Tradiții și obiceiuri de Sfântul Dumitru, sărbătorit pe 26
octombrie, protector al iernii și al păstorilor, fiind denumit și „cel
ce deschide iarna”. Iată ce trebuie să pui sub pernă în noaptea dintre
25 și 26 octombrie, pentru noroc și abundență.Printre obiceiurile din noaptea de 25 spre 26
octombrie, tinerelor li se recomandă să așeze sub pernă o plantă de
busuioc sfințit, cu speranța că Sfântul Dumitru le va înfățișa chipul
celui sortit să le fie soț.
Pe lângă busuioc, în unele zone ale țării, se mai practică punerea sub pernă a altor obiecte, potrivit redactia.ro, cum ar fi:
Fire
de grâu sau semințe de plante – acestea simbolizează fertilitatea și
prosperitatea, fiind folosite pentru a atrage norocul în viața personală
și în gospodărie.
De Sfântul Dumitru, pe 26 octombrie, există mai multe tradiții și
obiceiuri legate de acest sfânt, care este considerat unul dintre marii
protectori ai iernii și ai păstorilor. În folclorul românesc, Sfântul
Dumitru este cunoscut și ca „Sfântul care deschide iarna,” fiind asociat
cu începerea anotimpului rece.
ce semnificație au aceste lucruri
Mai jos, dezvoltăm pe larg despre tot ceea ce înseamnă aceste lucruri.
1.
Busuioc sub pernă pentru vise premonitorii Cel mai răspândit obicei
este punerea busuiocului sub pernă. Se spune că fetele tinere care vor
să-și viseze ursitul sau să afle cine le va fi viitorul soț trebuie să
pună un fir de busuioc sfințit sub pernă în noaptea de 25 spre 26
octombrie. Uneori, busuiocul este stropit cu apă sfințită înainte de a
fi pus sub pernă, pentru a avea un efect mai puternic. Se crede că, în
vis, Sfântul Dumitru le va arăta chipul celui care le este sortit să le
devină soț.
2. Obiecte legate de noroc și bunăstare Pe lângă busuioc, în unele
zone se pun sub pernă obiecte considerate aducătoare de noroc sau
bunăstare: Monede – simbolizează atragerea prosperității și a
belșugului. Acest obicei se practică pentru a avea noroc la bani sau
pentru a aduce prosperitate în casă. Grâu sau porumb – se pun sub pernă
pentru a avea un an îmbelșugat și pentru a atrage norocul în muncă și
recolte. Este un obicei mai frecvent întâlnit în mediul rural, mai ales
în comunitățile de agricultori. O crenguță de vâsc sau măceș – se pune
sub pernă pentru a aduce sănătate și protecție împotriva energiilor
negative sau a ghinionului.
3. Fire de păr sau obiecte personale
ale persoanei iubite Unele tradiții spun că, pentru a întări dragostea
sau a atrage persoana iubită, se pot pune sub pernă obiecte personale
ale acesteia, cum ar fi un fir de păr, o batistă sau un mic obiect care
aparține acelei persoane. Acest obicei are rolul de a apropia pe cei doi
și de a le întări legătura afectivă.
În
fiecare toamnă, odată cu răcirea văzduhului și foșnetul frunzelor ce
cad în dansuri de aur și arămiu, românii păstrează o tradiție ce pare
desprinsă dintr-o lume de basm: Sărbătoarea de Sfântul Dumitru, pe 26
octombrie. O poveste ce se transmite din generație în generație, această
sărbătoare semnifică nu doar sfârșitul anotimpului de lucru la câmp, ci
și pregătirea simbolică a satului pentru iarna ce se apropie. Acest
moment este înconjurat de credințe, obiceiuri și ritualuri sacre,
păstrate cu grijă și respect pentru a asigura prosperitatea casei și a
gospodăriei.
Sfântul Dumitru
Povestea
ne poartă departe, în vremuri când oamenii trăiau în comuniune cu
natura și în armonie cu credințele lor străvechi. Sfântul Dumitru,
cunoscut în popor și ca Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de
Mir, era văzut nu doar ca un sfânt protector al vitejilor, ci și ca cel
care, la mijlocul toamnei, „încuia” pământul pentru iarnă. Conform
tradiției, de Sfântul Dumitru începe să se simtă adevărata răceală a
iernii. Odată cu această zi, pământul intră într-un fel de somn adânc,
așteptând primăvara. Acest simbol puternic a făcut din Sfântul Dumitru o
figură venerată în special în rândul ciobanilor și agricultorilor, cei
care depindeau de bunăvoința naturii pentru a trăi.
La
fel cum Sfântul Gheorghe „deschide” anul agricol în primăvară, Sfântul
Dumitru este cel care „închide” ciclul agricol, pregătind oamenii și
întreaga natură pentru sezonul rece. Aceste două sărbători sunt văzute
ca porți simbolice ale timpului și ale anotimpurilor. Oamenii se
pregătesc să le întâmpine cu obiceiuri și ritualuri sacre.
Obiceiuri și tradiții de Sfântul Dumitru
Focurile lui Sâmedru
La
sat, în noaptea de 25 spre 26 octombrie, începe un ritual vechi,
cunoscut sub numele de „Focurile lui Sâmedru”. Este un ritual dedicat
purificării și ocrotirii, menit să alunge spiritele rele și să aducă
noroc peste case și câmpuri. Focurile sunt aprinse pe dealuri sau în
curți, iar întreaga comunitate se strânge în jurul lor. Flăcările înalte
și jucăușe par să facă o legătură între cer și pământ, între trecut și
viitor.
Tinerii sar peste
focuri pentru a-și asigura sănătatea și norocul în anul ce vine. Copiii
aruncă în foc frunze și crengi, crezând că fumul purificator îi va feri
de boli. Se spune că, dacă tânărul sărea cu îndemânare și flacăra
rămânea înaltă, avea să aibă parte de o viață plină de bucurii și
sănătate. Oamenii mai în vârstă, așezați la marginea focului, povestesc
legende și cântece vechi, perpetuând tradiția.
„Ziua lupilor”
În
tradiția populară, Sfântul Dumitru este cunoscut și ca un protector al
animalelor sălbatice, în special al lupilor. În unele părți ale
României, această zi mai este cunoscută drept „Ziua Lupilor”, iar
oamenii țin cont de superstiția că lupii capătă puteri misterioase. Se
spune că lupii își pot schimba privirea, iar cei care nu respectă
această sărbătoare pot cădea victime acestora.
Oamenii
nu se ating de cuțite sau de alte obiecte ascuțite pentru a nu atrage
ghinionul, iar unii păstrează oase de la masa de Sfântul Dumitru, pe
care le așază la marginea gospodăriei pentru a proteja casa de lupi.
Este o zi în care frica și respectul pentru natură se împletesc
armonios.
Târgurile de Sâmedru
Târgurile
de Sâmedru erau ocazii esențiale pentru pregătirea proviziilor de
iarnă. Oamenii din satele învecinate se adunau pentru a face schimb de
bunuri: cereale, animale, obiecte meșteșugite. Atmosfera acestor târguri
era una de sărbătoare, iar copii și tineri se bucurau de jocuri și
cântece populare. Aceste târguri marcau sfârșitul lucrului pe câmp și
dădeau oamenilor prilejul de a se pregăti pentru lunile lungi de iarnă.
Pe
lângă negoț, târgurile aduceau cu ele și posibilitatea ca tinerii să se
întâlnească și să se cunoască. Astfel, sărbătoarea lui Sâmedru devenea
și un prilej de a lega prietenii și, adeseori, de a pune bazele unor noi
familii în sat.Sfântul Dumitru este patronul ciobanilor
Dacă
de Sfântul Dumitru este vreme urâtă, iarna va fi bună, iar de va fi
vreme bună, toamna se va prelungi şi vremea va frumoasă. Sfântul
Dumitru este considerat şi patronul păstorilor, pentru că ciobanii sunt
cei care află dacă vremea va fi bună sau rea pentru ei. Ciobanii își pun
cojocul în mijlocul oilor și urmăresc ce oaie se va așeza pe el. Dacă
se așează o oie neagră, iarna va fi blândă, dar dacă se așează o oaie
albă, urmează o iarnă friguroasă și aspră.
Tot pe 26 octombrie, de Sfântul Marele Mucenic Dumitru, se taie coama cailor tineri pentru ca aceasta să crească frumoasă.
Tradiții specifice: în Bucovina, persoanele care seamănă usturoiul după Sfântul Dumitru vor avea doar pagubă anul viitor.
În
zona Olteniei, oamenii spun că doar daca cine respectă toate tradițiile
sărbătorii este cu adevărat protejat de necazuri și primejdii.
În anumite zone ale țării, ţăranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie ca
fiind cel ce a dat oamenilor vinul folosit la Sfânta Împărtăşanie.
Sfântul Dumitru usucă plantele și bagă căldura în pământ
În
tradiția populară românească, se spune că Sfântul Dumitru desfrunzeşte
codrul şi usucă toate plantele. Cu alte cuvinte, el aduce iarnă. De
aceea, se zice că Sfântul Dumitru bagă căldura în pământ.
Ca
să combată asta, țăranii români aprind focul, iar copiii sar peste el,
pentru a fi sănătoși. Se zice că focul încălzește morți și alungă
fiarele. Cărbunii rămași după stingerea focului se aruncă în grădină ca
să fie roditoare. Focul este protector și apără de rele, decazuri și
protejează copiii și căsătoriile.