Nașterea Maicii Domnului 8 Septembrie

 

• 

  
  

Arhanghelul Gavriil a binevestit lui Ioachim și Anei zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, zicând către maica cea neroditoare: „Ano, Ano, vei naște pe fiica cea prea binecuvântată și se va chema numele ei Maria”.

Domnul, Cel ce locuiește în Cer, vrând să Se arate pe pământ și să viețuiască cu oamenii, mai întâi a pregătit loc de sălășluirea slavei Sale, pe Preacurata Maică Să. Pentru că este obicei la împărați ca mai înainte să-și pregătească, în cetatea în care vor să meargă, palatul de petrecere. Și, precum palatele împăraților pământești se zidesc de prea înțelepții lucrători din materiale mai scumpe, la loc mai înalt, mai frumoase și mai desfătate decât alte locuințe omenești, a trebuit a se zidi așa și palatul cerescului împărat al slavei.

În Legea veche, când a vrut Dumnezeu să petreacă în Ierusalim, Solomon I-a zidit Lui casă, cu prea înțeleptul lucrător Hiraam, care era meșter renumit și plin de înțelepciune și de știință, ca să săvârșească tot lucrul. Deci, a zidit-o din materii prime prea scumpe, din pietre alese, din lemne binemirositoare de cedru și chiparos, care se aduceau din Liban, și din aur curat, la un loc prea înalt, pe muntele Morea. Era prea frumoasă, căci a săpat heruvimi pe pereți, și nenumărate feluri de pomi și de flori. Deci, avea și lărgime casa aceea, ca să nu încapă cu înghesuială în ea mulțimea poporului lui Israel. Și a venit întru ea slava Domnului în foc și în nor. Dar nu era de ajuns casa aceea spre a cuprinde întru sine pe Dumnezeul cel neîncăput. Solomon i-a zidit Lui altă casă, dar Cel Prea Înalt nu locuiește în biserici făcute de mâini omenești. „Ce casă îmi veți zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?” Deci, a binevoit, la începutul darului celui nou, a I se zidi casă, nefăcută de mână, pe Preacurată, Prea Binecuvântată Fecioara Maria. Și de care lucrători s-a zidit casa aceea? Cu adevărat de cei prea înțelepți, adică de însăși înțelepciunea lui Dumnezeu, după cum zice Scriptura: „Înțelepciunea și-a zidit ei însăși casă”. Pentru aceasta toate cele ce se fac cu înțelepciunea lui Dumnezeu sunt fă-cute bune și desăvârșite. Iar de vreme ce palatul cel însuflețit l-a zidit înțelepciunea lui Dumnezeu Cuvântul, spunem deci că I s-a zidit lui Dumnezeu desăvârșita casă; Prea Luminatului Împărat I s-a zidit prea luminat palat; Prea Curatului Mire I s-a pregătit cea prea curată și neîntinată cămară; neprihănitului Mielușel I s-a zidit cea fără de prihană sălășluire, la care lucru Însuși este martor credincios în cer, zicând către dânsa: „Toată ești bună, cea de aproape a Mea, și prihană nu este în tine”. Iar Sfântul Damaschin zice: „Toată ești cămara Duhului, toată cetatea lui Dumnezeu și noian de daruri, toată frumoasă, toată aproape de Dumnezeu”.

Dar din ce fel de material s-a zidit palatul acesta? Din cele cu adevărat prea scumpe; căci ca dintr-o piatră scumpă s-a născut din neamul cel împărătesc, din David, care a biruit pe Goliat prin piatră aceea ce mai înainte închipuia pe Hristos, piatra cea nepusă în praștie. Și că din niște lemne binemirositoare de cedru și de chiparos, s-a născut Fecioara Născătoare de Dumnezeu din neamul arhieresc, cel ce aducea lui Dumnezeu jertfe binemirositoare. Tatăl ei, sfântul și dreptul Ioachim, era fiul lui Varpafir cel ce-și trăgea obârșia sa din Natan, fiul lui David, iar mama ei, sfânta și dreapta Ana, era fiica lui Natan preotul din neamul lui Aaron. Și era Preacurata Fecioară după tată din neam împărătesc, iar după mamă din neam arhieresc.

O, Doamne, din câte prea scumpe materii și din ce prea cinstite neamuri s-a pregătit palatul cel însuflețit al Împăratului slavei! Și precum în casa lui Solomon zidurile cele de piatră și de lemn aveau mai multă cinste decât aurul cel curat cu care erau aurite; tot așa în nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu neamurile bune, cel împărătesc și arhieresc, s-au cinstit mai mult cu curăția deplină a sfinților ei părinți, care este mai scumpă decât tot aurul și argintul și mai cinstită decât pietrele cele de mult preț. Tot lucrul pământesc nu este vrednic de cinstea ei, pentru că Preasfânta Fecioară s-a născut din curăția părinților, care este mai presus decât tot neamul bun. Acest lucru îl mărturisește Sfântul Ioan Damaschin, vorbind așa către sfinții și drepții dumnezeiești părinți: „O, fericită însoțire, Ioachime și Ano! din rodul pântecelui vostru cu adevărat fără de prihană v-ați cunoscut!” După cuvântul Domnului: (r)Din rodurile lor îi veți cunoaște pe dînșii. Ați rânduit viața voastră precum a fost plăcut lui Dumnezeu. Pentru că viețuind în curăție și cuvioșie ați răsărit vistieria fecioriei, pe Fecioara aceea ce a fost mai înainte de naștere fecioară, cu mintea, cu sufletul și după naștere fecioară și totdeauna fecioară, cu mintea, cu sufletul și trupul de-a pururea feciorind.

Deci, se cădea ca fecioria cea născută pe sine din curăție să se aducă trupește pe sine însăși luminii celei uneia născute. O, doime a cinstitelor turturele cuvântătoare, Ioachime și Ano! Voi, păzind fireasca lege cu curăție, v-ați învrednicit celor mai presus de fire daruri dumnezeiești, pentru că pe Fecioară, dumnezeiasca Maică, voi viețuind cu dreaptă credință și cu cuvioșie, în omenească fire ați născut, ați odrăslit pe cea mai înaltă decât îngerii, pe fiica aceea ce și pe îngeri acum stăpânește. O, prea frumoasă și prea dulce fiică! O, crinule, cel ce ai crescut în mijlocul spinilor, fiind din rădăcină împărătească cea de bun neam! Prin tine împărăția cu preoția s-au îmbogățit!”.

Cu aceste cuvinte, Sfântul Ioan Damaschin arată din ce fel de părinți s-a născut dumnezeiasca Maică, din cât de scumpe materii s-a pregătit palatul Împăratului ceresc. În ce fel de loc s-a dospit acest aluat însuflețit? Cu adevărat în cel preaînalt, pentru că Biserica dă o mărturie ca aceasta despre dânsa: „Cu adevărat ești Fecioară curată mai presus decât toate”. Însă nu cu înălțimea locului, ci cu a bunătăților și cu a darurilor dumnezeiești, pentru că locul unde s-a născut prea Binecuvântată Fecioară era o cetate mică în pământul Galileei, care se numește Nazaret (Despre casa lui Ioachim și Anei, după multă cercetare, n-am putut să aflăm, lămurit, unde a fost. Am găsit scris în unele locuri că a fost în Ierusalim, iar în aceste cărți scrie că în Nazaret, și nedumerirea a rămas tot nedumerire), sub Capernaum, cetatea cea mare, aflându-se neslăvită și necinstită și locuitorii ei defăimați. Mai apoi și pentru Hristos s-a zis: „Din Nazaret oare poate să iasă ceva bun?”. Iar Domnul, „Cel ce petrece întru cele înalte și spre cei smeriți privește”, a binevoit să se nască Preacurata Maică Să, nu în Capernaumul cel ce prin mândrie până la cer se înălțase, ci în smeritul Nazaret, arătând că tot ce este între oameni înalt este urâciune înaintea lui Dumnezeu, iar ceea ce este trecut de dânșii cu vederea și defăimat, aceea la Dânsul este înalt și cinstit. La aceasta se mai poate adăuga că din singur numele de Nazaret să se arate înălțimea bunătăților Preacuratei Fecioare. Precum prin nașterea Sa în Betleem, care se tâlcuiește „casa pîinei”, a închipuit cu taină că El este pâinea cea coborâta din cer spre însuflețirea și întărirea lumii, așa și în nașterea Preacuratei Maicii Sale în Naza-ret, arată cele înalte pentru că Nazaretul se tâlcuiește „înflorit, sfințit și deosebit de cele pământești, încununat și păzit”.

Toate acestea se arată luminos întru Preacurata Fecioară, pentru că ea este floarea ce a răsărit din pomul cel uscat, din pântecele cel neroditor și sterp și a înnoit firea noastră cea uscată; floarea cea neveștejită, care înflorește pururea prin feciorie, floarea cea cu bun miros care a născut mirosul cel frumos, pe singur Împăratul; floarea care a adus rod pe Hristos Domnul, ceea ce singură a răsărit mărul cel cu bun miros; este sfințită cu darul Sfântului Duh, cel ce a venit spre dânsa și a umbrit-o. Și este mai sfântă decât toți sfinții, pentru că a născut pe Cuvântul, cel mai sfânt decât toți sfinții. Ea este deosebită de păcătoșii pământești, căci nici un păcat în toată viața sa n-a cunoscut.

Toți cu David grăiesc: „Fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea”. Numai singură aceea grăiește: „Fără de nelegiuire am alergat și v-am îndreptat”, pentru că ea este îndreptarea oamenilor, nu numai nefăcând păcatul, ci și pe păcătoși abătându-i de la lucrurile cele rele, așa cum zice Biserica spre dânsa: „Bucură-te, ceea ce curățești lucrurile cele spurcate”. Ea este încununată cu slavă și cu cinste. Încununată cu slavă, că din împărăteasca rădăcină a răsărit, încununată cu cinste, că din arhiereasca seminție a crescut. Încununată cu slavă, că din cei curați și drepți născători a odrăslit; încununată cu cinste, ca cea cinstită prin bunavestire și slujire a arhanghelului; încununată cu slavă ca o maică a lui Dumnezeu. Că ce este oare mai slăvit decât a naște pe Dumnezeu? Încununată cu cinste, ca cea pururea fecioară; căci ce este mai cinstită decât aceasta, ca și după naștere a fi fecioară? Încununată cu slavă cea mai slăvită decât serafimii, care ca un serafim a iubit pe Dumnezeu; încununată cu cinste, cea mai cinstită decât heruvimii, ca ceea ce pe heruvimi cu înțelepciunea și cu cunoștința cea dumnezeiască i-a covârșit. „Iar slavă, cinste și pace se cuvine tot omului care face binele”, zice apostolul. Și cine din pămînteni s-a aflat lucrător de bunătăți mai bun decât Preacurata Fecioară? Toate poruncile Domnului le-a păzit, toată voia Lui a făcut-o, toate cuvintele Lui le-a luat în minte, toate graiurile Lui le-a ascuns în inima sa, toate lucrurile cele de milostivire le-a arătat celor de aproape. Deci, cu vrednicie s-a încoronat ca o lucrătoare a tuturor faptelor bune. Este încă și păzită, că vistieria curăției sale feciorești o păzea cu strășnicie, încât nici îngerului nu voia să o încredințeze, pentru că, văzând pe înger, s-a tulburat de cuvântul lui și gândea în ce chip va fi acea închinare?

Toate acestea Nazaretul, prin numirea sa, le-a arătat a fi în Preacurata Fecioară și cine nu va zice că palatul acesta înalt al lui Hristos, cu bunătățile și dumnezeieștile daruri nu este foarte înăl-țat? Înaltă este, că din cer s-a dăruit, deși pe pământ din pământeni s-a născut. Din cer, că precum zic unii din gânditorii de Dumnezeu, arhanghelul Gavriil, cel ce a binevestit lui Zaharia nașterea lui Ioan, același a binevestit lui Ioachim și Anei zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, acela a adus din cer și numele ei cel prea binecuvântat zicând către maica cea neroditoare: „Ano, Ano, vei naște pe fiica cea prea binecuvântată și se va chema numele ei Maria”.

Drept aceea fără îndoială poate să se numească cetate sfântă, Ierusalim nou, pogorât din cer de la Dumnezeu și locaș al lui Dumnezeu între oameni. Înalt este lăcașul lui Dumnezeu, că mai presus de serafimi s-a înălțat, născând pe Împăratul Hristos. „O, înălțime, cu anevoie de suit de gândurile omenești!”.

Dar ce fel de frumusețe are Fecioara Maria, palatul cel dumnezeiesc al lui Hristos, să ascultăm pe același Ioan Damaschin, care zice așa: „S-a adus lui Dumnezeu, Împăratul tuturor, îmbrăcată cu bună podoabă a faptelor bune, ca și cu o haină de aur și înfrumusețată cu darul Duhului Sfânt, a cărei slavă este înăuntru. Că precum la toată femeia, bărbatul este slava ei cea din afară, așa sla-vă Născătoarei de Dumnezeu este înăuntru, adică rodul pântecelui ei”. Și iar zice același: „Fecioară de Dumnezeu dăruită, biserică sfântă a lui Dumnezeu, pe care acel începător de lume, Solomon, a zidit-o, și în dânsa a pietruit, nu cu aur împodobită, nici cu pietre neînsuflețite, ci, în loc de aur, strălucind cu Duhul, iar în loc de pietre scumpe, avându-l pe Hristos mărgăritarul cel de mult preț”. O podoabă ca aceasta este înfrumusețarea palatului acestuia, mult mai frumoasă decât ceea ce a fost în biserica lui Solomon, în care se vedeau închipuite asemănări de heruvimi, de pomi și de flori. Dar și în această însuflețită biserică, în Preacurata Fecioară, se văd arătate chipuri de heruvimi, căci vița sa cea de heruvim nu numai s-a asemănat heruvimilor, dar i-a și întrecut.

Dacă Biserica a obișnuit a-i numi heruvimi pe alți sfinți, cântând: „Ce vă vom numi pe voi, sfinților? Heruvimi, că întru voi s-a odihnit Hristos”, cu atât cu cât mai ales Fecioara Născătoarea de Dumnezeu este heruvim, în care s-a odihnit trupește Hristos și pe mâinile ei cele preacurate a șezut Dumnezeu ca pe un scaun: „scaun de heruvimi, fecioară”. A închipuit în sine și asemănările pomilor celor bine roditori, făcându-se, duhovnicește, măslin roditor în casa lui Dumnezeu și finic înfloritor. Pentru aceasta acum se numește mlădița de viață purtătoare, Biserică cântând așa: „Din cea neroditoare rădăcină, mlădiță de viață purtătoare ne-a odrăslit nouă pe Maică Să, Dumnezeul minunilor”. Deci, acestea toate se grăiesc pentru frumusețele ei cele duhovnicești. Dar, pe lângă acestea, și de cele trupești nu era lipsită, după cum adeveresc mulți dascăli bisericești, că în toată partea cea de sub soare n-a fost și nu va fi fecioară așa de frumoasă, precum a fost Fecioara Născătoare de Dumnezeu, pe care, Sfântul Dionisie Areopagitul, văzând-o, voia să o numească Dumnezeu, de nu ar fi știut pe Dumnezeu cel născut dintr-însa. Pentru că dumnezeiescul dar de care era plină strălucea din prealuminată fața ei. Un palat ca acesta înainte și-a gătit Lui pe pământ, Împăratul cel ceresc frumos cu sufletul și cu trupul, ca o mireasă împodobită bărbatului său. Dar încă și desfătat: „Pântecele ei mai desfătat decât cerurile l-au lucrat”. Și au încăput întru dânsa Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu.

Cea desfătată sălășluire a Cuvântului, Preacurata Fecioară, nu numai lui Dumnezeu Cuvântul, ca unui împărat este desfătată, ci și nouă, robilor celor ce alergăm către Dumnezeu, Cel ce S-a sălășluit într-însa. Pe Dumnezeu L-a încăput în pântece, iar pe noi ne înca-pe în a sa milostivire. Vasul cel ales, Sfântul Apostol Pavel, pornindu-se spre milostivire, zicea către iubiții săi: „Inima noastră s-a lărgit, aveți loc destul întru noi”. Dar, la care din sfinți poate să se găsească milostivirea așa de desfătată spre încăpere tuturor, pre-cum, după Dumnezeu, a Mariei? Că încape aicea atât cel curat, după cum și păcătosului iarăși nu-i este strâmt aici. Acolo cel pocăit are locul său și disperatul asemenea cu cel nepocăit. Ca și în co-rabia lui Noe neoprită, nu numai celor curate, ci și vietăților celor necurate se află scăpare.

Întru a ei milostivire toți cei scârbiți, năpăstuiți, flămânzi, învi-forați și bolnavi află loc de ajuns, pentru că nu știe să fie nemi-lostivă cea al cărei pântece ne-a născut nouă pe prea Bunul Dumnezeu. Mulți străjeri înarmați păzesc palatele împăraților pă-mîntești și nu dau voie tuturor ce voiesc să intre într-însele, ci îi opresc și îi întreabă de unde și la ce vin. Iar palatul lui Hristos cel însuflețit, deși este înconjurat de heruvimi și de serafimi și de nenumărate cete ale îngerilor și ale tuturor sfinților, la ușa milostivirii îndurărilor ei nimenea nu oprește pe cela ce va să intre. Nu-i opresc străjerii, nu-i gonesc ostașii, nici la ce vin nu-i întreabă, ci fără de apărare intră cu rugăciunea, și primește dar spre cererea cea de folos.

Drept aceea să alergăm la milostivirea celei ce s-a născut din pântece neroditor, dându-i ei o închinăciune ca aceasta: „Bucură-te, palatul cel cu totul fără de prihană al Împăratului tuturor! Bucură-te, sălășluirea lui Dumnezeu, Cuvântului, căreia, și ție, fiicei părintelui, Maicii Fiului, miresei Sfântului Duh, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh de la noi cei din țarină, să fie cinste și slavă în veci”. Amin.

Acatistul Nașterii Maicii Domnului

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Astăzi ușa vieții se deschide, astăzi raza Soarelui celui înțelegător răsa-re, astăzi Maica bucuriei se naște spre mântuirea a toată lumea. Veseliți-vă popoare și vă bucurați și cu credință, din inimă lăudați-o așa: Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mân-tuirea a toată lumea!

Icos 1

Soborul îngeresc și neamul omenesc astăzi după cuviință să se veselească, pentru că Eva cea tainică în lume vine și nădejdea așteptării lui Adam se împlinește. Pe care toți lăudând-o, așa să-i zicem:
Bucură-te, că viața și bucuria prin tine lumii se va trimite;
Bucură-te, steaua dimineții cea înțelegătoare;
Bucură-te, steaua darului care vestești venirea în lume a veșnicului Soare;
Bucură-te, dimineață și zori care aduci lumii veșnică nemurire;
Bucură-te, chemarea înapoi a celor ce de rai s-au înstrăinat;
Bucură-te, chemarea înapoi a celor pe care șarpele i-a înșelat;
Bucură-te, cămară a tainelor mântuirii neamului omenesc;
Bucură-te, floarea milei și a îndurării Părintelui ceresc;
Bucură-te, odor ales de Dumnezeu și slava fecioriei;
Bucură-te, sălașul cel cuvântător și cămara cea sfântă a bucuriei;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 2

Adam și Eva să se veselească împreună cu tot neamul omenesc, căci împăcarea lui Dumnezeu cu oamenii s-a apropiat și Maica milei la noi a sosit; pentru care, slavă dăm lui Dumnezeu așa: Aliluia!

Icos 2

Adam, cu taină la început, pe femeie cu numele vieții a numit-o, că la plinirea vremii prin Eva cea tainică și duhovnicească, viața lumii s-a înnoit și bucuria în locul întristării a răsărit; pe care cu credință, din inimă o lăudăm așa:
Bucură-te, răsăritul cel gândit al Soarelui celui neînserat;
Bucură-te, revărsarea bucuriei care ai alungat întristarea;
Bucură-te, roua milostivirii lui Dumnezeu, prin care arșița păcatului se răcorește;
Bucură-te, roua cea de viață aducătoare, prin care roua morții se tămăduiește;
Bucură-te, lăcaș prea sfânt și raiul cel gândit al desfătării;
Bucură-te, fântâna darurilor și izvor al mângâierii;
Bucură-te, stâlparea cea înțelegătoare din rădăcină împărătească;
Bucură-te, floare duhovnicească din sămânță arhierească;
Bucură-te, Sfânta Sfintelor cea preaaleasă;
Bucură-te, Sfânta Sfintelor și scară cerească;
Bucură-te, raiule cu totul înflorit;
Bucură-te, raiule cuvântător și prea împodobit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 3

Bucurie a luat de la Dumnezeu Ana pentru nașterea lui Samuil, dar și mai mare a fost bucuria dumnezeieștilor Părinți pentru nașterea ta, Preasfântă Fecioară. Pentru care, slavă și mulțumită din toată inima au adus lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icos 3

După îndelungată vreme de nerodire și de mâhnire a dumnezeiștilor tăi părinți, ca un soare prea frumos ai răsărit și noaptea întristărilor ai risi-pit-o prin nașterea ta, și bucurie la toată lumea ai vestit. Pentru care cu smerenie și cu umilință te lăudăm așa:
Bucură-te, că nașterea ta îngerul Domnului a vestit-o;
Bucură-te, că numele tău de înger s-a proorocit;
Bucură-te, că la nașterea ta cerul și pământul s-a bucurat;
Bucură-te, că numele de Maria, ca taină de la Dumnezeu ți s-a dat;
Bucură-te, că cele cinci slove ale numelui tău, pe unele din darurile tale le-a arătat;
Bucură-te, că tu cu fecioria și cu proorocia ai covârșit-o pe Maria;
Bucură-te, căci cu milostenia și cu smerenia ai strălucit mai mult ca Abigail;
Bucură-te, că frumusețea Rahilei ai întrecut-o fără de asemănare;
Bucură-te, că frumusețea Rahilei s-a deosebit de a ta, ca a lunii de soare;
Bucură-te, că pe Iudita cea înțeleaptă, cu înțelepciunea ai întrecut-o;
Bucură-te, că pe Ana, mama lui Samuel, ai covârșit-o prin moartea cea gânditoare;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 4

Să se bucure Isaia Proorocul cu bucurie mare că iată, semnul bucuriei în lume a strălucit și Fecioara Maria, Maica lui Emanuel, la noi a sosit; de a cărui venire, cerul și pământul se bucură și împreună cu noi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Înaintea Soarelui Dreptății, steaua dimineții celei duhovnicești a răsărit și raza zilei celei de taină nouă ne-a strălucit. Veseliți-vă popoare și vă bucurați și pe dumnezeiasca Pruncă ce s-a născut, cu bucurie mare să o lăudăm așa:
Bucură-te Preasfântă, dumnezeiască Pruncă, și odor prea cinstit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, cea care la noi ai sosit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, pe care mai înainte, cu duhul, proorocii te-au văzut;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ceea ce te-ai născut spre mântuirea lumii;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ceea ce din pântece neroditor ai răsărit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, căci prin a ta naștere a venit în lume mila lui Dumnezeu;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, prin care sosește împăcarea cu Dumnezeu în lume;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, de a cărei naștere se veselește toată lumea;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ceea ce ai izgonit întristarea cea veche din lume;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ceea ce prin nașterea ta ne izbăvești de osândă;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, ce înlături de la ușa Edenului sabia cea de foc păzitoare;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă, cea care ne aduci iarăși desfătarea raiului;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 5

Nazaretul cel mic și nebăgat în seamă, să se veselească și să se bucure, căci cu slavă și cu cinste s-a îmbrăcat prin nașterea ta, Pruncă a lui Dumnezeu, Maria, pe care toate neamurile te laudă și cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Înflorit și sfințit tâlcuindu-se Nazaretul, cu taină pe tine te-au arătat Fecioară, cea înflorită cu frumusețea fără de asemănare și împodobită cu felurimea darurilor Prea Sfântului Duh. De a ta gândită și simțită frumusețe foarte minunându-ne, cu nevrednicie îndrăznim a te lăuda așa:
Bucură-te, floarea darurilor cea înflorită și frumusețea cea fără asemănare;
Bucură-te, Fecioara cea împodobită cu sfințenia nemuritoare;
Bucură-te, floare care din tulpină uscată ai înflorit;
Bucură-te, ceea ce cu darurile Preasfântului Duh ai înflorit;
Bucură-te, floarea care ai covârșit toate florile raiului cu frumusețea ta;
Bucură-te, floarea darurilor cea prea aleasă;
Bucură-te, Fecioară peste care Duhul lui Dumnezeu s-a odihnit;
Bucură-te, Fecioară preasfântă și preafrumoasă;
Bucură-te, floare duhovnicească, cea care ai împodobit pământul;
Bucură-te, Fecioară care ai fost aleasă de Mirele-Cuvântul;
Bucură-te, floare care cu slavă nemuritoare pururea înflorești;
Bucură-te, Fecioară ceea ce covârșești cu frumusețea cea duhovnicească cerurile;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 6

Porumbița lui Noe oarecând, semn spre încetarea potopului a adus în corabie, iar tu, porumbiță cuvântătoare născându-te astăzi, semnul milei și al milostivirii lui Dumnezeu îl aduci în lume. Pentru aceasta toți ne bucurăm și pe Dumnezeu Îl lăudăm, cântând: Aliluia!

Icos 6

Pe tine, porumbița lui Dumnezeu, văzându-te sosind la noi, frica poto-pului păcatelor ne părăsește, căci toată lumea prin nașterea ta se izbăvește de osândă, pentru care cu bucurie te lăudăm:
Bucură-te, porumbiță a lui Dumnezeu care la noi astăzi ai sosit;
Bucură-te, porumbița darului, care ai vestit încetarea morții păcatului;
Bucură-te, porumbiță de aur cu totul preastrălucită;
Bucură-te, porumbiță duhovnicească și preasfințită;
Bucură-te, porumbiță cuvântătoare și preafrumoasă;
Bucură-te, porumbiță prea sfântă și preaaleasă;
Bucură-te, porumbiță prin care lumea s-a izbăvit de întristare;
Bucură-te, porumbiță prin care ne-am izbăvit de rana morții;
Bucură-te, porumbiță peste care Duhul Sfânt a venit;
Bucură-te, porumbiță pe care puterea Celui Preaînalt te-a umbrit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 7

Avraam Patriarhul și Sara, s-au slăvit de demult pentru nașterea lui Isaac. Dar, Preacurată Fecioară, cu cât este slava ta mai înaltă decât a lui Isaac, cu cât slava dumnezeieștilor tăi părinți a covârșit pe cea a lui Avraam? Pentru care, slavă se cuvine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Scara lui Iacob, pre tine Preasfântă Fecioară te-a închipuit, căci pe aceea îngerii s-au văzut suindu-se și pogorându-se; iar prin tine, scara cea înțelegătoare, Ziditorul îngerilor până la noi S-a pogorât și firea noastră prin tine s-a suit de-a dreapta Tatălui; pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, scară duhovnicească pe care Dumnezeu până la noi S-a pogorât;
Bucură-te, scară înțelegătoare, prin care cerul și pământul s-au unit;
Bucură-te, scară de taină care de la pământ ne-ai ridicat;
Bucură-te, scara cea tainică care pe cer te-ai rezemat;
Bucură-te, scara lui Dumnezeu cea preaminunată;
Bucură-te, scara cerului cea prea înfricoșată;
Bucură-te, scară gândită a tainelor mântuirii;
Bucură-te, scară gândită spre desăvârșire;
Bucură-te, scară prin care s-a pogorât la noi mila lui Dumnezeu și îndurarea;
Bucură-te, scară prin care noi ne suim la Dumnezeu și luăm iertare;
Bucură-te, scară vie care toate treptele duhovnicești ți le-ai agonisit;
Bucură-te, scara Duhului prin care firea oamenilor până la cer s-a suit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 8

Preafericiții tăi părinți, Ioachim și Ana, după a lor făgăduință, dar sfânt, cu totul fără prihană te-au adus pre tine lui Dumnezeu și tuturor oamenilor; copilă a darurilor, adusă ai fost Lui în Biserică și ca un serafim ai iubit pe Dumnezeu și ca un înger Îl lăudai pe El, cântând așa: Aliluia!

Icos 8

Viețuirea ta în Sfânta Sfintelor, Preasfântă Fecioară, a fost asemenea îngerilor lui Dumnezeu, căci tu pururea spre Dumnezeu cu privirile minții erai și în slavoslovia Lui pururea zăboveai; pentru care și noi smeriții te lăudăm:
Bucură-te, căci cu ochii minții de-a pururea înaintea ta pe Dumnezeu ai văzut;
Bucură-te, căci cu vederea slavei Lui pe Moise l-ai întrecut;
Bucură-te, căci gura ta cea de gând spre Domnul pururea o deschideai;
Bucură-te, căci din gura ta cea de gând, pe Duhul Sfânt pururea Îl trăgeai;
Bucură-te, căci prin tăcerea ta cea de gând ai stăruit în luarea aminte;
Bucură-te, căci prin tăcerea ta cea de gând de Duhul Sfânt te-ai luminat;
Bucură-te, căci cu smerenia cea preaînaltă te-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că prin smerenia ta, spre tine Domnul a căutat;
Bucură-te, căci prin adâncimea smereniei tale, cu înălțime de slavă și de dar te-ai încununat;
Bucură-te, că în Sfânta Sfintelor, Arhanghelul Gavriil trimis a fost spre a-ți vesti;
Bucură-te, că de la dumnezeiescul Arhanghel ai primit veste de bucurie;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 9

Prin cuvânt ai zămislit pe Cuvântul și L-ai născut mai presus de firea nașterii. Drept aceea, toate neamurile te fericesc, iar Cuvântul Cel întrupat din tine aude cântare: Aliluia!

Icos 9

Cortul lui Moisi cu meșteșug cercând s-a împodobit, iar tu, Preasfântă Fecioară, cort sfânt și înțelegător spre încăperea lui Dumnezeu Cel necuprins te-ai făcut și întru tine L-ai încăput, pentru care te lăudăm:
Bucură-te, cort al Legii Darului preafrumos lucrat;
Bucură-te, chivot al lui Dumnezeu preaînfrumusețat;
Bucură-te, chivot viu și de mână neîmpletit;
Bucură-te, chivot prea luminat și preasfințit;
Bucură-te, cort pe care Arhiereul arhiereilor l-a sfințit;
Bucură-te, cort pe care slava lui Dumnezeu l-a acoperit;
Bucură-te, cort care ai purtat întru tine pe Dătătorul Legii;
Bucură-te cort întru care Arhiereul Cel Mare a intrat;
Bucură-te, cort care spre sfințirea și mântuirea lumii te-ai făcut;
Bucură-te, cort care pe Dumnezeu în tine L-ai încăput;
Bucură-te, cort cel cu frumusețe duhovnicească împodobit;
Bucură-te, cort viu și înțelegător întru care Cuvântul a locuit;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 10

Împăratul Solomon, biserică prea frumoasă lui Dumnezeu a zidit, iar Împăratul cerului și al pământului pe tine, Preasfântă Fecioară, biserică vie și înțelegătoare spre a Sa sălășluire te-a pregătit. Pentru care, toate popoarele prin tine Îl lăudăm și-I cântăm laudă: Aliluia!

Icos 10

Adusu-te-ai pre tine lui Dumnezeu ca o haină de aur cu toată podoaba faptelor bune împodobită și ca o biserică vie și înțelegătoare a cărei fru-musețe gândită pe ceruri le-a întrecut; iar cetele îngerilor mult minunân-du-se, pe tine te laudă:
Bucură-te, biserică mai desfătată decât cerurile;
Bucură-te, biserică preasfântă și înfrumusețată;
Bucură-te, biserică în care a încăput Dumnezeu;
Bucură-te, biserică prea împodobită care pe biserica lui Solomon ai înfrumusețat-o;
Bucură-te, biserică a cărei slavă dinlăuntru strălucește;
Bucură-te, biserică înțelegătoare întru care Dumnezeu se odihnește;
Bucură-te, biserică însuflețită și cuvântătoare;
Bucură-te, biserică întru care pururea luminează neînseratul Soare;
Bucură-te, biserică mai înaltă decât cerurile;
Bucură-te, biserică a Preasfântului Duh, cea prea luminată;
Bucură-te, căci cu darurile Sfântului Duh strălucești foarte;
Bucură-te, biserica milei și a milostivirii, care pe toți îi adăpostești;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 11

Mai înainte te-a văzut pre tine, Sfântă Fecioară, dumnezeiescul Prooroc Iezechil, ca pe o ușă încuiată și pecetluită cu Duhul, prin care a intrat și a ieșit Hristos-Dumnezeu, nestricând pecețile fecioriei tale, pe Care Îl lăudăm și Îi cântăm : Aliluia!

Icos 11

Prin tine, ușa vieții celei de taină, a venit în lume Mântuitorul și ușile cerului s-au deschis pentru toți cei ce vor crede în El și pre tine te vor avea mijlocitoare prea bună; pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, ușa lui Dumnezeu prin care Viața a intrat;
Bucură-te, ușa cea înțelegătoare a cerescului Împărat;
Bucură-te, ușă prin care mila și iertarea pentru noi a venit;
Bucură-te, ușa raiului celui prea sfințit;
Bucură-te, ușa luminii și a bucuriei;
Bucură-te, ușa cea pecetluită a fecioriei;
Bucură-te, ușa împărăției cerurilor cea preafrumoasă;
Bucură-te, ușa mântuirii cea prea aleasă;
Bucură-te, ușa vieții și a îndurării;
Bucură-te, ușa milei și a mângâierii;
Bucură-te, ușa gândită a slavei celei nemuritoare;
Bucură-te, ușa darului, prin care a venit în lume Mântuitorul Soare;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 12

David Proorocul și împăratul, după cuviință să se bucure, că din neamul lui pre pământ vlăstar prea sfânt a răsărit, care Rodul vieții, prin Duhul Sfânt îl va aduce în lume; pe Care îngerii și oamenii Îl laudă și Îi cântă: Aliluia!

Icos 12

Dumnezeiescul Părinte David, pe tine mai înainte te-a văzut, prin Duhul Cel Sfânt, ca pe o Împărăteasă a cerului și a pământului, stând de-a dreapta lui Dumnezeu, îmbrăcată în haină aurită și împodobită, pe care, noi smeriții robii tăi, cu credință din inimă te lăudăm:
Bucură-te, Împărăteasa cerului și a pământului;
Bucură-te, Împărăteasa cerului cea prea slăvită;
Bucură-te, Împărăteasa cea fără de asemănare, mai slăvită decât Serafimii;
Bucură-te, Împărăteasa îngerilor și a tuturor cetelor celor înțelegătoare;
Bucură-te, Împărăteasă preasfântă și preafrumoasă;
Bucură-te, Împărăteasă prea bună și preaaleasă;
Bucură-te, Împărăteasa cea împodobită cu haină de aur ceresc;
Bucură-te, Împărăteasa cea cu frumusețe duhovnicească împodobită;
Bucură-te, Împărăteasa zilei, care în ziua judecății celei de apoi, vei sta lângă divanul cel de fulger;
Bucură-te, Împărăteasă prea îndurată, care la vremea judecății celei de apoi, mare îndrăzneală către Judecătorul vei avea;
Bucură-te, Împărăteasă preamilostivă și preafolositoare;
Bucură-te, Împărăteasă preamilostivă, nădejdea prea ticălosului meu suflet la judecata cea viitoare;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 13

O, Preacurată și Preasfântă, dumnezeiască Pruncă Maria, care te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea, ascultă rugăciunile nevrednicilor robilor tăi, care cu credință și cu evlavie, din inimă lăudăm nașterea ta cea prea cinstită și cerem prin tine, de la Dumnezeu, iertare păcatelor noastre, pace și mare milă, cântându-I: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăși Icosul întâi și Condacul 1

Icos 1

Soborul îngeresc și neamul omenesc astăzi după cuviință să se veselească, pentru că Eva cea tainică în lume vine și nădejdea așteptării lui Adam se împlinește. Pe care toți lăudând-o, așa să-i zicem:
Bucură-te, că viața și bucuria prin tine lumii se va trimite;
Bucură-te, steaua dimineții cea înțelegătoare;
Bucură-te, steaua darului care vestești venirea în lume a veșnicului Soare;
Bucură-te, dimineață și zori care aduci lumii veșnică nemurire;
Bucură-te, chemarea înapoi a celor ce de rai s-au înstrăinat;
Bucură-te, chemarea înapoi a celor pe care șarpele i-a înșelat;
Bucură-te, cămară a tainelor mântuirii neamului omenesc;
Bucură-te, floarea milei și a îndurării Părintelui ceresc;
Bucură-te, odor ales de Dumnezeu și slava fecioriei;
Bucură-te, sălașul cel cuvântător și cămara cea sfântă a bucuriei;
Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mântuirea a toată lumea!

Condac 1

Astăzi ușa vieții se deschide, astăzi raza Soarelui celui înțelegător răsa-re, astăzi Maica bucuriei se naște spre mântuirea a toată lumea. Veseliți-vă popoare și vă bucurați și cu credință, din inimă lăudați-o așa: Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria și mân-tuirea a toată lumea!

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Preacurată și Preanevinovată dumnezeiască Pruncă și Fecioară Maria, care te-ai născut din părinți drepți și fără prihană, spre bucuria și mântuirea a toată lumea. O, Preasfântă Fecioară, floarea firii omenești, preafrumoasă și preaînțeleaptă, care din tulpină uscată și neroditoare ai răsărit și care, prin a ta naștere, întristarea preafericiților tăi părinți și a toată lumea ai risipit-o; nu ne lăsa pe noi, păcătoșii și nevrednicii, care întru întristări și scârbe ne aflăm din pricina păcatelor noastre.

O, roadă preasfințită a rugăciunii și a înfrânării, ascultă rugăciunea neputincioșilor robilor tăi și, cu darul preasfintelor tale rugăciuni, ajută-ne nouă și ne învață a ne ruga Lui Dumnezeu din inimă, fără de răspândire și fără de formă.

Pe tine, chemarea lui Adam celui căzut, te rugăm să mijlocești pentru noi către Dumnezeu, ca să ne cheme cu darul Său la adevărata pocăință. Pe tine, Maica bucuriei, te rugăm, veselește cu darul tău sufletele noastre cele mâhnite și cuprinse de întristare. Tu, Maica Luminii, mijlocește la Preabunul Dumnezeu pentru luminarea minților și a inimilor noastre.

Tu, raiule cuvântător, ajută-ne cu darul rugăciunilor tale să ne curățim de intinăciunea păcatelor noastre, ca să ajungem la dumnezeiescul rai. Tu, palatul cel însuflețit al Cuvântului, ajută-ne nouă să vedem palatul Noului Sion, cel din ceruri. Tu, Mireasa cea Preasfântă și cu totul fără de prihană a Lui Dumnezeu, ajută-ne ca să vedem și noi, cei neputincioși, Ierusalimul cel ceresc, pe Mireasa Mielului și Maica celor întâi-născuți. Tu, căruță Luminii, du-ne pe noi la lumina bucuriei, care de-a pururea este strălucitoare celor drepți și sfinți.

Tu, norul cel în chipul porfirei cu raze de aur, umbrește-ne pe noi de acea fierbințeală a poftelor trupești și de aprinderea mâniei și a iuțimii. Pe tine, ceea ce ești starea fulgerului dumnezeirii și raza cea strălucită a Soarelui celui de gând, te rugăm, luminează-ne cu darul tău, ca să nu uităm că și noi suntem biserici ale Lui Dumnezeu și să nu întristăm cu păcatele noastre Duhul Lui Dumnezeu, Care locuiește în noi.

Tu, noian al darurilor celor duhovnicești, ajută-ne să dobândim și noi, nevrednicii, darul Lui Dumnezeu în veacul de acum și în cel viitor. Tu, sălaș al Duhului Sfânt, mijlocește cu darul tău la Dumnezeu, ca inima curată să zidească în noi și cu duh drept să înnoiască cele dinlăuntru ale noastre.

Pe tine, Maica îndurării și a mângâierii, te rugăm, cu adâncă umilință a inimii, să stai lângă noi în ceasul cel mai de pe urma al vieții noastre, ca să ne ajuți și să ne mângâi sufletele în vremea despărțirii de acest trup stricăcios și de veacul acesta trecător. Pe tine, porumbiță înțelegătoare cu aripi de aur și cu străluciri de fulger, te rugăm din toată inima să călătorești cu noi până ce vom trece toate vămile cele înfricoșătoare ale văzduhului și toată puterea întunericului celui de sub cer.

Pe tine, ușa vieții, a luminii și a bucuriei, te rugăm să ne ajuți să intrăm pe porțile cele sfinte ale Împărăției cerurilor și să ajungem, cu darul prea-sfintelor și preaputernicelor tale rugăciuni, la lumina veseliei celei neasemănate și neapropiate.

Pe tine, Împărăteasa cerului și a pământului, care pururea stai de-a dreapta Sfintei Treimi și care ai născut pe Ziditorul Serafimilor și i-ai întrecut întru cinstire pe Heruvimi, te rugăm, noi, păcătoșii și nevrednicii robii tăi, să stai aproape de sufletele noastre în ziua cea mare și înfricoșătoare a Judecății de apoi și să îmblânzești mânia cea sfântă și dreaptă a Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, ca să miluiască și să mântuiască sufletele noastre.Amin.