Acatistul Sfintei Melania Romana (31 decembrie)

nov.8

Condacul 1

Preacuvioasei maicii noastre Melania, care din Roma a rasarit si lumii odor de mult pret s-a aratat, veniti toti dreptslavitorilor crestini, ca impletindu-i cununi de lauda sa-I cantam: Bucura-te, Sfanta Melanie, floare nevestejita in Gradina lui Hristos!

Icosul 1

Ingerilor de bucurie pricinuitoare, iar noua, celor din valea plangerii, fierbinte daruitoare de mangaiere si nadejde este viata ta, o, Sfanta, si multumindu-ti ca ai stralucit printre noi, iti graim:

Bucura-te, preafrumoasa mireasa a lui Hristos;

Bucura-te, crin iubitor de feciorie;

Bucura-te, parfum ce raspandesti buna mireasma a virtutilor;

Bucura-te, visterie nesecata de bunatate;

Bucura-te, cea invesmantata cu smerenia Stapanului;

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucura-te, lauda calugaritelor si-a lor vrednica plata;

Bucura-te, implinitoarea osardnica a Evangheliei Sfinte;

Bucura-te, randunica neatinsa de materia lumii;

Bucura-te, a Duhului Sfant alauta melodioasa;

Bucura-te, prietena a celor ce te cheama;

Bucura-te, lumina si lauda noastra;

Bucura-te, pentru noi mijlocitoarea si fierbinte rugatoare;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 2

In aurorile ceresti, te desfatezi acum de frumusetea Mirelui tau, Melania preacinstita, de unde cauta spre noi cei osteniti de nenumarate ispite si nevoi, ca rourandu-te sa-ti inaltam glas de multumire: Aliluia!

Icosul 2

Silita fiind spre nunta de catre parintii tai, Pinian, cel care ti-a fost randuit sot, nu a reusit sa stinga flacara ce o aveai pentru Stapanul, iar inima ta a devenit altar de jertfa, pentru care asculta de la noi:

Bucura-te, odrasla din parinti de frunte si foarte bogati;

Bucura-te, suflet impodobit cu intelepciunea de sus;

Bucura-te, ca nu ai iubit marirea cea lumeasca;

Bucura-te, ca singurul tau dor a fost sa slujesti Domnului;

Bucura-te, ca parintii tai nu au tinut seama de el;

Bucura-te, ca pe Pinian il priveai ca pe un frate;

Bucura-te, ca indelung il rugai spre pazirea fecioriei;

Bucura-te, ca si cu lacrimi incercai sa il indupleci spre aceasta;

Bucura-te, ca toata bogatia doreai a i-o da numai sa te lase libera;

Bucura-te, ca el ti-a promis a te asculta dupa ce vei rodi doi mostenitori ai averilor parintesti;

Bucura-te, ca nascand o fetita ai fagaduit-o Domnului;

Bucura-te, ca macar ea ti-ai dorit a fi fecioara neprihanita;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 3

Vazand ca nici dupa nasterea fetitei nu ai fost slobozita de legatura insotirii, mai mult ti-ai inmultit nevointele si ostenelile, fericita. Inca si sa fugi ai cugetat, de nu te-ar fi oprit pe tine glasul Apostolului care zice: “ Poruncesc nu eu, ci Domnul, ca femeia sa nu se desparta de barbat” si “ bine este, femeie, de-ti vei mantua barbatul”. Iar noi, vazand ravna ta cea mare, iti cantam: Aliluia!

Icosul 3

Ca un cerb insetat dupa izvorul curatiei, asa ti-ai chinuit trupul cu postul si privegherea si in taina purtai o camasa de par aspru pe trupul tau cel firav. Ajuta-ne si noua, celor doborati de povara pacatelor ca intorcandu-ne pe calea pocaintei, sa zarim lumina Invierii si sa zicem:

Bucura-te, Sfanta Melania de doruri ingeresti plina;

Bucura-te, ca lacrimile nu ti-au secat niciodata;

Bucura-te, ca ele erau marturia dragostei pentru Hristos;

Bucura-te, ca nu primeai podoabe si haine scumpe;

Bucura-te, ca podoaba ta era Hristos, Margaritarul Cel Nepretuit;

Bucura-te, ca cu daruri iti momeai slujnicele spre a nu-ti vesti nevointele;

Bucura-te, caci cu milostenii si fapte bune iti alinai durerea inimii;

Bucura-te, ca nadejdea nu ti-ai pierdut in incercari;

Bucura-te, si ne intareste si pe noi in necazuri si boli;

Bucura-te, si ne invata sa nu cartim in ceasul ispitirii;

Bucura-te, luminandu-ne ca de-a pururi pe Domnul sa-L slavim;

Bucura-te, indemnatoarea noastra la rugaciune si doxologie;

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita in Gradina lui Hristos!

Condacul 4

Trecand o vreme ai zamislit din nou, si apropiindu-se timpul sa nasti, intru pomenirea Sfantului Laurentiu ai petrecut toata noaptea rugandu-te, de dureri cumplite fiind cuprinsa, si slabind foarte, cu greu ai nascut un baiat, care indata fiind botezat a murit, iar tu ai dat slava lui Dumnezeu zicand: Aliluia!

Icosul 4

Dupa o nastere anevoiooasa, epuizata si sfarsita, te primejduiai, Sfanta Melania, a trece pragul vesniciei. De care lucru spaimantandu-se Pinian, a fagaduit inaintea altarului Domnului a petrece in curatie si din acel ceas te-ai insanatosit. Iar noi, minunandu-ne de aceasta, iti graim:

Bucura-te, ca la timpul randuit, Domnul ti-a indeplinit dorinta arzatoare;

Bucura-te, ca El n-a trecut cu vederea umilinta sufletului tau;

Bucura-te, ca insanatosirea ta a fost un semn pentru Pinian;

Bucura-te, ca astfel a inteles ca Domnul incuviinteaza promisiunea facuta:

Bucura-te, ca si alt semn i-a fost trimis prin moartea fetitei la doar cateva zile;

Bucura-te, ca ostenelile tale nu au ramas fara de roade;

Bucura-te, ca Duhul Sfant i-a grait taiic, desteptandu-i doruri ceresti;

Bucura-te, ca indata a inceput a uri desertaciunea lumii;

Bucura-te, ca a se face monah l-ai facut a jindui;

Bucura-te, ca uniti fiind in Domnul, v-ati pus averile in mainile saracilor;

Bucura-te, ca n-ati dorit comori pe pamant;

Bucura-te, comoara noastra, in arsita saraciei duhovnicesti;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 5

Care dintre pamanteni poate pricepe oceanul nestavilit de har ce insufletea duhul tau spre lucrarea faptelor dumnezeiesti? Pe acesta neputandu-l a-l cuprinde nici Publicola, tatal tau, coplesit de durere,   s-a mutat la ceruri, implorandu-ti iertare si mijlocirea: Aliluia!

Icosul 5

Uimire mare a cazut peste nobilimea romana, preacuvioasa maica, vazandu-ti sarguinta de-a imparti scapatatilor multimea bogatiilor. Caci, atata averi aveai, incat dupa imparat, nimeni nu te intrecea. Insa, dorit-ai a schimba slava cu smerita slujire a aproapelui si purpura cu umila haina monahala, iar noi te laudam asa:

Bucura-te, stapana peste cetati si sate;

Bucura-te, mostenitoare a tinuturi din Italia si Sicilia;

Bucura-te, detinatoare a proprietati in Spania si Galia;

Bucura-te, si in Britania si Mauritania vestita stapanitoare;

Bucura-te, ca Africa si Cartagina se falesc cu tine;

Bucura-te, ca pe toate le-ai inchinat lui Hristos;

Bucura-te, ca asemeni unui buchet de flori nestemate i le-ai daruit;

Bucura-te, tezaur stralucitor al Romei;

Bucura-te, mama orfanilor si-a lor binefacatoare;

Bucura-te, zambetul dulce al nevoiasilor si napastuitilor;

Bucura-te, maica celor ce vor sa le fii aproape;

Bucura-te, acoperitoarea noastra in ziua judecatii;

Bucura-te, Sfanta Melanie, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 6

Ctitora de biserici si manasatiri ai fost maica prea laudata caci pretutindeni pe unde au umblat Sfintele tale picioare n-ai pregetat a face bine, daruindu-te si pe tine insati ofranda bineprimita lui Hristos si viata ta ca o neintrerupta cantare: Aliluia!

Icosul 6

Din averile ce le aveai, Sfanta Melania, ca niste rauri mari curgeau indurarile tale in toata lumea. Apusul si Rasaritul vestesc binefacerile tale, zicand:

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucura-te, ca milostivirile tale au ajuns pana in Mesopotamia si Fenicia;

Bucura-te, miluitoarea celor din Siria, Egipt si Palestina;

Bucura-te, purtatoarea de grija a tuturor bisericilor si manastirilor;

Bucura-te, impodobirea lor cu matasuri si vesminte cusute cu fir de aur;

Bucura-te, ca si in casele de straini rasuna daniile tale;

Bucura-te, mangaierea saracilor, bolnavilor si-a vaduvelor;

Bucura-te, cercetatoarea celor din inchisori si din temnite;

Bucura-te, rascumparatoarea celor robiti;

Bucura-te, ca ai liberat miile de sclavi ce iti slujeau mai inainte;

Bucura-te, ca traiul tau era si mai prost decat al sclavilor;

Bucura-te, ca nu te-ai lasat robita decat de dragostea lui Hristos;

Bucura-te, luandu-ne sub mantia ocrotirii tale;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita in Gradina lui Hristos!

Condacul 7

Cufundati fiind in pacate grele si apasati de necrutatoarea constiinta, nu mai indraznim nici ochii, a ni-i ridica spre Cel rastignit si de aceea alergam la tine, Sfanta Melania. Cere noua mila Stapanului, ca prin mijlocirile tale fiind izbaviti, sa-I cantam: Aliluia!

Icosul 7

Dupa treisprezece ani, ajunsa la aspra saracie, aveai sa imbratisezi calea desavarsirii monahale, pentru care, alaturi de Pinian ai cercetat monahii si pustnicii din Egipt, Nistria si Alexandria spre a afla tainele luptei duhovnicesti. Ajuta-ne si noua, cuvioasa Melania, sa luptam cu egoismul firii cazute din noi, si biruind prin tine sa spunem:

Bucura-te,ca sub acoperamantul smereniei pururea te-ai adapostit;

Bucura-te, ca smerenia ti-a fost cununa tuturor virtutilor;

Bucura-te, ca Maica Domnului ti-a fost calauza si pilda;

Bucura-te, ca pentru dragostea Ei si a Fiului Ei ai ales reaua patimire;

Bucura-te, mireasma a raiului ce ne inalti din tarana;

Bucura-te, ciocarlie preadulce glasuitoare in graiurile Duhlui;

Bucura-te,  adiere de pace si binecuvanre sufletelor involburate;

Bucura-te, nectar ce ne desfatezi cu dulceata solirilor tale;

Bucura-te, straja tare pentru sufletele slabe si neajutorate;

Bucura-te, calauzitoarea celor nestiutori;

Bucura-te, inteleptirea noastra la ceas de cumpana;

Bucura-te, intarirea celor ce sunt in lupta nepatimirii;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 8

Mistuita fiind de ravna Domnului te-ai inaltat din treapta in treapta si n-ai aflat ragaz pa nace n-ai ajuns in Patria Cereasca. Din slava Preasfintei treimi, cauta, fericita, spre cei ce in sudori si ispite isi duc calatoria vietii si intareste-i a canta: Aliluia!

Icosul 8

De dorul singuratatii fiind aprinsa, te-ai zavorat intr-o chilie stramta, pe Muntele Maslinilor, neprimind decat pe mama ta, Albina, la cinci zile si pe fratele tau duhovnicesc Pinian, pentru care asculta unele ca acestea:

Bucura-te, ca mama ta ti-a urmat vietii ascetice;

Bucura-te, maica duhovniceasca si povatuitoarea lui Pinian;

Bucura-te, nevoitoare inflacarata;

Bucura-te, ca doua ceasuri intr-un cufar ingurt si scurt iti asezai trupul ostenit de priveghere;

Bucura-te, ca drept asternut aveai un sac;

Bucura-te, ca din sacul pe care dormeai ieseau viermi, aratand petrecerea ta cea rea;

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Bucura-te, ca hrana ta era putina paine neagra sambata si duminica;

Bucura-te, ca untdelemn nu gustai decat de Pasti si in marile sarbatori;

Bucura-te, ca in postire te-ai asemanat marelui Antonie;

Bucura-te, ca pe satana l-ai facut de rusine;

Bucura-te, inger in  trup muritor;

Bucura-te, vapaie serafimica de iubire;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 9

Veniti toti cei iubitori de Dumnezeu sa o laudam pe placuta lui roaba, pe ceea ce s-a aratat tamaduitoarea celor bolnavi, mangaierea celor intristati, nadejde si bucurie celor deznadajduiti si ajutatoare in felurite napaste si scarbe, aducandu-i prinos de Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei iscusiti in intelepciunea lumeasca nu se dumiresc de tine, sfanta, cum, lepadandu-ti intreaga avere ai ales traiul mai umil si decat al celor mai saraci si nu se pricep a zice catre tine:

Bucura-te, porumbita Domnului cea iubitoare de curatie;

Bucura-te, mireasa vesnicului Mire;

Bucura-te, stea preastralucita ce luminezi intunericul pacatelor;

Bucura-te, izvor cristalin celor insetati de Dumnezeu;

Bucura-te, indemnatoarea multor tineri la calea monahala;

Bucura-te, scara inalta ce ne urci catre Rai;

Bucura-te, intaritoarea noastra pe Golgota vietii acesteiai;

Bucura-te, nadejdea noastra nerusinata;

Bucura-te, impaciuitoarea celor invrajbiti;

Bucura-te, limanul celor prigoniti si asupriti;

Bucura-te, impreuna petrecatoare in toate imprejurarile grele si lunecoase;

Bucura-te, si fii cu noi cand va fi sa dam seama inaintea Marelui Judecator;

Bucura-te, Sfanta Melanie, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 10

Cum te vom lauda maica preacinstita? Sau cum iti vom multumi pentru milele ce le-ai aratat noua nevrednicilor? Caci viata noastra cea impatimita este straina de laudele tale. Ci primeste smerita noastra cantare: Aliluia!

Icosul 10

Dupa paisprezece ani de zavorare, ai ingropat pe Albina cea in cucernicie mutata la Domnul si iarasi te-ai inchis, intr-o chilie inca si mai stramta si mai intunecata. Dar strabatandu-ti vestea pretutindeni, preacinsitita, ai iesti dupa un an spre mantuirea altora si facand o manastire ai fost asezata povatuitoare la nouazeci si mai bine de fecioare, cu care iti zicem:

Bucura-te, cea vadita de Harul dumnezeisc;

Bucura-te, ca slavind pe Hristos, ai fost slavita de El;

Bucura-te, facile ce n-a putut fi ascunsa sub obroc;

Bucura-te, ca pe surori le invatai smerita cugetare si ascultare;

Bucura-te, ca la rabdare si nerautate le indemnai;

Bucura-te,  ca spre uratie si priveghere le intareai;

Bucura-te, ca in tacere, la vorbirea cu Domnul le povatuiai;

Bucura-te,  aducatoarea multor desfranate la viata cea neprihanita;

Bucura-te, inflacarata insuflatoare de iubire;

Bucura-te, ca in fiecare zi te impartaseai cu Sfintele lui Hristos Taine;

Bucura-te, ca in toate le slujeai, purtandu-le de grija maicilor tale;

Bucura-te, ca Pinian a adormit in Domnul intr-una din manastirie intemeiate de tine;

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 11

Intoarce, Sfanta Melania, de la calea ratacirii si din negura impietririi, pe cei ce zac in eresuri si credinte desarte, ca venind in turma Pastorului Celui Bun, sa-I cante cu tine: Aliluia!

Icosul 11

Ca o faclie in lume ai fost, prealaudata, imprastiind tuturor razele darurilor ceresti. Inca si cu darul facerii de minuni si al tamaduirii de boli te-a impodobit Mirele tau, iar noi, indulcindu-ne de binefacerile tale, iti graim:

Bucura-te, mare facatoare de minuni;

Bucura-te, vindecatoarea piciorului imparatesei Evdochia;

Bucura-te, izgonitoarea duhului necurat din tanarul caruia demonul ii intepenise gura;

Bucura-te, ca si din multi altii ai alungat duhurile intunericului;

Bucura-te, izbavitoarea femeii celei primejduite de fatul mort ce il avea in pantece;

Bucura-te, ca prin rugaciunile tale ai intors spre umilinta incapatanarea lui Messala, cea mustrata in vis;

Bucura-te, a multor bolnavi tamaduire;

Bucura-te, ca vorbind cu putere multa ai combatut vorbele cele inselatoare ale sofistilor si impletiturile nestorienilor;

Bucura-te, caci cu zelul pentru ortodoxie ai rusinat pe Origen;

Bucura-te, ca bolnava fiind n-ai pregetat osteneala calatoriei pentru convertirea unchiului pagan;

Bucura-te, ca diavolul ti s-a aratat, lovindu-ti soldul cu o durere cumplita ce ai indurat-o pana la convertirea lui;

Bucura-te, ca ai cunoscut mai inainte ziua trecerii la Domnul;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 12

Saraci fiind de faptele cele bune si slabanogiti prin incalcarile poruncilor sfinte, ne-am facut alugatori ai Harului Mangaietorului, dar avandu-te pe tine, preacuvioasa maica, indraznim caci nu vom fi rusinati, ci vom rosti cantare de mantuire: Aliluia!

Icosul 12

Cantand laudele tale cu umilinta si evlavie ne plecam rarunchii sufletelor noastre si slavindu-te, iti multumim cu graiuri ca acestea:

Bucura-te, maica noastra cea daruita de Domnul si cinstita de ingeri si de oameni;

Bucura-te, bucuria celor ce nadajduiesc in tine;

Bucura-te, indrazneala tuturor celor ce scapa la ajutorul tau;

Bucura-te, izbanda noastra si grabnica folositoare;

Bucura-te, povatuitoare tainica pe calea pocaintei;

Bucura-te, luminatoarea celor umbriti de nestiinta si nepasare;

Bucura-te, binecuvantarea monahiilor si indrumatoarea lor pe culmile virtutii;

Bucura-te, inteleptitoarea pasilor nostri intru lucrarea faptelor bune;

Bucura-te, spaima dracilor si arma impotriva lor;

Bucura-te, rugatoare fierbinte pentru intreg neamul omenesc;

Bucura-te, mijlocitoarea noastra la tronul Dumnezeiesc;

Bucura-te, apriga aparatoare in ceasul cel mai de pe urma al nostru;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita in Gradina lui Hristos!

Condacul 13

O, preaslavita Sfanta Melania, ceea ce lupta cea buna ai luptat si cununa nestricaciunii ai luat de la Mirele tau Hristos, primeste putina noastra rugaciune si soleste catre Domnul sa priveasca cu indurare spre pacatosii robii sai si izbavindu-i de toate relele si nevoile, sa-i invredniceasca vesnicei dantuiri unde neincetat rasuna cantarea: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)

Icosul 1

Ingerilor de bucurie pricinuitoare, iar noua, celor din valea plangerii, fierbinte daruitoare de mangaiere si nadejde este viata ta, o, Sfanta, si multumindu-ti ca ai stralucit printre noi, iti graim:

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucura-te, preafrumoasa mireasa a lui Hristos;

Bucura-te, crin iubitor de feciorie;

Bucura-te, parfum ce raspandesti buna mireasma a virtutilor;

Bucura-te, visterie nesecata de bunatate;

Bucura-te, cea invesmantata cu smerenia Stapanului;

Bucura-te, lauda calugaritelor si-a lor vrednica plata;

Bucura-te, implinitoarea osardnica a Evangheliei Sfinte;

Bucura-te, randunica neatinsa de materia lumii;

Bucura-te, a Duhului Sfant alauta melodioasa;

Bucura-te, prietena a celor ce te cheama;

Bucura-te, lumina si lauda noastra;

Bucura-te, pentru noi mijlocitoarea si fierbinte rugatoare;

Bucura-te, Sfanta Melania, floare nevestejita din Gradina lui Hristos!

Condacul 1

Preacuvioasei maicii noastre Melania, care din Roma a rasarit si lumii odor de mult pret s-a aratat, veniti toti dreptslavitorilor crestini, ca impletindu-i cununi de lauda sa-I cantam: Bucura-te, Sfanta Melanie, floare nevestejita in Gradina lui Hristos!

Rugaciune

O, Sfanta Cuvioasa Melania, ceea ce din dragoste pentru Hristos te-ai lepadat de toata dezmierdarea si robia trupului si ai ajuns sa fii impreuna cu Cel pe Care cu osardie L-ai iubit, indrazneala afland catre dansul, cauta spre cei care cu umilinta si cu evlavie alearga la al tau sprijin si nu trece cu vederea aceasta putina rugaciune a noastra, a nevrednicilor pacatosi.

Mijloceste Sfanta, pentru noi cei ingreunati si slabanogiti de multimea ispitelor si framantarilor acestui veac mai inselator si mai primejdios ca oricand, ca Domnul Dumnezeu sa ne intareasca cu putere de sus a purta crucea suferintei pana la sfarsit, sa ne pazeasca de toata inselaciunea si viclenia vrajmasilor vazuti si nevazuti, sa ne lumineze mintea a petrece neabatuti de la calea adevarului si de la voia Sa, sa ne calauzeasca pasii pe drumul spinos si stramt al mantuirii, picurand in inimile noastre din izvorul nesecat al darurilor sale lacrimile curatitoare ale pocaintei, duhul smereniei, al rabdarii, si al blandetii, duhul curatiei si al dreptatii, aprinzand in noi vapaia mistuitoare a dragostei care arde toti spinii patimilor noastre, pregatind astfel sufletul a intra in imparatia cea vesnica a odihnei si a bucuriei nesfarsite.

Roaga pe Domnul, Sfanta, sa pazeasca Biserica Sa intreaga si nevatamata de toate eresurile si schismele luminandu-I pe conducatorii nostri sa stea neabatuti pe temelia adevarului, purtand mai departe Tezaurul Ortodoziei fara frica si alunecari datorate slabiciunilor noastre.

Nadajduim ca prin rugaciunile tale fiind izbaviti, sa-l slavim si  noi impreuna cu tine pe cel in Treime inchinat Tatal si Fiul si Sfantul Duh acum si pururea si in vecii nesfarsiti. Amin.

Sinaxar 31 Decembrie

 În această lună, în ziua a treizeci şi una, pomenirea Cuvioasei maicii noastre Melania Romana.

Cuvioasa maica noastră Melania a trăit pe vremea împăratului Honoriu. Era de neam cinstit şi strălucit, întâiul în senatul roman. Sfânta iubea din toată inima pe Domnul şi dorea să trăiască în feciorie. Dar părinţii ei au măritat-o, împotriva ei, şi a avut doi copii. Murindu-i părinţii şi copiii, a părăsit cetatea şi s-a mutat în afara zidurilor cetăţii. Acolo trăia în schimnicie, vindeca pe bolnavi, primea pe străini, cerceta pe cei din închisori şi pe cei surghiuniţi. Apoi a vândut averea ei cea mare. A luat pe ea 120.000 de galbeni şi i-a dat la mănăstiri şi la biserici. La început mânca o dată la două zile, apoi o dată la cinci zile, sâmbăta şi duminica. Avea scriere foarte frumoasă şi împodobită. În urmă a plecat în Africa, unde a stat şapte ani. După ce a împărţit averea ei şi acolo, s-a dus în Alexandria. Din Alexandria s-a dus la Ierusalim şi a trăit într-o chilie. A strâns în jurul ei 90 de fecioare şi le ţinea pe cheltuiala ei cu tot ce le trebuia. Îmbolnăvindu-se foarte greu de durere de coaste, a chemat pe Teofil episcopul Elefterupolei. S-a împărtăşit cu Sfintele Taine, şi-a luat rămas bun de la surorile ei şi a rostit aceste ultime cuvinte: "Aşa s-a făcut, precum a hotărât Dumnezeu!"; şi îndată şi-a dat Domnului duhul ei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Zotic, hrănitorul de orfani.

Sfântul Zotic s-a născut la Roma cea veche. Era de neam cinstit şi strălucit. De mic şi-a însuşit toată ştiinţa vremii. Fiind om învăţat a fost dus din Roma în Constantinopol de marele între împăraţi Constantin şi cinstit cu dregătoria de magistru.

O dată cu el au venit în Constantinopol şi alţi oameni de frunte din Roma: magistrianul carelor, Paulin, nepotul lui, Olimvrie, Vir, Sever, Marian, Antim, Uvrichie, Isidor, Calistrat, Florentie, Euvul, Samson, Studie şi dumnezeiescul acesta Zotic. Numele acestor înalţi dregători le poartă până astăzi sfintele locaşuri zidite de ei.

Se spune că în vremea aceea a bântuit în Constantinopol lepra. Împăratul a dat poruncă să fie aruncaţi în adâncul mării toţi cei îmbolnăviţi de lepră. Zotic, acest cinstit bărbat, n-a vrut să vadă sau să audă de aşa ceva, ci, înflăcărat de dor dumnezeiesc, s-a dus la împărat şi i-a spus: "Să dea împăratul robului său aur mult ca să cumpere mărgăritare, pietre preţioase şi strălucitoare spre mărirea şi cinstea împărăţiei lui, pentru că robul lui este cunoscător în astfel de lucruri!".

Împăratul a poruncit îndată să i se dea aur. Iar bărbatul acela, iubitor de Dumnezeu, şi preaiscusit lucrător al lui Dumnezeu a luat aurul şi a plecat plin de veselie. Cu aurul izbăvea de la înec pe toţi aceia pe care prefectul oraşului îi dădea călăilor să-i omoare. Le dădea preţ bun pentru ei şi-i ducea pe leproşi, dincolo de Constantinopol, într-un munte numit pe vremea aceea Eleon. Acolo Zotic făcuse nişte colibe şi în ele adăpostea pe leproşi. Neguţătoria aceasta cu câştig dumnezeiesc n-a rămas tăinuită. Că leproşii erau mulţi, iar sfântul le ducea în fiecare zi hrană din belşug. Mulţi se temeau că aceasta putea aduce foamete mare în oraş.

După moartea marelui şi pururea pomenitului împărat Constantin a luat toată împărăţia Constantie, fiul lui. Acest împărat nu era ortodox, ci arian, şi a supus pe mulţi binecredincioşi la felurite chinuri. Îl ura pe Sfântul Zotic, pentru că era ortodox, dar se sfia să-i facă, fără pricină, vreun rău, pentru dragostea ce-i purtase tatăl său, Sfântul Constantin. Totuşi a găsit o bună pricină ca să-l piardă. L-a învinuit că aduce lepra în oraş. Între timp s-a întâmplat de s-a îmbolnăvit de lepră şi fata împăratului. Chiar tatăl ei a dat-o prefectului să fie aruncată în mare. Dar Sfântul Zotic a dat, ca de obicei, călăilor bani, a răscumpărat copila şi a dus-o printre ceilalţi leproşi.

Cu îngăduinţa lui Dumnezeu, foametea aşteptată a venit în Constantinopol. Oraşul ducea lipsă de cele de trebuinţă pentru hrană. Împăratul a căutat să afle pricina lipsei şi a foametei. Clevetitorii şi duşmanii adevărului au găsit acum prilejul să hulească pe sfânt. Au spus împăratului că Zotic e pricina foametei, pentru că ducea mâncare cu nemiluita leproşilor care erau mulţi la număr.

Când împăratul a auzit asta şi-a stăpânit puţin mânia, şi pentru că se sfia de sfânt şi pentru că nu primise încă mărgăritarele şi pietrele preţioase. Înduplecat însă de oamenii rău voitori, a poruncit să-l prindă. Când sfântul a aflat că e vorba să-l prindă, s-a dus pe ascuns la palatul împărătesc şi s-a înfăţişat împăratului.

Împăratul în batjocura i-a spus: "A venit, magistre, corabia care trebuie să aducă mărgăritarele şi pietrele preţioase?". "Vino, împărate, daca vrei, cu robul tău", a răspuns sfântul, "să o vezi!".

Împăratul n-a zăbovit deloc şi a plecat. Fericitul Zotic însă s-a dus mai înainte în Muntele Eleon, a poruncit să iasă din colibe fraţii cei întru Hristos împreună cu fiica împăratului, cu făclii în mâini, întru întâmpinarea împăratului.

Când împăratul a ajuns acolo şi a văzut pe leproşi s-a mirat de mulţimea lor, şi a zis: "Cine sunt aceştia?". "Aceştia, stăpâne", a răspuns sfântul, arătându-i cu degetul, "sunt pietrele preţioase şi mărgăritarele cele sclipitoare, pe care le-am cumpărat în neguţătoria mea!".

Împăratul a socotit aceasta ca o bătaie de joc. S-a aprins de mânie şi a poruncit să-l lege pe Sfântul Zotic de catâri sălbatici şi să-i gonească fără milă, ca să-i curme cu silnicie viaţa, rupându-i mădularele bucăţică cu bucăţică pe pietrele de acolo. Porunca s-a îndeplinit îndată. Împăratul era de faţă şi se uita. Catârii, împunşi cu ţepuşe de călăi, au târât în fugă năpraznică pe sfânt din vârful dealului până în vale. Mădularele lui s-au împrăştiat ici şi colo, iar ochii i-au ieşit din cap. În locul în care s-au petrecut acestea a ieşit îndată un izvor cu apă curată şi bună de băut, care tămăduieşte toată boala şi toată neputinţa, spre lauda, slava şi cinstea iubitorului de oameni Dumnezeu şi a slujitorului Său. Fericitul şi-a dat sufletul pe când era târât de catâri. Atunci îndată catârii au rămas nemişcaţi, deşi erau biciuiţi amarnic de călăi. Şi catârii, cu voce omenească, în auzul tuturor, au făcut de ocară cruzimea şi nebunia împăratului, numindu-l orb şi nesimţit. Despre cuvios au spus să fie îngropat chiar în locul acela.

Când împăratul a văzut şi a auzit aceasta s-a umplut de uimire. Se ruga lui Dumnezeu, cu lacrimi, cu suspine şi cu inima zdrobită, să aibă milă de el. Striga, că din neştiinţă a făcut cele ce a făcut. Şi îndată a poruncit să se îngroape trupul mucenicului cu multă grijă şi cu deosebită cinste. A mai poruncit împăratul ca în mare grabă să se ridice pentru leproşi, cu bani împărăteşti, o clădire mare cu foarte multe curţi şi acareturi, căreia i-a închinat veniturile multor moşii.

Iar Sfântul Zotic, de atunci şi până azi, prin harul lui Dumnezeu cel iubitor de oameni, nu conteneşte să facă nenumărate minuni.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ghelaşie, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor zece fecioare cele din Nicomidia, cărora străpungându-li-se ochii şi strujindu-li-se coastele, s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Olimpiodora, care în foc s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Gaiu, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Nemia, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Vusiride, care fiind împuns de femei cu suveici, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Gaudentie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna decembrie in 31 de zile: pomenirea Preacuvioasei maicei noastre Melania Romana (+430).

    Aceasta a trait pe vremea imparatiei lui Honoriu (395-423) si Teodosie cel Tanar (408-450). S-a nascut in marea cetate a Romei, din parinti de neam slavit si cu multe averi. Si, iubind mult din tinerete pe Domnul Hristos voia sa-si inchine viata, in feciorie, slujirii lui Dumnezeu. La staruintele parintilor, ea s-a maritat si a fost mama a doi copii. Apoi, murindu-i parintii si copiii, ea si Apelie, barbatul ei, s-au hotarat pentru o viata in slujba Domnului si in curatenie. Si, parasind cetatea, s-au asezat la o locuinta a lor, afara din cetate, unde primeau strainii ce mergeau pe acolo si ingrijeau de cei ce erau in inchisori si in alte urgii. Iar, din multa avere pe care o mostenisera, vindeau cate o parte, iar banii ii imparteau saracilor si pe la biserici. Si s-au invrednicit a face mari milostenii, nu numai in Italia, ci si in alte tari indepartate, ca Mesopotamia, Fenicia, Siria, Egipt si Palestina. Si n-au uitat nici pe saracii din jur, fiind tuturor mangaiere.

    Si, dupa oarecar vreme, s-au mutat la alte mosii ale lor din Sicilia si s-au invrednicit a face si acolo nenumarate milostenii celor in suferinta. Au vietuit, apoi, vreme de sapte ani in cetatea Caragina din Africa, viata de multa infranare, de post aspru, mancand la doua zile o data, de neincetate fapte bune, de privegheri si rugaciuni.

    Tot usurandu-se de multa lor avere, de la Cartagina au mers la Alexandria si de acolo la Ierusalim. Si, dupa ce au vazut cu evlavie Sfintele Locuri, au mers cercetand si miluind manastirile si sihastriile din Egipt. Si, intorcandu-se in Ierusalim, a zidit o manastire de maici, si, dupa moartea sotului ei Apelie, o manastire de calugari; iar ea, cu sufletul impacat, s-a facut smerita slujitoare tuturor in manastirea cea cu nouazeci de fecioare, pe care o tinea cu cheltuiala ei, pentru toate cele de trebuinta.

    Si, cand a mers la Constantinopol, a fost primita cu cinste de Teodosie imparatul, ca se facuse vestit numele ei, prin milosteniile ce facea, si pe multi i-a intors la credinta. Deci, slabita de ani si cuprinsa Melania ca sfarsitul e aproape. Si, chemand de mari dureri de piept, a simtit Cuvioasa pe Teofil episcopul, a primit de la dansul dumnezeiasca impartasanie si, sezand surorile, le-a zis lor cuvantul ei cel din urma: "Precum Domnului i s-a parut, asa a si facut" Si indata si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu.
 

Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Zotic, hranitorul de saraci.

    Acesta era din Roma cea veche, din neam cinstit si luminat, si se nevoia din copilarie, cu tot felul de invataturi ale filosofiei. Si, fiind el om iscusit la minte, a fost mutat si dus la Constantinopol, cu voia si cu porunca celui dintre imparati, marele Constantin si a fost cinstit, de catre acela, cu vrednicia de magistru in senat. Au venit impreuna cu dansul si alti oameni de frunte din Roma la Constantinopol, al caror nume il poarta pana astazi, cinstitele lacasuri zidite de ei.

    Si se povesteste ca, in acea vreme, a intrat boala cea mare a leprei in Constantinopol si ca imparatul a dat porunca sa se arunce in mare cel ce va cadea intr-acea boala. O moarte ca aceasta neputand vedea acest cinstit om si arzand de dragostea aceea catre Dumnezeu, a mers la imparat si i-a zis: "Da-i, imparate, slugii tale, aur mult si voi cumpara margaritare si pietre scumpe stralucitoare spre slava si cinstea imparatiei tale; ca eu sunt foarte cunoscator in acestea. Si indata a poruncit imparatul sa se faca acestea. Iar el, ca un iubitor de Dumnezeu si iscusita sluga ce era, daca a luat aurul, a iesit afara vesel. Si, cu aurul, dand bun pret, rascumpara de la moartea aceea a innecului pe cei ce erau dati de prefect la pierzare. Pe leprosi ii ducea de cea parte de Bizant, in muntele ce se chema pe atunci Eleon. Si, facand acolo corturi si colibe, ii odihnea intr-insele. Aceasta castigata de Dumnezeu negutatorie nu a ramas ascunsa, ca Sfantul le era de mult ajutor bolnavilor in toate zilele, si erau multi cei care se temeau ca aceasta ar putea sa aduca mare foamete in cetate.

    Intr-aceasta, a murit si marele si de-a pururi pomenitul imparat Constantin, luand toata imparatia rasaritului fiul sau Constantiu, care nu era dreptcredincios, de vreme ce era arian si pe multi dreptcredinciosi i-a chinuit pentru credinta. Si ii era urat si fericitul Zotic, fiindca era dreptcredincios; se sfia insa sa-i faca vreun rau, pentru dragostea pe care Sfantul Constantin, tatal sau, o avusese pentru Sfantul. Dar, afland acum buna pricina, il defaima ca, prin saracii miluiti de el, a venit in cetate boala leprei. Si s-a intamplat de a cazut intru acea boala si fiica imparatului, pe care chiar tatal sau a dat-o prefectului ca sa o inece in mare. Iar Sfantul Zotie, dand slujitorilor obisnuita plata, a cumparat-o si a pus-o cu ceilalti leprosi.

    Deci, facandu-se foamete si ajungand cetatea la lipsa de bucate, imparatul a incercat sa afle pricina foametei; iar napastuitorii si dusmanii adevarului, gasind vreme potrivita, au inceput a-l para pe Sfantul Zotic, zicand ca el era pricina foametei, ca ducea peste masura de multa hrana la cei leprosi, care erau multime nenumarata. Iar imparatul, auzind acestea, isi stapanea mania, ca doar va lua margaritarele si pietrele cele scumpe. Si, Sfantul, auzind ca imparatul a dat porunca sa-l prinda, s-a grabit si, intrand in ascuns in palat, a stat inaintea imparatului. Si, vazandu-l imparatul i-a zis: "Venit-a corabia care aduce margaritarele si pietrele cele scumpe?" Cuviosul a raspuns: "A sosit imparate. Pentru aceasta, daca vrei, vino cu robul tau si o vei vedea cu adevarat." Deci, imparatul, fara zabava a plecat, iar Sfantul Zotic, alergand mai inainte la Eleon, a poruncit sa iasa din colibe fratii intru Hristos, impreuna cu fiica imparatului, ca sa-l intampine cu lumanari aprinse. Deci, sosind la locul acela si vazand pe leprosi cu lumanari aprinse, imparatul minunandu-se de multime, a zis: "Ce sunt acestia?" Iar Zotic, aratand cu degetul, a zis: "Acestia sunt, o, imparate, pietrele cele fara de pret si margaritarele cele stralucitoare pe care le-am cumparat cu multa truda." Iar imparatul, vazand in aceasta o batjocura, s-a aprins de manie si a poruncit de l-a legat, fara nici o mila, de catari salbatici, care, tragandu-l, degraba sa-l lipseasca de viata, rupandu-se madularele lui de pietre.

    Deci, indata facandu-se aceasta, stand imparatul si privind, slujitorii au imboldit catarii cu tepuse. Si, catarii tragand pe Sfantul cu alergatura salbateca, i s-au risipit lui madularele in bucati si i-au sarit ochii. Si asa, tarat, fericitul si-a dat sufletul la Dumnezeu. Si la locul sfarsitului sau a izvorat izvor de apa curata, care tamaduieste toata boala si slabiciunea. Si nu numai acestea. Ci o minune, insusi imparatul si-a venit in fire si i-a parut rau de ceea ce facuse. Si, cu zdrobita inima, zicea ca, din nesocotinta, au fost acele ce a facut. Si, intelegand sfatul omului lui Dumnezeu, cu mare ravna s-a nevoit de a facut acolo casa mare leprosilor, cu cheltuiala imparatiei. Si indata a poruncit de a ingropat cu multa grija si cu nespusa cinste trupul Sfantului. Si se face pomenirea lui in sfanta biserica a Sfantului Apostol Pavel, ce este la Orfanotrofion, adica hranitoarea saracilor.
 

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre o oarecare sfanta stareta si pustnica.

    Povestit-a un batran ca era o fecioara batrana, foarte sporita in frica lui Dumnezeu, care intrebata fiind de acela despre pricina departarii sale de lume, a povestit, zicand asa: "Eu, minunatule om, copila inca fiind, aveam un tata bland si linistit din fire, dar bolnav si neputincios cu trupul, incat cea mai multa vreme a vietii lui o petrecea zacand pe pat; si, asa traia retras, incat rar, cand si cand se intalnea cu cineva. Si, cand se intampla de era sanatos, cu munca campului indeletnicindu-se, isi petrecea acolo viata, iar roadele le aducea acasa. Si atat de mult tacea, incat se parea, celor ce nu-l stiau, ca era mut. Aveam inca si mama, cu totul deosebita de tatal meu. Ca ea iscodea si cele de dincolo de satul nostru si atat era de limbuta fata de toti, incat niciodata nu o vedeai cat de putin tacand, uneori certandu-se cu altii, alteori cuvinte necuviincioase si fara de randuiala graind. Inca si betie de vin, cu barbatii desfranati petrecea si, ca o desfranata, era mult cheltuitoare si rau carmuia cele din casa, incat averile, macar ca nu putine erau, nu ne ajungeau, ca ei i se incredintase de la tatal meu iconomia celor din casa. Si, asa vietuind, nu i s-a intamplat ei, vreodata boala trupeasca, nici n-a simtit vreo durere, cat de mica, ci in toata viata ei era sanatoasa cu trupul si intreaga. Deci, topindu-se tatal meu de indelungate boli, s-a intamplat de a murit si indata s-a pornit impreuna tot vazduhul si s-au facut tunete si fulgere dese si ploaie atat de multa si asa de necurmata se pogora de sus, incat nici macar putin sa iesim din casa, nu puteam, vreme de trei zile, intru care si tatal sta neingropat in casa. Iar oamenii satului, acestea vazand, graiau nenumarate vorbe asupra raposatului, zicand: "Vai, ce rautate era impreuna cu noi si nu stiam. Acesta, cu adevarat, vrajmas al lui Dumnezeu a fost, pentru aceasta nu-l lasa nici sa fie ingropat." Insa noi, ca sa nu se strice trupul inlauntru si casa sa ne-o faca de nelocuit, scotandu-l afara, macar ca ploaia era foarte mare, l-am ingropat cum am putut.

    Deci, mama, luand mai multa libertate, si mai fara de rusine s-a dat la desfranare, facand casa ei casa de desfrau, cheltuia averea in desfatari fara sfarsit, incat ne lipseau mai de toate. Si, abia dupa multa vreme, sosindu-i si ei moartea, asa ingropare a avut, incat si vazduhul se parea ca ajuta la ingroparea ei. Dupa moartea mamei mele, fiind eu acum trecuta de varsta copilariei si poftele trupului sculandu-se asupra-mi si tulburandu-ma, intr-o seara mi-a venit o socoteala: "Oare, care viata voi urma?" Si ziceam intru sine: "Oare viata tatalui meu sa aleg si intru blandete si cinste si pazire sa vietuiesc? Dar acela, asa petrecand, nici un bine nu a dobandit, ci totdeauna de boli si de necazuri, care il topeau, a avut parte si asa s-a dus de aicea si nici a se ingropa ca ceilalti oameni n-a fost lasat. Deci, de ar fi placut lui Dumnezeu aceasta petrecere, pentru ce a patimit atatea rele? Dar viata maicii care era? Au nu pururea petrecea in desfranari? Si s-a dus din viata aceasta intru sanatate si fara de nici o patimire. Asa trebuie, dar, si eu sa vietuiesc. Ca mai bine este a crede ochilor mei, decat cuvintelor altora."

    Deci, dupa ce am socotit eu, ticaloasa, sa urmez calea maicii mele, a sosit noaptea si, adormind eu, a venit asupra mea un barbat voinic la trup si infricosator la vedere si, cautand la mine incruntat si cu manie, ma intreba cu glas aspru, zicand: "Spune-mi mie care sunt gandurile inimii tale?" Iar eu, cu totul inspaimantata de frica fiind, nici nu indrazneam a cauta la dansul. Iar acela, iarasi, cu glas infricosator graia: "Vesteste-mi mie, care sunt socotelelile tale." Si, vazandu-ma ca, de frica, eram cu totul cuprinsa si aproape iesita din minti, imi aducea el aminte de toate cate cugetam eu in sinea mea. Si eu, putin venindu-mi in fire, nu puteam sa le tagaduiesc, ci spre rugaminte m-am intors si ma rugam sa ma invredniceasca de iertaciune. Iar el, luandu-ma de mana, a zis: "Vino sa vezi si pe tatal tau si pe mama ta si, dupa ceea, oricare viata vei voi, alege-ti tie."

    Deci, scotandu-ma, m-a dus intr-un loc ses, cu livada, intru care erau pomi de multe feluri ce biruiesc povestirea cu frumusetea, incarcati cu tot felul de roade. Acolo, umbland eu, impreuna cu el, m-a intalnit tatal meu si, cuprinzandu-ma, ma saruta, fiica dorita numindu-ma. Si eu, imbratisandu-l pe el, il rugam sa petrec impreuna cu dansul. Iar el a zis: "Acum nu este cu putinta sa se faca aceasta. Dar, de vei urma caii mele, nu dupa multa vreme, vei veni aicea." Si, inca mai rugandu-ma eu sa raman impreuna cu el, m-a tras ingerul de mana, zicand: "Vino, sa vezi si pe mama ta, ca sa cunosti din lucruri vazute, la care viata este de folos sa te placi. Deci, ducandu-ma la o casa foarte intunecoasa, plina de groaza si de tulburare, imi arata un cuptor, arzand cu foc cu mari valvatai, si aorecari insi stand  langa cuptor. Iar eu, cautand in cuptor, am vazut intr-insul pe mama mea, afundata in foc pana la gat, si multime nenumarata de viermi mancand-o din toate partile, iar ea scrasnea si clantanea cu dintii de usturime. Si, vazandu-ma ea pe mine, cu plans ma chema, zicand: "Vai mie, fiica mea, pentru durerile cele nesuferite! Vai mie, pentru chinurile cele fara de sfarsit! Vai mie, ticaloasa, ca pentru putina dezmierdare, ce fel de osanda mi-am pricinuit mie! Vai mie, ticaloasa, ca in locul desfatarilor celor vremelnice, in ce statornica osanda ma chinuiesc! Ci miluieste-ma, fiica mea, pe mine, maica ta, care asa ma ard si ma topesc! Adu-ti aminte de hrana care ai primit-o de la mine si ma miluieste si-mi da mana si ma scoate de aici." Iar eu, infricosandu-ma de insii aceia cumpliti ce stateau aproape si neindraznind a ma apropia, ea iarasi striga, cu lacrimi: "Fiica mea, ajuta-mi mie si nu trece cu vederea tanguirile maicii tale, nu trece cu vederea pe ceea ce cumplit se chinuieste in gheena focului, pe cea mancata de viermele cel neadormit." Iar eu, milostivindu-ma cu sufletul catre dansa, am intins mana sa o trag. Si focul, atingandu-se putin de mana mea, mare usturime am simtit si am inceput a ma vaieta si a suspina cu plans. Iar cei ce erau in casa, desteptandu-se de vaietele mele si sculandu-se si aprinzand lumina, alergau la mine si ma intrebau care este pricina vaietelor. Si, venindu-mi intru sine, le-am povestit lor cele ce am vazut.

    De aceea, am urmat vietii tatalui meu si ma rog ca impreuna cu el sa fiu, incredintata fiind din lucrurile insasi, cu darul lui Dumnezeu, ce fel de cinste si slava sunt gatite, celor ce aleg a vietui cu dreptate si intru dreapta credinta si iarasi ce fel de osanda primesc cei ce isi cheltuiesc viata lor in pofte si desmierdari.

    Pentru aceasta, fratilor, sa ne oprim de la pacate si sa ne indreptam aici ca sa scapam de acele chinuri amare si sa primim de la Dumnezeu viata si petrecerea cea fericita a dreptilor, intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia se cuvine slava in veci! Amin.
 

Acatistul Sfintei Mucenițe Anisia fecioara

 

Acatistul Sfintei Mucenițe Anisia fecioara

Tropar la Acatistul Sfintei Mucenițe Anisia fecioara, glasul al 4-lea

Mielușeaua Ta, Iisuse, Anisia strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacul 1

Veniți, toți iubitorii de prăznuiri, să încununăm cu laude pe ceea ce a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat și a surpat pe începătorul răutății care pe mulți i-a înșelat, abătându-i de la dreapta credință, iar noi, văzând biruințele ei, cu veselie să-i cântăm: Bucură-te Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Icosul 1

Cetatea Tesalonicului te are pe tine ocrotitoare, Sfântă Muceniță Anisia, căci având tu multe bogății, nu te-ai legat cu inima de ele, deși copil fiind, ci din fragedă vârstă ai cunoscut pe Hristos Dumnezeu adevărat, Căruia I-ai slujit cu toată osârdia, iar noi, văzând acestea, te lăudăm zicând:
Bucură-te, că părinții tăi ți-au împodobit sufletul cu virtuți creștinești;
Bucură-te, că ai fost hrănită cu învățăturile dreptei credințe;
Bucură-te, că în loc de lapte ai primit mai mult hrană duhovnicească;
Bucură-te, că înțelepciunea ți-a fost dascăl din pruncie;
Bucură-te, că pe aceasta ai iubit-o mai mult decât jocurile copilăriei;
Bucură-te, că buna-cuviință ți-ai arătat pe chipul tău, deși erai tânără cu vârsta;
Bucură-te, că adeseori udai pământul cu lacrimi în rugăciunile tale;
Bucură-te, că înțelegeai cu ușurință cele ce citeai din sfintele cărți;
Bucură-te, că frumusețile tale trupești le ascundeai stând în cămara ta;
Bucură-te, că te-ai ferit cu tot dinadinsul să fii pricină de sminteală;
Bucură-te, că erai nerăbdătoare să ajungi la lăcașurile cele cerești;
Bucură-te, că sufletul tău dorea să fie împreună cu Mirele cel ceresc;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Condacul 2

Trecerea părinților tăi la cele veșnice ai socotit-o a fi bun prilej de a împărți averea ta cea multă la săraci, dorind mai bine a trăi în sărăcie decât în bogăție, pe care o socoteai piedică în calea mântuirii; drept acea noi, văzând acestea, cu dragoste cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Lui Iov te-ai asemănat în răbdare, lui David în blândețe, lui Solomon în înțelepciune, căci cu rugăciunea ai biruit toate poftele și patimile acestei lumi trecătoare, făcându-te templu al Duhului Sfânt, Care te umbrea și te ocrotea de năvălirile vrăjmașilor, iar credincioșii, văzând biruințele tale cele mari, îți cântă unele ca acestea:
Bucură-te, că înțelepciunea ta a întrecut cu mult pe cea a înșelătorului;
Bucură-te, că ai călcat puterea lui cu rugăciunile tale;
Bucură-te, ceea ce ți-ai făcut comoară în ceruri;
Bucură-te, că nu ți-a părut rău după bogăția cea pieritoare;
Bucură-te, că pe cei săraci i-ai mângâiat dându-le cele trebuincioase vieții;
Bucură-te, că aceia te binecuvântau pentru binefacerile ce le-au primit de la tine;
Bucură-te, îți cântau ție orfanii și văduvele;
Bucură-te, că nu ți-ai oprit nimic din toată avuția, ci pe toată ai împărțit-o săracilor și scăpătaților;
Bucură-te, că ai lucrat cu mâinile tale pentru a-ți câștiga hrana cea de fiecare zi;
Bucură-te, că ai scăpat de toate grijile cele lumești;
Bucură-te, că vrăjmașul a pierit cu sunet, neizbutind nimic împotriva ta;
Bucură-te, că milostivirea ta nu are margini;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Condacul 3

Multe ispite ai răbdat din pricina râvnei tale pentru Domnul, căci diavolul voia cu orice chip să te abată de pe calea cea bună și să te împiedice a urma calea mântuirii, dar tu cu rugăciunile tale l-ai biruit; iar credincioșii de toate vârstele cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

"Să împărțim toate, ca să luăm apoi toate însutit", ziceai, fecioară întru tot lăudată, bucurându-te că ai scăpat de cursele diavolului, ca o pasăre din mâna vânătorului, zburând către înălțimile cereștii Împărății, unde te aștepta Stăpânul Hristos, Cel ce a făcut toate și te-a păzit nevătămată, pentru aceea primește și de la noi laudele acestea:
Bucură-te, credincioasă slugă a Domnului;
Bucură-te, că ai înmulțit talantul cel dat ție de Stăpânul Hristos;
Bucură-te, că nu l-ai îngropat în pământ, după sfatul celui viclean;
Bucură-te, că în cer s-a înmulțit vistieria ta;
Bucură-te, că ți-ai pus inima ta acolo unde era și comoara;
Bucură-te, că Împăratul ceresc a dorit frumusețea sufletului tău;
Bucură-te, căci cu toată osârdia ți-ai păzit fecioria trupului și a sufletului;
Bucură-te, că până la cea din urmă a ta suflare ai luptat împotriva uneltirilor diavolului;
Bucură-te, căci cu amar se tânguia vrăjmașul când s-a văzut biruit;
Bucură-te, că spre Domnul ai aruncat grija ta, după îndemnul prorocului David;
Bucură-te, mielușeaua cea fără de răutate a Păstorului cel Bun;
Bucură-te, că ai moștenit pământul celor blânzi;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Condacul 4

Ca o mlădiță roditoare a Pomului Vieții te-ai arătat în nevoințele tale Mucenița Anisia, căci Tatăl te-a curățit ca mai multă roadă să aduci prin suferințele cele de multe feluri, pe care le-ai luat ca pe o băutură preadulce și binemirositoare căci n-ai cârtit împotriva Ziditorului, ci cu multă veselie ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Dragostea ta pentru cei săraci și nevoiași pururea ne îndeamnă spre a te lăuda fără încetare, căci pe cei din legături și din temnițe îi cercetai adesea și îl mângâiai pe fiecare dintre ei cu ce avea nevoie, iar pe cei mâhniți îi alinai cu vorbe bune umplându-i de nădejdea mântuirii, iar noi, bine știind a ta iubire de aproapele și de Dumnezeu, îți aducem în dar unele ca acestea:
Bucură-te, bună sfătuitoare a celor deznădăjduiți;
Bucură-te, că din vistieria cea bună a inimii tale ai scos lucruri bune;
Bucură-te, că le-ai împărțit tuturor cu dărnicie;
Bucură-te, căci cu dărnicie ai secerat spicele vieții veșnice;
Bucură-te, că pentru biruință ai primit de la Domnul apa cea vie;
Bucură-te, că, însetând după dreptate, îndată o ai dobândit;
Bucură-te, că nădejdea ta în Domnul nu a fost rușinată;
Bucură-te, că Domnul te-a încununat pentru vitejia luptelor tale;
Bucură-te, că, deși femeie, ai avut tărie întocmai ca un bărbat;
Bucură-te, că vârsta ta nu te-a împiedicat a lua cununa biruinței;
Bucură-te, că te-ai lepădat de orice mângâiere trupească;
Bucură-te, că viețuirea ta s-a asemănat cu a îngerilor;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Condacul 5

Ca un stâlp de foc se înălțau rugăciunile tale către Tronul Preasfintei Treimi, când cereai să fii învrednicită a fi părtașă Pătimirilor Domnului, căci doreai să-ți primești sfârșitul prin nevoință mucenicească. Noi însă, văzând această dorință a ta neîndoită, cu bucurie cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a întărit pe tine: Aliluia!

Icosul 5

Ca un zid nezdruncinat ți-a fost rugăciunea cea neîncetată în lupta cu puterile întunericului, că deși vrăjmașul îți aducea deseori lenevire, tu cu rugăciunile tale îi stricai toate uneltirile, iar el fugea departe, neputând a se apropia de tine multă vreme, iar noi creștinii, văzând darul lui Dumnezeu care locuia întru tine, cu umilință grăim acestea:
Bucură-te, că ai strălucit ca o lumină în mijlocul întunericului;
Bucură-te, că ai fost stăpână peste patimile cele stricătoare de suflet;
Bucură-te, că le-ai stins pe ele cu ploaia rugăciunilor tale;
Bucură-te, că nevoințele tale nimeni nu le poate spune;
Bucură-te, ocrotitoarea și sprijinitoarea celor ce-ți poartă numele cu vrednicie;
Bucură-te, că nimeni nu rămâne fără ajutor din cei ce aleargă la tine cu credință;
Bucură-te, că ești grabnică ajutătoare celor nevoiași;
Bucură-te, că rugăciunile tale înaintea lui Dumnezeu nu rămân neascultate;
Bucură-te, ceea ce te înduri de cei asupriți;
Bucură-te, că nu te-ai înfricoșat de balaurul cel cu multe capete;
Bucură-te, că l-ai surpat pe el cu toată viclenia lui;
Bucură-te, că niciodată nu te-a putut supune voii lui;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Condacul 6

Văzându-se începătorul răutății biruit și călcat în picioare de către o tânără fecioară, se tânguia cu amar, neștiind ce să mai facă pentru a stârpi cu totul pe creștinii cei nevinovați, s-a folosit de sluga sa cea credincioasă împăratul Maximian, care a poruncit că oricine poate să omoare pe creștini fără teamă de judecată, neștiind necuratul că se osândește pe sine prin aceasta, iar noi, minunându-ne de iconomia lui Dumnezeu, Îi cântăm Lui: Aliluia!

Icosul 6

Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi, grăiește prorocul David, iar tu, frumoasă fecioară ai adus lui Dumnezeu această jertfă bineplăcută a nevoinței mucenicești, care te-a făcut strălucitoare ca și soarele în Împărăția lui Dumnezeu, pe care ai dorit-o cu tot sufletul tău, tu ajută-ne nouă cu rugăciunile tale cele bineprimite înaintea lui Hristos Dumnezeu, ca să-ți aducem laude ca acestea:
Bucură-te, că ai alergat spre mucenicie ca spre un ospăț mare;
Bucură-te, că dragostea ta a întrecut cu mult răutatea tiranului împărat;
Bucură-te, că ți-ai întors ochii de la deșertăciuni;
Bucură-te, că i-ai deschis doar pentru a vedea cele bune și folositoare;
Bucură-te, că ai fost afierosită lui Dumnezeu încă din pântecele maicii tale;
Bucură-te, că prin semnul Sfintei Cruci ai spulberat puterea vrăjmașilor;
Bucură-te, că ți-ai așteptat sfârșitul ca pe o zi de mare sărbătoare;
Bucură-te, fecioară de Dumnezeu înțelepțită;
Bucură-te, comoară de Dumnezeu păzită;
Bucură-te, că întocmai ca o albină ai adunat mierea dreptei credințe;
Bucură-te, că întunecimea închinării la idoli ai luminat-o cu învățăturile tale cele drepte;
Bucură-te, mireasa lui Hristos Dumnezeu cea înțeleaptă;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Condacul 7

Drumul vieții tale a fost scurt pe acest pământ, căci ți-a fost curmat de un ostaș întunecat cu închinarea idolească, deoarece nu ai vrut să te alături celor nebuni și spurcați la inimă și la minte, ci ai ales mai bine a muri creștină decât a trăi în păgânătate; pentru aceea noi, văzând curajul tău, cântăm lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul 7

Întreitele valuri ale lumii acesteia trecătoare care îneacă pe toți cei ce intră în ea nu te-au putut vătăma pe tine, care ți-ai pus nădejdea în Domnul Hristos, căci te-a păzit nevătămată, pentru aceea cu smerenie îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că toată viclenia lui Veliar ai vădit-o;
Bucură-te, că, deși a supus pe mulți, pe tine nu te-a putut supune;
Bucură-te, că gândirea ta era tot timpul la Ziditorul;
Bucură-te, că neclintită ți-a rămas hotărârea ta de a rămâne creștină;
Bucură-te, că inima ta era plină de dorul lui Hristos;
Bucură-te, că doreai să mori cât mai degrabă pentru a ajunge în Împărăția cerurilor;
Bucură-te, că heruvimii ți-au făcut cărare către Tronul Preasfintei Treimi;
Bucură-te, că serafimii și toate Puterile cerești s-au bucurat pentru tine;
Bucură-te, că ai fost rânduită în ceata fecioarelor celor înțelepte;
Bucură-te, că Hristos te-a răsplătit cu multe daruri pentru nevoința ta;
Bucură-te, că diadema frumuseții și a fecioriei ai luat;
Bucură-te, că în ceruri cu sfinții te veselești;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Condacul 8

Pământul s-a sfințit cu sângele tău, pe care ți l-ai vărsat pentru credința cea dreaptă în Hristos Dumnezeu, Cel ce Și-a vărsat sângele Său pentru noi și pentru a noastră mântuire, Căruia în vecii nesfârșiți Îi cântăm împreună cu tine: Aliluia!

Icosul 8

Suspinele tale s-au auzit la cer înaintea lui Dumnezeu, drept aceea, degrabă a împlinit cererea ta și te-a luat la Sine, spre a-L lăuda împreună cu îngerii, cu arhanghelii și cu toate Puterile cerești, drept aceea primește și de la noi nevrednicii aceste laude:
Bucură-te, că ai fost ca o mamă pentru sărmani;
Bucură-te, povățuitoarea orbilor;
Bucură-te, sprijinul și îmbărbătarea celor slabi la suflet;
Bucură-te, mijlocitoarea păcătoșilor către Dumnezeu;
Bucură-te, că demonii se izgonesc cu rugăciunile tale;
Bucură-te, folositoarea celor ce aleargă la mijlocirea ta;
Bucură-te, că ai oprit năvălirile demonilor celor cumpliți;
Bucură-te, că puterea lor s-a arătat înaintea ta ca praful în fața vântului;
Bucură-te, că și după moarte faci minuni;
Bucură-te, că ești ajutătoare celor ce se primejduiesc pe marea vieții acesteia;
Bucură-te, că alini durerile celor suferinzi;
Bucură-te, că întărești bătrânețile cele slabe;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Condacul 9

Tinerii de toate vârstele te laudă pe tine, Sfântă Muceniță Anisia, și cu dragoste și credință se închină chipului tău celui cinstit, deoarece cuvintele omenești nu pot să spună bărbăția sufletului de care ai dat dovadă, deși tânără fiind, pentru aceasta Îi cântăm Celui ce te-a întărit pe tine laudă de mulțumire: Aliluia!

Icosul 9

Ziua trecerii tale din această viață la cele veșnice ne amintește mereu de osârdia cu care ai mers pe urmele Mântuitorului nostru Iisus Hristos și ca o mielușea fără prihană ai urmat Păstorului celui Bun care te-a chemat în staulul oilor Sale care au ascultat de glasul Lui, iar noi, văzând iconomia Sa cea pentru noi și minunându-ne de ascultarea ta, îți zicem unele ca acestea:
Bucură-te, că nu te-ai înfricoșat să mărturisești pe Hristos Dumnezeu adevărat;
Bucură-te, că și El te-a mărturisit înaintea Tatălui și a îngerilor;
Bucură-te, că Evanghelia lui Hristos ai împlinit-o;
Bucură-te, că fără greutate ai purtat jugul cel bun;
Bucură-te, că sarcina cea ușoară cu veselie ai primit-o;
Bucură-te, că până la sfârșit ai suferit ispitele vieții;
Bucură-te, că mântuire ți-au pricinuit ție toate acestea;
Bucură-te, că în cer ți-ai agonisit plată faptelor și ostenelilor tale;
Bucură-te, că sfinții te-au primit în lăcașurile lor;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi sălășluită în sânul lui Avraam;
Bucură-te, că mare plată ai dobândit de la Hristos pentru nevoința ta;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a vedea pe Dumnezeu în ceruri;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Condacul 10

Prin viața ta cea pământească, ne-ai lăsat pildă de viețuire cu adevărat creștinească, arătându-ne că mântuirea se dobândește fără prea multă osteneală, dacă cerem ajutorul lui Dumnezeu, Care poate să ne mântuiască și Căruia Îi cântăm cântare de biruință: Aliluia!

Icosul 10

Pomenirea ta cea vrednică de laudă o prăznuim astăzi noi, credincioșii care te cinstim cu multă evlavie și bucurie, deoarece credem cu adevărat că mijlocești împreună cu Născătoarea de Dumnezeu și cu toți sfinții pentru izbăvirea noastră din cursele vrăjmașului cel pierzător de suflete și urâtorul de bine, iar noi păcătoșii nu ne pricepem ce să zicem, fără numai aceste laude:
Bucură-te, că cetele îngerilor s-au mirat de tăria ta;
Bucură-te, că te-au însoțit până la tronul Preasfintei Treimi;
Bucură-te, că demonii nu au avut cu ce să te învinuiască;
Bucură-te, că a fost rușinată viclenia lor;
Bucură-te, că nu ai fost amăgită de răutatea lor;
Bucură-te, că i-ai supus pe ei sub picioarele tale;
Bucură-te, că se tânguiau de pierderea ta;
Bucură-te, că ți-ai făcut scut nebiruit rugăciunea cea neîncetată;
Bucură-te, că ai frânt toate legăturile lor;
Bucură-te, că în lațurile lor s-au prins cei ce le-au făcut;
Bucură-te, că i-ai ocărât pe ei pentru îndrăzneala lor cea nerușinată;
Bucură-te, că Domnul a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Condacul 11

Cine a auzit vreodată ca o fecioară tânără să biruiască pe demonii cei cumpliți, care s-au oștit cu toții împotriva ei să o înșele cu diferite meșteșuguri născocite de răutatea lor, dar fecioara nu și-a plecat urechea la sfatul lor, ci ca o porumbiță fără prihană a zburat la Cel ce a zidit-o pe ea, Căruia acum Îi cântă în vecii nesfârșiți cântarea de biruință: Aliluia!

Icosul 11

Viețuind puțin timp pe pământ, ai plinit ani îndelungați, că deși ai avut trup de fecioară tânără, mintea și înțelepciunea ți-au fost ca a unui bătrân iscusit, căci ți-ai cheltuit viața cu folos, atât pentru tine cât și pentru semenii tăi, pentru aceasta noi, netrebnicii robii tăi, îți aducem laudele acestea:
Bucură-te, că înțelepciunea pe care o ai iubit ți-a fost călăuză în viață;
Bucură-te, că nu ai râvnit nimic din cele trupești;
Bucură-te, că dorirea ta ți-ai îndreptat-o spre Hristos Mirele tău;
Bucură-te, că n-ai părăsit calea cea îngustă și cu chinuri;
Bucură-te, că ai umblat pe ea fără șovăire;
Bucură-te, că ai dat mulțumire lui Dumnezeu pentru toate în viață;
Bucură-te, că ți-ai dus crucea ta cu față veselă;
Bucură-te, că ai rușinat pe ostașul care te silea pe tine la închinarea idolească;
Bucură-te, că ai socotit a fi mai înțelept lucru a cinsti pe Ziditor, iar nu zidirea;
Bucură-te, că haina botezului tău o ai păzit neîntinată;
Bucură-te, că ai avut dreapta socoteală întru toate;
Bucură-te, că sfântul înger păzitorul tău te-a păzit până la cea din urmă a ta suflare;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Condacul 12

Vremea sfârșitului nostru este aproape și vine moartea de care nimeni nu poate să scape, căci pământ suntem și în pământ vom merge cu toții; drept aceea cădem cu umilință înaintea ta, Sfântă Muceniță Anisia, care pentru numele lui Hristos ai pătimit și ți-ai vărsat sângele, pe Care roagă-L să ne dea vreme de pocăință și întoarcere la calea mântuirii mai înainte de sfârșit, ca să-I cântăm cântarea: Aliluia!

Icosul 12

Nimeni din cei legați cu poftele și cu patimile nu este vrednic a sluji Ziditorului nostru Dumnezeu, căci a sluji lui Dumnezeu este lucru mare și înfricoșat, însă tu, frumoasă fecioară de Dumnezeu purtătoare, te-ai dovedit a fi plină de râvnă dumnezeiască și ne-ai arătat cum se poate apropia cineva de Dumnezeu prin post, rugăciune și milostenie, iar noi, păcătoșii, nu ne pricepem cum să te lăudăm după vrednicie, ci îți aducem laude ca acestea:
Bucură-te, ceea ce cu îndârjire ai luptat împotriva răutății diavolești;
Bucură-te, că ești de aceeași râvnă cu apostolii;
Bucură-te, că te-ai încununat cu mucenicii;
Bucură-te, că dănțuiești cu cetele cuvioșilor;
Bucură-te, că plată de mărturisitoare ai luat;
Bucură-te, că ai viețuit îngerește în trup de lut;
Bucură-te, că te-ai asemănat Serafimilor în slăvirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că diavolii nu pot suferi numele tău;
Bucură-te, că i-ai izgonit ca pe niște neputincioși;
Bucură-te, că sfintele tale moaște izvorăsc minuni de tămăduiri;
Bucură-te, că oprești năvălirile demonilor întocmai ca o stavilă;
Bucură-te, că stârpești întunecimea idolească cea pierzătoare de suflete;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Condacul 13

O, prealăudată Muceniță Anisia, pururea pomenită, fii mijlocitoare pentru noi, păcătoșii, care alergăm la ajutorul și la folosința ta, cu care poți să ne ajuți nouă, celor ce ne aflăm în noianul patimilor lumești, ca, izbăvindu-ne cu rugăciunile tale, să-I cântăm, în Împărăția Sa cea cerească, lui Dumnezeu cântare de biruință: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori.

După aceasta se zice iarăși Icosul 1 și Condacul 1 pe care le găsiți mai jos.

Icosul 1

Cetatea Tesalonicului te are pe tine ocrotitoare, Sfântă Muceniță Anisia, căci având tu multe bogății, nu te-ai legat cu inima de ele, deși copil fiind, ci din fragedă vârstă ai cunoscut pe Hristos Dumnezeu adevărat, Căruia I-ai slujit cu toată osârdia, iar noi, văzând acestea, te lăudăm zicând:
Bucură-te, că părinții tăi ți-au împodobit sufletul cu virtuți creștinești;
Bucură-te, că ai fost hrănită cu învățăturile dreptei credințe;
Bucură-te, că în loc de lapte ai primit mai mult hrană duhovnicească;
Bucură-te, că înțelepciunea ți-a fost dascăl din pruncie;
Bucură-te, că pe aceasta ai iubit-o mai mult decât jocurile copilăriei;
Bucură-te, că buna-cuviință ți-ai arătat pe chipul tău, deși erai tânără cu vârsta;
Bucură-te, că adeseori udai pământul cu lacrimi în rugăciunile tale;
Bucură-te, că înțelegeai cu ușurință cele ce citeai din sfintele cărți;
Bucură-te, că frumusețile tale trupești le ascundeai stând în cămara ta;
Bucură-te, că te-ai ferit cu tot dinadinsul să fii pricină de sminteală;
Bucură-te, că erai nerăbdătoare să ajungi la lăcașurile cele cerești;
Bucură-te, că sufletul tău dorea să fie împreună cu Mirele cel ceresc;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Condacul 1

Veniți, toți iubitorii de prăznuiri, să încununăm cu laude pe ceea ce a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat și a surpat pe începătorul răutății care pe mulți i-a înșelat, abătându-i de la dreapta credință, iar noi, văzând biruințele ei, cu veselie să-i cântăm: Bucură-te Sfântă Muceniță Anisia, mult pătimitoare!

Sinaxar 30 Decembrie

 În această lună, în ziua a treizecea, pomenirea Sfintei Muceniţe Anisia cea din Tesalonic.

Sfânta Muceniţă Anisia era din Tesalonic şi a trăit pe vremea împăratului Maximian. A avut părinţi binecredincioşi şi cu multă avere. După moartea lor, sfânta ducea viaţă singuratică şi bineplăcea lui Dumnezeu prin viaţa şi faptele ei. Odată, pe când se ducea la biserică, după cum îi era obiceiul, a întâlnit pe drum un ostaş care se închina la idoli, care a apucat-o de mână târând-o spre altarele idoleşti. Sfânta se împotrivea, iar el o silea şi mai mult să jertfească demonilor. Când sfânta a mărturisit că e creştină, ostaşul s-a umplut de mânie, mai ales că sfânta îl scuipase în obraz; a scos sabia şi i-a înfipt-o în coastă. Şi aşa a primit de-a pururea pomenita muceniţă fericitul sfârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Teodora cea din Cezareea.

Cuvioasa Teodora a schimnicit în Mănăstirea Sfintei Ana, ce se cheamă Reghidion. A trăit pe vremea împăratului Leon, tatăl lui Constantin Copronim. Era de neam strălucit şi cinstit. Pe tatăl ei îl chema Teofil, cu dregătoria patrician, iar pe mama ei Teodora. Mama ei, vreme de mulţi ani, şi-a plâns sterpăciunea şi ruga pe Dumnezeu şi pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu să-i dăruiască un copil. Şi a primit har din cer. Iar harul l-a primit prin mijlocirea Sfintei şi dreptei Ana, maica Născătoarei de Dumnezeu. După ce s-a născut copila şi s-a făcut mai mare, a fost dusă în biserica Sfintei Ana şi primită în mănăstire ca un dar dumnezeiesc. Stareţa mănăstirii a crescut-o în frică de Dumnezeu şi a învăţat-o Sfintele Scripturi. Şi vieţuia bine, cinstita copilă. Dar vicleanul demon n-a suferit să fie călcat în picioare de o copilă. A îndemnat pe Leon împăratul, luptătorul împotriva lui Dumnezeu, să o dea de soţie fiului sau Hristofor, pe care-l făcuse cezar. A smuls-o deci cu sila şi cu tiranie din mănăstire şi a silit-o să vină la Constantinopol, s-a făcut nunta şi i s-a gătit camera de nuntă. Acesta a fost gândul lui Leon. Dar Dumnezeu, Ca altădată, a spăimântat pe egipteanul ce se pornise ca un turbat asupra Sarei, Dumnezeu, Care a făcut să fie biruit Tiridat de fecioara Ripsimia, Dumnezeu a păzit-o nepângărită şi pe aceasta de legătura cu logodnicul. Pe neaşteptate sciţii au pornit cu război împotriva imperiului în partea de apus a împărăţiei şi în grabă a fost trimis mirele să se împotrivească barbarilor. Mirele a căzut în cea dintâi bătălie. Când curata mieluşea Teodora a aflat, a luat, fără să ştie cineva, din palat, aur, argint, mărgăritare, haine scumpe, s-a suit într-o corabie şi s-a întors la mănăstire, bucurându-se şi mulţumind lui Dumnezeu. Când s-a aflat de fuga ei, al doilea fiu al celui cu numele de fiară, adică al lui Leon, s-a dus la mănăstire, dar a găsit-o tunsă călugăriţă şi îmbrăcată în haine zdrenţuite. Cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu a lăsat-o în pace. Şi aşa a aflat Cuvioasa Teodora tihna şi slobozenie deplină.

Atât de mult îşi chinuia trupul că i se vedeau prin piele încheieturile oaselor. Hrana ei era o bucată mică de pâine, la două sau trei zile şi altceva nimic. Avea o singură haină, şi aceasta de păr. Patul ei era acoperit pe deasupra cu o cergă de păr, iar pe dedesubt aşternute pietre; şi aşa dormea. De multe ori priveghea nopţi întregi. Şi nu s-a mulţumit numai cu aceste nevoinţe schimniceşti, ci şi-a legat trupul cu lanţuri de fier. Atât de mult i-au măcinat lanţurile mădularele, încât era plină de răni. Şi aşa strălucind vreme de foarte mulţi ani cu fel de fel de virtuţi, s-a mutat la viaţa cea fericită.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Fileter.

Lui Diocleţian care venise odată în Nicomidia i s-a vorbit despre un oarecare creştin cu numele Fileter. Împăratul a trimis îndată să-l aducă la el. Şi s-a minunat împăratul de înfăţişarea lui. Ca era sfântul mare de stat şi frumos la chip, iar părul capului şi al bărbii strălucea ca aurul. Aceasta l-a făcut pe împărat să-l numească zeu şi nu om, împăratul l-a întrebat; "Spune-mi, de unde eşti, care ţi-e numele şi meseria?". Sfântul i-a răspuns: "Sunt născut şi crescut în Nicomidia, fiu de prefect, de credinţă creştină, iar numele meu e Fileter".

Atunci împăratul l-a chemat alături de el şi-l linguşea. A început însă să rostească şi cuvinte de hulă împotriva Domnului nostru Iisus Hristos. Sfântul şi-a ridicat îndată privirile la cer şi a zis: "Să se îngrădească gura aceluia care spune hule împotriva Hristosului meu!".

Şi îndată s-a cutremurat pământul şi a tunat aşa de tare, că împăratul şi cei dimpreună cu el s-au spăimântat. Apoi a fost supus sfântul la chinuri pe care le-a îndurat cu seninătate. Ruşinat împăratul şi de frumuseţea lui şi de neamul lui, dar mai mult de minunile ce le-a făcut, l-a lăsat să meargă slobod unde va voi şi când va dori.

După Diocleţian, a împărăţit în Nicomidia Maximian. Dus înaintea lui şi mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat şi Făcător al lumii, sfântul a fost chinuit vreme îndelungată în chip cumplit. Dar sfântul îndura chinurile ca şi când altul ar fi fost chinuit. Când împăratul a văzut că nu-l poate birui deloc, l-a surghiunit în Priconison. Dus legat cu lanţuri, a făcut pe drum multe minuni: a izgonit demoni, a vindecat leproşi, a tămăduit orice boală, a doborât pe idolii de pe locurile lor înalte, numai cu cuvântul, şi i-a prefăcut în ţărână şi apă.

Ajuns legat în Niceea, s-a apropiat de un templu idolesc vestit şi îndată s-a prăbuşit templul din temelii. Pentru aceste minuni, mulţi au crezut în Hristos Au crezut şi au venit la Hristos şi căpetenia şi ostaşii cei împreună cu el.

Când a ajuns sfântul în părţile Sigrianei şi a săvârşit şi acolo multe minuni, locuitorii acelui loc i-au spus sfântului şi căpeteniei: "Este aici, aproape de noi, un om cu numele Eviot, un creştin, care a suferit pentru Hristos de la ighemon multe şi felurite chinuri. Dar el, ca un diamant, a rămas nevătămat şi face multe minuni".

Când Sfântul Fileter a auzit acestea, a voit să-l vadă. Pentru aceea îngerul Domnului s-a dus la fericitul Eviot şi i-a spus: "Ieşi puţin din chilia ta şi du-te în cutare loc, întru întâmpinarea lui Fileter, cel împreună cu tine mucenic".

Eviot a ieşit îndată şi s-a coborât din Muntele Sigrianei. Sfântul Fileter, îndrumat de un om din partea locului pe drumul ce ducea la Sfântul Eviot, s-a urcat în Muntele Sigrianei, împreună cu el era căpetenia şi cei şase ostaşi, care crezuseră şi se botezaseră şi voiau să fie cu el. Urcându-se ei în munte l-au văzut pe fericitul Eviot, coborându-se spre ei. Plin de mare bucurie s-au îmbrăţişat unii cu alţii şi s-au dus cu toţii la chilia Sfântului Eviot şi au rămas acolo. După şapte zile, fericitul Fileter a adormit somnul pe care îl dorea. S-a mutat la Hristos cel dorit, dându-şi în mâinile Lui sufletul. Fericitul Eviot i-a îngropat la chilia lui. Iar după unsprezece zile, căpetenia şi cei şase ostaşi au murit şi au fost înmormântaţi de fericitul Eviot alături de sfânt.

Viaţa Sfântului Eviot a fost scrisă mai sus în ziua de 18 a lunii acesteia (decembrie).

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor care au crezut în Hristos prin Sfântul Fileter, căpetenia, şi cei şase ostaşi, care în pace s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Leon, arhimandritul, care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna decembrie in 30 de zile: pomenirea Sfintei Mucenite Anisia, fecioara, din Tesalonic (+298).

    Aceasta a trait in zilele nelegiuitului imparat Maximian si era din Tesalonic, avand parinti cinsititori de Dumnezeu, de bun neam si instariti. Si, savarsindu-se ei, Sfanta a vandut toate avutiile sale si cerceta pe cei saraci. Si celor legati in temnite, pentru credinta, le da cele de trebuinta si, spalandu-le ranile, ca si celor bolnavi le slujea. Si, impartind toate, si-a tocmit o casa si lucra cu mainile, castigandu-si hrana si cele de trebuinta, intru sudoarea fetei sale. Si asa, petrecea in osteneli si nevointe, in post si privegheri, fiind ea, cu viata si cu fapta, placuta lui Dumnezeu. Deci, mergand ea la biserica, dupa obicei, iata unul din ostasii imparatesti, inchinatori la idoli, i-a iesit inainte si, apucand-o, o tragea spre capistea idolilor, unde se serba praznicul soarelui, si o silea sa jertfeasca dracilor. Si, marturisind ea pe Hristos, ostasul a dat sa-i smulga acoperamantul de pe cap, iar ea, impotrivindu-se cu barbatie, il scuipa in obraz. Si, maniindu-se, ostasul scoase sabia si o infipse in coastele ei, strapungand-o. Si asa fericita Mucenita si-a primit slavitul sfarsit.
 

    Intru aceasta zi, povestire din Limonar, despre un batran milostiv.

    Intr-o oarecare lavra a Perghiei, era un oarecare staret, sfant, neagonisitor si milostiv foarte si neavand nimic, fara numai o paine. Si, intr-una din zile, a venit un sarac la chilia lui, cerand milostenie, iar el, neavand nimic, afara de paine, pe aceea scotand-o, a dat-o saracului. Si saracul i-a grait lui: "Nu voiesc paine, ci hrana." Si staretul, vrand sa-i fie de folos, luandu-l de mana, l-a dus in chilia sa. Iar saracul nimic alt n-a aflat, fara numai hainele cu care staretul era imbracat. De o bunatate ca aceasta a staretului umilindu-se, saracul a deslegat saculetul sau si toate cate le avea le-a varsat in mijlocul chiliei si a zis: "Primeste acestea, bunule batran, ca eu de aiurea voi cere pentru mine, cele de trebuinta."
 

 

Intru aceasta zi, cuvant de invatatura al lui Eusebiu Pamfil, despre pocainta lui David.

    Natan acela, Proorocul, a vorbit in pilde cu David, din care invata si arata ca, dupa o mare cadere, i s-a intamplat lui David gresala aceea. Si cuvantul mai arata ca nu inaintea a tot norodul l-a mustrat pe el, cu, dupa ce a intrat, zice, fata cu dansul, iar nu de fata cu alti martori i-a grait. Iar David, nu numai ca si-a marturisit gresala sa, ci, s-a marturisit si oamenilor, celor de dupa dansul, scriind acel psalm cunoscut, cand a intrat el la Betseba, femeia lui Urie. Deci, intrand la dansul, Natan Proorocul i-a spus pentru care pricina a fost el lasat sa cada intr-o fapta rea ca aceea. Si anume, pentru cuvantul acela, pe care l-a zis intru sine asa: "Eu am zis, intru indestularea mea: Nu ma voi clinti in veac". (Ps. 29,5). Iar, dar, ca, inaltandu-se cu mintea, a grait un cuvant ca acesta, ca, adica, nu se va prabusi niciodata si va petrece neschimbat si fara de patima, intru indestularea lui. Greu cuvant si mandrie afara din cale. Pentru ca: "De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc" (Ps. 126,1). Deci, acestea si Apostolul, stiindu-le, n-a indraznit sa zica: "Nu ma voi clati in veac", ci se ingrijea, zicand: "Nu cumva, altora propovaduind, eu singur sa fiu nepriceput si nelamurit." Si ne invata: "Nimeni sa nu se laude, la oameni, ci cel ce se lauda intru Domnul sa se laude; Si celui ce i se pare ca sta, sa se pazeasca pe sine, ca sa nu cada."

    Sa intelegem dar, fratilor, cum David numai cu un cuvant, laudandu-se, a gresit. Pentru aceea si diavolul i-a intins lui cursa, ca, adica, sa greseasca cu Betseba. Dar, inaltandu-se, s-a smerit si a postit. Cu atat mai mult ni se cade noua, fratilor, sa ne smerim inaintea lui Dumnezeu si sa nu ne intaltam cu marire desarta. Sa ne aducem aminte de cei flamanzi, care umbla in saracie, cum se zbuciuma, cum se chinuiesc cu gerul, cu viforul, cu foamea si se lupta cu golatatea, uneori nici acoperamant avand, iar de noi sunt trecuti cu vederea. Deci, de voim sa ne facem noua insine pe Dumnezeu, milostiv, sa aducem in casele noastre pe unii ca acestia, sa aratam spre dansii dragoste mare si sa nu-i desnadajduim de a lor mantuire, ca, printr-insii, sa castigam si noi mila in ziua judecatii Domnului nostru Iisus Hristos. Caruia se cuvine slava acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 

Acatistul Sfantului Apostol Iuda Tadeul | Minuni

Sfantul Apostol Iuda Tadeu

Sfantul Apostol Iuda Tadeu

Sfantul Apostol Iuda Tadeu, ruda Domnului
grabnic ajutător al celor fără speranță,
ajutător în situații aparent imposibile, fără ieşire, disperate
(19 iunie)

[… Mai întâi sunt rugăciunile începătoare …]

Troparul

Al lui Hristos frate şi mucenic tare, ştiindu-te pe tine, Sfinte Iuda, cu sfinţenie te lăudăm pe tine, cel ce ai călcat înşelăciunea şi credinţa ai păzit. Pentru aceasta astăzi preasfântă pomenirea ta prăznuind, dezlegare de păcate cu rugăciunile tale luăm.

Slavă …, [… se citește din nou troparul …], Și acum …, a Născătoarei

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-se întru unire neamestecată și crucea de bună voie pentru noi luând, prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

Condacul I

Mult-smeritului Apostol şi rudă a Domnului nostru Iisus Hristos, Iuda Tadeul, lauda mucenicilor, grabnic ajutător al celor deznădăjduiţi, să-i cântăm cu bucurie: Mare este Dumnezeu întru tine, Sfinte Apostole Tadeu al Galileii!

Icosul I

Ai fost născut, o, Sfinte Apostole, în Nazaretul Galileii, fiind unul dintre cei patru fii ai Sfântului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria: Iuda, Iacov, Iosie şi Simon. Şi tot ca şi fraţii tăi, la început nu credeai în El. Apoi, înţelegându-ţi greşeala, ai devenit unul dintre cei doisprezece apostoli ai Mantuitorului şi te numeai cu smerenie ,,Iuda, sluga lui Hristos şi fratele lui Iacov”. Pentru aceasta, o, sfinte Iuda Tadeu, trimite-mi ajutor spre a cinsti sfântă apostolia ta:
Bucură-te, învăţătorul smereniei;
Bucură-te, îndreptătorul mândriei;
Bucură-te, dascălul pocăinţei;
Bucură-te, stâlpul credinţei;
Bucură-te, înţelept slujitor al lui Hristos;
Bucură-te, că ascultarea ţi-a adus folos;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al II-lea

Spre a evita confuzia cu un alt Iuda, Sfantul Evanghelist Matei te-a numit cu înţelepciune Tadeu, ce se tâlcuieşte ,,lăudător” şi ,,mărturisitor” sau ,,sânii laptelui”. Te-a mai numit şi Levi, arătând astfel râvna şi vitejia ta în lupta pentru Mântuitorul nostru, după ce te-ai încredinţat că Iisus este Mesia. Iar alţii, numindu-te Varsava, ce se tâlcuieşte ,,fiul întoarcerii”, au arătat astfel imensa ta pocăinţă, credinţă şi dragoste, pentru care Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al II-lea

Spre tine năzuim, aşadar, cu încredere, o sfinte apostole Iuda-Tadeu-Levi, şi te chemăm în rugăciunile noastre. Apără-ne ca un leu de patimile sufleteşti şi trupeşti, ajută-ne sa înţelegem şi să împlinim cuvintele Sfintei Evanghelii, ajută-ne să mărturisim şi noi cu vorba, cu fapta şi cu gândul dreapta credinţă, spre slava lui Dumnezeu şi ajutorul aproapelui, pe noi, cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, râvnă aprinsă;
Bucură-te, comoară necuprinsă;
Bucură-te, mărturisitor înflăcărat;
Bucură-te, luptător avântat;
Bucură-te, biruinţă a patimilor;
Bucură-te, bucuria îngerilor;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al III-lea

În tinereţe, ai arătat mai întâi şi neiubire faţă de Hristos, nevrând ca din averea maicii tale sa I se facă parte şi Lui. Ţi-ai pus apoi sufletul pentru Hristos, devenind apostolul Lui, dându-ne astfel exemplu de pocăinţă, de smerenie de credinţă şi de iubire. Voiai cu înflăcărare ca toată lumea să-L cunoască pe Hristos, să creadă în El, să-L iubească, să se mântuiască şi să cânte în veci: Aliluia!

Icosul al III-lea

La tine alergăm, o, sfinte Apostole Iuda Tadeu, ca la unul care înţelegi înşelarea diavolească prin ură şi prin necredinţă, să ne vindeci de patimi şi pe noi şi pe apropiaţii noştri, ai celor ce-ţi cântăm:
Bucură-te, dragoste nemăsurată;
Bucură-te, evanghelie întrupată;
Bucură-te, învăţătorul recunoştinţei;
Bucură-te, dascălul nevoinţei;
Bucură-te, cel ales şi încercat;
Bucură-te, al Preasfintei Treimi slujitor devotat;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al IV-lea

După Înălţarea Domnului, ai propovăduit, Sfinte, Apostole, Evanghelia, mai întâi în Iudeea, în Galileea, în Samaria şi în Idumeea. Apoi ai mers în Arabia, în Siria, în Mesopotamia şi în Edesa, cetatea lui Avgar, unde ai desăvârşit lucrarea începută de către un alt sfânt cu numele Tadeu, unul din cei şaptezeci de apostoli, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al IV-lea

Ai binevestit apoi cuvântul lui Dumnezeu şi în Persia, unde ai scris în limba greacă o epistolă către toţi credincioşii, scurtă, plină de învăţături folositoare despre taina Preasfintei Treimi şi a întrupării lui Hristos, despre deosebirea îngerilor buni de cei răi, despre Înfricoşata Judecată. Ne-ai sfătuit apoi să fugim de necurăţiile păcatelor trupeşti, de huliri, de mândrie, de neascultare, de invidie, de urâciune, de meşteşugiri şi de vicleşuguri. Ne-ai îndemnat apoi ca fiecare să fim statornici în propria chemare în credinţă, în rugăciune şi în dragoste. Ne-ai învăţat apoi să ne îngrijim de întoarcerea celor rătăciţi la adevărata credinţă şi să ne păzim de eretici, a căror pierzare o considerai asemenea cu cea a sodomitenilor. Ne-ai îndemnat apoi ca, pe lângă dreapta credinţă, să avem fapte bune cuviincioase chemării şi vrednice de mântuire, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că în puţine cuvinte ai spus lucruri mari;
Bucură-te, povăţuitorul celor slabi şi ai celor tari;
Bucură-te, aprig luptător împotriva păcatului;
Bucură-te, cel ce ne ocroteşti de chinurile iadului;
Bucură-te, apărător al valorilor creştine;
Bucură-te, cinstitor al rânduielii divine;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al V-lea

Nu cunoaştem mulţimea durerilor şi a ostenelilor tale, Apostole Sfinte, în timp ce L-ai propovăduit pe Hristos. Ştim, însă, că ai botezat şi ai încredinţat prin minuni popoarele, povăţuindu-le la mântuire. Iar credincioşii ajutaţi prin rugăciunile tale Îi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al V-lea

Îndrăznim, Sfinte Apostole Iuda Tadeu, la milostivirea ta. L-am supărat pe Dumnezeu prin faptele noastre de ocară şi suferim din cauza păcatelor noastre. Mijloceşte ajutor după voia lui Dumnezeu, pentru sufletele şi trupurile noastre ce zac în suferinţe sufleteşti şi trupeşti. Credem că tu acelaşi eşti acum ca şi atunci şi poţi să mângâi pe cei întristaţi ori deznădajduiţi ajutându-i în situaţii ce par a nu avea rezolvări, spre slava Preasfintei Treimi. Tu eşti cel care ştii că deznădejdea este cel mai mare păcat în care necuratul caută să ne arunce. Ajută-ne să stăruim în rugăciune pe noi, cei întristaţi, şi să înţelegem rostul suferinţei sau să ne izbăvim de aceasta pentru a nu cădea în deznădejde. Ajută-ne să ne purtăm crucea şi să răspundem chemării lui Hristos pe noi, cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, doctor al trupului;
Bucură-te, vindecător al sufletului;
Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, apărarea celor asupriţi;
Bucură-te, dascăl al virtuţii;
Bucură-te, mustrarea necredinţei;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al VI-lea

Te-ai dus apoi prin părţile Araratului, unde ai întors mulţime de popor de la înşelăciunea diavolească la Hristos. Ai fost prins, însă, de închinătorii la idoli şi, după îndelungate chinuri, ai fost spânzurat pe lemn în chip de cruce şi străpuns cu săgeţi de către cei necredincioşi. Şi astfel ai trecut la Hristos Dumnezeu, unde cânţi împreună cu toti sfinţii Lui: Aliluia!

Icosul al VI-lea

Sfinte Apostole Iuda Tadeu, slăvim mucenicia ta şi te rugăm să mijloceşti pentru noi dobândirea înţelepciunii, pentru a şti când ne este de folos răbdarea suferinţei şi când trebuie să-l rugăm pe Dumnezeu să ne izbăvească de aceasta. Ajută-ne să dobândim tăria mărturisirii credinţei în aceste vremuri de cernere! Ajută-ne să vieţuim după voia lui Dumnezeu, apărând poruncile divine şi credinţa ortodoxă pentru care te-ai adus jertfă vie pe tine însuţi, pe noi, cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, slugă bună ce roade multe ai adus;
Bucură-te, frate după duh al lui Iisus;
Bucură-te, că voia Lui ai împlinit;
Bucură-te, că, la fel ca El, în chip de cruce, pe lemn ai fost răstignit;
Bucură-te, mucenic ce multe chinuri ai răbdat;
Bucură-te, cel cu veşnica slavă încununat;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al VII-lea

Vestea minunilor tale s-a transmis peste timp din neam în neam şi, astfel, mulţi aleargă la tine atunci când se află în situaţii disperate. Tu pe toţi îi mângâi şi îi indemni să-L cinstească pe Dumnezeu cântându-I: Aliluia!

Icosul al VII-lea

La tine alergăm şi noi cei luptaţi de patimile noastre şi ale altor oameni, prin gânduri necurate, prin necazuri îngăduite de Dumnezeu pentru păcatele noastre, prin boli şi prin ispite.
Bucură-te, alungarea demonilor;
Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;
Bucură-te, împăcarea celor despărţiţi;
Bucură-te, mângâierea celor asupriţi;
Bucură-te, mustrarea asupritorilor;
Bucură-te, liniştea rugătorilor;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al VIII-lea

Multe sunt mărturiile credincioşilor care au apelat la ajutorul tău în situaţii disperate. Fiecare mărturie reprezintă încă o dovadă că apostolia ta continuă şi în zilele noastre, căci, odată cu ajutorul tău, îi îndemni pe toţi cei ce ţi se roagă să se pocăiască şi să-I cânte Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al VIII-lea

Te rugăm, sfinte Apostole Iuda Tadeu, cercetează vieţile noastre şi vezi dacă ne aflăm pe drumul mântuirii şi dacă voia noastră corespunde cu voia lui Dumnezeu. Ajută-ne cum ştii şi cum poţi. Pe cei în vârstă, ajută-i să fie exemple bune pentru cei tineri. Pe cei tineri, ajută-i să fie bucurie părinţilor. Pe cei neînţelepţi, ajută-i să devină înţelepţi. Pe cei necredincioşi, ajută-i să devină credincioşi. Pe cei aflaţi în situaţii disperate, ajută-i să dobândească rugăciune, spovedanie, împărtăşanie, izbăvirea de chinurile veşnice, fericire cerească, înţelepciune, cugetarea la patimile lui Hristos, răbdare, recunoştinţă pentru darurile deja primite, smerenie, credinţă, nădejde, dragoste, ocrotire, ajutor şi folos duhovnicesc. Cercetează-ne şi pe noi, cei ce-ţi cântăm:
Bucură-te, apărătorul cauzelor ce par a fi pierdute.
Bucură-te, ocrotitorul celor aflaţi în examene;
Bucură-te, cel ce îi ajuţi pe cei din închisori;
Bucură-te, vindecătorul celor bolnavi;
Bucură-te, că aduci linişte în sufletele întristate;
Bucură-te, ajutorul celor aflaţi în felurite necazuri;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al IX-lea

Ai fost închipuit de pictor cu o icoană a Domnului nostru Iisus Hristos pe piept, pentru a arăta râvna ta sfântă, şi cu o săgeată, spre mărturie a pătimirii tale, căci ai fost străpuns cu săgeţi de către cei necredincioşii care nu ştiau să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al IX-lea

O, Sfinte Apostole Iuda Tadeu, ajută-ne să sporim în credinţă, nădejde, dragoste, smerenie, curăţie, milostenie, cumpătare, blândeţe, îndelungă răbdare şi hărnicie. Ajută-ne să ne vindecăm de mânie, mândrie, zgârcenie, lăcomie, desfrânare, invidie, lene, vrăjitorie şi avorturi.
Bucură-te, nădejde sfântă;
Bucură-te, chemare neabătută;
Bucură-te, chip al smereniei;
Bucură-te, sălaş al evlaviei;
Bucură-te, Levi, leu al rugăciunii;
Bucură-te, Tadeu, izvor al înţelepciunii;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al X-lea

Din pricina dispreţului pentru fapta lui Iuda Iscarioteanul, mulţi preferau să te numească Levi sau Tadeu. Însă tu ţi-ai sfinţit numele în smerenie, cântând mereu lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al X-lea

Roagă-te şi pentru noi, Preasfintei Treimi, Sfinte Iuda Tadeu, să ne dăruiscă Pogorârea Duhului Sfânt, darurile Preasfântului Duh şi rugăciunea în Duh şi în Adevăr, nouă, celor ce-ţi cântăm:
Bucură-te, următor credincios al lui Hristos;
Bucură-te, că asculţi şi înveţi cele ce sunt de folos;
Bucură-te, că ne înveţi să iertăm pentru a fi iertaţi;
Bucură-te, că ne ajuţi să-I fim lui Iisus prieteni şi fraţi;
Bucură-te, în via lui Hristos lucrător neobosit;
Bucură-te, mare apărător al creştinului oropsit;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al XI-lea

Slăvim pe Preasfânta Treime, căci prin întruparea şi jertfa pe Cruce a Mântuitorului, a făcut posibilă calea spre îndumnezeire. O cinstim pe Preasfânta Fecioară Maria care îi ajută pe creştini în încercările lor. Îi cinstim pe toți sfinţii şi îngerii alături de care mijloceşti pentru noi şi-I cânți lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al XI-lea

Cinstim pomenirea ta, Sfinte Apostole Iuda Tadeu, şi te rugăm să mijloceşti ajutor de la Dumnezeu nouă, celor care îţi cântăm:
Bucură-te, slăvindu-L pe Dumnezeu;
Bucură-te, rugându-te pentru sufletul meu;
Bucură-te, mijlocitorul mântuirii mele;
Bucură-te, apărătorul meu în ispite grele;
Bucură-te, chipul milosteniei;
Bucură-te, înfăţişarea smereniei;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al XII-lea

Cu ce cuvinte vom lăuda viaţa ta smerită, râvna ta înflăcărată şi dragostea-ţi nemăsurată pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos? Cu ce cuvinte vom lăuda minunile tale preaslăvite prin care îi binecuvântezi pe cei care te cinstesc? Negăsind cuvinte pe măsură, Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate şi-I cântăm împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al XII-lea

Sfinte Apostole Iuda Tadeu, Îi mulţumim Preasfintei Treimi pentru ajutorul dat creştinilor prin mijlocirile tale şi ne rugăm ca şi de acum încolo să ne ajute şi pe noi să ne bucurăm de milostivirea Sa, pentru rugăciunile tale.
Bucură-te, izgonitorul tristeţii;
Bucură-te, aducătorul blândeţii;
Bucură-te, împăcarea celor învrăjbiţi;
Bucură-te, salvare a celor năpăstuiţi;
Bucură-te, lauda apostoliei;
Bucură-te, aflătorul bucuriei;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul al XIII-lea

O, sfinte Apostole şi mucenice Iuda Tadeu, cel care ai dobândit atâta iubire pentru Mântuitorul nostru încât viaţa ta I-ai adus prinos, primeşte această rugăciune şi te roagă pentru apărarea noastră de Antihrist, de demoni şi de duşmani. Ajută-ne în necazurile şi în ispitele ce ne vin de la lume, de la trup si de la necuratul. Mijloceşte înţelepciune tuturor conducătorilor lumeşti și bisericeşti pentru a ne conduce pe căile mântuirii! Ajută-ne să trecem netulburați prin vămile văzduhului, ca, mântuiţi fiind, să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

[… Acest condac se zice de trei ori, apoi se citesc Icosul I şi Condacul I … ]

Icosul I

Ai fost născut, o, Sfinte Apostole, în Nazaretul Galileii, fiind unul dintre cei patru fii ai Sfântului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria: Iuda, Iacov, Iosie şi Simon. Şi tot ca şi fraţii tăi, la început nu credeai în El. Apoi, înţelegându-ţi greşeala, ai devenit unul dintre cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului şi te numeai cu smerenie ,,Iuda, sluga lui Hristos şi fratele lui Iacov”. Pentru aceasta, o, sfinte Iuda Tadeu, trimite-mi ajutor spre a cinsti sfântă apostolia ta:
Bucură-te, învăţătorul smereniei;
Bucură-te, îndreptătorul mândriei;
Bucură-te, dascălul pocăinţei;
Bucură-te, stâlpul credinţei;
Bucură-te, înţelept slujitor al lui Hristos;
Bucură-te, că ascultarea ţi-a adus folos;
Bucură-te, Sfinte Tadeu al Galileii, mare Apostol al lui Hristos!

Condacul I

Mult-smeritului Apostol şi rudă a Domnului nostru Iisus Hristos, Iuda Tadeul, lauda mucenicilor, grabnic ajutător al celor deznădăjduiţi, să-i cântăm cu bucurie: Mare este Dumnezeu întru tine, Sfinte Apostole Tadeu al Galileii!

[… Apoi rugăciunile …]
(Rugăciunile către Sfântul Apostol Iuda TADEUL se citesc și pe 29 decembrie pentru împlinirea dorințelor imposibile!)

Prima rugăciune către Sfântul Apostol Iuda Tadeu

Sfinte apostol Iuda Tadeu, eu, (… aici se spune numele), mă încredinţez îngrijirii tale. Roagă-te pentru mine; ajută-mă să-mi amintesc că nu sunt singur în strădaniile mele. Te rog, fii alături de mine şi roagă-l pe Dumnezeu să-mi trimită speranţă în mâhnire, curaj în frică şi vindecare în timpul tuturor încercărilor. Te rog, cere-I Domnului nostru iubitor să-mi dea harul să accept orice îmi oferă viaţa şi să-mi susţină credinţa în puterea Sa vindecătoare.

Îţi mulţumesc, Sfinte Iuda Tadeu, pentru speranţa pe care o dai tuturor celor care cred şi ajută-mă, te rog, să ofer şi altora acest dar al speranţei. După voia lui Dumnezeu, Amin.

A doua Rugăciune către Sfântul Apostol Iuda Tadeu, ruda Domnului

O, Sfinte Iuda Tadeu, rudă a Domnului nostru Iisus Hristos, apostol și martir glorios, strălucit în virtuți și puternic în minuni, credincios și grabnic ajutător al celor care te cinstesc și se încred în tine, privește cu ochi milostivi la cel ce astăzi aleargă la tine și cere mijlocirea ta.
Tu ai dobândit de la Dumnezeu darul de a ajuta îndeosebi pe acei care au pierdut aproape orice speranță și se află în pragul disperării.
Privește, deci, la mine și vezi în ce strâmtorare mă aflu. Viața mea este o viață de suferință. Zilele mele sunt pline de durere și necaz, sufletul meu este o mare amărăciune.
Cărările mele sunt pline de suspine și lacrimi și griji mistuitoare care îmi macină toată puterea de viață.
Neliniștea, disperarea și lipsa de încredere în ajutorul de sus îmi copleșesc de multe ori sufletul, astfel încât mi se pare că mila dumnezeiască m-ar fi părăsit. Atunci sufletul meu se umple de întuneric, credința se clatină, inima mea slăbește și disperarea se furișează în suflet vrând să se facă stăpână peste mine, O, Sfinte Iuda Tadeu, tu nu mă poți lăsa în starea aceasta. La tine alerg, pe tine te rog, ajută-mi. Ascultă, te rog, rugămintea mea! Nu mă voi depărta de tine până când nu mă vei asculta. Grăbește-te și vino-mi te rog în ajutor și nu mă lăsa, ca încrederea mea în tine să nu fie rușinată. Fie ca prin mijlocirea ta să se prea-mărească și întru mine nesfârșita milostivire a lui Dumnezeu. Ascultă-mi rugăciunea mai ales în necazul meu cel mare pe care îl am acum și dă-mi grabnicul tău ajutor în (… aici se mărturisește necazul).
Nu lăsa ca sufletul meu să rămână zdrobit de aceasta lovitură a durerii și să cadă în disperare. Ascultă-mă o, Sfinte Iuda Tadeu, împlinește-mi rugămintea și eu îți voi fi recunoscător în toate zilele mele. Te voi cinsti ca pe cel mai de seama ajutător al meu.
Voi mulțumi lui Dumnezeu pentru mijlocirea ta și voi răspândi pe cât îmi va sta în putere cinstirea ta între oameni. Amin.