Cheia potrivită

 La un călugăr a venit o femeie să-i ceară ajutorul, fiindcă nu avea înţelegere în casă.
- Ce-ai făcut în această situaţie, a întrebat-o călugărul?
- Am încercat să-mi conving bărbatul, certându-l.
- Când aţi avut iar probleme, ce-ai mai făcut?
- Acelaşi lucru, i-a răspuns din nou femeia. I-am reproşat şi l-am certat. Şi de fiecare dată am făcut la fel.
Atunci, călugărul a scos o grămadă de chei şi dându-i una femeii a rugat-o să deschidă uşa din faţa lor. A încercat femeia, dar, nepotrivindu-se cheia respectivă, i-a cerut călugărului altă cheie.
- Poate n-ai ştiut cum să deschizi, i-a spus călugărul, mai încearcă!
Dar oricât s-a străduit femeia, nu a putut deschide.
- Părinte, daţi-mi toată grămada de chei şi aflu eu care-i cea potrivită – l-a rugat aceasta. Privind-o cu căldură, duhovnicul i-a răspuns:
- Acum înţelegi ce-am vrut să-ţi dovedesc? Cum nu poţi tu deschide acea uşă cu o cheie nepotrivită, oricât ai încerca, tot aşa nu poţi deschide sufletul bărbatului tău cu aceeaşi vorbă de ceartă cu care încerci mereu. Caută cheia potrivită şi, dacă o vei găsi, sigur vei putea deschide!

“Învăţăturile date cu forţa nu pot dăinui în suflete, pe când învăţăturile primite în suflet cu plăcere şi cu bucurie rămân de-a pururi” (Sfântul Vasile cel Mare)

Smerenia nu înseamnă smiorcăială, ci asumare personală.

 

Iubirea e ce poţi să dai, Ce-aştepţi în schimb e lăcomie.

 

 

Iubirea e ce poţi să dai,

Ce-aştepţi în schimb e lăcomie.

Când dai, îţi strângi comori în Rai,

Când ceri, eşti slugă cu simbrie.

Iubirea e ce poţi să faci

Pentru vrăjmaş şi pentru frate,

Să rabzi, să suferi şi să taci

Când ţi se face-o nedreptate.

E suflet de copil curat,

În care nu mocneşte ura.

E locu-n care niciodat'

Invidia nu-şi cerne zgura.

Iubirea-i rană sângerând

Şi întrebarea ce te miră:

"Cum, cei ce i-am hrănit pe rând,

Ei tot pe rând mă răstigniră?"

E mila ce-o parcurgi pe jos,

Povară fără murmur dusă.

Iubirea e obrazu-ntors

Şi haina demnităţii smulsă.

Iubirea-i zâmbetul ce-l pui

Pe faţa celui ce suspină,

Când crucea altuia o sui

Şi-aprinzi în noapte o lumină.

Iubirea este bobul bun,

Care rodeşte doar când moare,

E investiţia de acum

Într-o recoltă viitoare.

Iubirea e ce poţi să dai,

Ce-aştepţi în schimb e lăcomie.

Când dai, îţi strângi comori în Rai

Iar viaţa ta-i o poezie...

Petru Dugulescu - Apus de mileniu