Povestea cireșelor🍒 🍒 🍒

 Demult, foarte demult, exista o țară minunată cu multe coline (dealuri), pe care locuitorii cultivau diferiți pomi fructiferi. Oamenii îngrijeau pomii cu multă dragoste și grijă. Primăvara pomii înfloreau, iar vara făceau fructe, răsplătind  dragostea acestora. Copiii erau fericiți când mâncau fructele delicioase!
În acest mic rai, trăia singură, Cireșoaia, o femeie rea și ciudată.
Casa ei era așezată în vârful unei coline, avea ziduri de piatră înalte și nimeni nu putea să vadă nimic din curtea ei.
Dar în fața casei creştea un pom înalt cu coroana mare, cu multe ramuri, care rodea fructe deosebite.
Nimeni nu știa unde a găsit femeia sâmburii din care a crescut pomul pentru că ea păstra secretul.
Primăvara, pomul făcea niște flori cu petalele albe și gingașe (delicate, fragile).
După ce acestea se scuturau, pe ramuri rămâneau nişte bobiţe mici şi verzi care atârnau perechi la capătul unor codiţe lungi şi subţiri.
Apoi creşteau, până când primeau o culoare la fel ca sângele, miezul devenea cărnos şi zemos cu un gust dulce şi aromat de-ţi lăsa gura apă (făceau poftă).
Oamenii le numeau cireşe, după numele femeii.
La începutul verii, în iunie, cireșele erau primele fructe coapte.
Femeia vindea scump cireșele și câștiga mulți bani. Cu banii construia mereu mai înalt gardul de piatră pentru ca oamenii să nu vadă cireșul din curtea ei.
Lângă casa Cireșoaiei, era o căsuţă sărăcăciosă. Aici trăia o familie foarte săracă, cu mulți copii.
Mama lor a murit și de copiii mici avea grijă sora lor mai mare. Tot satul ajuta pe ei și primeau mâncare destulă, dar copiii ar fi dorit să guste cireșele.
Femeia cea rea nu le-a dat niciodată.
Într-o zi Cireaşoaia s-a îmbolnăvit. Nu avea pe nimeni care s-o îngrijească.
Oamenii  treceau nepăsători pe lângă poarta ei, închisă cu șapte lacăte și se gândeau toți că femeia a primit pedeapsă pentru răutatea ei.
Sora cea mare cu suflet bun avea milă de femeie.
În fiecare dimineaţă îi lăsa în fața porții apă și o bucățică de pâine.
După câteva zile femeia a început să lase la poartă câte un pumn de cireşe pentru fată și frații ei. Aceștia au fost foarte bucuroși și împărţeau egal boabele şi le mâncau încet, ca să nu se termine repede.
Într-o seară, când fata se întorcea de la lucru, a găsit-o pe Cireşoaia în poarta casei. Femeia i-a dat un coş mare, plin cu cireşe și i-a spus să aleagă pe cele cu codiţele unite perechi şi să pună cercei la urechile fraţilor ei.
Apoi, a învățat-o pe fată cum să crească un pom cireș.
Fata a luat coşul, i-a mulţumit bătrânei și a plecat acasă.
A făcut cum a învățat-o Cireșoaia. A pus în pământ sâmburii din cireșele-cercei și a udat în fiecare zi cu apă din fântână.
După câteva săptămâni din sâmburii puși în pământ a ieșit o plantă mică, care a crescut și a devenit un cireş mare, frumos şi plin de fructe.
 Toți frații au mâncat pe săturate și au pus cercei din cireșe.
În fiecare dimineață, sora cea mare pleca de acasă cu câte un coş plin cu cireşe și dădea tuturor copiilor din sat și îi învăța cum să crească pomi-cireș.
În scurt timp, colinele s-au umplut cu pomi-cireș şi copii au pus cireşe cercei la urechi.
Țara a primit numele de Țara Cireșelor. Vestea s-a răspândit dincolo de țară.
Au venit acolo oameni din toată lumea și plecau cu câte un coş cu cireşe, pe care îl primeau fără bani, împreună cu secretul înmulțirii minunatului pom.
 Cireşul a devenit faimos şi s-a răspândit în lumea largă. Luna iunie, în care se coc cireşele, a fost numită Cireșar.🍒🍒🍒
Cu timpul oamenii au uitat povestea cireşului, dar a rămas până acum bucuria copiilor, care şi acum îşi pun  cercei de cireșe la urechi…!🍒🍒🍒

Amin.

 

Rugăciunea de vineri

Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vârtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.

Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!

Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.

Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.

O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!

Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.

Canoanele Sfantului Ioan Ajunatorul

 

Cei canonisiți cu anii puțini de la Sf. Ioan Postitorul va trebui să facă și canonul de nevoințe, însemnând, sute de metanii, mai multă rugăciune, post aspru…

 

Cei canonisiți cu anii puțini de la Sf. Ioan Postitorul va trebui să facă și canonul de nevoințe, însemnând sute de metanii, post aspru (hrană uscată după al noulea ceas (ora 3 după amiază) etc… altfel anii puțini nu le vor folosi…

Din canoanele Sfântul Ioan Ajunatorul (Postnicul):

Însemnare: A scurta anii de pocăinţă, după cum socotesc eu, nu se va părea lucru fără socoteală celor ce judecă drept, deoa-rece nici la Marele Vasilie şi nici la cei mai vechi dumneze-ieşti Părinţi ai noştri nu s-au hotărât celor ce greşesc post sau priveghere, sau număr de metanii, ci numai depărtarea de împărtăşanie. Pentru aceasta noi am socotit că se cuvine celor ce se pocăiesc curat, sau se sârguiesc să-şi chinuiască trupul cu vieţuire aspră şi petrec cu mulţumire o viaţă potrivnică răutăţii celei dintâi, să le măsurăm lor după măsura înfrânării şi împuţinarea timpului de pocăinţă, adică dacă va accepta cineva să nu bea vin atâtea zile rânduite, am judecat şi noi să-i scădem un an din anii certării celei rânduite de Părinţi.

Asemenea, dacă făgăduieşte infrânare de carne pentru o vreme, am socotit să-i împuţinăm încă un an; şi dacă se va înfrâna de brânză, de ouă, de peşte sau de untdelemn la fiecare dintr-acestea, să-i reducem câte un an. Dacă voieşte să- L îmblânzească pe Dumnezeu şi cu metanii dese, îi vom reduce şi mai mult dacă arată voinţă spre multă milostenie, nu mai jos decât îi este puterea. Iar dacă după cădere a venit la viaţa cea iubitoare de Dumnezeu şi călugărească, am socotit că este bine să-i dăm lui iertarea în mai puţină vreme, fiindcă, vrea să-şi petreacă toată viaţa lui în multă pătimire, care se cuvine vieţuirii călugăreşti.

Vezi Canonul 12 al Sinodului 1; Canonul 102 al Sinodului 6; Canoanele 2, 5 şi 7 ale Sinodului celui din Ancira; Canoanele 2, 3, 74, 84 ale Marelui Vasilie; 4, 5, 7 şi 8 ale Sfântului Grigorie de Nyssa; acestea răspund pentru împuţinarea anilor pe care a făcut-o Postitorul şi spun şi ele că, după aşezarea şi pocăinţa celor ce se spovedesc, aşa trebuie să se împuţineze şi anii canonisirii lor.

Motivul pentru care Părinţii rânduiau atunci celor ce greşeau, în loc de canon numai depărtarea de împărtăşanie este, precum socotesc, acela că atunci creştinii aveau atâta dragoste ca să se împărtăşească, încât socoteau mare pagubă a se lipsi de ea. Pentru aceasta şi Părinţii cei de atunci, nu au aflat altceva cu care să-i oprească de la păcat, decât depărtarea de împărtăşanie.

Canonul VIII: Cel ce comite malahie se canoniseste cu patruzeci de zile, hranindu-se cu mâncare uscata si facând o suta de metanii.

Canonul XII: Îl sfatuim pe tot cel ce a desfrânat, calugar sau mirean, sa nu se împartaseasca vreme de doi ani, daca este însa gata ca – dupa ceasul al noualea (ora 1500 n.n.) – sa manânce mâncare uscata si sa faca doua sute cincizeci de metanii. Iar daca se va arata nepasator, sa împlineasca vremea hotarâta de Parinti.

Canonul XIII: Pe preadesfrânat, dupa trei ani, îl socotim potrivit sa se împartaseasca, daca nu se împotriveste sa ia hrana uscata dupa ceasul al noualea (ora 1500 n.n.) si de va bate doua sute cincizeci de metanii în fiecare zi. Iar daca se leneveste, sa astepte pâna la sfârsitul vremii pe care au hotarât-o Parintii.

Canonul XVIII: Cel ce a necinstit pe un barbat, s-a socotit de cuviinta sa fie oprit trei ani de la Sfânta Împartasanie, sa se tânguie si sa posteasca si sa ia hrana uscata catre seara si sa faca doua sute de metanii. Iar daca pretuieste mai mult nepasarea, sa împlineasca cei cincisprezece ani (de canonisire).

Canonul XX: Pe ucigas cel cu voia sa (si cei/cele ce fac avorturi n. n.) îl îndepartam pentru cinci ani de la Sfânta Împartasanie, iar pe cel fara de voie, la trei ani, daca – dupa ce tine post pâna seara, folosind hrana cu desavârsire uscata – se învoieste sa faca si trei sute de metanii zilnic. Daca însa se leneveste, sa împlineasca ce au hotarât Parintii.

Canonul XXVII: Pe furul care se pocaieste de bunavoie îl oprim patruzeci de zile de la Sfânta Împartasanie. Pe cel dovedit (de altii) de hotie, – pâna la sase luni, cu hrana uscata, dupa ceasul al noualea (ora 1500 n.n.), si facând, în fiecare zi, câte o suta de metanii.

Canonul XXXI: Cei care, de nevoie sau fara de nevoie, au jurat strâmb am socotit ca trebuie sa-i amânam cu Împartasania timp de un an, si sa manânce hrana  uscata dupa ceasul al noualea (ora 15.00 n.n.) si sa bata zilnic doua sute cincizeci de metanii.

Canonul XXXII: Celor ce marturisesc ca au facut vrajitorii si farmece, le scurtam, cu pogoramânt, la trei ani vremea de pocainta de vor fi gata ca, în fiecare zi, sa socoteasca de foarte mare pret postul, si, dupa ceasul al noualea (ora 1500 n.n.), sa foloseasca hrana saracacioasa si uscata, încât abia sa-si duca zilele. Dar sa faca si doua sute cincizeci de închinaciuni, lovindu-si cu evlavie fruntea de pamânt. La acestea le îndatoram si pe femeile care fac baiere si se îndeletnicesc cu ghicitul. (Sfântul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, Editura Episcopiei Râmnicu-Vâlcea).

NOTA: Cum se iconomiseste cel ce se pocaieste, când are multe pacate

Si daca cel ce se pocaieste are multe pacate, îi dai canon pentru cel mai mare dintr-însele, adica acela care are drept epitimie cei mai multi ani. Iar câta vreme savârseste pacatul, desi nu se cumineca, totusi timpul acesta nu se socoteste la anii de împlinire a canonului.

Iar daca se va îndeparta de la pacatul pe care l-a marturisit, oarece vreme, si apoi cade iarasi într-însul, iarasi ia de la început anii de canon. Iar de cade într-alt pacat, trebuie sa chibzuiesti care cere mai multi ani: canonul pe care nu-l împlinise sau pacatul din urma, si pe acei ani sa rânduiesti sa-i tina. Iar daca, înainte sa ti se fi marturisit, cel ce se spovedeste s-a departat de la pacat si, deopotriva, si de la Dumnezeiasca Împartasanie, fie din îndemnul sau fie dupa al altui duhovnic, sa stii ca se numara la canon si anii aceia care încep odata cu îndepartarea de la pacat. Sa se numere la canon vremea aceia în care s-a îndepartat de la pacat, si de la Împartasanie cel ce se pocaieste, dupa hotarârea sa, adica fara sa fi marturisit pacatul de moarte pe care l-a savârsit. Aceasta sa faci prin pogoromînt si milostivire si nu dupa asprime si dupa dreptate. Fiindca, dupa ce crestinul îsi va marturisi pacatul de moarte, de atunci încolo se socoteste canon si îndepartarea de la pacat si de la Împartasanie, precum si toate faptele bune pe care le face si-i aduc viata vesnica si-l slobozesc de osânda vesnica. Iar câta vreme are nemarturisite pacatul cel de moarte si îndepartarea de la pacat si de la Împartasanie, precum si toate faptele bune pe care le-a savârsit, (acestea) nu-i aduc nici viata vesnica, nici nu-l izbavesc de la osânda cea vesnica. Si acesta este lucru învederat, fiindca daca el moare astfel, cu acest pacat de moarte al sau nemarturisit, se osândeste. (Sfântul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, Editura Episcopiei Râmnicu-Vâlcea)

Sfîntul Paisie de la Neamt († 1794) zice:

„Va spun si aceasta ca eu am cautat cu rîvna în toate sfintele canoane, daca nu cumva se gasesc oarecare epitimii fara îndepartarea de la împartasirea cu Sfintele Taine, dar n-am putut gasi. Însa este prea înfricosata si înspaimîntatoare certarea pusa asupra preotilor, care îndraznesc sa împartaseasca pe cei opriti de sfintele canoane. Pe amîndoi Biserica îi aseamana cu Iuda vînzatorul”. (Vietile Sfintilor pe luna Noimbrie, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1993)

CITITI CU LUARE AMINTE, DE MAI MULTE ORI, CUVINTELE SFINTILOR PARINTI, LUATI AMINTE LA CE NE SFATUIESC, SI PUNETI-LE ÎN FAPTA!

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului

Troparul Sfântului Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ioan, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Celui ce a aruncat în mare...

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lui Hristos, Celui Ce a făcut să răsară în lume pe înţeleptul ierarh care a strălucit în dogmele dreptei credinţe, să-I cântăm, că S-a preamărit în veci.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cel ce a strălucit în lume cu lumina dreptei credinţe şi a gonit negura necredinţei, pe Marele Ioan să-l lăudăm credincioşii ca pe un ierarh.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca unul ce stai înaintea Împăratului Celui Neapropiat, roagă-te împreună cu îngerii, Fericite Ioan, Sfinţite Propovăduitorule, să se dea iertare celor ce săvârşesc pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Singura care ai zămislit în pântece pe Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de veci, fără început şi mai presus de cuvânt, L-ai născut cu trup, Prealăudată roagă-te neîncetat să ne mântuim noi de primejdii.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit cu cuvântul...

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin înfrânare şi prin rugăciune neîncetată ai intrat, părinte, în cetatea cea aleasă a bunătăţii, purtătorule de Dumnezeu, unde te îndulceşti de pârâul desfătării.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, Cuvioase Ierarhe Ioan, Preaînţelepte, roagă-te să se mântuiască cei ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un învăţător al dogmelor dreptei credinţe şi ca un îndreptător adevărat de cuvinte, înţelepte, ai primit cunună de biruinţă împotriva eresurilor, cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe un Cer şi Scaun al lui Dumnezeu, toţi te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, căci din tine a răsărit Iisus Hristos, Cel Ce este Adevărul.

Irmosul:

Cel Ce ai întărit cu cuvântul cerurile şi pământul l-ai întemeiat pe ape multe, întăreşte-mă către cântarea slăvirii Tale, Doamne.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Tăinuit văzând proorocul...

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe înţeleptul ierarh în cântări toţi să-l lăudăm, zicând: purtătorule de Dumnezeu, roagă-te neîncetat Domnului să ne mântuim.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un săditor al dogmelor credinţei şi înţelept ierarh avându-te pe tine, preafericite părinte, cu cântări şi cu laude te mărim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ierarhe al Domnului, cel ce eşti începător celor hrăniţi în credinţă, cu laude şi cu cântări mărim sfântă şi cinstită pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mireasă Neispitită de nuntă, care fără de sămânţă ai născut pe Hristos Dumnezeul nostru, roagă-te Lui neîncetat să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Din noaptea necunoştinţei...

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un păstor te-ai uns cu mirul credinţei, de Dumnezeu înţelepţite; pentru aceea, ca pe un ierarh, cu toţii te lăudăm, cuvioase.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce eşti următor Apostolilor, cugetătorule de Dumnezeu, de-a pururea pomenite, cu osteneli şi cu privegheri ai stat mai mare poporului cel dreptcredincios al Bisericii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Asemănându-te râvnitorului Ilie şi lui Moise, văzătorului de Dumnezeu, Ierarhe Ioan, ai ruşinat pe mai marii eresurilor, părinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca pe o Împărăteasă şi ca pe Singura care a născut pe Împăratul tuturor, veniţi toţi împreună cu îngerii să cinstim pe cea Binecuvântată.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Precum ai izbăvit...

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeieşti dogme împodobind mărirea Bisericii, Fericite Ioan, ai gonit toate eresurile.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-ai cu frumuseţea dogmelor tale ca un luminător al dreptei credinţe, fiind învăţător a toată lumea, purtătorule de Dumnezeu şi prin cuvântul lui Dumnezeu ai întunecat eresurile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De cuvânt şi de limbă slujindu-te în loc de cuţit, cuvioase, ai tăiat toate învăţăturile cele nedrepte; şi în faţa tuturor ai mărit pe Preasfânta Treime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce Te-ai născut din Fecioară şi ai luminat lumea, Hristoase Dumnezeule, Te rog izbăveşte-mă şi pe mine de greşelile mele, ca un Iubitor de oameni şi îndreptează viaţa mea.

Irmosul:

Precum ai izbăvit pe proorocul din adâncul cel mai de dedesubt, Hristoase Dumnezeule, Te rog, izbăveşte-mă şi pe mine de păcatele mele, ca un Iubitor de oameni şi îndreptează viaţa mea.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai întemeiat pământul....

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ai arătat pe pământ luminător pe binecredinciosul şi înţeleptul ierarh, binecuvântat eşti în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ai făcut pe Marele Ioan păstor adevărat al turmei Tale; Binecuvântat eşti în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Zburdările trupului biruindu-le, părinte, strigai lui Hristos: Binecuvântat eşti în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce Te-ai născut din Fecioară pentru noi şi ai mântuit lumea de vrăjmaşi; Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Domnul, Cel Ce S-a mărit...

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănându-te lui Moise, de trei ori fericite şi în nor primind legea cea de înţeles a darului, ierarhe, strigi: lăudaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păstorindu-ţi poporul, ierarhe, ai nimicit rătăcirea Egiptului şi fugind din Babilonul patimilor, ai aflat locaş Sionul cel de sus, întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca unul ce eşti uns cu mirul preoţiei, Sfinte Ierarhe Ioan, grăitorule de cele sfinte, slujeşti cele Dumnezeieşti celor ce sunt întăriţi în cuvântul şi în lucrarea dreptei credinţe, preasfinţite. Pentru aceea, lauzi pe Treimea Cea de o Fiinţă, întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel Ce S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei şi întru dânsa a înnoit pe Adam cel vechi, în chip minunat şi mai presus de cuvânt, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul, întru toţi vecii.

Pe Domnul, Cel Ce S-a preamărit în Muntele cel Sfânt şi în rug prin foc a arătat lui Moise Taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelepte Ioan, cel ce prin nepătimire şi prin credinţă, prin dragoste şi prin nădejde ne-ai arătat nouă cuvinte de viaţă veşnică, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce ai păstorit poporul cinstitei Biserici cu toiagul Sfântului Duh şi ai gonit eresurile cele vrăjmaşe lui Dumnezeu, ierarhe, cu toţii te lăudăm.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca pe a unui luminător şi ierarh al Bisericii, cu cântări şi cu laude cinstim fără încetare racla moaştelor tale, Fericite Părinte Ioan.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Râul nestricăciunii cel de-a pururea Viu; Bucură-te, Norul Soarelui Cel cu totul Luminos; Bucură-te, Căruţă a toată Dumnezeirea; Bucură-te, Sicriul Sfinţeniei.

Irmosul:

Naşterea pururea Fecioarei, ce s-a arătat mai înainte, dătătorul de Lege în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o mărim.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Vas dumnezeiesc al înfrânării, avere nerăpită a dreptei credinţe te-ai arătat, Fericite Ioan, luminându-ţi viaţa cu nepătimirea şi revărsându-ţi milostenia către cei lipsiţi, cuvioase părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Dumnezeiesc Cort te-ai făcut Cuvântului, Însăţi Preacurată Maică Fecioară, cu curăţia întrecând pe îngeri. Curăţeşte-mă dar cu rugăciunile tale, cu apele cele Dumnezeieşti, pe mine care mai mult decât toţi m-am spurcat cu păcatele trupului, dându-mi, Preacurată, mare milă.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Mieluşeaua Cea Neispitită de nuntă, Fecioara Maica Cuvântului cea fără prihană, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Ce a odrăslit din pântecele ei fără de dureri, ca o Maică tânguindu-se, striga: vai mie, Fiul meu, cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om din patimi necinstite?