Sfinţii Cuvioși Simeon și Amfilohie

 

Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, cei ce aţi luminat pădurile Carpaţilor cu rugăciunile voastre şi aţi umplut de mireasmă duhovnicească toată valea Bistriţei, sfetnici de taină ai voievozilor şi făclii luminoase ale călugărilor şi credincioşilor evlavioşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi, cei ce săvârşim, cu dragoste sfântă, pomenirea voastră!

Sfântul Cuvios Simeon

Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul sec. al XV-lea într-un sat din apropierea oraşului Piatra Neamţ. Încă din tinereţe şi-a arătat dragostea şi râvna pentru cele dumnezeieşti, alegând viaţa monahală şi intrând în obştea Mănăstirii Bistriţa. Născându-se într-însul dorul după linişte a pustiei, a luat binecuvântare de la egumenul Mănăstirii Bistriţa şi, împreună cu încă doi ucenici ai săi, la anul 1432, s-a retras în isihie, pe malul stâng al pârâului Pângăraţi, la poalele muntelui numit "Păru". Sporind mult cu darul Sfântului Duh, ajungând sihastru desăvârşit şi dascăl iscusit al rugăciunii inimii, s-au adunat în jurul lui ucenici iubitori de linişte, aşezământullui fiind cunoscut mult timp cu numele de Sihăstria lui Simeon. Sfântul Voievod Ştefan cel Mare i-a dăruit, în 1461, bani şi ajutor să înalţe o mică biserică de lemn, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Biserica a fost sfinţită la 26 octombrie de Mitropolitul Teoctist 1, când l-a hirotonit preot pe Simeon, care a devenit astfel, primul întemeietor şi egumen al Mănăstirii Pângăraţi, ce s-a numit până în 1508 Schitul lui Simeon.

Prin îngăduinţa lui Dumnezeu, în anul 1476 au năvălit turcii asupra Moldovei biruindu-l pe Ştefan cel Mare în luptele de la Războieni. Văzând primejdia aceasta, Cuviosul Simeon şi-a luat ucenicii, s-a rugat lui Dumnezeu pentru domn şi pentru ţară ca să-i scape din mâinile cotropitorilor, apoi au trecut în Transilvania, stabilindu-se la Mănăstirea Caşiva, unde, după puţin timp, s-a mutat în pace la cereştile locaşuri în toamna aceluiaşi an, 1476.

Sfinţenia Cuviosului Simeon se arată şi prin aceea că, după moarte, a strălucit şi prin sfintele sale moaşte, care au fost cinstite de Ştefan Voievod. Despre aducerea moaştelor Sfântului Simeon ne spune Ieromonahul Anastasie, în Cuvântul său despre zidirea Sfintei Mănăstiri Pângăraţi: "După ce s-au întors turcii şi s-a potolit vrajba robiei şi s-a făcut pace, atunci a trimis Ştefan Voievod şi i-a adus sfintele lui moaşte într-o raclă cinstită şi le ţinea în vistieria sa cu cinste. Apoi, luând o parte din sfintele lui moaşte, le-a oprit pentru blagoslovenie şi cu aromate cu bune miresme şi cu tămâie le tămâia totdeauna spre credinţa şi buna întărire a dreptei-credinţe a domniei sale, iar mai vârtos pentru dragostea şi căldura duhovnicească ce avea mai-nainte către dânsul; iar rămăşiţa sfintelor lui moaşte cu cuviinţă sfinţită şi cu cinste le-a îngropat în cetatea Socevei". Această aducere a sfintelor lui moaşte se pare că a avut loc spre sfârşitul anului 1484, când se ştie că ucenicii cuviosului s-au întors din nou la sihăstria lor întemeiată de Sfântul Simeon Ieroschimonahul.

Sfântul Cuvios Amfilohie

Sfântul Cuvios Amfilohie s-a născut în anul 1487, în nordul Moldovei. Intrând în viaţa monahală, de tânăr, la Mănăstirea Moldoviţa, a venit la Pângăraţi în anul 1508, unde a îndrumat obştea mănăstirii timp de 56 de ani. Despre el vorbeşte leromonahul Anastasie de la Mănăstirea Moldoviţa, care l-a cunoscut personal: "Din copilăria sa s-a nevoit în viaţa călugărească, fiind mărturisit de toţi pentru faptele lui cele bune. Şi până la bătrâneţe bine şi-a ocârmuit viaţa sa; în foame şi în sete, în răbdare şi întru osteneale, întru toată nevoinţa duhovnicească. Şi sfârşitul vieţii sale bine au săvârşit: că a dat ţărna ţărnei şi s-a dus în calea cea lungă a părinţilor, luându-şi plata ostenelilor sale de la Dreptul Judecător şi cu cinste fiind îngropat de ucenicii săi".

Nevoinţele sale nu au fost trecute cu vederea de Stăpânul tuturor, ci au atras cu ele purtarea Sa de grijă şi ocrotirea Sfântului Dimitrie. Astfel, în urma unei minuni prin care Sfântul Dimitrie s-a arătat domnitorului Alexandru Lăpuşneanu, acesta a zidit pentru cuviosul Amfilohie şi ucenicii săi o mănăstire cu hramul Sfântului Dimitrie. "Cu bunăvoirea lui Dumnezeu şi cu sporirea Preasfântului Duh şi cu ajutorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ostaşul lui Hristos, s-au zidit şi s-au săvârşit Sfânta Mănăstire întru numele Sfântului Mucenic şi s-au sfinţit de Grigorie, Mitropolit al Socevei, în anul 1560 din porunca lui Alexandru Voievod".

În anul 1566 Cuviosul Amfilohie Sihastrul, cunoscând că i se apropie sfârşitul vieţii, a adunat pe toţi fiii săi duhovniceşti şi le-a dat cuvântul său cel mai de pe urmă. A lăsat egumen la Pângăraţi în locul său pe leromonahul Teodorit, ucenicul său, iar el s-a retras la Moldoviţa, mănăstirea lui de metanie. Aici fericitul Amfilohie a primit marele şi îngerescul chip al schimniciei sub numele Enoh, ca cel ce întotdeauna se înalţă cu inima şi cu dorirea către cele cereşti, adăugând osteneli peste osteneli, timp de încă patru ani de zile. Iar în anul 1570, aflând de la Duhul Sfânt ceasul morţii sale, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi şi-a dat cu pace sufletul în braţele Domnului nostru Iisus Hristos, în 7 septembrie, la şapte ceasuri din noapte, în zilele lui Bogdan Voievod. Întrucât Cuviosul Amfilohie a fost cinstit încă din viaţă ca sfânt, îndată după mutarea sa din trup, părinţii celor două mănăstiri, Moldoviţa şi Pângăraţi, îl prăznuiau anual la data săvârşirii sale.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele

Condacul 1

Apărătorilor noştri şi grabnic rugători către Dumnezeu, iubitorilor de nevoinţe, degrabă ajutători, Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, acum, din suflet cântare de laudă să le aducem noi, zicând: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor Părinţi, rugători către Dumnezeu pentru sufletele noastre!

Icosul 1

Îngereasca viaţă din copilărie iubind, Cuvioase Părinte Simeoane, ai dorit a te logodi cu Mirele cel ceresc şi pentru aceasta ai lepădat lumea şi cele ale ei, luând jugul cel uşor al lui Hristos, pentru care cântăm ţie:
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi te-ai născut;
Bucură-te, că pe Hristos din copilărie L-ai iubit;
Bucură-te, că din pământul Moldovei ai răsărit;
Bucură-te, iubitorule al marilor nevoinţe;
Bucură-te, împlinitorule al cereştilor făgăduinţe;
Bucură-te, al pustnicilor povăţuitorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, al vieţii monahiceşti următorule;
Bucură-te, al îngerilor râvnitorule;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;
Bucură-te, al rugăciunii neîncetate doritorule;
Bucură-te, de Dumnezeu cuvântătorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!

Condacul al 2-lea

Dorind să urmezi vieţii călugăreşti, cu mare râvnă ai urmat lui Hristos, răstignindu-ţi voia întru ascultare, omorându-ţi poftele trupului cu nevoinţa şi cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Răsărind din părinţi drept-credincioşi în pământul Moldovei, Cuvioase Părinte Amfilohie, adus ai fost de aceştia lui Hristos ca un dar de mult preţ, împlinind prin aceasta dorinţa ta cea sfântă de a urma vieţii călugăreşti; iar noi, văzând dragostea ta pentru Hristos, îţi cântăm:
Bucură-te, că din copilărie pe Hristos L-ai iubit;
Bucură-te, că mirele Hristos în inima ta s-a odihnit;
Bucură-te, că ai fost ales de Duhul Sfânt;
Bucură-te, iubitorule al fecioriei;
Bucură-te, râvnitorule al călugăriei;
Bucură-te, pentru Hristos osârduitorule;
Bucură-te, următor al nevoitorilor;
Bucură-te, că îngerii, văzând alegerea ta, s-au bucurat;
Bucură-te, că îngerii pe Hristos L-au lăudat;
Bucură-te, a pustnicilor cunună;
Bucură-te, îndemn la faptă bună;
Bucură-te, Părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!

Condacul al 3-lea

Veniţi, iubitorilor de nevoinţe, în această zi să-i lăudăm pe cei ce asemenea îngerilor pe pământ s-au arătat, pe luminătorii şi povăţuitorii monahilor, cununile Bisericii noastre, mijlocitorii înaintea tronului ceresc pentru sufletele noastre şi împreună cu ei să-I strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Copleşiţi fiind de grijile vieţii, înconjuraţi de ispite şi de necazuri, ne apropiem de voi, iubitorilor ai vieţii îngereşti, din inimă aducându-vă această cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, întâistătători ai monahilor;
Bucuraţi-vă, îngeri în trup omenesc;
Bucuraţi-vă, diamante preastrălucitoare;
Bucuraţi-vă, crini bine mirositori ai faptelor bune;
Bucuraţi-vă, lucrători ai sfintelor porunci;
Bucuraţi-vă, locuitori ai Raiului;
Bucuraţi-vă, poame ale împărăţiei cerurilor;
Bucuraţi-vă, cei asemenea marilor pustnici;
Bucuraţi-vă, luceferi ai cerului duhovnicesc;
Bucuraţi-vă, stele preastrălucitoare ale bolţii Bisericii;
Bucuraţi-vă, flori împodobite cu purpură cerească;
Bucuraţi-vă, râuri de înţelepciune;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!

Condacul al 4-lea

Auzind, Preacuvioase Părinte Simeoane, de nevoinţele pustnicilor din munţii Neamţului, focul dragostei dumnezeieşti în inima ta neîncetat se aprindea şi, dorind a urma nevoinţelor celor mai desăvârşite, ţi-ai plecat genunchii în faţa icoanei făcătoare de minuni a Sfintei Ana, cerând dumnezeiasca binecuvântare pentru a urma vieţii pustniceşti şi a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca un cerb la izvoarele apelor, aşa ai alergat, Părinte Simeoane, în adâncul pustiei, căutând loc prielnic sfintelor nevoinţe şi pregătindu-ţi inima pentru a primi lumina dumnezeiască, iar noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că mănăstirea metaniei tale o ai lăsat;
Bucură-te, că în singurătate ai alergat;
Bucură-te, că de Sfânta Ana ai fost binecuvântat;
Bucură-te, că Maica Domnului cu Acoperământul ei te-a apărat;
Bucură-te, că de focul dragostei dumnezeieşti inima ta s-a aprins;
Bucură-te, de ispitele tinereţii neînvins;
Bucură-te, că la poalele muntelui Păru te-ai aşezat;
Bucură-te, că aici sihăstrie ai întemeiat;
Bucură-te, că peşteră în munte ai săpat;
Bucură-te, că din peşteră ai făcut ceresc palat;
Bucură-te, că mulţi monahi în ascultarea ta au intrat;
Bucură-te, al lor povăţuitor neîncetat;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!

Condacul al 5-lea

Bătrânii mănăstirii se bucurau, Părinte Amfilohie, văzând în tine dorul după Hristos, căci, deşi tânăr fiind, harul Duhului Sfânt s-a sălăşluit deplin în tine, îndemnându-te să cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Lumina faptelor tale, Părinte, s-a răspândit pretutindeni, pentru aceasta monahii tineri şi bătrâni veneau la tine ca la un izvor de înţelepciune, iar noi îţi aducem unele ca acestea:
Bucură-te, sfeşnic purtător de Hristos;
Bucură-te, cădelniţă de tămâie cu bun miros;
Bucură-te, privighetoare care-L laudă pe Hristos;
Bucură-te, cerească albină care ai adunat nectarul faptei bune;
Bucură-te, vultur ceresc;
Bucură-te, luptător neînvins de vrăjmaşii cei netrupeşti;
Bucură-te, lucrătorule al ţarinii duhovniceşti;
Bucură-te, iubitorule al ascultării;
Bucură-te, pildă de smerenie;
Bucură-te, porumbel al curăţiei;
Bucură-te, mireasma faptei bune;
Bucură-te, pom plin de roade duhovniceşti;
Bucură-te, Părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!

Condacul al 6-lea

Următori făcându-vă Sfinţilor Părinţi din vechime, v-aţi învrednicit a fi împreună cu ei în Lumina lui Hristos, bucurându-vă de frumuseţile Raiului; aduceţi-vă aminte şi de noi, care cântăm cântare de laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Precum voi odinioară aţi cerut în ajutor rugăciunile Sfinţilor Părinţi, aşa şi noi, care ne-am învrednicit a vă avea pe voi ocrotitori, ne rugăm să mijlociţi înaintea lui Hristos pentru cei care vă aduc această cântare:
Bucuraţi-vă, ascultătorii Marelui Vasile;
Bucuraţi-vă, următorii Cuvântătorului Grigorie;
Bucuraţi-vă, mustrători ai răutăţii ca şi Gură de Aur;
Bucuraţi-vă, iubitori ai tăcerii ca Sfântul Arsenie;
Bucuraţi-vă, râvnitori ai privegherii precum Marele Antonie;
Bucuraţi-vă, povăţuitori ai obştii voastre ca slăvitul Eftimie;
Bucuraţi-vă, cei asemenea la obicei precum Cuviosul Pahomie;
Bucuraţi-vă, locuitori împreună cu Daniil Sihastrul;
Bucuraţi-vă, că vă veseliţi împreună cu Sfântul Paisie de la Neamţ;
Bucuraţi-vă, ajutători ai săracilor precum Sfânta Cuvioasă Parascheva;
Bucuraţi-vă, şi mijlociţi împreună cu toţi sfinţii pentru noi;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!

Condacul al 7-lea

Adunându-se, Cuvioase Părinte Simeoane, mulţi iubitori ai ostenelilor călugăreşti şi neavând lăcaş de rugăciune, ai alergat, Părinte, la Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, care neîncetat zidea biserici, cerându-i ajutorul, iar el, văzând în tine darurile Preasfântului Duh, pe tine te-a miluit, iar lui Dumnezeu laudă a cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Biserică lui Dumnezeu ai ridicat, Părinte Simeon, cu ajutorul Sfântului Voievod Ştefan, luând ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, care în vedenie ţi se arătase, iar noi, fiii tăi, întru căldura duhului, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, în rugăciuni neîncetată veghere;
Bucură-te, al monahilor păstor;
Bucură-te, al creştinilor povăţuitor;
Bucură-te, al mănăstirii tale ocrotitor;
Bucură-te, cu Sfântul Voievod Ştefan cel Mare împreună ctitor;
Bucură-te, al Moldovei luminător;
Bucură-te, blândule păstor;
Bucură-te, dulce ostenitor;
Bucură-te, că în peşteră te-ai nevoit;
Bucură-te, că cererile tale s-au împlinit;
Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu părinte;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!

Condacul al 8-lea

Monahii schitului Cuviosului Simeon, auzind despre înţelepciunea ta, Cuvioase Părinte Amfilohie, te-au ales să le fii păstor, iar tu, plin fiind de smerenie şi de ascultare, te-ai supus voii lui Dumnezeu şi ei, plini de recunoştinţă, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Încredinţându-te voii lui Dumnezeu şi rugăciunilor Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul acestui sfânt lăcaş, ai păstorit cu smerenie şaizeci de ani turma lui Hristos, răbdând neîncetate ispite şi încercări, iar noi cu un glas cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel hrănit cu rugăciunea;
Bucură-te, cel împodobit cu înţelepciunea;
Bucură-te, postitorule;
Bucură-te, ostenitorule;
Bucură-te, cel mult răbdătorule;
Bucură-te, iubitorule al tăcerii;
Bucură-te, râvnitorule al privegherii;
Bucură-te, cel ce ai fost om ceresc;
Bucură-te, cel de toţi domnitorii miluit;
Bucură-te, al rugăciunii zid nebiruit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de vedenii dumnezeieşti;
Bucură-te, cel plin de daruri duhovniceşti;
Bucură-te, Părinte Amhilohie, neîncetat rugătorule!

Condacul al 9-lea

Precum lumina străluceşte în întuneric, aşa şi faptele voastre au strălucit, de aceea domnii şi boierii, bogaţii şi săracii se hrăneau din cuvintele voastre cele pline de har, iar lui Dumnezeu cântau: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Necredincioşii nu se pricep să spună cum pământul românesc a odrăslit atâtea flori duhovniceşti cu care este împodobită Biserica lui Hristos, iar credincioşii aleargă către voi, Sfinţilor Părinţi, aducându-vă această cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, părinţi fericiţi;
Bucuraţi-vă, păstori desăvârşiţi;
Bucuraţi-vă, ai noştri păzitori;
Bucuraţi-vă, ai ţării noastre rugători;
Bucuraţi-vă, ai monahilor leneşi mustrători;
Bucuraţi-vă, sprijinitori ai celor râvnitori;
Bucuraţi-vă, ai ortodocşilor laudă;
Bucuraţi-vă, ai românilor pavăză;
Bucuraţi-vă, laudă a Mănăstirii Pângăraţi;
Bucuraţi-vă, tărie a credinţei noastre;
Bucuraţi-vă, a raiului desfătare;
Bucuraţi-vă, stele de dumnezeiască lumină purtătoare;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!

Condacul al 10-lea

Păgânii agareni venind asupra Moldovei, tu, Cuvioase Simeon, ca un părinte iubitor de fii, ţi-ai adunat turma cuvântătoare şi ai fugit din faţa primejdiei în Ţara Ardealului, urmând cuvântului Mântuitorului, şi îndurând dureri sufleteşti şi trupeşti pentru ţara şi fiii tăi, ai dat laudă lui Dumnezeu pentru toate, zicând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Fiind în amară pribegie, Părinte Simeon, ţi-ai simţit sfârşitul aproape şi, adunându-ţi fiii tăi, le-ai dat sfatul cel mai de pe urmă, după care ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Hristos, pe Care L-ai iubit şi slujit din tinereţe, iar fiii tăi, fiind cuprinşi de jale, îţi cântau unele ca acestea:
Bucură-te, nădejdea noastră;
Bucură-te, scăparea noastră;
Bucură-te, al nostru mijlocitor;
Bucură-te, al nostru îndrumător;
Bucură-te, a noastră binecuvântare;
Bucură-te, a noastră aleasă floare;
Bucură-te, minte dumnezeiască;
Bucură-te, lumină cerească;
Bucură-te, că te-ai dus la odihnă;
Bucură-te, cerească grădină;
Bucură-te, că îngerii te-au primit;
Bucură-te, că la Hristos te-ai suit;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!

Condacul al 11-lea

Rugăciunea fiindu-ţi scăpare, Cuvioase Părinte Amfilohie, ai cerut de la Dumnezeu un ctitor pentru a ridica ceresc lăcaş de închinare, iar Dumnezeu, făcând voia celor ce-L iubesc pe El, a trimis pe voievodul Alexandru Lăpuşneanu, care a ridicat biserică obştii tale, iar tu, mulţumind lui Dumnezeu, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

După zidirea bisericii, te-ai întors, Părinte Amfilohie, la metania ta, unde ai petrecut în tinereţe, mai înainte cunoscând ieşirea ta din trup, ai lăsat cuvintele tale ca testament fiilor tăi, care cu lacrimi cântau unele ca acestea:
Bucură-te, că cerească chemare ai primit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de a Raiului desfătare;
Bucură-te, că pe diavoli i-ai biruit;
Bucură-te, că îngerii te-au primit;
Bucură-te, că pe fiii tăi cu sfaturi duhovniceşti i-ai întărit;
Bucură-te, că sfârşitul tău mai înainte l-ai cunoscut;
Bucură-te, că acest sfârşit ucenicului tău l-ai descoperit;
Bucură-te, că inima lui de întristare s-a umplut;
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, a noastră milostivire;
Bucură-te, că locuieşti cu sfinţii îngeri;
Bucură-te, că te rogi pentru cei săraci şi singuri;
Bucură-te, Părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!

Condacul al 12-lea

În această zi a pomenirii voastre, ne apropiem de voi, Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, cu căldura inimii, noi, cei cuprinşi de nenumărate încercări, boli, necazuri şi întristări, aducând lui Dumnezeu, Cel ce v-a proslăvit pe voi, cântare: Aliluia!

Icosul al 12-lea

După ieşirea voastră din trup, Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, cei ce v-au iubit nu v-au uitat pe voi, căci Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt aducând moaştele tale, Sfinte Simeoane, în cetatea Sucevei, le cinstea cu tămâieri şi rugăciuni pentru dragostea pe care a avut-o mai înainte către tine, iar fiii tăi cei sufleteşti, Sfinte Părinte Amfilohie, ţi-au făcut slujbă de pomenire şi cinstire în tot anul. Acum şi noi cei de pe urmă ne alăturăm lor, aducându-vă cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, scăparea noastră din nevoi;
Bucuraţi-vă, izbăvitori de cei vicleni şi răi;
Bucuraţi-vă, a rătăciţilor lumină;
Bucuraţi-vă, a monahilor pildă bună;
Bucuraţi-vă, ocrotitori ai sihaştrilor;
Bucuraţi-vă, miluitori ai săracilor;
Bucuraţi-vă, mângâierea necăjiţilor;
Bucuraţi-vă, a cuvioşilor cunună;
Bucuraţi-vă, a Moldovei roadă bună;
Bucuraţi-vă, sfătuitori de taină ai voievozilor;
Bucuraţi-vă, ai Mănăstirii Pângăraţi întemeietorilor;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!

Condacul al 13-lea

O, Preafericiţilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, primiţi a noastră umilă rugăciune şi mijlociţi înaintea lui Dumnezeu să ne izbăvească de toată ispita, scoţându-ne din chinul ce va să fie pe noi toţi cei ce vă lăudăm şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul 1: Îngereasca viaţă din copilărie iubind…, Condacul 1: Apărătorilor noştri şi grabnic rugători…,

Icosul 1

Îngereasca viaţă din copilărie iubind, Cuvioase Părinte Simeoane, ai dorit a te logodi cu Mirele cel ceresc şi pentru aceasta ai lepădat lumea şi cele ale ei, luând jugul cel uşor al lui Hristos, pentru care cântăm ţie:
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi te-ai născut;
Bucură-te, că pe Hristos din copilărie L-ai iubit;
Bucură-te, că din pământul Moldovei ai răsărit;
Bucură-te, iubitorule al marilor nevoinţe;
Bucură-te, împlinitorule al cereştilor făgăduinţe;
Bucură-te, al pustnicilor povăţuitorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, al vieţii monahiceşti următorule;
Bucură-te, al îngerilor râvnitorule;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;
Bucură-te, al rugăciunii neîncetate doritorule;
Bucură-te, de Dumnezeu cuvântătorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!

Condacul 1

Apărătorilor noştri şi grabnic rugători către Dumnezeu, iubitorilor de nevoinţe, degrabă ajutători, Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, acum, din suflet cântare de laudă să le aducem noi, zicând: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor Părinţi, rugători către Dumnezeu pentru sufletele noastre!

şi această

Rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi

Sfinţilor Preacuvioşi Părinţi Simeon şi Amfilohie, primiţi a noastră rugăciune şi mijlociţi nouă mila Celui Preaînalt. Izbăviţi-ne cu rugăciunea voastră, Preacuvioşilor, de relele ce vin asupra noastră, ca neîncetat să vă lăudăm pe voi. Ştiţi neputinţa firii noastre, dar şi credinţa noastră o vedeţi şi suspinurile noastre le auziţi; nu ne lăsaţi, Sfinţilor Părinţi, când alergăm la voi. Rugaţi-vă Mântuitorului Iisus Hristos pentru noi, nevrednicii, să ierte greşelile noastre şi să ne dea dragoste curată şi putere a face tot binele spre slava Preasfântului Său nume. Ne rugăm vouă: ajutaţi-ne, Sfinţi Părinţi, că deşi am greşit din ispita celui rău, dar cu inima zdrobită la voi alergăm să ne ocrotiţi de săgeata cea ucigătoare a vrăjmaşului care răneşte de moarte sufletele noastre; izbăviţi-ne de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, mijlociţi pentru Ţara în care v-aţi născut şi v-aţi desăvârşit, ocrotiţi mănăstirea întemeiată de voi şi pe toţi creştinii care aduc slavă, mulţumită şi închinăciune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.