CEL MAI BUN REFUGIU EȘTI TU ÎNSUȚI

 Într-o lume care nu se oprește din mișcare, în care urgențele stabilesc ritmul și vocile exterioare par să ne ceară constant atenția, uneori uităm ceva esențial: cel mai bun refugiu nu este afară, ci înăuntru.

Căutăm securitate în locuri, oameni, obiective sau promisiuni. Credem că atunci când atingem un anumit vârf, când atingem un obiectiv, când obținem recunoașterea, vom găsi în sfârșit pacea. Dar când reușim, descoperim că acest calm este fragil, pentru că depinde de ceva ce nu controlăm. Apoi suntem invadați din nou de neliniște, de căutarea neîncetată a unui alt refugiu, a unui alt scop, a unei alte promisiuni.

Adevăratul refugiu nu este căutat. Este cultivat. Se găsește în rădăcina tăcută a sinelui, în acel spațiu interior în care nu este nevoie de măști sau apărări, unde ceea ce suntem este suficient.

Acolo, zgomotul se transformă în liniște fertilă. Rănile încetează să mai fie condamnare și devin învățătură. Ceea ce părea cândva o greutate insuportabilă se dovedește a fi cheia deschiderii de noi moduri de a locui viața. Nu este un refugiu care izolează, ci un loc care susține și se extinde, care ne amintește că chiar și în mijlocul haosului avem capacitatea de a rămâne în picioare.

Acest refugiu se construiește cu mici loialități: să ne ascultăm cu adevărat unii pe alții, să respectăm ceea ce simțim, să susținem ceea ce gândim chiar dacă nu este întotdeauna popular, să acționăm cu coerență între ceea ce spunem și ceea ce facem. Fiecare pas conștient, fiecare decizie luată din interior și nu din presiunea exterioară, întărește zidurile invizibile ale acelei case interioare.

Cei care găsesc refugiu în ei înșiși nu trebuie să se impună sau să strige. El nu fuge de viață, ci o locuiește din alt loc. Poate merge prin zgomot fără să se piardă, poate face față incertitudinii fără să se rupă, îi poate ține pe ceilalți pentru că a învățat mai întâi să se țină pe sine.

Nu este ușor. Este nevoie de curaj pentru a privi înăuntru, pentru a rămâne tăcut atunci când impulsul este să reacționezi, să-ți accepți umbrele fără să le ascunzi. Dar acest curaj ne oferă ceva ce nimic din exterior nu poate da: libertate. Libertatea de a fi fără a depinde de aplauze sau aprobare, libertatea de a rămâne calm chiar dacă totul tremură afară.

Cel mai bun refugiu nu este un loc în care să te ascunzi, ci o stare în care să trăiești. Când locuiești în ea, nu mai trebuie să urmărești adăposturi temporare, pentru că porți cu tine un spațiu care nu este epuizat, care este mereu disponibil.

Întrebarea atunci nu este unde să fugi, ci cum să te întorci la tine însuți. Pentru că atunci când îți găsești refugiul interior, viața încetează să mai fie o cursă de evadare și devine o călătorie înapoi în centru.

👉 Și tu? Ai găsit acel refugiu în tine sau continui să-l cauți afară?

✨ Suflete de neoprit ✨

 În viață există oameni care par să aibă o energie specială. Nu pentru că nu cad niciodată, ci pentru că de fiecare dată când o fac, găsesc o modalitate de a se ridica mai puternici, mai conștienți și mai hotărâți. Îi numesc pe acei oameni suflete de neoprit.

Un suflet de neoprit nu este definit de titlurile atârnate pe un perete, sau de numerele dintr-un cont bancar, sau chiar de aplauzele primite. Ea este definită de capacitatea ei de a rămâne fidelă ei înșiși în mijlocul furtunii, de a nu renunța la esența ei chiar dacă lumea țipă la ea să renunțe și de a-și ține ochii la orizont chiar și atunci când drumurile par să se închidă.

Sufletele de neoprit sunt cele care știu că viața nu înseamnă să fugi de întuneric, ci să înveți să strălucești în el. Care înțeleg că reziliența nu este un slogan gol, ci o practică zilnică, un mușchi invizibil care se exersează cu fiecare provocare.

🌍 În lumea afacerilor, a conducerii și a echipelor, avem nevoie de aceste tipuri de suflete mai mult ca niciodată. Oameni capabili să unească rezultatele cu scopul, obiectivele cu valorile, realizările cu umanitatea. Pentru că un proiect se poate naște dintr-o idee bună, dar trece testul timpului doar atunci când în spatele lui sunt suflete de neoprit: cei care cred, cei care au încredere, cei care inspiră.

Un lider de neoprit nu este cel care nu se îndoiește niciodată, ci cel care îndrăznește să se îndoiască cu voce tare, să învețe de la ceilalți, să arate vulnerabilitate fără teama de a-și pierde autoritatea.
O echipă de neoprit nu este una care nu face greșeli, ci una care știe să transforme acele greșeli în învățare care întărește.

Sufletele de neoprit devin faruri pentru cei din jurul lor. Ele inspiră cu exemplul lor, răspândesc speranță și ne amintesc că destinul nu este o linie scrisă dinainte, ci o muncă care se construiește cu fiecare decizie, cu fiecare cuvânt și cu fiecare act de iubire față de ceea ce facem.

💡 Vă invit astăzi să reflectați:
👉 Ce te face de neoprit?
👉 Ce scop aprinde acel foc interior care te ridică chiar și în cele mai dificile zile?
👉 Ce amprentă vrei să lași ca suflet de neoprit în mediul tău?

Pentru că atunci când un suflet de neoprit avansează, nu își deschide doar căi: deschide căi pentru toți cei care vin după el.

🔑 Lumea are nevoie de mai multe astfel de suflete. În afaceri, în educație, în viață. Oameni care îndrăznesc să creadă, să persevereze și să strălucească.

Și tu, ai descoperit deja forța de neoprit care trăiește în tine?

CE ÎNSEAMNĂ SĂ CREȘTI VIBRAȚIILE?

 Când auzim cuvintele "ridică-ți vibrația", ne putem imagina ceva abstract, poate o dispoziție trecătoare sau un sentiment spiritual, dar în realitate această frază vorbește despre însăși natura materiei, despre modul în care cele mai mici particule din corpul nostru și din mediul nostru se mișcă, oscilează, se extind și se contractă în mod constant în ritmuri care sunt la fel de vechi ca Creația. 

Fiecare atom vibrează la o anumită frecvență, iar când aceste frecvențe sunt mai lente, mai dense în mișcarea lor, experiența vieții se simte mai grea, mai tulbure și mai limitată.

Când frecvențele sunt mai rapide, mai ușoare și mai coerente, există luminozitate, ușurință, claritate și senzația de a fi conectat la un flux mai larg de energie.

VIBRAȚIA ATOMILOR NOȘTRI NU ESTE FIXĂ; RĂSPUNDE CONTINUU LA ALEGERILE NOASTRE, LA MEDIUL NOSTRU ȘI LA ENERGIILE PE CARE LE INVITĂM ÎN VIAȚA NOASTRĂ. 

Fiecare gând este una dintre cele mai imediate influențe, deoarece poartă o frecvență, iar modelele care se repetă modelează câmpul general al Ființei noastre.

Gândurile de frică, îndoială, resentimente sau critică încetinesc ritmul atomic, comprimând energia și făcând corpul să se simtă tensionat sau epuizat, în timp ce gândurile de recunoștință, compasiune, curiozitate și creativitate accelerează mișcarea, deschizându-ți câmpul și permițând mai multă lumină să curgă.

LUMINA ESTE MAESTRUL ORIGINAL AL VIBRAȚIEI, iar când permitem luminii solare să ajungă la ochii și pielea noastră, invităm fotonii să vorbească direct cu celulele noastre.

MEDITAȚIA ESTE, DE ASEMENEA, UNA DINTRE CELE MAI DIRECTE MODALITĂȚI DE A RIDICA ȘI STABILIZA VIBRAȚIA. 

Când liniștim mintea, încetinim respirația și lăsăm Conștiința să se extindă, frecvența întregii noastre Ființe crește pentru că interferența gândirii haotice este îndepărtată, iar ceea ce rămâne este ritmul natural al armoniei cu Sursa. În meditație, particulele corpului nostru se mișcă împreună ca și cum am asculta o orchestră, mai degrabă decât să cântăm o melodie separată.

Ridicarea vibrației nu este un mister; Este o țesătură cu multe alegeri mici:

GÂNDIND CU CONȘTIINȚĂ,
MĂNÂNCĂ CU REVERENȚĂ,
MIȘCĂ-TE CU BUCURIE,
ABSORBIND DARUL LUMINII
ȘI PERMITE LINIȘTEA.

Conștiința universală.

Știați că există un nerv numit: nerv vag?

 Va fi atunci cel mai slab din corp? Deloc.

Nervul vag nu are nicio clipă de odihnă.

De fapt, este unul dintre cei mai extensi, complecși și ocupați nervi din corpul uman.
Numele său provine din latinescul vagus, care înseamnă "rătăcitor", deoarece rătăcește literalmente prin corp, conectând creierul cu organele interne majore.

—

- Se naște în trunchiul cerebral,
- coboară prin gât,
- trece prin piept,
- Pătrunde în abdomen și dialoghează cu inima, plămânii, esofagul, stomacul, pancreasul, ficatul, rinichii și chiar intestinul gros.

Este arhitectul echilibrului intern, marele coordonator al sistemului nervos parasimpatic.

Și ce face acest "leneș"?

Toate acestea:

- Controlați-vă ritmul cardiac.
- Reglează tensiunea arterială.
- Coordonează respirația.
- Facilitează digestia și mișcările intestinale.
- Influențează secreția gastrică și pancreatică.
- Participă la reglarea imunității.
- Și cel mai fascinant: vă poate influența direct emoțiile și nivelul de anxietate.

Acest nerv nu conectează doar organele: conectează corpul la minte.

De aceea este studiat și în practici precum meditația, respirația profundă și stimularea vagală pentru a trata anxietatea, depresia și alte afecțiuni.

Așa că data viitoare când auziți "nerv leneș", amintiți-vă: nu este leneș. Este un adevărat maestru al controlului intern. Invizibil, tăcut... dar esențial.

——

Memento medical important: Aceste informații sunt în scopuri academice și informative. Nu înlocuiește evaluarea medicală față în față și nu trebuie utilizată pentru autodiagnosticare. Dacă aveți simptome, consultați întotdeauna un profesionist din domeniul sănătății.

Aspazia Oțel Petrescu

Pe 9 decembrie 2017, în anul dedicat Apărătorilor Ortodoxiei în temnițele comuniste, Aspazia Oțel Petrescu a împlinit 94 de ani. Astăzi, Aspazia Oțel Petrescu a plecat să se odihnească în brațele Domnului.

Aspazia Oţel Petrescu s-a născut la 9 decembrie 1923 în comuna Cotul Ostriţei, Ucraina de astăzi. A fost primul dintre cei doi copii ai învăţătorilor Ioan şi Maria Oţel. A urmat cursurile primare la şcoala din comuna Ghizdiţa (Fântânele). A fost înscrisă la Liceul din Bălţi și retrasă după un trimestru, pe caz de boală. Între 1936-1940 a urmat cursurile la Liceul ortodox de fete „Elena Doamna” din Cernăuţi. În frământările anului 1940 a pierdut din nou un an şcolar. În 1941 a reluat cursurile la acelaşi liceu, recuperând anul pierdut şi urmând regulat clasa a 5-a şi, în particular, concomitent, clasa a 6-a. Și-a ajuns din urmă generaţia în clasa a 7-a. La 18 martie 1944 a întrerupt şcoala, luând calea refugiului. Bacalaureatul l-a dat la Orăştie, în 1944, sub bombardamente.

Între 1944-1948 a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie de la Universitatea Babeş Bolyai – primul an la Sibiu, unde Universitatea era refugiată, şi apoi la Cluj. În timpul facultăţii a conferențiat în cadrul Frăţiei Ortodoxe Române Studențești, cu lucrarea „Iisus în poezia română”. A fost una dintre elevele preferate ale lui Lucian Blaga, care o va încuraja să-şi cultive talentul literar. Între 1946-1948 a lucrat ca dactilografă la prestigiosul Centru de Studii Transilvane, condus istoricul Silviu Dragomir.

La 9 iulie 1948 a fost arestată în plină sesiune de examene, fără să fie absolventă şi fără posibilitatea de a susţine examenul de stat. A fost condamnată la 10 ani de temniţă grea, pe care i-a executat în diferite închisori: Mislea, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc. Motivul arestării a fost unul simplu şi devenit deja clasic pentru ideologia comunistă, atee: aderenţa la Cetăţuia – organizaţia de tineret a femeilor din Mişcarea Legionară, similară Frăţiilor de Cruce – organizaţia de tineret a bărbaţilor – din cadrul Liceul ortodox de fete „Elena Doamna” din Cernăuţi. În 1958, în loc de eliberare, i s-au dar încă 4 ani de închisoare, pe care i-a executat trecând prin închisorile comuniste Mislea, Jilava, Botoşani și Arad – de unde a fost eliberată. Apoi s-a mutat cu mama sa, pensionară și văduvă, în Roman.

Cu foarte mare dificultate a reușit să se angajeze pe un post de contabilă la o cooperativă din Roman. În 1964 s-a căsătorit cu Ilie Alexandru Petrescu, căruia îi murise soţia. Împreună cu acesta îi creşte pe cei doi copii orfani, care ajung calificaţi (fiul - inginer, iar fiica - medic). În 1977 îi moare mama, în 1987 - soţul, iar în 1998 - fratele.

După decembrie 1989 a participat la toate comemorările martirilor şi mucenicilor din temniţele comuniste, fiind coorganizatoarea Sfântului Paraclis de la Mislea, locul de pomenire a tuturor tinerelor legionare, a martirelor şi sfintelor din temniţele comuniste. În 2007 primeşte Premiul Fundaţiei Culturale Lucian Blaga pentru creaţie literară – proză scurtă, în cadrul Festivalului Internaţional Lucian Blaga, Lancrăm-Sebeş-Deva.

***

Pe 9 decembrie 2017, în anul dedicat Apărătorilor Ortodoxiei în temnițele comuniste, Aspazia Oțel Petrescu a împlinit 94 de ani. Atunci, ea a transmis un mesaj către tineri: „Treaba noastră cea mai asiduă este să nu ne pierdem speranţa! Pentru că vremurile sunt atât de opresive, încât atentează şi la această virtute, care este toiagul iubirii. Fără speranţă, iubirea singură devine neputincioasă! Să nu ne pierdem speranţa! În ce mă priveşte pe mine, lucrurile sunt foarte simple, eu sunt foarte aproape de deznodământ, dar mă gândesc la voi, cei tineri, cât de greu o să fie să nu vă pierdeţi speranţa şi să rămâneţi luminoşi şi înfloriţi în vremurile acestea atât de parşive”.

 De mulți ani mărturisitoarea din inchisorile comuniste Aspazia Oțel  avertiza ce trăim si ce urmează să trăim în viitorul apropiat... doar că  înainte să citim și să înțelegem cele de mai jos avem nevoie de :  credință, spovedanie și smerenie ca Sfântul Duh să ne lumineze să și putem înțelege..

   Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu despre cei care cred că prin crearea unor organe făcute din nanoparticule, similare celor vii, vor câștiga veșnicia aici pe pământ sau vor trăi cel puțin 150 de ani

Apărarea creștinilor în fața asaltului biometric: „În prezența Sfintei Euharistii, biometria cade! Dacă ai numele lui Iisus în minte, nu-ți pot face nimic. Singur numele lui Iisus te apără de aceste ingerințe obținute prin radierea conștiinței care poartă scânteia divină în ea”

Președintele Chinei, Xi Jinping: „Biotehnologia este în continuă dezvoltare. Predicțiile sunt că în acest secol sunt șanse mari să trăim până la 150 de ani. Organele umane pot fi transplantate continuu. Cu cât trăieşti mai mult, cu atât devii mai tânăr şi (poţi) chiar să obţii nemurirea".

Mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu: „Dar să vedeți ce am primit eu ca răspuns. Ăștia au reușit să creeze nanoparticula. Deci, ei au putut să creeze organe care sunt similare celor vii, dar care sunt mai rezistente și mai eficace decât cele vii. Deci, un implant cu un ficat făcut din nanoparticule este viu, nu este respins. Nu sunt respinse niciodată organele acestea. Și pe această chestie, aceștia ne promit o viață de cel puțin 150 de ani. Vă puteți imagina că ei tind să afirme că pot câștiga, prin nanotehnică, veșnicia sau, în orice caz, vârsta matusalemică. Au comunicat la un moment dat că au reușit cu nanoparticula să creeze o conștiință fără Dumnezeu. Conștiința oricărui om, fie că este creștin, fie că nu este creștin, are în ea cunoașterea existenței lui Dumnezeu. Așa era și considerată, întotdeauna, dovada cea mai peremptorie că Dumnezeu există. Toți filosofii mari au avut ca argument palpabil și verificabil de toți tocmai chestia aceasta: conștiința noastră se naște, se formează odată cu noi, și în ea este conștiința de Dumnezeu. Vrăjmașii au reușit să înlăture această conștiință a noastră îndumnezeită sau cu scânteia dumnezeirii în ea și să pună o conștiință nano, fără cunoașterea lui Dumnezeu. Pot să facă acest implant de oriunde. O trimit direct în ADN, de la orice distanță, și omul habar nu are că a primit-o. Și te trezești dintr-odată un om demonizat. În loc să ai conștiința care are în ea scânteiuța divină pe care Dumnezeu ți-o trimite la facere… 

Noi, creștinii, știm că în momentul în care este fecundată celula, în același moment din inima lui Dumnezeu pleacă această luminiță, care este în sinele tău toată viața, și cu care mergi în Înviere. Ei, am zis, Dumnezeule, ce ne facem? N-ai cum să te aperi dacă el o poate trimite de oriunde direct în ADN și tu habar n-ai că ai primit-o! M-am speriat foarte tare. 

A apărut mai târziu o știre care pur și simplu m-a uluit. Cei de la NASA au niște birouri speciale, niște laboratoare speciale, adevărate cetăți, în care verifică toate adevărurile creștine. Toate sunt verificate. Au concluzii uluitoare. Ei știu ce înseamnă într-adevăr miracolul divin. Și au verificat de pildă chestia cu 40 de zile. Într-adevăr, în a 40-a zi, omul merge la judecata personală. S-au convins că nu este poveste, așa este, verificat de ei. Au verificat și de data aceasta să vadă care sunt șansele nanoparticulei și ce face o asemenea conștiință în continuare, în dezvoltare. Și au constatat că în prezența Sfintei Euharistii, deci în prezența împărtășaniei, toate cad! Organele, conștiințele, nu fac două parale. Biometria cade! Deci, într-un organism care este spovedit și împărtășit, toate se reduc la zero, nu numai nanoparticula, ci și cipul care a fost implantat. Când Iisus s-a jertfit și a constituit taina prefacerii darurilor în Trupul și Sângele Mântuitorului, de-atunci știa că va fi apărarea noastră. Deci, prin Spovedanie și Sfânta Împărtășanie nu ne câștigăm numai mântuirea, ci ne apărăm și de ultimul asalt care va fi dat asupra noastră. 

Și au mai descoperit ceva. De-aia ei lucrează asupra creierului. Toate uneltele lor se plimbă în creierul nostru ca pe bulevard. Dacă ai numele lui Iisus în minte, iar nu-ți pot face nimic. Singur numele lui Iisus te apără de aceste ingerințe obținute prin radierea conștiinței care poartă scânteia divină în ea.

Însă, în ce privește biometria, acolo este o problemă. Cipurile acestea de acum sunt doar experimente și un fel de a obișnui organismele și omul, în totalitatea lui, cu acest sistem. La urmă, implantul cipului ultim, care le cuprinde pe toate celelalte, se face pe mână sau pe frunte. Sunt singurele două puncte unde laboratoarele de la NASA au constatat că poate fi influențat liberul arbitru. S-a ales fruntea pentru că s-au gândit că unii creștini își vor tăia mâna când vor afla adevărul. Capul nu și-l vor putea tăia. Și atunci au căutat un alt punct, pe frunte, și l-au găsit. Dar de ce se întâmplă chestiunea aceasta? Nenumitul n-are nevoie de așa ceva. Vă dați seama, dacă el poate să trimită o nanoparticulă din Cosmos, ce-i trebuie lui toată complicația aceasta biometrică? Îi trebuie, pentru că diavolul l-a ispitit pe Dumnezeu în problema Iov. Diavolul a venit și i-a spus: „Doamne, de ce pariezi pe om, că e un ticălos? Te trădează. Lasă-mă să-i fac ce știu eu și să vezi că Te scuipă în față și Te neagă. Mă alege pe mine”. Și Dumnezeu i-a zis atunci: „E în regulă! Eu de-aia i-am dat lui liber arbitru, ca să aleagă. Dar îl lași să aleagă. Te alege pe tine, e al tău. Mă alege pe Mine, e al Meu. Dacă tu îl pui cu biciul să te aleagă pe tine, e tot al meu. Pentru că l-ai obligat. I-ai încălcat liberul arbitru cu care Eu l-am înzestrat”. 

Deci, clar, asta este. La Pitești s-a văzut că așa este. Primii care au murit dintre cei care au căzut, care au blasfemiat, care au bătut, care n-au mai știut ce este cu ei, pentru că au fost duși cu biciul acolo, au plecat la Domnul în lumină. Marcel Petrișor și Părintele Calciu Dumitreasa fac mărturisirea aceasta în legătură cu Costache Oprișan, care a fost cel mai călcat în picioare dintre toți, a fost martirul cel mai martir. A fost cu adevărat serafimul martirilor, cum i s-a spus. A murit înainte să se recupereze total. Părintele Calciu a vrut să-l salveze, știți cum. Nu a reușit. Când a murit, era o zi mohorâtă, tristă, urâtă. În momentul când l-au scos ca să-l ducă la groapă, a răsărit un soare, nu se știe de unde și cum! L-a îmbrăcat într-o lumină încât părea făcut din aur! Deci, clar, a murit în lumină, a murit ca un serafim! Ca un serafim ce era! 

Dumnezeu respectă propriile Sale legi. Le respectă! De aceea noi nu trebuie să acceptăm cipul. Este capcana diavolului că alegem. „Eu nu i-am obligat. Eu le-am spus să aleagă”. El aici folosește o viclenie de fapt, pentru că cel care va alege să nu primească cipul va da dovadă de eroism. Pentru că alege moartea civilă. Ai ales moartea civilă, ai ales veșnicia. Clar. Cel care refuză cipul nu va putea să se hrănească, nu va putea să se îmbrace, nu va avea unde să locuiască. Deci, el este osândit la moartea civilă. Este o moarte lentă, într-o lume foarte mizerabilă pentru tine. Pentru că nu vei putea avea proprietate, dacă nu pui pe ea semnătura electronică, care va fi introdusă în cip. Nu vei putea să folosești salariul tău, care va fi într-un card și, în limita cardului, tu îți cumperi după nevoile tale, dar nevoile tale sunt calculate și limitate de cel care te conduce, care te dirijează. Dar diavolul nu-și dă seama că acestea sunt constrângeri, pe Dumnezeu nu-l poate înșela. Formal, diavolul poate să spună că noi am ales. Și de aici suntem ai lui. Atunci, noi nu-l alegem! Cu orice risc, nu-l alegem!

Aceasta este povestea biometriei. Deci, până la cipul pus pe mână sau pe frunte nu este un pericol neapărat. Dar este ca și cum ai da un deget. Dai unul, dai al doilea, dai al treilea, și până la urmă îți ia mâna toată. Îți va fi mai ușor să refuzi dacă ai exercițiul acesta al refuzului la fiecare etapă. Dar principal este atunci, la ultima etapă, să nu alegem cipul. Pentru că este o capcană, o viclenie a diavolului. N-are nevoie de chestiunea asta, ne poate demoniza fără cip. Au spus-o ei înșiși, au recunoscut. Dar, ca să fie valabilă învoiala lui Iov în fața lui Dumnezeu, el spune că noi alegem”.

Nașterea Maicii Domnului 8 Septembrie

 

• 

  
  

Arhanghelul Gavriil a binevestit lui Ioachim și Anei zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, zicând către maica cea neroditoare: „Ano, Ano, vei naște pe fiica cea prea binecuvântată și se va chema numele ei Maria”.

Domnul, Cel ce locuiește în Cer, vrând să Se arate pe pământ și să viețuiască cu oamenii, mai întâi a pregătit loc de sălășluirea slavei Sale, pe Preacurata Maică Să. Pentru că este obicei la împărați ca mai înainte să-și pregătească, în cetatea în care vor să meargă, palatul de petrecere. Și, precum palatele împăraților pământești se zidesc de prea înțelepții lucrători din materiale mai scumpe, la loc mai înalt, mai frumoase și mai desfătate decât alte locuințe omenești, a trebuit a se zidi așa și palatul cerescului împărat al slavei.

În Legea veche, când a vrut Dumnezeu să petreacă în Ierusalim, Solomon I-a zidit Lui casă, cu prea înțeleptul lucrător Hiraam, care era meșter renumit și plin de înțelepciune și de știință, ca să săvârșească tot lucrul. Deci, a zidit-o din materii prime prea scumpe, din pietre alese, din lemne binemirositoare de cedru și chiparos, care se aduceau din Liban, și din aur curat, la un loc prea înalt, pe muntele Morea. Era prea frumoasă, căci a săpat heruvimi pe pereți, și nenumărate feluri de pomi și de flori. Deci, avea și lărgime casa aceea, ca să nu încapă cu înghesuială în ea mulțimea poporului lui Israel. Și a venit întru ea slava Domnului în foc și în nor. Dar nu era de ajuns casa aceea spre a cuprinde întru sine pe Dumnezeul cel neîncăput. Solomon i-a zidit Lui altă casă, dar Cel Prea Înalt nu locuiește în biserici făcute de mâini omenești. „Ce casă îmi veți zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?” Deci, a binevoit, la începutul darului celui nou, a I se zidi casă, nefăcută de mână, pe Preacurată, Prea Binecuvântată Fecioara Maria. Și de care lucrători s-a zidit casa aceea? Cu adevărat de cei prea înțelepți, adică de însăși înțelepciunea lui Dumnezeu, după cum zice Scriptura: „Înțelepciunea și-a zidit ei însăși casă”. Pentru aceasta toate cele ce se fac cu înțelepciunea lui Dumnezeu sunt fă-cute bune și desăvârșite. Iar de vreme ce palatul cel însuflețit l-a zidit înțelepciunea lui Dumnezeu Cuvântul, spunem deci că I s-a zidit lui Dumnezeu desăvârșita casă; Prea Luminatului Împărat I s-a zidit prea luminat palat; Prea Curatului Mire I s-a pregătit cea prea curată și neîntinată cămară; neprihănitului Mielușel I s-a zidit cea fără de prihană sălășluire, la care lucru Însuși este martor credincios în cer, zicând către dânsa: „Toată ești bună, cea de aproape a Mea, și prihană nu este în tine”. Iar Sfântul Damaschin zice: „Toată ești cămara Duhului, toată cetatea lui Dumnezeu și noian de daruri, toată frumoasă, toată aproape de Dumnezeu”.

Dar din ce fel de material s-a zidit palatul acesta? Din cele cu adevărat prea scumpe; căci ca dintr-o piatră scumpă s-a născut din neamul cel împărătesc, din David, care a biruit pe Goliat prin piatră aceea ce mai înainte închipuia pe Hristos, piatra cea nepusă în praștie. Și că din niște lemne binemirositoare de cedru și de chiparos, s-a născut Fecioara Născătoare de Dumnezeu din neamul arhieresc, cel ce aducea lui Dumnezeu jertfe binemirositoare. Tatăl ei, sfântul și dreptul Ioachim, era fiul lui Varpafir cel ce-și trăgea obârșia sa din Natan, fiul lui David, iar mama ei, sfânta și dreapta Ana, era fiica lui Natan preotul din neamul lui Aaron. Și era Preacurata Fecioară după tată din neam împărătesc, iar după mamă din neam arhieresc.

O, Doamne, din câte prea scumpe materii și din ce prea cinstite neamuri s-a pregătit palatul cel însuflețit al Împăratului slavei! Și precum în casa lui Solomon zidurile cele de piatră și de lemn aveau mai multă cinste decât aurul cel curat cu care erau aurite; tot așa în nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu neamurile bune, cel împărătesc și arhieresc, s-au cinstit mai mult cu curăția deplină a sfinților ei părinți, care este mai scumpă decât tot aurul și argintul și mai cinstită decât pietrele cele de mult preț. Tot lucrul pământesc nu este vrednic de cinstea ei, pentru că Preasfânta Fecioară s-a născut din curăția părinților, care este mai presus decât tot neamul bun. Acest lucru îl mărturisește Sfântul Ioan Damaschin, vorbind așa către sfinții și drepții dumnezeiești părinți: „O, fericită însoțire, Ioachime și Ano! din rodul pântecelui vostru cu adevărat fără de prihană v-ați cunoscut!” După cuvântul Domnului: (r)Din rodurile lor îi veți cunoaște pe dînșii. Ați rânduit viața voastră precum a fost plăcut lui Dumnezeu. Pentru că viețuind în curăție și cuvioșie ați răsărit vistieria fecioriei, pe Fecioara aceea ce a fost mai înainte de naștere fecioară, cu mintea, cu sufletul și după naștere fecioară și totdeauna fecioară, cu mintea, cu sufletul și trupul de-a pururea feciorind.

Deci, se cădea ca fecioria cea născută pe sine din curăție să se aducă trupește pe sine însăși luminii celei uneia născute. O, doime a cinstitelor turturele cuvântătoare, Ioachime și Ano! Voi, păzind fireasca lege cu curăție, v-ați învrednicit celor mai presus de fire daruri dumnezeiești, pentru că pe Fecioară, dumnezeiasca Maică, voi viețuind cu dreaptă credință și cu cuvioșie, în omenească fire ați născut, ați odrăslit pe cea mai înaltă decât îngerii, pe fiica aceea ce și pe îngeri acum stăpânește. O, prea frumoasă și prea dulce fiică! O, crinule, cel ce ai crescut în mijlocul spinilor, fiind din rădăcină împărătească cea de bun neam! Prin tine împărăția cu preoția s-au îmbogățit!”.

Cu aceste cuvinte, Sfântul Ioan Damaschin arată din ce fel de părinți s-a născut dumnezeiasca Maică, din cât de scumpe materii s-a pregătit palatul Împăratului ceresc. În ce fel de loc s-a dospit acest aluat însuflețit? Cu adevărat în cel preaînalt, pentru că Biserica dă o mărturie ca aceasta despre dânsa: „Cu adevărat ești Fecioară curată mai presus decât toate”. Însă nu cu înălțimea locului, ci cu a bunătăților și cu a darurilor dumnezeiești, pentru că locul unde s-a născut prea Binecuvântată Fecioară era o cetate mică în pământul Galileei, care se numește Nazaret (Despre casa lui Ioachim și Anei, după multă cercetare, n-am putut să aflăm, lămurit, unde a fost. Am găsit scris în unele locuri că a fost în Ierusalim, iar în aceste cărți scrie că în Nazaret, și nedumerirea a rămas tot nedumerire), sub Capernaum, cetatea cea mare, aflându-se neslăvită și necinstită și locuitorii ei defăimați. Mai apoi și pentru Hristos s-a zis: „Din Nazaret oare poate să iasă ceva bun?”. Iar Domnul, „Cel ce petrece întru cele înalte și spre cei smeriți privește”, a binevoit să se nască Preacurata Maică Să, nu în Capernaumul cel ce prin mândrie până la cer se înălțase, ci în smeritul Nazaret, arătând că tot ce este între oameni înalt este urâciune înaintea lui Dumnezeu, iar ceea ce este trecut de dânșii cu vederea și defăimat, aceea la Dânsul este înalt și cinstit. La aceasta se mai poate adăuga că din singur numele de Nazaret să se arate înălțimea bunătăților Preacuratei Fecioare. Precum prin nașterea Sa în Betleem, care se tâlcuiește „casa pîinei”, a închipuit cu taină că El este pâinea cea coborâta din cer spre însuflețirea și întărirea lumii, așa și în nașterea Preacuratei Maicii Sale în Naza-ret, arată cele înalte pentru că Nazaretul se tâlcuiește „înflorit, sfințit și deosebit de cele pământești, încununat și păzit”.

Toate acestea se arată luminos întru Preacurata Fecioară, pentru că ea este floarea ce a răsărit din pomul cel uscat, din pântecele cel neroditor și sterp și a înnoit firea noastră cea uscată; floarea cea neveștejită, care înflorește pururea prin feciorie, floarea cea cu bun miros care a născut mirosul cel frumos, pe singur Împăratul; floarea care a adus rod pe Hristos Domnul, ceea ce singură a răsărit mărul cel cu bun miros; este sfințită cu darul Sfântului Duh, cel ce a venit spre dânsa și a umbrit-o. Și este mai sfântă decât toți sfinții, pentru că a născut pe Cuvântul, cel mai sfânt decât toți sfinții. Ea este deosebită de păcătoșii pământești, căci nici un păcat în toată viața sa n-a cunoscut.

Toți cu David grăiesc: „Fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea”. Numai singură aceea grăiește: „Fără de nelegiuire am alergat și v-am îndreptat”, pentru că ea este îndreptarea oamenilor, nu numai nefăcând păcatul, ci și pe păcătoși abătându-i de la lucrurile cele rele, așa cum zice Biserica spre dânsa: „Bucură-te, ceea ce curățești lucrurile cele spurcate”. Ea este încununată cu slavă și cu cinste. Încununată cu slavă, că din împărăteasca rădăcină a răsărit, încununată cu cinste, că din arhiereasca seminție a crescut. Încununată cu slavă, că din cei curați și drepți născători a odrăslit; încununată cu cinste, ca cea cinstită prin bunavestire și slujire a arhanghelului; încununată cu slavă ca o maică a lui Dumnezeu. Că ce este oare mai slăvit decât a naște pe Dumnezeu? Încununată cu cinste, ca cea pururea fecioară; căci ce este mai cinstită decât aceasta, ca și după naștere a fi fecioară? Încununată cu slavă cea mai slăvită decât serafimii, care ca un serafim a iubit pe Dumnezeu; încununată cu cinste, cea mai cinstită decât heruvimii, ca ceea ce pe heruvimi cu înțelepciunea și cu cunoștința cea dumnezeiască i-a covârșit. „Iar slavă, cinste și pace se cuvine tot omului care face binele”, zice apostolul. Și cine din pămînteni s-a aflat lucrător de bunătăți mai bun decât Preacurata Fecioară? Toate poruncile Domnului le-a păzit, toată voia Lui a făcut-o, toate cuvintele Lui le-a luat în minte, toate graiurile Lui le-a ascuns în inima sa, toate lucrurile cele de milostivire le-a arătat celor de aproape. Deci, cu vrednicie s-a încoronat ca o lucrătoare a tuturor faptelor bune. Este încă și păzită, că vistieria curăției sale feciorești o păzea cu strășnicie, încât nici îngerului nu voia să o încredințeze, pentru că, văzând pe înger, s-a tulburat de cuvântul lui și gândea în ce chip va fi acea închinare?

Toate acestea Nazaretul, prin numirea sa, le-a arătat a fi în Preacurata Fecioară și cine nu va zice că palatul acesta înalt al lui Hristos, cu bunătățile și dumnezeieștile daruri nu este foarte înăl-țat? Înaltă este, că din cer s-a dăruit, deși pe pământ din pământeni s-a născut. Din cer, că precum zic unii din gânditorii de Dumnezeu, arhanghelul Gavriil, cel ce a binevestit lui Zaharia nașterea lui Ioan, același a binevestit lui Ioachim și Anei zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, acela a adus din cer și numele ei cel prea binecuvântat zicând către maica cea neroditoare: „Ano, Ano, vei naște pe fiica cea prea binecuvântată și se va chema numele ei Maria”.

Drept aceea fără îndoială poate să se numească cetate sfântă, Ierusalim nou, pogorât din cer de la Dumnezeu și locaș al lui Dumnezeu între oameni. Înalt este lăcașul lui Dumnezeu, că mai presus de serafimi s-a înălțat, născând pe Împăratul Hristos. „O, înălțime, cu anevoie de suit de gândurile omenești!”.

Dar ce fel de frumusețe are Fecioara Maria, palatul cel dumnezeiesc al lui Hristos, să ascultăm pe același Ioan Damaschin, care zice așa: „S-a adus lui Dumnezeu, Împăratul tuturor, îmbrăcată cu bună podoabă a faptelor bune, ca și cu o haină de aur și înfrumusețată cu darul Duhului Sfânt, a cărei slavă este înăuntru. Că precum la toată femeia, bărbatul este slava ei cea din afară, așa sla-vă Născătoarei de Dumnezeu este înăuntru, adică rodul pântecelui ei”. Și iar zice același: „Fecioară de Dumnezeu dăruită, biserică sfântă a lui Dumnezeu, pe care acel începător de lume, Solomon, a zidit-o, și în dânsa a pietruit, nu cu aur împodobită, nici cu pietre neînsuflețite, ci, în loc de aur, strălucind cu Duhul, iar în loc de pietre scumpe, avându-l pe Hristos mărgăritarul cel de mult preț”. O podoabă ca aceasta este înfrumusețarea palatului acestuia, mult mai frumoasă decât ceea ce a fost în biserica lui Solomon, în care se vedeau închipuite asemănări de heruvimi, de pomi și de flori. Dar și în această însuflețită biserică, în Preacurata Fecioară, se văd arătate chipuri de heruvimi, căci vița sa cea de heruvim nu numai s-a asemănat heruvimilor, dar i-a și întrecut.

Dacă Biserica a obișnuit a-i numi heruvimi pe alți sfinți, cântând: „Ce vă vom numi pe voi, sfinților? Heruvimi, că întru voi s-a odihnit Hristos”, cu atât cu cât mai ales Fecioara Născătoarea de Dumnezeu este heruvim, în care s-a odihnit trupește Hristos și pe mâinile ei cele preacurate a șezut Dumnezeu ca pe un scaun: „scaun de heruvimi, fecioară”. A închipuit în sine și asemănările pomilor celor bine roditori, făcându-se, duhovnicește, măslin roditor în casa lui Dumnezeu și finic înfloritor. Pentru aceasta acum se numește mlădița de viață purtătoare, Biserică cântând așa: „Din cea neroditoare rădăcină, mlădiță de viață purtătoare ne-a odrăslit nouă pe Maică Să, Dumnezeul minunilor”. Deci, acestea toate se grăiesc pentru frumusețele ei cele duhovnicești. Dar, pe lângă acestea, și de cele trupești nu era lipsită, după cum adeveresc mulți dascăli bisericești, că în toată partea cea de sub soare n-a fost și nu va fi fecioară așa de frumoasă, precum a fost Fecioara Născătoare de Dumnezeu, pe care, Sfântul Dionisie Areopagitul, văzând-o, voia să o numească Dumnezeu, de nu ar fi știut pe Dumnezeu cel născut dintr-însa. Pentru că dumnezeiescul dar de care era plină strălucea din prealuminată fața ei. Un palat ca acesta înainte și-a gătit Lui pe pământ, Împăratul cel ceresc frumos cu sufletul și cu trupul, ca o mireasă împodobită bărbatului său. Dar încă și desfătat: „Pântecele ei mai desfătat decât cerurile l-au lucrat”. Și au încăput întru dânsa Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu.

Cea desfătată sălășluire a Cuvântului, Preacurata Fecioară, nu numai lui Dumnezeu Cuvântul, ca unui împărat este desfătată, ci și nouă, robilor celor ce alergăm către Dumnezeu, Cel ce S-a sălășluit într-însa. Pe Dumnezeu L-a încăput în pântece, iar pe noi ne înca-pe în a sa milostivire. Vasul cel ales, Sfântul Apostol Pavel, pornindu-se spre milostivire, zicea către iubiții săi: „Inima noastră s-a lărgit, aveți loc destul întru noi”. Dar, la care din sfinți poate să se găsească milostivirea așa de desfătată spre încăpere tuturor, pre-cum, după Dumnezeu, a Mariei? Că încape aicea atât cel curat, după cum și păcătosului iarăși nu-i este strâmt aici. Acolo cel pocăit are locul său și disperatul asemenea cu cel nepocăit. Ca și în co-rabia lui Noe neoprită, nu numai celor curate, ci și vietăților celor necurate se află scăpare.

Întru a ei milostivire toți cei scârbiți, năpăstuiți, flămânzi, învi-forați și bolnavi află loc de ajuns, pentru că nu știe să fie nemi-lostivă cea al cărei pântece ne-a născut nouă pe prea Bunul Dumnezeu. Mulți străjeri înarmați păzesc palatele împăraților pă-mîntești și nu dau voie tuturor ce voiesc să intre într-însele, ci îi opresc și îi întreabă de unde și la ce vin. Iar palatul lui Hristos cel însuflețit, deși este înconjurat de heruvimi și de serafimi și de nenumărate cete ale îngerilor și ale tuturor sfinților, la ușa milostivirii îndurărilor ei nimenea nu oprește pe cela ce va să intre. Nu-i opresc străjerii, nu-i gonesc ostașii, nici la ce vin nu-i întreabă, ci fără de apărare intră cu rugăciunea, și primește dar spre cererea cea de folos.

Drept aceea să alergăm la milostivirea celei ce s-a născut din pântece neroditor, dându-i ei o închinăciune ca aceasta: „Bucură-te, palatul cel cu totul fără de prihană al Împăratului tuturor! Bucură-te, sălășluirea lui Dumnezeu, Cuvântului, căreia, și ție, fiicei părintelui, Maicii Fiului, miresei Sfântului Duh, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh de la noi cei din țarină, să fie cinste și slavă în veci”. Amin.

Acatistul Nașterii Maicii Domnului

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Astăzi ușa vieții se deschide, astăzi raza Soarelui celui înțelegător răsa-re, astăzi Maica bucuriei se naște spre mântuirea a toată lumea. Veseliți-vă popoare și vă bucurați și cu credință, din inimă lăudați-o așa: Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mân-tuirea a toată lumea!

Icos 1

Soborul îngeresc și neamul omenesc astăzi după cuviință să se veselească, pentru că Eva cea tainică în lume vine și nădejdea așteptării lui Adam se împlinește. Pe care toți lăudând-o, așa să-i zicem:
Bucură-te, că viața și bucuria prin tine lumii se va trimite;
Bucură-te, steaua dimineții cea înțelegătoare;
Bucură-te, steaua darului care vestești venirea în lume a veșnicului Soare;
Bucură-te, dimineață și zori care aduci lumii veșnică nemurire;
Bucură-te, chemarea înapoi a celor ce de rai s-au înstrăinat;
Bucură-te, chemarea înapoi a celor pe care șarpele i-a înșelat;
Bucură-te, cămară a tainelor mântuirii neamului omenesc;
Bucură-te, floarea milei și a îndurării Părintelui ceresc;
Bucură-te, odor ales de Dumnezeu și slava fecioriei;
Bucură-te, sălașul cel cuvântător și cămara cea sfântă a bucuriei;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 2

Adam și Eva să se veselească împreună cu tot neamul omenesc, căci împăcarea lui Dumnezeu cu oamenii s-a apropiat și Maica milei la noi a sosit; pentru care, slavă dăm lui Dumnezeu așa: Aliluia!

Icos 2

Adam, cu taină la început, pe femeie cu numele vieții a numit-o, că la plinirea vremii prin Eva cea tainică și duhovnicească, viața lumii s-a înnoit și bucuria în locul întristării a răsărit; pe care cu credință, din inimă o lăudăm așa:
Bucură-te, răsăritul cel gândit al Soarelui celui neînserat;
Bucură-te, revărsarea bucuriei care ai alungat întristarea;
Bucură-te, roua milostivirii lui Dumnezeu, prin care arșița păcatului se răcorește;
Bucură-te, roua cea de viață aducătoare, prin care roua morții se tămăduiește;
Bucură-te, lăcaș prea sfânt și raiul cel gândit al desfătării;
Bucură-te, fântâna darurilor și izvor al mângâierii;
Bucură-te, stâlparea cea înțelegătoare din rădăcină împărătească;
Bucură-te, floare duhovnicească din sămânță arhierească;
Bucură-te, Sfânta Sfintelor cea preaaleasă;
Bucură-te, Sfânta Sfintelor și scară cerească;
Bucură-te, raiule cu totul înflorit;
Bucură-te, raiule cuvântător și prea împodobit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 3

Bucurie a luat de la Dumnezeu Ana pentru nașterea lui Samuil, dar și mai mare a fost bucuria dumnezeieștilor Părinți pentru nașterea ta, Preasfântă Fecioară. Pentru care, slavă și mulțumită din toată inima au adus lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 3

După îndelungată vreme de nerodire și de mâhnire a dumnezeiștilor tăi părinți, ca un soare prea frumos ai răsărit și noaptea întristărilor ai risi-pit-o prin nașterea ta, și bucurie la toată lumea ai vestit. Pentru care cu smerenie și cu umilință te lăudăm așa:
Bucură-te, că nașterea ta îngerul Domnului a vestit-o;
Bucură-te, că numele tău de înger s-a proorocit;
Bucură-te, că la nașterea ta cerul și pământul s-a bucurat;
Bucură-te, că numele de Maria, ca taină de la Dumnezeu ți s-a dat;
Bucură-te, că cele cinci slove ale numelui tău, pe unele din darurile tale le-a arătat;
Bucură-te, că tu cu fecioria și cu proorocia ai covârșit-o pe Maria;
Bucură-te, căci cu milostenia și cu smerenia ai strălucit mai mult ca Abigail;
Bucură-te, că frumusețea Rahilei ai întrecut-o fără de asemănare;
Bucură-te, că frumusețea Rahilei s-a deosebit de a ta, ca a lunii de soare;
Bucură-te, că pe Iudita cea înțeleaptă, cu înțelepciunea ai întrecut-o;
Bucură-te, că pe Ana, mama lui Samuel, ai covârșit-o prin moartea cea gânditoare;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 4

Să se bucure Isaia Proorocul cu bucurie mare că iată, semnul bucuriei în lume a strălucit și Fecioara Maria, Maica lui Emanuel, la noi a sosit; de a cărui venire, cerul și pământul se bucură și împreună cu noi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Înaintea Soarelui Dreptății, steaua dimineții celei duhovnicești a răsărit și raza zilei celei de taină nouă ne-a strălucit. Veseliți-vă popoare și vă bucurați și pe dumnezeiasca Pruncă ce s-a născut, cu bucurie mare să o lăudăm așa:
Bucură-te Preasfântă, dumnezeiască Pruncă, și odor prea cinstit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, cea care la noi ai sosit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, pe care mai înainte, cu duhul, proorocii te-au văzut;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ceea ce te-ai născut spre mântuirea lumii;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ceea ce din pântece neroditor ai răsărit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, căci prin a ta naștere a venit în lume mila lui Dumnezeu;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, prin care sosește împăcarea cu Dumnezeu în lume;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, de a cărei naștere se veselește toată lumea;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ceea ce ai izgonit întristarea cea veche din lume;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ceea ce prin nașterea ta ne izbăvești de osândă;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ce înlături de la ușa Edenului sabia cea de foc păzitoare;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, cea care ne aduci iarăși desfătarea raiului;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 5

Nazaretul cel mic și nebăgat în seamă, să se veselească și să se bucure, căci cu slavă și cu cinste s-a îmbrăcat prin nașterea ta, Pruncă a lui Dumnezeu, Maria, pe care toate neamurile te laudă și cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Înflorit și sfințit tâlcuindu-se Nazaretul, cu taină pe tine te-au arătat Fecioară, cea înflorită cu frumusețea fără de asemănare și împodobită cu felurimea darurilor Prea Sfântului Duh. De a ta gândită și simțită frumusețe foarte minunându-ne, cu nevrednicie îndrăznim a te lăuda așa:
Bucură-te, floarea darurilor cea înflorită și frumusețea cea fără asemănare;
Bucură-te, Fecioara cea împodobită cu sfințenia nemuritoare;
Bucură-te, floare care din tulpină uscată ai înflorit;
Bucură-te, ceea ce cu darurile Preasfântului Duh ai înflorit;
Bucură-te, floarea care ai covârșit toate florile raiului cu frumusețea ta;
Bucură-te, floarea darurilor cea prea aleasă;
Bucură-te, Fecioară peste care Duhul lui Dumnezeu s-a odihnit;
Bucură-te, Fecioară preasfântă și preafrumoasă;
Bucură-te, floare duhovnicească, cea care ai împodobit pământul;
Bucură-te, Fecioară care ai fost aleasă de Mirele-Cuvântul;
Bucură-te, floare care cu slavă nemuritoare pururea înflorești;
Bucură-te, Fecioară ceea ce covârșești cu frumusețea cea duhovnicească cerurile;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 6

Porumbița lui Noe oarecând, semn spre încetarea potopului a adus în corabie, iar tu, porumbiță cuvântătoare născându-te astăzi, semnul milei și al milostivirii lui Dumnezeu îl aduci în lume. Pentru aceasta toți ne bucurăm și pe Dumnezeu Îl lăudăm, cântând: Aliluia!

Icos 6

Pe tine, porumbița lui Dumnezeu, văzându-te sosind la noi, frica poto-pului păcatelor ne părăsește, căci toată lumea prin nașterea ta se izbăvește de osândă, pentru care cu bucurie te lăudăm:
Bucură-te, porumbiță a lui Dumnezeu care la noi astăzi ai sosit;
Bucură-te, porumbița darului, care ai vestit încetarea morții păcatului;
Bucură-te, porumbiță de aur cu totul preastrălucită;
Bucură-te, porumbiță duhovnicească și preasfințită;
Bucură-te, porumbiță cuvântătoare și preafrumoasă;
Bucură-te, porumbiță prea sfântă și preaaleasă;
Bucură-te, porumbiță prin care lumea s-a izbăvit de întristare;
Bucură-te, porumbiță prin care ne-am izbăvit de rana morții;
Bucură-te, porumbiță peste care Duhul Sfânt a venit;
Bucură-te, porumbiță pe care puterea Celui Preaînalt te-a umbrit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 7

Avraam Patriarhul și Sara, s-au slăvit de demult pentru nașterea lui Isaac. Dar, Preacurată Fecioară, cu cât este slava ta mai înaltă decât a lui Isaac, cu cât slava dumnezeieștilor tăi părinți a covârșit pe cea a lui Avraam? Pentru care, slavă se cuvine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Scara lui Iacob, pre tine Preasfântă Fecioară te-a închipuit, căci pe aceea îngerii s-au văzut suindu-se și pogorându-se; iar prin tine, scara cea înțelegătoare, Ziditorul îngerilor până la noi S-a pogorât și firea noastră prin tine s-a suit de-a dreapta Tatălui; pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, scară duhovnicească pe care Dumnezeu până la noi S-a pogorât;
Bucură-te, scară înțelegătoare, prin care cerul și pământul s-au unit;
Bucură-te, scară de taină care de la pământ ne-ai ridicat;
Bucură-te, scara cea tainică care pe cer te-ai rezemat;
Bucură-te, scara lui Dumnezeu cea preaminunată;
Bucură-te, scara cerului cea prea înfricoșată;
Bucură-te, scară gândită a tainelor mântuirii;
Bucură-te, scară gândită spre desăvârșire;
Bucură-te, scară prin care s-a pogorât la noi mila lui Dumnezeu și îndurarea;
Bucură-te, scară prin care noi ne suim la Dumnezeu și luăm iertare;
Bucură-te, scară vie care toate treptele duhovnicești ți le-ai agonisit;
Bucură-te, scara Duhului prin care firea oamenilor până la cer s-a suit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 8

Preafericiții tăi părinți, Ioachim și Ana, după a lor făgăduință, dar sfânt, cu totul fără prihană te-au adus pre tine lui Dumnezeu și tuturor oamenilor; copilă a darurilor, adusă ai fost Lui în Biserică și ca un serafim ai iubit pe Dumnezeu și ca un înger Îl lăudai pe El, cântând așa: Aliluia!

Icos 8

Viețuirea ta în Sfânta Sfintelor, Preasfântă Fecioară, a fost asemenea îngerilor lui Dumnezeu, căci tu pururea spre Dumnezeu cu privirile minții erai și în slavoslovia Lui pururea zăboveai; pentru care și noi smeriții te lăudăm:
Bucură-te, căci cu ochii minții de-a pururea înaintea ta pe Dumnezeu ai văzut;
Bucură-te, căci cu vederea slavei Lui pe Moise l-ai întrecut;
Bucură-te, căci gura ta cea de gând spre Domnul pururea o deschideai;
Bucură-te, căci din gura ta cea de gând, pe Duhul Sfânt pururea Îl trăgeai;
Bucură-te, căci prin tăcerea ta cea de gând ai stăruit în luarea aminte;
Bucură-te, căci prin tăcerea ta cea de gând de Duhul Sfânt te-ai luminat;
Bucură-te, căci cu smerenia cea preaînaltă te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că prin smerenia ta, spre tine Domnul a căutat;
Bucură-te, căci prin adâncimea smereniei tale, cu înălțime de slavă și de dar te-ai încununat;
Bucură-te, că în Sfânta Sfintelor, Arhanghelul Gavriil trimis a fost spre a-ți vesti;
Bucură-te, că de la dumnezeiescul Arhanghel ai primit veste de bucurie;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 9

Prin cuvânt ai zămislit pe Cuvântul și L-ai născut mai presus de firea nașterii. Drept aceea, toate neamurile te fericesc, iar Cuvântul Cel întrupat din tine aude cântare: Aliluia!

Icos 9

Cortul lui Moisi cu meșteșug cercând s-a împodobit, iar tu, Preasfântă Fecioară, cort sfânt și înțelegător spre încăperea lui Dumnezeu Cel necuprins te-ai făcut și întru tine L-ai încăput, pentru care te lăudăm:
Bucură-te, cort al Legii Darului preafrumos lucrat;
Bucură-te, chivot al lui Dumnezeu preaînfrumusețat;
Bucură-te, chivot viu și de mână neîmpletit;
Bucură-te, chivot prea luminat și preasfințit;
Bucură-te, cort pe care Arhiereul arhiereilor l-a sfințit;
Bucură-te, cort pe care slava lui Dumnezeu l-a acoperit;
Bucură-te, cort care ai purtat întru tine pe Dătătorul Legii;
Bucură-te cort întru care Arhiereul Cel Mare a intrat;
Bucură-te, cort care spre sfințirea și mântuirea lumii te-ai făcut;
Bucură-te, cort care pe Dumnezeu în tine L-ai încăput;
Bucură-te, cort cel cu frumusețe duhovnicească împodobit;
Bucură-te, cort viu și înțelegător întru care Cuvântul a locuit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 10

Împăratul Solomon, biserică prea frumoasă lui Dumnezeu a zidit, iar Împăratul cerului și al pământului pe tine, Preasfântă Fecioară, biserică vie și înțelegătoare spre a Sa sălășluire te-a pregătit. Pentru care, toate popoarele prin tine Îl lăudăm și-I cântăm laudă: Aliluia!

Icos 10

Adusu-te-ai pre tine lui Dumnezeu ca o haină de aur cu toată podoaba faptelor bune împodobită și ca o biserică vie și înțelegătoare a cărei fru-musețe gândită pe ceruri le-a întrecut; iar cetele îngerilor mult minunân-du-se, pe tine te laudă:
Bucură-te, biserică mai desfătată decât cerurile;
Bucură-te, biserică preasfântă și înfrumusețată;
Bucură-te, biserică în care a încăput Dumnezeu;
Bucură-te, biserică prea împodobită care pe biserica lui Solomon ai înfrumusețat-o;
Bucură-te, biserică a cărei slavă dinlăuntru strălucește;
Bucură-te, biserică înțelegătoare întru care Dumnezeu se odihnește;
Bucură-te, biserică însuflețită și cuvântătoare;
Bucură-te, biserică întru care pururea luminează neînseratul Soare;
Bucură-te, biserică mai înaltă decât cerurile;
Bucură-te, biserică a Preasfântului Duh, cea prea luminată;
Bucură-te, căci cu darurile Sfântului Duh strălucești foarte;
Bucură-te, biserica milei și a milostivirii, care pe toți îi adăpostești;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 11

Mai înainte te-a văzut pre tine, Sfântă Fecioară, dumnezeiescul Prooroc Iezechil, ca pe o ușă încuiată și pecetluită cu Duhul, prin care a intrat și a ieșit Hristos-Dumnezeu, nestricând pecețile fecioriei tale, pe Care Îl lăudăm și Îi cântăm : Aliluia!

Icos 11

Prin tine, ușa vieții celei de taină, a venit în lume Mântuitorul și ușile cerului s-au deschis pentru toți cei ce vor crede în El și pre tine te vor avea mijlocitoare prea bună; pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, ușa lui Dumnezeu prin care Viața a intrat;
Bucură-te, ușa cea înțelegătoare a cerescului Împărat;
Bucură-te, ușă prin care mila și iertarea pentru noi a venit;
Bucură-te, ușa raiului celui prea sfințit;
Bucură-te, ușa luminii și a bucuriei;
Bucură-te, ușa cea pecetluită a fecioriei;
Bucură-te, ușa împărăției cerurilor cea preafrumoasă;
Bucură-te, ușa mântuirii cea prea aleasă;
Bucură-te, ușa vieții și a îndurării;
Bucură-te, ușa milei și a mângâierii;
Bucură-te, ușa gândită a slavei celei nemuritoare;
Bucură-te, ușa darului, prin care a venit în lume Mântuitorul Soare;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 12

David Proorocul și împăratul, după cuviință să se bucure, că din neamul lui pre pământ vlăstar prea sfânt a răsărit, care Rodul vieții, prin Duhul Sfânt îl va aduce în lume; pe Care îngerii și oamenii Îl laudă și Îi cântă: Aliluia!

Icos 12

Dumnezeiescul Părinte David, pe tine mai înainte te-a văzut, prin Duhul Cel Sfânt, ca pe o Împărăteasă a cerului și a pământului, stând de-a dreapta lui Dumnezeu, îmbrăcată în haină aurită și împodobită, pe care, noi smeriții robii tăi, cu credință din inimă te lăudăm:
Bucură-te, Împărăteasa cerului și a pământului;
Bucură-te, Împărăteasa cerului cea prea slăvită;
Bucură-te, Împărăteasa cea fără de asemănare, mai slăvită decât Serafimii;
Bucură-te, Împărăteasa îngerilor și a tuturor cetelor celor înțelegătoare;
Bucură-te, Împărăteasă preasfântă și preafrumoasă;
Bucură-te, Împărăteasă prea bună și preaaleasă;
Bucură-te, Împărăteasa cea împodobită cu haină de aur ceresc;
Bucură-te, Împărăteasa cea cu frumusețe duhovnicească împodobită;
Bucură-te, Împărăteasa zilei, care în ziua judecății celei de apoi, vei sta lângă divanul cel de fulger;
Bucură-te, Împărăteasă prea îndurată, care la vremea judecății celei de apoi, mare îndrăzneală către Judecătorul vei avea;
Bucură-te, Împărăteasă preamilostivă și preafolositoare;
Bucură-te, Împărăteasă preamilostivă, nădejdea prea ticălosului meu suflet la judecata cea viitoare;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 13

O, Preacurată și Preasfântă, dumnezeiască Pruncă Maria, care te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea, ascultă rugăciunile nevrednicilor robilor tăi, care cu credință și cu evlavie, din inimă lăudăm nașterea ta cea prea cinstită și cerem prin tine, de la Dumnezeu, iertare păcatelor noastre, pace și mare milă, cântându-I: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi și Condacul 1

Icos 1

Soborul îngeresc și neamul omenesc astăzi după cuviință să se veselească, pentru că Eva cea tainică în lume vine și nădejdea așteptării lui Adam se împlinește. Pe care toți lăudând-o, așa să-i zicem:
Bucură-te, că viața și bucuria prin tine lumii se va trimite;
Bucură-te, steaua dimineții cea înțelegătoare;
Bucură-te, steaua darului care vestești venirea în lume a veșnicului Soare;
Bucură-te, dimineață și zori care aduci lumii veșnică nemurire;
Bucură-te, chemarea înapoi a celor ce de rai s-au înstrăinat;
Bucură-te, chemarea înapoi a celor pe care șarpele i-a înșelat;
Bucură-te, cămară a tainelor mântuirii neamului omenesc;
Bucură-te, floarea milei și a îndurării Părintelui ceresc;
Bucură-te, odor ales de Dumnezeu și slava fecioriei;
Bucură-te, sălașul cel cuvântător și cămara cea sfântă a bucuriei;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 1

Astăzi ușa vieții se deschide, astăzi raza Soarelui celui înțelegător răsa-re, astăzi Maica bucuriei se naște spre mântuirea a toată lumea. Veseliți-vă popoare și vă bucurați și cu credință, din inimă lăudați-o așa: Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mân-tuirea a toată lumea!

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Preacurată și Preanevinovată dumnezeiască Pruncă și Fecioară Maria, care te-ai născut din părinți drepți și fără prihană, spre bucuria și mântuirea a toată lumea. O, Preasfântă Fecioară, floarea firii omenești, preafrumoasă și preaînțeleaptă, care din tulpină uscată și neroditoare ai răsărit și care, prin a ta naștere, întristarea preafericiților tăi părinți și a toată lumea ai risipit-o; nu ne lăsa pe noi, păcătoșii și nevrednicii, care întru întristări și scârbe ne aflăm din pricina păcatelor noastre.

O, roadă preasfințită a rugăciunii și a înfrânării, ascultă rugăciunea neputincioșilor robilor tăi și, cu darul preasfintelor tale rugăciuni, ajută-ne nouă și ne învață a ne ruga Lui Dumnezeu din inimă, fără de răspândire și fără de formă.

Pe tine, chemarea lui Adam celui căzut, te rugăm să mijlocești pentru noi către Dumnezeu, ca să ne cheme cu darul Său la adevărata pocăință. Pe tine, Maica bucuriei, te rugăm, veselește cu darul tău sufletele noastre cele mâhnite și cuprinse de întristare. Tu, Maica Luminii, mijlocește la Preabunul Dumnezeu pentru luminarea minților și a inimilor noastre.

Tu, raiule cuvântător, ajută-ne cu darul rugăciunilor tale să ne curățim de intinăciunea păcatelor noastre, ca să ajungem la dumnezeiescul rai. Tu, palatul cel însuflețit al Cuvântului, ajută-ne nouă să vedem palatul Noului Sion, cel din ceruri. Tu, Mireasa cea Preasfântă și cu totul fără de prihană a Lui Dumnezeu, ajută-ne ca să vedem și noi, cei neputincioși, Ierusalimul cel ceresc, pe Mireasa Mielului și Maica celor întâi-născuți. Tu, căruță Luminii, du-ne pe noi la lumina bucuriei, care de-a pururea este strălucitoare celor drepți și sfinți.

Tu, norul cel în chipul porfirei cu raze de aur, umbrește-ne pe noi de acea fierbințeală a poftelor trupești și de aprinderea mâniei și a iuțimii. Pe tine, ceea ce ești starea fulgerului dumnezeirii și raza cea strălucită a Soarelui celui de gând, te rugăm, luminează-ne cu darul tău, ca să nu uităm că și noi suntem biserici ale Lui Dumnezeu și să nu întristăm cu păcatele noastre Duhul Lui Dumnezeu, Care locuiește în noi.

Tu, noian al darurilor celor duhovnicești, ajută-ne să dobândim și noi, nevrednicii, darul Lui Dumnezeu în veacul de acum și în cel viitor. Tu, sălaș al Duhului Sfânt, mijlocește cu darul tău la Dumnezeu, ca inima curată să zidească în noi și cu duh drept să înnoiască cele dinlăuntru ale noastre.

Pe tine, Maica îndurării și a mângâierii, te rugăm, cu adâncă umilință a inimii, să stai lângă noi în ceasul cel mai de pe urma al vieții noastre, ca să ne ajuți și să ne mângâi sufletele în vremea despărțirii de acest trup stricăcios și de veacul acesta trecător. Pe tine, porumbiță înțelegătoare cu aripi de aur și cu străluciri de fulger, te rugăm din toată inima să călătorești cu noi până ce vom trece toate vămile cele înfricoșătoare ale văzduhului și toată puterea întunericului celui de sub cer.

Pe tine, ușa vieții, a luminii și a bucuriei, te rugăm să ne ajuți să intrăm pe porțile cele sfinte ale Împărăției cerurilor și să ajungem, cu darul prea-sfintelor și preaputernicelor tale rugăciuni, la lumina veseliei celei neasemănate și neapropiate.

Pe tine, Împărăteasa cerului și a pământului, care pururea stai de-a dreapta Sfintei Treimi și care ai născut pe Ziditorul Serafimilor și i-ai întrecut întru cinstire pe Heruvimi, te rugăm, noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, să stai aproape de sufletele noastre în ziua cea mare și înfricoșătoare a Judecății de apoi și să îmblânzești mânia cea sfântă și dreaptă a Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, ca să miluiască și să mântuiască sufletele noastre.Amin.

Sfinţii Cuvioși Simeon și Amfilohie

 

Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, cei ce aţi luminat pădurile Carpaţilor cu rugăciunile voastre şi aţi umplut de mireasmă duhovnicească toată valea Bistriţei, sfetnici de taină ai voievozilor şi făclii luminoase ale călugărilor şi credincioşilor evlavioşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi, cei ce săvârşim, cu dragoste sfântă, pomenirea voastră!

Sfântul Cuvios Simeon

Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul sec. al XV-lea într-un sat din apropierea oraşului Piatra Neamţ. Încă din tinereţe şi-a arătat dragostea şi râvna pentru cele dumnezeieşti, alegând viaţa monahală şi intrând în obştea Mănăstirii Bistriţa. Născându-se într-însul dorul după linişte a pustiei, a luat binecuvântare de la egumenul Mănăstirii Bistriţa şi, împreună cu încă doi ucenici ai săi, la anul 1432, s-a retras în isihie, pe malul stâng al pârâului Pângăraţi, la poalele muntelui numit "Păru". Sporind mult cu darul Sfântului Duh, ajungând sihastru desăvârşit şi dascăl iscusit al rugăciunii inimii, s-au adunat în jurul lui ucenici iubitori de linişte, aşezământullui fiind cunoscut mult timp cu numele de Sihăstria lui Simeon. Sfântul Voievod Ştefan cel Mare i-a dăruit, în 1461, bani şi ajutor să înalţe o mică biserică de lemn, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Biserica a fost sfinţită la 26 octombrie de Mitropolitul Teoctist 1, când l-a hirotonit preot pe Simeon, care a devenit astfel, primul întemeietor şi egumen al Mănăstirii Pângăraţi, ce s-a numit până în 1508 Schitul lui Simeon.

Prin îngăduinţa lui Dumnezeu, în anul 1476 au năvălit turcii asupra Moldovei biruindu-l pe Ştefan cel Mare în luptele de la Războieni. Văzând primejdia aceasta, Cuviosul Simeon şi-a luat ucenicii, s-a rugat lui Dumnezeu pentru domn şi pentru ţară ca să-i scape din mâinile cotropitorilor, apoi au trecut în Transilvania, stabilindu-se la Mănăstirea Caşiva, unde, după puţin timp, s-a mutat în pace la cereştile locaşuri în toamna aceluiaşi an, 1476.

Sfinţenia Cuviosului Simeon se arată şi prin aceea că, după moarte, a strălucit şi prin sfintele sale moaşte, care au fost cinstite de Ştefan Voievod. Despre aducerea moaştelor Sfântului Simeon ne spune Ieromonahul Anastasie, în Cuvântul său despre zidirea Sfintei Mănăstiri Pângăraţi: "După ce s-au întors turcii şi s-a potolit vrajba robiei şi s-a făcut pace, atunci a trimis Ştefan Voievod şi i-a adus sfintele lui moaşte într-o raclă cinstită şi le ţinea în vistieria sa cu cinste. Apoi, luând o parte din sfintele lui moaşte, le-a oprit pentru blagoslovenie şi cu aromate cu bune miresme şi cu tămâie le tămâia totdeauna spre credinţa şi buna întărire a dreptei-credinţe a domniei sale, iar mai vârtos pentru dragostea şi căldura duhovnicească ce avea mai-nainte către dânsul; iar rămăşiţa sfintelor lui moaşte cu cuviinţă sfinţită şi cu cinste le-a îngropat în cetatea Socevei". Această aducere a sfintelor lui moaşte se pare că a avut loc spre sfârşitul anului 1484, când se ştie că ucenicii cuviosului s-au întors din nou la sihăstria lor întemeiată de Sfântul Simeon Ieroschimonahul.

Sfântul Cuvios Amfilohie

Sfântul Cuvios Amfilohie s-a născut în anul 1487, în nordul Moldovei. Intrând în viaţa monahală, de tânăr, la Mănăstirea Moldoviţa, a venit la Pângăraţi în anul 1508, unde a îndrumat obştea mănăstirii timp de 56 de ani. Despre el vorbeşte leromonahul Anastasie de la Mănăstirea Moldoviţa, care l-a cunoscut personal: "Din copilăria sa s-a nevoit în viaţa călugărească, fiind mărturisit de toţi pentru faptele lui cele bune. Şi până la bătrâneţe bine şi-a ocârmuit viaţa sa; în foame şi în sete, în răbdare şi întru osteneale, întru toată nevoinţa duhovnicească. Şi sfârşitul vieţii sale bine au săvârşit: că a dat ţărna ţărnei şi s-a dus în calea cea lungă a părinţilor, luându-şi plata ostenelilor sale de la Dreptul Judecător şi cu cinste fiind îngropat de ucenicii săi".

Nevoinţele sale nu au fost trecute cu vederea de Stăpânul tuturor, ci au atras cu ele purtarea Sa de grijă şi ocrotirea Sfântului Dimitrie. Astfel, în urma unei minuni prin care Sfântul Dimitrie s-a arătat domnitorului Alexandru Lăpuşneanu, acesta a zidit pentru cuviosul Amfilohie şi ucenicii săi o mănăstire cu hramul Sfântului Dimitrie. "Cu bunăvoirea lui Dumnezeu şi cu sporirea Preasfântului Duh şi cu ajutorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ostaşul lui Hristos, s-au zidit şi s-au săvârşit Sfânta Mănăstire întru numele Sfântului Mucenic şi s-au sfinţit de Grigorie, Mitropolit al Socevei, în anul 1560 din porunca lui Alexandru Voievod".

În anul 1566 Cuviosul Amfilohie Sihastrul, cunoscând că i se apropie sfârşitul vieţii, a adunat pe toţi fiii săi duhovniceşti şi le-a dat cuvântul său cel mai de pe urmă. A lăsat egumen la Pângăraţi în locul său pe leromonahul Teodorit, ucenicul său, iar el s-a retras la Moldoviţa, mănăstirea lui de metanie. Aici fericitul Amfilohie a primit marele şi îngerescul chip al schimniciei sub numele Enoh, ca cel ce întotdeauna se înalţă cu inima şi cu dorirea către cele cereşti, adăugând osteneli peste osteneli, timp de încă patru ani de zile. Iar în anul 1570, aflând de la Duhul Sfânt ceasul morţii sale, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi şi-a dat cu pace sufletul în braţele Domnului nostru Iisus Hristos, în 7 septembrie, la şapte ceasuri din noapte, în zilele lui Bogdan Voievod. Întrucât Cuviosul Amfilohie a fost cinstit încă din viaţă ca sfânt, îndată după mutarea sa din trup, părinţii celor două mănăstiri, Moldoviţa şi Pângăraţi, îl prăznuiau anual la data săvârşirii sale.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele

Condacul 1

Apărătorilor noştri şi grabnic rugători către Dumnezeu, iubitorilor de nevoinţe, degrabă ajutători, Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, acum, din suflet cântare de laudă să le aducem noi, zicând: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor Părinţi, rugători către Dumnezeu pentru sufletele noastre!

Icosul 1

Îngereasca viaţă din copilărie iubind, Cuvioase Părinte Simeoane, ai dorit a te logodi cu Mirele cel ceresc şi pentru aceasta ai lepădat lumea şi cele ale ei, luând jugul cel uşor al lui Hristos, pentru care cântăm ţie:
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi te-ai născut;
Bucură-te, că pe Hristos din copilărie L-ai iubit;
Bucură-te, că din pământul Moldovei ai răsărit;
Bucură-te, iubitorule al marilor nevoinţe;
Bucură-te, împlinitorule al cereştilor făgăduinţe;
Bucură-te, al pustnicilor povăţuitorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, al vieţii monahiceşti următorule;
Bucură-te, al îngerilor râvnitorule;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;
Bucură-te, al rugăciunii neîncetate doritorule;
Bucură-te, de Dumnezeu cuvântătorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!

Condacul al 2-lea

Dorind să urmezi vieţii călugăreşti, cu mare râvnă ai urmat lui Hristos, răstignindu-ţi voia întru ascultare, omorându-ţi poftele trupului cu nevoinţa şi cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Răsărind din părinţi drept-credincioşi în pământul Moldovei, Cuvioase Părinte Amfilohie, adus ai fost de aceştia lui Hristos ca un dar de mult preţ, împlinind prin aceasta dorinţa ta cea sfântă de a urma vieţii călugăreşti; iar noi, văzând dragostea ta pentru Hristos, îţi cântăm:
Bucură-te, că din copilărie pe Hristos L-ai iubit;
Bucură-te, că mirele Hristos în inima ta s-a odihnit;
Bucură-te, că ai fost ales de Duhul Sfânt;
Bucură-te, iubitorule al fecioriei;
Bucură-te, râvnitorule al călugăriei;
Bucură-te, pentru Hristos osârduitorule;
Bucură-te, următor al nevoitorilor;
Bucură-te, că îngerii, văzând alegerea ta, s-au bucurat;
Bucură-te, că îngerii pe Hristos L-au lăudat;
Bucură-te, a pustnicilor cunună;
Bucură-te, îndemn la faptă bună;
Bucură-te, Părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!

Condacul al 3-lea

Veniţi, iubitorilor de nevoinţe, în această zi să-i lăudăm pe cei ce asemenea îngerilor pe pământ s-au arătat, pe luminătorii şi povăţuitorii monahilor, cununile Bisericii noastre, mijlocitorii înaintea tronului ceresc pentru sufletele noastre şi împreună cu ei să-I strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Copleşiţi fiind de grijile vieţii, înconjuraţi de ispite şi de necazuri, ne apropiem de voi, iubitorilor ai vieţii îngereşti, din inimă aducându-vă această cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, întâistătători ai monahilor;
Bucuraţi-vă, îngeri în trup omenesc;
Bucuraţi-vă, diamante preastrălucitoare;
Bucuraţi-vă, crini bine mirositori ai faptelor bune;
Bucuraţi-vă, lucrători ai sfintelor porunci;
Bucuraţi-vă, locuitori ai Raiului;
Bucuraţi-vă, poame ale împărăţiei cerurilor;
Bucuraţi-vă, cei asemenea marilor pustnici;
Bucuraţi-vă, luceferi ai cerului duhovnicesc;
Bucuraţi-vă, stele preastrălucitoare ale bolţii Bisericii;
Bucuraţi-vă, flori împodobite cu purpură cerească;
Bucuraţi-vă, râuri de înţelepciune;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!

Condacul al 4-lea

Auzind, Preacuvioase Părinte Simeoane, de nevoinţele pustnicilor din munţii Neamţului, focul dragostei dumnezeieşti în inima ta neîncetat se aprindea şi, dorind a urma nevoinţelor celor mai desăvârşite, ţi-ai plecat genunchii în faţa icoanei făcătoare de minuni a Sfintei Ana, cerând dumnezeiasca binecuvântare pentru a urma vieţii pustniceşti şi a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca un cerb la izvoarele apelor, aşa ai alergat, Părinte Simeoane, în adâncul pustiei, căutând loc prielnic sfintelor nevoinţe şi pregătindu-ţi inima pentru a primi lumina dumnezeiască, iar noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că mănăstirea metaniei tale o ai lăsat;
Bucură-te, că în singurătate ai alergat;
Bucură-te, că de Sfânta Ana ai fost binecuvântat;
Bucură-te, că Maica Domnului cu Acoperământul ei te-a apărat;
Bucură-te, că de focul dragostei dumnezeieşti inima ta s-a aprins;
Bucură-te, de ispitele tinereţii neînvins;
Bucură-te, că la poalele muntelui Păru te-ai aşezat;
Bucură-te, că aici sihăstrie ai întemeiat;
Bucură-te, că peşteră în munte ai săpat;
Bucură-te, că din peşteră ai făcut ceresc palat;
Bucură-te, că mulţi monahi în ascultarea ta au intrat;
Bucură-te, al lor povăţuitor neîncetat;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!

Condacul al 5-lea

Bătrânii mănăstirii se bucurau, Părinte Amfilohie, văzând în tine dorul după Hristos, căci, deşi tânăr fiind, harul Duhului Sfânt s-a sălăşluit deplin în tine, îndemnându-te să cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Lumina faptelor tale, Părinte, s-a răspândit pretutindeni, pentru aceasta monahii tineri şi bătrâni veneau la tine ca la un izvor de înţelepciune, iar noi îţi aducem unele ca acestea:
Bucură-te, sfeşnic purtător de Hristos;
Bucură-te, cădelniţă de tămâie cu bun miros;
Bucură-te, privighetoare care-L laudă pe Hristos;
Bucură-te, cerească albină care ai adunat nectarul faptei bune;
Bucură-te, vultur ceresc;
Bucură-te, luptător neînvins de vrăjmaşii cei netrupeşti;
Bucură-te, lucrătorule al ţarinii duhovniceşti;
Bucură-te, iubitorule al ascultării;
Bucură-te, pildă de smerenie;
Bucură-te, porumbel al curăţiei;
Bucură-te, mireasma faptei bune;
Bucură-te, pom plin de roade duhovniceşti;
Bucură-te, Părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!

Condacul al 6-lea

Următori făcându-vă Sfinţilor Părinţi din vechime, v-aţi învrednicit a fi împreună cu ei în Lumina lui Hristos, bucurându-vă de frumuseţile Raiului; aduceţi-vă aminte şi de noi, care cântăm cântare de laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Precum voi odinioară aţi cerut în ajutor rugăciunile Sfinţilor Părinţi, aşa şi noi, care ne-am învrednicit a vă avea pe voi ocrotitori, ne rugăm să mijlociţi înaintea lui Hristos pentru cei care vă aduc această cântare:
Bucuraţi-vă, ascultătorii Marelui Vasile;
Bucuraţi-vă, următorii Cuvântătorului Grigorie;
Bucuraţi-vă, mustrători ai răutăţii ca şi Gură de Aur;
Bucuraţi-vă, iubitori ai tăcerii ca Sfântul Arsenie;
Bucuraţi-vă, râvnitori ai privegherii precum Marele Antonie;
Bucuraţi-vă, povăţuitori ai obştii voastre ca slăvitul Eftimie;
Bucuraţi-vă, cei asemenea la obicei precum Cuviosul Pahomie;
Bucuraţi-vă, locuitori împreună cu Daniil Sihastrul;
Bucuraţi-vă, că vă veseliţi împreună cu Sfântul Paisie de la Neamţ;
Bucuraţi-vă, ajutători ai săracilor precum Sfânta Cuvioasă Parascheva;
Bucuraţi-vă, şi mijlociţi împreună cu toţi sfinţii pentru noi;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!

Condacul al 7-lea

Adunându-se, Cuvioase Părinte Simeoane, mulţi iubitori ai ostenelilor călugăreşti şi neavând lăcaş de rugăciune, ai alergat, Părinte, la Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, care neîncetat zidea biserici, cerându-i ajutorul, iar el, văzând în tine darurile Preasfântului Duh, pe tine te-a miluit, iar lui Dumnezeu laudă a cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Biserică lui Dumnezeu ai ridicat, Părinte Simeon, cu ajutorul Sfântului Voievod Ştefan, luând ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, care în vedenie ţi se arătase, iar noi, fiii tăi, întru căldura duhului, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, în rugăciuni neîncetată veghere;
Bucură-te, al monahilor păstor;
Bucură-te, al creştinilor povăţuitor;
Bucură-te, al mănăstirii tale ocrotitor;
Bucură-te, cu Sfântul Voievod Ştefan cel Mare împreună ctitor;
Bucură-te, al Moldovei luminător;
Bucură-te, blândule păstor;
Bucură-te, dulce ostenitor;
Bucură-te, că în peşteră te-ai nevoit;
Bucură-te, că cererile tale s-au împlinit;
Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu părinte;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!

Condacul al 8-lea

Monahii schitului Cuviosului Simeon, auzind despre înţelepciunea ta, Cuvioase Părinte Amfilohie, te-au ales să le fii păstor, iar tu, plin fiind de smerenie şi de ascultare, te-ai supus voii lui Dumnezeu şi ei, plini de recunoştinţă, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Încredinţându-te voii lui Dumnezeu şi rugăciunilor Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul acestui sfânt lăcaş, ai păstorit cu smerenie şaizeci de ani turma lui Hristos, răbdând neîncetate ispite şi încercări, iar noi cu un glas cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel hrănit cu rugăciunea;
Bucură-te, cel împodobit cu înţelepciunea;
Bucură-te, postitorule;
Bucură-te, ostenitorule;
Bucură-te, cel mult răbdătorule;
Bucură-te, iubitorule al tăcerii;
Bucură-te, râvnitorule al privegherii;
Bucură-te, cel ce ai fost om ceresc;
Bucură-te, cel de toţi domnitorii miluit;
Bucură-te, al rugăciunii zid nebiruit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de vedenii dumnezeieşti;
Bucură-te, cel plin de daruri duhovniceşti;
Bucură-te, Părinte Amhilohie, neîncetat rugătorule!

Condacul al 9-lea

Precum lumina străluceşte în întuneric, aşa şi faptele voastre au strălucit, de aceea domnii şi boierii, bogaţii şi săracii se hrăneau din cuvintele voastre cele pline de har, iar lui Dumnezeu cântau: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Necredincioşii nu se pricep să spună cum pământul românesc a odrăslit atâtea flori duhovniceşti cu care este împodobită Biserica lui Hristos, iar credincioşii aleargă către voi, Sfinţilor Părinţi, aducându-vă această cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, părinţi fericiţi;
Bucuraţi-vă, păstori desăvârşiţi;
Bucuraţi-vă, ai noştri păzitori;
Bucuraţi-vă, ai ţării noastre rugători;
Bucuraţi-vă, ai monahilor leneşi mustrători;
Bucuraţi-vă, sprijinitori ai celor râvnitori;
Bucuraţi-vă, ai ortodocşilor laudă;
Bucuraţi-vă, ai românilor pavăză;
Bucuraţi-vă, laudă a Mănăstirii Pângăraţi;
Bucuraţi-vă, tărie a credinţei noastre;
Bucuraţi-vă, a raiului desfătare;
Bucuraţi-vă, stele de dumnezeiască lumină purtătoare;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!

Condacul al 10-lea

Păgânii agareni venind asupra Moldovei, tu, Cuvioase Simeon, ca un părinte iubitor de fii, ţi-ai adunat turma cuvântătoare şi ai fugit din faţa primejdiei în Ţara Ardealului, urmând cuvântului Mântuitorului, şi îndurând dureri sufleteşti şi trupeşti pentru ţara şi fiii tăi, ai dat laudă lui Dumnezeu pentru toate, zicând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Fiind în amară pribegie, Părinte Simeon, ţi-ai simţit sfârşitul aproape şi, adunându-ţi fiii tăi, le-ai dat sfatul cel mai de pe urmă, după care ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Hristos, pe Care L-ai iubit şi slujit din tinereţe, iar fiii tăi, fiind cuprinşi de jale, îţi cântau unele ca acestea:
Bucură-te, nădejdea noastră;
Bucură-te, scăparea noastră;
Bucură-te, al nostru mijlocitor;
Bucură-te, al nostru îndrumător;
Bucură-te, a noastră binecuvântare;
Bucură-te, a noastră aleasă floare;
Bucură-te, minte dumnezeiască;
Bucură-te, lumină cerească;
Bucură-te, că te-ai dus la odihnă;
Bucură-te, cerească grădină;
Bucură-te, că îngerii te-au primit;
Bucură-te, că la Hristos te-ai suit;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!

Condacul al 11-lea

Rugăciunea fiindu-ţi scăpare, Cuvioase Părinte Amfilohie, ai cerut de la Dumnezeu un ctitor pentru a ridica ceresc lăcaş de închinare, iar Dumnezeu, făcând voia celor ce-L iubesc pe El, a trimis pe voievodul Alexandru Lăpuşneanu, care a ridicat biserică obştii tale, iar tu, mulţumind lui Dumnezeu, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

După zidirea bisericii, te-ai întors, Părinte Amfilohie, la metania ta, unde ai petrecut în tinereţe, mai înainte cunoscând ieşirea ta din trup, ai lăsat cuvintele tale ca testament fiilor tăi, care cu lacrimi cântau unele ca acestea:
Bucură-te, că cerească chemare ai primit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de a Raiului desfătare;
Bucură-te, că pe diavoli i-ai biruit;
Bucură-te, că îngerii te-au primit;
Bucură-te, că pe fiii tăi cu sfaturi duhovniceşti i-ai întărit;
Bucură-te, că sfârşitul tău mai înainte l-ai cunoscut;
Bucură-te, că acest sfârşit ucenicului tău l-ai descoperit;
Bucură-te, că inima lui de întristare s-a umplut;
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, a noastră milostivire;
Bucură-te, că locuieşti cu sfinţii îngeri;
Bucură-te, că te rogi pentru cei săraci şi singuri;
Bucură-te, Părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!

Condacul al 12-lea

În această zi a pomenirii voastre, ne apropiem de voi, Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, cu căldura inimii, noi, cei cuprinşi de nenumărate încercări, boli, necazuri şi întristări, aducând lui Dumnezeu, Cel ce v-a proslăvit pe voi, cântare: Aliluia!

Icosul al 12-lea

După ieşirea voastră din trup, Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, cei ce v-au iubit nu v-au uitat pe voi, căci Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt aducând moaştele tale, Sfinte Simeoane, în cetatea Sucevei, le cinstea cu tămâieri şi rugăciuni pentru dragostea pe care a avut-o mai înainte către tine, iar fiii tăi cei sufleteşti, Sfinte Părinte Amfilohie, ţi-au făcut slujbă de pomenire şi cinstire în tot anul. Acum şi noi cei de pe urmă ne alăturăm lor, aducându-vă cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, scăparea noastră din nevoi;
Bucuraţi-vă, izbăvitori de cei vicleni şi răi;
Bucuraţi-vă, a rătăciţilor lumină;
Bucuraţi-vă, a monahilor pildă bună;
Bucuraţi-vă, ocrotitori ai sihaştrilor;
Bucuraţi-vă, miluitori ai săracilor;
Bucuraţi-vă, mângâierea necăjiţilor;
Bucuraţi-vă, a cuvioşilor cunună;
Bucuraţi-vă, a Moldovei roadă bună;
Bucuraţi-vă, sfătuitori de taină ai voievozilor;
Bucuraţi-vă, ai Mănăstirii Pângăraţi întemeietorilor;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!

Condacul al 13-lea

O, Preafericiţilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, primiţi a noastră umilă rugăciune şi mijlociţi înaintea lui Dumnezeu să ne izbăvească de toată ispita, scoţându-ne din chinul ce va să fie pe noi toţi cei ce vă lăudăm şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul 1: Îngereasca viaţă din copilărie iubind…, Condacul 1: Apărătorilor noştri şi grabnic rugători…,

Icosul 1

Îngereasca viaţă din copilărie iubind, Cuvioase Părinte Simeoane, ai dorit a te logodi cu Mirele cel ceresc şi pentru aceasta ai lepădat lumea şi cele ale ei, luând jugul cel uşor al lui Hristos, pentru care cântăm ţie:
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi te-ai născut;
Bucură-te, că pe Hristos din copilărie L-ai iubit;
Bucură-te, că din pământul Moldovei ai răsărit;
Bucură-te, iubitorule al marilor nevoinţe;
Bucură-te, împlinitorule al cereştilor făgăduinţe;
Bucură-te, al pustnicilor povăţuitorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, al vieţii monahiceşti următorule;
Bucură-te, al îngerilor râvnitorule;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;
Bucură-te, al rugăciunii neîncetate doritorule;
Bucură-te, de Dumnezeu cuvântătorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!

Condacul 1

Apărătorilor noştri şi grabnic rugători către Dumnezeu, iubitorilor de nevoinţe, degrabă ajutători, Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, acum, din suflet cântare de laudă să le aducem noi, zicând: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor Părinţi, rugători către Dumnezeu pentru sufletele noastre!

şi această

Rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi

Sfinţilor Preacuvioşi Părinţi Simeon şi Amfilohie, primiţi a noastră rugăciune şi mijlociţi nouă mila Celui Preaînalt. Izbăviţi-ne cu rugăciunea voastră, Preacuvioşilor, de relele ce vin asupra noastră, ca neîncetat să vă lăudăm pe voi. Ştiţi neputinţa firii noastre, dar şi credinţa noastră o vedeţi şi suspinurile noastre le auziţi; nu ne lăsaţi, Sfinţilor Părinţi, când alergăm la voi. Rugaţi-vă Mântuitorului Iisus Hristos pentru noi, nevrednicii, să ierte greşelile noastre şi să ne dea dragoste curată şi putere a face tot binele spre slava Preasfântului Său nume. Ne rugăm vouă: ajutaţi-ne, Sfinţi Părinţi, că deşi am greşit din ispita celui rău, dar cu inima zdrobită la voi alergăm să ne ocrotiţi de săgeata cea ucigătoare a vrăjmaşului care răneşte de moarte sufletele noastre; izbăviţi-ne de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, mijlociţi pentru Ţara în care v-aţi născut şi v-aţi desăvârşit, ocrotiţi mănăstirea întemeiată de voi şi pe toţi creştinii care aduc slavă, mulţumită şi închinăciune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.