Acatistul Sfântului Cuvios Pimen cel Mare

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Înălțime a cuvioșilor, legiuitor al sihaștrilor și învățător al monahilor, te fericim pe tine, Cuvioase Pimen, căci ai fost socotit, prin felul viețuirii, deopotrivă cu îngerii și încercat povățuitor. Pentru aceasta, strigăm ție: „Bucură-te, Preacuvioase Pimen, Părintele nostru”.

Icosul 1

Cu dumnezeiasca dragoste încă din pruncie hrănindu-te, Părinte, împreună cu frații tăi, ai urmat lui Hristos,  viață îngerească petrecând și, prin zidirea virtuților, ca o lumină în lume ai strălucit, povățuindu-ne și pe noi a urma vieții celei îngerești, pentru aceea, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că din pruncie te-ai predat dragostei dumnezeiești.
Bucură-te, că ai ajuns la sporiri și înaintări duhovnicești.
Bucură-te, că, în scurtă vreme, în nevoințele cele pentru Hristos ai sporit.
Bucură-te, că înălțimea cea neumblată a vieții pustnicești ai dorit.
Bucură-te, îndrumătorul monahilor.
Bucură-te, cel ce te-ai nevoit în iubirea aproapelui.
Bucură-te, candelă a iubirii frățești.
Bucură-te, plinitorul fără abatere al făptuirii monahicești.
Bucură-te, adâncul cel greu de pătruns al vederii duhovnicești.
Bucură-te, sfeșnic luminos al pustnicilor.
Bucură-te, luminătorul cel preastrălucit al părinților.
Bucură-te, de minuni făcătorule.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 2-lea

Ochii sufletului tău tinzându-i către Hristos, Luminătorul tuturor, și disprețuind toată lumeasca întinăciune, ai urmat prin nevoință luminii poruncilor Celui ce te-a chemat pe tine la pustnicească viețuire și ai cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Osebindu-te în inima pustiei, împreună cu frații tăi cei după trup, ai uitat fireasca dragoste de părinți și nu ai deschis ușa bătrânei tale mame care căuta cu dor să vă vadă, ci i-ai deschis ei inima către dorul cel ceresc, zicându-i ei: „De ne vei vedea pe noi aici, în lumea cea deșartă, nu ne vei mai vedea în lăcașul ceresc”, pentru aceea, și noi, luând pildă, îți cuvântăm așa:
Bucură-te, tăgăduitorul legăturilor celor trupești.
Bucură-te, că pe pământ nu ai dorit mângâieri părintești.
Bucură-te, cel ce ai lepădat dragostea de părinți pentru dragostea lui Hristos.
Bucură-te, că ai avut tată pe Tatăl ceresc.
Bucură-te, că ai avut mamă Biserica celor aleși.
Bucură-te, tăinuitorule al vieții în ascunzișurile smereniei.
Bucură-te, luminătorule cel ceresc al iubitorilor milosteniei.
Bucură-te, ospăț duhovnicesc al iubitorilor de înțelepciune.
Bucură-te, livadă plină de roade bune.
Bucură-te, pom al nemuririi din care culegem roadele ascultării.
Bucură-te, cel ce ne scoți pe noi din adâncul pierzării.
Bucură-te, Rai al vieții nestricăcios.
Bucură-te, pom neveștejit al poruncilor lui Hristos.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 3-lea

Roua Mângâietorului revărsând-o în chip strălucit, Părinte, ca un slujitor al Cuvântului, te-ai pătruns fără de ardere de focul dumnezeirii și te-ai înfierbântat pentru darul virtuților, răstignindu-te lumii și patimilor ei și cu uimire strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Lumea și cele din lume le-ai lepădat, viteazule, privind la cununile slavei celei de sus prin neclintită nădejde, căci ai auzit pe Ecclesiastul spunând „deșertăciunea deșertăciunilor și toate sunt deșertăciune”, pentru aceea, nu te-au ademenit desfătările lumii, ci, lepădând toate, te-ai sălășluit în pustie ca o pasăre singuratică, iar noi, lăudându-te, într-un cuget îți strigăm:
Bucură-te, că ai lepădat lumea și amăgirile ei.
Bucură-te, că nu te-ai împărtășit de lumeștile desfătări.
Bucură-te, că ai disprețuit deșertăciunea vieții pământești.
Bucură-te, stâlp însuflețit al înfrânării îngerești.
Bucură-te, podoaba creștinilor iubitori de nevoință.
Bucură-te, izvorul povățuirilor spre pocăință.
Bucură-te, turn nesurpat de la fața vrăjmașilor.
Bucură-te, reazemul trezvitor al monahilor.
Bucură-te, râvnitorul poruncilor lui Hristos.
Bucură-te, cel ce culegi roadele ascultării cu folos.
Bucură-te, limanul celor primejduiți.
Bucură-te, acoperământul celor deznădăjduiți.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 4-lea

Vistierie a Sfintei Treimi te-ai arătat, primind dumnezeiasca lucrare a harului, de care învrednicindu-te, te-ai tăinuit pe sineți desăvârșit lumii, cântând lui Dumnezeu în tainița inimii  neîncetat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Dregătorul cel din cetate a trimis la tine vrând a te vedea, dar tu, gândind că după el și alții vor veni să te vadă, nevoind a pierde comoara smereniei și a fi prădat de mândria care vine de la laudele oamenilor, mai mult te-ai zăvorât în chilie, neprimind a fi cercetat de mai-marii cetăților, pentru aceea, și noi voim a urma smereniei tale, zicând așa:
Bucură-te, iubitorule al liniștii pustnicești.
Bucură-te, albină lucrătoare a mierii celei duhovnicești.
Bucură-te, că ai prețuit chilia mai mult decât palatele pământești.
Bucură-te, că viață de nevoință și ascultare ai ales.
Bucură-te, că roadele faptelor celor smerite ai cules.
Bucură-te, că ai fugit de lume și de prieteșuguri lumești.
Bucură-te, că nu ai căutat la fața oamenilor trupești.
Bucură-te, că nu te-ai plecat mai marilor acestei lumi.
Bucură-te, că ai fugit de slava dregătorilor cetății celei de pe pământ.
Bucură-te, că mai mult ai iubit slava Împăratului în cerescul așezământ.
Bucură-te, că prin obolul smereniei ai cumpărat slava Împărăției cerurilor.
Bucură-te, că nu te-ai lăsat amăgit de laudele oamenilor.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 5-lea

Primind de la Dumnezeu flacăra dumnezeieștii râvne, precum Daniel, te-ai arătat următor al Celui ce mai dinainte judecă, tăgăduind pe judecătorii cei lumești, ca să-L poți lăuda în taină pe Judecătorul ceresc, strigând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând dregătorul că ai tăgăduit cererea lui, a socotit a te sili pe tine, întemnițând pe fiul surorii tale, iar aceea venind și încercând cu lacrimi a te îndupleca să pui cuvânt la dregătorul cetății și zicând că este singurul ei fiu, a primit de la tine un  răspuns ca acesta: „Pimen nu a născut fiu!”, iar dregătorului cetății i-ai dat înștiințare după poruncile lui Hristos, zicând că, dacă tânărul e vinovat de pedeapsă de moarte, să moară, iar de nu, să facă dregătorul ce va voi. Pentru aceea, lăudând lepădarea ta de lume și de toate tulburările ei, dregătorul, uimit de judecata ta, a grăit așa:
Bucură-te, Sfinte Pimen, monahul cel cu aleasă viețuire.
Bucură-te, Sfinte Pimen, făclie a isihiei.
Bucură-te, Sfinte Pimen, mustrătorul vorbirii deșarte.
Bucură-te, Sfinte Pimen, prietenul creștinilor cu inimi curate.
Bucură-te, Sfinte Pimen, dreptarul neclintit al celor neînsoțiți.
Bucură-te, Sfinte Pimen, că luminezi cugetele inimii celor împietriți.
Bucură-te, Sfinte Pimen, cel ce strălucești de lumina minunilor.
Bucură-te, Sfinte Pimen, cela ce tămăduiești durerile rănilor.
Bucură-te, Sfinte Pimen, stâlp înălțat de pe pământ la cer.
Bucură-te, Sfinte Pimen, candelă care luminezi întunericul celor ce pier.
Bucură-te, Sfinte Pimen, pecete a celor ce trăiesc la liniștea mântuitoare.
Bucură-te, Sfinte Pimen, potir al bunătăților celor îndumnezeitoare.
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 6-lea

Întorcându-te cu totul de la orice legătură lumească, ai petrecut în aspre pustietăți, în care, nevoindu-te ca un singuratic și rugându-te lui Dumnezeu, Cel ce te-a mântuit pe tine din cursele demonilor, cântai neîncetat: Aliluia!

Icosul al 6-lea

La vremea luptelor, cu mintea curățită, văzându-L de-a dreapta ta pe Domnul, nevoitorule al lui Hristos, nu te-ai clătinat, nici nu ai fost biruit, Cuvioase Pimen, de asalturile demonilor, ci ai săvârșit lupta cea bună și ți-ai împletit cunună de biruință, dându-ne nouă pildă de înfrânare. Pentru aceea, cu mulțumire, strigăm:
Bucură-te, vasul însuflețit al pustiei.
Bucură-te, cela ce ai întocmit, din miresmele nevoințelor tale, mirul curăției.
Bucură-te, minte înaltă deopotrivă cu mințile cele cerești.
Bucură-te, cel ce ți-ai curățit, prin aspre nevoințe, puterile cele sufletești.
Bucură-te, dreptar al credinței, nădejdii și dragostei dumnezeiești.
Bucură-te, vistieria virtuților monahicești.
Bucură-te, tărie a nevoitorilor.
Bucură-te, pom răsădit la izvoarele lacrimilor.
Bucură-te, dascăl al plânsului celui făcător de bucurie al monahilor.
Bucură-te, minte curățită și luminată de Duhul Sfânt.
Bucură-te, sfeșnic luminos al lui Hristos pe pământ.
Bucură-te, locașul darurilor duhovnicești.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 7-lea

Covârșind întunecarea trupului celui pământesc cu lumina cea neapusă, te-ai sălășluit înlăuntrul luminilor Treimii celei de viață începătoare, fericite, îndumnezeindu-te, pentru aceea, îndreptează către dreptarul vieții celei îngerești pe cei ce cântă Domnului: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Harul dumnezeieștilor voiri, care a luminat mintea ta, a supus desăvârșit voirile trupului tău, Sfinte, căci tu nu ai dat loc zburdărilor neorânduite ale trupului, pentru aceea ajută-ne și pe noi să supunem Duhului cugetul trupului, ca să-ți strigăm ție cu dor:
Bucură-te, finic roditor al virtuții.
Bucură-te, pom în livada Stăpânului Vieții.
Bucură-te, din virtuți împletită cunună.
Bucură-te, agonisitorul faptelor bune.
Bucură-te, neagonisitorul câștigului de necinste.
Bucură-te, tăgăduitorul relelor credințe.
Bucură-te, izgonitorul demonilor pentru cei aflați în neputințe.
Bucură-te, învățător al dreptei măsuri.
Bucură-te, tâlcuitor cu îndrăzneală al Sfintelor Scripturi.
Bucură-te, căutătorul înțelepciunii de sus.
Bucură-te, că vultur ce zboară pe înălțimi ai ajuns.
Bucură-te, păstorul cel iscusit al sufletelor.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 8-lea

Vas al Duhului te-ai arătat alungând cu putere duhurile cele necurate care te împungeau cu îmboldirile trupului, de a căror răutate și pe noi ne izbăvește, Părinte, și cere pentru noi iertarea datoriilor, ca să cântăm cu mulțumire: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Pururea ai învățat pe ucenicii tăi, Sfinte, dreapta măsură și dreapta socoteală precum și osteneala cea după putere, zicând: „Toate cele peste măsură sunt ale dracilor”, pentru aceea, și pe noi învață-ne să ne strunim cugetul și să nu ne abatem nici la dreapta, nici la stânga, ci să ținem calea cea împărătească aducătoare de roade bune, ca să-ți strigăm:
Bucură-te, Sfinte Pimen, învățătorul dreptei socotințe.
Bucură-te, părinte, păstor al părinților.
Bucură-te, smerit cugetătorule.
Bucură-te, al căii celei de mijloc aflătorule.
Bucură-te, vultur ce privești țintă la Soarele dreptății.
Bucură-te, icoană însuflețită a blândeții.
Bucură-te, prigonitorule al râvnei celei nebune.
Bucură-te, iubitorule al tăcerii celei depline.
Bucură-te, tăinuitorule al harului.
Bucură-te, vas primitor al Mângâietorului.
Bucură-te, locuitor al Raiului.
Bucură-te, pe calea cea dreaptă călătorule.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 9-lea

Pom al dreptății fiind cu adevărat, ai odrăslit în mijlocul turmei tale îndumnezeite rodul smereniei care desfăta oile tale cele înțelegătoare, urmând ție fără de prihană și împreună cu păstorul strigând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Lucrător al smereniei celei dumnezeiești pururea te-ai arătat, iubind tăcerea mai mult decât a grăi în deșert, iar de ședea avva Anuv aproape de tine, tăceai desăvârșit, dând întâietate bătrânului și fugind de mândrie ca de la fața șarpelui și vestind tuturor că „mortul nu grăiește”, pentru aceea și noi, cu smerenie, îți strigăm:
Bucură-te, iubitorule al prihănirii de sine.
Bucură-te, defăimătorul cu fapta al mândriei.
Bucură-te, lucrător al tăcerii în stupul chiliei.
Bucură-te, cel ce cu fapta ai vestit că „semnul călugărului se arată în ispite”.
Bucură-te, că nu ai primit laudele cele aducătoare de pagube neînchipuite.
Bucură-te, că ai răbdat în sminteli cu smerenie și închinăciune.
Bucură-te, că prin cuvinte scurte ai învățat adânc de înțelepciune.
Bucură-te, povățuitorul smereniei celei înălțătoare.
Bucură-te, că ne-ai învățat să nu trecem cu vederea pe frați la vreme de cercare.
Bucură-te, cel ce, prin tăcere, ai murit desăvârșit lumii.
Bucură-te, cel ce ai pus strașnică pază gurii.
Bucură-te, cel ce ai pecetluit buzele ca să auzi graiuri de îngeri.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 10-lea

Așa cum Moise, văzătorul de Dumnezeu, a despicat marea răutății, tot astfel, cu toiagul rugăciunilor tale, ai călăuzit pe poporul tău în chip cucernic spre moștenirea nepătimirii și ai hrănit cu mana Duhului pe cei ce strigă: Aliluia! 

Icosul al 10-lea

A venit oarecând la Cuviosul Pimen un creștin doritor de cuvinte alese și de tâlcuiri înalte din Scripturi, dar smeritul părinte nu i-a grăit lui niciun cuvânt. Cum acela se smintea tare, un frate îmbunătățit l-a sfătuit pe el a-l întreba pe cuviosul despre patimi și izbăvirea de ele. Cum a auzit aceasta, smeritul păstor de suflete îndată s-a luminat la față și i-a grăit lui multe cuvinte de mare folos duhovnicesc, iar acela îndreptându-se, a plecat, spunând tuturor așa:
Bucură-te, tămăduitor al patimilor celor ascunse.
Bucură-te, vestitor al tainelor celor nepătrunse.
Bucură-te, îndreptător al mândriei.
Bucură-te, neprietenul fățărniciei.
Bucură-te, prin care cei neputincioși află tămăduire.
Bucură-te, cel ce ne ferești pe noi de păcătuire.
Bucură-te, că ai arat brazdele sufletelor.
Bucură-te, că ai plivit mărăcinii patimilor.
Bucură-te, chipul păstoririi celei duhovnicești.
Bucură-te, învățătorule al legii monahicești.
Bucură-te, petrecerea aspră a unei vieți sfințite.
Bucură-te, purtător de Dumnezeu, răsplată a faptelor neprețuite.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 11-lea

Inimă roditoare prin arătura virtuților ai gătit Semănătorului sufletelor și ai cules cele mai dulci roade ale cunoștinței celei duhovnicești, prin care înmulțit ai hrănit pe cei care strigă împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cu râurile cucerniciei tale, dumnezeiescule păstor, te-ai bucurat ca o cetate în pustie, din care a fost adusă lui Dumnezeu, întru desfătare și neprihănire, mulțimea îndumnezeită a cuvioșilor care cu dreptate strigă ție:
Bucură-te, chipul petrecerii dumnezeiești.
Bucură-te, temelie neclătită a vieții îngerești.
Bucură-te, că ai îndreptat petrecerile monahilor.
Bucură-te, că luminezi cugetele inimilor.
Bucură-te, cel ce strălucești de lumina minunilor.
Bucură-te, cela ce pregătești ucenicilor hrană tare.
Bucură-te, prin care cei căzuți află îndreptare.
Bucură-te, că ai strălucit cu lumina cea negrăită.
Bucură-te, împotriva ereticilor sabie ascuțită.
Bucură-te, organ strălucit al harului.
Bucură-te, oglindă neîntinată a Mângâietorului.
Bucură-te, părintele urcușului îndumnezeitor.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 12-lea

Ca unul care te-ai mutat la fericitele corturi cerești, hrănindu-ne pe noi din Pomul Vieții, păzește-ne pe noi nerăniți de patimile și sfătuirile cele aducătoare de moarte ale celui potrivnic și de orice altă vătămare, ca dimpreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Lumina cea nematerialnică primind-o, Părinte, lăsând arătările cele înșelătoare ale lumii celei trecătoare, te-ai făcut moștenitor al lui Hristos și al Împărăției Sale, rodind bunătățile cele veșnice și mutându-te cu dor la viața cea neîmbătrânitoare, pentru aceasta rânduiește izbăvirea din patimi pentru cei ce strigă ție:
Bucură-te, al părinților de obște povățuitor.
Bucură-te, cel cu îngerii împreună-dreptslăvitor.
Bucură-te, jugul înfrânării celei neabătute.
Bucură-te, temelie a răbdării neclintite.
Bucură-te, împodobitorul pustiei.
Bucură-te, călător în căile sfințeniei.
Bucură-te, că frumusețea lui Hristos pururea o privești.
Bucură-te, că îndrăzneala vrăjmașilor o biruiești.
Bucură-te, cel ce ai dobândit vederea dumnezeiască.
Bucură-te, cel ce ai luat cununa nestricăciunii cerească.
Bucură-te, că acum dănțuiești cu cetele cele îngerești în Grădina de sus.
Bucură-te, că nici pomenirea cea de pe pământ nu ți-a apus.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 13-lea

Mare între Cuvioși arătându-te prin cea mai aspră nevoință a viețuirii tale, Pimen de Dumnezeu slăvite, te-ai aflat lucrător al celor mai mari daruri și minuni ; pentru aceasta, izbăvești pururea din cele mai mari primejdii și necazuri pe toți cei ce se apropie cu credință de acoperământul tău și curat te fericesc pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Icosul 1

Cu dumnezeiasca dragoste încă din pruncie hrănindu-te, Părinte, împreună cu frații tăi, ai urmat lui Hristos,  viață îngerească petrecând și, prin zidirea virtuților, ca o lumină în lume ai strălucit, povățuindu-ne și pe noi a urma vieții celei îngerești, pentru aceea, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că din pruncie te-ai predat dragostei dumnezeiești.
Bucură-te, că ai ajuns la sporiri și înaintări duhovnicești.
Bucură-te, că, în scurtă vreme, în nevoințele cele pentru Hristos ai sporit.
Bucură-te, că înălțimea cea neumblată a vieții pustnicești ai dorit.
Bucură-te, îndrumătorul monahilor.
Bucură-te, cel ce te-ai nevoit în iubirea aproapelui.
Bucură-te, candelă a iubirii frățești.
Bucură-te, plinitorul fără abatere al făptuirii monahicești.
Bucură-te, adâncul cel greu de pătruns al vederii duhovnicești.
Bucură-te, sfeșnic luminos al pustnicilor.
Bucură-te, luminătorul cel preastrălucit al părinților.
Bucură-te, de minuni făcătorule.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul 1

Înălțime a cuvioșilor, legiuitor al sihaștrilor și învățător al monahilor, te fericim pe tine, Cuvioase Pimen, căci ai fost socotit, prin felul viețuirii, deopotrivă cu îngerii și încercat povățuitor. Pentru aceasta, strigăm ție: „Bucură-te, Preacuvioase Pimen, Părintele nostru”.

Rugăciune către Sfântul Cuvios Pimen cel Mare

Izbăvește prin caldul tău ajutor, Preacuvioase Părinte Pimen, sufletele noastre cele pierdute, dăruindu-ne nouă iertare din căderi și odihnă din toate amărăciunile vieții, ca unul care te-ai arătat plin de harul Duhului Sfânt, printr-o viață asemenea îngerilor. Nimicește, cu mijlocirile tale, cetele demonilor ce uneltesc împotriva noastră și izbăvește-ne pe noi din căderile cele pline de durere, din strâmtorările chinurilor, din felurimea primejdiilor și din toată reaua întâmplare pe noi, cei ce alergăm pururea la ocrotirea ta, slăvite Părinte Pimen.