Învăț de la viață zi de zi

  Că pot fi destul de fericit încât să fiu Bun, că pot înfrunta destule greutăți încât să devin Puternic, că pot simți destulă durere încât să știu că sunt Om, că pot avea destule speranțe încât să fiu Fericit! Fă bine de câte ori Poți! Chiar dacă primești rău, tu Fă Bine. Cel puțin in inima ta ai satisfacția că nu ești că ceilalți. Și să nu uiți: răul îl pot face toți, binele, doar anumite persoane speciale! Fiecare om pe care îl ierți vindecă o parte din tine. Frumusețea și gingășia inimii fac un om frumos. Bunul simț și corectitudinea îl fac special!

Pr. Arsenie Boca

 " Ascultați-mă ce vă spun !
Să ne spovedim și să ne împărtășim mai des, că va sosi timpul când se va lua Sfânta Liturghie la Cer și nu se va mai săvârși pe pământ.
  Și să știți că, sfârșitul lumii nu va fi așa cum gândim noi, că va muri toată lumea odată.
Ci vor muri pe rând !
  Într-o parte de lume vor fi războaie, în altă parte cutremure, în altă înecare, vor fi accidente peste accidente, vor fi boli necunoscute si fără de leac.

  Atunci când va veni marea prigoană, atunci, se va vedea care este creștin adevărat, care le va răbda pe toate !
Care nu, va cădea în valul lumii.
Ei sunt îngăduiți de Dumnezeu și vor pune stăpânire pe întregul pământul. Nu te pune cu ei rău, ci să fii credincios, că Dumnezeu este în orice loc, ca și la Ierusalim, ca și la noi.
 
  Căci Biserica din ini­ma noastră nimeni nu o poate dărâma.
 Însă Dumnezeu cere de la noi faptele bune și sufletele, atât !

  Trebuie să fim dezbrăcați de orice și numai pe Dumnezeu să-l avem în suflet !"

 Pr. Arsenie Boca

Semne de iubire

 În toamna lui 1976 m-am internat în spital din cauza unei hepatite. Acolo, la salonul în care am fost repartizat, am cunoscut pe Idita Gheorghe din Pătule. Avea în jur de 65 de ani. Era destul de viguros, de vioi, dar nu asta m-a impresionat, ci cultura lui. Deși țăran, absolvent de șapte clase, citise și citea mult. Era abonat la revista ,,Contemporanul”, spre exemplu, spunea c-o are în colecție de la apariție. Avea o cultură generală vastă. În acea perioadă era preocupat de probleme de antropologie și paleontologie. Să tot fi vorbit cu dânsul. Semăna cu o enciclopedie ambulantă.
Într-o zi a venit pe la el soția. O țărancă obișnuită. Spre surprinderea tuturor celor din salon, Idita a început s-o drăcuie. Gura îi turuia repede-repede, ca o mitralieră. Femeia venise îngrijorată, neștiind care-i situația sănătății lui. Când l-a auzit drăcuind-o, deodată s-a luminat la față și a început să râdă. El o drăcuia, dânsa râdea. La un moment dat el a întrebat-o:
,,- La ce veniși, fă, la mine, fire-a dracului….!”
Femeia râdea și ochii îi pluteau în lacrimi. A răspuns sfios:
,,- N-avea cine să mă dea dracului acasă!”
Era un răspuns sincer și plin de candoare, tocmai prin spontaneitatea lui. Cei doi s-au luat în brațe și au stat așa o vreme, a o statuie dăltuită în piatră.
În acel moment se regăsiseră. Își dădeau seama că, deși în vârstă, se iubesc. Viața trecuse pe lângă ei ca vântul, ca lumina și nu observaseră. Nu avuseseră vreme să-și facă declarații de iubire. Se drăcuiseră șăgalnic, se drăcuiseră la post și la sărbătoare, la bine și la greu, la mânie și la voie bună. Vorba rea devenise pentru ei un mod de-a fi, un mijloc de a-și comunica reciproc sentimentele. Era, de fapt, o vorbă cifrată, era un semn de iubire.
Peste câțiva ani am aflat că nea Gherghe murise între timp. Nu știu nici azi dacă soția lui mai trăiește, dar cred că de multe ori, în visele ei, nea Gheorghe a venit s-o mângâie și s-o mai drăcuie un pic!
(Semne de iubire, în ,,Datina", Tr. Severin, an. IX(1997), nr. 1897(2 iul.), p. 6; în vol. Al. Stănciulescu-Bârda, Lumini și umbre, Bârda, Editura Cuget Românesc, 1998, pp. 87-88; ed. a II-a, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc, 2013, pp. 86 – 87; în vol. Al. Stănciulescu-Bârda, Momente și schițe, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2000, pp. 234 - 235; în vol. Inima mamei, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2002, p. 94).
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Nu te alarma!

Nu te alarma!

"Nu te alarma!", adica nu intra in panica, nu iti pierde increderea in purtarea de grija a lui Dumnezeu, indiferent de cat de grea este situatia prin care trebuie sa treci. Nu te pierde cu firea, adica ramai cat se poate de linistit, indiferent de cate valuri ale vietii se napustesc asupra ta. Mai ales in greutatile si necazurile vietii se vede grija lui Dumnezeu, atunci cand omul nu mai gaseste nici o solutie de scapare.

Teama, frica, tulburarea gandurilor, pierderea linistii sufletesti si imputinarea curajului sunt trairi ale celor care nu cred in Dumnezeu sau Il socotesc pe Acesta mult prea departe de aceasta lume care pare parasita de El. Acestia se cred si se simt singuri.

Cuviosul Ghelasie spune: "Tine-te tare, fii rabdator, suferinta si boala sunt in Taina Crucii; stai cu nadejde neclintita in Dumnezeu, in aceasta rastignire vie." Ceea ce numeste parintele "Taina Crucii" este tocmai planul de mantuire al lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Din nici o cale de mantuire nu poate lipsi Taina Crucii.

Nu te contrazice!

"Nu te contrazice!", adica nu intra in conflict cu aproapele tau. Puterea mintii de a intelege un anumit lucru, de a-si verifica propria stare si de a primi o invatatura este un dar de la Dumnezeu. Astfel, tacerea, mai ales in intalnirile cu persoane care gandesc in mod diferit, este un semn al intelepciunii.

Cand aproapele greseste, dar nu accepta sub nici un chip faptul ca se poate insela in faptele sau gandirea lui, atunci nu mai are rost sa ne folosim de cuvinte sau argumente pentru a-l ajuta sa inteleaga ce anume greseste. Mintea lui este deja mult prea incordata spre a se apara, deci nu mai poate privi liber lucrurile.

Se intampla de multe ori ca acelasi lucru sa fie vazut de oameni in moduri diferite, in functie de experientele si trairea fiecaruia. Trebuie sa stim ca nu este obligatoriu ca sa existe un singur mod de a vedea un anumit lucru. Pot fi mai multe unghiuri bune de a privi acelasi lucru.

Prin contrazicere se cade foarte usor in mandrie, iar de la mandrie si pana la aprinderea cu manie impotriva aproapelui nu mai este decat foarte putin. Pentru aceasta, Cuviosul Ghelasie spunea: "Cand esti manios si patimas, in loc sa te descarci, cere iertare, macar si formal, ca sa imblanzesti fiarele patimii ce cauta sa te sfasie."