Uşor?

 Este ușor să ocupi un loc în agenda telefonică, e greu să ocupi un loc în inima cuiva. Este ușor să judeci greșelile altora, greu să le recunoști pe ale tale. Este ușor să rănești pe cei care ne iubesc, este greu să ceri iertare. Este ușor să arăți victoria, greu să accepți înfrângerea cu demnitate. E ușor să spui că iubim pe cineva, e greu să dovedești. E ușor să-i critici pe ceilalți, e greu să te îmbunătățești. E usor de primit, greu de dat.

Nu contează
daca nu suntem placuti de toata lumea,
nu traim pentru a obtine aprecieri, important este sa ne placem,
important este sa fim in pace cu constiinta,
iar daca asta inseamna sa fim acceptati de cativa,
 inseamna ca cei puțini vor fi bineveniți în viața noastră.

 

 

Începutul

Ziua zero există pentru toată lumea, este un moment în care nu câștigi, nu pierzi, dar începi din nou.

 Ne îndepărtăm de oamenii care devin amintiri, de cei care nu rămân, de cei care, până la urmă, nu au fost niciodată acolo.

Se numește ziua zero pentru că ceea ce urmează după zero este întotdeauna un început, iar începuturile nu cunosc înfrângeri.

 

Înger sau frate

Există un înger pentru fiecare om căruia îi oferă în tăcere o mână: el este lângă noi și ne privește în ochi, ne șoptește cuvinte prețioase la urechi; își deschide larg brațele și își întinde mâinile și ne invită să credem cu tărie în ziua de mâine.

Nu se odihnește pe nori sau în locuri cerești, trăiește și se mișcă în contextele noastre, nu are aripi ușoare sau halate fluturatoare, poartă haine sportive sau elegante; îngerul la care ne referim în versuri nu este cel din tablourile pe care le admirăm atât de mult; el este ca noi oamenii, deloc diferit el trăiește pe pământ, nu rătăcește prin univers; ne vorbește, se ceartă și adesea zâmbește, este lângă noi și locuiește adesea cu noi.
Se apleacă asupra durerii și durerii tale ca un val proaspăt pe nisipul arid; dacă ura îți otrăvește inima fragilă, sufocând iubirea, producând resentimente, îți vorbește despre o piatră mai prețioasă decât aurul care sclipește și strălucește mai mult: se numește iertare.

El face lumea mai vie și mai frumoasă, este lângă tine, este îngerul tău: se numește " frate

Plec, şopti toamna... E timpul, i-a spus iarna! ❄

 

Nu are absolut nicio importanță, pentru că atunci când Dumnezeu dă ordinul, chiar și Diavolul se supune!

 Credința

O femeie săracă dintr-o familie mică era foarte credincioasă. Într-o zi, când banii nu mai erau suficienți, nici măcar pentru a hrăni copiii, ea a sunat la un post de radio și a lăsat acolo un apel către Dumnezeu. În timp ce angajații de la radio au compătimit femeia credincioasă, unul dintre ascultători a fost, însă, foarte furios.
Acest ascultător era un ateu convins și a decis să-și satisfacă plăcerea, batjocorind femeia credincioasă. Bărbatul a aflat adresa la care locuia aceasta, apoi a sunat-o pe secretară și a instruit-o să cumpere multe daruri și produse alimentare. Puțin mai târziu, secretara s-a întors la el cu cea mai bună carne, cu brânzeturi și multe dulciuri. Nu mică i-a fost uimirea, deci, atunci când șeful ei i-a dat următorul ordin:
- Livrează produsele la această adresă, iar în cazul în care femeia întreabă cine a trimis alimentele, să-i spui că Diavolul!
Când secretara i-a dat femeii pachetul cu produse alimentare, a fost foarte emoționată. Femeia era atât de recunoscătoare, încât lacrimile îi curgeau pe obrajii nestăvilite. Nu a încetat nici o clipă să-i mulțumească și să o binecuvânteze pe fată. Dar, când și-a luat rămas bun, secretara a întrebat-o, totuși, pe femeie:
- Nu vreți să aflați cine a trimis aceste produse?
Femeia a răspuns:
- Nu. Nu are absolut nicio importanță, pentru că atunci când Dumnezeu dă ordinul, chiar și Diavolul se supune!

ONUFRIE, COPILUL PENTRU CARE PRUNCUL IISUS HRISTOS A IEȘIT DIN ICOANĂ SĂ-I VORBEASCĂ

 

Există o întâmplare minunată în viaţa Sfântului Onufrie, pe care Biserica îl prăznuieşte la 12 iunie: mic de vârstă fiind, a intrat într-o mănăstire, unde a rămas neсunoscut. Când s-a mărit, el a plecat în pustie, unde a rămas şaizeci de ani, fără să vadă chip de om. Era gol, doar întreg trupul său era acoperit de barba lui lungă care ajungea până la pământ şi de păru-i care-i crescuse pe tot corpul. El a fost descoperit de sfântul Pafnutie căruia i-a povestit viaţa lui sfântă din pustie. Când era de 5-6 ani şi trăia la mănăstire, i s-au întâmplat următoarele: Mic cum era, mânca mai des ca alţi părinţi. Când îi era foame, fugea la părintele bucătar şi-i cerea pâine, măsline, fructe ...

Odată, însă, acesta a observat că Onufrie cerea mai des pâine şi dispărea ...

– Hrăneşte, poate, vreun pui de animal, se gândea bucătarul.

Aceasta a ţinut timp de o săptămână.

– Mă duc să văd unde duce ceea ce-i dau, şi-a zis, călugărul.

Într-adevăr l-a urmărit şi l-a văzut intrând în biserica mănăstirii şi închizând uşa în urma lui. A fugit repede la fereastră şi când s-a uitat, mai să-i sară ochii din cap: copilul vorbea cu Pruncul Iisus Care se găsea în îmbrăţişarea Maicii Sale, în icoana de la catapeteasmă.

– Ţi-am adus şi astăzi pânică, îi zicea lui Hristos, pentru că nu Te hrăneşte nimeni, nici mama Ta chiar !

A întins mânuţa şi i-a dat o felie de pâine. Pruncul Iisus a luat-o şi imediat a dispărut în icoană.

Bucătarul, uluit şi înspăimântat, a fugit la egumen şi i-a povestit ce s-a întâmplat. Acela a poruncit să nu mai dea deloc pâine copilului, oricât de mult ar cere, şi să-i spună : Mergi şi cere pâine de la Pruncul pe care l-ai hrănit până ieri !

În ziua următoare, micuţul Onufrie, văzând că nu mai primeşte pâine şi este trimis la Pruncul divin, a alergat imediat la biserică înaintea icoanei lui Iisus şi a zis:

– Hristosule, nu-mi mai dau pâinică să-ţi aduc şi mi-au zis ca să-mi dai Tu mie. Dar de unde să ai Tu pâine, nu ştiu ! Şi o minune ... ! Pruncul Iisus din braţele mamei Sale a întins mâna şi i-a dat o pâine atât de mare încât nu putea s-o ridice: Mirosea aşa de tare încât aroma ei cerească s-a răspândit în toată biserica, în mănăstire şi în locurile din jur. Uimiţi şi minunaţi, călugării l-au văzut pe Onufrie cel de cinci ani ieşind afară cu o pâine uriaşă, ostenindu-se tare ca s-o ducă. Doi călugări au alergat ca să-l ajute, dar era, într-adevăr, neobişnuit de grea. Au mâncat şi s-au săturat din ea multe zile, dar pânea cerească rămânea întreagă: era într-adevăr ceea ce Biserica ne vorbeşte la Sfânta Liturghie: «Cel ce Se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte.» De atunci fraţii aveau mare evlavie la micuţul Onufrie, pentru că ştiau că odată cu înaintarea în vârstă va creşte şi sfinţenia lui, lucru care şi s-a întâmplat.

Părintele Stefanos Anagnostopoulos

Extras din ”Explicarea Dumnezeiestii Liturghii”,

Editura Bizantina, 2005, pag. 251-252

Sinaxar 1 Septembrie

Sinaxar 1 Septembrie

 

În această lună, în ziua întâia, începutul Indictului, adică anul nou bisericesc.

Trebuie să ştim că Biserica lui Dumnezeu prăznuieşte Indictul ("Indiction" la români însemnă: poruncă şi arătare), luând obicei de la cei batrâni; că era obicei, la români, să se facă începătură anului de la acest Indiction, adică la 1 septembrie.

Şi pentru că în această zi a intrat Domnul nostru Iisus Hristos în Sinagoga iudeilor, şi dându-I-se cartea lui Isaia proorocul, şi deschizând-o a aflat locul unde era scris: "Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns a binevesti săracilor, a vindeca pe cei zdrobiti la inimă, a propovădui robilor slobozenie şi orbilor vedere. A slobozi pe cei sfărâmaţi întru usurare, a propovădui anul Domnului cel primit" (Luca 4, 16-22 dupa Isaia 61, 1-2). Apoi dând cartea slugii şi sezând a zis: "Că astăzi s-a plinit Scriptura aceasta în urechile voastre". Cât s-au şi mirat popoarele de cuvintele darului ce ieşeau din gura Lui.

De asemenea, tradiţia spune că şi poporul evreu a intrat in Ţara Făgăduinţei în această lună de Septembrie.

Tot în această zi, se face pomenirea minunii săvârşită de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la Mânăstirea Miasinilor; şi pomenirea incendiului cel mare de acolo.

Pomenirea Născătoarei de Dumnezeu din Mânăstirea Miasinilor se face pentru sfântă icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu, care a fost aruncată în iezerul Gazurului, la Mânăstirea Miasinilor, de frica luptătorilor împotriva icoanelor. Aceasta după multă vreme cu voia lui Dumnezeu a ieşit nestricată.

Iar pomenirea incendiului se face, căci s-a întâmplat pentru păcatele noastre de s-a facut ardere foarte mare în cetatea împărătească în zilele lui Leon împăratul, şi au ars cea mai multă parte a cetăţii timp de şapte zile.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Simeon Stâlpnicul (sau Stilitul) cel Batrân.

Simeon Stâlpnicul (sau Stilitul) cel bătrân s-a născut într-un sat ce se chema Sisa, în Asia Mica, între Siria şi Cilicia, în zilele împărăţiei lui Leon cel Mare, şi a lui Martirie, patriarhul Antiohiei (către 457). Acesta, călugărindu-se, şi şuindu-se într-un stâlp, şi suferind într-acel stâlp patruzeci şi şapte de ani, şi făcându-se de multe minuni făcător, a adormit în pace.

Acest sfânt este altul decât Sf. Simeon Stâlpnicul de la Muntele Minunat (+ 596), prăznuit pe 24 Mai şi decat Sf. Simeon Stâlpnicul cel tânăr, pomenit la 27 Aprilie.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Marta, maica Cuviosului Simeon Stâlpnicul.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Evantia.

Tot în această zi, pomenirea adormirii lui Isus al lui Navi.

Acest Isus a fost al lui Navi, şi următor lui Moise, celui ce a fost dătător de Lege evreilor. Acesta a luat şi cetatea Ierihonului, care era a celor de alt neam. El a văzut pe Arhistrategul Mihail ţinând în mână spada, şi aflând el că acesta este mai-marele Voievod al puterii Domnului, lepadându-si armele, a căzut la picioarele lui. Însă dând el război cu cei de alt neam, şi fiind gata să apună soarele, având el osârdie spre razboi, rugatu-s-a lui Dumnezeu şi a zis să stea soarele. Şi îndată a fost oprit soarele din calea lui să nu apună, până ce a înfrânt Iosua pe cei străini care au fugit, şi i-au biruit cu putere. Apoi povătuind el poporul, şi trecându-i prin pustie şi împărtindu-le pământul făgăduinţei, şi judecând pe popor douăzeci şi şapte de ani, s-a făcut înfricoşător vrăjmaşilor. Şi arătându-şi bărbăţia şi fapta bună în multe războaie, a murit, şi a fost îngropat cu cinste de poporul său.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor 40 de Muceniţe Fecioare, şi a lui Amun Diaconul, dascălul lor.

Aceste Sfinte Fecioare erau din Adrianopolul Macedoniei. Şi fiind creştine au urmat lui Hristos, având şi dascăl pe Diaconul Amun. Fiind prinse de Vaul, ighemonul Adrianopolului, şi mult fiind chinuite ca să se închine idolilor, s-au rugat lui Dumnezeu, şi fiind spânzurate, în vazduh, chinuindu-se multe ceasuri, căzând jos, au pierit.

Apoi a fost spânzurat Sfântul Amun, şi l-au zgâriat pe coaste, după aceea au pus coif ars pe capul său. Şi izbăvindu-se el a fost trimis împreună cu sfintele fecioare de la Bereia la Iraclia Traciei la Licinie tiranul. Şi din porunca acestuia, zece dintr-însele au fost băgate în foc, iar la opt, împreună cu dascalul lor, li s-au tăiat capetele; Şi alte zece, săbii prin gura şi prin inima suferind, s-au sfârşit; şase au fost tocate cu cuţitele; iar celelalte şase s-au mutat la Domnul, fiind arse.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici şi fraţi buni, Evod, Calista şi Ermoghen.

Aceşti sfinţi mucenici, frati buni fiind, precum erau născuţi dintr-un pântece, aşa s-au născut şi duhovniceşte prin scăldătoarea cea dumnezeiască pe vremea propovăduirii. Şi de vreme ce au fost pârâţi către cel mai mare ce era biruitor atunci, că sunt creştini, şi cunoscându-se bun-neamul şi neîngrozită starea sufletului lor, moarte de sabie asupra lor au rânduit, şi aşa sfârsindu-si calea muceniciei, la Domnul s-au mutat.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Meletie cel Nou, care s-a nevoit în muntele Miupoliei (Myopolis) de lângă Theba, în Capadocia, şi care cu pace s-a săvârşit.

Sfântul Meletie s-a născut în Capadocia (Asia Mica), către anul 1035. Puţin dotat pentru studii, el a cerut şi a primit de Dumnezeu, după rugăciuni fervente, darul cunoaşterii Sfintelor Scripturi, pe care le-a citit şi meditat fără încetare tot restul vieţii sale.

Devenit monah la Constantinopol, el a plecat în plerinaj la Ierusalim, pe atunci ocupat de turci. De acolo a vizitat Roma, unde s-a închinat la mormântul Sfinţilor Apostoli, iar apoi s-a instalat în Grecia, la mânăstirea de pe muntele Miopolis, în vremea domniei împăratului bizantin Alexis Comnenul (1081-1118). Aici a făcut dovada de o ascultare şi de o smerenie exemplare în viaţa comunitară, şi de un zel arzător în lungile privegheri pe care le făcea în fiecare noapte în chilia sa, nedând nicidecum odihnă pleoapelor sale pâna ce nu uda patul sau cu lacrimi (cf. Ps. 131). O asemenea purtare dădătoare de sfinţenie i-a atras desigur ura diavolului, care l-a supus la îngrozitoare ispite şi boli. Dar, încă o dată, Meletie s-a arătat biruitor prin răbdare, şi astfel Dumnezeu i-a dăruit mulţime de harisme - a profeţiei, a inainte-vederii, a discernământului, a vindecării bolilor -, pe care sfântul le-a utilizat spre folosul şi mântuirea ucenicilor săi.

A adormit în pace, şi sufletul lui s-a alipit cetelor îngeresti, la 1 septembrie 1105.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Anghel, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1680, şi care prin sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna lui septembrie in ziua dintai: inceputul Indictionului, adica al noului an bisericesc.

    Trebuie sa stim ca Biserica lui Dumnezeu praznuieste astazi Indictonul, adica inceputul anului nou bisericesc, luand acest obicei de la cei de demult. La romani, indictionul (de la latinescul indictio) era un fel al lor de a numara anii si anume era un period de 15 ani, pentru adunarea darilor catre stat.

    Sfanta Biserica serbeaza insa aceasta zi pentru doua pricini: Intai pentru ca luna septembrie este socotita ca inceputul anului. Drept aceea, ea multumeste lui Dumnezeu pentru roadele de peste an si se roaga ca si anul nou sa fie roditor. Cea de a doua pricina a Bisericii este ca ea cinsteste aceasta zi ca ziua in care Domnul a pus inceput propovaduirii Sale in lume. Astazi ea face inceput, astfel, la anul Domnului cel bine primit, deschide impartasirea noastra din cununa bunatatilor dumnezeiesti, a anului nou ce incepe, iar scopul ei este plinirea lui Hristos in noi, adica plinirea noastra dupa chipul si asemanarea lui Hristos. In cinstea acestui inceput al propovaduirii Domnului, Biserica aminteste astazi de intrarea Domnului, in sinagoga din Nazaret, unde, dandu-I-se cartea Proorocului Isaia, a aflat locul in care Mantuitorul si lucrarea Lui in lume sunt zugravite de Prooroc prin aceste cuvinte: "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns sa binevestesc saracilor. M-a trimis sa vindec pe cei zdrobiti cu inima; sa propovaduiesc robilor dezdrobirea si celor orbi vederea: sa slobozesc pe cei apasati si sa vestesc anul cel placut al Domnului. Si, inchizand cartea si dandu-o slujitorului, a sezut, iar ochii tuturor din sinagoga erau atintiti asupra Lui. Si El a inceput a zice catre ei: Astazi s-a implinit Scriptura aceasta in urechile voastre". (Luca,4,18-21). Praznuim deci, astazi, anul Domnului cel bine primit, dand multumire pentru toate bunatatile pe care le-am luat din mainile Domnului, macar ca, pentru ele, si noi singuri suntem datori sa ne sarguim, ca sa fim bine primiti inaintea Lui. Dar praznuim nu indictionul cel mostenit de la imparatii romani, ci pe cel asezat noua de Imparatul slavei, Hristos, iar Indictionul lui Hristos sunt poruncile lui cele sfinte.

    Ca Imparatul nostru Hristos nu cauta de la noi fier si arama, argint si aur. Ci, in loc de fier si arama, El cauta de la noi bunatatea credintei celei intemeiate si tari, in dreapta cinstire de Dumnezeu. Ca, prin credinta aceasta, ca printr-o arama de fier si o pavaza de arama, sa biruim pe cei potrivnici, urmand stramosilor nostri care, "prin credinta, au biruit imparatii, au facut dreptate, au dobandit fagaduintele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au imputernicit, din slabi ce erau, si s-au facut tari in razboaie, au intors taberele vrajmasilor in fuga" (Evr.11.33-34). Asemenea, in loc de argint, Imparatul nostru Hristos cauta de la noi bunatatea nadejdii celei neindoite spre Dumnezeu, nebagand seama la toate primejdiile si necazurile ce vin de la lume, de la trup si de la diavol, care navalesc asupra noastra. Ca, "nadejdea nu rusineaza". (Rom.5,5), dimpotriva, nadejdea rasplatirii indeamna pe ostasi la lupta si la nevointa, precum si Sfantul Damaschin zice: "Mucenicii Tai, Doamne, cu credinta intarindu-se si cu nadejdea imputernicindu-se, au stricat tirania vrajmasului si au dobandit cununile" (Octoih, glas trei, miercuri, stihoava vecerniei. Iata de ce "Cei ce se incred in Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clatina in veac cel ce locuieste in Ierusalim" (Ps. 124, 1). In sfarsit, in loc de aur, Imparatul nostru Hristos cere de la noi bunatatea cea scumpa a dragostei catre Dumnezeu si catre aproapele, cea nefatarnica. Ca, precum aurul este mai cinstit decat argintul, arama si fierul, asa si dragostea este mai cinstita decat nadejdea si credinta, precum sta scris: "Si acum raman aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea" (I Cor. 13, 13). Ca aur ca acesta cauta de la noi Hristos, ca sa-L iubim nu numai crezand cu inima si marturisind cu gura, ci si fapta, dragostea, aratand-o, adica sa punem tot sufletul si sa fim gata de moarte pentru dragostea Lui, precum ne invata iubitul Sau ucenic, Ioan, zicand: "Fiii mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul" (I Ioan, 3,18).

    Acesta este Indictionul crestinesc pe care Biserica il cere azi de la noi, in locul indictionului cel vechi al paganilor: "Dezbracati-va, zice ea, de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui", si imbracati-va in omul cel nou, "dupa Chipul ce L-a zidit" (Col.3,9-10), "ca sa umblam si noi intru innoirea vietii". (Rom.6,4). Sa praznuim deci Indictionul, implinind poruncile Domnului Dumnezeului nostru, din toata inima, precum Dumnul Insusi ne indeamna, prin gura lui Moise, in Cartea Levitilor, zicand: "De veti umbla dupa legile Mele si de veti pazi si plini poruncile Mele, va voi da ploaie la timp, pamantul si pomii isi vor da roadele lor. Voi trimite pace pe pamantul vostru, veti alunga pe vrajmasii vostrii, cauta-voi spre voi si va voi binecuvanta sufletul meu nu se va scarbi de voi. Voi umbla printre voi, voi fi voua Dumnezeul vostru, si voi poporul Meu" (Lev.26, 3-12).
 

Intru aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Simeon Stalpnicul (†459).

    Slavitul Simeon a fost din partile Ciliciei, dintr-un sat ce se numea Sisan, fiu al unor parinti crestini, Susotion si Marta, si de copil era cioban la oile tatalui sau. Pe cand avea treisprezece ani, intr-o vreme de iarna, cand oile, din pricina zapezilor mari, n-au fost scoase la pasune, fericitul copil a intrat in Biserica, Duminica fiind, cu parintii sai si a auzit pe Domnul din Sfanta Evanghelie, fericind pe cei saraci, pe cei blanzi, pe cei curati cu inima si a intrebat pe un cinstit batran: "Ce sunt cuvintele acestea?" Iar batranul, fiind calauzit de Duhul Sfant, i-a descoperit lui calea cea duhovniceasca a vietii, adica urmarea lui Hristos in curatie si infranare, in desprinderea de lume si in slujba rugaciunii si a dragostei de Dumnezeu si de semeni, calea cea stramta a impacarii, care duce la fericita implinire a vietii de aici si de dincolo de moarte.

    Deci, samanta cazand in pamant bun, a inflorit indata in el dorinta de a trai dupa cuvantul Evangheliei si, fara sa se mai intoarca acasa, a intrat intr-o manastire, la loc singuratic, numita Ograda, primit de staretul Timotei, dupa sapte zile de asteptare la portile manastirii. In scurta vreme a invatat pe de rost toata Psaltirea, cum se cerea pe atunci celor ce voiau sa fie calugari, si a deprins usor toata pravila manastirii, incat, dupa doi ani Cuviosul Simeon, simtind nevoia unor osteneli calugaresti mai grele, a primit sfatul staretului sau sa mearga intr-o manastire cu pravila mai aspra, ca sa nu descurajeze pe fratii cei neputinciosi. Si asa a intrat fericitul in manastirea cu viata mai aspra, a marelui ava Eliodor, dar si aici fericitul intrecea nevointele tuturor, incat a fost sfatuit sa duca o viata de pustnic. Drept aceea, slujitorul lui Dumnezeu s-a linistit intr-o pustie, la poalele muntelui Telanis, unde a aflat o chilie mica, si a petrecut acolo timp de trei ani.

    Aici s-a suspus pe sine la incercare cu post de patruzeci de zile, ca Moise, si ca Ilie si ca Insusi Domnul nostru. Si-l ruga Cuviosul pe batranul  Vassus, indrumatorul duhovnicesc al locului aceluia, sa-i astupe usa chiliei, ca sa stea fara mancare, in vremea celor patruzeci de zile. Dar acesta nu s-a invoit cu o masura de ucidere de sine ca aceasta, decat punandu-i in chilie zece paini si un urcior cu apa, ca, de va avea nevoie, sa guste si sa se intareasca; si asa i-a astupat usa. Si, trecand patruzeci de zile, s-a intors Cuviosul si deschizand usa, l-a aflat pe acesta la pamant, zacand ca un mort, iar painea si apa neatinse. Si, luand un burete, i-a spalat si i-a racorit gura lui, rasufland putin Cuviosul, l-a impartasit pe el cu Sfintele Taine, dupa care, primind putina hrana usoara, s-a intarit. Si acest dar de infranare il spunea Vassus multor frati, ca un lucru de folos, iar Cuvisoul, de atunci, in toti anii, in Postul cel mare, asa postea, douazeci de zile rugandu-se neincetat in picioare, iar douazeci de zile sezand, de osteneala.

    Si, ducandu-se vestea despre el, ca primise darul tamaduirii bolilor, multime de oameni alerga spre dansul, unii cu bolnavii lor, altii de necazuri si de ispite fiind cuprinsi, si fiecare nu se intorcea desert, ci primea, unul tamaduire, altul mangaiere, altul un ajutor de folos, si cu bucurie se duceau la casele lor. Si puteai sa vezi la dansul, ca raurile de pretutindeni, adunandu-se felurimi de popoare, de semintii si de limbi: ismailiteni si persi, armeni si iberici, britani si italieni, crestini si pagani, luand binecuvantare de la dansul. Si, tulburat fiind fericitul de o cinstire ca aceasta si de neodihna, a aflat un chip strain de a scapa de impresurarile omenesti: s-a gandit sa-si zideasca un stalp. Deci, a zidit stalpul si pe el o chilioara stramta si, acolo sudindu-se, petrecea in post si rugaciune; si a fost intaiul stalpnic. Si era acel stalp inalt ca de sase coti, iar mai pe urma si-a zidit Sfantul alti stalpi si mai inalti. Si asa petrecea, udandu-se de ploaie, arzandu-se de zaduf si inghetand de frig si vorbind poporului de doua ori pe zi; iar hrana lui era lintea muiata si, ca bautura, apa.

    Si auzind parintii din pustie, se minunau de straina lui petrecere. Si au trimis la dansul ca sa vada ce duh locuieste in el, zicand: "Pentru ce nu mergi pe calea parintilor si alta cale noua ai aflat? Deci, pogoara-te de pe stalp si urmeaza vietii pustnicilor". Si parintii pustnici i-au invatat pe trimisi ca, de se va arata nesupus, cu sila sa-l traga jos de pe stalp, iar de va asculta si de va voi singur sa se pogoare, sa-l lase pe el si sa stea asa cum a inceput, cunoscand ca este de la Dumnezeu. Deci, ajungand trimisii soborului sfintilor pustnici si spunandu-i hotararea lor, el indata a pasit cu piciorul pe scara, vrand se se coboare. Dar trimisii strigara: "Nu te pogora, sfinte parinte, ci petreci cum ai inceput. Acum stim ca lucrul tau este de la Dumnezeu, Care de folos sa-ti fie pana la sfarsit".

    Puterea cuvintelor lui, asprimea vietii lui si stralucirea minunilor lui, marea lui iubire de oameni in suferinta si intelepciunea lui au intors la Dumnezeu un mare numar de necredinciosi. Imparatii Teodosie cel Tanar (408-450) si Leon cel Mare (457-474) ii cereau sfatul si rugaciunile, imparatul Marcian (450-457) a imbracat haine straine, ca sa-l poata auzi mai bine. Cu sfatul sau, Eudoxia imparateasa s-a lepadat de ratacirea lui Eutihie, pe care o cinstea, si foarte minunat a fost pentru toti oamenii din vremea lui. Si asa, a trait Sfantul pana in anul 459, cand Domnul l-a chemat la El.
 

Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre Mina, diaconul.

    Ne-a spus noua Gheorhe de la Rait de un frate cu numele Mina, care a fost diacon acolo. Ca acesta a iesit de la o slujba in lume si ce a patimit nu am aflat, ci numai stiu atat ca a lasat chipul calugaresc si a ramas in lume. Iar dupa ce au trecut multe zile, acesta a mers in cetatea lui Dumnezeu, Antiohia, si, cand trecea prin Seleucia, a vazut de departe manastirea Preacuviosului Simeon Stalpnicul si a zis intru sine: "Ma voi sui si voi vedea pe marele Simeon", ca niciodata nu-l vazuse. Iar dupa ce a ajuns el la stalp si s-a apropiat,  daca l-a vazut pe el Sfantul Simeon, indata de la Dumnezeu s-a instiintat ca a fost calugar si a avut slujba diaconiei. Si a chemat pe cel ce-l slujea, zicand: "Adu-mi foarfecele aici". Iar acela le-a adus. Zis-a Sfantul Simeon catre slujitorul sau: "Bine este cuvantat Domnul, tunde-l pe acela", si-l arata cu degetul sau, ca erau multi stand pe langa stalp. Iar acesta, minunandu-se de cuvantul Sfantului si de frica mare fiind cuprins, deloc nu s-a impotrivit, cunoscand ca Dumnezeu a descoperit staretului despre dansul. Iar dupa tunderea lui, i-a zis marele Simeon: "Fa rugaciune, diacone". Si facand el rugaciune, Sfantul i-a grait iarasi: "Sa mergi la Rait, de unde ai iesit". Iar el zicand: "Nu pot suferi rusinea de la parinti", Simeon iarasi i-a grait lui: "Sa ma crezi, fiule, ca nu e nevoie sa te rusinezi de aceasta, ca, te vor primi pe tine cu ochi blanzi si vor avea bucurie si veselie de a ta intoarcere. Si sa stii fiule, ca Dumnezeu va sa faca semn cu tine, ca sa cunosti ca ti-a iertat tie pacatul acesta, ca negraita este bunatatea Lui".

    Iar, dupa ce a venit la Rait, l-au primit parintii cu mainile intinse si l-au dus in Sfantul altar. Iar intr-o Duminica, ducand el Preasfintele Daruri ale marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus, si deodata, au inceput sa-i curga ochii lui. Si, din acest semn, au cunoscut parintii, ca l-a iertat pe el Dumnezeu de greseala, dupa cuvantul Sfantului Simeon.
 

Minunea Sfantului Simeon, cu un preot.

    Un preot oarecare, sezand intr-o zi in fata bisericii, iata, un duh necurat a venit la dansul in chip de nor intunecat si innegrit si s-a pus ca un acoperamant pe capul lui si l-a lipsit de lumina si mintea lui i s-a luat si i s-au slabit lui toate oaselem si nu putea sa graiasca; si, intrand unii, l-au aflat pe el ca pe un mort. Si a petrecut in boala aceea noua ani, neputand a se intoarce pe sine pe alta parte, daca nu-l intorcea pe el cineva. Si auzind rudele lui, cele despre Sfantul Simeon, au mers la Sfantul, ducandu-l si pe el in pat si ajungand ca la trei stadii de manastire, zacea acolo. Iar Sfantul Simeon, stand la rugaciune, i s-a descoperit lui despre preotul acela. Si, la miezul noptii, a chemat Sfantul pe unul din ucenicii lui si i-a zis: "Ia din apa aceasta si mergi degraba si vei afla acolo pe un preot purtat pe pat; sa-l stropesti cu apa aceasta si sa-i spui: Iti zice tie pacatosul Simeon, intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoala-te si-ti lasa patul tau si vino la mine cu picioarele tale". Iar ucenicul, mergand, a facut dupa cuvantul Sfantului. Si s-a sculat inaintea Sfantului. Si i-a zis lui Sfantul: "Scoala-te, nu te teme, macar de te-a si mahnit pe tine diavolul noua ani, ci iubirea de oameni a lui Dumnezeu nu te-a lasat pe tine pana in sfarsit sa pieri. Ca nu cu temere de Dumnezeu, ci si prea cu nedreptate ai stat in Sfantul altar si, mai inainte de a afla adevarul, ai ascultat pe clevetitorii cei ce judecau in taina pe aproapele lor si fara de nici o vina asupreai pe unii, indepartandu-i de impartasirea Sfintelor Taine. Si aceasta facand, pe iubitorul de oameni Dumnezeu nu putin L-ai mahnit. Drept aceea, se si intarise asupra ta diavolul. Ci iubirea de oameni a lui Dumnezeu si indurarile Lui s-au inmultit spre tine. Insa pe cei care te-au nedreptatit, mergand, ii vei afla pe ei rugandu-se tie, cu multa durere, sa-i ierti; precum a facut Dumnezeu mila cu tine, asa si tu sa faci mila cu dansii, inca si tarana luand de aici, vei presara peste dansii". Si a iesit preotul cu bucurie i-a poruncit lui Sfantul si indata s-au vindecat si aceia, slavind pe Dumnezeu.
 

Despre talharul ce s-a pocait langa stalpul Sfantului Simeon.

    Un oarecare talhar din Antiohia, Ionatan cu numele, pe multi oameni ii ucidea pe drumuri si prin case, talhareste navalind naprasnic prin sate si prin cetati; si nimeni nu putea sa-l prinda pe el, macar ca multi ii pandeau calea, ca era puternic si viteaz foarte, incat nimeni nu putea  sa-i stea impotriva.  Deci, s-a pornit toata Antiohia si a trimis ostasi ca sa-l prinda pe dansul, iar el neputand sa se ascunda de dansii, ca un leu fugind de la fata celor ce-l goneau pe el, a alergat in ograda Cuviosului Simeon si, apucandu-se de stalp, ca pacatoasa de picioarele lui Hristos, plangea cu amar. Deci Sfantul a strigat catre dansul, de sus: "Cine esti, de unde si de ce ai venit aici?" Iar el a zis: "Eu sunt Ionatan, talharul, cel ce am facut toate rautatile si am venit aici, ca sa ma caiesc de pacatele mele". Acestea graindu-le el, iata au navalit de la Antiohia ostasii care-l goneau pe el, strigand catre Cuviosul: "Da-ne noua, parinte, pe vrajmasul nostru, talharul, ca, iata, si fiarele sunt gata in cetate sa-l manance pe el". Raspuns-a lor fericitul Simeon: "Fiii mei, nu eu l-am adus pe el aici, cu Dumnezeu, Cel ce voieste pocainta lui, l-a povatuit aici. Deci, de veti putea intru inauntru, prindeti-l pe el, ca eu nu pot sa-l scot la voi, ca ma tem de Acela Care l-a trimis la mine". Acestea auzindu-le ostasii si neindraznind nu numai sa intre in ograda, ci nici cuvant sa zica impotriva, s-au intors cu teama si au spus toate in Antiohia. Iar talharul a petrecut sapte zile langa stalp, cazand la rugaciune catre Dumnezeu, marturisindu-se si plangand cu plangere mare, cat si cei ce erau acolo, vazand pocainta si plangerea lui se umileau. Iar dupa sapte zile, a strigat catre Sfantul: "Parinte,  imi poruncesti sa ma duc?" Iar parintele i-a zis: "Au, iarasi, la lucrurile tala cele rele, te vei intoarce?" Iar el a raspuns: "Ba nu, parinte, ci vremea mea a sosit". Si asa, vorbind cu dansul, si-a dat duhul sau la Dumnezeu. Iar ucenicii Sfantului Simeon, vrand sa ingroape pe talhar langa ograda, iata mai marii ostilor venira de la Antiohia dupa talhar si incepura a striga: "Da-ne noua, parinte, pe vrajmasul nostru, de care toata cetatea s-a cutremurat". Raspuns-a Cuviosul: "Cel ce l-a adus pe el la mine, Acela in multime de oaste cereasca a venit si l-a luat pe el la Sine, curatit prin pocainta; deci nu ma tulburati pe mine". Acestea, auzindu-le acei dregatori si vazand pe talharul mort, s-au inspaimantat si au laudat pe Dumnezeu, Cel ce nu voieste moartea pacatosului. Si, intorcandu-se, au spus in cetate cele de la Cuviosul au auzit si au vazut.
 

Acatistul Brâul Maicii Domnului (31 august: Așezarea cinstitului Brâu al Maicii Domnului în raclă)

Aşezarea cinstitului Brâu al Maicii Domnului în raclă

Soția împăratului Leon cel înțelept (886-911), împărăteasa Zoe, suferea de o boală gravă, incurabilă, însă, într-o noapte, prin vedenie dumnezeiască, a aflat că dacă se va atinge de Brâul Maicii Domnului se va vindeca. În Constantinopol, într-o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria, se afla un veșmânt și Brâul Născătoarei de Dumnezeu, așezate la loc de cinste într-o raclă de aur, aduse de la Ierusalim în timpul împăratului Arcadius (395-408). La rugămintea Împăratului Leon, Patriarhul Constantinopolului a luat Brâul Maicii Domnului, și, înconjurat de un sobor de preoți, a mers la curtea împărătească unde s-au rugat pentru tămăduirea împărătesei. Aceasta s-a închinat și a adus cinstire Brâului Maicii Domnului și atingându-se de acesta s-a vindecat. În urma minunii au așezat Brâul Maicii Domnului înapoi în raclă și au rânduit prăznuirea acestei minuni spre lauda Maicii Domnului.

Tropar, glas 8: Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetăţii tale ai dăruit prin naşterea ta cea fără sămânţă, Nestricată rămânând. Că întru tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetăţii tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

Traducere din limba rusă

Troparul, glas 8:

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetăţii tale ai dăruit prin naşterea ta cea fără sămânţă, Nestricată rămânând. Că întru tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetăţii tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

Condac 1

Alergăm cu evlavie la Preacinstita Maica Domnului, la Brâul ei dumnezeiesc, iar rugăciunea ne umple de luminare și de mireasma celor cerești, și din adâncul ființei te rugăm, Fecioara bunătății, încinge-ne cu puterea lui, Neprihănită, chemându-te: Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apără-ne de rău!

Icos 1

Ingerii cei nevăzuți se închină cu teamă la Brâul Tău, Maica Domnului, iar noi cu credință cădem la el, slăvind sfințirea lui și cu evlavie strigăm:

Bucură-te, Brâu al Fecioarei,

bucură-te, strălucirea lumii întregi;

Bucură-te, cingătoarea Fecioarei Neprihănite;

Bucură-te, comoara Bisericii;

Bucură-te, Brâu scump al Doamnei cerului;

Bucură-te, floare parfumată a cuvioșilor creștini;

Bucură-te, cel ce ai încins trupul Fecioarei;

Bucură-te, că slăbești puterea lingușitorului vrăjmaș;

Bucură-te, lumină nestinsă a harului;

Bucură-te, izvor nesecat de minuni;

Bucură-te, prin care credința se transformă în minuni;

Bucură-te, alungând dușmanii văzuți și nevăzuți;

Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apără-ne de rău!

Condac 2

Privește, Născătoare de Dumnezeu, cu un ochi binevoitor către cei care cu credință se apropie de sfântul Tău Brâu ca la un izvor de apă sfințită, îngenunchiind și cerând harul Tău, iar Tu dăruiește-ne puterea de neînvins a celor ce Îi strigă lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 2

Născătoare de Dumnezeu, aducând cinstitul Brâu ca izvor al adevăratei bucurii în cetatea împărătească a Constantinopului, pe împărăteasă ai vindecat-o grabnic, iar nouă dăruiește-ne har din belșug, strigând:

Bucură-te, izvor de bucurie veșnică,

bucură-te, pahar de hrană sufletească;

Bucură-te, că Tu, Fecioara Preacurată, cu Brâul te-ai încins;

Bucură-te, căci luminezi și Muntele Athos;

Bucură-te, că ai vindecat-o pe împărăteasa Zoe;

Bucură-te, că aduci sporirea minții;

Bucură-te, veșmânt curat al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu;

Bucură-te, săgeată de foc împotriva dușmanului ucigaș;

Bucură-te, bucuria iertării și a mijlocirii la Hristos;

Bucură-te, refugiu liniștit pentru sufletele împovărate;

Bucură-te, evlavioasă rugătoare la Hristos;

Bucură-te, alungând patimile care ne luptă;

Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apără-ne de rău!

Condac 3

Prea Sfântă Curată și Neîntinată Fecioară, urcându-te la ceruri cu mâna ta ai dăruit Apostolului Toma, Preasfântul tău Brâu, lăsându-l ca dar să ne împlinească rugăciunile, Atot cântată, iar noi cântăm şi strigăm către Tine: Aliluia.

Icos 3

Sfânta Mănăstire Vatopedu din Muntele Athos se laudă cu bogăția unei bucăți din Preasâfntul Tău Brâu, Maica Domnului, fiind stâlp al mijlocirii Tale, iar credincioșii ii se închină cu evlavie și cu duioșie Te cheamă:

Bucură-te, bogăție a nestricăciunii;

bucură-te, stâlp al compasiunii;

Bucură-te, dătător nesecat de binecuvântări;

Bucură-te, puterea neclintită călugărilor;

Bucură-te, Brâu cinstit ce aduci bucuria îngerilor;

Bucură-te, sprijinul călugărilor în ispite și necazuri;

Bucură-te, laudă prețioasă a Mănăstirii Vatopedu;

Bucură-te, evlavios cântec biruitor;

Bucură-te, suflare de tămâie cerească;

Bucură-te, apărătorul cetății nebiruite;

Bucură-te, că monahii sunt întăriți de tine;

Bucură-te, că prin tine cei ce fac război sunt distruși;

Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apără-ne de rău!

Condac 4

Chivotul dătător de viață al Brâului Tău atotcinstit dă-ni-l și nouă, Fecioară înmiresmată de har și alungă din sufletele noastre duhoarea cea rea ​​patimilor, ca noi minunându-ne de măreția Ta să strigăm: Aliluia.

Icos 4

Brâul tău sfânt, Preasfântă Fecioară, strălucește ca o lumină pe Muntele Athos, iar lui razele în formă de aur umplu inimile credincioșilor cu harul cresc, iar noi Te strigăm cu credință:

Bucură-te, dătătorule de minuni;

bucură-te, harul luminii;

Bucură-te, sfântă comoară;

Bucură-te, luminare dumnezeiască a inimilor cu înțelepciune;

Bucură-te, Brâu care ai acoperit-o pe Cea Neprihănită pe pământ;

Bucură-te, dăruind har și multă putere;

Bucură-te, că arăți slava Fecioarei;

Bucură-te, că îndepărtezi atacurile demonice;

Bucură-te, dând multă vindecare;

Bucură-te, eliberând sufletele de patimi;

Bucură-te, bucurie dumnezeiască a credincioșilor;

Bucură-te, plin de milostivire;

Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apără-ne de rău!

Condac 5

Brâul Tău, Maica Domnului, este Dar dăruit de Dumnezeu, bogăție cerească și putere neînvinsă a patimilor, cu el ne încingem și primim harul și mila pe care le dai mereu celor ce strigă: Aliluia.

Icos 5

Sfântul Tău Brâu ne dă vindecarea sufletului și a trupului, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cea ce Ești ca roua de primăvară așa cum spune Prorocul Isaia, și învăluiți de dulceața cerească pe care o reverși asupra noastră te chemăm cu evlavie:

Bucură-te, izvor al apelor nemuritoare ale harului;

Bucură-te, dătător de rugăciune curată;

Bucură-te, Brâu atotcurat;

Bucură-te, bucuria cerească a Bisericii;

Bucură-te, sfântă comoară a darurilor duhovnicești;

Bucură-te, slăvită coroană a creștinilor evlavioși;

Bucură-te, zidul de nebiruit al Mănăstirii Vatopedu;

Bucură-te, stâlp al cetății sfinte a inimii pentru întreaga lume;

Bucură-te, cinstit Brâu al Fecioaei;

Bucura-te, prin care Dumnezeu ne-a răscumpărat;

Bucură-te, binecuvântarea pântecelor spre rodire;

Bucură-te, putere credincioasă dată de Dumnezeu;

Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apără-ne de rău!

Condac 6

Dobândind sălaș la Mănăstirea Vatopedu ca o comoară dumnezeiască este Brâul Tau minunat, Maica Domnului, și credincioșii îl laudă văcând minunile izvorâte, iar Ție Stăpână îți cântă cântări de mulțumire zicând: Aliluia.

Icos 6

Brâul Tău cel sfânt strălucește și toți credincioșii ii se roagă cu evlavie, Maica Domnului, cântând purtarea Ta de grijă și strigând de bucurie:

Bucură-te, Brâu al Fecioarei;

Bucură-te, slavă Mănăstirii Vatopedu;

Bucură-te, umbrit de harul Duhului Sfânt;

Bucură-te, lauda poporului lui Hristos;

Bucură-te, prea cinstit dintre darurile cerești;

Bucură-te, imn neîncetat cântat de călugări;

Bucură-te, izvor al tămăduirii;

Bucură-te, căci stingi flacăra patimilor;

Bucură-te, cinstită Brâu curat;

Bucură-te, mântuire tuturor credincioșilor;

Bucură-te, lumina strălucitoare a zorilor;

Bucură-te, distrugând rădăcinile patimilor;

Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apără-ne de rău!

Condac 7

Mărim Brâul Tău sfânt cu credință, Atot cântată Maica Domnului, căci rugându-ne lui ne umplem de sfințire și strigăm Fiului Tău: Aliluia.

Icos 7

Întinde asupra noastră Brâul Tău ca un nor nevăzut de apărare, Născătoare de Dumnezeu, și umple-ne sufletele de sfințire și duioșie dumnezeiască căci apelăm la Tine și strigăm la Brâul Tău:

Bucură-te, cămin al harului dumnezeiesc;

Bucură-te, comoară a milei;

Bucură-te, izvorul darurilor date de Dumnezeu;

Bucură-te, cingătoare a Curatei Născătoare de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce dai putere și pace sufletelor;

Bucură-te, dându-ne evlavie și dulceață în rugăciune;

Bucură-te, că emani raze de minuni;

Bucură-te, că nimicești ferocitatea bolilor;

Bucură-te, rază a bunătății lui Dumnezeu;

Bucură-te, cetatea noastră dăruită de Dumnezeu;

Bucură-te, dătătorule de bucurie adevărată;

Bucură-te, că reînvii sufletele amorțite de păcate;

Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apără-ne de rău!

Condac 8

Minunile tale sunt multe și de nedescris, o, slăvit Brâu al Împărătesei Fecioare, alungând epidemii de ciumă și de multe boli molipsitoare, iar noi cu duioșie Te strigăm: Aliluia.

Icosul 8

Brâul Tău sfânt se arată refugiu pentru cei copleșiți, Fecioară Maria, căci Harul Tău face minuni pentru cei ce vin cu credință și se roagă,  iar noi strigăm cu dragoste:

Bucură-te, vindecător de cancer;

Bucură-te, descoperirea celor ascunse;

Bucură-te, cel prin care Maica Domnului ne vizitează;

Bucură-te, mijlocitor pentru sufletele îndurerate;

Bucură-te, cămin sfânt al harului;

Bucură-te, sfântă comoară a harului Fecioarei;

Bucură-te, că ai vindecat epidemii de ciumă, holeră și alte boli molipsitoare;

Bucură-te, că mijlocești pentru credincioși;

Bucură-te, cărbune care stingi patimile;

Bucură-te, aducând bucurie tuturor;

Bucură-te, încăpere a multor daruri;

Bucură-te, cinstit păstrător al slavei dumnezeiești;

Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apără-ne de rău!

Condac 9

Slava Ta, Fecioara Maria Preacurată, răzbate și din sfințenia Brâului Tău cel cinstit, surprinzând mințile noastre a celor ce răsuflăm parfumul liniștit al mântuirii, strigând: Aliluia.

Icos 9

Brâul Tau ne-a fost dat ca Toiag al dumnezeieștii cetăți inima noastră, minunată Născătoare de Dumnezeu, căci ne este ajutor în toate necazurile și ne umple de har, iar noi aducem lăude:

Bucură-te, vas de mireasmă sfântă;

Bucură-te, diadema nestricăciunii;

Bucură-te, cinstit refugiu al monahilor;

Bucură-te, cu cântările de bucurie ridicate în Muntele Athos;

Bucură-te, Brâu al Fecioarei curate, sfințire atotcinstit;

Bucură-te, căci darul ei ne umple viețile cu bucurie;

Bucură-te, adevărata bucurie a Mănăstirii Vatopedu;

Bucură-te, bucurie oricărei inimi evlavioase;

Bucură-te, parfum al florilor harului;

Bucură-te, suflare de frumusețe cerească;

Bucură-te, mireasmă de parfumuri divine;

Bucură-te, cântec sfânt dumnezeiesc;

Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apără-ne de rău!

Condac 10

Brâul Tău ne este ocrotire și mijlocire și cu ajutorul lui Dumnezeu face pântecele femeilor pururea roditoare, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, iar noi ne apropiem de el cu credință și căzând cu evlavie Îl chemăm pe Hristos Cel Născut din Tine: Aliluia.

Icos 10

Cu harul sfântului Brâu Tău, Născătoare de Dumnezeu, încinge-ne cu tărie împotriva vrăjmașului care ca un leu vine răcnind spre noi căutând pe cine să înghită, ajută-ne să îi biruim răutatea și să Te strigăm:

Bucură-te, Brâul Fecioarei cea curată;

bucură-te, paharul puterii Domnului;

Bucură-te, pârghie mântuitoare care ne ridici sufletele curate spre Cer;

Bucură-te, dezlegând legăturile patimilor;

Bucură-te, Brâu preaprețios al Născătoarei lui Hristos;

Bucură-te, dar prea sfânt pentru poporul evlavios;

 Bucură-te, dătătorul nostru de putere sfântă;

Bucură-te, cel ce alungi furia vrăjmaşului;

Bucură-te, Brâul Maicii Domnului;

Bucură-te, slava femeilor dezlegate de nerodirea pântecelui;

Bucură-te, împodobire a Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, bogăția poporului ortodox;

Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apără-ne de rău!

Condac 11

Cântăm cântări de mulțumire Brâului celui cinstit al Născătoarei de Dumnezeu, căci prin el primim neîncetat harul Ei, bucurându-ne de multe minuni și slăvindu-o pe Împărăteasa cea Curată, strigând către Hristos: Aliluia.

Icos 11

Lumină primitoare de lumină este Brâul Tău cel sfânt de la Mănăstirea Vatopedu, Fecioară Maica Domnului, iar purtarea Ta de grijă ne ferește de toate ispitele, pe noi care te chemăm:

Bucură-te, Brâu al Fecioarei,

Bucură-te, lumină a trezviei;

Bucură-te, dar duhovnicesc;

Bucură-te, tăria dată de Dumnezeu bolnavilor;

Bucură-te, dătătorul puterii dumnezeiești celor credincioși;

Bucură-te, nimicitorul tuturor armatelor lui Bal;

Bucură-te, că întărești puterea sufletelor;

Bucură-te, călăuzindu-ne în urcușul duhovnicesc;

Bucură-te, spălând rănile sufletelor;

Bucură-te, nimicitor al oștilor vrăjmașului;

Bucură-te, adevărata noastră bucurie;

Bucură-te, mângâiere dumnezeiască a credincioșilor;

Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apără-ne de rău!

Condac 12

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, căci Mănăstirea Vatopedu are Brâul Tău dumnezeiesc, iar spre slăvirea măreției Tale toate mănăstirilor se adună în rugăciune, lăudând slava Ta și Sfintei Treimi strigând: Aliluia.

Icos 12

Cântând după datorie, Fecioară Maria, ne plecăm capetele în fața Brâului Tău plin de har și propovăduim limpede minunile pe care le faci cu noi, iar către Brâul preasfânt strigăm toți cu mulțumire:

Bucură-te, distrugând robia patimilor;

Bucură-te, bucuria Mănăstirii Vatopedu;

Bucură-te, ridicându-i la Dumnezeu pe cei credincioși;

Bucură-te, cel ce ne atragi la viața adevărată;

Bucură-te, Brâu atotcinstit, comoară a Bisericii;

Bucură-te, bucurie lumii și dătător de pace;

Bucură-te, adăpostul mântuirii celor evlavioși;

Bucură-te, bogăție mângâierii monahilor;

Bucură-te, că prin tine suntem curățiti de patimi;

Bucură-te, Brâu plin de lumină;

Bucură-te, adevărata bucurie a sufletului;

Bucură-te, acoperământ și ajutor neîncetat;

Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apărându-ne de cei răi!

Condac 13

O, Brâul cel mai de preț al Preacuratei Maicii Domnului, care ai încins trupul Ei cel Sfânt, dăruiește-ne viața veșnică din comoara harului dumnezeiesc care sălășluiește în tine, iar noi către Hristos ne rugăm: Aliluia. (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icos 1

Îngerii cei nevăzuți se închină cu teamă la Brâul Tău, Maica Domnului, iar noi cu credință cădem la el, slăvind sfințirea lui și cu evlavie strigăm:

Bucură-te, Brâu al Fecioarei,

bucură-te, strălucirea lumii întregi;

Bucură-te, cingătoarea Fecioarei Neprihănite;

Bucură-te, comoara Bisericii;

Bucură-te, Brâu scump al Doamnei cerului;

Bucură-te, floare parfumată a cuvioșilor creștini;

Bucură-te, cel ce ai încins trupul Fecioarei;

Bucură-te, că slăbești puterea lingușitorului vrăjmaș;

Bucură-te, lumină nestinsă a harului;

Bucură-te, izvor nesecat de minuni;

Bucură-te, prin care credința se transformă în minuni;

Bucură-te, alungând dușmanii văzuți și nevăzuți;

Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apără-ne de rău!

Condac 1

Alergăm cu evlavie la Preacinstita Maica Domnului, la Brâul ei dumnezeiesc, iar rugăciunea ne umple de luminare și de mireasma celor cerești, și din adâncul ființei te rugăm, Fecioara bunătății, încinge-ne cu puterea lui, Neprihănită, chemându-te: Bucură-te, cinstit Brâu al Maicii Domnului, apără-ne de rău!

Rugăciune către sfântul și cinstitul Brâu al Preasfintei Maicii Domnului                                                               

Împărăteasa mea! Nădejdea mea Maica Domnului! Prietenă a orfanilor și a celor oropsiți, bucuria celor îndurerați, ocrotitoare celor jigniți! Vezi necazul meu, vezi durerea mea; ajută-mă ca pe unul slab, hrănește-mă ca pe copilul Tău! Ia-mi greutatea, că nu am nici un alt ajutor în afară de Tine, nici un alt mijlocitor, nici un bun mângâietor, numai pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, te caut și te chem să mă  acoperi și să mă mântuiești pentru totdeauna. Amin.

Condac către Sfânta și Prea cinstită Brâu a Preasfintei Maicii Domnului, Glas 6

Pântecele Tău de Dumnezeu primitor, Maica Domnului, a fost înconjurat de cinstitul Tău Brâu, și prin el puterea turmei Tale este de neînvins, dându-ne comori de putere și rodire a pântecelui, căci Tu ești singura care L-ai născut pe Cel Veșnic, Fecioară.

Mărimuri:

Te mărim, Preacurată Fecioară, Fecioara aleasă de Dumnezeu, și cinstim Sfântul Tău Brâu care dă vindecare tuturor celor i se roagă cu credință.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Canon de rugăciune la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului (1)

Tropar la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului

Glasul al 8-lea

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetăţii tale ai dăruit prin naşterea ta cea fără sămânţă, Nestricată rămânând. Că întru tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetăţii tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmos: Adâncul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustie a biruit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Făclie de lumină arătătoare şi neapusă, biserica Fecioarei aflând Brâul cel prealuminat, ca un cer luminos luminează lumea astăzi cu razele minunilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca şi cu o putere şi legătură de întărire, Preacurată, cu Dumnezeiescul tău Brâu, duhovniceşte încingându-se cu adevărat cetatea ta, tărie nerisipită are; pentru aceasta, se şi bucură de tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mai cinstită decât Sicriul cel de demult, cu adevărat racla ta s-a arătat celor de pe pământ, de Dumnezeu Născătoare, care poartă nu închipuire, ci păzeştecu credinţă cunoştinţele adevărului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miresme de taină se varsă în biserica Celei Curate din Cinstita Raclă astăzi; şi umple de mireasmă duhovnicească pe toţi cei ce aleargă la dânsa cu dragoste.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, grăind: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să cinstim credincioşii ca pe o legătură de împreunare cu Dumnezeu, astăzi Brâul Celei Curate şi cu credinţă să ne închinăm lui.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izvoare de daruri pururea curgătoare, din racla ta cea Preacurată curgând Curată, pe toţi credincioşii adapă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tămăduiri nouă credincioşilor, mult lăudatul şi Preacinstitul Brâu al Celei Curate ne izvorăşte astăzi cu darul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ca nişte rouă de dimineaţă, veselia ta, Curată, curgând, potoleşte pururea cuptorul patimilor celor ce te laudă pe tine.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat în a sa rânduială, precum se cuvine grăind: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca o Tărie Preacinstită, de Dumnezeu Născătoare, Făcătorul şi Ziditorul întemeindu-te pe tine, ca şi cu nişte stele te-a împodobit cu Dumnezeieşti Străluciri, cu care luminezi marginile.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine Putere şi Temei tare, cetatea ta, de Dumnezeu Născătoare, avându-te, cu Dumnezeiescul tău Brâu se cuprinde, legătură nestricăcioasă în războaie pe acesta întinzându-l.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De pe pământ la cer, de Dumnezeu Născătoare, Dumnezeiescul tău Brâu ne trage pe noi cei aprinşi de dragostea lui. Pentru aceasta, pe tine te mărim ca pe o pricină a Slavei celei mai bune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iată darul cel neîmpuţinat, veniţi, toţi iubitorii de praznic, cu inimă curată să scoatem prin credinţă, ape care izvorăsc din destul, din cinstită Raclă a Preacuratei Maici.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine, cu credinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu, Doamne, pe Maica Ta ai slăvit-o; Tu ai înălţat mai presus decât toate puterile cele de duhuri Slava ei, fără asemănare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Darul lui Dumnezeu acum din destul se dă, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, din Cinstită Racla ta, celor ce se închină ţie cu credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu puterea ta credincioşii împăraţi se încing. Pe tine, de Dumnezeu Născătoare, legătură avându-te cetatea ta, cu Brâul tău se cinsteşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Darul tău s-a arătat cunoscut cu adevărat, Preacurată, cu preamărire lucrând puteri şi minuni în tot pământul.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine toată mai presus de fire te-a Preamărit Domnul; numai pe tine toată te-a Înălţat, pe tine toată te-a Cinstit mai presus de cuvânt, de Dumnezeu Născătoare, în Biserica ta, împreună cu Brâul şi cu Dumnezeiasca Raclă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izvorăsc din noianul darului izvoare, din sicriul tău, Preacurată şi toată lumea înconjură, adăpând pe cei ce se închină cu credinţă naşterii tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tărie pe tine credincioşii câştigându-te şi Laudă, se încing cu Slavă, de Dumnezeu Născătoare, Cinstit Brâul tău avându-l ca o Podoabă Prealuminată şi Cinstită.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Cinstit Brâul tău, care a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu Născătoare, este putere nebiruită cetăţii tale şi vistierie de bunătăţi neîmpuţinată. Căci numai tu Singură ai născut, fiind pururea Fecioară.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: În cuptorul persan tinerii lui Avram, de dorul dreptei credinţe, mai vârtos decât de văpaia focului fiind aprinşi, au grăit: Binecuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu Însuţi fiind ca un Soare al dreptăţii, Dătătorule de lumină, Dumnezeieşte ai luminat Biserica Celei Cinstite, cu darurile tale cele de multe feluri; în care, răsărind, împrăştie raze Brâul Aceleia.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înconjurând Racla ta ca năstrapa cea de aur, Ceea ce numai tu eşti Curată, ne împărtăşim acum cu adevărat de Dumnezeiasca dulceaţă a darurilor, Preabinecuvântată şi ca pe Ceea ce este mai presus decât închipuirile tale, o cinstim pe dânsa.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Varsă din sine cu adevărat paharele tale, Fecioară Preacurată, dar de minuni credincioşilor şi din Cinstitul tău Sicriu ies din destul izvoare ca din alt Eden.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acum vă apropiaţi cu veselie toţi cei de pe pământ. Veniţi, îndeamnă Sicriul în taină, de cuprindeţi Preamărit Brâul al Doamnei, care ca o vistierie este pusă în mine.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, grăind: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dumnezeieştile lespezi cele scrise cu mâna lui Dumnezeu, Sicriul cel de demult le-a ţinut în sine, Preacurată Stăpână; iar Cuvioasa şi Cinstita Racla ta ţine în sine Brâul, ce a cuprins numai pe Dătătorul de Lege. O, înfricoşătoare Taină!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îngerii, Preacinstită Curată, acum împreună dănţuiesc, în cinstită biserica ta şi înconjoară, Stăpână, Cinstitul şi Sfântul tău Brâu, căruia cu dragoste şi cu bucurie şi cu veselie multă ne închinăm, lăudându-te pe tine, Slava neamului nostru.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Toiag care ai odrăslit Floarea Vieţii, tu eşti, Bucuria tuturor mult Cinstită, Preacurată; Vas Primitor de Mireasma Duhului, Vistierie de bunătăţi, Izvor de miresme, din care mir de tămăduiri izvorăşte Dumnezeiasca Raclă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Laudă măririle tale, Preacinstită Curată, Oştile cele de duhuri şi propovăduiesc toţi patriarhii şi proorocii luminat, cu Sfinţii Apostoli şi cetele mucenicilor, cu care ne închinăm ţie.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, Piatra cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cămară Preacinstită cu adevărat, de Dumnezeu Născătoare, Racla ta s-a arătat; căci ţine în sine după vrednicie Sfânt Brâul tău, ca o încingere Feciorească şi de Mireasă, şi-l păzeşte ca o vistierie de viaţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca şi cu o Dumnezeiască coroană de podoabă, cu Dumnezeiesc şi Preasfânt Brâul tău astăzi biserica încingându-se, de Dumnezeu Născătoare, împărăteşte se veseleşte şi se înfrumuseţează cu mărirea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Biserica Fecioarei, care se aseamănă cu toată buna podoabă cerească, astăzi credincioşii primind-o, cu Razele Darurilor ca şi cu nişte frumuseţi de stele strălucind, vă luminaţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Are cetatea ta Sfântul tău Brâu, de Dumnezeu Născătoare, legătură de pace şi zid şi Dumnezeiască unire de învăţătură, laudă şi biruinţă dreptmăritorilor creştini.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Lăudăm Slava ta cea negrăită şi Darul tău cel neasemănat, că tu eşti Izvorul înţelepciunii, din care iese Cuvântul tuturor, celor ce te Cinstesc pe tine, Preacurată şi Slăvesc pe Cel Născut al tău.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Punerea Cinstitului tău Brâu Biserica ta luminos o prăznuieşte şi cu osârdie grăieşte către tine: Fecioară Curată, ocroteşte pe toţi de puterea vrăjmaşilor; sfărâmă întărâtările barbarilor, celor necredincioşi şi îndreptează viaţa noastră, ca să facem voile Domnului cele Dumnezeieşti.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Izvoarele tămăduirilor, de Dumnezeu Născătoare, care ies din Preacinstit Sicriul tău ca din Eden, adapă faţa pământului, daruri vărsând celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta, te lăudăm şi cu cinste te slăvim şi cu mulţumire grăim: Bucură-te, Ceea ce eşti Singura Nădejdea celor ce te laudă pe tine.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Punerea Cinstitului tău Brâu prăznuieşte astăzi poporul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi cu osârdie grăiesc către tine: Bucură-te Fecioară, Lauda creştinilor.

Canon de rugăciune la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului (2)

Tropar la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului

Glasul al 8-lea

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetăţii tale ai dăruit prin naşterea ta cea fără sămânţă, Nestricată rămânând. Că întru tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetăţii tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Cel ce a bătut Egiptul și pe prigonitorul Faraon l-a înecat în mare, a izbăvit din robie pe poporul cel ce cânta ca Moise, cântare de biruință, că S-a preaslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu Dumnezeiască tărie încinge-mă pe mine cel ce măresc în cântări cu dreaptă credinţă Sfinţit Brâul tău, care este Dumnezeiască încingere a cetăţii tale şi întărire, Fecioară şi îngrădire nesurpată pentru turma ta, Preacurată Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu L-ai născut pe Dumnezeu Cel Puternic, Care încinge cu putere pe toţi cei binecredincioşi, Ceea ce eşti cu totul fără prihană. Pentru aceasta, te fericim pe tine şi Dumnezeiescul tău Brâu cu bucurie sărutându-l, har şi milă luăm.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu bucurie astăzi dănţuim împrejurul punerii Sfinţitului Brâu al Curatei Fiicei a lui Dumnezeu; din care încingere a nestricăciunii s-a ţesut nouă şi îmbrăcăminte nestricăcioasă şi haină neruptă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sub puterea ta aleargă poporul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi sub Acoperământul tău scapă totdeauna; tuturor fii Ajutătoare şi dă tuturor cererilor cele către mântuire, izbăvind din nevoi sufletele noastre.

Catavasie: Cruce însemnând Moise cu toiagul, Marea Roşie a despărţit-o lui Israel, celui ce pedestru a trecut-o; iar, de-a curmezişul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea, lui Hristos să-I cântăm, Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut acoperişul bolţii cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte cu dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, unule Iubitorule de oameni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Inima se înnoieşte, atingându-se cu călduroasă credinţă de Sfinţitul Brâu al Fecioarei şi se încinge cu putere nebiruită, împotriva patimilor celor necurate şi a vrăjmaşilor celor fără de trup, nevătămată rămânând.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rămâne încă nestricat Sfinţit Brâul tău, care Preacurat trupul tău Fecioară, a încins; sfinţind pe cei ce se apropie cu bună credinţă şi îi scoate din stricăciunea bolilor şi a necazurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ai fost Casă Preafrumoasă, Preacurată, Cuvântului Celui Ce S-a Întrupat din tine; şi în sfântă casa ta, ai binevoit a se pune Brâul tău; pe care, sărutându-l, ne sfinţim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cinstit Brâul tău întru bucuria inimii cu cinste toţi îl sărutăm, care este cinstea tuturor credincioşilor, de Dumnezeu Născătoare, ca unul care s-a atins de Preacinstit trupul tău.

Catavasie: Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte; căci cu odrăslire a ales preot, iar Bisericii celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu eşti Puterea mea, Tu eşti Dumnezeul meu, Tu eşti Bucuria mea, Cel Ce Sânurile Părinteşti nu le-ai părăsit şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înălţându-te la Lumina Cea Neapusă, după ce ai adormit, ai lăsat celor ce te fericesc pe tine, în locul trupului tău, Cinstitul Brâu, Curată, izvor de tămăduiri fiind şi loc de mântuire şi apărătoare cetăţii tale celei ce te cinsteşte pe tine, Preacurată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca într-un cer nou intrăm noi în casa ta, în care vistierie s-a pus, ca un soare luminos, Dumnezeiescul Brâu, strălucind raze de minuni şi inimile tuturor luminând, Fecioară şi negura patimilor gonind.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu eşti Sicriul Sfinţeniei Celei Înţelegătoare, Preacurată cu totul Lăudată; şi Cinstită Racla ta, care are în sine Brâul pe care l-ai purtat încingându-te, o dai poporului tău drept scăpare tuturor şi izvor de tămăduiri nedeşertat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Venit-a cetăţii tale dar mult bogat, Cinstitul tău Brâu, Prealăudată. Şi s-a pus luminat în această zi în Dumnezeiască casa ta aceasta şi s-a făcut pricină de praznic mare, de Dumnezeu Născătoare, celor ce te iubesc pe tine cu căldură.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Umbrele Legii şi vorbele cele ascunse ale proorocilor mai înainte te-au arătat pe tine, Preacurată, că aveai să fii Maică Adevărată a lui Dumnezeu. Prin care blestemul s-a pierdut şi a înflorit desăvârşit Binecuvântarea şi Mântuitorul Dar, celor ce te laudă pe tine cu credinţă şi cu dragoste.

Catavasie: Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumina Cea Neapusă şi m-a acoperit pe mine, ticălosul, întunericul cel străin? Ci, Te rog întoarce-mă şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dumnezeiescul Brâu punându-se astăzi în casa ta, Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, împreună cu dânsul s-a pus toată darea bunătăţilor, celor ce au trebuinţă; şi se umple de sfinţenie tot cel ce se apropie, cererile cu credinţă luând.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înfrumuseţatu-te-ai, Fecioară, pe Cuvântul Cel Preafrumos născându-L. Şi în biserica ta cea frumoasă ai binevoit a fi pus Brâul tău cel frumos, care a încins frumos trupul tău, de Dumnezeu Născătoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfântă casa ta ca alt Rai tuturor se cunoaşte, câştigându-şi în mijloc ca un trandafir cu bun miros, Brâul tău, care umple de bună mireasmă Dumnezeiască inimile celor ce se apropie cu credinţă, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Norul Dumnezeieştii ploi te-ai făcut, Ceea ce eşti cu totul fără prihană din care picură apă de mântuire şi izvor care a adus la rodirea dreptei credinţe pământul cel uscat prin greşeli; pentru aceasta, cu credinţă pe tine te mărim.

Catavasie: O, de trei ori fericite lemn, pe care a fost răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul; prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel Ce a fost pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă împing, ci întinde-mi şi mie mâna Ta cea tare, ca Apostolului Petru, o, Îndreptătorule şi mă mântuieşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca pe un Prunc Tânăr ai născut nouă pe Cel mai înainte de toţi vecii; şi înnoieşti inimile cele învechite cu păcatul, care a luat înnoire prin punerea Cinstitului tău Brâu, Curată, pururea Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfântă biserica ta minunată este întru dreptate, căci, câştigând minunat Brâul tău cel ce varsă din sine minuni, credincioşilor se arată noian de tămăduiri, de Dumnezeu Născătoare, Maică Fecioară.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Veselitu-s-a tot sufletul, adunându-se în sfântă biserica ta şi într-însa văzând, de Dumnezeu Născătoare, Brâul tău ca un soare luminos, din sine dând lumina darurilor Atotfăcătorului şi Dumnezeiescului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întăreşte Curată, inimile noastre, trecând cu vederea toate păcatele; şi încinge cu putere pe cei ce au câştigat cu credinţă Brâul tău, ca o vistierie de mult preţ şi neschimbătoare.

Catavasie: În pântecele fiarei celei din apă, Iona, palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea patimă mai înainte a închipuit-o vădit, de unde, a treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a fost Răstignit cu trupul şi cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Cinstit Brâul tău, care a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu Născătoare, este putere nebiruită cetăţii tale şi vistierie de bunătăţi neîmpuţinată. Căci numai tu Singură ai născut, fiind pururea Fecioară.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat, oarecând, în Babilon. Pentru aceasta tinerii în cuptor, cu bucurie săltând ca într-o grădină verde, au cântat: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Împărăteasa tuturor la Locaşurile Cereşti ducându-se, a lăsat Brâul său bogăţie împărătesei tuturor cetăţilor, prin care se mântuiesc de năvălirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să ne apropiem acum la izvorul cel ce izvorăşte dar şi milă la Cinstită Raclă care ţine Preacinstitul Brâu, al Celei ce a cinstit firea omenească cu cinstită naşterea sa, a Fecioarei şi Maicii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lăudaţi pe Domnul toate Puterile Cereşti şi pe Ceea ce L-a născut pe E1; Preamăriţi-o, toate limbile omeneşti; că a dăruit Brâul său scăpare adevărată şi mântuire credincioşilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Să picure de sus norii dreptate astăzi, întru punerea Brâului tău, norule de Dumnezeu dăruit; şi tot sufletul să cânte dulce, bucurându-se: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Catavasie: Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel mistuitor; ci cu duh de rouă aducător ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori  cuptorul, chinuitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca un scaun Sfânta Raclă s-a pus prealuminat înăuntrul Sfintelor celor neapropiate, ale Singurei Fiice a lui Dumnezeu şi a Curatei Împărătese a tuturor; care are Brâul cel de odihnă, din care celor care se ostenesc în multe păcate, le vine din destul odihnă în chip desăvârşit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe pământ cu sfinţenie ai Întrupat pe Domnul; şi cu Sfintele tale mâini ai încins cu adevărat pe Cel Ce încinge pe cei binecredincioşi cu putere. Iar acum, suindu-te mai presus de ceruri, ai lăsat oamenilor Cinstitul tău Brâu, tărie şi acoperământ, Fecioară de Dumnezeu Născătoare.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Celor bolnavi, vindecare, celor ce alunecă, întărire, celor leneşi, Dumnezeiască îmbărbătare, ocârmuire celor ce înoată, celor rătăciţi întoarcere, este cu adevărat, Curată Fecioară, Dumnezeiescul dar, care urmează Cinstitului Brâu; căruia cu credinţă ne închinăm, întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Săvârşind astăzi Sfântă punerea Dumnezeiescului tău Brâu, Sfinţită prăznuire noi robii tăi facem şi cu bucurie grăim către tine: Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, Bucuria îngerilor şi a tuturor oamenilor celor ce cântă cu credinţă: popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul în toţi vecii.

Catavasie: Binecuvântaţi, tineri, cei în tocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu, Părintele; lăudaţi pe Cuvântul Cel Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor în toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Înfricoşatu-­s-­a tot auzul de nes­pusa lui Dumnezeu pogorâre; cum Cel Preaînalt de bunăvoie S­-a pogorât până şi în trup, din pântecele Fecioarei făcându­-Se om. Pentru aceasta, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Iată Dumnezeiescul pat al lui Solomon, pe care îl înconjoară şaizeci de puternici, adică cuvintele Scripturilor, ca într-un pat împărătesc, în Cinstita Raclă Brâul se pune astăzi, spre chemarea tuturor celor smeriţi şi spre apărarea credincioşilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, Cetatea Împăratului Ceresc, de care s-au grăit lucruri preamărite, pune cetăţii tale Dar Cinstit şi Scump Preasfânt Brâul tău, spre întărirea tuturor credincioşilor prin care purtătorii de cununi biruiesc pe vrăjmaşi, strălucind în dreapta credinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izvorâţi munţi acum dulceaţă şi dealuri veselie veşnică, adunările patriarhilor şi toate cetele mucenicilor, împreunarea proorocilor şi cinstita ceată a Dumnezeieştilor Apostoli, veseliţi-vă împreună cu noi toţi, întru punerea Dumnezeiescului Brâu al Fiicei lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfînţit-ai toate, Preasfântă Fecioară, prin naşterea ta; şi acum ne-a dat nouă prea multă luminare, Preasfânt Brâul tău; întru a cărui punere tot pământul dănţuieşte şi te cinsteşte pe tine, Ceea ce ai umplut omenirea de bucurie negrăită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De înşelătoarea dragoste a patimilor şi de vrăjmaşul ce mă ispiteşte totdeauna cu greutatea păcatelor şi de cumplita lene şi de izgonire şi de robie şi de pradă, degrab mă izbăveşte, Preacurată, ca o Milostivă, pe mine cel ce scap la a ta milă.

Catavasie: Rai de Taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de Care lemnul Crucii cel de viaţă purtător, pe pământ a fost sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind şi închinându-ne Lui, pe tine te mărim.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Punerea Cinstitului tău Brâu Biserica ta luminos o prăznuieşte şi cu osârdie grăieşte către tine: Fecioară Curată, ocroteşte pe toţi de puterea vrăjmaşilor; sfărâmă întărâtările barbarilor, celor necredincioşi şi îndreptează viaţa noastră, ca să facem voile Domnului cele Dumnezeieşti.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Izvoarele tămăduirilor, de Dumnezeu Născătoare, care ies din Preacinstit Sicriul tău ca din Eden, adapă faţa pământului, daruri vărsând celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta, te lăudăm şi cu cinste te slăvim şi cu mulţumire grăim: Bucură-te, Ceea ce eşti Singura Nădejde a celor ce te laudă pe tine.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Punerea Cinstitului tău Brâu prăznuieşte astăzi poporul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi cu osârdie grăiesc către tine: Bucură-te Fecioară, Lauda creştinilor.