Există un text în Apocalipsă, Maica Domnului va apărea în luptă cu balaurul, înveşmântată în soare, la picioare cu luna, cu douăsprezece stele pe cap. Va duce război împotriva balaurului, războiul acela care acum a început şi nu ne dăm seama.

 

PR. IOAN SABĂU: RĂZBOIUL CU ANTIHRIST ȘI CU NOI ÎNȘINE

Părintele Ioan Sabău: Ce reprezintă războiul cu antihrist?

Noi luptăm cu duşmanul din noi. Păcat, trebuie să vă gândiţi că am dus multe biruinţe politice cum le-am dus dar avem încă o misiune: să ne biruim pe noi înşine.

Ori la ora actuală nici nu există mai mare confuzie spirituală în lume ca acum. Ştiţi de ce? Pentru că noi suntem profeţiţi de Mântuitorul Hristos. Nu noi am fost profeţiţi, neamul celălalt care nu L-a primit, când i-a spus: „ce-Mi cereţi Mie semne şi minuni?”. Că spuneau: „Arată-ne un semn”. Mântuitorul le-a răspuns: „Nu li se dă lor nici un semn, în afară de acela care s-a dat lui Iona”.

Iisus Hristos, ca şi Iona care a stat în pântecele chitului, va sta sub pământ şi va învia. Aceasta ei n-au crezut-o. Din păcate cu aceste cuvinte pe care le-a spus El iudeilor: „Neam curvar şi păcătos şi viclean”, acestea s-au răsfrânt din păcate şi asupra noastră.

Creștinii care au abandonat armele

Noi, creştinii, am devenit aşa din momentul în care noi nu mai cunoaştem datoria noastră de creştini.

Imaginaţi-vă la ora actuală, un mare front care se numesc creştini, au abandonat piramidele principale. Maica Domnului şi Ioan Botezătorul şi Crucea nu le au.

Există un text în Apocalipsă, Maica Domnului va apărea în luptă cu balaurul, înveşmântată în soare, la picioare cu luna, cu douăsprezece stele pe cap. Va duce război împotriva balaurului, războiul acela care acum a început şi nu ne dăm seama.

Războiul cu antihrist a început. Puterea Maicii Domnului

Antihrist terfeleşte dogmele ortodoxiei şi amestecă toate religiile, să creeze aceste confuzii. De aceea pentru noi, cei care avem pe morţii aceştia sub glie, ăştia sunt martirii care au murit pentru cauza de atunci, dar acum urmează cauza viitorului.

Războiul sfânt cu Maica Domnului împotriva lui antihrist. Va trebui să gândim că va fi un război mai greu decât acesta pe care-l duc rachetele balistice. E mai greu pentru că trebuie să ne biruim pe noi înşine.

Aici este mandatul pe care îl avem de la morţii noştri, de la cei care am fost cu o credinţă cu ei.

Familia biruită

Aceste păcate despre care vorbesc acum, curvia şi vicleşugul desfiinţează familia şi desfiinţează societatea. Uitaţi-vă astăzi când a fost familia mai decăzută? Când a fost mai încurajată să se piardă? Acuma când este prostituţie, când sunt avorturi, homosexualii şi toate acestea. Vor să le legifereze. În momentul în care am pierdut familia, am pierdut viitorul, am pierdut orice.
Iubiţilor credincioşi, aş vrea să citesc şi un mesaj de-al părintelui Stăniloae pentru tineretul de acum după ’89. Mai întâi avertizarea lui Mircea Eliade.  „Omul nu s-a născut niciodată din mişcarea politică, ci totdeauna dintr-o revoluţie spirituală într-o vastă prefacere lăuntrică”.

Ne spune nouă, mai departe: „Să fim conştienţi de acest război sfânt … profeţit încă de proorocul Isaia care spune împotriva acestui antihrist cu care ne vom lupta: «Va fi ucis de o sabie dar nu condusă de un om»”.

Nu simţiţi că-i sabia lui Mihail, arhanghelul Mihail care vine şi în ajutarea Maicii Domnului în acest sfinţit război? Scriptura spune clar: „În mâna Domnului e cârmuirea pământului. El ridică la timp cârmuitorul potrivit”, cum zice Isus Sirah.

Testamentul Pr. Stăniloae

Să nu uităm că în Piaţa Universităţii, imediat după revoluţia din 1989, cel mai mare teolog al veacului al XX-lea şi peste protestanţi şi peste catolici a fost Pr. Stăniloae şi zice: „Iubiţi tineri ai României, Hristos a Înviat! Vă trimit acest salut în scris, deoarece neputinţa bătrâneţilor nu-mi permite să vin direct în faţa voastră. Vă rog să fiţi tari şi uniţi în credinţă. Precum ne iubeşte El, să ne iubim şi noi unii pe alţii.

Aşa va birui poporul nostru greutăţile prin care trece, aşa ne vom păstra ca un popor puternic şi ne vom impune lumii întregi. Aşa ne vom păstra unitatea şi identitatea noastră spirituală ca neam românesc care avem ceva de dat lumii”.

Să sădim vise!

Nu se poate un răspuns mai clar. De aceea eu mă închei cu versurile lui Radu Gyr:
„Nu eşti înfrânt atunci când sângeri
Nici când în lacrimi ochii ţi-s
Adevăratele înfrângeri
Sunt renunţările la vis”.

Suntem bătrâni toţi, dar la vise nu renunţăm şi să le sădim în sufletul tinerilor noştri. Ei sun cei care trebuie să ducă războiul sfânt cu Mihail în frunte şi cu Maica Domnului!

(Cuvânt rostit la Aiud, publicat în Revista Atitudini Nr. 5)

Inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru

Pe 16 ianuarie serbam inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru. Din Faptele Apostolilor (12, 1-11) aflam ca in anul 42 d.Hr, regele Irod Agripa a poruncit ca Sfantul Apostol Petru sa fie intemnitat si legat in lanturi. Petru este dezlegat si eliberat de un inger. Lantul cu care a fost legat Petru tamaduia neputintele si gonea duhurile cele viclene, iar cel ce se atingea de acest lant se sfintea.

Lantul a fost pastrat de credinciosii din Ierusalim, trecand de la unii la altii, pana cand Patriarhul Iuvenalie l-a dat Evdochiei, sotia imparatului Teodosie cel Tanar. Imparateasa l-a dus la Constantinopol in anul 437 sau 439. De aici, lantul cu care a fost legat Sfantul Petru, ajunge la Eudoxia, sotia lui Valentin, imparatul Occidentului. Lantul va fi depus intr-o biserica ridicata in cinstea Sfantului Apostol Petru. Potrivit traditiei, in acesta biserica au fost aduse si lanturile cu care a fost batut Apostolul in vremea imparatului Nero.

Troparul inchinarii cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru

Roma neparasind, la noi ai venit prin cinstitele lanturi care ai purtat, cela ce ai fost decat Apostolii mai intai pe scaun sezator. Carora cu credinta inchinandu-ne, ne rugam: cu ale tale rugaciuni cele catre Dumnezeu, daruieste lumii mare mila.

Lanturile Sfantului Petru

Mareste imaginea.

"Inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru" este praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 16 ianuarie. Amintirea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru este o praznuire care daruieste nadejde tuturor acelora care patimesc pe nedrept in lumea aceasta inrobita de pacat, atat in propria familie, cat si in societate.

Patimirea pe nedrept dusa cu smerenie umple inima de har, curatindu-se astfel toate patimile si lucrarile duhurilor necurate: "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor. Fericiti veti fi voi, cand va vor ocara si va vor prigoni din pricina Mea si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind" (Matei 5, 10-11).

Lanturile cinstite ale Sfantului Petru

Sfantul Apostol Petru, numit mai inainte Simon, a fost un pescar din localitatea Betsaida, asezata pe malul nordic al lacului Ghenizaret, in regiunea Galileea. El a fost fratele mai mic al Sfantului Apostol Andrei. Mantuitorul l-a chemat la apostolie mai intai pe Sfantul Andrei, iar mai apoi a venit si fratele acestuia, Simon (Petru). "Unul dintre cei doi care auzisera de la Ioan (Botezatorul) si venisera dupa Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta a gasit intai pe Simon, fratele sau, si i-a zis: Am gasit pe Mesia (care se talcuieste: Hristos)" (Ioan 1, 40-41).

Candva intre anii 42-44, dupa ce regele Agripa I (care a domnit intre anii 40-44) i-a taiat capul Sfantului Iacob al lui Zevedeu, in Ierusalim, acesta l-a prins si l-a aruncat in temnita si pe Sfantul Petru. Potrivit marturiei Sfantului Apostol Luca, el a fost pus in lanturi in temnita militara, intre alti doi ostasi, insa, noaptea, a fost eliberat in chip minunat de un inger al Domnului.

"Si in vremea aceea, regele Irod Agripa a pus mana pe unii din Biserica, ca sa-i piarda. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Si vazand ca este pe placul iudeilor, a mai luat si pe Petru, (si erau zilele Azimelor), pe care si prinzandu-l l-a bagat in temnita, dandu-l la patru straji de cate patru ostasi, ca sa-l pazeasca, vrand sa-l scoata la popor dupa Pasti. Deci Petru era pazit in temnita si se facea necontenit rugaciune catre Dumnezeu pentru el, de catre Biserica. Dar cand Irod era sa-l scoata afara, in noaptea aceea, Petru dormea intre doi ostasi, legat cu doua lanturi, iar inaintea usii paznicii pazeau temnita. Si iata un inger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. Si a zis ingerul catre el: Incinge-te si incalta-te cu sandalele. Si el a facut asa. Si i-a zis lui: Pune haina pe tine si vino dupa mine. Si, iesind, mergea dupa inger, dar nu stia ca ceea ce s-a facut prin inger este adevarat, ci i se parea ca vede vedenie. Si trecand de straja intai si de a doua, au ajuns la poarta cea de fier, care duce in cetate, si poarta s-a deschis singura. Si iesind, au trecut o ulita si indata ingerul s-a departat de la el. Si Petru, venindu-si in sine, a zis: Acum stiu cu adevarat ca Domnul a trimis pe ingerul Sau si m-a scos din mana lui Irod si din toate cate astepta poporul iudeilor" (Fapte 12, 1-11).

Mai tarziu, prin anul 64, Sfantul Petru a fost iarasi prins, de aceasta data el fiind inchis intr-o temnita din Roma, numita "Carcera Mamertinica" si aflata intre Capitoliu si Forumul Roman. Aceasta temnita avea doua celule, una superioara, unde era inchisoarea Romei, si alta subterana, crezuta a fi cea mai veche camera din Roma (numita "Tullianum"); mai tarziu, capela subterana va primi numele de "Sfantul Petru in Carcera".

Multe dintre lucrurile folosite de sfinti au fost pastrate cu multa cinste si evlavie, dupa moartea acelora. O parte dintre acestea au ramas binefacatoare, tamaduind multi credinciosi de patimi si de boli. Lanturile in care a fost intemnitat Sfantul Petru sunt unele dintre aceste lucruri binecuvantate. Potrivit traditiei crestine, Lanturile Sfantului Petru tamaduiesc neputintele si gonesc duhurile necurate.

In mareala basilica numita "Sfantul Petru in Lanturi" (San Pietro in Vincoli), din Roma, se pastreaza presupusele lanturi cu care Apostolul Petru a fost legat in inchisoarea din Ierusalim, precum si lanturile cu care acesta a fost inlantuit in "Carcera Mamertinica". Lanturile din "Carcera Mamertinica" ar fi fost descoperite la inceputul secolului al II-lea, de catre temnicerul roman Quirinus de Neus.

Lantul din Ierusalim a stat ascuns printre crestini pana in anul 439, cand Sfantul Juvenalie, patriarhul Ierusalimului (422 - 2 iulie 458), l-a daruit imparatesei Evdochia Augusta (401-460), sotia imparatului Teodosie al II-lea (401-450), drept multumire pentru ajutoarele daruite bisericilor din oras. Imparateasa Evdochia a dus cinstitul Lant in Constantinopol, asezandu-l in vechea biserica inchinata Sfintei Sofia.

O parte din acest lant a fost daruit de imparateasa Evdochia fiicei sale, Eudoxia, sotia imparatului Valentinian al III-lea (419-455). Eudoxia a asezat cinstitul lant in Biserica Sfantul Petru, din Roma, in care se afla deja inca un Lant al Sfantului Petru, cu care acesta fusese legat in vremea persecutiei imparatului pagan Nero (54-68).

Sarbatoarea numita "Inchinarea cinstitului lant al Sfantului Apostol Petru" este foarte veche, ea existand poate chiar de la inceputul secolului al II-lea. In ziua de 16 ianuarie, Biserica Ortodoxa marturiseste minunea eliberarii din temnita a Sfantului Petru si se inchina cinstitelor lui lanturi (lantul din temnita din Ierusalim si lantul din temnita din Roma).

"Sa cinstim lantul celui preamarit, intru care se dezleaga legaturile patimilor. Caci cu vrednicie se sfinteste cu darurile cele negraite ale preainteleptului Petru; si de la dansul cu adevarat luand har pururea curgator, rupe si acesta cu putere dumnezeiasca legaturile necazurilor; precum acela rupea legaturile greselilor si daruieste dezlegare de cele rele."

"Iarasi ne ridica pe noi fierbintele ocrotitor Petru, piatra credintei, la duhovnicescul ospat, punand inaintea noastra cinstitul sau lant, ca pe un pranz preaales, spre mangaierea celor necajiti, si ca liman celor inviforati. Veniti toti sa-L sarutam si pe Cel ce l-a preamarit pe el, sa-L rugam: Cu rugaciunile lui, Hristoase, mantuieste sufletele noastre" (Cantari din slujba Vecernia praznicului).

 https://www.crestinortodox.ro/