Cu cât îmbătrânești...

 

Cu cât îmbătrânești, cu atât îți dorești mai mulți pantofi comozi.

Cu cât îmbătrânești, cu atât tânjești mai mult după prezențe pozitive.

Cu cât îmbătrânești, cu atât mănânci mai sănătos, eviți alcoolul și mergi mai mult.

Cu cât îmbătrânești, cu atât devii mai selectiv, cu oameni și lucruri.

Cu cât îmbătrânești, cu atât umpli mai puțin singurătatea cu prezențe de prisos.

Cu cât îmbătrânești, cu atât înveți mai mult când să taci, când să vorbești și când să ignori.

Cu cât îmbătrânești, cu atât reacționezi mai puțin impulsiv și cu atât alegi să ignori mai des.

Cu cât îmbătrânești, cu atât dai mai multă importanță lucrurilor care contează cu adevărat.

Cu cât îmbătrânești, cu atât iubești mai puțin discuțiile inutile, conflictele și provocările.

Cu cât îmbătrânești, cu atât vrei mai mult simplitate, să nu-ți mai faci griji pentru orice și să trăiești prezentul.

Cu cât îmbătrânești, cu atât înveți să te iubești mai mult și să te bucuri de liniște și pace.

SFÂNTA MUCENIŢĂ EUFRASIA

 

Bucură-te, Sfântă Eufrasia, lauda fecioarelor!

Aceasta a fost din cetatea Nicomidia, în vremea împărăţiei lui Maximian (286-305) şi era de neam vestit, frumoasă la chip, cu bune obiceiuri şi credincioasă roabă a lui Hristos. Fiind prinsă de închinătorii de idoli, a fost silită să aducă jertfă diavolilor, dar nesupunîndu-se, o bătură cumplit, iar ea a răbdat cu bărbăţie; apoi a fost dată spre nelegiuire unui om barbar, care luând-o, a dus-o în casa sa; ea neîncetat se rugă cu mintea Celui preacurat, adică Mirelui său, Domnul Hristos, ca să-i păzească fecioria.

    Când bărbatul s-a închis cu dânsa în cămară, sfânta l-a rugat să o aştepte puţin, făgăduindu-i să-i dea o buruiană, pe care dacă o va purta cu sine, nu-l va atinge nici o armă a potrivnicilor – pentru că se zicea că este fermecătoare; iar barbarul i-a zis: „Pe urmă îmi vei da buruiana aceea”. Înţeleapta fecioară răspunse: „Nu este cu putinţă să fie smulsă buruiana aceea de către femei, ci numai de fecioare nenuntite, pentru că de nu va fi arătată de fecioară curată, apoi nimic nu lucrează”. Şi a lăsat-o barbarul până ce-i va arăta acea buruiană; atunci sfânta ducându-se în grădină şi adunând nişte buruieni, pe care le-a găsit acolo, i le-a adus. El i-a zis: „Cum voi şti că sunt adevărate cele spuse de tine?” Ea şi-a pus buruienile pe grumajii săi şi i-a zis lui: „Ia o sabie ascuţită şi, repezind-o tare cu amândouă mâinile, loveşte în grumajii mei cât vei putea şi, din aceasta vei vedea că nimic nu mă va vătăma sabia ta”.

    El, crezând cuvintele ei, a luat sabia şi a dus-o la capul sfintei fecioare; apoi, repezind-o tare, i-a tăiat cinstitul ei cap. Atunci, cunoscând că a fost batjocorit de dânsa, scrâşnea din dinţi; dar ce folos, pentru că înţeleapta fecioară s-a dus curată către Mirele său Hristos, lăsând minunat model de întreagă înţelepciune, voind mai bine să moară, decât să-şi piardă fecioria.

Acatistul Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Viață fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălășlui în pământul celor blânzi, împreună cu cetele fericiților, Macarie, purtătorule de Dumnezeu, iar locuind în pustiu ca într-o cetate, ai primit de la Hristos harul minunilor. Pentru aceasta te cinstim: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Icosul 1

De fel din Egipt și de un nume cu Sfinții strămoși Avraam și Sarra, părinții tăi și-au înfrumusețat viața cu înfrânarea și cu postul, cu rugăciunile și privegherea, cu milosteniile și cu multe alte fapte bune. Iar neroditori fiind, se depărtaseră de traiul însoțirii, însă cu duhul erau tot uniți. Pentru aceasta întreita rază a dragostei Sfintei Treimi o au găzduit în inimile lor, și însuși Sfântul Patriarh Avraam le-a vestit în vedenie dezlegarea nerodirii prin fericitul rod ce avea să fie lumină lumii:
Bucură-te, cu tatăl tău, preotul Avraam, de bucuria vederii sfântului patriarh;
Bucură-te, că răpindu-li-se averile, părinții tăi au nădăjduit în Domnul;
Bucură-te, că au fost mângâiați de dumnezeiasca lumină a bunei-vestiri;
Bucură-te, că nu au zăbovit în a urma voii Domnului;
Bucură-te, că s-au mutat după dumnezeiasca rânduială lângă pustia în care aveai să-I slujești Lui;
Bucură-te, că tatăl tău a fost ridicat din boala cea de moarte cu mână tare;
Bucură-te, că îngerul lui Dumnezeu i-a vestit mila și binecuvântarea de sus;
Bucură-te, că lăcaș Sfântului Duh te-a numit;
Bucură-te, că numele fericirii ți-a dăruit;
Bucură-te, că viețuirea îngerească, roditoare a mântuirii multora, ți-a zugrăvit;
Bucură-te, că părinții tăi au mulțumit Domnului cu bucurie și cutremur;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 2-lea

Zămislit de părinții tăi la bătrânețile lor, ai alergat, fericite, cu dor dumnezeiesc, la izvorul cunoștinței de Dumnezeu. Și deprinzând Sfintele Scripturi, neobosit umblai pe cărările înțelepciunii, iar în inimă păzeai nestinsă lumina sfintei cântări de: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cu viața cea fericită, ca și cu o neîntinată mireasă, doreai să te însoțești. Iar când părinții tăi, uitând de îngereasca sfătuire, te-au silit spre însoțire cu femeie, te-ai înălțat ca o pasăre peste cursa vânătorilor. Așa ai putut împlini și voia părintească, dar și păzi nestricată fecioria trupului și sufletului, pe care le închinasei lui Dumnezeu:
Bucură-te, că în strâmtorare ochii sufletului la Dumnezeu i-ai ridicat;
Bucură-te, că El a pus sfat bun în inima ta;
Bucură-te, că ai împlinit voia Lui cu nădejde neclintită;
Bucură-te, că prefăcându-te bolnav, după ospățul de nuntă ai ieșit și ai alergat spre ajutorul de sus;
Bucură-te, că așa ți-ai păzit fecioria cea închinată Domnului;
Bucură-te, că ai mers în muntele Nitriei și în vis ai văzut un bărbat minunat, strălucind ca lumina;
Bucură-te, că el ți-a arătat pustiul unde aveai să te sălășluiești;
Bucură-te, că la întoarcerea acasă, mireasa ta a trecut la Domnul întru feciorie curată;
Bucură-te, smerire de sine prin gândul la moarte;
Bucură-te, negrijă de cele pământești și încredințare de sine lui Dumnezeu;
Bucură-te, că și părinții tăi s-au bucurat de curăția vieții tale;
Bucură-te, că le-ai slujit cu dragoste și osârdie până la moarte;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 3-lea

Ai căutat, fericite Macarie, cu râvnă, un sfânt călăuzitor pe calea mântuirii și pururea te rugai lui Dumnezeu pentru aceasta. Iar într-o zi, de praznicul unuia dintre sfinți, când pregăteai prânzul, mai ales pentru cei săraci și scăpătați, ai văzut în biserică un monah, venit pentru împărtășirea cu Sfintele Taine, și ai cunoscut chipul vieții celei îmbunătățite. Drept aceea l-ai chemat după slujbă la ospăț și, luându-l de-o parte, l-ai rugat să primească să-ți fie sfetnic bun în viață, ca împreună să-I cântați lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

A doua zi ai alergat la bătrânul monah, care ți-a primit mărturisirea și tainele inimii, după care te-a povățuit îndelung. Iar seara, pe când te odihneai, și-a ridicat mintea în rugăciune spre Dumnezeu și a văzut în vedenie un sobor de monahi cu chipuri albe și aripi care te îndemnau spre dumnezeiasca trezvie și râvnă în slujba lui Dumnezeu:
Bucură-te, că, prin povățuitorul tău, Hristos te-a chemat spre mântuirea multora;
Bucură-te, că printr-însul ai primit îngereasca chemare;
Bucură-te, că te-a grăbit spre cele plăcute Domnului;
Bucură-te, că te-a învățat multe despre rugăciune, priveghere și post;
Bucură-te, că întors acasă, ai împărțit toate ale tale săracilor;
Bucură-te, că ai îmbrățișat sărăcia de bunăvoie și ai urmat lui Hristos;
Bucură-te, că în mâinile sfântului bătrân ți-ai lepădat voia;
Bucură-te, că el a primit-o și a slujit-o cu dragoste înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-a învățat lucrul mâinilor spre așezarea duhovnicească;
Bucură-te, că ți-a făcut chilie nu departe de dânsul și te-a îngrădit cu porunci de suflet ziditoare;
Bucură-te, că te-a născut la viața îngerească binecuvântată;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 4-lea

Ai sporit, Sfinte Macarie, în legea Domnului, prin alergarea pe calea cea strâmtă a vieții monahicești, încât episcopul locului, aflând despre viețuirea ta fericită te-a făcut cleric cu de-a sila, deși erai încă tânăr. Dar tu după o vreme ai fugit de acolo, căci ardeai de dorul liniștii celei după Dumnezeu, întru care neîncetat să-I cânți: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Întru lucrul mâinilor și rugăciune neîncetată a inimii te-ai întărit, fericite, îngrădindu-te cu Crucea Domnului în războiul de gânduri, năluciri și înfricoșate năvăliri pe care diavolul ți l-a ridicat împotrivă. Și cum, pătruns de frica cuviincioasă și dragostea de Dumnezeu, întru nimic socoteai meșteșugirile lui, a ridicat peste tine război prin oameni, făcând pe o tânără ce luase în pântece din desfrânare să arunce asupra ta păcatul cel cumplit:
Bucură-te, priveghere neîncetată cu duhul;
Bucură-te, înstrăinare de tulburările lumii;
Bucură-te, că ai fost învinuit și ocărât pe nedrept;
Bucură-te, că ai fost târât prin sat cu negrăită batjocură;
Bucură-te, că ai fost tras de păr și călcat cu picioarele;
Bucură-te, că ai fost bătut cu bețele de toți până aproape de moarte;
Bucură-te, că abia te-au lăsat viu, punându-se pentru tine chezaș un cinstit bărbat;
Bucură-te, că fiind gata să moară pentru tine, acesta te-a adus la chilie;
Bucură-te, că lucrai ziua și noaptea să hrănești pe femeia însărcinată;
Bucură-te, că, prin dreapta judecată a Domnului, ea nu a născut până ce nu a mărturisit clevetirea;
Bucură-te, că toți s-au pocăit și au alergat să-ți ceară iertare;
Bucură-te, că te-ai păzit de slava omenească, fugind de acolo în pustie;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 5-lea

Trei ani ai petrecut într-o peșteră, părinte, după care te-ai dus la Sfântul Antonie cel Mare în Muntele Faran, iar el te-a primit cu dragoste să-i fii ucenic în pustniceștile nevoințe. Și ai sporit în ele prin ascultare, încât erai numit de ceilalți frați tânăr bătrân. Căci din tinerețe arătai viață aleasă și te luptai ziua și noaptea cu diavolii, păzind neclintit zidul întemeiat de Hristos, Căruia Îi cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Prin smerenie și pomenirea neîncetată de Dumnezeu ai stins mulțimea săgeților vrăjmașului, luând de la Hristos, la patruzeci de ani de la nașterea ta, darul tămăduirilor și al proorociei, precum și stăpânire asupra necuratelor duhuri. Apoi te-ai învrednicit treptei preoțești și ai fost călăuzitor părinților celor ce viețuiau în schit:
Bucură-te, suflet stăpânit de focul Duhului;
Bucură-te, inimă întărită cu hrană duhovnicească;
Bucură-te, biserică sfințită în care locuiește Hristos;
Bucură-te, că pe Marele Antonie adeseori l-ai cercetat;
Bucură-te, că de dânsul ai fost mult povățuit;
Bucură-te, că împreună v-ați împărtășit de tăria cuvintelor duhovnicești;
Bucură-te, că ai moștenit toiagul pe care Sfântul Antonie își sprijinea trupul;
Bucură-te, că precum Elisei de la Ilie ai luat și îndoit duh;
Bucură-te, că ai izgonit căpetenii diavolești cu postul și rugăciunea;
Bucură-te, că prin turnare de apă sfințită ai izbăvit o femeie de asemănarea cu un animal;
Bucură-te, că ai îndemnat-o apoi spre râvnă sporită în împărtășirea cu Sfintele Taine;
Bucură-te, că ai risipit înșelarea celor cuprinși de farmece;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 6-lea

Prin ungerea cu untdelemn sfințit ai făcut sănătoasă pe o fecioară plină de răni și pe mulți ai tămăduit prin rugăciune de boli, vrăji și amăgirea eretică, chiar și morți ai înviat cu puterea lui Hristos, ca întru slava Lui să se înalțe din multe inimi cântarea întreit sfântă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Pe o căpetenie a întunericului ai alungat-o din cel în care intrase prin patima mândriei și lucra prin el false minuni și închipuiri eretice. Căci la cererea stăruitoare a episcopului, te-ai rugat din adâncul inimii, iar pentru mântuirea multor înșelați te-ai înarmat cu credință și ai înviat un mort din cei de demult. Atunci diavolul a fost izgonit cu putere din cel stăpânit, iar tu ai botezat pe cel înviat, dăruind lui Hristos mulțime de popor:
Bucură-te, cel prin care slava lui Dumnezeu s-a arătat;
Bucură-te, surpare a puterii vrăjmașe prin lucrarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de dumnezeiasca insuflare;
Bucură-te, sfântă nevoință întru teama de a nu cădea în slavă deșartă;
Bucură-te, că prin tine Hristos a șters lacrimile celor necăjiți;
Bucură-te, că ai descoperit văduvei mâhnite zălogul cel ascuns;
Bucură-te, că pe bărbatul ei l-ai înviat ca să spună unde a pus visteria cea străină;
Bucură-te, izbăvitorul văduvei și al orfanilor de amara robie;
Bucură-te, că și pe un alt mort l-ai înviat, ca să scapi pe cel învinuit pe nedrept;
Bucură-te, că cel adormit i-a mărturisit din groapă nevinovăția;
Bucură-te, că nu ai căutat să afli pe cel vinovat, nădăjduind în judecata lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai arătat atunci că lucrul tău era mila, iar nu judecata;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 7-lea

Pe cel îndrăcit, care avea în sine pe diavolul îmbuibării și mistuia ca nimic toată mâncarea primită, l-ai tămăduit prin rugăciune și post, povățuindu-l spre înfrânare și lucrul mâinilor. Iar pentru călcarea sfintelor porunci te mâhneai și plângeai și întru Duhul Sfânt te rugai pentru toată lumea, încât chiar și pe cei din muncile iadului îi umbreai cu milostivirea. Pentru aceasta, cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Cu puterea lui Dumnezeu l-ai silit pe diavol să-și arate pe față mulțimea meșteșugurilor cu care îi ispitea pe monahii din mănăstire, iar pe singurul dintre frați care îi făcea voia, l-ai adus la mărturisire curată și la sporirea în lupta cea bună:
Bucură-te, că pentru a-i înfrânge rușinea te-ai arătat celui căzut însuți ispitit de patimile ce-l stăpâneau;
Bucură-te, că așa a aflat îndrăznire spre mărturisire și pocăință;
Bucură-te, că l-ai întărit în postire și cugetarea cea după Dumnezeu;
Bucură-te, că l-ai îndemnat să învețe părți din Evanghelie și alte sfinte cărți;
Bucură-te, că l-ai învățat să nu primească gândul cel rău;
Bucură-te, că fratele sculat din păcat s-a arătat apoi mai potrivnic celui rău decât toți ceilalți;
Bucură-te, că primind pe doi tineri bogați, i-ai aflat după o vreme mari nevoitori ai lui Hristos;
Bucură-te, că întru osteneli și răbdare se umpleau de harul dumnezeiesc;
Bucură-te, că ai văzut cum îngerul lui Dumnezeu îi păzea cu armă de foc;
Bucură-te, că ți s-a descoperit cum din gura lor ieșea foc până la cer;
Bucură-te, că adormind ei întru Domnul, ai întărit pe frați cu descoperirea sfințeniei lor;
Bucură-te, virtute atotvăzătoare;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 8-lea

Viața curată și fără de răutate a celor două femei măritate ți-a descoperit-o Cel de Sus, încât însuți te-ai minunat și ai zis: Cu adevărat, nici fecioare, nici femei măritate, nici monah, nici mirean, ci hotărârea cea bună o caută Dumnezeu, primind-o ca pe însăși fapta, și după alegere trimite fiecăruia pe Sfântul Duh, Care lucrează și îndreptează viața celor ce vor să se mântuiască. Pentru aceasta, întru smerenia inimii păzim cântarea întreit sfântă: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Împreună cu Sfântul Macarie Alexandrinul, prietenul tău întru Domnul, ai fost exilat de episcopul Luciu, eretic arian, cel care pe fericitul episcop Petru l-a izgonit. Și duși de ostași într-un ostrov în care era necunoscut numele lui Hristos Dumnezeu, ați alungat pe diavoli cu rugăciunea și cu facerea de minuni. Atunci poporul ce slujea la idoli a primit credința în Hristos și s-a botezat, ridicând o sfântă biserică spre slava lui Dumnezeu:
Bucură-te, cetate întărită prin dragostea duhovnicească de frate;
Bucură-te, izbăvire de îndrăcire a fiicei slujitorului idolesc;
Bucură-te, vrednicie apostolească;
Bucură-te, că pe mulți i-ai născut la viața întru Hristos;
Bucură-te, că vestirea minunilor voastre a ieșit în tot pământul;
Bucură-te, rușinare a prigonitorilor rău-credincioși;
Bucură-te, că episcopul eretic a trimis în taină să vă întoarcă în pustia schitului;
Bucură-te, că de pretutindeni venea la tine mulțime de popor;
Bucură-te, că pe mulți îi învățai prin cuvinte de Dumnezeu insuflate;
Bucură-te, tămăduire a neputințelor sufletești și trupești;
Bucură-te, liman de odihnă al străinilor;
Bucură-te, mustrare cu blândețe a celor biruiți de patimi;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 9-lea

Pe ucenicul iubitor de arginți, care ți-a nesocotit mustrarea și nu s-a curățit de lepra patimii, l-a ajuns, după moartea ta, și lepra trupească, iar pe înfricoșatul slujitor idolesc l-ai făcut, prin cuvântul cel bun, mielușel al lui Hristos. Pentru aceasta slăvim milostivirea și dreptatea cu care Dumnezeu se îngrijește de făptura Sa, și alergăm la limanul netulburat al iubirii Sfintei Treimi, cântându-I împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu gândul de a merge în pustia dinlăuntru te-ai luptat cinci ani, temându-te de ispitirea vrăjmașului. Dar cum prin îndelunga ta răbdare voia Domnului s-a vădit, ai mers acolo și ai aflat doi monahi care de treizeci de ani se nevoiau în arșiță și ger cu dumnezeiască tărie. Pentru care, părinte, te-ai pogorât și mai mult în oceanul smereniei, adâncindu-ți mintea în teama curată de Domnul. Căci, prin aducerea aminte de Judecată și de focul cel veșnic al neiubirii, îți topeai trupul ca și cu niște năprasnice stihii:
Bucură-te, că ai murit lumii, dar ai aflat viața întru Hristos;
Bucură-te, minte neatinsă de săgețile ocărilor;
Bucură-te, cuget netulburat de veninul laudelor;
Bucură-te, desăvârșită neagonisire de cele lumești;
Bucură-te, micșorare de sine întru mărirea lui Hristos;
Bucură-te, tăcere făcută lăcaș al Cuvântului dumnezeiesc;
Bucură-te, cădere cu fața la pământ înaintea Chipului mântuitor;
Bucură-te, ridicare a mâinilor spre primirea dumnezeiescului har;
Bucură-te, fugă de oameni pentru alipirea de Dumnezeu;
Bucură-te, chemare a milostivirii de sus ce stăvilește războiul patimilor;
Bucură-te, că ai primit în inimă întipărirea Chipului Iubirii;
Bucură-te, zbor al închinării spre veșnicia Iubirii;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 10-lea

Ca un fericit părtaș la bucuria nestricăcioasă a Învierii te-ai arătat, părinte, căci acopereai neputințele omenești și te osteneai în rugăciune pentru izbăvirea celor ispitiți, izvorând lumii deznădăjduite tăria cântării îngerești: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Pe tâlharul ce îți fura din chilie l-ai ajutat ca un străin de cele ale tale, iar pe ucenicul ispitit de o desfrânată, care a alergat în rugăciune la mijlocirea ta, o mână nevăzută l-a răpit, aducându-l în chilie, unde te rugai lui Dumnezeu pentru dânsul. Pentru aceasta, cu bucurie îți cântăm:
Bucură-te, înstrăinare de toate cele trecătoare;
Bucură-te, plămădire întru realitățile cerești;
Bucură-te, privire a lumii ca prin ochii icoanei;
Bucură-te, zugrăvire pe tăblița inimii a icoanei Iubirii;
Bucură-te, slavă și mulțumire lui Dumnezeu pentru toate;
Bucură-te, izvor de pace cerească;
Bucură-te, înainte-vedere a celor de departe ca și a celor de aproape;
Bucură-te, suflet curățit până în adânc de harul dumnezeiesc;
Bucură-te, tărie a dragostei ce sprijini pe cei ispitiți;
Bucură-te, sculare la viață a celor căzuți;
Bucură-te, părtaș în suferințe al mângâierii lui Hristos;
Bucură-te, însuți răpit prin văzduh de dumnezeiasca mână;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 11-lea

După nouăzeci și șapte de ani de viețuire întru Hristos ți s-a vestit în vedenie fericitul sfârșit de către Sfântul Antonie, povățuitorul pustiei, împreună cu Sfântul Pahomie, învățătorul vieții monahale. Și de apropiata chemare spre sălășluirea cu dânșii în sânurile Părintelui ceresc te-au încredințat, iar tu ai primit cu bucurie de la ei negrăita pace a lui Hristos și ai cântat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Ai chemat, fericite, pe ucenici, încredințându-i Domnului și i-ai îndemnat să păzească așezămintele duhovnicești și predaniile pustniciei, după care ai bine rânduit obștea. Apoi ți-ai pus mâinile peste dânșii, i-ai binecuvântat și te-ai rugat pentru ei, învățându-i din destul, și te-ai pregătit de marea și înfricoșata trecere a hotarului veșniciei:
Bucură-te, floare a pustiei înmiresmată de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că după trei zile, după cum ți s-a vestit, ai plecat la Domnul;
Bucură-te, de un heruvim cu mulțime de îngeri întâmpinat;
Bucură-te, de cetele îngerești și ale sfinților însoțit;
Bucură-te, comoară a Împăratului urcată în vistieriile cele veșnice;
Bucură-te, că prin sărutarea de pe urmă ai lăsat lumii îndemnul iubirii;
Bucură-te, ochi și mâini întinse spre Domnul până în sfârșit;
Bucură-te, că în brațele Lui ți-ai dat duhul;
Bucură-te, că sufletul tău a fost văzut suindu-se la cer netulburat de vrăjmașul;
Bucură-te, că te-ai acoperit cu smerenia până înlăuntrul porților Împărăției;
Bucură-te, foc ce arzi toate uneltirile vrăjmașilor;
Bucură-te, îngrădire cu puterea lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 12-lea

Pecetea Chipului lui Hristos și a Duhului ai primit, fericite, unindu-ți prin iubire firea cu harul dumnezeiesc în focul ispitelor. Pentru aceasta, la nunta Fiului lui Dumnezeu te-ai învrednicit a cânta cu Biserica cerească: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Arta care suie la ceruri desăvârșit o ai deprins, părinte, și zidire nouă te-ai făcut spre luminarea și întărirea celor ce aleargă cu credință la mijlocirile tale. Pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, fiu al Luminii și mângâierii;
Bucură-te, fiu al Legământului celui nou;
Bucură-te, că prin calea cea aspră ai ajuns la viața fericită;
Bucură-te, viață prefăcută în icoană de pururea închinare;
Bucură-te, stare neclintită în dragoste și adevăr;
Bucură-te, veșnică unire cu Hristos;
Bucură-te, odihnă în brațele Sfântului Duh;
Bucură-te, desfătare în sânul Părintelui luminilor;
Bucură-te, mărturisire cu viața a Crucii și Învierii Domnului;
Bucură-te, jertfă vie, bine plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, al Maicii Domnului fiu preaiubit;
Bucură-te, alăută a Sfintei Treimi ce faci să răsune glasul inimii;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Cuvioase Macarie, purtătorule al Chipului ceresc, care prin fapte dumnezeiești ne-ai arătat nouă adevărul credinței, luminează și în inimile noastre cunoștința Evangheliei Mântuitorului. Ca simțind lucrarea gândurilor rele, să ne lepădăm de întunericul ce ne împresoară și să primim ungerea bucuriei prin lucrarea Sfântului Duh. Iar prin fecioria inimii să ne facem părtași fericirii Preasfintei Fecioare, în care Tatăl Și-a făcut lăcaș cu Cel Unul Născut al Său. Așa, părinte, poartă de grijă din înalt, ca să nu ne aflăm neîndreptați și despărțiți de iubirea ta în ceasul înfricoșat al nașterii în veșnicie, ci împreună cu tine să cântăm Preasfintei Treimi: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: De fel din Egipt și de un nume cu Sfinții strămoși Avraam și Sarra…, Condacul 1: Viață fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălășlui în pământul celor blânzi…, și se face otpustul.

Icosul 1

De fel din Egipt și de un nume cu Sfinții strămoși Avraam și Sarra, părinții tăi și-au înfrumusețat viața cu înfrânarea și cu postul, cu rugăciunile și privegherea, cu milosteniile și cu multe alte fapte bune. Iar neroditori fiind, se depărtaseră de traiul însoțirii, însă cu duhul erau tot uniți. Pentru aceasta întreita rază a dragostei Sfintei Treimi o au găzduit în inimile lor, și însuși Sfântul Patriarh Avraam le-a vestit în vedenie dezlegarea nerodirii prin fericitul rod ce avea să fie lumină lumii:
Bucură-te, cu tatăl tău, preotul Avraam, de bucuria vederii sfântului patriarh;
Bucură-te, că răpindu-li-se averile, părinții tăi au nădăjduit în Domnul;
Bucură-te, că au fost mângâiați de dumnezeiasca lumină a bunei-vestiri;
Bucură-te, că nu au zăbovit în a urma voii Domnului;
Bucură-te, că s-au mutat după dumnezeiasca rânduială lângă pustia în care aveai să-I slujești Lui;
Bucură-te, că tatăl tău a fost ridicat din boala cea de moarte cu mână tare;
Bucură-te, că îngerul lui Dumnezeu i-a vestit mila și binecuvântarea de sus;
Bucură-te, că lăcaș Sfântului Duh te-a numit;
Bucură-te, că numele fericirii ți-a dăruit;
Bucură-te, că viețuirea îngerească, roditoare a mântuirii multora, ți-a zugrăvit;
Bucură-te, că părinții tăi au mulțumit Domnului cu bucurie și cutremur;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Condacul 1

Viață fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălășlui în pământul celor blânzi, împreună cu cetele fericiților, Macarie, purtătorule de Dumnezeu, iar locuind în pustiu ca într-o cetate, ai primit de la Hristos harul minunilor. Pentru aceasta te cinstim: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Macarie, părinte al părinților!

Sinaxar 19 Ianuarie

 În această lună, în ziua a nouăsprezecea pomenirea cuvioşilor noştri părinţi Macarie Egipteanul şi Macarie Alexandrinul.

Sfântul Macarie Egipteanul s-a născut şi a crescut pentru viaţa pustnicească. Din fragedă copilărie îndeletnicindu-se cu fapta bună şi iubind viaţa virtuoasă şi împodobindu-se cu ea, a ajuns locaş dumnezeiesc al Duhului. A dobândit atâta răbdare în ostenelile lui pentru fapta bună, încât a primit puterea să gonească duhurile necurate. El avea deopotrivă şi darul înţelegerii; spunea mai dinainte ce avea să se întâmple şi era făcător de minuni. Pentru toate acestea după rugămintea îndelungată a arhiereului de atunci, a primit preoţia, căci arhiereul a hotărât să nu stea ascunsă făclia sub obroc, ci a căutat să-şi sfinţească mâna, prin atingerea de el. După sfinţire Macarie s-a dedat la nevoinţe şi mai grele: a făcut o hrubă pe sub pământ, care începând de la chilia lui, se întindea pe o lungime de o jumătate de stadiu, şi la capătul hrubei şi-a săpat cu mâinile lui o peşteră. Când veneau mulţi oameni să-l cerceteze, el intra în hrubă şi se ascundea în peşteră şi nimeni nu-l afla. Cât despre mâncare şi băutură, este de prisos să mai vorbim, de vreme ce trupul prin înfrânarea cea desăvârşită şi dumnezeiască mărturisea aceasta. Odată, venind la el un eretic, stăpânit de demonul îngâmfării şi zicând că nu există învierea morţilor, ca să-l înfrunte pe acest eretic, cuviosul a înviat pe un mort. Şi zicea cuviosul că sunt două cete de demoni; una se luptă cu oamenii prin patimi înspăimântătoare şi alta, a îngâmfării, împinge pe oameni la rătăcire. Satan rânduieşte ceata din urmă la fermecători şi la eretici. Acest sfânt a proorocit urgia Domnului asupra ucenicului său, care ascundea lucrurile săracilor şi nu se pocăia şi pentru aceasta s-a şi îmbolnăvit de lepră. Iar pe unul, care împins de demon mânca în fiecare zi câte trei coşuri de pâine, şi bea un vas mare de vin, l-a făcut să mănânce numai trei bucăţi mici de pâine. Cuviosul Macarie a văzut şi pe diavol cum îşi purta meşteşugirile şi înşelăciunile în tigvuliţe. Pe Teopempt monahul, cel înşelat de diavol, l-a îndreptat. El a auzit glas dintr-o tigvă uscată a unui preot al idolilor, care se găsea în pustiu, zicând ca prin mijlocirea rugăciunilor lui cei din chinurile iadului se uşurează puţin. A proorocit pustiirea aşezărilor călugăreşti de la Skit. Pe un mort l-a înviat, ca să spună unde a ascuns averea unor oameni şi iarăşi a poruncit de a adormit. Deci cu astfel de lucruri dumnezeieşti fiind împodobit, a părăsit viaţa la adânci bătrâneţi, trăind nouăzeci de ani.

Iar sfântul Macarie Alexandrinul a fost preot al aşezărilor călugăreşti numite Chilii.

El a dovedit linişte şi răbdare deplină şi a săvârşit lucruri măreţe şi minuni. De faptele lui cele bune s-a minunat şi marele Antonie zicând: "Iată Duhul Sfânt S-a odihnit întru tine, şi vei fi mai departe moştenitor al faptelor mele bune". Acest Macarie, când auzea că cineva a făcut o faptă duhovnicească de seamă, umplându-se de râvnă, o îndeplinea şi el. Astfel, auzind că monahii de la Tabenisi în tot postul mare mâncau bucate negătite la foc, s-a hotărât să nu mai mănânce şapte ani bucate pregătite la foc, ci numai verdeţuri crude şi legume muiate. Se lupta să înlăture şi somnul: douăzeci de zile şi douăzeci de nopţi n-a intrat sub vreun acoperământ, ci a stat afară în arşiţa zilei şi în frigul nopţii. Odată, fiind necăjit de demonul desfrânării, s-a dus într-un pustiu îndepărtat, unde a stat gol şase luni şi unde ţânţarii mari ca viespile l-au înţepat cumplit, încât i-au băşicat tot trupul; iar după cele şase luni, întorcându-se la chilia lui, numai după glas a fost cunoscut, căci trupul i se schimbase, asemănându-se cu al leproşilor. Odată, săpând un puţ, un şarpe otrăvitor s-a atins de mâna lui; iar el prinzându-l l-a omorât, zicând: "Nefiind trimis de Dumnezeu, cum ai îndrăznit să te atingi de mine?" Altă dată a intrat în Mănăstirea Tabenisioţilor, îmbrăcat în haine mireneşti, vrând să afle cum vieţuieşte fiecare dintre cei de acolo. Şi sosind Postul cel mare, a văzut la ei purtări felurite: astfel, unul mânca în fiecare seară, altul la două, altul la trei, altul la cinci seri; iar alţii, stând toată noaptea în picioare, a doua zi se aşezau la lucru. Macarie însă, udând mlădiţe de finic, a stat într-un colt până s-au împlinit patruzeci de zile şi a sosit Paştile. Şi în toate aceste zile n-a gustat nici pâine, nici apă, nu a făcut nici îngenuncheri, n-a şezut, nu s-a culcat şi nu a gustat nici un fel de hrană, decât numai duminica puţină varză crudă. Se mai istoriseşte despre acest sfânt că odată, şezând în ogradă şi grăind altora lucruri folositoare, a intrat o hienă, aruncând la picioarele sfântului puiul ei orb. Iar sfântul dând cu scuipat peste ochii lui l-a făcut să vadă: hiena l-a luat şi a ieşit afară. Şi a doua zi dimineaţa a adus grăbită o piele de oaie fericitului, care a zis către ea: "Eu nu primesc lucruri nedrepte", iar ea plecându-şi capul a ieşit din ogradă.

Acest Macarie a văzut şi el pe diavol purtând tot felul de înşelăciuni, înfăşurate într-o haină zdrenţuită şi părând că sunt închise în nişte tigvuliţe. Sfântul Macarie era mic de stat, slab şi spân, având numai câteva fire de păr pe buză şi în vârful bărbii. Căci din cauza asprimii ostenelilor sihăstreşti, nici părul nu i-a crescut. Trăind astfel în pustnicie şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Eufrasia.

Această muceniţă a fost din cetatea Nicomidiei şi a trăit pe vremea împăratului Maximian. Era de neam vestit, fiind împodobită cu obiceiuri înţelepte şi bune. Deci, nevrând să jertfească demonilor, a fost bătută cumplit. Şi rămânând mai departe neînduplecată a fost dată unui bărbat barbar, să fie batjocorită. Dar ea l-a amăgit pe acesta zicându-i că, dacă nu o va necinsti, îi va da o doctorie care îl va feri de loviturile săbiilor şi de năvălirile vrăjmaşilor. Şi ca dovadă a tăriei acestei doctorii, i-a zis să-şi încerce sabia pe gâtul ei, care ar rămâne neatins de orice lovitură. Acest barbar crezând spuselor ei şi-a repezit cu putere sabia în această muceniţă, care-şi întinsese gâtul, şi aşa i-a tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea aducerii moaştelor celui între sfinţi părintelui nostru Grigorie Teologul, în biserica Sfinţilor Apostoli.

Tot în această zi, pomenirea minunii celei mari din Niceea, când sfântul Vasile cel Mare a deschis prin rugăciune uşile bisericii soborniceşti şi a dat-o în seama ortodocşilor.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Meletie Valisiotul Mărturisitorul, care a trăit în anii o mie două sute trei.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Marcu Eugenicul cel din Efes, singurul luptător, apărător şi păzitor al Ortodoxei.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Arsenie, arhiepiscopul Cherchirei, care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna ianuarie in 19 zile:Pomenirea Cuviosilor Parintilor nostri Macarie pustnicul (+390) si Macarie alexandrinul (+395)

    Dintre acestia, cel dintai Macarie s-a nascut in partile de nord ale Egiptului, catre anul 300, din parinti crestini si din frageda varsta, s-a nevoit la deprinderea credintei si a faptelor bune, iar, la batranete, s-a facut lacas dumnezeiescului Duh.

    Deci, in tinerete, casatorindu-se el si murindu-i sotia si parintii, si-a impartit saracilor mostenirea parinteasca si, afland un monah batran, venit din pustie la biserica din sat, pentru Sfanta Impartasanie, Macarie, s-a facut ucenicul lui si, cladindu-si chilie in pustie, s-a facut monah, petrecand in rugaciune, in hrana putina si in lucrul mainilor, dupa obiceiul monahicesc. Dar, cei din sat venind, l-au facut, fara voia lui, preot, macar ca era tanar. Deci, acest lucru facandu-se a inceput Macarie o viata si mai grea. Ca venea la slujba in sat, iar in cealalta vreme se linistea in pustie. Insa, multi cercetandu-l pe dansul acolo in pustie, iar el simtindu-si sufletul in primejdie, si-a sapat singur, departe de chilie, o pestera, unde-si petrecea vremea lui de liniste, fara sa-l mai tulbure nimeni. Iar pentru mancarea si bautura lui, este de prisos a mai scrie, caci trupul si obrazul sau marturiseau despre covarsirea postului si a ajunarilor.

    Dar pacea lui n-a ramas multa vreme netulburata. Ca, din uneltirea diavolului, a fost invinut pe nedrept de necinstirea unei fecioare, pentru care Macarie a fost batjocorit de tot satul, pana aproape de moarte. Iar, fata, ramanand insarcinata si neputand sa nasca, a marturisit pe adevaratul vinovat. Si, auzind Macarie ca vor sa vina sa-l laude pentru rabdarea si umilinta lui, a fugit in pustiul Schitului. Si, petrecand acolo multi ani, tanarul Macarie s-a dus la marele Antonie, ca dorea sa-l vada, si, primit fiind de dansul cu dragoste, Macarie s-a facut ucenic de aproape, povatuit fiind de dansul, iar Antonie i-a daruit la moarte, toiagul sau, ca mostenire.

    Deci, catre 40 de ani, a luat Macarie de la Dumnezeu darul tamaduirii si al proorociei si s-a facut indrumator celor din schit. Si, inca si mai multa lume venind la el, cerea ajutorul si invataturile lui cele luminate de Duhul Sfant. Si le dadea fericitul Macarie invataturi scurte despre rugaciune, rabdare, omorarea patimilor si bunatate, iar altii il cautau pentru tamaduiri si binecuvantare. Si, din mila de oameni, a pus de s-a zidit in pustie, o casa de oaspeti, pentru straini si bolnavi. Si a proorocit fratelui pus sa slujeasca acolo, urgia Domnului, pentru iubirea lui de argint, ca luand fratele, pana si de la cei saraci, el ascundea argintii, si nu se pocaia, pentru care s-a umplut de lepra. Si l-a vindecat staretul si, certandu-l, i-a tamaduit si patima.

    Deci, a inceput Dumnezeu a lucra prin fericitul Macarie, pana si invieri din morti, spre mantuirea si folosul oamenilor. Ca, venind la dansul, un eretic, stapanit de diavolul mandriei, zicea ca Mantuitorul n-a luat trup omenesc si ca nu va fi o inviere a mortilor. Si trasese la razvratirea lui peste cinci sute de suflete, caci ereticul era si vrajitor. Iar cu rugaciunea sa Macarie a inviat un mort, care a trait trei ani, spre adeverirea invierii si intoarcerea atator suflete. Si inca si pe alti doi morti i-a facut de au grait din morminte, scapand, astfel, pe cei din neamul lor, de vanzare in robie si de napasta.

    Umbland el odata prin pustie, i s-a intamplat ca a aflat o capatana de om uscata, zacand pe pamant. Si intorcand-o cu toiagul a auzit un glas dintr-insa ca este a unui slujitor la idoli, si i-a spus lui ca cei din iad, neputand sa se vada fata catre fata fiind cu totul cuprinsi de foc, ori de cate ori Macarie se roaga pentru ei, atunci pot si ei sa se vada, putin, unul pe altul, si aceasta este pentru ei o usurare. Si ne-a lasat acest Macarie si o carte cu cinzeci de cuvantari, de foarte mult folos duhovnicesc. Deci, cu daruri si cu fapte dumnezeiesti, ca apostol al Domnului fiind impodobit, la dulci batraneti si-a primit fericitul sfarsit al vietii sale si s-a mutat la Dumnezeu, traind nouazeci de ani.

    Iar celalalt Macarie a fost din Alexandria, nascut pe la anul 310 si era, numit cel tanar sau alexandrinul. Deci, fiind el in floarea varstei a fost atins de harul lui Dumnezeu si s-a despartit de lume, mergand in pustie si a petrecut acolo peste 60 de ani, ajungand la inalte bunatati si semne mari.

    Si, traind el mai intai in pustiul Tebaida, langa dascalii cei mari ai vietii pustnicesti, s-a retras, apoi in Egiptul de Jos si avea cate o chilie in fiecare din cele trei parti ale pustiului de acolo: si la Schit, si la Chilii si la Nitria. Si sedea la Chilii, ca vrednicia de preot acolo o primise. Si se nevoia mult acest Macarie, pentru dragostea Domnului, invatand pe frati infranarea si stapanirea de sine pina la nepatimire, rugaciunea si dragostea de oameni, povatuindu-i mai vartos cu fapta si cu chipul lui de viata. Ca de auzea ca a facut cineva vreo fapta buna in pustie, se sarguia indata sa implineasca si el fapta aceluia, cu tot dinadinsul.

    Deci, auzind el de tabenesiotii manastirii Sfantului Pahomie, ca tot Postul mare nu mananca bucate fierte la foc, sapte ani n-a mancat fiertura, ci numai verdeturi crude si legume muiate; iar altadata, fiind la Tabenesi, n-a mancat nimic tot Postul mare, impletind tacut cosnite si rogojini in fiecare zi. Inca, se lupta el sa se stapaneasca si de somn si n-a dormit, stand fara adapost douazeci de zile si douazeci de nopti. Si ziua era ars de soarele pustiului, iar noaptea rabda raceala pustiei, chinuindu-se sa nu doarma. Dar la urma a zis: "Pe cat am putut, am biruit somnul, dar firea de om, care are nevoie de somn, n-am putut-o birui si m-am supus ei." Asemenea, fiind tulburat el oarecand de lupta cu desfranarea, s-a dus in adancul pustiei, intr-un loc unde tantarii erau cat viespile si a stat acolo gol sase luni, fiind cumplit intepat de tantari, cat i s-a umplut de basici tot trupul. Iar dupa sase luni, intorcandu-se la ai sai, numai dupa glas se mai cunoastea, ca trupul lui se schimbase, fiind ca al leprosilor.

    Dar iata, Dumnezeu face ca si fiarele sa cunoasca pe alesii Lui, caci stand acest Macarie, odata, si, vorbind fratilor cele de folos in ograda, iata, o hiena, fiara salbatica, avand cu sine pe puiul ei orb, intrand, l-a aruncat la picioarele Sfantului. Iar el, luand puiul l-a binecuvantat si, punand scuipat pe ochii lui, l-a facut sa vada si, luandu-l hiena a iesit afara. Iar, a doua zi de dimineata, grabind, a dus ea fericitului o mare piele de oaie. Iar Sfantul a zis catre ea: "Nu primesc din furtisag." Deci ea, plecandu-si capul, a iesit din ograda, iar Sfantul a dat pielea Sfintei Melania Romana, numind-o ea, darul hienei.

    O alta intamplare arata cum se petrecea in infranare, in unire si in dragoste de frati, in obstea lui Macarie. Astfel, aducand cineva, odata Cuviosului Macarie, sa manance, un strugure frumos si de curand cules, acesta, vrand sa se biruiasca pe sine, l-a trimis unui frate neputincios. Dar si acela, negustand dintr-insul, in taina trimise, din dragoste, strugurele altui frate vecin. Dar si acela, luand strugurele, facu la fel si facand strugurele inconjorul fratilor, ajunse din nou la Ava Macarie, negustand nimeni dintr-insul. Si s-a minunat Macarie de unirea dintre fratii sai si, multumind lui Dumnezeu, n-a voit nici el sa guste dintr-insul nici o boaba, poruncind unui frate sa-l manance din ascultare.

    Deci, auzind marele Antonie de bunatatile acestui fericit Macarie, i-a trimis cuvant, zicandu-i: "Iata, Duhul Sfant S-a odihnit intru tine si, de acum, vei fi mostean lucrarilor mele." Si asa pustnicindu-se si la adanci batranete ajungand catre anul 395, s-a mutat Macarie catre Domnul.

 
 

Intru aceasta zi, povestire din viata Sfantului Macarie egipteanul,
despre doua femei ce au ajuns la desavarsire, in lume fiind

    Rugandu-se oarecand Cuviosul catre Dumnezeu, s-a facut un glas catre dansul, zicandu-i: "Macarie, inca n-ai ajuns la masura celor doua femei, care vietuiesc impreuna in cetatea cea de aproape." Deci, auzind aceasta batranul, si-a luat toiagul sau si a mers in Cetatea aceea si, afland casa lor, a batut in usa si indata una dintre dansele a iesit cu mare bucurie si l-a primit pe el. Apoi, chemand batranul pe amandoua, a zis catre dansele asa: "Pentru voi atata osteneala am indurat, venind din pustia cea departata, ca sa inteleg lucrurile voastre, pe care spuneti-mi-le mie, netainuindu-le." Si au raspuns femeile catre batranul: "Crede-ne pe noi, Sfinte Parinte, ca nici in noaptea trecuta de patul barbatilor nostri n-am fost libere, deci, ce fel de lucruri cauti de la noi ?" Iar batranul staruia, rugandu-le pe ele, sa-i arate randuiala vietii lor. Iar ele, silite fiind, au zis : "Noi nici un fel de rudenie intre noi nu aveam si s-a intamplat ca s-au insotit cu noi doi frati si, cu dansii, cinsprezece ani petrecand in aceeasi casa, nici un cuvant rau sau spurcat n-am zis una catra alta, nici nu ne-am sfadit candva, ci in pace pana acum vietuim. Si ne sfatuiam cu un gand, ca, lasand pe sotii cei trupesti, sa mergem in ceata sfintelor fecioare, celor ce slujesc lui Dumnezeu, dar n-am putut sa-i induplecam pe barbatii nostri, ca sa ne lase pe noi, macar ca foarte cu multe lacrimi si rugaminti i-am rugat pe dansii. Drept aceea, necastigandu-ne dorirea, am pus asezamant intre Dumnezeu si intre noi ca nici un fel de cuvant nesocotit sa nu zicem pana la moartea noastra."

    Acestea, auzindu-le, Sfantul Macarie a zis: "Cu adevarat, nici fecioare, nici maritate, nici monah, nici mirean, ci hotararea cea buna o cauta Dumnezeu, primind-o pe ea ca pe insasi fapta, si fiecaruia, dupa alegerea cea de buna voie, ii da pe Duhul Sfant, Cel ce indrepteaza viata tuturor celor ce vor sa se mantuiasca."
 

 
 

Intru aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Eufrasia fecioara (sec. IV).

    Aceasta a fost din cetatea Nicomidiei, pe vremea imparatiei lui Maximian, de neam vestit, frumoasa la chip, si cu bune obiceiuri si credincioasa roaba a lui Hristos Iisus. Si, fiind prinsa de inchinatorii la idoli, a fost silita sa aduca jerfa zeilor, si, nesupunandu-se, a fost batuta cumplit, dar ea a rabdat aceasta cu barbatie. Apoi, data a fost spre batjocura unui barbar, si acesta a dus-o pe ea la casa lui. Iar ea, neincetat, in mintea ei, se ruga Preacurat Mirelui sau, lui Dumnezeu, ca sa-i pazeasca curatirea ei nestricata.

    Deci, cand spurcatul acela barbar s-a inchis in casa, Sfanta l-a rugat pe el sa o astepte pe ea putin, fagaduindu-i sa-i dea o buruiana pe care, de o va purta cu sine, apoi nu-l va rani pe el nici o arma a dusmanului, zicand ea despre sine ca este fermecatoare. Iar barbarul i-a zis ei: "Imi vei da pe urma buruiana aceea." Raspuns-a inteleapta fecioara: "Nu este cu putinta sa fie gasita buruiana aceea de femei nefecioare, ci numai de fecioare nenuntite. Ca altfel, acea buruiana nu are nici o putere." Si a slabit-o barbarul, pana ce ii va arata lui buruiana aceea.

    Deci, Sfanta, in gradina mergand si adunand niste buruieni, pe care le-a aflat acolo, i le-a aratat lui. Iar el i-a zis : "Si cum voi sti ca sunt adevarate cele graite de tine ?" Iar ea a pus buruienile acelea pe grumaji ei si i-a zis lui: "Ia o sabie ascutita si, repezind-o tare cu amandoua mainile, si, loveste-ma in grumaji, pe cat vei putea si din aceasta vei sti ca nicidecum nu ma va vatama sabia ta." Iar el, crezand cuvintele ei, a luat sabia si a dus-o la capul Sfintei fecioare si a repezit-o tare si, lovind-o i-a taiat cinstitui ei cap. Si, cunoscand el ca a fost batjocorit de dansa, scrasnea cu dintii sai, dar la nimic nu ajuta. Ca acum inteleapta fecioara s-a dus neintinata catre Mirele ei Hristos, lasand preaminunat chip de intelepciunea sa, voind mai bine sa moara, decat sa-si piarda fecioria ei.
 

 

Intru aceasta zi, cuvant pentru un om izbavit de boala, pentru milostenie,
dar care, parandu-i rau de milostenia sa a cazut si a murit.

    A fost un oarecare om in Constantinopol si acela, imbolnavindu-se si de moarte temandu-se, a dat la saraci treizeci de litre de aur si pentru acea milostenie se facuse sanatos. Dar, din indemnarea diavolului, a inceput a se mahni pentru aur, caindu-se de milostenia pe care o facuse. Si, spunand aceasta unui om bogat care ii era prieten de aproape, acela i-a zis lui: "Sa nu primesti, omule, nicidecum sfatul acesta rau, ca nu cumva sa manii pe Duumnezeu, Care te-a facut pe tine viu pentru milostenia ta, ca nu cumva sa aduca pana si moartea, napraznica asupra ta si vei muri fara de pocainta." Iar acela n-a ascultat, ci inca si cu manie s-a indepartat.

    Deci, i-a zis lui prietenul: "Daca nu asculti cuvintele mele si cele spre mantuirea ta nu le primesti, eu iti voi da tie alt sfat." Iar acela a zis: "Care ? Si in ce fel ?" Iar adevaratul milostivitor i-a raspuns: "Sa vii, impreuna cu mine, la biserica si sa zici: Nu sunt eu, Doamne, cela ce am facut milostenia, ci este milostenia acestuia. Si eu iti voi da tie treizeci de litre de aur." Si acela a fagaduit ca asa va face. Deci, venind la biserica si aurul in maini primindu-l, i s-a jurat precum ii spusese lui si, iesind prin usile bisericii, indata cazand, a murit. Si i-a cuprins frica si cutremur pe toti care s-au aflat acolo, de grabnica osanda a Judecatorului celui drept.

    Deci, clericii sfatuiau pe stapanul aurului sa-si ia ce era al sau, iar aceasta s-a lepadat de el, zicand: "Sa nu-mi fie mie nici gand a primi una ca aceasta, pentru ca, ceea ce am daruit Domnului Dumnezeului, a Aceluia este si intru vistieriile cele de sus s-a scris, cum dar, pot eu sa-l am pe el in a mea stapanire ? Ca asa de napraznic au murit si Anania, impreuna cu femeia lui Safira, cand au dat lui Dumnezeu pretul tarinii lor, pentru ca ascunsesera o parte din pret. Ca Dumnezeu nu se amageste, nici nu se defaima." Deci, auzind, toti s-au folosit si au dat saracilor cele treizeci de livre de aur ale mortului.
 

 

Intru aceasta zi, invatatura a fericitului Macarie.

    Cei ce nu voiesc sa pazeasca cele ale legii si nici sa asculte nu voiesc, sa se gateasca sa asculte si sa rabde ceea ce nu voiesc. Ca, de vom tacea noi pietrele vor striga.

    Daca cineva cu indrazneala va grai cele de folos, plata va lua. Iar de va grai cele spre tihna, celor ce asculta, judecata fatarnica va lua. Ca mai bine este omului, primindu-si folosul din grairea adevarului, chiar de ar fi urat de toti, decat sa se vatame din fatarnicie, desi este iubit pentru aceasta. Ca pe cei ce sunt urati de oameni fara dreptate, ii va ridica Domnul, iar pe cei ce de oameni sunt indragiti, ii va defaima.

    Si multe sunt caile spre pocainta: Mai intai trebuie sa ne pocaim de pacatele noastre; A doua cale este sa iertam aproapelui greselile; A treia este rugaciunea, cea din toata inima inaltata; A patra este sa dam milostenie; A cincea este gandul cel smerit. Deci, sa nu ne lenevim, ci, in toate zilele prin toate acestea sa umblam, ca foarte placute sunt caile acestea. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Acatistul Sfinților Ierarhi Atanasie cel Mare și Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei (18 Ianuarie)-TĂNASEE DE CIUMĂ. (Cuviosul Atanasie şi rii), 18. . Ianuarie.

 

Troparul Sfintilor Atanasie si Chiril

Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea iubită de Dumnezeu; pe străluciţii luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiţi: pe Sfântul Atanasie cel Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de Dumnezeu, veniţi toţi iubitorii de prăznuire şi adunându-ne cu veselie şi cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.

Condacul Sfinților, Glasul 3

Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea iubită de Dumnezeu; pe străluciţii luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiţi: pe Sfântul Atanasie cel Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de Dumnezeu, veniţi toţi iubitorii de prăznuire şi adunându-ne cu veselie şi cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.

Condacul 1

Pe voi, Părinții noştri aleşi de Hristos, Păstorul cel mare, ca întâistătători ai vestitei cetăți a Alexandriei, vă lăudăm în cântări duhovniceşti și vă rugăm să mijlociți către Domnul pentru Biserica dreptmăritoare, pentru cetatea voastră şi pentru toți cei ce vă cheamă în ajutor, cu dragoste grăind: Bucurați-vă, Sfinților Ierarhi Atanasie şi Chiril, stâlpi neclintiți ai Ortodoxiei!

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Icosul 1

Ingeri pământeşti şi oameni cereşti v-ați arătat, Sfinților lerarhi Atanasie şi Chiril, fiind luminați cu adevarata cunoaştere de Dumnezeu şi, ca mari ierarhi şi învățători pe scaunul arhiepiscopal din Alexandria, ați nimicit învațătura ereticilor, iar pe cei dreptslăvitori I-ați adăpat din izvoarele credinței adevărate. De aceea şi noi, întăriți în Ortodoxie, grăim către voi acestea:

Bucurați-vă, cei ce ați lepădat înşelăciunea acestei lumi;

Bucurați-vă, cei ce v-ați păzit neclintiți în viață curată şi fără de prihană;

Bucurați-vă, cei ce ați iubit din toată inima numai pe Hristos;

Bucurați-vă, cei ce ați supus voia voastră voii lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, cei prin care se arată strălucirea adevăratei credințe;

Bucurați-vă, cei ce cu bărbăție ați luat jugul lui Hristos;

Bucurați-vă, propovăduitori ai dumnezeieştii înțelepciuni;

Bucurați-vă, vase alese ale Sfântului Duh;

Bucurați-vă, lucrători credincioşi în via Domnului;

Bucurați-vă, podoabe ale Bisericii Ortodoxe;

Bucurați-vă, arhipăstori ai Sfintei Biserici a Alexandriei;

Bucurați-vă, moştenitori ai veşnicei bucurii;

Bucurați-vă, Sfinților lerarhi Atanasie şi Chiril, stâlpi neclintiți ai Ortodoxiei!

Condacul 2

Văzând Domnul, Ştiutorul inimilor, voința ta statornică, întelepciunea, viața sfântă dreapta credință de care ai dat dovadă, te-a pus pe tine, Părinte Atanasie, în sfeşnicul Bisericii Alexandriei, ca să răspândeşti lumina Sfintei Evanghelii întoate părțile Răsăritului, pentru care aducem lui Dumnezeu cântare de mulțumire: Aliluia!

Icosul 2

Plecându-vă voii lui Dumnezeu, cu minte luminată şi inimă curată, ați luat jugul cel bun al lui Hristos şi ați mers pe urmele Apostolilor în toate ostenelile lor, Sfinților Atanasie şi Chiril, Părinții noştri, din belşug semănând cuvântul lui Dumnezeu, luminând turma voastră cu harul şi întărind pe mulți în credința ortodoxă. De aceea şi noi, povățuiți cu învățăturile voastre, strigăm aşa:

Bucurați-vă, cei binecuvântați de Dumnezeu din copilărie;

Bucurați-vă, cei ce ați urmat din tot sufletul viața călugărească;

Bucurați-vă, cei ce v-ați nevoit în adevărata simplitate şi isihie;

Bucurați-vă, cei ce încă din tinerețe v-ați închinat viața lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, cei ce ați slujit Domnului cu credință;

Bucurați-vă, primitori vrednici ai harului preoției;

Bucurați-vă, cei ce jertfa fără de sânge pentru toți oamenii ați adus-o;

Bucurați-vă, preaînțelepti păstori şi învățători ai Bisericii;

Bucurați-vă, vrednici urmātori ai Apostolilor;

Bucurați-vă, cei ce vă adăpați din izvoarele duhovniceşti ale Scripturilor;

Bucurați-vă, cei ce fără frică ați vestit adevarata credință;

Bucurați-vă, scutul şi apărarea Bisericii Egiptului;

Bucurați-vă, Sfinților Ierarhi Atanasie şi Chiril, stâlpi neclintiți ai Ortodoxiei!

Condacul 3

Cu puterea minții tale celei luminate de harul dumnezeiesc, ai propovăduit Treimea de o Ființă: pe Tatăl fără de început, pe Fiul Cel ce S-a întrupat şi pe Duhul atotsfințitorul, fericite Chiril, arătându-te luptător şi apărător al Născătoarei de Dumnezeu împotriva învățăturilor eretice. lar noi, ca pe un dumnezeiesc scriitor al tainei Dumnezeirii în Treime, te mărim şi, luminându-ne cu învățătura ta, cântăm lui Hristos Dumnezeu, Celui ce te-a proslăvit: Aliluia!

Icosul 3

Având mare râvnă pentru dreapta credință, Părinților preafericiți Atanasie şi Chiril, cu arma Crucii V-ați întrarmat şi sabia cuvântului lui Dumnezeuati luat. Ca nişte ostaşi ai Tatălui ceresc, ați ruşinat pe diavol, vrăjmaşul mântuirii, tăind neghinele învățăturilor eretice, mântuind sufletele celor rătăciți, iar pe cei credincioşi în evlavie şi dreaptă credință întărindu-i. De aceea și noi, cei luminați prin rugăciunea voastră, cu dragoste cântăm aşa:

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucurați-vă, cei ce ați urmat marilor pustnici în nevoință şi înfrânare;

Bucurați-vă, cei ce, prin pilda vietii voastre, pe mulți i-ați întors la Dumnezeu;

Bucurați-vă, binevestitori ai adevărului Evangheliei;

Bucurati-vă, îndrumători ai noştri în mărturisirea credinței ortodoxe;

Bucurati-vă, cinstitori ai Preasfintei Treimi începătoare de viață;

Bucurați-vă, cei aprinşi cu focul iubirii de Dumnezeu, asemenea Serafimilor;

Bucurați-vă, cei ce ați dezrădăcinat slujirea eretică;

Bucurați-vă, cei ce preamariți pe adevăratul Dumnezeu;

Bucurați-vă, cei ce i-ați adus la credință pe cei necredincioşi şi fără de Dumnezeu;

Bucurați-vă, buni păzitori ai turmei voastre cuvântătoare;

Bucurați-vă, cei prin care se preamăreşte sfânta credință;

Bucurați-vă, că şi noi, păcătoșii, numele voastre le chemăm cu credință;

Bucurați-vă, Sfinților Ierarhi Atanasie şi Chiril, stâlpi neclintiți ai Ortodoxiei!

Condacul 4

Iscând furtuna răutății şi a duşmăniei, diavolul căuta ca, prin rău-credincioşii arieni, să nimicească Biserica lui Hristos cu smintelile lui. Tu însă, Părinte Atanasie, ai vestit cu glas mare Cuvântul mântuirii în Niceea, la întâiul Sinod Ecumenic, ai ruşinat cu totul învățătura lui Arieşi ai propovăduit pe PreasfântaTreime de o ființă, învățându-i pe toți să cânte lui Dumnezeu cu  dragoste: Aliluia!

Icosul 4

Ați auzit glasul lui Hristos, Sfinților Ierarhi Atanasie şi Chiril, care v-a chemat să stați neclintiți pentru credință, până la moarte şi, urmându-l în vremea vieții voastre pământeşti, nu ați avut odihnă din pricina necurmatelor osteneli pentru mântuirea turmei de lupii cei răpitori, dar acum ați dobândit odihnă veşnică în lăcaşurile cereşti, pentru care slăvim ostenelile voastre, cântând aşa:

 Bucurați-vă, apărători înflăcărați ai adevărului lui Hristos;

Bucurați-vă, tâlcuitori iscusiți ai descoperirilor dumnezeieşti;

Bucurați-vă, cei ce ați vădit învătătura eretică a lui Arie;

Bucurați-vă, apologeți nebiruiți ai Bisericii dreptmăritoare;

Bucurați-vă, cei ce, prin înțeleaptă vorbire, ați închis gurile celor rătăciți;

Bucurați-vă, ostaşi veghetori, străjeri ai credinței;

Bucurați-vă, păstori în neîncetată stare de jertfă;

Bucurați-vă, cei ce ați fost mereu gata să vă puneți sufletul pentru fiii duhovniceşti;

Bucurați-vă, vistierii bogate de adâncă teologie;

Bucurați-vă, cei ce ați sădit în lume dreapta credință şi evlavia;

Bucurați-vă, mărturisitori ai Preasfintei Treimi;

Bucurați-vă, călăuzitori nerătăciți la limanul mântuirii;

Bucurați-vă, Sfintilor lerarhi Atanasie şi Chiril, stâlpi neclintiți ai Ortodoxiei!

Condacul 5

 În Alexandria te-ai arătat, Sfinte Chiril, ca o stea călăuzitoare, luminată de Soarele Dreptătii, Hristos Dumnezeu, strălucind peste părțile Răsăritului şi, precum steaua de la Betleem a povățuit altădată pe magii din Persia, la fel şi tu, Sfinte, calea credinței drepte ai arătat; pentru aceea, cântăm cu multțumire Domnului: Aliluia!

Icosul 5

Văzând fiii Bisericii din Alexandria că ați binevestit Evanghelia și că ați apărat fără teamă credința cea adevărată în Dumnezeu, au urmat pilda viețuirii voastre. lar voi, ca buni păstori, cu dragoste i-ați povățuit pe cei ce doreau mântuirea, mulțumind Domnului pentru milostivirea Lui cea negrăită către cei ce-L caută cu toată inima. Pentru aceasta, în cântări de bucurie vă preamărim pe voi, Sfinților Părinți, şi grăim:

Bucurați-vă, rugători călăuziți de Duhul Sfânt;

Bucurați-vă, luminători ai sufletelor noastre;

Bucurați-vă, cei ce v-ați pus întreaga viață în slujba credinței;

Bucurați-vă, cei ce ne-ați lăsat vrednică pildă cum să-L slăvim pe Hristos;

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucurați-vă, ierarhi plini de har, prin care ereziile s-au risipit;

Bucurați-vă, înțelepți scriitori, apărători ai dogmelor ortodoxe;

Bucurați-vă, cei ce pe diavolul şi pe slugile lui i-ați alungat;

Bucurați-vă, apărători preaslăviți ai dreptei credințe;

Bucurați-vă, cei ce ați dobândit râvna pentru credința a lui Ilie Tesviteanul;

Bucurați-vă, cei ce, precum Prorocul Daniil, pe Domnul L-ați slăvit;

Bucurați-vă, lucrători harnici pe ogorul Domnului;

Bucurați-vă, cei ce nici după moarte nu v-ați depărtat de turma voastră;

Bucurați-vă, Sfinților Ierarhi Atanasie şi Chiril, stâlpi neclintiți ai Ortodoxiei!

Condacul 6

Propovăduitor al adevăratei învațături despre Preasfânta Treime te-ai arătat lumii, Ierarhe Atanasie. Cu puterea cuvintelor tale pline de har şi a scrierilor insuflate de Dumnezeu, ai ruşinat înşelarea lui Arie şi ai răbdat multe suferințe de la duşmanii Ortodoxiei: cinci izgoniri nedrepte de pe tronul Alexandriei, întemnițare şi multe prigoniri. Pentru aceasta, privindu-te toți ca pe păstorul cel bun care-şi pune sufletul pentru oile sale, Îi aducem lui Dumnezeu cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul 6

Ca niște luminători ați strălucit pe cerul Bisericii, Sfinților lerarhi, prin nevoința vieții voastre arătând tuturor credincioşilor calea către Hristos, Lumina cea neapusă. De aceea, vă rugăm să ne ajutați ca, prin harul Lui, să lepădăm întunericul necredinței şi al neînfrânării care stăpâneşte în lume, încât, împreună cu toți cei ce iubesc şi cinstesc pe Dunmnezeu în duh şi adevăr, să cântăm aşa:

Bucurați-vă, cei ce ați luminat lumea prin puterea cuvintelor voastre;

Bucurați-vă, purtători ai luminii lui Hristos prin întunericul acestui veac;

Bucurați-vă, stele mult strălucitoare, care ne călăuziți în noaptea ispitelor;

Bucurati-vă, candele aprinse în Biserica lui Hristos;

Bucurati-vă, râvnitori fierbinți pentru apărarea dreptei credințe;

Bucurați-vă, dascăli de cuget şi de simțire ortodoxă;

Bucurați-vă, cei ce ați răbdat de la eretici amenințări şi prigoniri;

Bucurați-vă, cei ce, fiind defăimați, Dumnezeu pentru toate;

Bucurați-vă, luptători neînfricati prin cuvânt şi scrieri;

Bucurati-vă, cetăți de scăpareale celor prigoniți pentru adevăr;

Bucurați-vă, părinți duhovniceşti trăitori ai îndumnezeirii;

Bucurați-vă, călăuzitori ai noştri către patria cerească;

Bucurați-vă, Sfinților lerarhi Atanasie şi Chiril, stâlpi neclintiți ai Ortodoxiei!

Condacul 7

Vrând ereticii să te izgonească de pe tronul Bisericii Alexandriei, Sfinte Chiril, te-au clevetit înaintea împăratului Teodosie, însă Dumnezeu, ştiind viața ta cea îmbunătățită, a ruşinat pe clevetitori şi a risipit toată adunarea lor, iar pe tine te-a aşezat în fruntea Sinodului Ecumenic din Efes. lar tu, Părinte, în Sobor ruşinând erezia lui Nestorie, ai preamărit pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, iar pe Hristos, Dumnezeu Omul, L-ai slăvit, cântându-i: Aliluia!

Icosul 7

Prin ostenelile voastre în via lui Hristos cea nou răsădită, v-ați arătat vrednici lucrători si păzitori, Stinților Părinți, pentru care, ca nişte slugi credincioase ați intrat în bucuria Domnului, iar acum, în ceruri, mijlociți înaintea lui Dumnezeu pentru apărarea şi răspândirea dreptei credințe, dar şi pentru mântuirea noastră, a păcătoşilor, a celor ce cantăm aşa:

Bucurați-vă, cei ce ați risipit eresurile lui Arie şi Nestorie;

Bucurați-vă, apărători ai noştri de învățăturile rău-credincioşilor;

Bucurați-vă, învătători ai celor rătăciți de la calea cea dreaptă;

Bucurați-vă, cei ce, cu lumina harului, luminați pe cei întunecați la minte;

Bucurați-vă, cei ce, cu apele iubirii, ne adăpați brazdele inimilor, spre rodire

Bucurați-vă, străjeri neobosiți întru apărarea turmei duhovniceşti;

Bucurați-vă, ostaşi ai lui Hristos, încă din viată încununați cu slava Lui;

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucurati-vă, alungători ai lupilor îmbrăcați în piei de oi;

Bucurați-vă, izvoare prin care Dumnezeu revarsă vindecări sufleteşti;

Bucurați-vă, povătuitori ai credincioşilor în urcuşul mântuirii;

Bucurați-vă, ierarhi sfintiti care aduceți Bisericii întărire și pace;

Bucurați-vă, cei ce preschimbati întristările noastre în bucurie;

Bucurați-vă, Sfinților lerarhi Atanasie şi Chiril, stâlpi neclinți ai Ortodoxiei!

Condacul 8

O nouă furtună s-a abătut asupra Bisericii lui Dumnezeu, când împăratul Iulian S-a întors la cinstirea zeilor mincinoşi. Atunci, duşmanii s-au ridicat asupra ta, lerarhe Atanasie, şi l-au sfătuit pe împărat să te piardă. Dar tu, Sfinte, ai prorocit că această tulburare se va stinge grabnic şi te-ai rugat Domnului să zădărnicească relele planuri urzite împotriva creştinilor, ca toti credincioşii, cu multumire, să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Toți dreptslăvitorii creştini marturisesc ajutorul vostru plin de har, Sfinților Ierarhi Atanasie și Chiril, văzându-vă că ne apărați de dezbinare, ne feriți de năvălirea vrăjmaşilor şi ne izbăviți de tot felul de necazuri. De aceea şi noi, credincioşii fii ai Bisericii lui Hristos, vă aducem laudele acestea:

Bucurați-vă, trăitori ai învățăturilor Evangheliei;

Bucurați-vă, cei mult iubiți de credincioşii evlavioşi;

Bucurați-vă, mijlocitori pentru toti cei ce vă cinstesc;

Bucurați-vă, cei ce ați tinut aprinsă lumina lui Hristos şi învreme de furtună;

Bucurați-vă, cei ce multora ați deschis uşa Împărăției cerurilor;

Bucurați-vă, rugători pentru mantuirea neamului creştinesc;

Bucurați-vă, pilde de curăție și neprihănire întru Domnul;

Bucurati-vă, nume la auzul cărora dreptceredincioşii se veselesc;

Bucurați-vă, adevărați păzitori ai dragostei lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, învățători întelepți ai creştinilor din toate timpurile;

Bucurați-vă, cei ce ați fost încununați cu diadema răbdării;

Bucurați-vă, cei ce străluciți cu lumina cea veşnică în ceruri;

Bucurați-vă, Sfinților lerarhi Atanasie şi Chiril, stâlpi neclintiți ai Ortodoxiei!

Condacul 9

Toată firea îngerească este uimită de puterea credinței tale, Sfinte lerarhe Chirl, că Domnul te-a arătat apărător neclintit al Ortodoxiei. Tu pretutindeni ai vestit adevărul Evangheliei, mângâind pe cei credincioşi şi astfel i-ai păzit de învățăturile eretice. De aceea, nici acum nu ne părăsi, și întăreşte-ne pe toți în dreapta credință şi în unire, ca să cantăm cu bucurie Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 9

Cu mult curaj ați propovăduit dreapta credință prin cuvantări şi Scrieri minunate, Sfinților Atanasie şi Chiril, cei de Dumnezeu înțelepțiți. Voi ați teologhisit despre întruparea Cuvântului, luminând sufletele multora şi arătându-le calea spre mântuire, pe care ați păşit fără șovăire până la fericitul vostru sfârşit. lar noi, bucurându-ne că vă avem învățători şi rugători înaintea Preasfintei Treimi, vă cinstim, grăind:

Bucurați-vă, buni păstori şi fierbinte râvnitori pentru dreapta credință;

Bucurați-vă, cei ce ați înmulțit talantul încredințat vouă;

Bucurați-vă, pelerini neobosiți pe calea către patria cerească;

Bucurați-vă, locuitori ai cerului împreună cu cetele îngereşti;

Bucurați-vă, luminători ai celor ce sunt în întunericul rătăcirii;

Bucurați-vă, cei ce, pentru aceasta, mari vă numiți în Împarăția lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, cei împodobiți de Hristos cu slava cea veşnică;

Bucurați-vă, cei ce în rândul marilor Sfinți lerarhi sunteți cinstiți;

Bucurați-vă, învățători a toată lumea, de Dumnezeu înțelepțiți;

Bucurați-vă, cei ce dimpreună cu toți Sfinții vă rugați acum pentru noi;

Bucurați-vă, cei prin care S-a preaslăvit şi întărit credința creştinească;

Bucurați-vă, cei ale căror nume sunt scrise în ceruri, dar şi în inimile credincioşilor;

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

Bucurați-vă, Sfinților lerarhi Atanasie şi Chiril, stâlpi neclintiți ai Ortodoxiei!

Condacul 10

Păzind turma lui Hristos de prigonitori, Sfinte lerarhe Atanasie, nu te-ai înfricoşat de mânia împăraților, nici de clevetirile ereticilor, nici de întemnitări. Ci, pe toate acestea răbdându-le ca un vrednic ostaş al lui Hristos nu ai încetat să-i luminezi pe păstoriții tăi, rugându-te ca să stea neclintiți în dreapta credință, să nu se teamă de uneltirile vrăjmaşului, iar în mâhniri şi în năpaste să mulțumească pentru toate lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

lcosul 10

Apărători nebiruiți sunteți tuturor creştinilor dreptslăvitori, Sfinților lerarhi Atanasieşi Chiril, că Făcătorul cerului şi al pământului v-a ales să fiți pe pământ stâlpi neclintiți ai adevăratei credințe. De aceea, rugați-vă să ne învrednicim de harul lui Dumnezeu şi să viețuim în adevăr noi toți, cei ce vă iubim şi cu credință grăim:

Bucurați-vă, apostoli care ați propovăduit fără teamă adevărul lui Hristos;

Bucurați-vă, dascăli ai dogmelor dreptei credințe;

Bucurați-vă, cei ce purtați cuvintele dumnezeieşti în inimile voastre;

Bucurați-vă, cei ce ne-ați lăsat comoara cea duhovnicească a scrierilor voastre;

Bucurați-vă, cei ce păziți sufletele noastre de orice fel de rătăcire;

Bucurați-vă, cei prin ale căror rugăciuni biruim uneltirile diavoleşti;

Bucurați-vă, vindecători ai bolilor noastre sufleteşti şi trupeşti;

Bucurati-vă, limanuri neînviforate în năpastele ce ne cuprind;

Bucurați-vă, vistierii pline debunătăți vremelnice şi veşnice;

Bucurați-vă, mijlocitori ai noştri la tronul Judecătorului Ceresc;

Bucurați-vă, cei ce, având inimă curată, Îl vedeți acum pe Dumnezeu;

Bucuraț-vă, cei ce nici după mutarea în cereştile lăcaşuri, grija pentru noi nu ați uitat-o;

Bucurati-vă, Sfinților lerarhi Atanasie şi Chiril, stâlpi neclintiți ai Ortodoxiei!

Condacul 11

Rugăciunea pe care o aducem astăzi înaintea icoanei voastre, ascultați-o cu milostivire, Sfinților lerarhi Atanasie şi Chiril, și fiți mijlocitori pentru cei ce vă cer ajutorul vostru cel plin de har, dăruindu-le celor bolnavi vindecare, celor întristați mângâiere, celor în nevoi izbăvire, ca, bucurându-ne, să slăvim pe Dumnezeu, cântându-l: Aliluia!

Icosul 11

Luminători preastrăluciți şi făcători de minuni v-ați arătat, Sfinților Părinți, că din vremurile vechi și până acum mijlociți pentru toți binecredincioșii creştini, rugându-vă neîncetat lui Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli tuturor celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea voastră şi cântă aşa:

Bucurați-vă, cei ale căror icoane ne sunt ferestre către cer;

Bucurați-vă, că în toată creștinătatea sunt cinstite numele voastre;

Bucurați-vă, cei ce ne izbăviți de năvălirea celor de alt neam;

Bucurați-vă, apărători ai credinței şi pururea rugători pentru noi;

Bucurați-vă, învățători ai înțelepciunii cereşti;

Bucurați-vă, preastrăluciți luminători a toată lumea;

Bucurați-vă, că fiii Bisericii, prin mijlocirea voastră, se mântuiesc;

Bucurați-vă, purtători ai poverilor celor necăjiți şi întristați;

Bucurați-vă, nădejdea şi apararea noastră în tot felul de necazuri;

Bucurați-vă, dumnezeiasca mângâiere în vremuri de restrişte;

Bucurați-vă, cei ce Îl milostiviți spre noi pe Stăpânul tuturor;

Bucurați-vă, cei prin care se întăreşte Biserica lui Hristos;

Bucurați-vă, Sfnților lerarhi Atanasie şi Chiril, stâlpi neclintiți ai Ortodoxiei!

Condacul 12

Prăznuim pomenirea voastră cea binecuvântată, Sfinților lerarhi ai lui Hristos, Atanasie şi Chiril, şi, adunăndu-ne înaintea cinstitei voastre icoane, suntem apărați prin mijlocirea voastră, că v-ați arătat vindecători de boli, învățători celor rătăciți şi grabnic ajutători tuturor celor ce vă cheamă în rugăciune şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Publicitate

Setări pentru confidențialitate

lcosul 12

Lăudând viața voastra sfântă pe pământ și slava voastră în ceruri, cu smerenie vă rugăm, Stinților lerarhi Atanasie şi Chiril, să ne dăruiți putere de sus asupra vrăjmaşilor văzuți şi nevăzuți, să ne fiți ajutători spre toate cele de folos şi să ne binecuvântați cu pace, dragoste, credință statornică, inimă curată şi frică de Dumnezeu, ca toți, dobândind lumina harului, să vă cântăm cu bucurie aşa:

Bucură-te, mare Atanasie, cel ce porți numele nemuririi,

Bucură-te, luminat  învățātor al Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, Sfinte Chiril, cel ce ai dezrădăcinat rătăcirea lui Nestorie;

Bucură-te, slavă și întărire a tronului Alexandriei;

Bucură-te, cinstite Atanasie, că pentru dreapta credință ai fost izgonit;

Bucură-te, cel ce în taină prin rugăciune îti păzeşti turma ta;

Bucură-te, înțelepte Chiril, cel ce mult te-ai ostenit pentru preacinstirea Născătoarei de Dumnezeu,

Bucură-te, că la adormirea ta însăşi Maica Domnului a venit;

Bucură-te, fericite Atanasie, că marele Antonie ți-a lăsat veşmântul său;

Bucură-te, că sfintele tale moaşte în Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol au fost aşezate;

Bucură-te, vrednicule Chiril, neîntrecut propovăduitor al înțelepciuni lui Dumnezeu;

Bucură-te Parinte Atanasie, slăvit arhiereu al Dumnezeului preaînalt;

Bucurați-vă, Sfinților lerarhi Atanasie şi Chiril, Stâlpi neclintiți ai Ortodoxiei!

Condacul 13

O, păstori ai noştri întru tot slăviți, Sfinților lerarhi Atanasie și Chiril, primiți această puțină rugăciune a noastră, adusă din smerite inimi, cereți pentru noi de la Hristos Dumnezeu întărire în credința cea adevărată, ca fără prihană să umblăm întru poruncile Domnului şi, cu mijlocirea voastră, să ajungem în Împărăția cerurilor, ca să ne învrednicim cu bucurie să cântăm dimpreună cu voi, cântarea de biruință: Alilula! (Acest Condac se spune de trei ori).

Icosul 1

Ingeri pământeşti şi oameni cereşti v-ați arătat, Sfinților lerarhi Atanasie şi Chiril, fiind luminați cu adevarata cunoaştere de Dumnezeu şi, ca mari ierarhi şi învățători pe scaunul arhiepiscopal din Alexandria, ați nimicit învațătura ereticilor, iar pe cei dreptslăvitori I-ați adăpat din izvoarele credinței adevărate. De aceea şi noi, întăriți în Ortodoxie, grăim către voi acestea:

Bucurați-vă, cei ce ați lepădat înşelăciunea acestei lumi;

Bucurați-vă, cei ce v-ați păzit neclintiți în viață curată şi fără de prihană;

Bucurați-vă, cei ce ați iubit din toată inima numai pe Hristos;

Bucurați-vă, cei ce ați supus voia voastră voii lui Dumnezeu;

Bucurați-vă, cei prin care se arată strălucirea adevăratei credințe;

Bucurați-vă, cei ce cu bărbăție ați luat jugul lui Hristos;

Bucurați-vă, propovăduitori ai dumnezeieştii înțelepciuni;

Bucurați-vă, vase alese ale Sfântului Duh;

Bucurați-vă, lucrători credincioşi în via Domnului;

Bucurați-vă, podoabe ale Bisericii Ortodoxe;

Bucurați-vă, arhipăstori ai Sfintei Biserici a Alexandriei;

Bucurați-vă, moştenitori ai veşnicei bucurii;

Bucurați-vă, Sfinților lerarhi Atanasie şi Chiril, stâlpi neclintiți ai Ortodoxiei!

Condacul 1

Pe voi, Părinții noştri aleşi de Hristos, Păstorul cel mare, ca întâistătători ai vestitei cetăți a Alexandriei, vă lăudăm în cântări duhovniceşti și vă rugăm să mijlociți către Domnul pentru Biserica dreptmăritoare, pentru cetatea voastră şi pentru toți cei ce vă cheamă în ajutor, cu dragoste grăind: Bucurați-vă, Sfinților Ierarhi Atanasie şi Chiril, stâlpi neclintiți ai Ortodoxiei!

Rugăciune:

O, întru tot ludaților Părinți ai noştri, Atanasie şi Chiril, lerarhi luminati de Dumnezeu ai Bisericii, apărători neînfricați ai Ortodoxiei, izgonitori ai eresurilor, apărători ai dreptei credințe, doctori iscusiți ai celor bolnavi, sprijinitori grabnici ai celor aflați în necazuri și calzi mijlocitori pentru toți cei ce aleargă la voi cu credință, ajutați-ne pe noi, păcătoşi, în viața aceasta, plină de încercări, de ispite şi de întristări, şi rugați-vă lui Dumnezeu să ne dăruiască iertare de păcate, îndreptare vieții, sporire în virute şi moştenirea Împărăției cerurilor, ca, dimpreună cu voi să slăvim pe Treimea cea de o ființă: pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noştri, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Sinaxar 18 Ianuarie

 În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea celor între sfinţi părinţii noştri Atanasie şi Chiril, patriarhi ai Alexandriei.

Sfântul Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei

Sfântul Atanasie a trăit în zilele marelui împărat Constantin şi ale urmaşilor săi. A luat parte la Sinodul întâi ecumenic de la Niceea, unde, diacon fiind, a ruşinat pe Arie prin înţelepciunea şi dovezile aduse din Sfânta Scriptură. După moartea lui Alexandru a ajuns arhiepiscop al Alexandriei, dar a fost alungat de împăratul Constantin prin multe locuri şi multe a pătimit, fiind continuu prigonit timp de patruzeci şi doi de ani. Mântuitorul Hristos, a Cărui Dumnezeire a apărat-o cu îndârjire, l-a aşezat la bătrâneţe iarăşi în scaunul arhiepiscopiei sale, de unde s-a mutat către Domnul.

Sfântul Chiril, patriarh de Alexandria

Iar sfântul Chiril a trăit în zilele împăratului Teodosie cel Mic, fiind nepot şi urmaş în scaun al lui Teofil, arhiepiscopul Alexandriei. Sfântul Chiril a fost apărător la Sinodul al treilea Ecumenic din Efes, unde a înfruntat pe rău-credinciosul Nestorie, care a bârfit multe hule împotriva Sfintei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu. Deci, strălucind cu multe bunătăţi sufleteşti, sfântul Chiril a răposat întru Domnul în ce priveşte făptura lor, sfântul Atanasie era un om de statură potrivită, puţin cam spătos şi cam gârbovit, cu faţa veselă, cu culoarea feţei plăcută, pleşuv, cu nasul puţin încovoiat, barba nu lungă, dar lată, acoperindu-i obrajii, cu gura mică, nu prea cărunt, nici de tot alb, ci numai puţin gălbui.

Iar sfântul Chiril avea faţa netedă, sprâncenele groase, mari şi încercuite îi împodobeau fruntea; nasul încovoiat cu nările pleoştite; obrazul lat, buzele groase, gura largă, cam pleşuv la tâmple, barba deasă, lungă şi cuvioasă, cu părul des şi gălbui amestecat cu cărunteţe.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Xenia, care în foc s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Marcian cel din Cipru.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna ianuarie in 18 zile: Pomenirea celor intre Sfinti, Parintii nostri Atanasie si Chiril, patriarhii Alexandriei

    Dintre acestia, Sfantul Atanasie a trait in zilele marelui imparat Constantin (306- 337) si sub toti imparatii, pana in vremea lui Valens imparatul (364-378). Era din cetatea Alexandriei si, dupa neam, mai mult egiptean decat grec. Copil fiind, el a cunoscut vremea prigoanelor, care l-au calit pentru marturisirea credintei. A crescut invatand carte in lumea Bisericii si a poporului de care era iubit.

    Era numai diacon cand, insotind pe episcopul sau, Sfantul Alexandru din Alexandria, Atanasie a fost la Sinodul cel dintai de la Niceea (325), unde cu dovezi nezdruncinate a aratat ratacirea lui Arie si a cerut osandirea ereziei lui. Si s-a statornicit la Niceea invatatura de totdeauna a Bisericii, ca Iisus Domnul si Mantuitorul lumii este Dumnezeu ascuns in om, Dumnezeu adevarat, de o fiinta cu Tatal si nu o simpla faptura, cum zicea Arie, si credinta aceasta o marturisim noi si astazi, cand zicem Simbolul credintei, Simbol care atunci la Niceea a fost intocmit. Invatatura aceasta este piatra de temelie a Crestinatatii.

    Ajuns episcop si patriarh in Alexandria, toata viata Sfantului Atanasie a fost o lupta contra ereziei lui Arie si o lupta pentru marturisirea de credinta de la Niceea, o lupta de 45 de ani, trebuind sa indure 5 izgoniri de pe scaunul sau, marturisind pana la capat dreapta credinta, ca un adevarat stalp al Ortodoxiei.

    A tinut tot timpul legatura frateasca cu Sfantul Antonie si cu monahii din Egipt si adesea, la nevoie, se ascundea printre ei. Iar cand a fost izgonit in Apus, in Galia, in Iliric si la Roma, a chemat tot Apusul la apararea credintei de la Niceea, ca un strajer al Ortodoxiei, facandu-se una cu ea si luptand pentru marturisirea ei prin cuvant, cu fapta, cu cartile pe care le-a scris.

    La 77 de ani, intors la scaunul sau, dupa a 5-a izgonire, dupa 45 de ani de lupta, incununat de vrednicii si de patimiri pentru dreapta credinta, Sfantul Atanasie cu pace a adormit in Domnul (373), iar Biserica, cinstindu-l ca pe un mare Parinte al Ortodoxiei, il numara in ceata Sfintilor ei.

    Si Sfantul Chiril a fost tot din Alexandria, insa in zilele binecuvantatului si binecredinciosului imparat Teodosie cel Mic (403-450), fiind nepot lui Teofil, patriarhul Alexandriei si urmator la scaunul acestuia (412). Si era desavarsit invatat in cartile Bisericii, in cartile grecesti si latinesti, mai ales era iscusit in filosofie si in fapte bune.

    Deci, a stralucit mai vartos intre anii 420-433, fiind reazim si ajutor celui de al treilea sinod ce s-a facut la Efes (431), unde s-a condamnat invatatura raucredinciosului Nestorie, care inlelegand gresit taina intruparii lui Dumnezeu, nu numai ca nu cinstea pe Maica Domnului, ci mai vartos neincetat o defaima. Si nevrand Nestorie sa-si cunoasca ratacirea lui, imparatul a hotarit adunarea celui de al treilea Sinod, la Efes.

    Drept, aceea, laolalta cu toata credinta crestinatatii de totdeauna, Sfantul Chiril, impreuna cu tot Sinodul celor peste doua sute de episcopi adunati la Efes, au statornicit, contra lui Nestorie, dreapta invatatura ca Domnul Hristos este nu numai Om adevarat, dar si Dumnezeu adevarat, si, de aceea, Preacurata Fecioara Maria, care L-a nascut, nu este numai o Nascatoare de om sau de Hristos, cum invata Nestorie, ci merita numele de Nascatoare de Dumnezeu dupa trup (nu dupa dumnezeire), ca una care a primit sa dea trup de om lui Dumnezeu, ca una din care Fiul lui Dumnezeu cel vesnic a luat trupul Sau de om, cu care a mantuit lumea. Ea este Nascatoarea trupului lui Dumnezeu si nu Nascatoarea trupului unui simplu om si trebuie cinstita dupa cuviinta.

    Stralucind, deci, cu ravna aceasta a lui pentru dreapta cinstire a lui Hristos si a Maicii Domnului in Biserica, atat la Sinod, cat si prin cartile pe care le-a scris, si Stralucind si prin multe alte bunatati, Sfantul patriarh Chiril din Alexandria a raposat cu pace in Domnul (444), la adanci batraneti, Biserica numarandu-l intre marii Sfinti Ierarhi si Dascali a toata crestinatatea.
 

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, ca bine este a se osteni calugarii.

    A venit un calugar la egumenul Siluan, din muntele Sinai, si, vazand pe frati lucrand, a zis staretului: "Sa nu lucrati lucrare pieritoare, ca Maria partea cea buna si-a ales." Iar staretul a zis ucenicului sau Zaharia: "Sa duci pe fratele acesta in camara cea desarta." Iar cand au inceput fratii a manca, se uita cel inchis prin ferestruica si astepta, doar il vor chema si pe el la masa. Si fiindca nu l-a chemat pe el nimeni, sculandu-se, a venit la Staret si a zis: "Poate nu mancati astazi, parinte ?" Si a raspuns staretul: "Acum noi am mancat." Iar fratele a zis: "Dar pentru ce nu m-ati chemat si pe mine ?" Si i-a grait lui staretul: "Tu esti om duhovnicesc si nu ai trebuinia de mancarea aceasta, iar noi trupesti suntem si trebuie sa mancam, pentru aceasta ne si ostenim lucrand, iar tu, fiindca ti-ai ales partea cea buna, sa citesti cartile si sa te hranesti cu cuvintele cele duhovnicesti."

    Deci, acestea auzindu-le fratele acela, a pus metanie pana la pamant, cerandu-si iertare. Dupa aceea, i-a grait lui staretul: "Frate, fiecarui om, de mare folos ii sunt ostenelile, ca, pana si Maria, din pricina ostenelilor Martei a fost laudata la cina."
 

Intru aceasta zi, cuvant despre Sfantul Chiril, patriarhul Alexandriei.

    Sfantul acesta Chiril, om fiind, macar ca era atat de inaintat in sfintenie, avea inca oarecare patima omeneasca, dar a indreptat-o pe aceasta in chip minunat. Ascultati care era patima si indreptarea ei: Fiind marele Chiril rudenie si nepot patriarhului Teofil, vrajmasul Sfantului Ioan Hrisostom, si crezand adevarate toate mincinoasele invinuiri care le graia unchiul sau Teofil contra Sfantului Ioan Hrisostom, nu din rautate, ci din prea mare incredere in unchiul sau, fericitul Chiril se pornise si el asupra sfintitului si dumnezeiescului Hrisostom, avand manie asupra lui, nu numai cand acesta traia, ci si dupa moartea lui. Pentru aceasta, nu voia nici sa-l pomeneasca in pomelnicele celorlaiti patriarhi, precum era si este obiceiul.

    Deci, Apotic, atunci patriarh al Constantinopolului, a scris catre fericitul Chiril o scrisoare, aratand ca si el a fost o vreme vrajmasul lui Hrisostom, dar, mai pe urma, cunoscand nevinovatia si curatia acelui barbat sfant, s-a pocait din greseala lui si a pomenit numele lui Hrisostom impreuna cu ceilaiti Sfinti, si-l sfatuia frateste pe Sfantul Chiril, sa scrie numele lui Hrisostom in pomelnice si sa-l pomeneasca. Insa Chiril nu-l asculta, nevoind sa defaime sinodul tinut impotriva lui Hrisostom, pe vremea unchiului sau Teofil.

    A mai scris catre Chiril patriarhul si Sfantul Isidor Pelusiotul, ca unul ce-i era rudenie si mai batran cu varsta, sfatuindu-l ca nu se cuvine a judeca pe cineva din oameni, pana nu va cerceta el singur amanuntit pricina si greseala omului aceluia. Inca si alta epistola a mai scris Sfantul Isidor catre Chiril, in care-i zicea: "Ma numesti ca sunt parintele tau si ma tem de osanda. Asculta-ma pe mine, sa nu te osandesti si tu de Dreptul Judecator, Cel ce nu cauta la fata, leapada-ti mania asupra celui mort si nu tulbura Biserica celor vii, pricinuindu-i neliniste".

    Deci, citind scrisorile Sfantului Isidor, a inceput fericitul Chiril a se indrepta si a-si cunoaste greseala. Dar s-a indreptat desavarsit, avand un vis ca acesta: I s-a aratat Sfantul, ca se afla intr-un loc de negraita frumusete si bucurie. Vedea acolo pe Avraam, Isaac si lacob si Sfinti multi din Legea veche si din cea noua a Evangheliei. Si a vazut in acel loc o biserica luminata, de neintrecuta frumusete, iar inautru popor mult, care canta o dulce cantare. Si, intrand Sfantul in biserica, s-a umplut cu totul de bucurie si de dulceata in inima sa, ca vedea pe Doamna noastra, Nascatoarea de Dumnezeu, de ingeri multi inconjurata si stralucind de negraita slava. Mai vedea acolo si pe Sfantul Ioan Hrisostom, stand aproape de Nascatoarea de Dumnezeu, cu mare cinste si stralucind cu minunata lumina, ca un inger al lui Dumnezeu, si tinand in maini cartea invataturilor sale. Si mai erau si alti barbati slaviti, multime, care stateau cu dansul ca niste slujitori, inarmati toti, ca si cand aveau de dat o lupta oarecare.

    Deci, dorea fericitul Chiril sa se inchine Stapanei, Nascatoarei de Dumnezeu si, pornind, a alergat spre ea ca sa-i faca inchinaciune, dar indata Sfantul Ioan, impreuna cu purtatorii sai de suliti, au alergat cu manie impotriva lui si nu numai ca l-au oprit de a se apropia de Maica Domnului, dar si din biserica aceea l-au izgonit. Si cum sta Sfantul Chiril, framantand intru sine mania sa contra Sfantului Ioan Hrisostom, care-l izgonise din biserica, iata, a auzit pe Stapana noastra, Nascatoarea de Dumnezeu, mijlocind catre Sfantul Ioan, ca sa-l ierte si sa nu-l goneasca din biserica aceea, zicand: "Iarta pe Chiril, a zis Preasfanta catre Ioan, ca din necunostinta a luat pornirea lui cea rea impotriva ta si vei vedea, cand isi va da seama, ca din nestiinta, a ajuns la aceea pornire rea". Dar Ioan se arata ca nu primea sa-l ierte. Atunci, Preasfanta Nascatoarea de Dumnezeu, a zis catre sfantul Ioan: "Pentru dragostea mea, iarta-l, ca mult s-a nevoit pentru cinstirea mea, rusinand si infruntand pe Nestorie, ocaratorul meu, iar pe mine, Nascatoarea de Dumnezeu, propovaduindu-ma oamenilor. Iata-l ca mult s-a ostenit pentru mine." Acestea auzindu-le Hrisostom de la Nascatoarea de Dumnezeu, indata s-a imblanzit si, chemandu-l inlauntru a imbratisat pe Sfantul Chiril, ca un prieten pe prietenul sau, si cu dragoste il saruta. Si astfel, s-au impacat si s-au imprietenit Sfintii amandoi, in visul acela, prin mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu.

    Deci, Sfantul Chiril, desteptandu-se si socotind in amanunt acest vis, s-a pocait mult si singur se certa pe sine, pentru o patima desarta si nesocotita impotriva unui barbat sfant si bineplacut lui Dumnezeu. Si, adunand indata pe toti episcopii Egiptului, a facut mare sarbatoare lui Hrisostom, a scris numele lui in diptice si-l pomenea impreuna cu Sfintii cei mai mari si in fiecare an il fericea pe el cu cuvinte de lauda. Si asa s-a ridicat pata aceasta de pe sfintenia Sfantului Chiril.
 

Intru aceasta zi, invatatura despre Imparatia Cerurilor.

    Imparatia Cerurilor, pe care o asteapta cei ce slujesc lui Dumnezeu, este vesnica si fara de moarte. Pentru ea s-au lepadat ei de lumea aceasta si de toate poftirile ei si nu ni se cade noua sa le mai pomenim. Ca, iata, le-am lasat, pentru porunca lui Dumnezeu, ca sa nu iubim cele vremelnice si sa pierdem cele vesnice. Ca nemincinos este Cuvantul Celui ce a zis: "Tot cela ce-si va lasa casa si tarina, sau pe tata, sau pe mama, sau femeie, sau copii, sau frati sau surori, insutit va lua, iar in veacul ce va sa fie, viata vesnica va mosteni !" Insa, nu este, precum unii talcuiesc, ca acestea le-a zis Domnul doar pentru cei ce, in vremea prigonirii, au patimit pentru Numele Lui. Caci El nu zice numai pentru aceia, ci despre toti care, pentru Numele Lui, de rautatile lumii acesteia si de toate poftele ei si de toate averile lepadandu-se, despre toti acestia, zice ca viata vesnica, impreuna cu Mucenicii, vor mosteni. Si pe toti cei saraci cu duhul si curati cu inima si pe cei blanzi si pe cei ce se tem de El, fericindu-i, Mantuitorul le zice: "A voastra este Imparatia Cerurilor." Caci Mucenicii, numai in putina vreme nevoindu-se, s-au savarsit, iar cel din viata calugareasca, patimind in toate zilele si in toata vremea pentru Hristos, mucenic se face. Dand razboi nu numai impotriva trupului si a sangelui, ci si impotriva stapaniilor si a puterilor si a domnitorilor intunericului din lume si impotriva, duhurilor viclesugului, pana la suflarea lui cea mai de pe urma, arma dumnezeiasca avand, si, patimind el, se incununeaza de la Hrisotos, Cel ce ne ajuta si ne desavarseste pe noi. A Caruia este slava acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.