Nimic nu este întâmplător!

 

Învățarea DETAȘĂRII este unul dintre cele mai grele lucruri dintotdeauna.

Rezistăm pentru că ne este frică să nu pierdem obiectul atașamentului nostru.

Vrem ca lucrurile să iasă așa cum ne dorim noi, acțiunile celorlalți să fie după cum considerăm noi, iar viața noastră să se desfășoare așa cum am plănuit noi.

Și de fiecare dată când rezistăm, când ne opunem, mai suferim puțin.

Este important să învățăm să îmblânzim ATAȘAMENTUL, să reușim să ne detașăm de rezultatele eforturilor noastre, de așteptările, de răspunsul celeilalte persoane la cerințele noastre.

Trebuie să învățăm să avem încredere în ceea ce ne oferă viața și să primim cu inima deschisă și acceptare.

Detașarea nu înseamnă să te îndepărtezi de ceilalți pentru a nu experimenta atașamentul. Nici a fi indiferent la ceea ce se întâmplă ca urmare a așteptărilor noastre.

Este mai mult despre a rămâne deschis la ceea ce urmează să se întâmple, indiferent de rezultat.

Este despre a primi cu acceptare orice ne aduce viața în cale, știind că este spre binele nostru.

Nimic nu este întâmplător!

Este despre a face cu dedicare și implicare totul, deși rezultatele s-ar putea să nu fie  chiar cele pe care ni le-am dorit.

Este despre a continua.

Este despre a-l iubi pe celălalt oferindu-i toată dragostea noastră, acceptând în același timp că, cealaltă persoană poate iubi altfel decât ne-am fi dorit noi.

Este despre a te iubi pe tine, chiar și împerfecțiunile, conștientizând că nu poți îmbunătăți și schimba nimic fără ca mai întâi să te accepți așa cum ești.

Totul este despre a trăi cum poți mai bine.

Uneori vei reuși, alteori nu. Uneori vei fi apreciat, alte ori nu. Uneori vei fi iubit, alte ori nu. Tu fă tot ce poți pentru tine.

Detașare este determinarea noastră de a trăi liberi.

Este despre a avea convingerea profundă că totul este așa cum trebuie să fie,  și indiferent de ce se întâmplă, va fi bine!

Mai presus de toate, fii un  purtător de pace interioară!!!

Potrivit credinței populare, în Ajunul Crăciunului…

 – puneți-vă bănuți de metal în hainele pe care le purtați în Ajun pentru ca anul viitor să fie bogat;
– dacă în Ajunul Crăciunului mănânci mere, atunci vei fi sănătos tot anul;
– în ziua de Ajun este bine să li se dea copiilor să mănânce bostan pentru a fi sănătoși tot anul;
– dacă în Ajunul Crăciunului nu ai făcut un cadou cuiva, nu vei avea un an prosper;
– deschideți ușa colindătorilor: potrivit credinței populare ei sunt cei care aduc norocul în anul care vine;
– pentru a alunga farmecele și duhurile rele, se puneți caței de usturoi pe masa și la ferestre;
– nu dați și nu cereți cu împrumut bani sau alte obiecte în Ajun;
– aduceți-vă acasă tot ceea ce ați împrumutat peste an;
– nu coaseți, nu spălați rufe, astfel aduceți boli în casă în anul viitor;
– nu puneți pe masă alcool în Ajun: se spune că diavolul a inventat băutura și-l va batjocori tot anul viitor pe cel care va bea în Ajun;
– fetele nemăritate care țin post negru își vor putea visa ursitul;
– dacă te săruți sub vâsc în noaptea de Ajun, vei avea noroc în dragoste, însă, dacă eviți acest lucru, vei avea parte de ghinion.

CUM SĂ ATRAGI CE îți dorești

1. Providența răspunde întotdeauna.
   "Cereți și vi se va da", ni s-a spus mereu, dar nimeni nu ne învață că Divinitatea nu răspunde vocii sau cererii, ci răspunde energiei interne cu care îți sincronizezizi cererea, dacă ceri din lipsă, din nevoie, din negativitate, din stimă de sine scăzută, din tristețe etc. așa că evident nu se va întâmpla nimic, dar dacă înțelegi ca pentru a atrage abundența, abundența trebuie să fii tu însuți. Acolo vei înțelege totul, atragem ceea ce suntem.

2. Mintea creează realitatea, dacă mintea ta este saturată, ancorată în trecut durere, pesimism, cu greu îți poți schimba realitatea pentru bine, primul lucru de făcut pentru a trece de la lipsă la abundență, este să să schimbi gândirea, să vezi infinit, nu limitat, să vezi puternic, nu nesigur, simțind că meriți totul, nu că îți lipsește totul, dacă îți schimbi mentalitatea, nu numai că îți va schimba viața, ci și realitatea.

3. Află cum să întrebi.
   Acum și Acum este piesa centrală. Secretul modului de a cere este, pur și simplu, să presupui cu intenție că ceea ce mai ai cerut a fost deja îndeplinit. Aici vine recunoştinţa mai mult decât necesitatea, când pui recunoştinţă, pozitivitate şi iubire cu o bună doză de siguranţă, tot ce ai cerut atunci este deja al tău!

Ceea ce trebuie să rețineți este că motivul pentru care ați putea avea percepția că nu primiți ceea ce cereți nu este pentru că Legea Atracției nu funcționează, ci pentru că este posibil să creați o contradicție în viața voastră. Poți să ceri mai mulți bani, dar să să nu apreciezi ceea ce ai în momentul de față, poți să ceri ceva mai bun, dar să nu prețuiești sau să te bucuri de ceea ce ai realizat până acum și așa cu multe exemple din viața ta de zi cu zi.

Adevărata ta putere se găsește în certitudinea care vine din interiorul tău. Nu-ți face griji pentru nimic și ai încredere că orice ai cere, este deja al tău. Cere ceea ce îți dorești și mulțumește Providenției pentru ceea ce încerci să manifesti. Este acea credințăă și fără îndoială că ceea ce îți dorești este ceea ce va veni, care va face o diferență în viața ta.

Într-un Univers al abundenței infinite, nu există nimic ce poți cere și să nu primești. Aliniați și conectați-vă doar cu dragoste și coerență la energia universală care face posibil ca fiecare cerere să fie îndeplinită. "Dorințele tale sunt ordine", ar declara Universul. Doar îndrăznește să gândești mare, simte-te mare și așa vei trăi mare!

Alegerea este întotdeauna a ta.

Icoana Maicii Domnului din Cassiope – Corfu

 

Vestita icoană a Maicii Domnului din Cassiope, aflată în biserica Mănăstirii Cassiope din insula Corfu, este pictată după modelul „Floarea cea neveştejită”, în care Maica Domnului, în braţe cu Dumnezeiescul său Fiu, ţine un trandafir în mâna dreaptă.

Icoana este ferecată în argint şi este împodobită cu bijuterii de aur, argint şi pietre preţioase. Nu se cunoaşte originea icoanei, dar pare să fie din perioada bizantină a Paleologilor, fiind cinstită de multă vreme ca făcătoare de minuni.

Cea mai vestită minune săvârşită prin mijlocirea Maicii Domnului din această icoană s-a petrecut în anul 1530.

Minunata reînnoire a ochilor lui Ştefan prin lucrarea Maicii Domnului

Un tânăr ţăran de 14 ani, pe nume Ştefan, fiind acuzat pe nedrept că a furat nişte saci de făină dimpreună cu alţi tineri, a fost dus înaintea guvernatorului insulei – nobilul veneţian Simone Leone Balbi. Guvernatorul l-a declarat vinovat şi i-a dat de ales între a-şi pierde ochii sau mâna dreaptă. Ştefan, lipsit de orice nădejde, a ales să fie lăsat orb şi a fost dus la casa de pedeapsă, unde i s-au scos ochii.

După aceasta tânărul, dimpreună cu nefericita sa mamă, au hotărât să meargă să cerşească la biserica din Cassiope. Ajunşi la biserică, ei s-au rugat şi s-au închinat înaintea icoanei, iar apoi au cerut să fie găzduiţi peste noapte. Monahul care i-a primit le-a spus că ar putea dormi în biserică.

În mijlocul nopţii, Ştefan s-a sculat în picioare ţipând, pentru că simţea limpede nişte mâini apăsându-l tare pe ochi. Deşteptând-o pe mama lui, băiatul i-a spus ce se întâmplase, stăruind că poate vedea. Mama i-a privit chipul îndeaproape la lumina candelei şi a văzut că avea cu adevărat ochi! Şi în vreme ce ochii lui fuseseră mai înainte căprui, acum erau albaştri! Cu frică şi bucurie mare, ei au început să strige şi să plângă, dând laudă Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Când guvernatorul a auzit ceea ce se întâmplase, a plecat el însuşi la Cassiope însoţit de slujbaşii lui. Deşi l-a văzut cu ochii lui pe Ştefan, guvernatorul se îndoia de minune, dar pe faţa lui Ştefan se vedeau limpede urmele pe care le lăsase unealta tocită de fier. Mai pe urmă, şi guvernatorul, şi slujbaşii au dat mărturie că aceştia erau căprui, şi nu albaştri. După ce Ştefan s-a întors acasă, guvernatorul a mers iarăşi la Cassiope, unde a reparat curtea bisericii şi a împodobit locul unde se afla icoana.

Minunea cu imnograful Theodoros

În 1670, la 140 de ani de la vindecarea lui Ştefan, o corabie în care se afla vestitul iconograf Teodor din Creta cobora prin strâmtoarea dintre Corfu şi Albania, pe partea opusă satului Cassiope. Corabia a avut de întâmpinat vreme potrivnică, iar Teodor, temându-se că se va scufunda, s-a rugat Maicii Domnului pentru ajutor.

Furtuna s-a oprit şi, ducându-se la culcare, Teodor a visat cum a fost vindecat Ştefan şi a văzut icoana aflată în biserica din Cassiope, deşi nu mai fusese niciodată acolo.

Mai târziu a venit în Cassiope ca să se încredinţeze de ceea ce văzuse in vis. Ca mulţumire pentru ajutorul Maicii Domnului, Teodor a pictat icoana în care este înfăţişată minunea, şi ea se află şi astăzi în biserică.

Periplul icoanei Maicii Domnului

Nu mult după minunea cu băiatul orbit, biserica din Cassiope a fost distrusă în timpul unui atac eşuat al turcilor asupra coastei din Corfu. În anul 1590, biserica a fost rezidită şi lărgită de către un amiral al flotei veneţiene. Biserica şi minunata ei icoană au trecut atunci în mâinile catolicilor, vreme de două veacuri.

Pentru a fi mai bine păstrată, icoana a fost dusă în oraşul Corfu şi aşezată în biserica latină din Tenedos, unde a rămas până în anul 1797, când insula Corfu a intrat în stăpânirea francezilor, care au înapoiat icoana ortodocşilor.

Corfioţii ortodocşi nu au readus icoana în Cassiope, ci au aşezat-o în biserica Sfântului Arhanghel Mihail (sec. XIV) din oraşul Corfu, care era fortificat, în vreme ce Cassiope, despărţit de coasta Albaniei printr-o strâmtoare îngustă, era deschis către mare.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, icoana a fost adăpostită în palatul episcopului, lucru care s-a dovedit a fi salvator atunci când biserica Sfântului Mihail a fost distrusă de bombele italienilor. La 3 aprilie 1967 icoana a fost readusă cu alai în Cassiope, unde se află şi astăzi.

Acatistul celor nedreptățiți la Icoana Maicii Domnului din Cassiope, Corfu (8 mai)

feb.17

Icoana Maicii Domnului din Cassiope

Icoana pictata de cuviosul Teodor din Creta, Iconograful, în cinstea minunii făcute de Icoana Maicii Domnului din Cassiope

Condacul 1

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Împărătesei sufletului și a inimii noastre, care ne caută și ne acoperă cu mantia ei strălucitoare de har, Preacuratei Născătoare de Dumnezeu îi aducem aceste cântări. Iar tu, Maica Fiului lui Dumnezeu, care ai toată puterea și ești de neînvins, vino degrabă că te strigăm cu lacrimi: Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Icosul 1

Celei mai minunate Maici i se închină Serafimii și Heruvimii, Cetele Îngerești o preamăresc iar noi ne plecăm genunchii și cu mâinile strânse în rugăciune o slăvim:

Bucură-te, cea mai Sfântă dintre toate Sfintele;

Bucură-te, strălucirea zorilor;

Bucură-te, scânteierea bucuriei;

Bucură-te, dătătoare de tămăduiri;

Bucură-te, că prin tine Iadul și-a pierdut puterea;

Bucură-te, că ai adus lumii Diamantul care a învins moartea;

Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Condacul 2

Preacinstita Icoană din insula Cassiope a fost așezată din cele mai vechi timpuri în bisericuța din Mănăstire și era cinstită cu multă evlavie ca fiind făcătoare de minuni de către credinicoșii care alergau la ea din toată insula Corfu, mulțumindu-I lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Icoana este ferecată în argint și împodobită cu bijuterii de aur, argint și pietre prețioase, fiind de origine bizantină și răzbătând peste timp, pentru ca noi să ne putem ruga așa:

Bucură-te, că Icoana semaănă cu Icoana ”Floare de Crin”;

Bucură-te, că tu, Maică, Îl ții pe Pruncul Iisus pe mâna stângă;

Bucură-te, că în mâna dreaptă ai un trandafir;

Bucură-te, că împrăștii bucurie;

Bucură-te, că privindu-te, simțim pace;

Bucură-te, că harul tău străpunge tot;

Bucură-te, că nimic nu rămâne neatins de tine;

Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Condacul 3

Dumnezeu a proslăvit această Icoană cu o minune mare în anul 1530, când un băiat de 14 ani pe nume Ștefan fiind acuzat pe nedrept că a furat făină cu alți tineri, a fost dus la guvernatorul insulei unde a fost găsit singurul vinovat, iar Îngerii plângeau de mila lui: Aliluia!

Icosul 3

Guvernatorul i-a dat de ales băiatului între a-și pierde ochii sau a-i tăia mâinile, iar el, lipsit de orice nădejde, a ales să fie lăsat orb, iar noi ne închinăm așa:

Bucură-te, că l-au dus în casa de pedeapsă;

Bucură-te, că i-au scos ochii acolo;

Bucură-te, că apoi a plecat cu mama lui la Mănăstirea Cassiope;

Bucură-te, că amândoi s-au rugat mult înaintea Icoanei;

Bucură-te, că monahul le-a spus că pot dormi în biserică;

Bucură-te, că tu, Preacurată, l-ai primit ca pe copilul tău;

Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Condacul 4

În mijlocul nopții Ștefan a început a striga, fiindcă simțea niște mâini care îl apasă tare pe ochi și trezindu-o pe mama lui i-a spus ce s-a întâmplat, stăruind că poate vedea lumina candelelor: Aliluia!

Icosul 4

Mama i-a privit cu atenței fața și a văzut limpede că avea cu adevărat ochi, iar dacă înainte ochii lui fusesră căprui acum erau albaștri, iar noi ne rugăm:

Bucură-te, că ambii au început să plângă și să râdă deodată;

Bucură-te, că ți-au adus slavă, Preacurată Născătoare de Dumnezeu;

Bucură-te, că i-ai plămădit copilului alți ochi;

Bucură-te, că din tină și har ai făcut trup;

Bucură-te, că ochii lui Ștefan primiseră culoarea Cerului;

Bucură-te, că inima lui era curata ca lacrima;

Bucură-te, că sufletul lui se oglindea în Icoana ta;

Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Condacul 5

Ai îndreptat nedreptatea și nu l-ai lăsat pe copil să ducă o viață de chin pentru o fărădelege pe care n-a făcut-o, Mult iubită Maica Domnului, ci ai coborât din Icoană și l-ai vindecat, aducând Mila ta fără margini asupra celui care te chemase fierbinte: Aliluia!

Icosul 5

Tu ești cea care aperi pruncii, Măicuță, prin tine copii sunt apărați de păcatele părinților, tu miluiești și ajuți acolo unde orice speranță omenească piere, dar mai cu seamă te apleci asupra celor nedreptățiți care cu umilință te strigă:

Bucură-te, cea ce ștergi lacrimile amare;

Bucură-te, că tu aduci lumina ochilor trupești;

Bucură-te, cea ce deschizi și ochii sufletești;

Bucură-te, că prin tine, mintea capătă limpezime;

Bucură-te, că tu ești adierea ce liniștește supărarea;

Bucură-te, apărătoarea celor nedreptățiți;

Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Condacul 6

Auzind guvernatorul ce s-a întâmplat, a plecat el însuși la Cassiope însoțit de oamenii lui și deși l-a văzut pe Ștefan tot se mai îndoia de minune, însă s-a lămurit văzând pe fața copilului urmele lăsate de unealta de fier tocită și cunoscând că avusese ochii căprui iar acum erau albaștri, a dat slavă lui Dumnezeu și Maicii Lui: Aliluia!

Icosul 6

Mai pe urmă guvernatorul s-a întors la Mănăstire unde a reparat curtea bisericii și a împodobit locul unde se afla Icoana, spre bucuria celor ce cântă:

Bucură-te, că ai primit pocăința guvernatorului;

Bucură-te, că el a plâns pentru înșelarea în care a fost;

Bucură-te, că multe lacrimi a vărsat pentru suferința copilului;

Bucură-te, că apoi a simțit în inima lui iertarea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că și-a îndreptat felul de a judeca oamenii;

Bucură-te, că tu ești milostivă Mamă tuturor celor ce te iubesc;

Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Condacul 7

După 140 de ani de la vindecarea lui Ștefan, o corabie în care se afla vestitul iconograf Teodor din Creta cobora prin strâmtoarea dintre Corfu și Albania, pe partea opusă a satului Cassiope. Corabia avea de trecut o furtună mare de tot, iar Teodor s-a rugat la tine pentru ajutor, Maică, strigând: Aliluia!

Icosul 7

Furtuna s-a oprit, iar Teodor a visat cum a fost vindecat Ștefan și a văzut Icoana aflată în biserica din Cassiope deși nu mai fusese niciodată acolo și s-a minunat cum tu, Măicuță, dezvălui la timpul potrivit cele întâmplate, spre recunoștința celor care te slăvesc:

Bucură-te, că tu oprești orice furtună;

Bucură-te, că porți de grijă rugătorilor tăi;

Bucură-te, că ne dai în vise descoperiri dumnezeiești;

Bucură-te, că ne îndrumi pe drumul bun;

Bucură-te, că tu ești farul ce luminează noaptea neștiinței noastre;

Bucură-te, că îi ocrotești pe cei care Îi slujesc lui Dumnezeu;

Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Condacul 8

Mai târziu, Teodor s-a dus în Cassiope ca să se încredințeze de ceea ce a văzut în vis și ca mulțumire pentru ajutorul tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, a pictat Icoana în care este înfățișată minunea, care se află și astăzi în biserică pentru amintirea milei tale pe care o faci cu cei nedreptățiți: Aliluia!

Icosul 8

De-a lungul timpului, Icoana a avut un istoric tulbure, fiind mutată dintr-o biserică în alta prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care a ferit-o de atacurile piraților și de distrugerile celui de-al doilea război mondial, iar noi Îi mulțumim Preafintei Treimi iar ție ne rugăm așa:

Bucură-te, că timp de două secole Icoana a fost în stăpânirea catolicilor;

Bucură-te, că Dumnezeu a adus-o înapoi în ortodoxie;

Bucură-te, că toate se întâmplă din voia Lui;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale, El ne ferește de răul cel mai mare;

Bucură-te, că ne ajuți în ispite și prigoniri;

Bucură-te, că toate sunt cu putință la tine;

Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Condacul 9

Ceea ce ai născut Viața și Lumina popoarelor, Maică și Fecioară, însuflețește și ochii noștri orbiți de cele lumești, și deschide cupa minții noastre pentru a primi cele bune și de folos duhovnicesc, ca noi cu inimile curate să te strigăm tot mereu: Aliluia!

Icosul 9

Întinde mâna ta cea plină de căldură, Maică, și atinge-te de noi nevrednicii, ca prin binecuvântarea ta să zidești sănătatea ochilor și a minții, iar noi ne rugăm cu lacrimi:

Bucură-te, ocrotitoare mult milostivă;

Bucură-te, pacea celor ce te cheamă neîncetat;

Bucură-te, liniștirea sufletelor îndurerate;

Bucură-te, mângâietoarea celor orbiți de diavol;

Bucură-te, că dai lumina ochilor noștri;

Bucură-te, că nu ne lași fără răspuns;

Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Condacul 10

Facerile tale de bine sunt nenumărate, mai multe ca iarba câmpului, și te chemăm și noi, Împărăteasă, ca auzind strigarea ce ți se face din adâncul sufletului să ne primești în rândurile celor care te cinstesc și te numesc ”Mamă”, și care te slăvesc cu Serafimii: Aliluia!

Icosul 10

Sub Sfântul tău Acoperământ ne ascundem de toate uneltirile diavolești, căci răul s-a înmulțit și caută să ne orbească cu mijloace tot mai viclene, și dorindu-ne a fi părtași frumuseții veșnice a Raiului, nu contenim a te lăuda:

Bucură-te, pavăza minții în ispite;

Bucură-te, că nu lași diavolul să ne atingă sufletele;

Bucură-te, că ne ferești de vătămarea inimii;

Bucură-te, că te faci armură în jurul nostru;

Bucură-te, că ridici sabia pentru copii tăi;

Bucură-te, că pornești degrabă la război pentru cei ce te cheamă cu credință;

Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Condacul 11

Mult nefericitul Ștefan a plâns în fața Icoanei Tale, Stăpână, și din orbitele cele goale ai zămislit trup din nou, fiindcă tu ai primit de la Dumnezeu harul de a ne milui, de a a ne tămădui și chiar a pune la loc mădularele lipsă, căci ai puterea Maicii lui Hristos Căruia ne închinăm: Aliluia!

Icosul 11

Noi nu plângem ca Ștefan, Măicuță, durerea ne-a împietrit inima, suntem lipsiți de buna cugetare și ne pierdem în mintea prinsă de vrăjmaș, dar cu ultimele puteri și căzând în genunchi te strigăm:

Bucură-te, că tu aduci adâncimea inimii în rugăciune;

Bucură-te, că vindeci inima de patima mândriei;

Bucură-te, că prin aceasta nu ne putem ruga;

Bucură-te, că tu cobori smerenia în loc;

Bucură-te, că inima noastră sa face prin tine Rai;

Bucură-te, că tu ești pulsul respirației noastre;

Bucură-te, că primești buna noastră intenție;

Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Condacul 12

Păzește-ne de atacurile piraților și de nedreptate, Preacurată Maică, apără-ne de atacurile demonilor, arată-ne unde este pericolul și du-ne la limanul mântuirii ca să te lăudăm tot mereu: Aliluia!

Icosul 12

Celei mai slăvite Împărătese, care acoperă cu bunătatea ei Cerul și pământul, Celei mai frumoase Maici ne rugăm: vino degrabă și ne miluiește, nu lăsa strigătul nostru să fie în van și primește aceste ofrande aduse cu multă umilință:

Bucură-te, curăția celor rugători;

Bucură-te, ocrotitoarea celor prigoniți;

Bucură-te, alinarea celor părăsiți;

Bucură-te, liniștitoarea furtunilor din viața noastră;

Bucură-te, că tu ești spijinul nostru netăgăduit;

Bucură-te, că la tine ne e salvarea în nedreptate, nu la oameni;

Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Condacul 13

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, te chemăm și cu lacrimi ne rugăm: scrie în Cer și pe pământ bucuria noastră și alungă nedreptatea, ca să îți aducem prinos de laude veșnice ție, Maicii Domnuluicare aude rugăciunile celor ce plâng și care miluiește toată suflarea care are nădejde în ea, strigând spre Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Celei mai minunate Maici i se închină Serafimii și Heruvimii, Cetele Îngerești o preamăresc iar noi ne plecăm genunchii și cu mâinile strânse în rugăciune o slăvim:

Bucură-te, cea mai Sfântă dintre toate Sfintele;

Bucură-te, strălucirea zorilor;

Bucură-te, scânteierea bucuriei;

Bucură-te, dătătoare de tămăduiri;

Bucură-te, că prin tine Iadul și-a pierdut puterea;

Bucură-te, că ai adus lumii Diamantul care a învins moartea;

Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Condacul 1

Împărătesei sufletului și a inimii noastre, care ne caută și ne acoperă cu mantia ei strălucitoare de har, Preacuratei Născătoare de Dumnezeu îi aducem aceste cântări. Iar tu, Maica Fiului lui Dumnezeu, care ai toată puterea și ești de neînvins, vino degrabă că te strigăm cu lacrimi: Bucură-te, Maica Domnului, cea ce scrii în Cer și pe pământ bucuria noastră!

Rugăciune:

Stăpânei noastre și Maicii Domnului aducem aceste cuvinte de laudă, căci ea este Mama noastră cea bună și iubitoare, iar noi copii ei cei necăjiți, întristați și nedreptățiți.

Vino degrabă, Măicuță, și tămăduiește mădularele noastre îmbolnăvite de lupta duhovnicească și de loviturile diavolului, pune la loc ce s-a stricat sau ce am pierdut, înmulțește în noi credința și puterea, ca să nu cedăm în fața ispitelor și să avem tăria de a ne lupta până la capăt.

Adu bucuria în inimile noastre și îndreaptă nedreptatea ca semn al purtării tale de grijă, căci tu ești Izvorul tuturor bucuriilor, și însemnază această bucurie în sufletele noastre să nu o mai pierdem în veci. Chiar dacă afară totul se cutremură, totul se tulbură, totul se schimbă, tu fii pentru noi stâlp al statorniciei duhovnicești să nu ne pierdem cumpătul și pacea pe care ne-o aduci. Ridică-ne din tina păcatului ca să putem fi tăblițe curate pe care să scrii tu în inimile noastre, cu condeiul milei, Iubirea lui Hristos pe care tânjim atât de mult să o simțim.

Mult iubită Maică, nu ne lăsa să pierdem harul pe care Dumnezeu, în bunătatea Lui, ni-l trimite, ci fii apărătoarea noastră și deschide-ne ochii sufletești, pentru a înțelege toate ce sunt dincolo de mintea care gândește dar nu simte, și pentru a ne ridica cu inima Sus, ca pricepând care este drumul spre mântuire să ajungem cu bine la liman, mântuiți fiind prin rugăciunile tale care au mare îndrăzleală la Tronul Sfintei Treimi, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Acatistul Maicii Domnului - Sporitoarea grânelor

 

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Împărate ceresc ..., Sfinte Dumnezeule... (3 ori), Preasfântă Treime..., Slavă ...Şi acum..., Tatăl nostru..., Amin.

Condacul 1:
Maicii lui Dumnezeu celei alese dintru toate neamurile şi Stăpânei cerului şi a pământului, care ne izbăveşte pe noi din toată nevoia, cântare de mulţumire îi aducem. Ci tu, Preamilostivă Doamnă de Dumnezeu Născătoare primeşte rugăciunea noastră cea fierbinte, apără-ne de foamete şi pagube, dăruieşte pământului nostru rodnicie, Hrănitoare şi Sporitoare a ţarinilor şi grânelor noastre, ca bucurându-ne pururea să strigâm ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Dă-ne şi nouă, nevrednicilor, roua harului tău şi arătată fă milostivirea ta!

Icosul 1:
Făcătorul îngerilor te-a ales pe tine, Stăpână, spre mântuirea oamenilor şi te-a dăruit pe tine Ajutătoare a poporului creştinesc care ne izbăveşti de foamete şi de toate necazurile, viaţa noastră bine rânduindu-o întru toată pacea şi îndestularea. Drept aceea, cu umilinţă strigăm ţie:

Bucură-te, a oamenilor izbăvire din toată nevoia;

Bucură-te, ajutorul şi ocrotirea moştenirii tale;

Bucură-te, ceea ce mântuieşti de nevoi pe iubitorii de Hristos;

Bucură-te, Hrănitoarea celor flămânzi;

Bucură-te, Acoperitoarea celor orfani;

Bucură-te, îmbrăcămintea celor goi;

Bucură-te, ceea ce ne-ai odrăslit nouă Rodul Vieţii;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Dă-ne şi nouă, nevrednicilor, roua harului tău şi arătată fă milostivirea ta!

Condacul al 2-lea:
Văzând Fiul tău, o! Maică a lui Dumnezeu, marea ta milostivire către oameni, grăieşte către tine: "Cere, Maica Mea, că nu Mă voi întoarce de la tine, ci voi plini toate cererile tale". Iar noi, preaslăvind această minunată purtare de grijă faţă de neamul omenesc, strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Cerească înţelegere s-a dăruit binecredinciosului stareţ Ambrozie, povăţuindu-l să facă, în mănăstirea de către el zidită, icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi s-o numească "Sporitoarea grânelor": că tu, Preasfântă Fecioară, mântuieşti pe poporul tău de foamete, dăruieşti pământului rodnicie, trimiţi ploaie timpurie şi ploaie târzie asupra ţarinilor şi câmpurilor noastre, ocroteşti pe poporul tău de pagubă şi vătămarea aducătoare de moarte. Drept aceea, strigăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, Fecioară lauda creştinilor;

Bucură-te, că pe tine te fericesc toate neamurile;

Bucură-te, că tu blagosloveşti şi sporeşti grânele noastre;

Bucură-te, că tu ne izbăveşti de foamete;

Bucură-te, ceea ce ne hrăneşti cu pâinea vieţii;

Bucură-te, ceea ce ai hrănit cu lapte pe Hrănitorul lumii;

Bucură-te, Agonisirea rodului fără de moarte;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieţii noastre;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Dă-ne şi nouă, nevrednicilor, roua harului tău şi arătată fă milostivirea ta!

Condacul al 3-lea:
Cu putere de sus ne întăreşte, Stăpână Plină de har, în zilele de foamete şi pagubă, ca să nu pierim rău, lipsiţi de pocăinţă, în trândăvie şi deznădejde, ci întăreşte-ne şi ne învaţă să răbdăm şi să bine-plăcem lui Dumnezeu, ca să pricepem în nevoi şi în necazuri voia Lui cea sfântă, bună şi desăvârşită, necurmat lăudând pe Dumnezeu şi strigând Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Având dragoste mare către oameni, ce sunt răscumpăraţi cu Cinstitul Sânge al Fiului şi Dumnezeului tău, ai primit de la Dânsul, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, stăpânire a face rânduială în neamul omenesc şi a-l ocroti: că tu celor necăjiti eşti Grabnică Ajutătoare, cetăţilor şi satelor, ogoarelor şi ţarinilor şi lumii întregi Acoperitoare. Ţie, Milostivei şi de Dumnezeu iubitoarei noastre Maici, Ce rânduieşti şi îndrepţi către mântuire viaţa noastră pământească, îţi grăim cu smerită cugetare:

Bucură-te, Bună Maică a Fiului Celui Bun;

Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru mântuirea şi miluirea noastra, a păcătoşilor;

Bucură-te, pentru întreaga lume creştinească Mijlocitoare către Dumnezeu;

Bucură-te, a bunătăţilor de tot felul Preabună Dătătoare;

Bucură-te, a celor robiţi şi închişi în temniţe Hrănitoare;

Bucură-te, Sănătatea trupului meu şi Mântuirea sufletului meu;

Bucură-te, că rai al desfătării înfloreşti;

Bucură-te, că liman sufletelor găteşti;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine ! Dă-ne şi nouă, nevrednicilor, roua harului tău şi arătată fă milostivirea ta!

Condacul al 4-lea:
Când va veni asupra noastra fără veste vifor de, vânturi potrivnice, cu tunete şi fulgere, iar grindina şi apa multă se vor abate asupra pământului, atunci Preamilostivă Doamnă, grăbeşte de ajută nouă, celor lipsiţi de ajutor, apără-ne şi izbăveşte-ne de potopirea ploii, de care ne-am făcut vrednici pentru păcatele noastre şi să fie câmpurile şi ţarinile nevătămate de acestea şi să nu ne potopească viforul cel de apă: fiindcă pe tine păcătoşii te avem Ocrotitoare neruşinată nădejdea noastră la tine o punem şi preaslăvind puterea rugăciunilor tale Celui născut din tine Mântuitorului lumii, strigăm: Aliluia!

Icosul 4-lea:
Auzind şi văzând împreună-pătimirea Ta, Stăpână, faţă de oamenii necăjiti şi care pier, noi, păcătoşii, la Tine alergăm şi ne rugăm: o ! Preasfântă Fecioară, auzi-ne pe noi păcătoşii şi în ziua când soarele va usca pământul şi de uscăciune va fi secetă şi roadele pământului vor prinde a se veşteji, atunci, Stăpână, trimite a harului tău rouă asupra celor care se roagă cerând milă, veseleşte faţa pământului pentru săracii tăi, pentru prunci, pentru dobitoace şi pentru toţi cei ce aşteaptă să li se dea lor hrană la bună vreme şi din sfântă icoana ta "Sporitoarea grânelor" arată mila ta celor ce strigă ţie unele ca acestea:

Bucură-te, Neadormită Rugătoare către Hristos Dumnezeu, care îl pleci spre milă către noi;

Bucură-te, ceea ce abaţi de la capetele noastre pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcate;

Bucură-te, ceea ce de toate nenorocirile ne păzeşti cu acoperământul tău de Maică;

Bucură-te, ceea ce câmpurile şi ţarinile noastre le mântuieşti de arşiţa soarelui şi de secetă;

Bucură-te, Preamilostivă Ascultătoare a glasurilor rugăciunilor noastre celor dintru necazuri şi restrişti;

Bucură-te, ceea ce mântuieşti de foc casele noastre;

Bucură-te, Stăpânitoare, grabnica noastră Ajutătoare în zilele de grele încercări;

Bucură-te, din toate nevoile grabnică izbăvire;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Dă-ne şi nouă, nevrednicilor, roua harului tău şi arătată fă milostivirea ta!

Condacul al 5-lea:
Ca o stea de la Dumnezeu purcezătoare străluceşte neînserat icoana ta, o! Maică a lui Dumnezeu, celor care cer pâinea cea spre fiinţă, că păzeşti cu acoperământul milostivirii tale câmpurile şi ţarinile noastre şi bine le rânduieşti ca să aducă roadă, mişcând pe credincioşi să strige lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Văzându-te pe Tine Fiul tău stând lângă cruce dimpreună cu ucenicul cel iubit, a grăit ţie: "Femeie, iată fiul tău" şi ucenicului: "Iată Maica ta!", înfiind ţie pe toţi cei care cred într-însul; iar noi, copii ai tăi fiind, spre acoperământul tău nădăjduind, ţie, ca Maicii noastre, cutezăm a grăi:

Bucură-te, Înduplecarea Dreptului Judecător;

Bucură-te, Iertarea păcatelor noastre;

Bucură-te, Nădejdea noastră neîndoielnică;

Bucură-te, încredinţarea noastră cea neruşinată;

Bucură-te, Risipirea necazurilor noastre;

Bucură-te, Alinarea întristărilor noastre;

Bucură-te, ceea ce potoleşti văpaia pătimilor;

Bucură-te, Veselia tuturor neamurilor;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Dă-ne şi nouă, nevrednicilor, roua harului tău şi arătată fă milostivirea ta!

Condacul al 6-lea:
Propovăduieşte Biserica lui Hristos minunile tale, de Dumnezeu Născătoare, că de la răsărit până la apus lăudat este numele tău şi nu e ţară sau cetate unde să nu se fi săvârşit de tine vreo lucrare a Puterii lui Dumnezeu spre izbăvirea şi mântuirea, luminarea şi vindecarea poporului celui numit cu numele lui Hristos; şi mai ales obişnuieşti a face minuni prin sfintele tale icoane, revărsând din, ele undele milei şi îndurărilor omenirii necăjite şi care cere ajutor. Drept aceea, slavoslovindu-te pe tine, Fiului tău şi Dumnezeului nostru, strigăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Răsărit-ai zori din Adevăratul Soare, Fecioară, Dumnezeiască Pruncă, luminând sufletele tuturor celor munciţi de sufletească foamete, că a zis Domnul: "Nu numai cu pâine va trăi omul ci cu tot graiul care iese din gura lui Dumnezeu. Dar s-au întunecat ochii noştri şi s-au împietrit inimile noastre, cu ochii noştri nu vedem şi cu inimile noastre nu înţelegem judecăţile lui Dumnezeu. Chinuiţi de foametea sufletească, la tine alergăm, Fecioară Preacurată şi cerem să potoleşti cu Cuvântul Vieţii foametea sufletelor noastre, ale celor ce strigăm unele ca acestea:

Bucură-te, ceea ce ne ridici din sărăcia sufletească;

Bucură-te, ceea ce ne hrăneşti cu Cuvântul Vieţii;

Bucură-te, Preasfântă Trapeză, ce porţi Pâinea Vieţii;

Bucură-te, Năstrapă, Primitoare de mană;

Bucură-te, Pământ Bun, care ne-ai odrăslit Spicul Dumnezeiesc;

Bucură-te, Ţărână care răsari roadă multă de îndurări;

Bucură-te, Piatră care adapi pe cei însetaţi de viaţă;

Bucură-te, ceea ce ne dai îndoită milă;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Dă-ne şi nouă, nevrednicilor, roua harului Tău şi arătată fă milostivirea ta!

Condacul al 7-lea:
Celor ce voiesc a secera mântuire ca o ţarină dulce te-ai arătat, Stăpână, din care, mâncând, avem hrană veşnică şi nestricăcioasă. Iar noi, pământeşti fiind, te rugăm, Fecioară Preacurată: arată puterea Ta asupra secerişului ţarinilor şi câmpurilor noastre când va veni vremea lor şi toate grânele să prisosească spre mângâierea noastră, a celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Minunat te-ai preaslăvit, o! Maică a lui Dumnezeu, apărând poporul cel dreptslăvitor, că cei care se scoală împotriva lui Dumnezeu nu ştiu cât de puternică e rugăciunea Maicii Lui. Iar noi, bine ştiind atotputernica ta ocrotire, ajutorare şi binecuvântare, astfel strigăm cu umilinţa către tine:

Bucură-te, ceea ce încununezi cu roade binecuvântate pe lucrătorii pământului ce sunt curăţi cu mâinile şi inima;

Bucură-te, Ajutorare fără veste a celor ce se necăjesc în nevoi şi în osteneli;

Bucură-te, ceea ce creşti în chip nevăzut pe orfanii lipsiţi de mamă;

Bucură-te, Ajutătoarea tuturor neajutoraţilor;

Bucură-te, Hrănitoarea văduvelor şi orfanilor;

Bucură-te, ceea ce dai putere, hrană şi mângâiere bolnavilor şi slăbănogiţilor;

Bucură-te, Veşmântul de îndrăznire celor goi;

Bucură-te, Iertarea multor greşeli;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Dă-ne şi nouă, nevrednicilor, roua harului tău şi arătată fă milostivirea ta!

Condacul al 8-lea:
Precum ai împreună-lucrat oarecând la pogorârea pe pământ a Mântuitorului lumii, aşa şi acum, ca un soare strălucitor, răsari peste ţarina ce se pârguieşte, înaintemergând venirii Domnului cu Secerătorii, Căruia şi noi îi strigăm cu frică: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
Toată nădejdea noastră la tine o punem, Maică lui Dumnezeu, şi în necazurile noastre la sfânta ta icoană "Sporitoarea grânelor" cu osârdie alergăm şi aşteptând să primim de la tine harică mângâiere şi ajutorare în vremea restriştii şi sărăciei noastre, strigăm ţie:

Bucură-te, Preamare Vistierie a milostivirii;

Bucură-te, Hrană şi Mângâierea celor ce aleargă la tine;

Bucură-te, Pâine ce nu se termină a celor flămânzi;

Bucură-te, Grabnică Auzire a celor săraci;

Bucură-te, a celor ce pătimesc de foamete şi nevoi plăcuta Purtare de grijă;

Bucură-te, ceea ce ne atragi către Lumina Cea Neînserată;

Bucură-te, Cheia Împărăţiei lui Hristos;

Bucură-te, Nădejdea bunătăţilor celor veşnice;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Dă-ne şi nouă, nevrednicilor, roua harului tău şi arătată fă milostivirea ta!

Condacul al 9-lea:
Toţi oamenii se minunează de măreţia minunilor tale, Preasfântă Fecioară, revărsate de Tine din sfintele tale icoane, că tuturor le dăruieşti după cererea fiecăruia, bine orânduieşti casele noastre, trimiţi blagoslovenie lucrătorilor pământului şi dai oamenilor toata îndestularea. Drept aceea, strigăm Fiului tău: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
Ritorii cei mult grăitori pot cânta minunile tale, o! Maică a lui Dumnezeu Stăpână, că tuturor marginilor pământului le tinzi mână de ajutor şi trimiţi credincioşilor bună rodire a pământului, bună întocmire a văzduhului şi toată îmbelşugarea roadelor şi bunătăţilor pământului. Iar noi, întru smerenia noastră mărturisind marea ta ocrotire arătată asupra noastră, a păcătoşilor şi neîncetatul ajutor dat în nevoile noastre, strigăm:

Bucură-te, cea după cuviinţă lăudată de arhangheli şi îngeri;

Bucură-te, cea mărită de toate puterile cereşti;

Bucură-te, ceea ce eşti mai cinstita decât heruvimii;

Bucură-te, ceea ce eşti mai slăvită fără de asemănare decât serafimii;

Bucură-te, Stăpâna cerului şi a pământului;

Bucură-te, Născătoare Împăratului Celui Mare;

Bucură-te, Roaba Domnului cea credincioasă;

Bucură-te, cea fericită în cer şi pe pământ;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Dă-ne şi nouă, nevrednicilor, roua harului tău şi arătată fă milostivirea ta!

Condacul al 10-lea:
Liman mântuitor în necazuri şi nevoi eşti de Dumnezeu Născătoare. Drept aceea, cere de la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru milă pentru noi, păcătoşii, care cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Zid eşti celor ce laudă minunile Tale, de Dumnezeu Născătoare Fecioară şi tuturor celor ce cu credinţă aleargă şi se închină ţie şi icoanei tale numite "Sporitoarea grânelor" grăind:

Bucură-te, Nesecat Izvor al milelor şi îndurărilor;

Bucură-te, Arătarea dragostei lui Dumnezeu;

Bucură-te, Săvârşire de minuni slăvite;

Bucură-te, Odihnă Dulce a celor osteniţi şi împovăraţi;

Bucură-te, ceea ce miluieşti cu daruri bogate pe cei ce cu răbdare pătimesc;

Bucură-te, ceea ce mângâi cu bucurie duhovnicească pe cei ce poartă grijă de bisericile lui Dumnezeu;

Bucură-te, Nădejdea noastră cea neîndoielnică;

Bucură-te, Liman lin şi bun;

Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu Tine! Dă-ne şi nouă, nevrednicilor, roua harului Tău şi arătată fă milostivirea Ta!

Condacul al 11-lea:
Nu trece cu vederea cântarea noastră, Prea Sfântă Fecioară şi vistieria iubirii Tale n-o zăvorî de noi; tinde nouă mâna Ta cea darnică, ca proslăvind milele şi minunile Tale să cântăm lui Dumnezeu, Celui Întreit în Unime: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Cu razele cele strălucitoare ale minunilor Tale luminezi toată lumea creştinească şi ocroteşti poporul cel dreptslăvitor, răscumpărat cu sângele Fiului tău. Drept aceea, căzând la sfântă icoana ta, în care te vedem, o Maică a lui Dumnezeu, în văzduh deasupra câmpurilor şi ţarinilor noastre, blagoslovind snopii de grâne adunaţi, rugămu-te, Stăpână Atotmilostivă: miluieşte şi apără cu îndurare neamul omenesc cel osândit să mănânce pâine întru sudoarea feţei, să nască dureri şi întru întristări să crească pe copiii lor. Dăruieşte-ne sănătate şi tărie ca hrăniţi fiind de tine, să aştern din putere în putere şi să ne umplem toţi de bucurie şi mângâiere de la darnica dreaptă a iubirii tale, strigând ţie:

Bucură-te, Hrănitoare a pruncilor;

Bucură-te, ceea ce prin gurile pruncilor săvârşeşti lui Dumnezeu laudă;

Bucură-te, Rouă din cer pogorâtoare asupra celor ce sunt în arşiţa ostenelilor;

Bucură-te, ceea ce dăruieşti buna orânduială celor care o cer;

Bucură-te, ceea ce pregăteşti îmbelşugare celor care se roagă;

Bucură-te, ceea ce de multe ori dăruieşti înainte de a fi rugată;

Bucură-te, Mângâierea celor întristaţi;

Bucură-te, Veselia celor necăjiti;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Dă-ne şi nouă, nevrednicilor, roua harului tău şi arătată fă milostivirea ta!

Condacul al 12-lea:
Ajutor grabnic trimite-ne, o! Maică a lui Dumnezeu şi când va ieşi semănătorul să semene, să nu cadă seminţele lângă cale sau între mărăcini sau pe piatră, ci în pământ bun. Fă să răsară aşa fel ca pământul să odrăslească rod însutit şi noi toţi întru bucuria inimii să strigăm lui Dumnezeu cu guri mulţumitoare: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
Cântând minunile şi milele Tale, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Te lăudăm pe Tine toţi, că întru adevăr eşti Ajutătoarea, Acoperitoarea, Hrănitoarea şi Iconoama noastră, viaţa noastră spre mântuire bine orânduindu-o. Drept aceea, strigăm ţie:

Bucură-te, ceea ce ne dai bogăţie nestricăcioasă;

Bucură-te, Mâncare nestricăcioasă a celor ce flămânzesc de dreptate;

Bucură-te, Băutură nesecată a celor ce însetoşează de viaţă;

Bucură-te, că rai al desfătării înfloreşti;

Bucură-te, al credincioşilor Liman de mântuire;

Bucură-te, Acoperământul lumii, mai larg decât norii;

Bucură-te, Nădejdea celor fără de nădejde;

Bucură-te, Mântuirea celor deznădăjduiti;

Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Dă-ne şi nouă, nevrednicilor, roua harului tău şi arătată fă milostivirea ta!

Condacul al 13-lea:
O! Maică Prealaudată, Care ai născut Cuvântul Cel mai Sfânt decât toţi sfinţii! Primind prinosul nostru de acum, izbăveşte pe oamenii care la tine aleargă de toată nevoia, foametea sufletească şi trupească, de bolile cele aducătoare de moarte şi de tot răul şi scapă-i de muncile cele veşnice, ca împreuna cu cetele îngereşti neîncetat să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de 3 ori)

RUGĂCIUNE
O! Preasfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Preamilostivă Stăpână, Împărăteasa cerului şi a pământului, Binerânduitoarea a toată casa şi familia creştinească, Blagoslovenia celor ce se ostenesc, Bogăţia necheltuită a celor nevoiaşi, Hrănitoarea tuturor orfanilor şi văduvelor şi a tuturor oamenilor! Hrănitoarea noastră, ceea ce ai născut pe Hrănitorul lumii şi sporitoare a grânelor noastre, tu, Stăpână, trimiţi blagoslovenia ta de Maică cetăţilor şi satelor noastre, câmpurilor şi ţarinilor şi fiecărei case ce are nădejde către tine. Drept aceea cu evlavie şi cu inimă înfrântă te rugăm cu smerenie: fii nouă păcătoşilor şi nevrednicilor robilor tăi, Iconoamă înţeleaptă, bine orânduind viaţa noastră; iar toată obştea, toată casa şi familia păzeşte-o întru cucernicie şi dreaptă slăvire, întru unire de cuget, ascultare şi îndestulare. Pe săraci şi nevoiaşi hrăneşte-i, bătrâneţele sprijină-le, pe copii creşte-i şi pe toţi înţelepţeşte-i să strige fără încetare către Domnul: "Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Păzeşte, Maică Preacurată, pe poporul Tău de toată nevoia, boala, foametea, pierzarea, grindina, focul, de toată întâmplarea cea rea şi toată neorânduiala. Satului nostru, caselor şi familiilor şi oricărui suflet creştinesc şi întregii noastre ţări mijloceşte pace şi împarte milă, ca să Te slăvim pe Tine, Preamilostiva noastră Hrănitoare şi Îndestulătoare, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prohodul Adormirii Maicii Domnului

 

STAREA INTAI

1. In mormant Viata
Ai fost pus, Hristoase,

Si-a vietii Maica-acum intra in mormant
Si se muta la viata cea de sus.

2. Tu nascand Viata,
Pe a tot-Dumnezeu
Si viata, Prea Curata schimband-o
La viata cea de sus te-ai si mutat.

3. Te marim pe tine,
Maica prea curata,
Si-adormirea ta cinstim, praznuind-o
Cu solirea-ti pururea fiind paziti.

4. Fericimu-te toti,
O prea sfanta Maica,
Inchinandu-ne cinstitei tale mutari,
Cea de care ingerii s-au minunat.

5. Te marim pe tine,
Maica a lui Hristos,
Care far a de samanta ai zamislit
Si a a ta mutare toti o preamarim.

6.  Fericimu-te toti,
Maica a lui Hristos
Ceea ceai pricinuit pe noul Adam,
Si-adormirea-ti cu credinta o cinstim.

7. Te marim, Fecioara
Pururea cinstita
Si icoanei tale ne inchinam,
Ca la oglindirea sfantului tau chip.

8. Fericimu-te toti,
Maica a lui Hristos,
Ca pe rugatoarea pururea pentru noi
Si ca pe o solitoare pentru toti.

9. A fericitilor
Tai parinti straluciti,
Tu prea fericita fiica lor te-ai facut
Si pe toate neamurile ai intrecut.

10. Drept-maritori preoti
Si popor credincios
Cu smerenie cadem la sicriul tau
Prea curata Maica lui Emanuil.

11. Multimea de pustnici,
Cete de cuviosi
O, voi tineri si fecioare, cu cei batrani
Cantati adormirea prea Curatei Maici.

12. O voi domnitori mari,
Toti acum laudati
Stramutarea prea curatei Imparatese
Ce-a nascut pe Imparatul tuturor.

13. Cine dar va spune
Bucuria multa
Ce-a cuprins pe Maica Domnului Iisus
Cand i sa vestit mutarea Ei la cer.

14. Suind Prea Curata
Muntele Eleon
Si in mana de la inger floare luand
Catre Cel nascut din Ea se inchina.

15. A muntelui saduri.
Tie ti se-nchina,
Prea Curata, vazand ramura de finic
Ca la Maica Celui atotziditor.

16. Glasul Celui de sus
Fara veste-a grait
De mutarea ta iubitului ucenic,
In Efes fiind cu slujba lui Hristos.

17. "Mergi la Ghetsiinani
Iute si prea degrab,
Caci se muta Maica Domnului sus la cer,
Facand cea de pe pamant mutarea sa".

18. O minuni straine,
Mari si dumnezeiesti,
Cum de nori pe sus, Curata, s-adusera
La inmormantarea ta, apostolii!

19.  Venind de la margini
Ceata de ucenici
Minunat de nori purtatu-s-a prin vazduh,
Ca sa-ngroape trupul Maicii lui Hristos.

20. De la margini vine
Ceata de ucenici,
Ca sa-ngroape in mormant preasfantul sau trup,
Cea mutata negrait de pe pamant.

21. Dintre ale lumii
Margini pan-la margini,
Adunandu-se soborul apostolesc
Pe Cea fara de prihana preamaresc.

22. Coruri de la arhangheli
Si de la ingeri cete
Adunandu-se la sfanta mutarea ta,
Te maresc in canturi, spaimantandu-se.

23. Stapanul ca Fiu dand
Haruri Maicii Sale,
Din cerestile lacasuri sa pogorat,
Ca pe-al Maicii Sale Duh sa-l poarte sus.

24. La a ta curata,
Cinstit-adormire,
A venit intreg soborul cel ingeresc,
Iara ceata de apostoli te plangea.

25. Adevar minune
Straina-i a privi
Si-a vedea pe Dumnezeu ca un om primind
In maini sufletul prea sfintei Sale Maici.

26. Ceea ce suit-ai
La lacasuri ceresti
Nu lipsi, Stapana noastra, privind spre noi,
Spre cei ce cu drag cinstim mutarea ta.

27. Inaltand Fecioara
Mainile sale-n sus
Credinciosii toti se roaga a fi paziti
Prin mutarea Ei la Fiul sau iubit.

28. Mori acum si te duci
La viata de sus
Ci sa nu ne parasesti pe noi, robii tai,
Vesnic treaza Solitoare pentru toti.

29. Minune prea mare
Este a se vedea,
Cum ceea care Viata lumii nascu
Mortii cei firesti partasa sa facut.

30. Prunc fiind Iisus,
Fiul Celui de sus,
Se purta de prea curatele tale maini,
Iar acum El poarta-n maini sufletul tau.

31. Ucenice Petre
Si ceilalti ucenici
Bun ramas de petrecanie cuvantand
A canta incepeti Maicii Domnului.

32.  Fericimu-te toti,
Maica prea curata,
Si mutarea-ti praznuind, cu toti te cinstim,
Caci te-ai dus de pe pamant la cei de sus.

33. Mutatu-te-ai de jos
La viata se sus,
Dara ostile de ingeri s-au inspaimantat,
Cand al tau duh Tatalui ceresc ai dat.

34. Dusmanii tai cei rai,
Si prea inselatori
Vrand sa-ti arda trupul ca niste pagani
S-au orbit de dreapta Celui Prea Inalt.

35. Sabie grozava
Cu taierea sclipi
Impotriva celui singur semet pornit
Spre curata Maica a lui Dumnezeu.

36. Nemernicul vrajmas,
Patul
vrand a-ti surpa,
Nevazut a patimit taierea de maini
Ticaloase ce de pat s-au fost atins.

37. A cerestilor osti,
Dulci cantari si frumos
Potrivite s-auzeau de toti ce erau
Privind adormirea Maicii Domnului.

38. Ceea ce nascut-ai Pe Hristos Viata,
Spune dara cum de moarte te-mpartasisi?
O cunoaste numai Cel nascut al tau.

39. Prea curata Maica
Prea cinstita Sfanta,
Dupa stralucit-acum adormirea ta,
Apara pe cei ce cred intru Hristos.

40. P e cei ce mutarea-ti
Credincios praznuiesc,
Tu-i acopera si-i apara de nevoi,
Prea curata totdeauna ramanand.

41.  Din grele primejdii
Si de limbi viclene
Scapi pe cei ce canta-acum adormirea ta,
Prea cinstita Solitoare-a tuturor.

42. Catre Domnul te am
Solitoare si-ajutor,
Prea curata Nascatoare de Dumnezeu,
Ca Tu din primejdii sa ma mantuiesti.

43. Inainte iti stam,
Maica lui Dumnezeu,
Pomenirea ta din inima
laudand,
Cantari sfinte cu buzele versuim.

44. Insufletite Cer
Ce-ncapusi pe Domnul,
La cereasca locuinta te-ai ridicat
Si pe lumea cea de sus ai luminat.

45. Cei ce cu dorinta
Savarsim, prea sfanta
Maica si Fecioara, astazi mutarea ta,
Mantuiti sa fim de patimi ne rugam.

46. Proorocul David,
Strunindu-si lauta,
Te mareste Prea Curata, cantandu-te
Si-adormirea ta cu drag vestind-o.

47. Credincioase cete
Canta chivotului
Impletite versuiri de ceresti cantari
Celei duse la odihna cea de sus.

48. Tie ce nascut-ai
Pe Hristos Viata
Cu credinta iti cantam si te prea cinstim
Si mutarea ta, Fecioara o marim.

49. Multime de oameni
Lauda pe Prunca,
Marind, Prea Curata, si adormirea ta
Cea cantata de soborul ingeresc.

50. A toti credinciosii
Din nevoi scapare,
Miluieste, Nascatoare de Dumnezeu,
Pe cati canta astazi adormirea ta.

51. Proorocii candva,
Prea Curata, vestind
Adormirea ta, Fecioara, o au vazut
Si multimi de ingeri o au laudat.

52. Intr-a mortii umbra
Se ingroapa acum
Ceea ce nascu Viata, mutandu-se
De la voi la Tronul cel vesnic de sus.

53. Certati cu Dumnezeu
Fiind, ne-am impacat
Intru tine, Nascatoare de Dumnezeu,
Deci Fecioara adormirea ta marim.

54. Prea lumii, Stapana,
Prea curata privind,
Stralucit ca sa se-ncuie-n mormant acum,
O, tu sat Ghetsimani, te bucura!

55. Mult dumnezeiescul
David s-a bucurat
Psalmi cantand scularii tale celei din morti,
O, Tu al lui Dumnezeu sicriu sfintit.

56. Savarsim toti astazi
Ducerea de la noi
A Maicii Cuvantului, curatindu-ne
Mintea, inima, trupul si sufletul.

57. A Domnului Maica,
Pe cei drept-maritori
Care cinste dau mutarii tale, fa-i tari
Impotriva luptatorilor vrajmasi.

58. Dar cum mori, Fecioara,
Care Viata ai dat,
Ca si oamenii firesti supuindu-te
Si cum rabda Cel nascut far-de pacat?

59. Stangandu-va margini,
Veniti sa fericim
Cea de-aci dumnezeiasca petrecere
Catre cer a Maicii Domnului acum.

60. Din curate-ti sangiuiri
Luand trup Iisus,
Pe flamanzi i-a saturat prea indestulat
Si afara pe bogati i-a scos deserti.

61. De a ta mutare
Salta firea acum,
Veselindu-se cu ingerii, oamenii,
ingroparea ta de obste savarsind.

62. Ceea ce trup de lut
Lui Hristos daruisi,
Zamislindu-l, Nascatoare de Dumnezeu,
Rugaciunile noastre sa nu la treci.

63. La puteri mai-nalte,
Cerestile Puteri
Au strigat zicand, acum pregatiti-va,
Ca pe Maica Domnului sa o primiti.

64. Preoti si norodul
Si toti cei credinciosi,
Cu smerenie te roaga, ca sa primesti,
O, Stapana, rugaciunile lor azi.

65. Una Prea Curata,
Tie toti ne rugam,
Ca prin blanzii si milosii tai ochi frumosi
Sa privesti spre noi Smeritii pururea.

66. Nascand Tu, Curata,
Pe Hristos Ziditor,
Din nevoi sa mantuiasca, roaga-te Lui,
Pe cei ce cu drag cinstesc mutarea ta.

67. Solitoarea lumii,
Scutul crestinilor,
Pe cei cati scapa la tine acopera-i,
De ispite si nevoi pazind pe toti.

68. Nadejdea toti avand
La tine, Prea Sfanta,
Nenuntita, Nascatoare de Dumnezeu,
In nadejdea ta noi nu ne poticnim.

69. Strigam toti cinstitul
Glas al lui Gavriil,
Bucuria tuturor credinciosilor:
Bucurie fie-ti, Maica Domnului.

70. De orice ispite
Si de multe nevoi
Ceea ce pe Dumnezeu, Prea Sfant-ai nascut,
Si pe robii tai acum sai izbavesti.

71. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Pe care tea inchipuit stalpul cel de foc
Si pe noul Israil povatuiesti.

72. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu, Pe care Moisi de mult te-a vazut in rug
Ce nears ardea in muntele Sinai.

73. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Scara-nalta insuflata, ce oarecand
S-a vazut de catre dreptul Iacov.

74. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,
Cea pe care Ghedeon te-a inchipuit
Lana uda ce pamantul rourezi.

75. Te marim, Lumina
Cea in trei straluciri
Pe Parintele, pe Fiul si Duhul Sfant,
Pe Treimea cea atotputernica.

76.  Fericimu-te toti
Credinciosii tai fii,
Caci purtasi pe Dumnezeu cel neincaput
Ce in tine-a incapea a primit.

77. Te marim pe tine,
Preacurata Maica,
Si prea sfanta adormirea ta o cinstim,
Si mutarea ta de pe pamant la cer.

78. In mormant viata
Ai fost pus, Hristoase,
Si-a vietii Maica-acum intra in mormant
Si se muta la viata cea de sus.
Ectenia mica si Vosglas:
Ca s-a binecuvantat numele
Tau...

STAREA A DOUA

1. Cade-se acum,
Ca sa te marim, Fecioara Maica
Mai cinstita fiind si mai marita mult
Decat toate cetele cele de sus.

2. Cade-se acum
Sa te fericim, Fecioara Maica,
Fericita totdeauna adevarat,
Mai marita decat cei ce au ochi multi.

3. A te ferici
Se cuvine, pururea Fecioara,
Ca nascand pe Facatorul tau te-ai facut
Decat cerurile cu mult mai presus.

4. Ca sa te marim
Se cuvine, Nascatoare, Doamna
Ca prin ale tale rugi sa ne-acoperim
Pentru adormirea ta cea sfant-acum.

5.  Toti cei credinciosi
Ai curatei Maice si Fecioare
Adormirea-ti cantand, zicem: bucurate,
Solitoarea noastra calda-a tuturor;

6. Primeste-acum
De petrecere cantari, Fecioara,
Maica a tot Imparatului Dumnezeu
Si trimite pace credinciosilor.

7. Monahi multi si sfinti
Si-ale cuviosilor soboare,
Cum si cetele barbatilor credinciosi,
Din evlavie cu totii te maresc.

8. Cete tineresti,
Cu fecioarele drept credincioase,
De petrecere cantare strigati acum,
Pentru Maica sfant-a lui Emanuil.

9. Trupul pamantesc
Vazand ceata uceniceasca,
Al tau Maica Ziditorului tuturor,
Cu sfiala tronul tau ti l-au purtat.

10. Credinciosii toti
Fericim pe cea acum mutata
Catre ceruri, Nascatoarea de Dumnezeu,
Ca pe dansa
solitoare s-o avem.

11. Noul Israel,
Acum dupa sfanta datorie.
Cu cantari dumnezeiesti prea mareste-n cor
A Fecioarei ducere la cei de sus.

12. Pe cei ce-ti cantam
Cu credinta prea curata Maica
Ce-ai nascut pe Imparatul cerurilor,
Binecuvinteaza-ne pe noi de sus.

13. Pre curate maini
Tinzand catre Dumnezeu, Fecioara,
Ca o buna miluieste si-acopera
Pe toti care-si pun nadejdea-n mila ta.

14. Priveghelnica
Rugaciune, curata Fecioara,
Primeste acum cu mila si cererea
Celor ce cinstim cu drag mutarea ta.

15. Pomeneste-ne,
Maica si Fecioara prea curata,
Prin a ta mutare sfanta, rugamu-te
Si a noastre greseli nu le socoti.

16. Din multe nevoi,
Intamplari, necazuri izbaveste
Pe acei care in tine nadajduiesc
Si cinstire adormirii tale dau.

17. Ucenicii toti
La sicriul tau sosind in graba,
Prin vazduh fiind purtati de pe unde-au fost,
In genunchi, Fecioara, ti s-au inchinat.

18. Toti au povestit
Celei sfinte si neprihanite,
Cum au fost rapiti de nori din locurile
Unde stau si predicau noroadelor.

19. Fara de barbat
Ci nascut, Fecioara prea curata
Dar si moarta tu fiind, nu ai putrezit
Si-ndoita inchinare ai primit.

20. Cel de Dumnezeu
Primitor trup ceata de apostoli
Il ingroapa-acum strigand cu-ale tale rugi,
Mostenirea ta, Stapana, apara.

21. Toti Arhanghelii,
Stapanii, Domnii si Puteri toate,
Limbi, popoare, neamuri ale pamantului
Adormirea Pre Curatei laudati

22.  Vas ales fiind,
Pavel a cantat pe Prea Curata,
De petrecere cantare a glasuit
Pentru ceea ce e mai presus de cer.

23. Sfarama Moisi
Manios a Sinaiului table,
Iar Stapanul pe aceea ce L-a nascut
O pazeste-n ceruri vie pururea.

24. De maini fu lipsit
In chip nevazut semetul vrajmas
Care-n fata ucenicilor a incercat
Sicriul tau sa rastoarne, o Maica!

25. Versuia cu glas
Multimea de ostire cereasca,
De la margini pe pamant tainic alergand
La-ngroparea Maicii lui Emanuil...

26. Cu dumnezeiesti,
Cuvioase cantari impletite,
Ingroparea Nascatoarei de Dumnezeu
Veniti ca si noi acum sa laudam.

27. La mutarea ta,
Maica si Fecioara prea curata,
Ti-au cantat cu duiosie ingerii toti,
Si multime mare de popor crestin.

28. Tu dintre femei
Intrecut-ai hotarele firii,
Caci tu singura avusi adormirea ta,
Mai marita decat orice muritor.

29. Preoti si popor
Adormirea-ti canta laudand-o
Dezlegarea datoriilor ne rugam
Da-ne Maica Domnului la toti acum.

30. Pe cei ce-au gresit,
Maica si Fecioara, prea curata,
Sfanta Prunca, miluieste-i, ca maneca
La locasul tau cel ce-i dumnezeiesc.

31. Lanturile rup
Ale tale rugi, curata Prunca,
Si din toata munca scapi pe cei ce cinstesc
Cu credinta sfanta adormirea ta.

32. Striga, o David,
Nascatoarei de Dumnezeu, lira
Rasunandu-ti: auzi fiica mutarea ta
Catre ceruri sus de jos de pe pamant.

33. Minunat a fost
A privi de jos spre cer cum pleaca
Cerul cel insufletit, Dumnzeule!
Minunate-s, Doamne, lucrurile Tale.

34.  Cete ingeresti
Al tau pat cu buna cuviinta,
Maica si Fecioara, ti l-au acoperit
In vremea cand Tu, Curat-ai adormit.

35. Danturi netrupesti
Cu dumnezeiasca cuviinta
Cant-acum, Curata, Cerul insufletit,
Spre cerestile odihne Tu mergand.

36. Catre cer de jos
Al lui Aaron toiag se muta,
Care pe Hristos nespus L-a fost odraslit
Si rodeste pomul vietii vesnice.

37. Pe cea de demult
Scara-nalta de Iacov vazuta,
Cea pe care o intari Iisus cu trup,
S-a mutat acum de pe pamant la cer.

38. Patul tainuit,
Ne-ntinata Maica si Fecioara,
La prea sfinte locuinte se suie acum
Nelipsit a locui cu Fiul Sau.

39. Cartea curata,
In care cu trup s-a scris Cuvantul,
Se inchide si se muta, puindu-se
Intru ale Fiului curate maini.

40. Daruri datii-ti-a
Peste fire, Fiul tau, Fecioara,
Nelipsit prea sfanta prunca pazindu-te
Si suindu-te la viata vesnica.

41. Cu adevarat
Ca pe o aleasa smirna sfanta
Te salasluieste-n sfanta prea sfintelor
Cel Atoateziditor si Fiul Tau.

42. Viata a rasarit
Dintru tine, prea sfanta Fecioara,
In ce chip dar trupul cel neintinat
Se facu acum mortii impartasit?

43. Casa te-ai vazut,
Prea curata Fecioara, vietii,
Deci murind indata te-ai si invrednicit
Totdeauna cu Hristos a vietui.

44. Instrunind acum
Buze prea curate-n loc de coarde,
Maicii atotfacatorului Dumnezeu
Imnuri de petrecere sa intocmim.

45. Inaltarea-n cer
A curatei Maicii Tale, Doamne,
A unit acum pe oameni cu ingerii,
Tie laudari de obste aducand.

46. Pamantesti numiri,
Domnitori ce judecati noroade,
Tineri, tinere, cantare toti sa-naltam
Maicii imparatului Hristos din cer.

47. Pomenirea ta
Cea cinstita, prea curata Maica,
Laudandu-ti o maresc toti cei ce traiesc
Si faptura toata cu smerenie.

48. Prunca odraslind
Dintru a lui Iesei tulpina,
Omeneste Maica lui Dumnezeu murisi
Si-mpreuna cu Fiul tau vietuiesti.

49. Pamantenilor,
Saltati si va minunati acuma,
Ca Muntele cel prea sfant si dumnezeiesc
Desfatare a aflat la Fiul sau.

50. Aratatu-s-a,
Prea Curata, moartea ta pod vesel,
Pe care-ai trecut la ceruri de pe pamant
Si la Fiul tau odihna ai aflat.

51. Usile ceresti
Se deschisera tie, Prea Sfanta,
Si Puterile ceresti mult te-au laudat
Si pe-al tau trup Fiul l-a primit in cer.

52. Norii luminati
Au adus multimea de apostoli
De la marginea pamantului, cuvios
Pe curata Maica Fiului s-o dea.

53. Prea sfant trupul tau,
Ucenicii plangandu-l, Curata,
Fu stropit cu lacrimi alaturand cantari
De petrecerea cea de aici la cer.

54. Margini pamantesti
Glasuiescu-ti Maica si Fecioara,
Ca nascand pe Fiul tau cel dumnezeiesc,
Amagirea idolilor ai sfarsit.

55. Lauda strigand
Toata sfanta adunare mare
Pe aceea ce nascut-a pe Dumnezeu:
Paza fii la toti prin ale tale rugi.

56. Duhul tau luand
Chiar Cuvantul ce din tine, Prunca;
Ce nascuse fara ispita de barbat,
Ca un Fiu in slava l-a salasluit.

57. Pe Stapanul lor
Ingerestile Puteri vazandu-L
Duhul Maicii sale singur in maini luand,
Spaimantatu-s-au si mult s-au bucurat.

58. Firea cea de om
intreci de Dumnezeu Nascatoare,
Caci Fecioara ai ramas dupa nastere
Si murind te duci la Fiul tau prea sfant.

59. Cete ingeresti,
Oameni si faptura toata,
Laude ti-aduc, o Maica, toti la un loc,
Ca Tu mai presus de orice fire esti.

60. Straja tare fii
Celor ce te lauda, Curata,
Impotriva bantuielilor dusmanesti
A vazutilor si nevazutilor vrajmasi.

61. Intru rugaciuni
Pe Fecioara, Maica ta, primeste-o
Ca pe o calda Solitoare pentru noi toti,
Iar pe noi, ca un bun, mantuieste-ne.

62. Pe Cel ne-nceput
Impreuna cu Fiul marescu-L
Si pe Duhul, in trei fete un Dumnezeu,
Cel ce este Ziditorul tuturor.

63. Lucru minunat
Esti cu totul fara de prihana,
Caci mormantu-ti tuturor credinciosilor
Se arata rai prea intelegator.

Amandoua stranile impreuna:

Cuvine-se dar, sa marim preacurata Fecioara, decat Heruvimii mai cinstita fiind, si slavita decat Serafimii mult,

Ectenia mica si Vosglas:

Ca sfant esti Dumnezeul nostru, Cel ce odihnesti....

STAREA A TREIA

1. Neamurile toate
Lauda-ngroparii
Tale Fecioara, canta.

2. Neamurile toate
Te fericesc Doamna,
Ca esti lui Hristos Maica.

3. Neamurile toate
Te fericesc, Maica
Cu daruri daruita.

4. Limbile pe tine
Te fericesc sfanta,
A lui Dumnezeu Maica.

5. Ceata de apostoli
Alergati cu ravna
La ingroparea Maicii.

6. Ceata de apostoli
A venit din margini
Sa-ngroape Fecioara.

7. Fricos te-mpresoara
Cetele de ingeri
La prea slavita-ti moarte.

8. Cu sobor de ingeri
Se pogoara Fiul
Sa ia al Maicii lui duh.

9. Desi mori Fecioara
Dar te-nalti la ceruri,
La prea iubitul tau Fiu.

10. Preoti laudati toti
Pe a Domnului Maica
Ce in cer se stramuta.

11. Lauda din ceruri,
Sa se glasuiasca
La adormirea Maicii.

12.  Satul Ghetsimani
Slaveste mormantul
De-a pururea Fecioarei.

13. La ceresti lacasuri
Acum mergand Maica
Pe cei ce-ti canta scapa-i.

14. Cetele slavite
Trecand pe Fecioara
La cer au proslavit-o.

15. Prea curata Maica,
Fericimu-te cu
Ai tai prea sfinti nascatori.

16. Tu nascand viata,
Prea Curata, cum mori
Biruind legea firii?

17. O minuni straine,
Ziditorul cum ia
Al Maicii sale suflet!

18. S-alergam indata
La groapa Prea Sfintei
Si dobandi-vom mila.

19. Bucurase totul
De a ta prea sfanta
Si cereasca mutare.

20. Cerul si pamantul
Cantec de mutare
Glasuiesc Prea Curatei.

21. Lumii mantuire,
Stapana, arata
Intru a ta mutare.

22. De finic mladite.
Ca lui Hristos, Maica
Tie acum aduc.

23.  Din a lumii margini,
Cei trimisi la tine
Se adunara, Maica.

24.  Catre a Sa Maica,
Astazi de la ceruri
S-a pogorat Stapanul.

25. Astazi lumea toata,
S-a sfintit cu totul
Prin sfanta-ti adormire.

26. Astazi dar Fecioara
Si Maica Vietii,
Sus, catre ceruri sa dus.

27. Ma spaimant, Fecioara,
Petru striga tie
Cand stai intinsa moarta.

28. Ma spaimant; Fecioara,
Vazandu-te-ntinsa
Pe pat, stigat-a Pavel.

29. La ceresti lacasuri,
Te-ai mutat cu totul
De jos, Fecioara Maica.

30. Frica ia multimea,
De cinstita-ti moarte
Trupeasca Prea Curata.

31. Cete credincioase,
Marescu-ti, Fecioara,
Slavita-ti adormire.

32.  Vie esti si-n moarte,
Fara de samanta
Nascand Viata lumii.

33. Soarele cel mare
Te-a luat la Sine,
Norule cel usurel.

34. Din partile departate,
Corul de apostoli
S-a strans sa cante tie.

35. Cetele de ingeri,
Coruri de apostoli,
Marescu-te, Fecioara.

36. Pe cei care canta
Si vegheaza Doamna,
La tronul tau pazeste-i.

37. Limbi, noroade, neamuri,
Ingropati cu frica
Pe Solitoarea voastra.

38. Ingerii te canta,
Maica si Fecioara,
Intru a ta mutare.

39. Se intaratara,
In zadar Iudeii
Asupra ta, Fecioara.

40. Ganduri pangarite,
Cugetat-au, Doamna
Asupra trupului tau.

41. Prea Sfanta Fecioara,
A Domnului Maica,
Pe cantareti mangaie.

42. Sfanta prunca, Maica
Roaga pe al tau Fiu
Pentru toti careti canta.

43. Robitor ce canta,
Cere mantuire
De la Hristos Cuvantul.

44.  Din toata nevoia
Scapa, Prea Curata,
Pe ai tai dreptcinstitori.

45. Din toata ispita,
Scapa, Prea Curata,
Pe ai tai dreptmaritori.

46. Da-ne mantuire,
Celor ce cu lacrimi
Icoana ta o cinstim.

47. O Treime sfanta,
Tatal, Fiul si Duh Sfant
Mantuieste-ne pe noi.

48. Candela luminii
Prea curata Prunca,
Nu ne lasa uitarii.

Amandoua stranele impreuna:

Neamurile toate, lauda'ngroparii, ti-aduc Fecioara Sfanta.

Si indata cantam urmatoarele Binecuvantari.

1) Binecuvantata esti Curata, apara, pazeste si acopera pre cei ce te lauda cantandu-ti

Soborul ingeresc s-a spaimantat vazandu-te intre cei morti socotita fiind, si sufletul tau lui Dumnezeu daruindu-l; iar a treia zi cu trupul la ceruri te-ai inaltat, Stapana, Mireasa lui Dumnezeu.

2) Binecuvantata esti Fecioara, Chivot prea sfant, nadejdea celor care-ti canta tie.

Pentru ce la groapa Maicii lui Dumnezeu, impreuna tainic stati si lacrimati? Catre Apostoli din inaltime ingerii au strigat: Iata vedeti semnele de ingropare, caci Fecioara din mormant acum s-a ridicat.

3) Binecuvantata esti Fecioara, Toiagul cel odraslit si slava a celor ce-ti canta tie.

Piatra mormantului, tau Doamna, fiind ridicata de ingeri, a gonit mahnirea lui Toma ucenicul cel credincios, care dupa trei zile de la adormirea ta a venit, ca sa slaveasca si sa adevereasca sfanta mutarea ta la cer.

4) Binecuvantata esti Fecioara, Muntele cel umbrit si cinstea celor care-ti canta tie

Miruri izvorand din mormantul tau, Fecioara tuturor s-a facut izvor tamaduitor caci tu Curata te-ai aratat credinciosilor, sicriu nesecat de miruri, care daruieste tuturor tamaduiri.

5) Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Inchinamu-ne cu credinta Sfintei Treimi, cu ingerii strigand impreuna: Fire mai pre sus stapanitoare apara pe cei binecredinciosi din nevoi, care-ti canta si te lauda neincetat: Sfant, Sfant, Sfant, esti Doamne

„Iadul este lipsa dragostei lui Dumnezeu”

 

Sfântul Isaac spune: „Raiul este dragostea lui Dumnezeu, în care se află dulceaţa tuturor binecuvântărilor”. „Iadul este lipsa dragostei, iar cei aflaţi în chinuri sunt loviţi de biciul dragostei”. Atunci când un om dobândeşte desăvârşit dragostea de Dumnezeu, el dobândeşte desăvârşirea. Prin urmare, Sfântul Isaac recomandă: „Mai întâi câştigă dragostea, care este adevărata formă de contemplaţie umană a Sfintei Treimi”. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 58)

Învierea Domnului. Credințe și obiceiuri românești

 

Pentru creștini, praznicul Învierii Domnului este cea mai mare sărbătoare. Prin jertfa sa pe cruce, Iisus Hristos „omoară moartea”, izbăvește omul de păcatul adamic, redându-i veșnicia vieții.

Țăranul român ținea sărbătorile în primul rând prin nelucrare, respectând porunca a patra din Decalog: „Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește”.

În Joia Mare, Joimărița, o ființă teribilă, merge prin sat și le pedepsește pe gospodinele care nu au terminat de tors cânepa, lovindu-le peste degete și arzându-le.

Femeile împărțeau pomeni în Joia Mare: oale noi cu apă tămâiată, mâncare, colaci, flori și lumânări.

Tot în Joia mare se vopsesc ouăle. Acestea sunt de două feluri: merișoare- ouăle roșii și împistrite- numite și încondeiate, muncite, chinuite, scrise.

Obiceiul vopsitului ouălor se reflectă într-o serie de legende autohtone.

Potrivit uneia dintre ele, prigonitorii Domnului nostru Iisus Hristos, vrând să îi facă rău Maicii Sale, aruncă după ea cu pietre, pietre care se prefac în zbor în ouă roșii.

Pentru că primul ou pe care îl vopsea sau îl încondeia gospodina era „de încercare” se chema cearcă. Ouăle de Paști erau vopsite în vechime în roșu, galben, verde, albastru, negru și aveau desenate pe ele câteva motive, dintre care cele mai cunoscute sunt: crucea românească, crucea Paștelui, vârtelnița, suveica, grebla, furca, roata carului, hârlețul, floarea Paștelui, brăduțul, grâul câmpului, calea rătăcită, peștele, fluturul, frunza nucului, frunza bradului, ghiocelul, măgheranul, trandafirașul, păianjenul, laba gâștei, berbecele, urechile iepurelui, creasta cocoșului, laba cârtiței, porumbașul, albina, berbecele, cornul berbecelui, coarnele cerbului, inelul ciobanului, fluierul ciobanului, fierul plugului, steaua, cârja, cercelul doamnei.

În trecut ouăle erau vopsite în negru în special în amintirea celor morți. Negrul exprima, în mentalitatea noastră tradițională, pătimirea Domnului.

Tot în vechime ciocnitul ouălor - acest ritual ludic autohton - se făcea după câteva reguli nescrise, dar adânc înrădăcinate în tradiția noastră populară. Se ciocnea „capul” cu „capul” și „dosul” cu „dosul”. În prima zi a Sfintelor Paști se ciocnea doar „cap” cu „cap”. Persoana mai puțin importantă din punct de vedere social sau de o vârstă mai mică ținea oul, iar cealaltă „dădea cioc”, spunând: „Hristos a înviat!”. Prima îi răspundea: „Adevărat a înviat!” Ca și astăzi, în trecut exista obiceiul de a ciocni ouă „pe luate”.

Străbunii noștri credeau că pe diavol îl deranjează atât scrisul (încondeiatul) ouălor cât și obiceiul colindatului în sat. De aceea întreabă tot timpul dacă românii mai respectă aceste tradiții.

O legendă românească spune că în momentul Învierii Domnului, toți copiii din lume s-au trezit cu un ou roșu în mânuțe.

În Vinerea Mare țăranul român ținea post negru, crezând, printre altele, că postul negru vindecă durerile de cap, dar și alte beteșuguri. În această zi nu se lucra: nu se țesea, nu se torcea, nu se spăla, nu se muncea la câmp. Singurul lucru pe care îl puteau face gospodinele era să frământe și să coacă pasca.

Țărăncile făceau pasca rotundă pentru că credeau că scutecele în care a fost înfășat Domnul nostru Iisus Hristos au avut formă rotundă. Sau o făceau în patru colțuri, având ca model piatra Sa de mormânt. La mijlocul copturii se făcea o cruce. Înainte de a băga pasca în cuptor, gospodinele făceau semnul crucii cu lopata pe cei patru pereți ai cuptorului și rosteau următoarea rugăciune: „Cruce-n casă,/ Cruce-n piatră,/ Cruce în tus-patru/ Cornuri de casă/ Dumnezeu cu noi la masă,/ Maica Precista la fereastră”. Cojile de la ouăle folosite la pască erau aruncate pe o apă curgătoare.

În noaptea de sâmbătă spre duminică, după miezul nopții, toți creștinii merg la biserică așteptând marea bucurie a Învierii Domnului. Țăranul român se pregătea pentru acest moment unic, primenindu-se: se spăla pe față cu apă în care punea busuioc, o monedă de argint și un ou roșu. Apoi se îmbrăca în straie noi. Se și spunea în popor: „ Paștele falnice/ Cu cămașă nouă/ Cu găoci de ouă”.

În noaptea Învierii, vă spuneam, lua pasca, dar și alte alimente- dacă avea- pe care le îndesa într-o desagă spre a fi sfințite la biserică: brânză, ouă, unt, sare, cârnați, piper, usturoi, făină. După încheierea Sfintei Liturghii, dimineața se întorcea acasă cu lumânarea aprinsă și o stingea de grindă. După ce mânca sfânta anafură, pasca, ouăle și celelalte bucate sfințite la biserică, împreună cu toți casnicii săi, așeza masa înfruptându-se din toate cele pregătite din timp și prelungind, astfel, bucuria de care se împărtășise la sfânta biserică. Pe masa sărbătorii de Paști un loc aparte îl ocupă mielul, care este considerat de etnologi, aliment ritual, dar și un simbol hristic.

Îndatoririle noastre în Săptămâna Mare

 

„Ziua aceasta aduce luminat începutul Patimilor Domnului; veniţi dar, iubitorilor de prăznuire, să-L întâmpinăm cu cântări” (Sedealnă din Sfânta și Marea Luni).

Am ajuns, iubiții mei, la Patimile mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos, la Săptămâna Mare. Săptămâna aceasta se numește Mare deoarece în decursul celor 168 de ore ale ei, începând de astăzi și până în noaptea Învierii, se cinstesc evenimente mari, unice și de o importanță istorică pentru toată lumea, care au cutremurat cele pământești și cele cerești și cele dedesubt. De aceea se numește Mare această Săptămână și tot pentru aceasta ea nu trebuie să treacă ca și celelalte.

Și se pune întrebarea: Care sunt îndatoririle unui creștin în Săptămâna Mare? Nu mă adresez necredincioșilor, ateilor sau ereticilor, ci mă adresez credincioșilor care vor să sărbătorească corect. Așadar care sunt îndatoririle pe care le avem în această Săptămână?

Întâia îndatorire, frații mei, este să mulțumim din toată inima Domnului nostru Iisus Hristos. Desigur, toată viața noastră trebuie să fie un „mulțumesc”, un „Slavă Ție, Dumnezeule” pentru binefacerile Sale cele mici și cele mari, cele arătate și cele nearătate, pentru toate bunătățile, materiale și duhovnicești, pe care ni le dăruiește Harul Său. Să mulțumim pentru soare, aer, apă, flori și pentru toată făptura. Să-I mulțumim încă și pentru părinții și frații noștri, pentru femeie și copii, pentru timp și anotimpuri, pentru orice este binecuvântat și necesar.

Omul nerecunoscător este mai rău decât animalul. Dacă ai un câine și-i arunci o bucățică de pâine, el mișcă din coadă și-ți spune mulțumesc. Așadar, omul cu atât mai mult trebuie să-I fie recunoscător lui Dumnezeu. Să-I mulțumim pentru toate, însă cel mai mult pentru Jertfa Fiului Său, pentru cinstitele Sale Patimi. Trebuie să-I mai mulțumim pentru ceva. Pentru îndelunga Sa răbdare față de nenumăratele noastre fărădelegi și blasfemii, pentru care ar fi trebuit să se deschidă pământul și să ne înghită, iar marea să se umfle și să ne înece. Dar cu toate acestea ne rabdă. De aceea în Sfânta și Marea Vineri Biserica spune: „Slavă îndelung-răbdării Tale, Doamne, slavă Ție”.

Așadar, prima îndatorire a noastră este să-I mulțumim lui Dumnezeu.

A doua îndatorire este să mergem la sfintele Slujbe. Slujbele Săptămânii Mari nu sunt ca și celelalte, ci diferă foarte mult. Cântările ei, care sunt mai dulci decât mierea, aceste poezii insuflate de Dumnezeu, cum ar fi de pildă, Prohodul Domnului, nu există în nicio religie din lume. Numai aceste tropare, pe care nu le au nici papistașii, nici protestanții și nimeni altul, sunt suficiente să dovedească că Biserica noastră nu este de pe pământ, ci este din Cer, este insuflată de Dumnezeu. Cine le-a alcătuit? În ce școală sau universitate s-au scris? Ele au fost alcătuite în peșteri de către Sfinții pustnici, a căror lacrimă cădea pe pământ și-l făcea să scoată flori. Și nu le-au scris cu mintea și cu cunoștințele pe care le aveau, ci ele sunt sângele inimii lor, simțământ sănătos, trăire sfântă, adevărată, pe care numai cei care L-au iubit cu adevărat pe Hristos puteau să le aibă. Trebuie să fie cineva nesimțitor ca să nu-l miște sufletește.

Așadar, să mergem la Biserică și să urmărim cu multă luare aminte Slujbele sfinte.

A treia îndatorire a noastră. Săptămâna acesta este o Săptămână de post, de post aspru. Nu ascultați ce spun materialiștii și necredincioșii! Noi ținem posturile Sfintei noastre Biserici, și mai ales acest post, din tradiția Apostolilor și a Părinților Ortodoxiei. Iar când spunem post, nu spunem să postească numai stomacul ca să-și aducă aminte de oțetul de pe Cruce, ci împreună cu stomacul să postească și gura de vorbire de rău, limba de cuvinte urâte, ochii de priveliști necuviincioase. În timpul împărăției bizantine împărații semnau în aceste zile decrete, în care spuneau că în Săptămâna Mare și în Duminica de Paști toate hipodromurile și teatrele erau închise. Biserica este în doliu. Dacă am fi un stat creștin, ar trebui ca de mâine să fie închise toate magazinele și centrele de destrăbălare și să stăpânească doliu pentru Cel care S-a înălțat pe Cruce pentru noi.

A patra îndatorire este cea a Spovedaniei și a Sfintei Împărtășiri. Nu voi vorbi mult despre aceasta, ci numai voi spune că în aceste zile și mai ales în noaptea Învierii suntem chemați să rămânem în Biserică până la sfârșit cu lumânarea de Paști în mână. Cel care aude „Hristos a înviat” și apoi pleacă, mai de folos îi este să stea acasă. Ceea ce se întâmplă astăzi, și anume că se golesc Bisericile după „Hristos a înviat”, este profanare, disprețuirea lui Hristos. Să rămânem până la sfârșit și să ne pregătim pentru dumnezeiasca Împărtășanie.

Ce este dumnezeiasca Împărtășanie? Este Trupul și Sângele lui Hristos, foc coborât din Cer. Ce ești? Paie? Nu te apropia că vei arde. Ești aur? Dacă ești aur, aurul nu este amenințat de foc, ci cu cât se apropie de foc, cu atât se curăță mai mult. Așa și tu, creștine. Dacă ești nepocăit, te va arde focul, așa cum l-a ars pe Iuda care s-a împărtășit cu nevrednicie. Dacă însă ai trecut prin cuptorul spovedaniei, atunci apropie-te, căci dumnezeiasca Împărtășanie îți va fi medicamentul nemuririi.

A cincea îndatorire pe care o avem în Săptămâna Mare, este grija pe care trebuie s-o avem față de frații noștri care pătimesc și suferă. Săptămâna aceasta este săptămâna dragostei și a milosteniei. O mâncare deosebită pentru cel flămând, o haină nouă – nu veche – pentru unul care nu are, un ajutor văduvei și orfanilor, un medicament necesar, o vizită la un bolnav, un cuvânt mângâietor la cel întristat, și orice poate gândi o inimă care iubește.

Dar încă nu am spus nimic. Există încă ceva, care este cel mai greu. Dacă le faci pe toate cele despre care ți-am spus, iar aceasta de pe urmă nu o faci, nu ești creștin. Dar care este aceasta? Cunosc mulți creștini care sunt oameni ai rugăciunii, care au urechea atentă la cuvintele sfinte, care postesc cu asprime, care se spovedesc și se împărtășesc, însă puțini creștini am cunoscut care au… Ce? „Să iertăm toate pentru Înviere” (Slava de la Laudele Paștilor).

Săptămâna Mare este Săptămâna iertării. Cine dintre noi în viața aceasta nu are antipatii, lipsă de căldură sufletească? Cine nu are un vrăjmaș? În aceste zile sfinte să ne ridicăm privirea la Cel Răstignit. Nimeni nu a fost nedreptățit și nu a suferit ca Hristos. Deși cuiele Îi sfâșiau cărnurile, iar blestemele și hulele fariseilor Îi sfâșiau inima, El, sus pe Cruce, Se ruga: „Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac”1. Așadar și noi, în aceste zile, să ne iertăm unii pe alții, nurorile cu soacrele, frații cu frații, prietenii cu prietenii, copiii cu părinții, toți fără nicio deosebire. Să lărgim inimile noastre, să simțim înlăuntrul nostru dragostea lui Hristos. Cum putem prăznui fără dragoste?

Frații mei, Săptămâna Mare înseamnă mână deschisă pentru milă, ochi înlăcrimați de pocăință, picioare care aleargă la Biserică, inimă împăcată, plină de dragoste pentru Cel răstignit. Împlinim oare aceste îndatoriri? Știți cu cine semănăm? Cu un cerșetor care stă și în toate zilele trecătorii îi aruncă câte un bănuț. Însă, la un moment dat, trece un oarecare împărat și-i spune: „Întinde-ți palmele!” și începe să-i arunce în palme, numărând: 1, 2, 3, 5,… 10,… 100,… 168 de lire de aur, orbindu-i ochii. Dar el în loc sa ia această comoară și s-o valorifice, merge la râu și începe să arunce lirele în apă. Oare aceasta nu înseamnă dispreț? Și acestea ceasuri – așa le numește Biserica – sunt o comoară. Fiecare ceas, fiecare sunet de clopot, fiecare bătaie a ceasornicului, fiecare minut, este un ceas important.

Să punem în valoare aceste sfinte zile. Să nu le lăsăm să curgă, așa cum a curs cealaltă vreme a noastră. De unde știm dacă vom mai trăi să mai sărbătorim o altă Săptămână Mare? Nu cumva această Săptămână Mare este ultima din viața noastră? Anul trecut câți erau împreună cu noi? Și unde sunt acum? Trenul fluieră, plecăm. O singură dată trecem prin această viață.

Fie ca această Săptămână Mare să fie un popas însemnat în viața noastră! Să dea Domnul ca ea să fie Săptămână a cugetărilor sfinte, a simțămintelor evlavioase, a hotărârilor eroice, a sfințirii sufletului. Fie ca să pecetluim Săptămâna Mare cu cuvintele: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!”