miercuri, 5 iunie 2024

LEGENDA CRINULUI ALB.

 Se spune ca in zilele pe când, Iosif si Maria fugeau cu pruncul lisus in brațe pentru a-l proteja de călăii lui Irod era o arsita mare, iar lui Iisus i s-a facut foame. Maica Domnului a coborat de pe asin, in deșert, pentru a-l hrăni. În timp ce pruncul se hranea la sanul ei.... ochii Mariei erau plini de lacrimi si se gândea de ce oare acei oameni doreau să-i ucidă fiul. A luat caciulița copilului și și-a șters cu ea lacrimile. căciulița s-a umezit și, pentru a o usca...., a pus-o pe un spin uscat. Dupa ce a hrănit copilul, s-a pregătit de plecare dar, când să ia căciulița ce vazu? Minune! Tulpina uscata a spinului se prefacuse într-o plantă verde, iar in locul căciuliței apăruse o floare albă ca neaua, deschisă ca un potir de cristal. Așa s-a născut crinul alb o floare care aduna in cupa imaculată primele lacrimi de rouă ale dimineții.Se spune ca in zilele pe când, Iosif si Maria fugeau cu pruncul lisus in brațe pentru a-l proteja de călăii lui Irod era o arsita mare, iar lui Iisus i s-a facut foame. Maica Domnului a coborat de pe asin, in deșert, pentru a-l hrăni. În timp ce pruncul se hranea la sanul ei.... ochii Mariei erau plini de lacrimi si se gândea de ce oare acei oameni doreau să-i ucidă fiul. A luat caciulița copilului și și-a șters cu ea lacrimile. căciulița s-a umezit și, pentru a o usca...., a pus-o pe un spin uscat. Dupa ce a hrănit copilul, s-a pregătit de plecare dar, când să ia căciulița ce vazu? Minune! Tulpina uscata a spinului se prefacuse într-o plantă verde, iar in locul căciuliței apăruse o floare albă ca neaua, deschisă ca un potir de cristal. Așa s-a născut crinul alb o floare care aduna in cupa imaculată primele lacrimi de rouă ale dimineții.

„Luati seama la crinii campului: (…) nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia” (Matei 6, 28-29).

 

legenda crinuluiTraditia crestina ne spune ca aceasta floare, supranumita “apostolul sperantei invesmintat in alb”, a rasarit in gradina Ghetsemani, din picaturile de sudoare cazute de pe fruntea lui Hristos in ceasurile de agonie ce au precedat arestarea sa. Biserica a continuat aceasta traditie. Astfel, in zilele de Paste, altarele si icoanele sunt impodobite cu buchete de crini albi, simbol al invierii lui Hristos si al sperantei de viata dupa viata.

O alta istorioara ne povesteste ca, pe cand Domnul nostru Iisus Hristos era dus spre locul rastignirii, il duceau pe un drum pe marginea caruia era si un crin alb. Mergand Iisus cu crucea in spate, cum era obosit si schingiuit, un strop de sange de pe fruntea insangerata de coroana de spini pica pe crinul cel alb care s-a facut rosu, rosu ca sangele lui Iisus. Daca crinul alb este semnul Bunei-Vestiri, crinul rosu aminteste neincetat de cutremuratoarea zi a rastignirii. Rastignirea a deschis drumul omului spre mantuire, schimband totul in lume si devenind piatra de hotar in viata oamenilor.

 

Tot in traditia crestina, crinul alb este floarea Fecioarei Maria. In iconografie, Arhanghelul Gavriil este prezentat aducandu-i un crin alb Fecioarei atunci cand o anunta ca Ea il va naste pe Hristos. Din acest motiv, in fata icoanelor ortodoxe sau a statuilor catolice reprezentand-o pe Sfanta Maria, credinciosii aduc, drept ofranda, crini albi. Florile albe de crin sunt astfel un simbol al puritatii, inocentei si starii virginale, dar si al iubirii divine, triumfatoare datorita abandonarii fiintei in harul si splendoarea iubirii Divine.

Buna-Vestire e ziua in care s-a zamislit Domnul Iisus Hristos, ziua binecuvantata cand Sfantul Arhanghel Gavriil a adus Sfintei Fecioare vestea ca Duhul lui Dumnezeu o va umbri si din ea se va naste Mesia, Mantuitorul lumii.

Intr-o manastire traia un calugar tanar care avea o vorba cu care intampina pe oricine: „Bucura-te Nascatoare!” El trai nesmintit in canoanele smereniei manastiresti intreaga lui viata. Era un exemplu pentru toti. Si, cu vremea, nevoindu-se el pe trudnicul drum al smereniei, ajunse sa raspunda la orice i s-ar fi spus: „Bucura-te Nascatoare!” Erau singurele lui cuvinte, caci de rugat se ruga in gand...

Nebanuite sunt caile Domnului... Dupa o viata inchinata lui Dumnezeu, calugarul muri. La scurta vreme, pe mormantul lui crescu o floare care, prin voia Domnului, era aidoma celei cu care Sfantul Gavriil venise la Fecioara. De atunci este pe lume crinul alb.

Oamenii l-au dus in cele patru zari impreuna cu povestea smeritului calugar si a minunii facute de Dumnezeu pentru pomenirea smereniei lui.

 

O legenda afirma ca la inceput crinii au fost galbeni dar s-au transformat in crini albi cand au fost culesi de Fecioara Maria.

 

O alta poveste ne spune ca, Iosif si Maria fugeau cu pruncul lisus in brate pentru a-l proteja de calaii lui Irod. Era o arsita mare, iar lui Iisus i s-a facut foame. Maica Domnului a coborat de pe asin, in desert, pentru a-l hrani. In timp ce pruncul sugea, ochii Mariei erau plini de lacrimi si se gandea de ce oare acei oameni doreau sa-i ucida fiul. A luat scufita copilului si si-a sters cu ea lacrimile. Scufita s-a umezit si, pentru a o usca, a pus-o pe un spin uscat. Dupa ce a hranit copilul, s-a pregatit de plecare dar, cand sa ia scufita, ce vazu? Minune! Tulpina uscata a spinului se prefacuse intr-o planta verde, iar in locul scufitei aparuse o floare alba ca neaua, deschisa ca un potir de cristal. Asa s-a nascut crinul, floare care aduna in cupa imaculata primele lacrimi de roua ale diminetii.

Dar crinul este intalnit adesea si in povestile alegorice precrestine, incarcat de semnificatii profunde, legate de sacralitatea maternitatii. Mitologia romana ne povesteste ca, atunci cand Juno il alapta pe fiul sau Hercule, multe picaturi de lapte au cazut din Olimp. O parte dintre ele au ramas pe cer, formand ceea ce azi numim Calea Lactee, dar o parte au atins pamantul, iar acolo au crescut crini.

 

O alta legenda ne spune ca floarea de crin a rasarit din lacrimile de pocainta ale Evei, la alungarea din Rai.

 

O legenda romana poveste ca la nasterea lui Venus din spuma marii, zeita a zarit un crin care i-a trezit in suflet gelozie si invidie datorita culorii albe imaculate si frumusetii lui. Considerandu-l un rival al propriei ei frumuseti, ea a incercat sa mutileze crinul, facand sa ii creasca un pistil enorm din centrul alb ca zapada al florii. Acest mit explica modul in care crinul a devenit asociat cu zeita Venus.

 

Legenda Florilor de crin

Legenda spune ca traia pe vremuri o vrajitoare deosebit de rea si de puternica. Se facea ca tot ceea ce atingea aceasta vrajitoare se prefacea in stana de piatra. Daca insa se atingea de un copil, acesta era prefacut intr-o floare. Pe acea vreme, traiau doi copii, frate si sora, care nu aveau parinti si plecasera in lumea larga pentru a-si gasi o familie.
Cei doi copii ajung la castelul vrajitoarei si, apropiindu-se prea mult de castel, fata este prefacuta intr-o floare. Baiatul dorind sa isi salveze sora cere ajutorul Zanei Florilor, care ii da o floare care sa il ajute sa isi salveze sora. Se pare ca aceasta floare daca atingea un obiect fermecat de vrajitoare rupea vraja care il cuprinsese. Cu ajutorul acestei flori, baiatul reusi sa isi descante surioara si sa o transforme pe aceasta la loc in fata. Cei doi incearca apoi sa fuga, dar sunt prinsi de vrajitoare, care ii preschimba in doi crini, doua flori albe al caror miros te face sa nu te poti apropia de ei. Ideea era ca nimeni sa nu se poata apropia de ei cu floarea fermecata pentru a-i salva.

 



Crede in tine fiindca esti cea mai de incredere forma de existenta pe care o cunosti.

Pacea este fapta faptelor.Universul iti scrie prin pagini de viata.Copacii sunt efortul nesfarsit al Pamantului de a vorbi cu Cerul.In loc sa injuri intunericul, mai bine aprinde o lumanare.... OMULE, RIDICA-TE SI MERGI!
Da, va merge, si mereu mai frumos. Fiindca lucrurile sunt atat de simple, fiindca numai prin atasamentul nostru alaturi de armonia universala vom putea rezolva toate aceste lucruri care pentru moment par insuportabile, desigur din cauza celor care raman numai la latitudinea efectului, a unei realizari a realitatii senzoriale.
OMUL este pregatit sa mearga, vedeti, nu folosesc cuvantul ~oameni~ fiindca de acum inainte este vorba de OM, epoca in care intram nu se mai refera la colectiv, societate, grupuri...
OMUL revine in prim plan, astfel ca el este nevoit sa accepte propria sa Divinitate, dar aceasta implica ca el sa-si aminteasca toate cele bune si frumoase, sa renunte la tot.
Desigur, nu la video si automobil, la alte placeri si bucuria unor cariere si averi. Aceste lucruri sunt speculate de cler si, desigur, de alte formatiuni asa-zise spirituale. Si Isus cand s-a referit la acest aspect in dialogul cu tanarul care dorea sa-l urmeze nu se referea la bucuriile materiale, ci la relele spirituale, deci la: egoism, gelozie, orgoliu, minciuna. Desigur, pentru voi este un moment de surprindere cand am definit acestea drept rele spirituale. Da, totul este Spirit, Mental, Principiul Absolut. Veti spune ca este dificil sa renunti la ceva ce nu se vede si nu se poate da mai incolo. Si asta n-ar fi de ajuns, nu poti inlocui asa de la sine un ceva daca nu pui altceva in loc. De aici incep incurcaturile ”ce punem in loc?” Nu altceva decat Iubirea, Altruismul, Cunoasterea atator lucruri atat de necunoscute azi. Dar asta vom face NOI, va vom ajuta sa va ajutati, repet, lucrurile sunt extrem de simple si firesti, trebuie numai un minim de efort...
 

5 ierburi vindecătoare care nu trebuie să lipseasca din fiecare casă...

 ⠀
Pelin :

Este un puternic antiparazitar, îmbunătățește sîngele, ajută la gastrită, colecistită, restabilește ciclul menstrual.

Pelinul este cel mai bine preparat cu flori cu tot. Iar dacă doriți să il măcinați în pulbere, cel mai bine este să il culegeți înainte de înflorire.

Coada şoricelului

Un excelent remediu antiinflamator, antibacterian și de vindecare a rănilor.

Troscot

Este bun pentru tratarea diferitelor boli gastrointestinale, boli hepatice și renale, tuberculoză. De asemenea, ajută la eliminarea calculilor renali și biliari și reduce umflăturile.
Puteți să-l amestecați cu mentă în proporții egale, veți obține un ceai atât de delicat, sănătos și parfumat.

Amestecă-l cu rădăcină de păpădie și talpa-gâștei pentru a-ți vindeca pancreasul.

RĂDĂCINA DE BRUSTURE

De neînlocuit pentru ulcer, gastrită, eczeme, diateză, previne căderea părului, iar infuzia scoate chiar și negii!

Este bun și pentru pierderea în greutate ! Se toarnă 1 lingură de rădăcină zdrobită cu un pahar de apă plată și se lasă peste noapte. Dimineața, se aduce la fierbere, iar infuzia rezultată se folosește de 4-5 ori în timpul zilei.
Dimineața, se aduce la fierbere și apoi se folosește această tinctură în patru sau cinci aplicații pe parcursul zilei.

PĂTLAGINĂ

Frunza de pătlagină este folosită pentru tuse, gastrită și inflamații feminine.

Dacă ierburile sunt pe raftul tău, grăbește-te și fă-ți un ceai vindecător
Iar dacă vreți să țineți post cu plante și nu găsiți în plafar, luați de pe net mixuri de post cu 7 plante,+ tei, melissa, menta, frunze de coacăz, cimbrișor, măcieș... de toate pentru o iarnă călduroasă...

Dulceața de păpădie vie cu miere: Un elixir natural

 


Dulceața de păpădie cu miere este o delicatesa natural cu multiple beneficii pentru sănătate. Aceasta ajută la detoxifierea ficatului și rinichilor, îmbunătățește digestia, reducând balonarea și constipația. Proprietățile antiinflamatorii ale păpădiei și mierii contribuie la ameliorarea inflamațiilor și durerilor, în timp ce mierea întărește sistemul imunitar datorită efectelor sale antibacteriene și antivirale. Bogată în antioxidanți, această dulceață protejează celulele împotriva daunelor oxidative, oferind un remediu natural și delicios pentru menținerea sănătății.
Chiar dacă suntem la sfârșitul lunii mai, încă mai puteți găsi florile de păpădie, care aduc bucurie și lumină în orice peisaj.

Dulceață Vie din flori păpădii
Avem nevoie de flori de păpădie și miere

Culegeți florile din locuri curate (în pădure sau pe pajiști)

Inspectați cu atenție florile pentru a vă asigura că nu au insecte

Ingrediente:
- 500 g flori de păpădie (aproximativ 300-350 de flori)
- 500 ml miere

Preparare:

Culegerea florilor:
   - Culegeți aproximativ 300-400 de flori de păpădie din locuri curate, de preferat departe de drumuri și zone poluate.
   - Inspectați fiecare floare pentru a vă asigura că nu au insecte sau murdărie.

Pregătirea florilor:
   - Spălați florile de păpădie cu apă rece pentru a îndepărta orice impurități.

Prepararea dulceței:
   - Puneți florile spălate într-un borcan curat.
   - Turnați mierea peste flori, asigurându-vă că toate florile sunt bine acoperite de miere.
   - Amestecați ușor pentru a distribui uniform mierea printre flori.

Infuzarea:
   - Închideți borcanul și lăsați dulceața să stea la infuzat timp de câteva zile, de preferat la loc răcoros și întunecat.
   - Amestecați ocazional pentru a vă asigura că toate florile sunt bine infuzate cu miere.
După câteva zile 5-7, dulceața noastră de păpădie vie este gata!

Caprifoi sau Mâna Maicii Domnului


 Caprifoi sau Mâna Maicii Domnului - este folosită pentru tratarea problemelor tiroidiene, deoarece această plantă este o sursă naturală de IOD  
- Folosiți această plantă valoroasă  
- Iodul este într-o lipsă critică în aceste zile

Lobodă roșie/verde - veți fi puțin șocați de compoziție: Planta conține 17 aminoacizi valoroși pe care corpul uman nu îi produce singur, iar 9 dintre ei sunt esențiali. Aminoacizi precum BSAA nu se găsesc decât foarte rar în alte plante comestibile.

Urzica vie sub forma de ciorba sau sote - Proprietăți medicinale  
- crește nivelul de hemoglobină din sânge  
- efect tonic  
- îmbunătățește regenerarea țesuturilor  
- tratează căderea părului și mătreața  
- sucul distruge negii  
- tratamentul hemoroizilor  
- boli de rinichi și ficat  
- tratamentul tuberculozei  
- tulburări metabolice  
- în avitaminoză  
- bronșită, sufocare, edem.  
- este un expectorant  
- tratamentul astmului  
- toate tipurile de alergii  
- Urzica este foarte depurativă pentru pori și mai ales pentru ulcere;  
- pierderea simțului olfactiv  
- probleme digestive  
Astfel, pe baza compoziției urzicii, se poate observa că planta are proprietăți antiinflamatoare, antiseptice, cicatrizante, stiptice, tonice, coleretice, diuretice, laxative ușoare, multivitamine, expectorante, anticonvulsivante.

Piciorul Caprei sau iarba-caprei este una dintre plantele preferate pentru smoothie-urile verzi de primăvară.  
Cea mai valoroasă plantă sălbatică comestibila :  
Cantitatea de vitamina C în 100g de frunze este de 65-100mg.  
Conținutul de acid ascorbic și crește toamna.  
Compoziția minerală a frunzelor este reprezentată de o serie de micro și macroelemente.  
Potasiu - 3,8-8,3%.  
Are Ca, Fe, Si, P, Mg, Al, Mo.  
Ajuta mult pe cei cu gută.

Leurda sau Ceapă de urs.  
Se spune că urșii mănâncă leurda imediat după hibernare.  
- Unul dintre alimentele mele sănătoase preferate de primăvară. Și nu uitați.  
Se combină cu orice salate.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Vasilie cel Mare, despre moarte

Fraţilor, să ne temem de moarte şi să ne înfricoşăm. Să ne temem şi de focul gheenei, că veşnic este. Să ne temem de foc, că nestins este. Să ne temem de tartar, că n-are parte de bucurie. Să ne temem de întuneric, că nu se împărtăşeşte de lumină. Să ne temem de viermi, că fără de moarte sunt. Să ne temem de îngerii cei de la judecată, că nemilostivi sunt. Vai şi amar mie, că Tu Doamne grăieşti cu tărie, iar eu nu Te aud, când îmi vorbeşti mie. O, suflete, depărtează-te de la toate spurcăciunile şi de la toate lucrurile cele rele. Vai mie, că lăcaşul Tău l-am spurcat şi pe Duhul Sfânt L-am scârbit, Dumnezeule, drepte sunt lucrurile Tale şi Judecăţile. Că, pentru un păcat mic mă lipsesc şi mă despart de desfătarea Raiului şi de Împărăţia cerurilor şi fără de moarte mă voi osândi şi, pentru dulceaţa trupească, focului să mă dau. Dreaptă este judecata Domnului, că mă învaţă pe mine şi eu nu o ascult, îmi aduce mărturii, iar eu le batjocoresc. Aşa vei începe a grăi înaintea morţii, cu părere de rău. Drept aceea, fraţilor, nimic să nu cinstiţi decât dragostea. Că mult greşim, în toate zilele, în toate vremile, ceasurile şi nopţile. Pentru aceasta, dragoste să avem, că ea acoperă mulţime de păcate. Ce vom folosi, fiilor, măcar de am dobândi toată lumea, iar mântuitoarea dragoste nu o vom avea? Şi ce ar folosi, de ar face cineva o masă mare, ca să ospăteze împăraţi şi domni şi ar găti de toate celelalte bunătăţi, câte îi trebuie, iar bucatele n-ar avea sare? Oare s-ar putea să mănânce cineva din masa aceea? Şi nu numai că a gătit toate acele bunătăţi în zadar, dar se va simţi şi ruşinat, faţă de cei chemaţi. Aşa, şi aici, fraţilor mei, ce vom spori, ostenindu-ne în deşert, atât de mult, fără de dragoste? Că, fără de dragoste, tot lucrul este necurat. De ar avea cineva feciorie, postire, priveghere, rugăciune, primire de străini sau ar aduce dar lui Dumnezeu şi roadele sale la biserică, sau orice altceva de ar face, fără de dragoste, toate ca nimic se arată lui Dumnezeu, că nu are trebuinţă de ele. Să nu gândeşti că, fără dragoste, vei face ceva, vreodată. Iar de vei zice: "Nu voiesc să mă împac cu fratele meu, dar pe Hristos îl iubesc", vei fi un mincinos, căci te arată pe tine Ioan Apostolul, zicând: "Sfârşitul legii este dragostea." O, ce putere are dragostea cea nebiruită. Şi ce putere are dragostea cea nemăsurată. Nimic nu este mai mare, decât dragostea, nici în cer, nici pe pământ. Această sfântă dragoste este începutul faptelor bune. Dragostea este semnul a toată fapta bună. Este sarea tuturor bunătăţilor. Ea nu se înalţă. Este împlinirea legii. Dragostea s-a sălăşuit în inima lui Abel. Ea le-a ajutat patriarhilor; drept aceea, au şi păzit-o. Tot ea s-a sălăşuit şi în profeţi. Dragostea l-a făcut, şi pe David, lăcaş al Duhului Sfânt. Aceasta, încă şi pe Iov l-a întărit. Şi ce să grăiesc mai mult? Ea, şi pe Fiul lui Dumnezeu, din cer, la noi L-a pogorât. Din dragoste tot lucrul bun s-a făcut. Că prin ea moartea s-a omorât, iadul s-a robit şi Adam s-a înnoit. Prin dragoste, una s-au făcut, îngerii cu oamenii. Prin dragoste, Raiul s-a deschis. Pentru dragoste, Împărăţia lui Dumnezeu s-a propovăduit. Prin ea, pustietăţile s-au prefăcut în nişte cetăţi, iar pescarii s-au înţelepţit. Cu ea munţii şi peşterile s-au umplut de cântări. Ea a învăţat pe bărbaţi şi pe femei, să umble pe calea cea strâmtă şi cu greutăţi. Dar, cum să tac despre faptele dragostei ? Dragostea, de care şi îngerii se minunează? Dragostea este aducătoarea a tot lucrul cel bun. Fericit este omul, care a aflat dragostea cea adevărată şi nefăţarnică, precum a zis Stăpânul, că mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca, adică, cineva să-şi pună sufletul său pentru aproapele. Pe această dragoste, având-o Pavel Apostolul, a zis: "Dragostea nu face rău aproapelui, nu răsplăteşte nimănui, rău pentru rău, nici clevetire pentru clevetire." Deci, pe această dragoste aflând-o, pe nici unul nu-l vei trece cu vederea, nici nu vei învrăjbi, nici nu vei cârti, nici nu vei urî pe frateletău, cândva. Şi vei iubi, nu numai pe cei care te iubesc, ci şi pe cei ce te urăsc pe tine. Această dragoste sfântă, având-o întâiul Mucenic Ştefan, pentru cei ce-l ucideau cu pietre, se ruga lui Dumnezeu, zicând: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta". Fericit este omul, acela, care, mai întâi, de toate, o are pe ea, că plata lui în fiecare zi creşte. Acestuia i s-a pregătit cunună. Pe acesta toţi îngerii îl fericesc. De acesta, Dumnezeu, niciodată, nu se desparte, că Dumnezeu dragoste este. Cela ce petrece în dragoste, întru Dumnezeu petrece şi Dumnezeu întru el. Şi, prin dragoste, toate sunt. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
Sursa: Proloagele din 5 iunie

Luna, protectoarea îndrăgostiților

 Luna, protectoarea îndrăgostiților
#mitologieromânească

Dacă Luna a fost așa de frumoasă, încât însuși Soarele s-a îndrăgostit de ea, a fost totuși nefericită în dragostea ei.
Din cauza asta lumea și mai ales femeile au socotit-o favorabilă dragostelor, în calea cărora se pun mari piedici. Toți îndrăgostiții iau de martoră pe sfânta Lună și tot ei i se plâng, cei nefericiți în dragoste. Pe ea o invocă într-un descântec fata dornică să-și afle ursitul:
Lună, Lună,
Vârgolună,
Tu ești mândră și frumoasă,
Tu ești a nopții crăiasă.
Tu cal ai,
Dar frâu nu ai,
Na-ți ție brâul meu
Și fă frâu calului tău,  
Să mergi după ursitul meu.
De a fi de-aici din sat,
De-a fi din celălalt sat,
De-a fi dintr-al treilea sat,
Sau dintr-al noulea sat,
Nu-i da stare
Și-alinare!
El să nu poată dormi,
Să nu poată odihni,
Pân-la mine n-a veni.


Omul care a suit-o pe Nadia pe bârnă. Povestea lui Marcel Duncan


" Apoi într-o zi am văzut două fetițe blonde făcând roata intr-un colț din curtea școlii. M-am apropiat și le-am privit de aproape , aveau ceva deosebit. Țărr. Clopoțelul a sunat și fetițele au dispărut in clase. M-am dus să le caut din clasă în clasă și una dintre ele era Nadia Comăneci. Le-am spus să vină la Scoala de Gimnastică din oras . " .Așa povestește Bela Karoly despre episodul inițiatic al primei întâlniri cu Nadia , istorisire care a fost apoi preluată și relatată de presa vremii. Doar că , parafrazând un scheci cunoscut al lui Toma Caragiu , povestea asta are doar două lacune. Una că e prea siropoasă. A doua că nu conține nici măcar un sâmbure de adevăr. Căci omul care a descoperit-o cu adevărat pe Nadia Comăneci , care a așezat-o pentru prima dată pe bârna, trăia atunci la mii de kilometri distanță intr-un complet anonimat. Se numea Marcel Duncan.Marcel Duncan a fost tehnician la Federația Română de Gimnastică . Dar în 1958 este acuzat că întreține o atmosferă nesănătoasă printre gimnaste fiindcă își incurajează elevele să aibă tendințe de vedetism . În limbajul de cărămidă al acelor vremi acesta era sinonim cu faptul că nu era un zbir precum alți antrenori. Este detașat in orașul Onești, redenumit atunci Gheorghe Gheorghiu Dej după numele liderului stalinist al vremii . În acest oraș in familia Comănici se naște in 1961 o mândrețe de fată . Din greșeală numele de familie ii e trecut Comăneci. De mică fata era foarte activă așa că mama se gândește să o tempereze puțin. Auzise de profesorul Duncan și de firea-i blajină așa că o duce la sala de gimnastică . Are loc un click imediat între fetița cea sprințară si antrenorul cel blând . Acolo, la sala de sport , sub îndrumarea lui Marcel Duncan și a Mariei Simionescu , Nadia descoperă că salteaua e preferabilă șotronului iar paralelele sunt mult mai distractive decât bătătorul de covoare. Petrece acolo multe ore și se antrenează cu plăcere . Obține primele rezultate , e campioană la copii. Dar Marcel Duncan depune actele de emigrare în Israel așa că este retrogradat din nou și trimis să antreneze la Galați . Obține și acolo rezultate remarcabile până ce ii este admisă plecarea definitivă . Tot în acea perioadă ajung in orașul Gheorghe Gheorghiu Dej doi profesori tineri soț și soție, Marta și Bela Karoly . Soțul are specialitatea handbal dar e trimis la gimnastică ca să ocupe postul lăsat vacant de Marcel Duncan care este șters din toate analele sportului așa cum se întâmpla cu proscrișii care plecau definitiv din țară . Peste Marcel Duncan se așterne negura uitării . O singură persoană avea să își mai aducă aminte de el și de rolul său în formarea personalității Nadiei. Este doamna Ștefania Comăneci, mama Nadiei. Într-un interviu la Scânteia Tineretului in 1976 imediat după succesul de la Montreal , Dumneaei spune-" Am știut că va ajunge mare încă de când se pregătea cu Profesorul Duncan ". Nu se știe cum dar aceste rânduri ii scapă cenzorului si apar în ziar. Tot la Montreal se afla in acele zile și Marcel Duncan care însoțește echipa de gimnastică a Israelului. Încearcă chiar să ia legătura cu fosta sa elevă să o felicite după performanța-i strălucitoare . Dar Bela Karoly nu este un sentimental . Îi spune răspicat că nu are ce să caute acolo. Cu toate acestea, blajinul Duncan nu-i poartă nici un fel de ranchiună lui Bela . Știe că fără el , făra educația-i spartană , Nadia nu ar fi ajuns unde a ajuns. Pe de altă parte fără firea blândă a lui Marcel poate că Nadia nu ar fi indrăgit gimnastica in primul moment.

 Am incercat să refac traseul israelian al lui Marcel Duncan cu ajutorul prietenului Adrian Weber , care l-a cunoscut. S-a stabilit în orașul Rehovot. A incercat si chiar a deschis o sală de gimnastică dar nici un mare talent nu a mai ieșit de pe porțile acelei școli. Nadia era una la un milion iar Israelul anilor 70 avea alte priorități.E drept că el nici nu deținea arta datului din coate, necesară într-un sport ale cărui valențe erau practic necunoscute în Țara Sfântă . Prin anii 80 face o vizită in America, i se propune să antreneze acolo, dar se simte deja prea bătrân ca să inceapă o noua carieră și o nouă viață . Moare , undeva, pe la începutul anilor 90 . Lasă in urmă soția și o fată Sânziana.

 De abia după 1990 se recuperează memoria. Sunt reinscriși în Cartea Vieții acei oameni care s-au aflat poate temporar, poate intâmplător la o răscruce și au însemnat ceva în sportul românesc . Atunci, printre alții, ii sunt recunoscute și meritele acestui om modest care i-a deschis Nadiei ușa către sala de gimnastică dar căruia fostul regim avea să-i închidă toate ușile .

Surse – Stejărel Olaru -Nadia și Securitatea (excelentă carte)
 Gazeta Sporturilor – 23 Noiembrie 2011
Adrian Weber

Punct de sprijin al lumii...


 

Sfânta Icoană a Maicii Domnului „Igorevskaia”


 Numele acestei Icoane a Maicii Domnului provine de la Marele Cneaz al Kievului, Igor Olegovici, mult-pătimitorul, care a fost martirizat în fața Icoanei pe 19 Septembrie 1147. Cneazul Igor Olegovici a fost una dintre victimele luptei pentru tron din Rusia. El a fost întemnițat de Marele Cneaz Iziaslav II Mstislavici în Mănăstirea Pereiaslavl – a Sfântului Ioan.

Departe de idolii acestei lumi și grav bolnav, el a început să se pocăiască de păcatele sale și a cerut permisiunea de a fi tuns în monahism. Pe 5 Ianuarie 1147 a fost tuns în monahism de către Episcopul Eftimie de Pereiaslavl, primind numele Gabriel. La scurt timp după tunderea în monahism el s-a însănătoșit și s-a transferat la Mănăstirea Theodorov din Kiev, unde a devenit Schimonah. Departe de jocurile politice, Igor s-a dedicate, în întregime, nevoințelor monahale.

Cu toate acestea, noii conducători de la Kiev se gândeau la uciderea călugărului, de teama ca să nu revendice Cnezatul. În ziua de 19 Septembrie 1147, Marele Cneaz Igor a fost ucis în momentul în care se ruga înaintea unei Icoane a Maicii Domnului în timpul Sfintei Liturghii.
Multe au fost după aceea urgiile care au căzut asupra locuitorilor Kievului din pricina acestei crime.

Cu binecuvântarea Mitropolitului Clement Smoliatic, egumenul Anania al Mănăstirii Theodorov a îngropat trupul mult-pătimitorului Igor în Biserica Mănăstirii Simonov din Kiev.

Deasupra mormântului acestui fericit Monah se vedeau adesea lumânări care se aprindeau singure, iar deasupra Bisericii în care era înmormântat s-a văzut un stâlp de foc, care urca până la cer.

La data de 05 Iunie 1150, Sfintele Moaște ale Sfântului Igor au fost mutate în mod solemn la Cernigov – regiunea sa natală, unde au fost așezate într-o Raclă, în Catedrala Hristos Mântuitorul. Icoana înaintea căreia s-a rugat Sfântul Igor înainte de martiriul său a primit numele „Igorevskaia” și a fost mutată în Catedrala Sfântul Ioan, a Lavrei Pecerska din Kiev, unde a rămas până la începutul secolului XX. Icoana Maicii Domnului „Igorevskaia” este o variantă restrânsă a Icoanei Maicii Domnului din Vladimir, înfățișând doar partea superioară a Icoanei „Vladimirskaia”.

Această Icoană a PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu (a Sfântului Igor) a circulat prin intermediul a mai multe copii, chiar înainte de a fi foarte cunoscută Icoana Maicii Domnului din Vladimir.

La fel ca și celelalte Icoane de tip „Eleousa” (Milostiva), atenția se concentrează pe Chipurile Maicii și a Pruncului. În timpul ocupației Kievului, în 1941, Icoana a dispărut, dar amintirea și cinstirea ei s-au păstrat.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Fiti binecuvintati!


 Cand va treziti, binecuvantati ziua care incepe, deoarece vine plina de
daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare,
pentru ca a binecuvanta inseamna ca sunteti constienti de numarul infinit de
daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre
voi.Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de
munca, la cel de relaxare, binecuvantati pe acestia.
Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se
va revarsa si ii va calauzi pe cale.Atunci cand va intalniti si discutati cu
diverse persoane binecuvantati-le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu
Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati-le aspectul financiar si
abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentru ca
aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora, dar
si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor
lumina viata acolo unde ea parea arida.

Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu tine intr-un mod jignitor,
raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet,
pentru ca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut
care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata
indreptata catre voi sa ricoseze.A binecuvanta insemna ca din adancul
fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod
neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb.A binecuvanta inseamna
a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.

A binecuvanta inseamna a invoca aceea ca grija Divina sa se reverse peste
cel la care ne gandim, a vorbi sau gandi cu recunostinta.

A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara. fara nici o forma de discriminare,
este cea mai inalta forma de a darui. Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti
niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii
lor, iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.

Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat
va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentru
ca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti.
Incercarile prin care trecem, sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri
ne insotesc in acestea.

A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala,
omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a
atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate
colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.

Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp. Deci
pastrati-va permanet intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentru
ca astfel, intr-o buna zi, veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta
lui Dumnezeu.

Fiti binecuvintati!

Și de atunci când o femeie se îndrăgostește de un Înger știe


 Legenda spune că a existat un Înger trimis de Dumnezeu să aibă grijă de o femeie, pe pământ.
Când îngerul s-a întors în cer era trist și dorul îi ieșea prin toți porii.

Dumnezeu îl observă o vreme, apoi îl cheamă și îl întreabă:
- Ce se întâmplă, fiule?
- Părinte, (spuse Îngerul), nu pot să nu mă gândesc la femeia aceea. Îmi este atât de dor de ea… te implor să mă lași să mă întorc la ea.

Dumnezeu, atingându-și barba a spus:
- Știi că dacă te întorci, trebuie să renunți la aripile tale și nu vei putea niciodată să o minți, darămite să o înșeli, pentru că femeia este cea mai perfectă creație pe care am făcut-o.
Ea, dă viață. Este speranța fiecărui om. Este iubire infinită.
Amintește-ți că milioane de mari războinici şi-au dat viaţa pentru femei.

Îngerul, cu ochi strălucitori, și-a mângâiat aripile și a spus:
- Şi eu mi-aş da viaţa pentru ea.

Și de atunci când o femeie se îndrăgostește de un Înger știe, pentru că acesta nu minte, este credincios și zi de zi se îndrăgostește de ea continuu, fără să ceară nimic în schimb.💜💜💜


Sinaxar 6 Iunie

 

 

Sinaxar 6 Iunie

 

În această lună, în ziua a şasea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ilarion cel nou, egumenul mănăstirii Dalmaţiei.

Fericitul acesta Ilarion a trăit pe vremea împăratului Nichifor Patriciul şi a lui Stavrache şi a lui Mihail Rangave şi a lui Leon Armeanul iconomahul şi a lui Mihail Travlos şi a lui Teofil iconomahul. La anii 802, trăgându-se cu neamul din Capadocia, care se numea şi Caramania, având tată pe Petru, iar maică pe Teodosia. Tatăl său era cunoscut împăratului, fiindcă el da pâine la masa împărătească. Deci după ce s-a născut Cuviosul şi a fost înţărcat de către dânşii, a fost dat la şcoală ca să înveţe cu osârdie Sfintele Scripturi. Iar când s-a făcut de 20 de ani, evangheliceşte a lăsat pe tată, pe maică, casa, bogăţia şi pe toată lumea, şi s-a făcut monah în mănăstirea ce se numea a Xirochipiului, ce se afla în Constantinopol, apoi s-a dus de acolo, şi a mers în mănăstirea ce se numea a lui Dalmat, şi acolo a luat marea şi îngereasca schimă, adică s-a făcut schimnic. Deci, având pururea pomenitul ascultare, smerenie şi linişte, a slujit în gradina mănăstirii zece ani, apoi, după ce şi-a curăţit sufletul de toată patima şi l-a strălucit cu virtuţile ca soarele, atunci prin harul cel dumnezeiesc s-a făcut făcător de minuni, căci a izgonit dintr-un tânăr un duh necurat ce îl bântuia; pentru aceasta şi egumenul mănăstirii l-a făcut pe el preot şi fără a voi el. Iar după ce s-a săvârşit egumenul acela după trecerea a câţiva ani, s-a dus sfântul din mănăstire şi a trecut la locul cel numit Opsichiu, şi de acolo s-a dus în mănăstirea Cataronilor. Monahii mănăstirii sale, fiind înştiinţaţi de aceasta, au vestit pe Sfântul Nichifor, ce era atunci patriarh; iar patriarhul iarăşi a vestit împăratului Nichifor Patrichie, îndemnându-l ca să trimită şi să aducă înapoi pe cuvios. Pentru aceasta, ascultând cuviosul de îndemnurile împăratului şi ale patriarhului, s-a întors înapoi şi s-a făcut egumen şi arhimandrit, după cum era acolo aşa obiceiul a se face, hotărându-se de sinod. Şi a petrecut cuviosul opt ani, păstorind turma lui Hristos. Iar când a ajuns împăratul Leon Armeanul la anii 813, şi a lepădat închinăciunea sfintelor icoane, atunci şi cuviosul acesta Ilarion s-a dus la împăratul, şi fiind ispitit de către acela cu oarecare momeli şi îngroziri, ca să nu se închine sfintelor icoane, sfântul a mustrat pe împărat, şi fără de Dumnezeu şi nou Iulian paravat l-a numit pe el.

Pentru aceasta din cuvintele acestea s-a mâniat împăratul, şi după ce l-a îngrozit că are să-l supună la multe nesuferite chinuri l-a băgat în temniţă. Deci după oarecare vreme iarăşi a adus pe sfântul înaintea sa, şi i-a spus aceleaşi cuvinte, pe care i le zisese şi întâi. Apoi l-a dat pe el patriarhului celui de un cuget cu el, adică lui Teodot Melsino, care se numea şi Casiter, ca să-l înduplece pe el. Şi fiindcă nu a ascultat cuviosul, l-a închis într-o temniţă întunecoasă, şi multe zile acolo a trăit în mizerie. Căci se poruncise ca să nu i se dea nici pâine, nici apă, nici altceva spre hrană. Despre aceasta fiind înştiinţaţi monahii şi ucenicii lui, s-au dus la împăratul, zicând: "Dă-ne pe pastorul nostru, o împărate, şi după puţin îl vom pleca să săvârşească voia ta". Iar împăratul, înşelându-se de îndemnarea aceasta, le-a dat lor degrabă pe sfântul. Deci sfântul petrecea în mănăstirea sa, luând putina întărire din slăbirea şi mizeria de mai dinainte, scăpându-se de foametea ce pătimise în temniţă. Pentru aceasta împăratul văzând că monahii nu au gând să-şi plinească făgăduinţa lor, ci numai l-au înşelat, pe monahi i-a pedepsit, iar pe sfântul l-a băgat iarăşi în temniţă. După aceea l-a trimis la mănăstirea ce se numeşte a lui Foneu, care se află la marginea cetăţii, şi acolo l-a închis în temniţă şase luni spre a fi chinuit mai mult, pentru că egumenul mănăstirii aceleia era om aspru, sălbatic şi nemilos.

După aceea împăratul iarăşi a adus în palat pe sfântul, şi cu îmbunări încerca ca să-l înşele şi fiindcă nu a ascultat, a poruncit să-l închidă pe cuviosul în mănăstirea ce se numea a lui Cuclovie. Apoi după ce au trecut doi ani şi sase luni, a scos pe sfântul de acolo, şi l-a închis în temniţa ce se numea a Numerilor. După aceea l-a bătut cumplit, şi de acolo l-a izgonit la cetatea ce se numeşte Protilion. Iar după ce Leon Armeanul a fost omorât cu sabia, în chiar biserica în care întâiaşi dată ocărâse şi aruncase la pământ icoana lui Hristos, după ce Leon rău şi-a lepădat sufletul său, şi a împărăţit Mihail Travlos la anii 820, atunci şi sfântul acesta a fost slobozit din temniţă şi a fost găzduit de către o oarecare femeie creştină în casa ei, şi ea i-a slujit şapte ani. Deci împărăţind fiul lui Travlos, adică Teofil luptătorul de icoane, la anii 829, a adunat înrăutăţitul pe toţi cei ce se făcuseră mai înainte mărturisitori pentru sfintele icoane, şi i-a zăvorât în temniţă. Atunci dar şi fericitul acesta Ilarion a fost cercetat, dacă voieşte să se supună împărăteştii porunci. Dar fiindcă sfântul a mustrat pe Teofil, că este fără Dumnezeu şi înşelător, a primit 117 toiege pe spate, şi după aceea a fost izgonit în insula Afusia, care este aproape de insula Alona, ce se afla sub arhiepiscopul Priconisului. Acolo sfântul săpând într-o piatră şi-a făcut o chiliuţă mică şi îngustă, şi prin rugăciunea sa a scos şi apă, şi a petrecut acolo 8 ani. Iar după ce s-a săvârşit Teofil, Teodora, soţia lui, a adunat în Constantinopol pe toţi mărturisitorii şi cuvioşii părinţi, ce se aflau în izgonire, şi după ce a întărit şi a aşezat Ortodoxia, prin înălţarea şi închinarea sfintelor icoane, atunci şi Cuviosul Ilarion, şi-a luat iarăşi mănăstirea sa, strălucind-o cu minunile. Deci 3 ani mai trăind după aceasta, şi cu plăcere de Dumnezeu îndreptând pe ucenicii săi, s-a mutat către Domnul, fiind de 70 de ani.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Atal, făcătorul de minuni.

Acest Preacuvios Atal, lepădându-se de lume şi făcându-se călugăr, a arătat toată nevoinţa, petrecând cu post şi cu priveghere. Că a doua zi şi a treia zi, de multe ori şi a cincea zi gusta mâncare şi niciodată n-a dormit culcat, sau într-alt chip cu dinadinsul, ci şezând, şi stând, mângâia firea. Pentru acestea dar a luat multă folosinţă de la Dumnezeu, şi s-a îmbogăţit cu izvoare de multe minuni, căci arăta cuviosul milă nu numai faţă de oameni ci şi faţă de cele necuvântătoare şi neînsufleţite şi nesimţitoare. Şi cerând de la cei ce erau lângă dânsul iertare, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea celor cinci sfinte fecioare şi cele împreună cu ele.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ghelasie, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Anuv purtătorul de semne, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Fotas, care cu pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Mănăstirii Dalmaţilor


Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Mănăstirii Dalmaţilor, glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce din posomorârea celor materialnice ai alergat la lumina cea fără materie şi înţelegătoare, prin rugăciunile tale cele către Domnul, luminează-mă pe mine, Preacuvioase Ilarioane.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din pruncie sugând bunătatea, prin ostenelile înfrânării şi prin sudori sihăstreşti, ai ajuns la treaptă bărbătească şi la măsură de vârstă duhovnicească a lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Trecând noianul patimilor şi scăpând de întreitele valuri ale demonilor, ai sosit neudat la limanul nepătimirii, părinte cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Una ce Singură eşti mai Aleasă decât toată zidirea, în vremile cele de pe urmă, fără de tată ai născut Dumnezeu şi Om, pe Cuvântul, pe Cel Ce din Tatăl este fără de mamă, Maica lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti întărirea...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu jeraticul sihăstriei ai ars mărăcinii patimilor şi ai încălzit cugetele credincioşilor, mărite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înfrânarea ca şi cu o armă, într-armându-te şi cu rugăciunea ca şi cu o platoşă, ai biruit cetele vrăjmaşilor celor nevăzuţi, cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu dragostea fecioriei îndestulându-te, ai isprăvit şi bunătăţile cele către Stăpânul, Cuvioase Ilarioane.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dă-ne nouă ajutor prin rugăciunile tale, Preacurată, gonind toate năpădirile primejdiilor celor cumplite.

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Taie, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind sădit pe lânţă apele înfrânării, te-ai arătat viţă prea odrăslitoare, care odrăsleşti strugurii dreptei credinţe, fericite părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te cu totul dumnezeiesc şi purtător de duh, cu totul ai fost cunoscut de Dumnezeu, Sfinte Părinte Ilarioane, Preafericite. Pentru aceasta împreună cu îngerii dănţuieşti pururea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe piatra credinţei ai întărit paşii inimii tale şi ai rămas statornic, nespăimântându-te de năpădirile demonilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o mai Aleasă decât Heruvimii şi decât Srafimii, te lăudăm pe tine, Preacurată, căci ai ţinut în braţele tale pe Dumnezeul nostru, cu trup, de Care Se cutremură toate.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Dis-de-dimineaţă strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păzit-ai ochiul inimii nevinovat şi neadormit întru dumnezeieştile porunci, pururea pomenite, părinte cuvioase.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin faptă sihăstrească ai alergat la muntele virtuţilor, spre suirea privirii, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Risipindu-ţi milostenia la săraci din inimă, Părinte Ilarioane, ai primit bogăţie cerească, cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Domnul Legii te-a arătat pe tine Născătoare de Dumnezeu, Chivot Cuvântului, întru care în chip de netâlcuit S-a sălăşluit.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curaţeşte-mă, Mântuitorule...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Goliat cel înţelegător, cel ce se înălţa întru răutate, l-ai împrăştiat prin credinţă, cu împletirea ta cea fără de armă şi smulgând armele înfrângerii lui, l-ai tăiat ca pe unul ce fără de măsură se lăuda.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râvnit-ai întru bunătate pe marele Ilarion şi duhovniceşte urmând urmelor lui, te-ai arătat începător înfrânării şi pildă turmei, preacuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin sudorile sihăstriei, ai stins de tot jeraticul săgeţilor vrăjmaşului şi aprinzând focul credinţei, ai ars trufiile necredinţei eresurilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu adevărat ai zămislit în pântecele tău pe dumnezeiescul Cuvânt şi L-ai născut pe Dânsul mai presus de fire, Preacurată, pe Care prin rugăciunile tale îmbunează-L, pentru cei ce te laudă pe tine, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

 

CONDAC

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău...

Cu focul împărtăşindu-te, nicicum nu te-ai ars, Părinte Ilarioane, înţelepte, nevoitorule cel cu minte vitează, că rouă de la Dumnezeu ai câştigat, care te-a răcorit. Pentru aceasta ai suferit lupte mai presus de fire, bucurându-te cu cuvioşii, de Dumnezeu înţelepţite, cu care pomeneşte-ne şi pe noi.

 

Cântarea a 7-a.=

Irmosul

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hrănit-ai părinte, turma ta, la verdeaţa împărăţiei celei de sus şi cu toiagul dogmelor gonind fiarele eresurilor, cântai: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întinzându-ţi lumina minunilor, risipeşti negura bolnavilor şi dai razele virtuţii şi ziua bunei sănătăţi, celor care strigă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind îmbrăcat cu podoaba vrednică a chemătorului, ai intrat la ospăţul Mirelui cel de sus, al Împăratului Hristos; pentru aceea te-ai şi aşezat la masă, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai presus de fire şi de cuvânt ai purtat în pântece pe Stăpânul tuturor şi ai hrănit la sânul tău pe Cel Ce la vreme bună găteşte masă tuturor; pe Acela roagă-L neîncetat pentru noi, Preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: De şapte ori cuptorul...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerile lacrimilor ai înecat săltările patimilor şi cugetele cele neînfrânate şi te-ai făcut noian îndelungii răbdări, părinte cuvioase, ducând către liniştit liman, pe cei ce strigă: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având învăţăturile tale cele din sihăstrie ca un diamant tare, Sfinte Ilarioane Cuvioase, ne ascuţim inimile şi biruim taberele patimilor, ca pe nişte neamuri străine şi cu credinţă strigăm: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hnstos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Dat-ai bună pătimire trupului la trudirile supunerii prin înfrânare, Cuvioase Părinte Ilarion. Umplut-ai lucrarea cea sufletească de Duhul şi ai ajuns către cărările nepătimirii, strigând: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toţi cei ce pătimim întru răutate cu cumplite păcate şi cu supărări şi cu nevoi, scăpăm sub acoperământul sfintelor tale aripi, Stăpână; căci avându-te pe tine părtinitoare, strigăm: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeian l-a ars nebuneşte pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-a Hristos pe tine, fericite, izvor de minuni, care curăţeşte spurcăciunea sufletelor cea cu dureri şi durerile trupurilor le îneacă, mărite. Pentru aceasta toţi te numim pe tine şi râu de curăţenii sufleteşti, preafericite părinte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Duhovniceşte ai odrăslit ca finicul în casa Domnului, pururea pomenite, rodind ostenelile înfrânării ca o dulceaţă, cu care prin cuvântare ai îndulcit inimile turmei, tale, părinte. Pentru aceasta prin rugăciunile tale, învredniceşte-o pe dânsa şi cununilor slavei celei cereşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sihăstreşte ai săvârşit călătoria şi credinţa o ai păzit, cugetătorule de Dumnezeu şi ţi s-a împletit ţie acum îndoită cunună cu adevărat, pe care o vei lua după lege de la Dumnezeu, la cercetarea faptelor şi la moştenirea cea de sus te vei desfăta, împreună cu cetele îngerilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te avem Armă întru primejdii şi la supărări, Liman şi Zid întru scârbe şi Pavăză înţelegătoare întru războaie şi mare Îmblânzire la năpădirile cele cumplite ale greşelilor. Pentru aceasta, după datorie, ca pe Născătoarea de Dumnezeu, te cinstim şi slăvim naşterea ta.

Irmosul

Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Făcându-te cu adevărat preaales lucrător de cele sfinte ale lui Hristos, preasfinţite, lui Dumnezeu ţi-ai dat viaţa ta, preafericite. Pentru aceasta după multe sudori şi osteneli, bucurându-te, te-ai mutat la locaşurile cele fără materie. Şi acum ne izvorăşti nouă râuri de tămăduiri.

 

Iar de va fi Post:

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înnoit-ai, Preacurată, cu dumnezeiască naşterea ta, fiinţa cea muritoare şi stricată prin patimile pământenilor; şi ai ridicat pe toţi din moarte la viaţa nestricăciunii. Pentru aceasta după datorie toţi te fericim, Fecioară Preamărită, precum mai înainte ai zis.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înălţându-Te pe Cruce, pe cei ce odinioară erau căzuţi i-ai înălţat, iar pe mine prin Înălţarea Ta m-ai întristat, o, lumina ochilor mei! Primeşte, Fiule Patima pentru noi de voia Ta; suferă Crucea şi cuiele şi buretele şi suliţa, prin care ne-ai dat nouă darul nepătimirii.


Sinaxar 5 Iunie

 In această lună, în ziua a cincea, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Dorotei, episcopul Tirului.

DoroteiAcesta a trăit pe vremea lui Liciniu. Iar în zilele lui Diocleţian (284-305) şi Maximilian, din pricina prigoanei ce avea să fie, lăsându-şi casa şi pribegind, s-a dus la Diospoli. Deci dacă au murit aceştia, el s-a dus la Tir şi a călăuzit Biserica, până în zilele călcătorului de lege Iulian. Deci atunci iarăşi s-a dus la Diospoli, însă nici acolo n-a putut să scape de închinătorii de idoli, pentru că fiind prins de către dregătorii lui Iulian şi răbdând multe chinuri şi aflându-se întru adânci bătrâneţi, a luat cununa muceniciei, dându-şi sufletul lui Dumnezeu; şi era el atunci de 107 ani. Şi a lăsat multe scrieri bisericeşti şi istorii elineşti şi latineşti, căci el era foarte ştiutor în amândouă limbile, pentru multa sa nevoinţă şi iscusirea firii sale.

Tot în această zi, pomenirea izbăvirii celei ce cu iubirea de oameni a venit asupra noastră în înfricoşătoarea groază şi nevoie de răpire de către barbari; căci pe dreptate era să fim robiţi de ei, şi să cădem în ucidere de sabie, însă Domnul cel îndurător şi de oameni iubitor, pentru milostivirile milei Sale, în afară de orice nădejde ne-a izbăvit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici: Marchian, Nicandru, Iperehie, Apolon, Leonid, Arie, Gheorghe, Selneniad, Irineu şi Pamvon.

Aceştia pentru Hristos şi pentru credinţa cea întru El, chinuiţi fiind de mai-marele Egiptului cu flămânzirea, cu setea şi cu frigul, lupta muceniciei au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Hristofor cel din Roma, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Conon cel din Roma, care, fiind în mare aruncat, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului nou-Mucenic Marcu cel ce din Hios s-a nevoit la anul 1801.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului


Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului, glasul al 4-lea

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adusu-te-ai pe tine lui Dumnezeu dar curat, prin viaţă desăvârşită şi prin cinstită mucenicie, preafericite Doroteie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Storcându-ţi cugetul ca pe un strugure copt ai ai pus înaintea credincioşilor paharul de veselie al învăţăturilor, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu curgerea preaînţeleptei tale limbi, ai încetat graiurile înşelăciunii şi ai adăpat cugetele credincioşilor, Părinte Doroteie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Plouă-mi mie, Fecioară, te rog, picătură de umilinţă, care să-mi spele spurcăciunea, ce este întru mine şi să te slăvesc.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti întărirea...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu fulgerele preaînţeleptei propovăduirii tale, ai alungat toată noaptea înşelăciunii, părinte ierarhe.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu minuni şi cu sfinţite dogme, ai întărit cugetele tuturor credincioşilor, ca un păstor preasfinţit, înţelepte ierarhe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Te-a uns pe tine Domnul cu ungerea cea sfinţită şi te-a pus păstor mai mare dumnezeieştii Lui Biserici, înţelepte Doroteie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Uşa Luminii, luminează-mi toată inima mea cu lumina cea dumnezeiască, alungând întunericul păcatului.

Irmosul

Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Defaimat-ai viforul necredinţei, cel ce se înălţa şi cu căldura dumnezeiescului Duh ai păzit inimile nevătămate, Cuvioase Doroteie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înaintea feţei tale, fericite Dorotee, s-au sfărâmat munţii cei silnici ai demonilor şi s-au topit trufiile oamenilor celor vrăjmaşi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind alungat din cetate în cetate, răbdai chinuindu-te. Pentru aceasta ai dobândit mărirea cea fericită şi strălucirea mucenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Miluieşte-mă de supărări şi de viforul vieţii cel pierzător de suflet, ca să te fericesc cu credinţă, Preasfântă Pruncă, Maică Fecioară.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Din noaptea necunoştinţei şi a cunoştinţei de Dumnezeu, întru lumina feţei Tale, Hristoase, a strălucit de dimineaţă lauda Ta, în inimile noastre.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciune uitându-te către dumnezeieştile răsplătiri, ai răbdat primejdiile şi supărările cele mari, Ierarhe Doroteie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduind dumnezeiasca Treime întru o Unime, ai risipit trufia cea deşartă a nebuniei mulţimii zeilor, Părinte Doroteie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nevrând să te închini lucrurilor mâinilor celor fără de lege, ai răbdat supărări şi primejdii şi dureri şi bătăi, Sfinte Mucenice Dorotei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-te-ai Răsărit Soarelui, Celui Ce a strălucit mai înainte decât Luceafărul, prin Care cei din întunericul cel cumplit au văzut lumină, Fecioară Preacurată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Dă-mi mie haină luminoasă...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Avut-ai inimă înfierbântată de suflările Duhului, care risipea şi topea gerul vânturilor celor împotrivitoare, Părinte Dorotee.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiindu-ţi sufletul luminat de dumnezeiască cunoştinţă, ai arătat cu scrisori sfinţite vieţuirile sfinţilor, de Dumnezeu insuflate părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Glasul cuvintelor tale şi puterea dogmelor celor veselitoare au străbătut tot pământul, prin dumnezeiescul har,Ppreafericite Dorotee.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă, Fecioară, pe Dumnezeu, Cel pe Care L-ai născut făcându-Se Om, ca să mă mântuiesc de foc şi de iad.

Irmosul

Dă-mi mie haină luminoasă Cela Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, mult-Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Cu învăţături ortodoxe, sfinţite mucenice, propovăduind, dar dumnezeiesc sfânt pe tine însuţi te-ai adus Făcătorului, întâi în pustnicie cu cuviinţă vieţuind, a doua cu mucenicia tare pătimind; şi după lege ai luat răsplătirea biruinţei de la Hristos Dumnezeu.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au prefăcut, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai stea mult luminoasă, Părinte Doroteie, cu strălucirile nevoinţelor tale luminând sufletele, celor ce cu credinţă strigă: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Umblând pe căile cele drepte, te-ai abătut de la prăpastiile înşelătorului şi ai îndreptat către căile vieţii pe cei ce strigau: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu ploile sângiurilor tale ai stins cuptorul înşelăciunii, pururea pomenite şi către apa vieţii te-ai sălăşluit, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

De legăturile păcatului scapă ticălosul meu suflet, Născătoare de Dumnezeu şi spre dragostea lui Dumnezeu arată-l desăvârşit, ca să te slăvesc cu credinţă, Născătoare de Dumnezeu, în veci.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Tinerii cei grăitori...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe şarpele care se trufeşte întru răutate l-ai smerit, părinte, smerindu-te întru Domnul şi strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întru preaadânci bătrâneţi te-a sălăşluit Ziditorul, ca să te odihneşti la locurile cele neîmbătrânite, preasfinţite părinte, podoaba mucenicilor.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Având viaţă întocmai cu a îngerilor, dimpreună cu îngerii stai acum înaintea scaunului Stăpânului, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preafrumoasă te-ai arătat, Fecioară, purtând în pântece pe Cel Preafrumos, Căruia cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

Irmosul

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântaţi lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un ierarh preaales şi împlinitor al dumnezeieştilor porunci, ai îndreptat turma lui Hristos către dumnezeieştile limanuri, păzind-o nevătămată de vifore potrivnice, părinte înţelepte.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un sfinţit lucrător de cele sfinte, ca un mucenic viteaz, ca un făcător de minuni minunat, ca un dumnezeiesc scriitor de cuvinte, ca un stâlp nemişcat al credinţei ai dobândit slava cea veşnică, Părinte Doroteie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Dorotei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce dă daruri celor lipsiţi, ca un Dumnezeu cu bunătate bogată, te-a dăruit pe tine Bisericii ca pe un dar dumnezeiesc, pentru a arăta mântuirea credincioşilor, Părinte Doroteie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pomenirea ta cea de Dumnezeu luminată a răsărit în lume, luminând pe credincioşi cu razele darurilor; pe care mărind-o noi, arată-ne părtaşi strălucirii celei dumnezeieşti, care este întru tine, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce porţi în mâini pe Hristos, Care toate le poartă cu voia Sa cea dumnezeiască, roagă-L pe Dânsul, Preacurată, totdeauna să îndrepteze ridicările mâinilor noastre ca tămâia înaintea Lui, Preacurată Fecioară.

Irmosul

Naşterea pururea Fecioarei, Ceea ce s-a arătat mai înainte Dătătorului de Lege, în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Strălucind totdeauna cu dogme dumnezeieşti şi chinuindu-te, te-ai adus pe tine dar sfinţit Împăratului celui Nemuritor, Doroteie şi acum locuieşti în Mitropolia cea de sus a celor întâi născuţi, veselindu-te pururea. Părinte cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

 

Iar de va fi Post:

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Nu s-a deosebit de Firea cea Dumnezeiască, făcându-Se trup în pântecele tău, ci întrupându-Se, Dumnezeu a rămas, Cel Ce te-a păzit pe tine Maica Sa după naştere Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Însuşi Domnul, Ceea ce eşti cu totul fără prihană; pe Care cu osârdie roagă-L, să dăruiască nouă mare milă.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Mieluşeaua cea Neîntinată, Fecioara, Maica Cuvântului cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Ce a răsărit dintr-însa fără durere, ca o Maică plângând, a strigat: Vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om, de ocara patimilor?

Cel mai citit articol Formarea corpului haric https://viataeundans.blogspot.com/2023/06/formarea-cor