Semne de iubire

 În toamna lui 1976 m-am internat în spital din cauza unei hepatite. Acolo, la salonul în care am fost repartizat, am cunoscut pe Idita Gheorghe din Pătule. Avea în jur de 65 de ani. Era destul de viguros, de vioi, dar nu asta m-a impresionat, ci cultura lui. Deși țăran, absolvent de șapte clase, citise și citea mult. Era abonat la revista ,,Contemporanul”, spre exemplu, spunea c-o are în colecție de la apariție. Avea o cultură generală vastă. În acea perioadă era preocupat de probleme de antropologie și paleontologie. Să tot fi vorbit cu dânsul. Semăna cu o enciclopedie ambulantă.
Într-o zi a venit pe la el soția. O țărancă obișnuită. Spre surprinderea tuturor celor din salon, Idita a început s-o drăcuie. Gura îi turuia repede-repede, ca o mitralieră. Femeia venise îngrijorată, neștiind care-i situația sănătății lui. Când l-a auzit drăcuind-o, deodată s-a luminat la față și a început să râdă. El o drăcuia, dânsa râdea. La un moment dat el a întrebat-o:
,,- La ce veniși, fă, la mine, fire-a dracului….!”
Femeia râdea și ochii îi pluteau în lacrimi. A răspuns sfios:
,,- N-avea cine să mă dea dracului acasă!”
Era un răspuns sincer și plin de candoare, tocmai prin spontaneitatea lui. Cei doi s-au luat în brațe și au stat așa o vreme, a o statuie dăltuită în piatră.
În acel moment se regăsiseră. Își dădeau seama că, deși în vârstă, se iubesc. Viața trecuse pe lângă ei ca vântul, ca lumina și nu observaseră. Nu avuseseră vreme să-și facă declarații de iubire. Se drăcuiseră șăgalnic, se drăcuiseră la post și la sărbătoare, la bine și la greu, la mânie și la voie bună. Vorba rea devenise pentru ei un mod de-a fi, un mijloc de a-și comunica reciproc sentimentele. Era, de fapt, o vorbă cifrată, era un semn de iubire.
Peste câțiva ani am aflat că nea Gherghe murise între timp. Nu știu nici azi dacă soția lui mai trăiește, dar cred că de multe ori, în visele ei, nea Gheorghe a venit s-o mângâie și s-o mai drăcuie un pic!
(Semne de iubire, în ,,Datina", Tr. Severin, an. IX(1997), nr. 1897(2 iul.), p. 6; în vol. Al. Stănciulescu-Bârda, Lumini și umbre, Bârda, Editura Cuget Românesc, 1998, pp. 87-88; ed. a II-a, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc, 2013, pp. 86 – 87; în vol. Al. Stănciulescu-Bârda, Momente și schițe, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2000, pp. 234 - 235; în vol. Inima mamei, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2002, p. 94).
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda