina lui palidă dansează pe pereții de lemn. Bunica, cu basma pe cap și mâinile obosite dar blânde, așează pe masa mică o pâine de casă și câteva felii de slănină. Bunicul, cu fața brăzdată de ani, își sprijină palmele aspre pe genunchi, zâmbind nostalgic spre focul care le-a fost martor atâtor seri liniștite.
Jos, la picioarele lor, o pisică se ghemuiește confortabil lângă sobă, căutând căldura pe care doar acest colț de lume o poate oferi. Atmosfera este plină de pace, un moment de tihnă, unde timpul pare să stea pe loc. În acest cadru simplu, fiecare detaliu poartă o poveste: pâinea ruptă cu mâinile lor muncite, slănina de pe masă adusă din munca câmpului, iar pisica - prietena tăcută de-o viață, martoră la toate poveștile pe care bunicii le-au spus lângă sobă.
E o scenă care te face să simți rădăcinile puternice, acea legătură neîntreruptă cu tradițiile și cu pământul, unde fiecare gest, oricât de mic, are un ecou profund în inima celor care au crescut în simplitatea și frumusețea vieții la țară.

M.❤️🍀
Să nu lăsăm să se stingă flacăra tradiției! Ea ne definește, ne leagăn de trecut și ne dă putere pentru viitor. Sa păstrăm viu spiritul moștenit!

Strigătul disperat al sufletului care n-a mai fost auzit.

 „Nu tumora ucide, ci energia pe care ai refuzat să o eliberezi.”
„Ce n-ai iertat a crescut ca o rădăcină a morții.”

Cancerul este ca o entitate energetică, un conglomerat de energii joase (rușine, frustrare, vinovăție), care ia formă fizică când este ignorat ani la rând.

Întrebări de reflecție cu vibrație înaltă
Pentru cineva care vrea să înțeleagă spiritual cancerul, oferă aceste întrebări puternice:

Unde m-am trădat pe mine?

Pe cine încerc să salvez, în timp ce eu mă pierd?

Ce parte din mine am îngropat, și acum încearcă să iasă la lumină prin boală?

Ce nu am mai creat în viața mea, de a început corpul să creeze ceva în locul meu?

Vindecarea începe când:

„Când începi să-ți rostești adevărul, tumora nu mai are ce să înghită.”

„Când înveți să iubești real, celulele tale încep să se reorganizeze după modelul iubirii, nu al fricii.”

„Cancerul e o alchimie. Din întunericul lui poți scoate aurul conștiinței.”

Când sufletul nu mai este ascultat, corpul devine vocea lui.

Iar cancerul este una dintre cele mai puternice, dramatice și dureroase forme prin care corpul strigă pentru suflet.

Cum vorbește corpul prin cancer pentru suflet?

„Nu mai pot să port povara.”

Corpul spune: „Ai pus prea multe pe umerii mei. Îți port durerea, dar nu mai pot.”

Sufletul suferă pentru că te-ai abandonat în favoarea altora.

Ex: o femeie care a avut grijă toată viața de ceilalți, dar nu de ea. A uitat să spună „și eu contez”.

„Nu mă mai ignora.”

Corpul spune: „Ți-am dat semnale. Epuizare. Tristețe. Însingurare. Nu m-ai ascultat.”
Sufletul cere prezență. Dar tu ai fost mereu în altă parte.

Ex: un bărbat mereu în muncă, performanță, control. Niciodată prezent în emoțiile sale. Și acum corpul îl oprește cu forța.

„Îmi e dor de tine.”

Corpul spune: „Îmi e dor de copilul tău interior. De bucurie. De creativitate. De iubirea adevărată.”
Sufletul a fost închis într-o colivie de reguli și „trebuie” și „alții contează mai mult”.

Ex: femeie care și-a negat feminitatea, bucuria, sexualitatea sacră. A trăit ca o umbră. Cancerul vine ca o rugăminte de reconectare.

„E timpul să alegi viața reală.”

Corpul spune: „Ți-ai creat o viață falsă. După așteptările altora. Dar sufletul tău n-a fost niciodată acolo.”
Cancerul te forțează să decizi: continui pe fals sau alegi autenticitatea?

Ex: omul care are „totul” – bani, statut, faimă – dar care e gol pe dinăuntru. Cancerul vine ca o ruptură între iluzie și adevăr.

„Nu te mai pedepsi.”

Corpul spune: „Ți-ai înghițit vinovăția, rușinea, ura de sine. Eu doar le-am transformat în formă fizică.”
Sufletul cere iertare. Pentru tot ce ți-ai spus, pentru cum te-ai tratat.

Ex: femeie abuzată emoțional, care s-a învinovățit ani de zile. Corpul a preluat toată această durere nespusă.

Replica profundă a corpului către suflet ar putea fi:

„Eu te-am iubit și când tu te urai. Eu am mers înainte și când tu ai renunțat. Eu am țipat în durere, dar tu ai tăcut. Acum, nu mai pot. Vreau să ne întoarcem ACASĂ.
La iubirea de sine.
La adevăr.
La sacru.”

Ligia Constantin

Pătimirea Sfîntului Mucenic Alexandru Romanul (13 mai)

 

Pe vremea păgînului împărat Maximian, era prigoană mare asupra creştinilor prin toate părţile stăpînirii Romei. Un sutaş oarecare, slujitor înflăcărat al diavolilor, din porunca împăratului, a zidit afară din cetatea Romei, mai departe de o stadie, o capişte necuratului lor zeu Die. Împăratul a dat poruncă, ca să silească pe creştini să aducă jertfe zeilor, poruncind ca toţi să se adune la înnoirea capiştei zeului Die. Crainicii strigau din trîmbiţe prin cetatea Romei şi ziceau: "Ascultaţi, prietenii zeilor, se cade ca voi de dimineaţă, să vă adunaţi cu împăratul în capiştea cea nouă a lui Die.

Auzind poporul glasul trîmbiţei crainicilor, se gătea pentru a doua zi. De dimineaţă mulţi din cei ce făceau neguţătorie, au mers la capiştea cea nouă a lui Die cu mărfurile lor, pe de o parte pentru închinăciune, iar pe de alta, pentru vînzarea mărfurilor lor. Un bărbat foarte bogat, cu numele Tiberian şi cu dregătoria tribun, avînd mulţi ostaşi sub mîna sa, încredinţaţi lui de Felix voievodul, chemîndu-i, le-a zis: "Ascultaţi, fraţilor! Ştiţi porunca împăratului, că astăzi se cade nouă tuturor să fim cu împăratul în capiştea zeului Die; deci, să fiţi gata". Grăindu-le acestea, li s-a făcut înştiinţare, că împăratul a venit la capişte; şi toţi se sîrguiau să alerge acolo, ca să fie de faţă la împărat. Unul din acei ostaşi cu numele Alexandru, care din copilăria sa învăţase buna credinţă cea creştinească şi se temea de Dumnezeu, a răspuns tribunului: "De ai fi zis, să mergem şi să ne închinăm adevăratului Dumnezeu, Care este în cer, bine ai fi zis; iar aceia pe care voi îi numiţi zei, nu sînt zei, ci diavoli". Zis-a Tiberian: "Nu tuturor avem să le aducem jertfe, ci numai lui Die, deşi sînt mulţi zeii pe care îi cinstim noi şi împăratul".

La acestea a răspuns fericitul Alexandru: "Pe unul Die l-au numit zeu, dar el este asemenea ca şi ceilalţi diavoli înşelători care trag pe închinătorii lor la pierzare şi-i amăgesc spre lucrurile cele fărădelege şi spurcate, cu care se spurcă chiar zeii voştri, precum povestiţi şi voi de ei; pentru că uneori pofteau femeie şi, găsind-o, o înşelau, o sileau şi o necinsteau, spurcînd nu numai pămîntul, ci şi marea şi văzduhul.

Cine a văzut sau a auzit vreodată ca un dumnezeu să zacă în fapte desfrînate? Dumnezeul nostru este nevăzut de ochii cei trupeşti şi cunoscut numai cu singura credinţă, El este Preacurat, Atotputernic, Ziditorul cerului şi al pămîntului, Căruia nu-i trebuie nişte jertfe ca acestea, pe care voi le aduceţi nenumăraţilor voştri diavoli, ci îi trebuie jertfe curate şi fără de sînge".

Tiberian, auzind acestea, a zis: "Încetează cu nebunia ta, Alexandre, şi nu huli pe zeii noştri făcători de bine, ca să nu audă cîndva împăratul şi să se mînie asupra mea pentru tine, că îngădui între ostaşii mei pe un hulitor de zei ca acesta". Acestea zicînd Tiberian, a alergat la împăratul, iar Alexandru s-a dus la casa sa.

Sosind vremea jertfelor, împăratul aducea necurata jertfă în capiştea cea nouă a urîtului zeu Die; iar Tiberian, aducînd aminte împăratului de Alexandru, ostaşul său, că nu ascultă porunca împărătească, ci ocărăşte şi huleşte pe zei, îndată împăratul a poruncit să trimită după el şi să-l aducă înaintea sa legat cu lanţuri de fier. Atunci era ceasul al şaselea din zi şi Sfîntul Alexandru se odihnea în casă pe patul său, cînd i s-a arătat îngerul Domnului în vis, zicîndu-i: "Îmbărbătează-te şi te întăreşte, Alexandre, căci multe ai să pătimeşti pentru numele lui Iisus Hristos, Cel răstignit. S-au pregătit multe munci pentru tine; deci, iată, vin după tine ostaşii împăratului, dar nu te teme de ei, nici să se înfricoşeze inima ta, pentru că eu sînt trimis spre ajutorul tău; scoală-te şi te roagă Dumnezeului tău; iar eu voi fi cu tine, pînă ce-ţi vei săvîrşi alergarea".

Sculîndu-se sfîntul din somn, a început a cînta psalmul lui David: Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperămîntul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului: Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea, Dumnezeul meu, şi voi nădăjdui spre Dînsul..., şi cealaltă parte a acelui psalm, pînă la sfîrşit. Apoi, ieşind din casă, a întîmpinat pe ostaşii care veniseră la el şi care i-au fost tovarăşi în oaste. Aceia, văzînd pe Sfîntul Alexandru, au căzut la pămînt de frică; pentru că faţa lui s-a arătat ca fulgerul. Şi le-a zis sfîntul: "Sculaţi-vă, fraţilor! De ce v-aţi înspăimîntat?" Ostaşii au răspuns: "Te vedem înconjurat de puterea lui Dumnezeu şi de frică am căzut". Sfîntul le-a zis: "Ascultaţi, fraţilor! Dumnezeul Cel ceresc a cercetat pe robul Său; iar voi nu vă temeţi, ci faceţi porunca voastră, pentru că sînteţi trimişi să mă prindeţi şi să mă duceţi legat la împărat". Ostaşii i-au răspuns: "Noi ne-am sfătuit ca să nu-ţi spunem nimic, dar tu de unde te-ai înştiinţat că sîntem trimişi după tine?" Sfîntul a zis: "Nu se cade să vorbesc mult cu voi, de vreme ce mă sîrguiesc spre nevoinţa care îmi este înainte pregătită de Împăratul; pentru că am să fiu dus de la Roma pînă în Bizanţ".

Acestea zicînd, şi-a plecat genunchii şi s-a rugat, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul părinţilor noştri, Cel lăudat şi binecuvîntat în veci, mă rog Ţie, Stăpîne, nu mă despărţi de ceata drepţilor Tăi, nici mă lepăda pe mine, care vin la Tine, de vreme ce numele Tău cel sfînt şi înfricoşat, mi l-ai făcut cunoscut, şi Tu eşti ajutătorul şi sprijinitorul meu! Trimite, Doamne, pe îngerul Tău, ca să-mi ajute şi să-mi îndrepteze limba spre a grăi înaintea muncitorilor". Iar după ce sfîntul şi-a sfîrşit rugăciunea sa, ostaşii, apucîndu-l, l-au legat cu lanţuri de fier şi l-au dus la împăratul Maximian.

Atunci Pimenia, maica sfîntului, nu ştia că fiul ei, Alexandru, este luat spre cercetare. Sfîntul Alexandru era mare la trup, înalt la statură, frumos la faţă şi tînăr de optsprezece ani. Iar cînd l-au pus înaintea împăratului, acesta i-a zis: "Nebunule, tu defăimezi puterea mea şi nu te supui mai marelui tău, nici n-ai venit împreună cu ostaşii tăi, ca să te închini marelui meu zeu, Die?" Răspuns-a sfîntul: "Eu mă închin Dumnezeului meu, Care este în ceruri, şi lui Iisus Hristos, Fiul Lui Cel Unul născut şi Sfîntului Duh; iar pe alt Dumnezeu nu ştiu, nici nu mărturisesc. Deci, nu mă întreba pe mine mai mult de alt Dumnezeu, că nu mă înfricoşez de stăpînirea ta, nici nu mă tem de îngrozirile tale şi nici de muncile cu care voi fi muncit".

Maximian, auzind aceasta, s-a mîniat şi a zis: "Ce poate să facă Dumnezeul acela pe care tu îl mărturiseşti?" Sfîntul a răspuns: "Dumnezeul meu este nevăzut şi Atotputernic, şi nici un lucru nu este în această lume, ca să nu fie cu putinţă Dumnezeului meu". Maximian a zis: "Dar Dumnezeu este Cel ce a fost răstignit de oameni şi a murit pe Cruce?" Sfîntul a răspuns: "Taci, satano, că nu eşti vrednic să pomeneşti cu gura ta cea spurcată, preacin-stitul şi preasfîntul nume al Domnului meu Iisus Hristos, Care a răbdat de voie răstignirea şi moartea pentru noi. O, nebunule, dacă zici că El a fost răstignit şi a murit, pentru ce nu auzi că tot Acelaşi a înviat din morţi şi a dăruit multor celor morţi viaţa?"

Zis-a Maximian: "Cruţ tinereţile tale, căci te văd foarte tînăr". Sfîntul a răspuns: "Fie-ţi milă de tine însuţi şi te scoate din cursele diavolului, că eu nu mă tem de munci, avînd ajutător pe Dumnezeu". Maximian a zis: "Ţi-am spus că îmi este milă de tine; deci apropie-te şi jertfeşte şi vei fi unul din cei ce sînt în palatul meu împărătesc, avînd cel dintîi loc între ei". Sfîntul a zis: "Cărui dumnezeu porunceşti să mă închin?" Maximian a răspuns: "Închină-te marelui zeu Die şi adu-i jertfă".

Iar sfîntul, ridicîndu-şi mîinile în sus, a început a se ruga, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, nu mă lăsa pe mine smeritul robul Tău, ci ajută-mi mie, păcătosul şi nevrednicul". Astfel rugîndu-se, îşi ridică ochii spre cer şi a văzut cerurile deschise şi pe Fiul lui Dumnezeu şezînd de-a dreapta Tatălui; deci, s-a umplut de negrăită mîngîiere duhovnicească. Şi iarăşi a întrebat pe Maximian: "Cărui zeu voieşti să-i jertfesc? Maximian a zis: "Jertfeşte marelui zeu Die". Sfîntul a răspuns: "Oare nu ştii că acela pe care voi îl numiţi dumnezeu, a fost om spurcat şi înşelat? Pentru că odată, poftind pe o femeie şi robindu-se de dragostea ei, s-a prefăcut întru asemănare de bou şi prin farmecele sale, pe acea ticăloasă femeie a înşelat-o şi a necinstit-o!"

Maximian, auzind acestea, a rîs şi a zis: "Aceasta arată puterea zeilor noştri, că într-acel fel se arată oamenilor, precum singuri voiesc". Grăit-a lui sfîntul: "Ticălosule, lauzi necuratele lucruri ale acelora, căci singur te asemeni lor cu necurăţiile. Nu cunoşti pe Dumnezeul Care ţi-a dăruit ţie cinstea şi împărăţia?" Zis-a Maximian: "Zeii mei mi-au dăruit mie împărăţia aceasta". Grăit-a sfîntul: "Mă minunez de tine că, socotindu-te a fi deştept, te-ai pierdut pe tine singur, de vreme ce crezi diavolilor şi slujeşti idolilor celor muţi şi fără de suflet. Lăsînd pe Dumnezeul Cel viu şi fără de moarte, urmezi diavolului, tatălui tău; deci, întoarce-te de la întuneric la lumină, ca să nu fii aruncat în focul gheenei în veci!"

Atunci Maximian, umplîndu-se de mînie, a dat tribunului Tiberian putere asupra lui ca să-l muncească; şi nu numai asupra lui Alexandru, ci şi asupra tuturor celor ce pomeneau numele lui Hristos. Pentru aceasta el a trimis pe tribunul acela în Tracia, ca să izgonească pe creştinii de pretutindeni şi să-i muncească. Deci a poruncit să ducă pe Alexandru după sine pînă la Bizanţ. Sfîntul Alexandru, auzind aceasta, a zis către împărat: "Mulţumesc ţie de aceasta, o, tirane, că vrei să mă faci pe mine slăvit prin multe ţări. Dumnezeul meu o să mă învrednicească pe mine, ca prin toate marginile pămîntului pentru numele Lui Cel Preasfînt, să rabd toate durerile şi pătimirile". Atunci Maximian a poruncit să ia pe sfînt din faţa lui; iar tribunul Tiberian l-a luat pe el întru a sa stăpînire. A doua zi a poruncit să-l dezbrace şi să-l spînzure pe un lemn de muncire şi cu unghii de fier să-i strujească tot trupul lui. Astfel strujindu-se, mucenicul n-a scos nici un glas de durere, ci numai ochii ridicîndu-şi către cer, mulţumea lui Dumnezeu. După aceea, luîndu-l de la muncire, l-a legat cu lanţuri grele şi l-a dat ostaşilor să-l ducă în Tracia.

Sfîntul, fiind dus legat, îngerul Domnului s-a arătat Pimeniei, maicii lui, în vedenia visului, zicîndu-i: "Scoală-te degrabă şi găteşte pe robii tăi şi dobitoacele şi urmează fiului tău cel dus în Tracia spre muncire, pentru mărturisirea lui Iisus Hristos, ca după sfîrşitul aceluia, să îngropi trupul lui". Fericita Pimenia, deşteptîndu-se, nu s-a mîhnit pentru fiul ei, ci mai ales s-a umplut de bucurie şi de veselie. Deci, sculîndu-se îndată şi gătind toate cele de cale, s-a dus cu sîrguinţă pe calea aceea întru care era dus fiul ei şi l-a ajuns în cetatea Catargin. Intrînd acolo, a văzut pe sfîntul înaintea poporului, judecîndu-se de Tiberian, cercîndu-se şi muncindu-se, iar ea, de mare bucurie, a strigat cu glas tare către iubitul său fiu, zicînd: "Fiul meu, Dumnezeul cel de sus şi păstorul cel bun, să-ţi ajute ţie". Dar, Tiberian, auzind glasul, îl întreba: "Al cui este glasul acela?" Şi nimeni n-a înţeles de unde vine glasul acela, de vreme ce stătea mult popor împrejur. Zis-a Tiberian către mucenic: "Ticălosule, jertfeşte zeilor". Iar sfîntul a răspuns: "Eu jertfesc lui Dumnezeu jertfă de laudă". Zis-a muncitorul: "Oare n-ai grăit că Dumnezeul vostru nu are trebuinţă de jertfă?"

Răspuns-a sfîntul: "Nu are trebuinţă Dumnezeul meu de acel fel de jertfe de care voi aduceţi idolilor voştri, ci are trebuinţă de jertfele dreptăţii şi ale sfinţirii; pentru că Dumnezeu este drept şi sfînt!"

Atunci Tiberian a poruncit să-i ardă trupul cu făclii aprinse, zicînd: "Să vedem, va veni Dumnezeul lui ca să-l scoată pe el din mîinile mele?" Deci, sfîntul fiind ars, şi-a ridicat ochii către cer, zicînd: "Slavă Ţie, Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai trimis pe arhanghelul Tău Mihail, în Babilon, şi pe cei trei tineri i-ai izbăvit din foc; izbăveşte-mă şi pe mine, Doamne, din ceasul acesta al durerii şi ruşinează pe acest muncitor cu puterea Ta, ca şi eu să grăiesc ca David: Trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos pe noi întru odihnă". Tiberian, auzind că focul nu se atinge de mucenic, s-a ruşinat şi a poruncit ostaşilor să-l aducă legat pe drum înaintea sa. Iar maica sa, văzînd pe fiul ei ducîndu-se în faţa muncitorului, a rugat pe ostaşi să-i dea voie, să se apropie de fiul ei, ca să vorbească cu el, iar ei n-au oprit-o. Atunci sfîntul mucenic, văzînd pe maica sa, i-a zis: "Bine ai venit aici, doamnă, maica mea! Urmează-mă pînă la locul în care am să mă săvîrşesc, precum mi-a arătat Domnul meu". Iar unii din ostaşi grăiau: "Fericit eşti, Alexandre, că mare este credinţa ta şi mare este Dumnezeul creştinilor! Iată cît de multe munci ai suferit pentru Dînsul, şi nimic rău n-ai pătimit!" Acestea zicînd, mergea pe drum, după porunca lui Tiberian.

Sosind el la un izvor ce era acolo lîngă cale, a şezut să se odihnească, şi ostaşii au început a ruga pe Sfîntul Mucenic Alexandru să mănînce cu dînşii, deoarece trecuseră patruzeci de zile de cînd sfîntul nu gustase nimic, nici pîine, nici apă. Însă el, avînd rugăciunea ca o hrană pentru sine, şi-a plecat genunchii şi a început a cînta psalmul acesta: Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pămîntul..., Doamne Iisuse Hristoase, păzeşte-mă fără de prihană pe mine, mieluşelul Tău, ca să nu se bucure vrăjmaşul meu de mine, că am cunoscut numele Tău. Nu mă ruşina pe mine, Stăpîne, înaintea muncitorilor, ci trimite pe îngerul Tău şi dreapta Ta, şi fii mie ajutător şi apărător".

Sfîrşindu-şi el rugăciunea, i-a stat înainte îngerul Domnului, zicîndu-i: "Nu te teme, Alexandre, că a auzit Domnul rugăciunea ta, şi eu sînt trimis de Dînsul în ajutorul tău". Acestea zicînd îngerul către sfînt, ostaşii au auzit glasul cel grăit către mucenic, dar n-au văzut pe nimeni; deci, s-au temut foarte mult şi de frică au căzut la pămînt. Atunci fericitul a zis către dînşii: "Ce aţi văzut, fraţilor, de v-aţi înspăimîntat aşa de rău?" Iar ei au zis: "Am auzit glasul Dumnezeului tău, grăind către tine şi frică ne-a cuprins pe noi; de aceea am căzut!"

Pe cînd ostaşii grăiau acestea către Sfîntul Alexandru, i-au ajuns pe dînşii Tiberian, fiind însoţit de cei mai mari ai cetăţii, şi i-a întrebat cum se numeşte locul acela. Iar ei i-au răspuns: "Numele locului acesta este loc de judecată". Iar Tiberian a zis: "Atunci se cade ca pe dînsul să facem judecată! Aduceţi înaintea mea pe creştinul Alexandru!" Stînd de faţă sfîntul, Tiberian a zis către dînsul: "Oare tot în nebunia ta petreci şi nu voieşti să te închini zeilor? Precum văd, inima ta este împietrită, dar mie cu adevărat mi-e milă de tine şi de aceea voiesc să te întorci spre zei, stăpînii lumii". Mucenicul îi răspunse: "Necuratule, orbitule cu mintea şi fiu al diavolului, cel ce te-ai dat tatălui tău, satana, cum poţi să te milostiveşti spre mine, deoarece tatălui tău, satana, nu-i este milă de nimeni, ci pe toţi voieşte să-i tragă cu el în gheena focului şi să-i piardă".

Tiberian a zis: "O, răule! Aşa îmi răspunzi, ca unui deopotrivă cu tine? Oare pentru aceea mă necinsteşti, că te cruţ? Nu ţi se cădea oare să mă cinsteşti pentru bunătatea mea către tine, iar nu să mă ocărăşti cu osîndiri?" Sfîntul răspunse: "Cu adevărat eşti asemenea tatălui tău, satana, avînd inima împietrită ca o piatră vîrtoasă. Nu socoteşti oare că locul acesta se numeşte loc de judecată? Acest lucru arătat înştiinţează, că degrabă te va ajunge judecata lui Dumnezeu, Cel ce are să judece viii şi morţii şi să răsplătească fiecăruia după faptele lui. Atunci vei cunoaşte că îţi grăiesc adevărul, pentru că te va judeca Dumnezeu, că judeci fără de milă pe robul Lui. El vede cu cîtă nedreptate şi cît de cumplit mă judeci; dar să ştii că aceste munci îmi aduc slavă, iar ţie îţi gătesc mare pierzare".

Tiberian, auzind acestea, s-a aprins de mînie şi a poruncit să aştearnă pe pămînt ciulini de fier şi să tîrască pe mucenic peste ei. Sfîntul, fiind astfel muncit, tăcea, nesimţind durerile. Deci, Tiberian, cunoscînd că Alexandru nu simte muncile, mai mult s-a iuţit şi a poruncit la patru ostaşi să-l bată cu toiege dureroase. Iar mucenicul, fiind bătut, a strigat către muncitor, zicînd: "O, păgînule, oare de acest fel îţi sînt muncile ce mi le faci? Adaugă altele şi mai cumplite, dacă ai; pentru că eu, cu ajutorul lui Hristos, Dumnezeul meu, nu simt dureri în aceste munci". Atunci Tiberian a zis: "Îţi voi zdrobi mădularele şi te voi arunca în foc, cenuşa ta o voi vîntura şi nici urmă de pomenirea ta nu voi lăsa pe pămînt; atunci voi vedea, dacă va veni Hristosul tău să te scoată din mîinile mele".

Sfîntul răspunse: "Hristosul meu te va pierde fără zăbavă, iar trupul şi oasele tale vor fi risipite pe pămînt. Că nu te vei mai întoarce la Roma şi nu vei vedea faţa împăratului tău cel spurcat, deoarece Domnul va pierde pomenirea ta de pe pămînt, fiindcă nu L-ai cunoscut, ticălosule, nici ai cinstit pe Cel ce ţi-a dat cinstea şi puterea aceasta. Că, de L-ai fi cunoscut, ai fi putut petrece în cer; iar acum, lăsînd pe Dumnezeul Cel viu, ai iubit pe tatăl tău satana. Deci, te vei arunca cu dînsul în gheena focului, iar eu voi lăuda totdeauna pe Stăpînul şi Mîntuitorul meu Iisus Hristos, Care mă va izbăvi din mîinile tale şi mă va învrednici în veci darului Său, întru slava Lui".

Muncitorul, auzind unele ca acestea, şi-a schimbat faţa de mînie, însă a poruncit să înceteze a-l munci pe sfînt. Deci, ple-cîndu-se ziua, a voit să rămînă acolo şi, cinînd, s-a culcat. După ce a adormit, a văzut în vedenia visului pe îngerul lui Dumnezeu înfricoşat, arătîndu-i-se cu sabia scoasă şi zicîndu-i: "Păgînule, iată, am venit asupra ta, fiindcă munceşti cumplit pe robul lui Dumnezeu, Alexandru! Deci să ştii că pot să te ucid îndată cu sabia aceasta, dar te las pînă la o vreme; iar tu, sculîndu-te, să te duci degrabă prin Iliric la Bizanţ, căci s-a apropiat sfîrşitul robului lui Dumnezeu, Alexandru".

Tiberian, deşteptîndu-se îndată cu spaimă, tremura de frică şi, chemînd pe cei ce erau cu dînsul, bărbaţi sfetnici ai săi, le-a spus înfricoşătorul vis. Iar aceia i-au zis: "Şi noi am voit să-ţi spunem să nu munceşti pe omul acela atît de cumplit şi cu nedreptate, dar n-am îndrăznit. Am auzit că este mare Dumnezeul creştinilor, că aruncă în focul cel nestins pe cei ce muncesc pe robii Lui". Atunci Tiberian, mai mult s-a temut şi a poruncit ostaşilor ca îndată în acelaşi ceas al nopţii să pornească pe mucenic înainte şi, sculîndu-se şi el, a mers după dînsul. Ei au trecut prin multe cetăţi, dar n-au intrat în ele, că se grăbeau să ajungă în Bizanţ, după porunca îngerului; fiindcă acea înfricoşată vedenie a visului o avea de multe zile în minte şi se temea de ea şi nu îndrăznea să facă ceva rău mucenicului.

Tiberian, trecînd ţara Iliricului, s-a apropiat de cetatea Sardica; şi au ieşit în întîmpinarea lui mai marii cetăţii; dar el n-a intrat în cetate, ci a trecut pe lîngă dînsa. Auzind creştinii care erau în cetatea aceea, că tribunul Tiberian a venit de la Roma şi aduce cu el pe un mucenic oarecare, au ieşit toţi din cetate, nu ca să vadă pe tribun, ci pe mucenic. Şi, văzîndu-l dus deosebit, au alergat la el şi, căzînd la picioarele lui, grăiau: "Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, purtătorule de chinuri al lui Hristos". Iar el a zis către dînşii: "Fraţilor, voi rugaţi-vă Domnului pentru mine să săvîrşesc alergarea mea pentru Iisus Hristos şi să mă învrednicesc a lua, din sfînta Lui dreaptă cununa cea făgăduită mie". Şi, fiind dus mai departe sfîntul mucenic şi trecînd cetatea Clisur, s-au apropiat de tabăra Vonomasiei - aşa se numea locul acela - care era departe de Filipopoli ca la patruzeci de stadii, şi au stat acolo. Tiberian începuse a uita acea înfricoşată vedenie care i se arătase în vis şi, punînd la încercare pe sfîntul mucenic înaintea sa, l-a întrebat: "Mai petreci încă în nesupunerea ta, Alexandre? Nu voieşti să te apropii de milostivii noştri zei şi să jertfeşti lui Die şi lui Asclipie, cei ce stăpînesc lumea?"

Sfîntul răspunse: "Orbitule cu mintea, fiu al satanei, oare voieşti să auzi altceva de la mine decît aceasta: că nu voi jertfi diavolilor?" Tiberian zise: "Să nu fie aceea, ca eu să te silesc să te închini diavolilor, ci marilor zei, Die şi Asclipie". Sfîntul răspunse: "Nebunule, oare nu cunoşti că Die şi Asclipie sînt diavoli?" Tiberian zise: "Mă jur pe toţi zeii, că voi face numele tău de ocară în tot pămîntul; pentru că mare dosădire îmi faci mie şi zeilor mei". Sfîntul răspunse: "Şi eu doresc aceasta, ca prin mine să se preamărească în tot pămîntul numele Domnului meu Iisus Hristos". Atunci Tiberian a zis către ostaşii, care stăteau înaintea lui: "Duceţi-l din faţa mea, că nu pot să rabd dosădirile de la dînsul. Să-l duceţi la Filipopoli şi să-l aruncaţi în temniţă, pînă ce voi veni şi eu acolo". Ostaşii au dus pe mucenic în cetatea lui Filip şi l-au pus în temniţă. Auzind cetăţenii de venirea lui Tiberian, au ieşit întru întîmpinarea lui; iar el, intrînd în cetate, gătea jertfă lui Die şi lui Asclipie.

Deci, creştinii care erau în cetatea aceea, aflînd de Sfîntul Mucenic Alexandru că este în temniţă, s-au adunat toţi şi au rugat pe păzitorul temniţei să-i lase în temniţă, să vadă pe mucenicul lui Hristos; iar păzitorul nu i-a oprit, pentru că era temător de Dumnezeu. Creştinii, intrînd înăuntru şi văzînd pe sfîntul şezînd în legături, au căzut la picioarele lui şi-i sărutau legăturile, zicînd: "Binecuvintează-ne, purtătorule de chinuri al lui Hristos! Binecuvintează patria noastră, căci, sîntem creştini şi vieţuim în cetatea aceasta cu multă frică; căci ighemonul cetăţii în toate zilele caută să ne muncească, dar nu poate să ne întoarcă de la Hristos. Mulţi sîntem aici cu darul lui Hristos şi unii din cei dintîi cetăţeni sînt în numărul nostru; deci, nădăjduim că puterea lui Hristos va birui credinţa păgînească şi toată cetatea va slăvi pe Hristos. Iar tu, pătimitorule al lui Hristos, rabdă pînă la sfîrşit, pînă ce îţi vei săvîrşi bine alergarea ta!"

După ce Tiberian a săvîrşit necurata jertfă idolilor şi-a adus aminte de Alexandru, cel ţinut în legături, şi a zis către mai marii cetăţii: "Se cade vouă a şti, că am de la împărat, dat mie spre cercetare, pe un creştin, pe care în toată vremea călătoriei l-am silit cu munci la închinarea zeilor şi n-am sporit nimic; căci îmi răspunde aspru şi mă ocărăşte pe mine şi pe zeii noştri. Deci, poruncesc să-l aducă aici, poate se va ruşina de voi care sînteţi mulţi şi se va apropia de zei". După ce au adus înaintea soborului pe Alexandru, Tiberian, şezînd cu ighemonul, i-a zis mucenicului: "Spune, Alexandre, oare încă nu te-ai plecat să te apropii de zeii noştri? Iată, toţi creştinii care sînt în această cetate, s-au închinat acum lui Die şi lui Asclipie şi numai tu singur te împotriveşti". Sfîntul a răspuns: "Minţi, ticălosule, precum şi tatăl tău, satana, este mincinos; pentru că nici unul din creştinii cei de aici n-a făcut voia voastră! Dar ce voieşti mai mult să auzi de la mine? Decît tot aceeaşi care ţi-am spus înainte de multe ori, că sînt creştin şi nu voi jertfi diavolilor celor spurcaţi! Iată, acum fac ştire în auzul tuturor celor adunaţi aici, că sînt rob al Dumnezeului ceresc şi niciodată nu mă voi lepăda de Iisus Hristos, Dumnezeul meu!"

Deci, Tiberian, ruşinîndu-se, a zis către ostaşi: "Duceţi-l îna-inte legat cu fiare, iar eu voi veni după voi". Astfel au pornit cu sfîntul pe cale. Ajungînd la un pîrîu ce se numea Sirma, mucenicul şi-a spălat mîinile şi faţa şi, stînd spre răsărit, a început a se ruga, zicînd: "Slavă Ţie, Doamne Dumnezeul meu, că şi în Filipopoli m-ai învrednicit a mărturisi sfînt numele Tău!" Iar ostaşii, nelăsîndu-l mai mult să se roage, l-au luat şi-l duceau în cale; apoi, cînd au ajuns într-un loc care se numea "Tabără", unde se făcea tîrg, acolo i-a ajuns Tiberian şi, punînd înainte pe Alexandru, i-a zis: "Alexandre, ştii oare că înaintea ighemonului am grăit cu tine cu blîndeţe, ca să jertfeşti zeilor; iar tu m-ai ocărît cu dosădire înaintea tuturor. Deci, măcar acum fă ceea ce ţi se porunceşte şi vei scăpa de munci".

Sfîntul a răspuns: "Fiule al satanei, întunecatule diavol, ceea ce ţi-am zis înaintea ighemonului, aceea îţi voi zice în tot locul: Să nu nădăjduieşti, că vei întoarce pe robul lui Hristos de la adevăratul Dumnezeu". Atunci Tiberian a poruncit ostaşilor să bată patru pari în pămînt şi, întinzînd pe mucenic în patru părţi să-l lege de acei pari şi să-i dea două sute de lovituri. Deci, mucenicul, primind loviturile care i se dădeau, tăcea; dar în el se ruga către Domnul Dumnezeul lui. Atunci s-a auzit glas din cer, grăind către mucenic: "Îmbărbătează-te, Alexandre, şi nu te teme de munci, căci sînt vremelnice; iată, Eu sînt cu tine!" Acest glas auzindu-l Tiberian, s-a temut foarte, şi îndată a poruncit să-l dezlege şi să înceteze de a-l bate şi să pornească mai departe în cale. Ajungînd în cetatea ce se numea Carasura, ce era între Filipopoli şi Veria, Tiberian a intrat în cetate; iar ostaşii cu Alexandru n-au intrat; ci, ducîndu-se sub nişte copaci umbroşi, se odihneau.

Fiind al şaselea ceas din zi şi zăduf mare, sfîntul a zis către ostaşi: "Fraţilor, mi-e sete!" Aceia i-au zis: "Şi nouă ne este sete, dar de unde vom lua apă aici?" Sfîntul le-a zis: "Aşteptaţi puţin, că puternic este Dumnezeul meu, ca şi în acest loc să ne dea apă". Acestea zicînd, şi-a plecat genunchii şi s-a rugat, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, care ai lovit altădată piatra în pustie şi ai scos apă lui Israel cel însetat, caută şi acum cu milostivire spre robul Tău şi dă apă în locul acesta, ca să beau eu şi cei ce sînt cu mine; ca şi în aceasta să se preamărească numele Tău Cel preasfînt".

Astfel rugîndu-se sfîntul, îndată s-a desfăcut pămîntul sub un stejar şi a izvorît pîrîu de apă curată şi rece. Ostaşii, văzînd această minune, au zis: "Cu adevărat mare este Dumnezeul creştinilor, Care ascultă degrabă pe robii Săi cei credincioşi!" Deci, au băut din apa aceea sfîntul mucenic şi toţi cei ce erau cu el, slăvind pe Hristos Dumnezeu! Apoi, de acolo, trecînd multă cale, au ajuns la un rîu, ce se numea Arzon şi, de vreme ce se osteniseră pe cale, au şezut să se odihnească. Ajungîndu-i acolo Tiberian, a văzut pe mucenicul şezînd şi a zis cu mînie către ostaşi: "Ticăloşilor, pentru ce aţi lăsat să şadă acel om necurat?" Şi sculîndu-se, s-a dus şi s-a apropiat de cetatea Veria, unde cetăţenii au întîmpinat cu cinste pe Tiberian. În acea cetate, cea mai mare parte din popor erau creştini credincioşi, însă de frica muncitorilor, păzeau în taină dreapta credinţă creştinească. Aceia, văzînd pe Sfîntul Mucenic Alexandru dus deosebi, au alergat la el şi ziceau: "Bucură-te, purtătorule de chinuri al lui Hristos! Îmbărbătează-te şi te întăreşte, pentru că nimic nu vor spori muncitorii cei păgîni împotriva puterii lui Hristos Dumnezeul nostru".

Tiberian, chemînd pe mucenic în Veria, i-a zis: "Alexandre, ascultă-mă ca pe tatăl tău şi jertfeşte acum cu mine zeilor! De vei face aceasta, mă făgăduiesc ţie înaintea tuturor, că îndată te voi elibera şi, de vei voi din ceasul acesta să fii cu mine, vei fi mare în cetatea mea; iar de nu-ţi va plăcea să fii cu mine, apoi vei merge unde vei voi". Sfîntul, zîmbind, i-a zis: "O, amară este mîngîierea ta cu care mă mîngîi pe mine! Aceste cuvinte ale tale, aduc sufletului meu mai cumplite munci! Dar să nu-mi dea mie Dumnezeu să urmez sfatul tău! De multe ori ţi-am spus şi îţi spun şi acum, şi după aceasta iarăşi zic: Sînt creştin şi nu voi jertfi diavolilor tăi!" Tiberian, auzind acestea, s-a dus de acolo, luînd după el pe mucenicul legat în lanţuri. Apoi ei au sosit la vadul rîului Arzon, departe de Veria ca la patruzeci de stadii, unde erau multe case de oaspeţi. Deci, Tiberian s-a odihnit acolo, aşteptînd pe mucenicul care se aducea mai pe urmă şi căruia îi urmau mulţi creştini din cetatea Veria.

După ce ostaşii au ajuns cu mucenicul la Tiberian, mucenicul l-a rugat să-i dea vreme să se roage lui Dumnezeu şi muncitorul l-a eliberat. Văzînd sfîntul un nuc mare, a mers sub el şi, plecîndu-şi genunchii, se ruga lui Dumnezeu, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, trimite pe îngerul Tău şi ia sufletul meu, că nimic nu mai pot suferi, deoarece mi-a slăbit trupul". Tiberian, văzînd pe mucenic rugîndu-se, a zis către ai săi: "Mă minunez foarte de unde a învăţat acesta rugăciuni de vrăjitorii, că a crescut înaintea ochilor mei şi eu l-am rînduit în rînduiala ostăşească, şi niciodată nu am cunoscut că el ştie farmece". Chemînd la sine pe sfîntul i-a zis: "Alexandre, jertfeşte idolilor". Sfîntul a răspuns: "Cu adevărat mintea ta este întunecată, că iarăşi voieşti să auzi de la mine aceleaşi lucruri pe care de multe ori m-ai auzit grăindu-le". Atunci Tiberian a poruncit să-i toarne untdelemn fiert pe piept; iar îngerul Domnului, stînd de faţă nevăzut, a sfărîmat vasul, iar untdelemnul acela l-a turnat pe slugile muncitorului, arzîndu-le. Văzînd muncitorul vătămaţi de untdelemnul fiert nu pe mucenic, ci pe slujitorii lui, s-a umplut de mînie şi a poruncit să-l întindă pe mucenic sub copac şi patru ostaşi să-l bată cu beţe fără de milă, pînă ce au ostenit cei ce îl băteau. După acea bătaie, sculîndu-se Sfîntul Alexandru, a zis: "Dumnezeule, Stăpîne, binecuvintează copacul acesta şi dă-i putere tămăduitoare; căci sub dînsul am pătimit pentru numele Tău cel sfînt". Şi din ceasul acela, rodul şi frunza acelui copac, tămăduiau tot felul de boli.

Luînd ostaşii pe mucenic, l-au dus în cale, mergînd înaintea muncitorului. După ce au trecut de Adrianopol, au ajuns la un loc ce se numea Vurtodexion şi acolo sfîntul a aflat pe maica sa, fericita Pimenia, care mersese acolo înainte de el. Deci, văzîndu-l, l-a sărutat şi a căzut la picioarele lui, plîngînd. Grăit-a sfîntul către dînsa: "Nu plînge, maica mea, că nădăjduiesc spre Domnul meu, că mîine îmi va da să-mi săvîrşesc alergarea mea". Ajungîndu-i acolo, Tiberian s-a odihnit, deoarece trecuse ziua. Apoi, sculîndu-se la al optulea ceas din noapte, s-au dus; şi pe cînd răsărea soarele, au ajuns la un rîu, care se numea Zionisel, unde era o casă de oaspeţi şi, odihnindu-se acolo puţin, a grăit către mucenic: "Multe munci ţi-am rînduit ţie şi n-am putut să te întorc la zeii mei; deci, să ştii că acum te voi pierde, de nu vei voi să asculţi poruncile mele".

Zicînd acestea a plecat de acolo. Apropiindu-se de Bizanţ, au mers la cetatea care se numea Drizipera, pe unde a trecut rîul Erginului şi, şezînd lîngă el, a rostit cea de pe urmă judecată asupra sfîntului mucenic. Şi a zis către dînsul: "Alexandre, iată, acum sfîrşitul tău este înaintea ta, ce zici? Aici te voi ucide şi trupul tău îl voi arunca în rîu, ca să-l mănînce fiarele din apă". Iar sfîntul a răspuns lui: "Ţi-aş mulţumi, dacă ai face aceasta acum cu adevărat, cum zici, că aş scăpa degrabă din mîinile tale; pentru că zeilor tăi niciodată nu voi jertfi, măcar că ai fi putut cu mii de morţi să mă pierzi". Atunci muncitorul a dat împotriva lui răspunsul de moarte, dîndu-l ostaşilor să-i taie capul; iar trupul să-l arunce în rîu.

Deci, sculîndu-se, s-a dus în cale, iar ostaşii au rămas să săvîrşească porunca. Pentru aceasta s-a adunat mulţime de popor din locuitorii cei ce erau acolo, vrînd să vadă sfîrşitul mucenicului, căci erau între dînşii mulţi creştini. Sfîntul mucenic a rugat pe călău să aştepte puţin pînă ce se va ruga şi a cerut apă. Apoi, unul din cei ce veniseră la acea privelişte, luînd un vas, a scos apă din rîu şi a adus mucenicului. Deci, sfîntul mucenic, spălîndu-şi mîinile şi faţa, a stat spre răsărit şi, însemnîndu-se cu semnul Sfintei Cruci, a început a se ruga, zicînd: "Slavă Ţie, Dumnezeul părinţilor noştri! Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, de care se cutremură toată făptura şi toţi Ţi se închină, ca unui Făcător al cerului şi al pămîntului! Ţie, Dumnezeului tuturor, Cel nevăzut şi nestricăcios, cu frică îţi stau înainte Serafimii, neîndrăznind a căuta spre Tine şi strigă neîncetat: Sfînt, Sfînt, Sfînt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pămîntul de slava Ta! Pe Tine Te binecuvintează soarele de pe cer. Pe Tine Te binecuvintează pămîntul şi cele de pe el: oamenii, dobitoacele şi toată suflarea cea vie Ţie îţi cîntă laudă, că Unul eşti în toţi vecii, Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh! Stăpîne, adu-Ţi aminte de cei ce se tem de Tine şi înalţă mulţumiri preasfînt numelui Tău, nu mă trece cu vederea şi pe mine păcătosul şi nevrednicul robul Tău, Iubitorule de oameni, Doamne!"

După aceea a zis către cei ce erau creştini: "Fraţilor şi părinţilor, aduceţi-vă aminte de ostenelile mele; pentru că nu m-am lenevit a pătimi pentru Domnul nostru, ca să-mi fie milostiv mie şi tot neamului creştinesc. Ştiţi cîtă cale am făcut? M-au adus de la Roma pînă la acest loc legat, cu lanţuri ferecat, purtat cu sila, tîrît şi muncit; toate acestea le-am răbdat cu vitejie. Am biruit tirania lui Tiberie şi pe diavolul, ajutorul lui, nu cu puterea mea, ci cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, şi, iată, acum mă duc, ca să stau înaintea Stăpînului meu; iar voi rugaţi-vă pentru mine, ca să aflu milă de la Dînsul". Apoi a grăit către cei ce aveau să-i taie capul, ca să mai aştepte puţin; şi, plecîndu-şi genunchii, s-a rugat lui Dumnezeu, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, ascultă pe robul cel ce a pătimit pentru numele Tău, dăruieşte dar trupului meu ca unde se va pune, acolo să se dea tămăduire bolilor întru slava preasfînt numelui Tău".

Şi s-a auzit glas din cer făgăduindu-i să-i împlinească cererea. După aceea mucenicul a zis către ostaşi: "Fraţilor, săvîrşiţi degrabă porunca voastră". Iar călăul cel cu numele Celestin a zis către sfînt: "Mucenice al lui Hristos, roagă-te Dumnezeului Tău, ca să nu-mi socotească aceasta ca păcat; căci îmi este poruncit, ca să te ucid pe tine". Grăit-a lui sfîntul: "Nu de voia ta faci aceasta, ci din poruncă; deci, cel ce a poruncit are păcatul, iar tu degrabă fă ceea ce eşti dator a face, pentru că eu mă săvîrşesc către Domnul meu". Atunci Celestin i-a legat ochii cu o basma curată şi, scoţînd sabia, voia să-l taie. Însă auzind pe sfinţii îngeri care veniseră să primească sufletul mucenicului, s-a înspăimîntat şi stătea astfel. Iar sfîntul, aşteptînd tăierea cea grabnică, zicea către dînsul: "Frate, fă ceea ce ai să faci". Răspuns-a călăul: "Mă tem, robule al lui Dumnezeu, pentru că văd pe nişte bărbaţi luminaţi aproape de tine". Iar sfîntul a strigat către Dumnezeu, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, dă-mi mie să mă sfîrşesc în ceasul acesta!"

Atunci îngerii s-au îndepărtat puţin de la dînsul, iar Celestin, apropiindu-se, i-a tăiat cinstitul lui cap, şi îndată sfîntul lui suflet s-a luat de mîinile îngereşti şi s-au dus la cer în glasul laudei lui Dumnezeu. Atunci, s-a auzit acel glas îngeresc de tot poporul creştinesc, cel ce stătea de faţă acolo. Astfel, Sfîntul Mucenic Alexandru şi-a săvîrşit nevoinţa pătimirii sale, iar trupul lui cel cinstit - după ce poporul a plecat - ostaşii, din porunca muncitorului Tiberian, l-au aruncat în rîul acela, şi s-au dus.

După rînduiala lui Dumnezeu, patru cîini au tras la mal din apă, trupul mucenicului şi-l lingeau cu limbile lor şi şedeau lîngă el, păzindu-l de fiare şi de păsările cele mîncătoare de trupuri, pînă ce a ajuns la locul acela maica mucenicului, fericita Pimenia. Aceea, luînd trupul mult pătimitor al iubitului său fiu, l-a uns cu aromate şi, învelindu-l cu pînze curate, l-a îngropat cu cinste lîngă rîul Erhinului; şi se dădeau bolnavilor tămăduiri multe de la mormîntul mucenicului. Odată, sfîntul s-a arătat în vedenie maicii sale şi a mîngîiat-o şi i-a vestit mutarea fără de zăbavă a ei către Dumnezeu, cu care acum, stînd înaintea scaunului slavei lui Dumnezeu, în ceata sfinţilor mucenici, roagă pentru noi milostivirea cea iubitoare de oameni a Domnului, şi slăveşte pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Sfîntul Duh, pe Unul Dumnezeu în Treime, Cel slăvit de toată făptura cea văzută şi nevăzută, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Glicheria

 

Troparul Sfintei Muceniţe Glicheria

Glasul al 4-lea

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Glicheria, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmos: Veniţi popoarelor...

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfânta Muceniţă Glicheria,umplând astăzi paharul cel de taină de bunătăţi şi de minunile ei, cheamă pe toţi credincioşii la băutură de veselie.

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminată cu strălucirile muceniciei, stai înaintea Mirelui tău celui curat, muceniţă, cerând să se izbăvească de greşelile pierzătoare de suflet, cei ce te laudă pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Către chinuri, către dureri, către bătăi de multe feluri, fără frică ai mers muceniţă; căci ai avut ajutor şi împreună lucrător harul Duhului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toţi ne-am îmbogăţit de cunoştinţa lui Dumnezeu, cei ce te cunoaştem şi te cinstim stăpână, pe tine Maica lui Dumnezeu şi Doamnă, întărind cu cuvintele, şi cu faptele pecetluind.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aducându-ţi sângiurile ca nişte aromate şi mir lui Hristos, purtătoare de chinuri, te-ai adus lui bună mireasmă, revărsând tuturor tămăduiri, muceniţă.

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veselitu-s-a prin gând Stăpânul întru chinurile tale, ceea ce eşti podoaba mucenicilor. Pentru aceea te-a dat pe tine dumnezeiască veselie în inimile credincioşilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu, mântuieşte-mă de amărăciunea patimilor, Glicheria, ca să cânt şi să laud nevoinţele tale cele vitejeşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

S-a rupt zidul cel din mijloc al blestemului celui de demult, şi vrajba s-a pierdut prin naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu dăruită şi noi oamenii ne-am unit cu îngerii.

Irmosul

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Doamne auzit-am...

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ucigând fiarele cele nevăzute ale patimilor, Glicheria, de fiarele cele văzute nu te-ai înspăimântat.

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând înaintea ochilor pe Domnul pe care îl propovăduiai, purtătoare de nevoinţe, ai trecut cu vederea toate cele ale simţurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu picăturile sângiurilor tale, s-a stins focul deşertăciunii, şi pâraiele mulţimii zeilor s-au înecat, preafericită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei ce cu dreaptă credinţă te au pe tine părtinitoare şi nădejde sufletului, nu se vor ruşina, Fecioară stăpână.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Lumina celor dintru...

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind înlăuntrul cugetului frica de Dumnezeu, ai născut duhul mântuirii de mărturisire şi de mucenicie, ceea ce eşti cu cuget viteaz, chinuindu-te minunat cu tărie, şi biruind puterile cele potrivnice.

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceea ce s-a unit cu Tine prin curăţie, râvnind patimii Tale celei cinstite şi fericite, cu osârdie a pătimit aruncându-se în foc, Dătătorule de viaţă, Hristoase, strigând: afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştiu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Scoţând din izvorul mântuirii tămăduire pururea vie, te-ai aprins de setea muceniciei, şi cu grăbire ai alergat, şi bând te-ai odihnit prin dorirea dragostei celei desăvârşite, mireasă a lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti nor luminos al Soarelui, străluceşte-mi lumină, ca să-mi risipească întunericul păcatului. Dă-mi mână şi mă ridică pe mine care zac în noroiul patimilor, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce singură eşti chemarea cea din nou a lui Adam celui căzut.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: De adâncul greşelilor...

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te cu strălucirile Duhului, şi cu frumuseţile curăţiei fiind împodobită, stai acum înaintea Stăpânului Hristos, preamărită.

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşind chinuirea cea cu adevărat bună, şi isprăvind călătoria dreptei credinţe, ai primit de la Dumnezeu cununa dreptăţii cea după vrednicie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Strălucind, muceniţă, ca un soare de la Apus, prin har luminează inimile credincioşilor şi cu razele pătimirii arde taberele demonilor celor întunecaţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ştiindu-te pe tine veselie de cunoştinţă, Fecioară, lepăd acoperământul necunoştinţei patimilor, prin rugăciunile tale, Stăpână. Slavă puterniciei tale, Preacurată.

Irmosul

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Pe Fecioara şi de Dumnezeu Născătoarea Maria iubind, ţi-ai păzit fecioria ta nestricată, şi din dragostea cea către Domnul îndemnându-te, cu bărbătesc cuget ai pătimit până la moarte. Pentru aceasta Glicheria, cu îndoită cunună, te-a încununat pe tine Hristos Dumnezeu.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Chipul cel de aur...

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând frumuseţea lui Hristos ca într-o oglindă înţelegătoare a curăţiei, dumnezeieşte ai dorit de dânsa, pururea pomenită. Şi prin chinuire alergând după Dânsul, cântai: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind îmbrăcată cu podoabă frumoasă, împestriţa cu vopselele sângiurilor, ai arătat podoaba dreptei credinţe purtătoare de chinuri, tuturor celor ce laudă cu credinţă şi cântă: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aruncată fiind în cuptor, nu ai ars, căci Cel ce a mântuit în Babilon pe cei trei tineri, a schimbat focul în rouă, preamărită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată, Preacurată, că te măreşte toată firea pământenilor, foarte minunându-se de taina naşterii tale, Preacurată, şi cu bucurie strigând Celui ce a răsărit din tine: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având iubit pe Hristos Mirele cel înţelegător al curăţiei, te-ai împodobit pe sine-ţi cu curăţia cugetului şi cu osteneli dumnezeieşti, şi cu Dânsul te-ai logodit prin mucenicie, purtătoare de chinuri, Glicheria.

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zdrobirea membrelor tale, înţeleaptă, a subţiat măiestriile vrăjmaşilor, şi curgerea sângiurilor a uscat pâraiele cele rele ale necredinţei, arătând nouă noian de minuni.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Tu te-ai arătat cu adevărat via cea cu mult rod a săditorului făpturii, Glicheria, purtând strugurii ce s-au stors în teascurile muceniciei, şi varsă vinul umilinţei, celor ce cu credinţă lui Hristos strigă: Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L,popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mântuieşte-ne şi te milostiveşte spre noi ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Milostivul, văpăile gândurilor, şi arşiţa patimilor, prin rugăciunile tale, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântindu-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti, şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi îl preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Cuvântul...

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ridicându-te mai presus de toată dorirea trupească, pentru dragostea Mirelui tău, cinstită, ai poftit viaţă fără de trup. Pentru aceea dimpreună cu îngerii văzând după înţeles pe Hristos iubitul tău îl slăveşti, ca pe unul mai iubit decât toate.

Stih: Sfântă Muceniţă Glicheria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După chinurile cele multe, curatul tău duh ţi-ai dat Domnului, la a cărui suire s-au veselit cetele cereşti şi Hristos te-a încununat cu dreapta Lui cea preaputernică, căci după lege te-ai nevoit, muceniţă Glicheria.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dănţuieşti acum bucurându-te, împreună cu îngerii înaintea feţei Ziditorului tău, luminându-te cu razele ce pururea curg de acolo; adu-ţi aminte dar şi de noi cei ce cu credinţă săvârşim mărită pomenirea ta, Glicheria, purtătoare de chinuri prealăudată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce te pleci glasurilor celor ce cu fierbinţeală şi se roagă, care eşti scăparea credincioşilor, izbăveşte, milostiveşte-te, Stăpână, păzeşte de vătămare şi de toată viclenia vrăjmaşilor pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te slăvesc pururea.

Irmosul

Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam, cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se, pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude îl slăvim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel ce Te-ai înălţat...

Văzând mai înainte veselia celor înţelegătoare şi defăimând nestatornicia celor văzute, ţi-ai întărit gândul întru nădejdile cele dumnezeieşti. Drept aceea cu bucurie ai alergat către priveliştea pătimirii şi ai surpat pe şarpele şi ţi-ai împletit cunună de biruinţă frumoasă şi neveştejită, o, Sfântă Muceniţă Glicheria.

Acatistul Sfintei Mucenițe Glicheria (13 mai)

 

”Glicheria” se tâlcuiește în grecește: dulce, iubitor

Îndemnul Sfintei Glicheria:

„Fraţilor, surorilor, părinţilor şi toate câte îmi sunteţi mie în loc de maică, luaţi aminte cu dinadinsul al cărui Împărat avem chipul, şi cu care semn suntem însemnaţi pe frunte (n.a.: Sfânta Cruce)! Deci să ne sârguim să păzim poruncile Lui, ca de la acest Împărat al nostru veşnic să câştigăm mântuire, păzind fără de prihană însemnarea cea luată a creştinătăţii“.

Toparul Sfintei Muceniţe Glicheria, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Glicheria, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacul Sfintei Mucenite Glicheria, Glasul al 3-lea:

Pe Fecioara şi de Dumnezeu Născătoarea Maria iubind, ţi-ai păzit fecioria ta nestricată, şi din dragostea cea către Domnul îndemnându-te, cu bărbătesc cuget ai pătimit până la moarte. Pentru aceasta Glicheria, cu îndoită cunună, te-a încununat pe tine Hristos Dumnezeu.

Condacul 1

Luminându-te cu strălucirea Duhului Sfânt și cu frumusețile cele nestricăcioase fiind împodobită, stai acum înaintea Domnului Hristos, Sfântă Muceniță Glicheria. Ceea ce asculți cu îndurare curgerea lacrimilor noastre, șterge-ne cu milă durerea iar noi te slăvim: Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Icosul 1

Îngerii cei minunați din Ceruri au fost uimiți de tine, Sfântă Muceniță Glicheria, tânără fecioară având în inimă puterea și curajul unui războinic al Domnului Hristos. Caută și spre noi cei înfricoșați de luptele duhovnicești, dă-ne din tăria ta iar noi te strigăm:

Bucură-te, făclie încununată de mucenicie;

Bucură-te, iubindu-L pe Hristos mai mult decât viața însăși;

Bucură-te, că te-ai răstignit împreună cu El;

Bucură-te, că te-ai îngropat deodată cu El;

Bucură-te, că murind pentru El ai primit veșnicia;

Bucură-te, jertfă fără de prihană;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 2

Fiind o fecioară de neam bun din Tracia ai rămas orfană, Sfântă Glicheria, și crezând în Hristos îți petreceai zilele în casa de rugăciuni a credincioșilor din orașul Trianopole. Aveai mare evlavie la Maica Domnului, după Domnul Hristos, și ți-ai logodit fecioria cu Mirele cel nestricăcos pe care Îl chemai neîncetat: Aliluia!

Icosul 2

În vremurile acelea erau puțini care se temeau de Dumnezeu, iar cei credincioși trăiu în pericol de a fi uciși, căci închinătorii la idoli îi vânau să îi omoare pe toți cei care nu jerfeau idolilor. Te rugăm, Sfântă Muceniță, să ne aperi de închinătorii la idoli din vremurile noastre, și te lăudăm așa:

Bucură-te, că ne izbăvești de chinuri;

Bucură-te, că ne ferești de ispite;

Bucură-te, că ne aprinzi lumina credinței;

Bucură-te, că aduci lămurire acolo unde e ceață;

Bucură-te, că lipezești gândurile;

Bucură-te, că ne arăți drumul bun;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 3

Sabin ighemonul a hotărât o zi anume pentru a aduce jerfte zeiței Dia prin sărbătoarea numită Lampadoforia adică ”purtarea de lumină”, iar în ziua praznicului toți cetățenii au alergat cu lumânări aprinse la capiște. Creștinii nu s-au dus, dar tu Sfântă Glicheria te-ai înfățișat printre păgâni, chemându-L pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Având inima plină de râvnă pentru Dumnezeu și însemnându-ți fruntea cu semnul Sfintei Cruci, ai stat înaintea ighemonului, Sfântă Muceniță, cerând să aprinzi tu mai întâi focul pentru jertfe cu făclia nestinsă cea scrisă pe frunte, iar noi te slăvim:

Bucură-te, că ai cerut să se stingă toate celelalte făclii;

Bucură-te, că te-ai rugat adânc lui Dumnezeu;

Bucură-te, că I-ai cerut să zdrobească idolul;

Bucură-te, că Dumnezeu ți-a ascultat rugăciunea;

Bucură-te, că a venit un tunet înfricoșător;

Bucură-te, că idolul s-a zdrobit de pământ;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 4

Ighemonul și popii cei păgânești s-au înfuriat și au poruncit poporului să te omoare cu pietre, dar nici o piatră nu se atingea de tine, Sfântă Glicheria, făcându-se o grămadă mare care te înconjura. Păgânii te-au acuzat că ești fermecătoare, dar tu le-ai răspuns: „Puterea lui Hristos, Care lucrează în mine, mustră rătăcirea voastră, iar ajutorul Lui risipește muncile care le aduceți asupra mea”, chemându-L pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Fiindcă furia îl orbea, ighemonul a poruncit să fii aruncată în temniță, Sfântă binecuvântată, și acolo ai primit vizita preotului creștin Filocrat care te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci pe frunte ca să te întărească întru Domnul, iar noi te strigăm:

Bucură-te, că a doua zi ai fost iar chemată în adunare;

Bucură-te, că nu ai vrut să jertfești idolilor;

Bucură-te, că ți-au smuls carnea de pe trup cu unghii de fier;

Bucură-te, că au vrut să îți zdrobească fața;

Bucură-te, că Îngerul Domnului i-a îngrozit pe muncitorii tăi;

Bucură-te, că aceștia au căzut ca morți lângă tine;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 5

Păgânul cel nemilos a poruncit atunci să te ducă în temniță și te chinuie cu foamea și cu setea mai multe zile, sigilând ușa temniței cu inelul lui, Sfânta noastră Glicheria, căci el nu vroia să se închine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

După multe zile, a venit să vadă dacă mai trăiești, însă rupând sigiliul de la usă și intrând te-a găsit dezlegată de legături și având înaintea ta o pâine curată, lapte și un pahar de apă, Sfântă Glicheria. Ne bucurăm și te slăvim:

Bucură-te, că păgânul n-a înțeles că Dumnezeu te hrănea pe tine, roaba Sa;

Bucură-te, că a poruncit să te ducă după el în cetatea Eraclia;

Bucură-te, că de departe te-au întâmpinat creștinii ca o adevărată mărturisitoare a lui Hristos;

Bucură-te, că te-au fericit pentru pătimirile tale pentru Domnul;

Bucură-te, că episcopul Dometie a făcut rugăciuni pentru tine;

Bucură-te, că a cerut ca Dumneze să te întărească până la sfârșitul chinurilor;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 6

A doua zi te-au scos iar în priveliște, Sfântă fecioară, ispitindu-te și încercând să te înfricoșeze, dar tu ai stat dreaptă și nu te-ai lăsat amăgită de mrejele diavolului, avându-L pe Dumnezeu alături: Aliluia!

Icosul 6

Nemai răbdând, ighemonul te-a aruncat în cuptorul de foc de unde ai ieșit nevătămată stând ca pe rouă și stingându-l, Sfântă Glicheria, apoi a porunci să îți jupoaie pielea capului și să te închidă în temniță dezbracată, legată pe o piatră ascuțită. Ne cutremurăm de puterea lui Dumnezeu care a fost cu tine, și te lăudăm:

Bucură-te, că Îngerul Domnului a venit la miez de noapte;

Bucură-te, că te-a dezlegat de legături și te-a tămăduit;

Bucură-te, că temnicerul Laodichie a vrut să se omoare când te-a găsit;

Bucură-te, că el a crezut că tu ai scăpat și în locul tău e altă femeie;

Bucură-te, că i-ai spus taina vindecării tale, iar el a crezut în Dumnezeu;

Bucură-te, că a murit ca mucenic, ighemonul tăiându-i capul;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 7

Văzând că nu te poate birui cu înșelăciunile lui, ighemonul a hotărât să te dea la moarte aruncându-te la fiarele sălbatice, Sfântă Glicheria, iar tu te rugai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Ajungând în arena cu fiarele, o leoaică s-a apropiat de tine și ți-a lins picioarele, iar tu, Sfântă binecuvântată, te-ai rugat lui Dumnezeu să îți primească jertfa și să nu te lipsească de cununa darurilor Lui, iar noi te chemăm:

Bucură-te, că ai mers veselă la moarte;

Bucură-te, că știai că e singura cale de întâlnire cu Mirele cel iubit;

Bucură-te, că nu ai avut teamă;

Bucură-te, că Duhul Sfânt a îmblânzit fiarele sălbatice;

Bucură-te, că ai avut credință neclintită;

Bucură-te, că ai fost înveșmântată în haina muceniciei;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 8

În timp ce te rugai adânc lui Dumnezeu, Sfântă Glicheria, s-a auzit un glas din Cer: ”Am auzit rugăciunea ta, vino la Mine cu pace, că ușile împărăției Cerului s-au deschis ție”, iar tu te-ai bucurat: Aliluia!

Icosul 8

În acea clipă, o altă leoică s-a apropiat de tine și te-a mușcat fără să curgă sânge sau să îți facă vreo rană, Sfântă fecioară, tu ți-ai dat sufletul cu pace în Mâinile Domnului iar fiarele au intrat cu pace înapoi în culcușul lor. Credincioșii care erau de față au strigat așa:

Bucură-te, vas nepătat al curăției trupești;

Bucură-te, mac înroșit de sângele mucenicesc;

Bucură-te, floare de câmp jertfită pentru Dumnezeu;

Bucură-te, că ai zburat în Rai pe aripi de Heruvim;

Bucură-te, că te-au primit acolo corurile de Serafimi;

Bucură-te, fecioară cu evalvie la Maica Domnului;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 9

Asupra ighemonului, chiar în acel ceas, a venit o boală ca s-a umflat tot de apă și a murit pe stradă, fără să mai poată să ajungă acasă, căci nu a vrut să se închine Dumnezeului Adevărat și să Îi cânte: aliluia!

Icosul 9

Episcopul Dometie a luat sfintele tale moaște, Sfântă Muceniță Glicheria, și le-a îngropat nu departe de cetatea Eracliei, din care a început a izvorâ mir tămăduitor care vindeca toate bolile. Ne rugăm și noi să ne ajuți, Sfânta noastră, și te chemăm așa:

Bucură-te, că Dumnezeu te-a încununat cu darul vindecărilor;

Bucură-te, că tămăduiești neputința celor speriați;

Bucură-te, că alungi umbrele nopții care chinuie copii;

Bucură-te, că liniștești sufletele tulburate de diavoli;

Bucură-te, că aduci pacea în casele frământate de ceartă;

Bucură-te, că limpezești gândurile celor mânioși;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 10

Sufletul tău a fost înveșmântat în virtute, Sfântă binecuvântată, devenind cetate de necucerit pentru vrăjmași, trăind ca un înger pe pământ și odihnindu-te acum cu Îngerii din Ceruri, slăvindu-L pe Dumnezeu neîncetat: Aliluia!

Icosul 10

Fiori de emoție ne trec inimile când ne gândim la tăria ta, tânără fecioară care te-ai înfățișat singură la mărturisirea credinței știind chinurile care te așteptau, și ne rugăm să sădești și în noi puterea credinței care te-a îndemnat să Îi ceri lui Dumnezeu să zdrobească idolul, crezând că așa va fi fără să vezi, știind fără să cunoști că Dumnezeu va asculta, simțind că dacă glasul e curat și inima plină de credință, Domnul Hristos îți va împlini rugăciunea. Primește aceste smerite laude de la noi, Sfântă Glicheria:

Bucură-te, cea însemnată cu Sfânta Cruce pe frunte;

Bucură-te, că din ea ți-ai luat curaj;

Bucură-te, că Sfânta Cruce te-a ocrotit;

Bucură-te, că așa gândurile tale nu au fost înșelate de cel viclean;

Bucură-te, că așa inima ta nu s-a plecat la ispitirile păgânului;

Bucură-te, că așa sufletul tău a rămas credincios Domnului până la capăt;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre

Condacul 11

Ești făcătoare de minuni, Sfântă Glicheri, cei din țara Traciei având mare evlavie la tine, mulțumindu-I lui Dumnezeu că le-a dat o asemenea ocrotitoare: Aliluia!

Icosul 11

La sfintele tale moaște s-au închinat credincioșii de-a lungul secolelor, printre care chiar și împărați, iar tu le-ai dat fiecăruia vindecare după măsura credinței. Te chemăm și noi să ne ajuți:

Bucură-te, că stârpești uneltirile demonilor;

Bucură-te, că ai zdrobit-o pe zeița Dia cu rugăciunile tale;

Bucură-te, că sfarâmi și idolii din viețile noastre;

Bucură-te, că ne aduci cumpătarea și modestia;

Bucură-te, că te rogi să avem smerenie;

Bucură-te, că nu ne lași să ne avântăm în mândrie;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 12

O parte din sfintele tale moaște se află în Insula Lemnos, Sfântă Muceniță, acolo unde au ajuns pe mare și moaștele Sfintei Mucenițe Eufimia care fusesră prigonite de necredinicoși și aruncate în apă ca să se piardă. Ne bucurăm și Îl slăvim pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Cei care au găsit sicriul cu moaștele Sfintei Eufimia nu știau ale cui sunt, dar te-au văzut pe tine în vedenie, Sfântă Muceniță Glicheria, venind spre corabia lor, iar din corabie a ieșit în întâmpinarea ta o fecioară foarte frumoasă și v-ați îmbrățișat cu dragoste. Te rugăm, Sfântă Glicheria, ridică rugăciuni la Dumnezeu pentru noi, și te lăudăm așa:

Bucură-te, că ai întâmpinat-o pe fecioara care ieșise din corabie;

Bucură-te, că i-a spus: „Bucură-te, mucenița lui Hristos, fericită Eufimia!”

Bucură-te, că ți-a răspuns: „Bucură-te, muceniță a lui Hristos, fericită Glicheria!”

Bucură-te, că apoi v-ați sărutat și v-ați despărțit;

Bucură-te, că ne descoperi sfinte moaște, dacă Dumnezeu așa rânduiește;

Bucură-te, că prin tine aflăm numele cele de trebuință;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 13

O, Sfântă Muceniță Glicheria, fecioară iubitoare cu nume dulce, primește aceste laude aduse din adâncul durerii noastre, și izbăvindu-ne de boli, necazuri și ispite, schimbă lacrimile noastre amare în dulceață, să gustăm de pe acum bucuria îndestulării cu nectarul Împărăției lui Dumnezeu, pe care Îl slăvim: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Îngerii cei minunați din Ceruri au fost uimiți de tine, Sfântă Muceniță Glicheria, tânără fecioară având în inimă puterea și curajul unui războinic al Domnului Hristos. Caută și spre noi cei înfricoșați de luptele duhovnicești, dă-ne din tăria ta iar noi te strigăm:

Bucură-te, făclie încununată de mucenicie;

Bucură-te, iubindu-L pe Hristos mai mult decât viața însăși;

Bucură-te, că te-ai răstignit împreună cu El;

Bucură-te, că te-ai îngropat deodată cu El;

Bucură-te, că murind pentru El ai primit veșnicia;

Bucură-te, jertfă fără de prihană;

Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Condacul 1

Luminându-te cu strălucirea Duhului Sfânt și cu frumusețile cele nestricăcioase fiind împodobită, stai acum înaintea Domnului Hristos, Sfântă Muceniță Glicheria. Ceea ce asculți cu îndurare curgerea lacrimilor noastre, șterge-ne cu milă durerea iar noi te slăvim: Bucură-te, Sfântă Muceniță Glicheria, întipărind semnul Sfintei Cruci în sufletele noastre!

Rugăciune:

Celei ce s-a arătat mai frumoasă ca o floare, care s-a adus pe sine jertfă de sânge Dumnezeului celui Adevărat, Sfintei Mucenițe Glicheria îi aducem această cântare.

Ai fost fiică de neam bun, dar ai ales neamul cel veșnic al Domnului Hristos cu care te-ai cununat Sfântă Glicheria, fără să te gândești la pătimirile trupului, dorind să zbori spre Ceruri și călcând peste vrăjmașul diavol prin credința în Dumnezeu și în Sfânta Cruce. Te-ai însemnat cu semnul Sfintei Cruci, și prin asta ai biruit toate ispitirile și chinurile, fiind mereu lângă tine Îngerul Domnului care îți vindeca rănile trupești.

Te chemăm și noi cei ce viețuim acum în mucenicia zilelor noastre, unii pătimind mai mult, alții mai puțin, dar toți având nevoie de rugăciunile tale la Tronul Sfintei Treimi. Ne închinăm cu semnul Sfintei Cruci și te rugăm să îl întipărești în sufletele noastre, ca să rămânem drepți în mărturisirea numelui lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții.

Ești luminată de strălucirea muceniciei, Sfântă Glicheria și stai înaintea Mirelui tău cel curat pe care roagă-L să ne izbăvescă de greșelile care ne duc la pierzare și să ne primească în dulceața Raiului, să auzim și noi, ca tine, cuvintele Lui: ”Am auzit rugăciunea ta, vino la Mine cu pace, că ușile Împărăției Cerului s-au deschis ție”, unde să Îi cântăm veșnic slava Sfintei Treimi: Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!