Luna, protectoarea îndrăgostiților

 Luna, protectoarea îndrăgostiților
#mitologieromânească

Dacă Luna a fost așa de frumoasă, încât însuși Soarele s-a îndrăgostit de ea, a fost totuși nefericită în dragostea ei.
Din cauza asta lumea și mai ales femeile au socotit-o favorabilă dragostelor, în calea cărora se pun mari piedici. Toți îndrăgostiții iau de martoră pe sfânta Lună și tot ei i se plâng, cei nefericiți în dragoste. Pe ea o invocă într-un descântec fata dornică să-și afle ursitul:
Lună, Lună,
Vârgolună,
Tu ești mândră și frumoasă,
Tu ești a nopții crăiasă.
Tu cal ai,
Dar frâu nu ai,
Na-ți ție brâul meu
Și fă frâu calului tău,  
Să mergi după ursitul meu.
De a fi de-aici din sat,
De-a fi din celălalt sat,
De-a fi dintr-al treilea sat,
Sau dintr-al noulea sat,
Nu-i da stare
Și-alinare!
El să nu poată dormi,
Să nu poată odihni,
Pân-la mine n-a veni.