ॐღೋƸ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ "Deschide-ți brațele către schimbare, dar nu lăsa să-ți scape valorile." 🕉 Dalai Lama

 

Tot ceea ce faceți fără iubire

 "Munciți ore întregi cu iubire, și nu veți obosi; dar muncind câteva minute nemulțumiți, furioși, revoltați, totul se va bloca în voi și vă veți simți epuizați.

 Trebuie să înțelegeți eficiența și puterea iubirii.

Tot ceea ce faceți fără iubire, vă uzează, vă consumă energia, și nu trebuie să vă mirați dacă rămâneți fără vlagă.

Munca fără iubire este asemenea unei doze de otravă administrată conștient.

Veți spune că există lucruri pe care nu le iubiți, dar pe care trebuie să le faceți, căci sunteți obligați.

 De acord, nu le iubiți, dar încercați să le îndepliniți cu iubire, căci acest lucru depinde numai de voi înșivă.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov

WOW!!!

 

Bucurie sa fie!

 Doamne, dă-mi și mie bucurie!

    Arhimandritul Zaharia Zaharou



Avem nevoie de bucurie, căci pentru aceasta am fost zidiţi de Dumnezeu. Dar bucuria duhovnicească nu este totuna cu bucuria sufletească a lumii acesteia. Adevărata bucurie duhovnicească înseamnă a avea o inimă slobodă în care domneşte pacea lui Hristos.

Patimile sunt întotdeauna înlocuitori ai adevăratei bucurii duhovniceşti. În viaţa noastră avem nevoie de bucurie, iar Domnul a venit pe pământ ca să ne dăruiască bucurie, iar aceasta să fie deplină, cum spune El Însuşi în Evanghelia după Ioan. Avem, deci, nevoie de bucurie, căci pentru aceasta am fost zidiţi de Dumnezeu. Dar bucuria duhovnicească nu este totuna cu bucuria sufletească a lumii acesteia. Adevărata bucurie duhovnicească înseamnă a avea o inimă slobodă în care domneşte pacea lui Hristos. Avem bucurie duhovnicească atunci când ne eliberăm de sub stăpânirea vrăjmaşului, de înrâurirea gândurilor rele şi a ispitelor.

Suferinţa ne este de trebuinţă până când inima se curăţeşte, până când este străpunsă, adică rănită, şi începe să ia parte cu simţire la împreună-vorbirea cu Dumnezeu. N-ar trebui să folosesc cuvinte mari, căci cine are cu adevărat o inimă curată? Însă, dacă stăm înaintea lui Dumnezeu şi vorbim cu El dintr-o inimă zdrobită, negreşit vom afla mângâiere. Iar mângâierea noastră este să fim liberi, să avem o inimă slobodă ce arde de iubire pentru Domnul, aşa cum ardea inima lui Luca şi a lui Cleopa în drum spre Emaus, o inimă în care domneşte pacea şi în care răsună numai cuvântul lui Hristos.

(Arhimandritul Zaharia Zaharou, Adu-ţi aminte de dragostea cea dintâi (Apocalipsa 2, 4-5) – Cele trei perioade ale vieţii duhovniceşti în teologia Părintelui Sofronie, Editura Doxologia, Iaşi, 2015, p. 205)

 

Acatistul Icoanei Maicii Domnului cu Scara (Putivl sau Molchenskaya) (24 aprilie, 18 septembrie)

aug.13

Traducere din limba rusă

Condacul 1

Împărătesei și Doamnei Milostive, slăvită mijlocitoare a orașului Putivl și tuturor creștinilor Speranță, alergăm cu credință și îi aducem cântări de laudă în cinstea icoanei sale celei mai cinstite, o sărutăm și cu un suflet tandru îi cântăm: Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Icos 1

Arhanghelul Gavriil a fost trimis din cer, spunându-i Maicii Domnului: ”Bucură-te!”, iar acum și noi ne bucurăm de apariția icoanei Sale slăvite la porțile orașului Putvil și o lăudăm:

Bucură-te, slăvită rădăcină a ramurii lui David;

Bucură-te, strălucind în templul lui Dumnezeu cu curăție și smerenie;

Bucură-te, căci prin tine s-au împlinit cuvintele profetice;

Bucură-te, aducând lumina Raiului lui Adam și Eva;

Bucură-te, strălucind în întreaga lume cu lumina Fiului Tău;

Bucură-te, promițând viață veșnică tuturor credincioșilor;

Bucură-te, distrugând intrigile demonilor blestemați;

Bucură-te, înlaturând calea nelegiuită, arătându-ne drumul spre mântuire;

Bucură-te, cea ce îndepărtezi adâncurile păcatului;

Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Condacul 2

Văzând minunile și semnele de la sfintele Tale icoane, Maica Domnului, Te slăvim pe Tine, si pe Fiul Tău Dăruitorul de Pace, strigând către Dumnezeu: Aliluia.

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Icos 2

Mintea omenească nu poate înțelege taina Întrupării Fiului tău și buzele noastre rămân nedumerite de slava și măreția Împărătesei Ceresti; dar cu inima adâncită în rugăciune te chemăm:

Bucură-te, cea mai slăvită călăuzitoare a smereniei și a blândeții;

Bucură-te, prima protectoare creștină a neamului creștin;

Bucură-te, Doamnă, descoperindu-ne icoanele Tale slăvite;

Bucură-te, ajutându-i grabnic pe cei care Te cinstesc;

Bucură-te, Maică a Luminii nestinse;

Bucură-te, călăuzitoare bună spre Cer pentru toți cei care se chinuiesc pe patul de moarte;

Bucură-te, pedepsind tâlharii templelor lui Dumnezeu;

Bucură-te, binecuvântându-i pe cei care se bucură de frumusețea Caselor lui Dumnezeu;

Bucură-te, mai cinstită decât Heruvimii;

Bucură-te, mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii;

Bucură-te, nespusă bucurie a tuturor celor care jelesc;

Bucură-te, dulceață călugărilor și preoților evlavioși;

Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Condacul 3

Puterea lui Dumnezeu a venit în orașul antic Putivl, când icoana ta a fost dăruită credincioșilor, Maica Domnului. Nu ne uita Doamne nici pe noi care Îți strigăm necontenit: Aliluia.

Icos 3

Icoana ta slăvită ne dă veșnicia, orașul Putivl se bucură, și toată țara rusă împreună cu ea triumfă, iar noi îndrăznim să îți strigăm:

Bucură-te, căci ai iubit ținutul cetății rusești;

Bucură-te, căci aici credincioșii au construit biserici nenumărate închinate numelui Tău;

Bucură-te, dând ajutor armatei noastre în luptă;

 Bucură-te, cea ce rușinezi la nesfârșit demonii;

Bucură-te, ridicându-ne mințile în rugăciunea credincioasă către Tine;  

Bucură-te, învățându-ne să ne bucurăm și noi;

Bucură-te, îndemnându-i la pocăință pe conducătorii cei răi;

Bucură-te, ajutându-i pe săraci și pe necăjiți;

Bucură-te, alungând demonii înfricoșători prin puterea ta:

Bucură-te, căci îi întărești pe păcătoșii pocăiți în lupta duhovnicească;

Bucură-te, ridicând sufletele noastre către Domnul;

Bucură-te, vindecând durerile noastre trupești;

Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Condacul 4

O mare furtună s-a ridicat asupra credincioșilor din Putvil când au fost amenințați de tătari, dar Tu, Preasfântă  Năascătoare de Dumnezeu, prin icoana Ta ai apărat orașul de cei murdari, ridicându-i pe cei mântuiți să strige cu recunoștință: Aliluia.

Icos 4

Ai făcut multe si mari minuni prin Icoana Ta binecuvântată, Maica Domnului, iar noi plini de recunoștință te lăudăm:

Bucură-te, apărându-i pe credincioșii din Putivl de tătari;

Bucură-te, rușinarea agarenilor fărădelege;

Bucură-te, alungând grabnic bolile mortale;

Bucură-te, aducându-ne harul lui Dumnezeu;

Bucură-te, zid neclintit tuturor celor care caută mântuirea:

Bucură-te, stâlp și încredințare pentru toți credincioșii care cred în Tine;

Bucură-te, dându-ne și nouă bucurie și inima curată;

Bucură-te, mângâiere tuturor celor care plâng pentru păcatele lor;

Bucură-te, odihnește-i pe cei care caută ajutorul Tău;

Bucură-te, și răsplătește-i pe care iubesc frumusețea templelor lui Dumnezeu;

Bucură-te, vindecând sufletul și trupul celor care cer;

Bucură-te, răsplată grabnică, dând milostenie celor care fac milostenie la rândul lor;

Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Condacul 5

Steaua divină a fost privită de către magi, ducându-i la Împăratul Slavei, un Prunc culcat într-o iesle. În același mod, călăuzește-ne și pe noi către icoanele Tale, Maica Domnului, spre cunoașterea Fiului Tău și pentru a primi mântuirea, cântând: Aliluia.

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Icos 5

Văzând scara din mâna Ta dreaptă, Doamna mireasă, înțelegem taina descendenței Fiului Tău către noi. Tu, cea înălțată deasupra Heruvimilor și Serafimilor, ne ridici sufletele spre Rai, și noi ajunși la Muntele Ierusalimului cel Ceresc vom începe să-ți strigăm:

Bucură-te, scara văzută de Iacob în vechime;

Bucură-te, piatră de aur, plină de mană;

Bucură-te, logodită cu Iosif cel neprihănit;

Bucură-te, primindu-l bucuroasă pe Gabriel Arhanghelul;

Bucură-te, cădelniță parfumată, umplută cu Duhul Sfânt;

Bucură-te, lampă strălucitoare, aprinsă de harul lui Dumnezeu;

Bucură-te, Trapeză, pâinea vieții veșnice;

Bucură-te, Cupa de Aur, care L-ai născut pe Cel de necuprins;

Bucură-te, Rugăciune neobosită, rugându-te pentru noi Fiului Tău;

Bucură-te, bună mijlocitoare înaintea Lui, iertându-ne grabnic;

Bucură-te, stea de dimineață, strălucind în întunericul păcatului;

Bucură-te, lună strălucitoare, care precezi soarelui dreptății;

Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Condacul 6

Întreaga țară rusă predică mijlocirea Ta pentru neamul omenesc înaintea Fiului Tău și a Domnului nostru, Doamnă Cerească. La fel ne rugăm și noi Ție: dă mila Ta tuturor celor care cinstesc icoanele Tale, si lui Dumnezeu îi strigă: Aliluia.

Icos 6

Icoana ta a strălucit în timpurile străvechi pe porțile orașului Putivl, și împlinește o bucurie inexprimabilă chiar și până în ziua de azi în inimile noastre. Nimeni altcineva nu ne va lua această bucurie, iar noi cu același plâns te lăudăm:

Bucură-te, căci nu te-ai temut de apariția Arhanghelului;

Bucură-te, cea plin de har;

Bucură-te, primind mare cinste;

Bucură-te, prețuită de Duhul Sfânt;

Bucură-te, fiind numită de dreapta Elisabeta ca fiind binecuvântată în femei;

Bucură-te, slăvită cu nașterea celui mai Sfânt Prunc;

Bucură-te, O, cea ce ai născut pe Împăratul Slavei într-o peșteră sărăcăcioasă;  

Bucură-te, văzând închinarea păstorilor și a magilor înaintea Fiului tău;

Bucură-te, întristată de cuvintele dreptului Simeon in templu;

Bucură-te, primind voia lui Dumnezeu cu smerenie;

Bucură-te, fugind în Egipt pentru mântuirea Pruncului Divin;

Bucură-te, căci până la moartea lui Irod ai rămas acolo;

Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Condacul 7

Oamenii îți aduc cântări duhovnicești de laudă, Maica Domnului, iar noi în nevrednicia noastră îndrăznim să strigăm către Tine: Aliluia!

Icos 7

Noi minuni de la icoana Ta s-au arătat, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, când de multe ori orașul Putivl împreună cu satele din apropiere au fost atinse de boală molipsitoare, iar credincioșii izbăviți de moarte au strigat cu recunoștință către Tine:

Bucură-te, căci la nunta din Caana ai cerut Fiului tău o minune;

Bucură-te, iar acum îi ajuti pe toți cei care vin la Tine;

Bucură-te, având recunoștința tuturor generațiilor;

Bucură-te, căci prin tine noi credincioșii suntem mereu înălțați;

Bucură-te, stând alături de Fiul tău chiar până la moartea Lui pe Golgota;

Bucură-te, văzând împlinirea profeției Sfântului Simeon;

Bucură-te, adoptând întreg neamul omenesc la Crucea Domnului;

Bucură-te, asezându-L pe Stăpânul Vieții în mormânt;

Bucură-te, bucurându-te de apariția Domnului Înviat;

Bucură-te, primind Duhul Sfânt împreună cu Apostolii;

Bucură-te, căci ai zdrobit idolii pe muntele sfânt Athos;

Bucură-te, cea ce ai ales acest munte pentru slava Ta;

Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Condacul 8

Cei care sunt atei și eretici au inima inchisă și nu pot vedea semnele milostivirii Domnului, chiar și prin sfintele icoane ale Maicii Sale, dar cei credincioși primesc minuni necontenite iar noi, lăudând Ortodoxia,  strigăm către Cel Născut din Maica Domnului: Aliluia!

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Icos 8

Toți cei cu evlavie o slăvesc pe Maica Domnului, căreia i se cuvine cu adevărat laudă, fiind mijlocitoare neobosită a creștinilor, iar noi în această zi cu dragoste Îi aducem astfel de cântări:

Bucură-te, icoană care ne binecuvântează cu darurile sale;

Bucură-te, rușinându-i pe cei fără credință;

Bucură-te, primind vestea Adormirii Tale de la Arhanghelul Gabriel;

Bucură-te, cea care ai urcat la Fiul Tău în suflet și trup;

Bucură-te, căci înainte de Adormirea Ta au venit Apostolii;

Bucură- te, aducând mângâiere celor adunați la patul Tău;

Bucură-te, plecând din această lume la ceasul al treilea;

Bucură-te, dându-ți sufletul în mâna Fiului Tău Divin;

Bucură-te, că trupul tău nu a cunoscut stricăciunea;

Bucură-te, că sufletul tău s-a înălțat în Rai;

Bucură-te, căci după Adormirea Ta ai oferit vindecări celor care ți se roagă;

Bucură-te, alungând nebunia celor care nu cred în Tine;

Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Condacul 9

Toți cei care au credință în  icoanele Tale te slăvesc, Maica Domnului,  iar tu le dai mântuire. Noi, cei cu puțină credință, te rugăm să ai milă de noi, păcătoșii, și îndrăznim să strigăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 9

Vicleanul Veliar tace, limba umană nu poate vorbi despre toată slava ta, Doamnă Născatoare de Dumnezeu, și mintea pământească întunecată de păcat nu poate întelege taina iconomiei mântuirii noastre, care a fost prin Tine, însă îndrăznim să strigăm:

Bucură-te, născând Bucuria lumii veșnice;

Bucură-te, căci în Adormirea Ta nu ai întristat pe nimeni;

Bucură-te, lăudată timp de trei zile și trei nopți la mormântul Tău de către Apostoli;

Bucură-te, lăudată și de Îngeri;

Bucură-te, primind lacrimile noastre în ruGăciune;

Bucură-te, descoperind slava ta tuturor Apostolilor prin Adormire;

Bucură-te, căci în adâncă smerenie ți-ai petrecut toată viața;

Bucură-te, că la fel ne înveți și pe noi;

Bucură-te, Preacurată, din pântecele Tău ai dat trup și sânge Fiului lui Dumnezeu;

Bucură-te, și ne cheamă să primim Împărtășania;

Bucură-te, așezată mai presus decât toți sfinții și decât toți drepții;

Bucură-te, înălțată mai presus de puterile cerești;

Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Condacul 10

Pentru a salva orașul Putivl de grindină ai stat de pază prin icoana Ta,  iar noi acum cu credință alergăm și o sărutăm cu dragoste, cerând să primim ajutor si apărare, strigând către Dumnezeu: Aliluia.

Icos 10

Ești un zid puternic, într-adevăr, pentru toți cei care doresc mântuirea, și credincișii ți-au ridicat biserici multe în numele Tău, Neprihănită Maica Domnului, ridicate peste tot în lume, unde se adună și îți cântă.

Bucură-te, fecioară neprihănită și dupa nasterea Fiului lui Dumnezeu;

Bucură-te, căci cu Adormirea ta nu ai părăsit lumea;

Bucură-te, Fecioară, aleasă ca soarele;

Bucură-te, Doamnă a bunătății, caldă ca luna;

Bucură-te, cea ce ai cea mai bună cunună de fecioare curate;

Bucură-te, depășind soțiile pline de har;

Bucură-te, cea mai îndurerată mucenică la Crucea Fiului Tău;

Bucură-te, primind mulțumiri de la toate generațiile;

Bucură-te, că în Adormirea Ta ai dobândit slava care depășește toți sfinții;

Bucură-te, fecioară nenuntită;

Bucură-te, cartea Cuvântul ipostatic;

Bucură-te, Mama Sfântului Sfintelor;

Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Condacul 11

Nu disprețui cântarea noastră, Cea Neprihănită, chiar dacă este adusă cu buze sărace și cu vorbe nepotrivite, dar tu ești Mama tuturor creștinilor, nu ne respinge pe noi păcătoșii, căci purtăm pecetea Sfântului Botez, iar noi îndrăznim să-L chemăm pe Cel născut din Tine: Aliluia.

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Icos 11

Vedem icoana Ta, icoana primitoare a Luminii de la Fiul tău Cel Binecuvântat, ca fiind adevărată călăuzitoare, cale spre mântuire pentru toți cei care te așteaptă, și te strigăm:

Bucură-te, că nu suntem demni să te lăudăm;

Bucură-te, că ne duci și pe noi în Împărăția Cerurilor;

Bucură-te, ridicându-ne din adâncul păcatului;

Bucură-te, luminându-ne inimile la vederea mântuirii;

Bucură-te, căci sub mila Ta ne crește credința;

Bucură-te, căci toți cei ce aleargă la Tine câștigă ajutor;

Bucură-te, roua picurată din cer peste lâna lui Ghedeon;

Bucură-te, toiagul înflorit al lui Aaron;

Bucură-te, arca Legământului, umbrită de Duhul Sfânt;

Bucură-te, curcubeu strălucind de virtuți;

Bucură-te, zori de zi înmiresmat;

Bucură-te, ca fulgerul strălucind de har;

Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Condacul 12

Da Har poporului tău, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, căci noi slăvim întotdeauna icoanele Tale, iar lui Dumnezeu îi înălțăm strigătul: Aliluia.

Icos 12

Cântăm Minunile Tale, Doamna Atotmilostivă, propovăduim nașterea Ta, iar Tu  binecuvintează-i pe cei care Ți-au slujit pe pământ, adu-i la credință pe cei care urăsc Numele Tău, dă-ne semne si minuni din icoanele Tale sfinte, iar noi îți aducem aceste laude:

Bucură-te, slăvită Împărăteasă a cerului și a pământului;

Bucură-te, fecioară preacurată;

Bucură-te, darul primit de părinții tăi sterpi;

Bucură-te, rușinarea ateilor și a agarenilor;

Bucură-te, cea ce ai distrus vechiul jurământ;

Bucură-te, rupând păcatul lui Adam și al Evei;

Bucură-te, căci cu nașterea Fiului Tău au răsarit zorii răscumpărării;

Bucură-te, că rugându-ne Ție trecem cu bine peste noaptea păcatului;

Bucură-te, cea binecuvântată de Duhul Sfânt;

Bucură-te, rugându-te tot timpul vieții tale către Hristos, Dumnezeul nostru;

Bucură-te, împreună cu Domnul, cunună a neamului omenesc;

Bucură-te, unsă cu Duhul Sfânt cu belșug;

Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Condacul 13

O, Doamna noastră, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, numită și călăuzitoare,  nu respinge mica noastră cântare de rugăciune adusă în fața Icoanei Tale din Putvil, și dă-ne călăuzire si în viața aceasta vremelnică și în ceasul morții noastre, însoțindu-ne sufletul până în Lăcașurile Cerești, unde să Îi cântăm Domnului Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)

Icos 1

Arhanghelul Gavriil a fost trimis din cer, spunându-i Maicii Domnului: ”Bucură-te!”, iar acum și noi ne bucurăm de apariția icoanei Sale slăvite la porțile orașului Putvil și o lăudăm:

Bucură-te, slăvită rădăcină a ramurii lui David;

Bucură-te, strălucind în templul lui Dumnezeu cu curăție și smerenie;

Bucură-te, căci prin tine s-au împlinit cuvintele profetice;

Bucură-te, aducând lumina Raiului lui Adam și Eva;

Bucură-te, strălucind în întreaga lume cu lumina Fiului Tău;

Bucură-te, promițând viață veșnică tuturor credincioșilor;

Bucură-te, distrugând intrigile demonilor blestemați;

Bucură-te, înlaturând calea nelegiuită, arătându-ne drumul spre mântuire;

Bucură-te, cea ce îndepărtezi adâncurile păcatului;

Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Condacul 1

Împărătesei și Doamnei Milostive, slăvită mijlocitoare a orașului Putivl și tuturor creștinilor Speranță, alergăm cu credință și îi aducem cântări de laudă în cinstea icoanei sale celei mai cinstite, o sărutăm și cu un suflet tandru îi cântăm: Bucură-te, Împărăteasă Maica Domnului, călăuzitoare spre Cer!

Reclame

Raportează această reclamăConfidențialitate

Rugăciune:

O Preasfântă Fecioară, Maica Născătorare de Dumnezeu, la Tine alergăm cu rugăciuni căci ne ești ajutătoare grabnică la  Dumnezeu! Ascultă-ne pe noi, copiii Tăi păcătoși, că pierim în nelegiuiri, să nu te întorci de la noi pentru multele noastre păcate, deși Îl răstignim pe Fiul Tău în fiecare zi, și Ție, Născătoare plină de milă, îți amintim de suferința de pe Golgota.

Luminează-ne cu lumina slavei Tale, pentru ca toate păcatele noastre blestemate să fie văzute și iertate. Tu, Stăpână, care ai scăpat vechiul oraș Putivl de oștile cotropitorilor, luptă și pentru noi cu legiunile de demoni care ne atacă cu înverșunare, dându-ne eliberare din mila Ta. Călăuzește-ne spre mântuire, astfel încât să fim cinstiți, împreună cu toți sfinții care l-au încântat pe Dumnezeu, să-L slăvim și să-I cântăm în ceruri, renăscuți din Tine, lăudând numele Tău și al Preasfintei Treimi cu măreție în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului ”Kozelciansk”*

 Această icoană fu proslăvită pentru harul facerii de minuni la sfârșitul veacului al XIX-lea, chiar dacă este mai veche de atât. Obârșia icoanei este necunoscută, știm despre ea numai că a fost făcută în Italia și a fost adusă în Rusia de una dintre însoțitoarele împărătesei Elisabeta (1741-1761).

Cea care avea icoana se căsători cu un militar din Ucraina, luând icoana cu sine. În veacul al XIX-lea, a aparținut familiei contelui Vladimir Kapnist, care o păstra cu evlavie în satul Kozelscina, guberia Poltava. În Săptămâna brânzei a Postului Mare din anul 1880, Maria, fiică a contelui Vladimir, își fractură piciorul. Doctorul satului spuse că nu este grav. Nici doctorul Grube, vestit chirurg din Harkov, nu socoti accidentul grav, punând numai un pansament și recomandând băi fierbinți și suplimente de fier. Pentru că Maria mergea anevoios, i se făcu un pantof special cu benzi din metal pentru piciorul vătămat. La sfârșitul postului, nu se văzu nici o ameliorare.

După praznicul Sfintelor Paști, se leză și celalalt picior al fetei, iar apoi ambii umeri și șoldul stâng se dizlocară, provocându-i dureri mari ale coloanei vertebrale. Atunci, doctorul îl sfătui pe conte să o ducă grabnic pe fiica sa în Caucaz pentru o tratament cu ape minerale și aer curat de munte. Călătoria lor spre Caucaz pricinui dureri și mai mari copilei care nu își mai simți mâinile și picioarele, nici când în urma ciupiturilor.

Astfel, fură siliți de avansarea bolii și de ineficacitatea tratamentului să se întoarcă acasă.

În luna octombrie, contele călători împreună cu fiica sa la Moscova, unde consultă mai mulți specialiști care spuseră că nu pot face nimic pentru sărmana copilă.

Atunci, părinții ei fură cuprinși de deznădejde. Însă, pe neașteptate mai căpătară puțină nădejde căci avea să sosească peste puțin timp la Moscova un profesor din străinătate. La cererea copilei, se reîntoarseră acasă până la sosirea acestuia. La 21 februarie 1881, primiră o telegramă care îi înștiința de sosirea doctorului la Moscova.

Cu o zi înainte, mama Mariei îi propuse fiicei sale să se roage dinaintea icoanei Maicii Domnului:

– Masha, mâine mergem la Moscova. Ia icoana și hai să o curățăm și să ne rugăm Maicii Domnului să îți tămăduiască boala.

Copila care era neîncrezătoare în medici, își puse toată nădejdea în Dumnezeu și luă icoana și începu a curăța cu o pânză, iar apoi o strânse la piept, rugându-se din adâncul sufletului pentru tămăduire. Dintr-o dată, simțind că îi revine puterea în trup, o strigă pe mama sa plângând:

– Mamă, mamă, îmi simt picioarele! Îmi simt mâinile!

Desfăcu benzile de metal și începu să meargă prin cameră, în timp ce ținea în brațe icoana Maicii Domnului

Preotul satului fu chemat îndată și săvârși o slujbă de mulțumire dinaintea icoanei. Vestea minuni se răspândi prin satele din împrejurimi. Contesa și Maria merseră la Moscova luând cu ele icoana. Vestea se răspândi și în Moscova, iar oamenii începură a veni să o vadă, iar mai apoi merseră la biserica unde fu dusă spre închinare icoana.

Icoana Maicii Domnului săvârși și alte tămăduiri. Când familia contelui se întoarse în Kozelscina, oamenii deja știau de minunile săvârșite de icoană și mulți veneau să i se închine. Din pricina cinstirii crescânde, familia nu mai putu ține icoana acasă, așa că episcopul Poltavei Ioan spuse să fie dusă pentru o vreme într-o capelă, la 23 aprilie 1881.

În fiecare dimineață, se slujeau acatiste sau slujbe de mulțumire dinaintea icoanei.

În anul 1882, se ridică un paraclis, apoi o biserică. Iar la 1 martie 1885, se înființă o mănăstire de maici care la 17 februarie 1891 fu închinată Nașterii Maicii Domnului.

În prezent, icoana Maicii Domnului se află în Mănăstirea din Krasnogorsk, aproape de Kiev. Cu timpul se făcu și Acatistul icoanei.

Când pomenim pe cei adormiți?

 De ceva vreme, prin calendarele noastre bisericești, au început să apară „Moși” peste tot: Moși de toamnă, Moși de iarnă, Moși de primăvară, Moși de vară, Moși de… orice anotimp și orice prilej. În realitate, lucrurile nu au stat așa dintotdeauna. În cărțile noastre de cult, pe care ar fi bine să le deschidem mai des, găsim clar că Biserica Ortodoxă are doar două Sâmbete ale Morților, cu pomenire generală pentru toți cei adormiți:
 1. Sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți (numită și „Moșii de iarnă”).
 2. Sâmbăta dinaintea Rusaliilor (numită și „Moșii de vară”).
    Aceste două sâmbete au fost rânduite cu multă înțelepciune patristică, fiind legate teologic de duminicile care urmează: una ne amintește de Judecata de Apoi, cealaltă de Pogorârea Sfântului Duh, Care este Duhul Vieții, Cel ce cheamă la viață pe toți cei din morminte.
     Restul „Moșilor” sunt adăugiri mai noi, mai degrabă dictate de cerințele oamenilor, din ciclul „clientul nostru, stăpânul nostru”. Că doar „dă bine” să fie multe pomeniri, că „așa-i obiceiul” sau „așa zice lumea”. Dar, dacă ne uităm atent, Biserica ne spune altceva.
    Când pomenim pe cei adormiți?
-La soroacele rânduite (40 de zile, 6 luni, 1 an, 7 ani etc.).
-În aceste două sâmbete generale pentru toți cei adormiți.
-La fiecare Sfântă Liturghie, la Proscomidie (pomenind pomelnicul cu cei adormiți).
-Și, oricând vrem să facem ceva pentru sufletul lor, prin rugăciune și milostenie.
     Ce NU facem:
-Nu facem parastase duminica.
-Nu facem parastase în praznicele mari.
-Nu facem parastase în Săptămâna Mare sau în Săptămâna Luminată.
-Nu transformăm biserica într-o fabrică de pomeni, unde în fiecare sâmbătă punem mese cu colaci și vin, doar ca să bifăm că „așa se face”.
     De multe ori, pomenirile acestea devin doar o formalitate, un „ritual gol”, făcut „ca să fie”. Însă folosul real pentru cei adormiți vine din pomenirea la Sfânta Liturghie și din milostenia făcută cu dragoste. Nu din colaci, vin, sarmale sau din „să vadă lumea cât am dat”.
    Să înțelegem ce facem și de ce facem.
    Pomenirea morților nu e spectacol, nu e „tradiție” ca la nuntă. E rugăciune, e comuniune, e dragoste. Să revenim la esență.

Rugăciunea Tatăl nostru

   "Îndrăznesc să vă scriu această scrisoare pentru a vă povesti una dintre minunile care s-au întâmplat în viața mea.

      În urmă cu mai mulți ani, am trecut prin cel mai negru coșmar, din cauza unor problemele de sănătate ale mamei.

    Aceasta a trecut printr-o depresie destul de urâtă. Avea momente când plângea mereu, se certa cu tatăl meu și nu mai era deloc veselă și nici încrezătoare.

Într-o duminică am plecat de acasă, la facultate. Eram în tren împreună cu mai mulți colegi alături de care obișnuiam sa călătoresc aproape de fiecare dată.

 Trenul era încă în gară și ne mai despărțeau doar câteva minute de momentul plecării. Atunci a avut loc cel mai mare șoc al vieții mele.

     Mama mea, care era singură acasă, mi-a trimis un mesaj pe telefon în care îmi spunea că vrea să nu mai trăiască, pentru că nu mai suporta viața pe care o avea.

   Țin să precizez că întâmpina și o altă problemă gravă de sănătate. În momentul acela am crezut că toată lumea mi se năruie.

    Fără să spun ceva cuiva, instinctiv aproape, am coborât din tren și am sunat-o imediat.

 Mulțumesc Lui Dumnezeu că mi-a răspuns! După ce am încurajat-o, primul gând care mi-a trecut prin minte a fost să spunem împreună rugăciunea Tatăl Nostru. Atât.

    Fără să ne spunem altceva, am început să rostim împreună Tatăl Nostru de multe ori.

    De foarte multe ori. După ce am simțit că s-a liniștit, am rugat-o să meargă să se odihnească și să rostească singură în continuare Tatăl Nostru.

Poate vă întrebați de ce nu am sunat la vreo rudă, pentru a merge să stea cu ea. Vă spun drept că așa am simțit.

     Mi-am lăsat toată încrederea în Dumnezeu, rostind în continuare și eu rugăciunea „Tatăl Nostru”, și am știut, efectiv, am știut că o să fie bine. Și așa a fost.

 Mama s-a liniștit, iar din ziua aceea a devenit alt om.

Nu am cuvinte să descriu cât de puternica este această rugăciune – „Tatăl Nostru”.

O rugăciune ușor de reținut, scurtă, dar extrem de puternică și de frumoasă.

Tocmai de aceea am și decis să vă scriu, pentru a vă spune din tot sufletul că încrederea, credința și speranța în Dumnezeu sunt sfinte.

     Ele reprezintă tot ceea ce avem nevoie în viață pentru a fi bine, pentru a ne salva și pentru a ne mântui."
        (Doxologia )
  

Rugaciuni – Farmece si deochi

 

Doamne, viforul necazurilor se ridica asupra mea si duhurile necurate nu-mi dau pace, dar intru Tine imi pun toata nadejdea si pazei Tale ma incredintez intreg (intreaga), ca Tu cunosti pricina raului care ma bantuie si esti dezlegarea tuturor legaturilor necurate. La Tine toti perii capului meu sunt numarati.

 

De Tine toti demonii stiu si se cutremura. Deci pe Tine Te rog, Doamne, Atotputernicule, sa indepartezi de la mine orice duh necurat si orice rau pierzator de suflet, scotandu-ma pe mine biruitor peste toata facatura diavoleasca, sub acoperamantul dreptei Tale si intru crucea Ta cea atotizbavitoare.

 

Ca Tu esti intarirea si scaparea noastra in veci, Hristoase Dumnezeule, si Tie slava Iti inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.

 

 

 

Molitfele Sfantului Vasile cel Mare

Mareste imaginea.

Molitfele Sfantului Vasile cel Mare

(pentru cei care patimesc de la diavol
si pentru toata neputinta, care se citesc
si in ziua Sfantului Vasile cel Mare)

Dumnezeul dumnezeilor si Domnul domnilor, facatorul cetelor celor de foc si lucratorul puterilor celor fara de trup, mesterul celor ceresti si al celor pamantesti, pe Care nimeni dintre oameni nu L-a vazut, nici poate sa-L vada; de Care se teme si se cutremura toata faptura; Cel ce a aruncat din cer pe capetenia ingerilor, care din trufie si-a incordat grumazul oarecand si s-a lepadat de slujba sa prin neascultare, si pe ingerii cei impreuna cu dansul potrivnici, care s-au facut diavoli, i-a aruncat in intunericul cel adanc al iadului, fa ca blestemul acesta, ce se face in numele Tau cel infricosator, sa fie spre ingrozirea acestui povatuitor al vicleniei si a tuturor taberelor lui, care au cazut impreuna cu el din lumina cea de sus, si pune-l pe fuga; si-i porunceste lui si; diavolilor lui sa se departeze cu totul, ca sa nu faca nici o vatamare acestui suflet pecetluit; ci acesti pecetluiti sa ia taria puterii ca sa calce peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului. Ca se lauda si se cinsteste si de toata suflarea cu frica se slaveste preasfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii  vecilor. Amin.Domnului sa ne rugam.

Te blestem pe tine, incepatorul rautatilor si al hulei, capetenia impotrivirii si urzitorul vicleniei. Te blestem pe tine, cel aruncat din lumina cea de sus si surpat pentru mandrie in intunericul adancului. Te blestem pe tine si pe toata puterea cea cazuta ce a urmat vointa ta. Te blestem pe tine, duh necurat, cu Dumnezeu Savaot si cu toata oastea ingerilor lui Dumnezeu, Adonai, Eloi, Dumnezeul cel atotputernic; iesi si te departeaza de la robul lui Dumnezeu (N). Te blestem pe tine cu Dumnezeu, Care prin cuvant toate le-a zidit si cu Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui cel Unul-Nascut, Care, mai inainte de veci, in chip de negrait si fara patima, S-a nascut dintr-insul; cu Cel ce a facut faptura vazuta si nevazuta si a zidit pe om dupa chipul Sau si, mai inainte, prin legea firii l-a invatat acestea si cu priveghere ingereasca 1-a pazit; cu Cel ce a inecat pacatul cu apa de sus si a desfacut adancurile de sub cer si a pierdut pe uriasii cei necucernici si turnul faradelegilor l-a sfaramat si pamantul Sodomei si al Gomorei cu foc si cu pucioasa l-a ars si spre marturie fumega fum nestins; cu Cel ce marea cu toiagul a despartit si pe popor l-a trecut cu picioarele neudate, iar pe tiranul faraon si oastea cea impotrivitoare lui Dumnezeu, tabara paganatatii, sub valuri de veci a inecat-o. Te blestem cu Cel care, la plinirea vremii, din Fecioara in chip de negrait S-a intrupat si pecetile curatiei intregi le-a pazit; Care a binevoit sa spele prin botez intinaciunea noastra cea veche, cu  care noi prin neascultare ne spurcasem.  Te blestem pe tine cu Cel ce S-a botezat in Iordan si ne-a dat noua in apa, prin har, chipul nestricaciunii; de Care ingerii si toate puterile ceresti s-au mirat, vazand pe Dumnezeu  cel intrupat smerindu-Se, cand Tatal cel fara de inceput a descoperit nasterea cea fara de inceput a Fiului si cand pogorarea Sfantului Duh a marturisit unimea Treimii. Te blestem pe tine cu Cel ce a certat vantul si a linistit viforul marii; Care a izgonit cetele diavolilor; Cel ce prin tina a dat vedere ochilor lipsiti de lumina ai celui orb din nastere si a innoit zidirea cea veche a neamului nostru si celor muti le-a dat grai; Cel ce a curatit ranile leprosilor si pe morti din groapa i-a inviat; Cel ce pana la ingropare cu oamenii a vorbit si iadul prin inviere l-a pradat si toata omenirea a intocmit-o sa nu mai fie cucerita de moarte. Te blestem pe tine cu Dumnezeu atottiitorul, Care a insufletit pe oameni si cu grai de Dumnezeu insuflat dimpreuna cu Apostolii a lucrat si toata lumea a umplut-o de dreapta credinta. Teme-te, fugi, pleaca, departeaza-te, diavole necurate si spurcate, cel de sub pamant, din adanc, inselatorule, cel fara de chip, cel vazut pentru nerusinare, nevazut pentru fatarie, oriunde esti sau unde mergi, de esti insusi Beelzebul, sau de te arati ca cel ce scutura, ca sarpele, sau ca fiara, sau ca aburul, sau ca fumul, ori ca barbat, ori ca femeie, ori ca jiganie, ori ca pasare, sau vorbitor noaptea, sau surd, sau mut, sau care infricosezi cu navalirea, sau sfasii, sau uneltesti rele, in somn greu, sau in boala, sau in neputinta, sau pornesti spre ras, sau aduci lacrimi de dezmierdari; ori esti desfranat, ori rau mirositor, ori poftitor, ori facator de desfatare, ori fermecator, ori indemnator spre dragoste necurata, ori ghicitor in stele, ori sezi in casa, ori esti fara de rusine, ori iubitor de vrajba, ori fara astampar; sau te schimbi cu luna, sau te intorci dupa un oarecare timp, sau vii dimineata, sau la amiaza, sau la miezul noptii, sau in orice vreme, sau la revarsatul zorilor, sau din intamplare te-ai intalnit, sau de cineva esti trimis, sau ai navalit fara de veste; sau esti din mare, sau din rau, sau din pamant, sau din fantana, sau din daramaturi, sau din groapa; sau din balta, sau din trestie, sau din noroaie, sau de pe uscat, sau din necuratie; sau din lunca, sau din padure, sau din copaci, sau din pasare, sau din tunet, sau din acoperamantul baii, sau din scaldatoare de ape, sau din mormant idolesc; sau de unde stim, sau de unde nu stim, cunoscut ori necunoscut, sau din vreun loc nebanuit, pieri si te departeaza, rusineaza-te de chipul cel zidit si infrumusetat de mana lui Dumnezeu. Teme-te de asemanarea lui Dumnezeu celui intrupat si sa nu te ascunzi in robul lui Dumnezeu (N), ca toiag de fier si cuptor de foc si iadul si scrasnirea dintilor te asteapta, ca rasplatire pentru neascultare. Teme-te, taci, fugi, sa nu te intorci, nici sa te ascunzi cu vreo alta viclenie de duhuri necurate, ci du-te in pamant fara de apa, pustiu, nelucrat, unde om nu locuieste, ci este cercetat numai de Dumnezeu, Cel ce leaga pe toti care vatama si uneltesc aupra chipului Sau; Cel ce in lanturi te-a aruncat in intunericul iadului, pentru noaptea si ziua cea lunga, pe tine diavole, ispititorul si aflatorul tuturor rautatilor. Ca mare este frica de Dumnezeu si mare este slava Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Domnului sa ne rugam.

Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul luminilor, Dumnezeul ingerilor celor de sub taria Ta, Dumnezeul arhanghelilor celor de sub stapanirea Ta, Dumnezeul maritelor domnii, Dumnezeul sfintilor, Tatal Domnului nostru Iisus Hristos; Cel ce ai dezlegat sufletele cele legate cu moartea si, prin Unul-Nascut Fiul Tau, ai luminat pe omul cel patruns de intuneric; Cel ce ai slabit durerile noastre si toata greutatea ai usurat-o si toata nalucirea vrajmasului de la noi ai departat-o; si Tu, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, Care, cu moartea Ta, ne-ai facut pe noi nemuritori si ne-ai marit cu slava Ta; Cel ce, cu invierea Ta, ne-ai daruit noua sa ne ridicam de la oameni la Dumnezeu, si ai purtat pe crucea Ta toata sarcina pacatelor noastre; Cel ce ai luat asupra-Ti sfaramarea noastra si ai tamaduit-o, Doamne; Care ne-ai facut noua cale la ceruri si stricaciunea in nestricaciune ai prefacut-o, auzi-ma pe mine, care cu dragoste si cu frica strig catre Tine, Cel de a Carui frica se topesc muntii impreuna cu taria de sub cer; de a Carui putere duhurile necuvantatoare ale stihiilor se cutremura, pazind hotarele lor; de a Carui porunca focul rasplatirii nu va trece hotarele ce i s-au pus, ci, suspinand, asteapta porunca Ta; de a Carui frica toata faptura se chinuieste oftand cu suspinuri negraite si avand porunca sa astepte vremea sa; de Care toata firea cea potrivnica a fugit si oastea vrajmasului s-a domolit, diavolul a cazut, sarpele s-a calcat si balaurul s-a strivit; prin Care neamurile ce Te-au marturisit s-au luminat si s-au intarit in Tine, Doamne; prin Care viata s-a aratat, nadejdea s-a intemeiat, credinta s-a intarit, Evanghelia s-a propovaduit; prin Care omul cel pamantesc s-a innoit crezand in Tine, ca cine este ca Tine Dumnezeu atotputernic? Pentru aceasta, Te rugam pe Tine, Dumnezeule al parintilor si Doamne al milei, Cel ce esti mai inainte de veci si mai presus de fire, primeste pe acesta care a venit la Tine pentru numele Tau cel sfant si al iubitului Tau Fiu, Iisus Hristos, si al Sfantului si preaputernicului si de viata facatorului Tau Duh; izgoneste din sufletul lui toata neputinta, toata necredinta, tot duhul necurat, scuturator, de sub pamant, din foc, nesuferit, poftitor, iubitor de aur, iubitor de argint, turbat, desfranat, tot diavolul necurat, intunecat, fara chip si fara rusine. Asa, Dumnezeule, departeaza de la robul Tau (N) toata lucrarea diavolului, toata vraja, toata fermecatura, slujirea idoleasca, cautarea in stele, vraja cu mort, vraja cu pasare, patima desfatarii, iubirea trupeasca, iubirea de argint, betia, desfranarea, nerusinarea, mania, iubirea de cearta, neastampararea si tot cugetul viclean. Asa, Doamne, Dumnezeul nostru, insufla intr-insul Duhul Tau cel pasnic, ca, fiind pazit de El, sa faca roade de credinta, de fapte bune, de intelepciune, de curatie, de infranare, de dragoste, de bunatate, de nadejde, de blandete, de indelunga-rabdare, de ingaduinta, de smerenie, de pricepere, caci este rob al Tau, in numele lui Iisus Hristos, crezand in Treimea cea de o fiinta si marturisind-O impreuna cu ingerii, arhanghelii, domniile cele marite si cu toata oastea cereasca. Pazeste impreuna cu dansul si inima noastra, ca puternic esti, Doamne, si Tie slava inaltam, impreuna si Unuia-Nascut Fiului Tau si Preasfantului si Bunului si de viata Facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

 

Rugaciune pentru casa suparata de duhuri rele

Se face mai intai sfintirea cea mica a apei.

Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste !

Doamne, Dumnezeul mantuirii noastre, Fiul Dumnezeului celui viu, Care Te porti pe heruvimi; Cel ce esti mai presus decat toata incepatoria si stapania si puterea si domnia; Tu, cel mare si infricosator peste toti care sunt imprejurul Tau; Cel ce ai asezat cerul deasupra noastra si ai facut pa­mantul cu taria Ta si ai indreptat lumea cu intelep­ciunea Ta; Care cutremuri din temelie cele de sub cer, incat si stalpii lor se clatina; Cel ce zici soarelui si nu rasare, ascunzandu-se dupa stele; Care ame­ninti marea si o usuci pe ea; a Carui manie topeste stapaniile si puterile, si din pricina Caruia pietrele s-au sfaramat; Care ai zdrobit portile cele de arama si zavoarele cele de fier le-ai rupt, pe cel tare l-ai legat si pe slujitorii lui i-ai risipit; pe tiran cu crucea Ta l-ai doborat si pe balaur cu undita intruparii Tale l-ai prins si cu lanturi l-ai legat in intunericul iadului.

Tu, Doamne, intarirea celor ce-si pun nadejdea in Tine, zidul cel tare al celor ce si-au pus increderea in Tine, departeaza, izgoneste si imprastie toata lucra­rea diavoleasca, toata navalirea satanei, toata ban-tuiala puterii celei potrivnice de la casa aceasta si de la cei ce locuiesc in ea, care poarta semnul crucii Tale celei biruitoare si infricosatoare impotriva demo­nilor, si care cheama numele Tau cel sfant.

Asa, Doamne, Care ai izgonit legiunea de demoni si ai poruncit duhului celui surd si mut si necurat sa iasa din omul cel cuprins de el si sa nu se mai in­toarca; Cel ce ai nimicit toata tabara vrajmasilor nostri cei nevazuti, iar credinciosilor ce Te cunosc pe Tine le-ai zis: iata, va dau voua putere sa calcati peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului, insuti, Stapane, pazeste pe toti care sunt in casa aceasta de toata vatamarea si ispita, izbavindu-i de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua, de lucrul ce umbla in intuneric, de intalnirea cu demonul de amiaza, pentru ca robii Tai si roabele Tale si pruncii, indulcindu-se de ajutorul Tau si cu tabara ingereasca fiind paziti, toti ca unul, intr-un gand, cu credinta sa cante: Domnul este ajutorul meu si nu ma voi teme de ce-mi va face mie omul. Si iarasi: nu ma voi teme de rau, pentru ca Tu cu mine esti.Caci Tu esti, Dumnezeule, intarirea mea, Stapanitor tare, Domn al pacii, Tata al veacului ce va sa fie, si imparatia Ta este imparatia vesnica. Ca a Ta, a Unuia, este imparatia si puterea si slava, impreuna cu Parintele Tau cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

Rugaciune pentru dureri de cap

Domnului sa ne rugam

Stapane, Dumnezeul nostru, imparatul veacu­rilor, Cel atotputernic si atottiitor, Care faci pe toate si insuti le schimbi cu voia Ta; Cel ce cuptorul cel de sapte ori incins si vapaia cea dm Babilon le-ai prefacut in roua si pe sfintii trei tineri neatinsi i-ai pazit; Doctorul si tamaduitorul sufletelor noas­tre, mantuirea celor ce nadajduiesc in Tine, Tie ne rugam si cu umilinta cerem: departeaza, inlatura, izgoneste toata lucrarea diavoleasca, toata calea si toata vrajmasia satanei, privirea cea rea, nesatioasa si pizmasa a ochilor celor facatori de rele a oame­nilor pizmasi, de la robul Tau (N).

Si fie ca, din fru­musete sau pentru putere, ori din intamplare sau din pizma si rautate, i-a venit lui aceasta neputinta, insuti, Iubitorule de oameni Stapane, tinde mana Ta cea tare si bratul Tau cel atotputernic si inalt si cerceteaza aceasta zidire a Ta si-i trimite inger de pace, stapanitor si pazitor sufletului si trupului, care sa goneasca si sa starpeasca de la ea tot sfatul rau, toata pizma si deochiul facator de stricaciune al oamenilor rai, ca, izbavita fiind cu puterea Ta, sa-Ti cante Tie cu multumire: Domnul este ajutorul meu, si nu ma voi teme de ce-mi va face mie omul; si iarasi: nu-mi va fi frica de rele, pentru ca Tu cu mine esti; ca Tu esti Domnul puterii mele, Cel tare si stapanitor, Domnul pacii, Parintele veacului ce va sa fie.

Asa, Doamne Dumnezeul nostru, milostiveste-Te spre robul Tau si izbaveste-l de toata stricaciunea si supararea ce i s-a facut din pizma. Pentru rugaciu­nile preabinecuvantatei stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu rugaciunile arhanghelilor celor cu chip de lumina; ale cinstitului, maritului proorocului, Inaintemergatorului si Boteza­torului Ioan; ale sfintei si marii mucenite Marina; ale sfantului Stelian; ale preacuvioasei maicii noastre Parascheva cea noua; ale sfantului sfintitului mucenic Elefterie si ale sfantului (N), a carui pomenire savarsim, si ale tuturor sfintilor Tai.

Ca Tu esti doctorul sufletelor si al trupurilor noas­tre, Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava inal­tam si Celui fara de inceput al Tau Parinte si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Si stropeste pe bolnav cu apa sfintita, daca a facut mai intai sfestania, sau cu aghiazma de la Boboteaza. Apoi preotul pune mana pe capul celui bolnav, zicand aceasta:

Rugaciune

Harul Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cel dat Sfintilor Sai Ucenici si Apostoli, - zicand: Pe bolnavi mainile veti pune si bine le va fi, si printr-insii este dat si noua nevrednicilor slu­jitorilor Sai, acest har, prin mine smeritul si nevred­nicul preot, sa te tamaduiasca pe tine, fiule si fratele nostru cel duhovnicesc de toata boala si neputinta sufleteasca si trupeasca ce te-a cuprins, si sa te daruiasca Bisericii Sale intreg, cinstit, sanatos, indelun­gat in zile, bine umbland si facand poruncile lui Dumnezeu, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Cuvinte folositoare

 CUVINTE FOLOSITOARE ALE SFINTILOR BATRANI CELOR FARA DE
NUME ASEZATE IN CAPITOLE
CAPITOLUL 1.
PENTRU FARA DE GRIJA SI LINISTEA CU TACERE
1) Zis-a un batran oarecare : dator este calugarul sa-si cumpere fara-de-grija, macar de se
va si lipsi de alte trebuinte trupesti.
2) Spunea un batran oarecare despre trei frati silitori, care s-au sfatuit impreuna sa-si
aleaga fiecare dintr-insii cate o fapta buna, pe care pazind-o sa se mantuiasca prin ea.
Deci cel dintai si-a ales sa fie impaciuitor, adica sa se sileasca sa impace pe cei ce ii va
vedea ca sunt invrajbiti, dupa cuvantul Domnului ce este scris : fericiti sunt facatorii de
pace. Cel de al doilea si-a ales sa cerceteze bolnavii si sa le siujeasca lor. Iar cei al treilea
si-a ales fara-de-grija, adica viata linistita si acesta a mers si s-a salasluit in pustie.
Deci cel dintai, care isi alese sa fie impaciuitor celor invrajbiti, vazand ca nu poate sa-i
impace pe toti si suparandu-se de multa lor galceava, s-a lasat de acea slujba si sculanduse
a mers la fratele sau care isi alesese sa slujeasca bolnavilor. Si mergand la dansul, l-a
gasit pe el scarbit, ca s-a saturat a mai sluji bolnavilor, vazand ca nu poate nici intr-un
chip sa le faca tuturor pe voie. Si s-au sfatuit amandoi, sa mearga la fratele lor cel din
pustie, care si-a ales fara-de-grija. Si asa, sculandu-se, au plecat si au mers la dansul si iau
spus amandoi intamplarile si supararile lor. Si l-au rugat sa le spuna lor si el, ce a
ispravit cu fara-de-grija lui in acea pustie ? Iar el tacand putin, a mers la balta si luand apa
cu un vas, a turnat si a umplut un pahar cu apa , si l-a adus la dansii si le-a zis lor :
cautati, fratilor, si vedeti bine cum este aceasta apa. Si era apa tulbure, pentru ca atiinci o
luase din balta. Zis-au lui fratii. vedem, frate, ca este tulbure. Si punand-o sa stea putin, sa
asezat si s-a limpezit apa ca cristalul. Atunci luand-o asa limpede, iarasi le-a aratat-o
lor, zicand : cautati acum, fratilor si vedeti apa aceea care era tulbure, cum s-a limpezit.
Iar ei, cautand, se minunau, ca isi vedeau intr-insa, ca in oglinda, fetele lor. Apoi le-a zis :
vedeti, fratilor, si intelegand sa cunoasteti, ca precum ati vazut apa aceasta cum era intai
tulbure si intunecata, iar acum o vedeti limpede si luminata, asa este si acel ce traieste in
lume cu oamenii : de tulburarea galcevilor lumesti este tulburat si intunecat si nu isi vede
pacatele si rautatile sale. Iar daca se deosebeste pe sine si iese din galceava, atunci i se
limpezeste inima si mintea si toate simtirile lui. Astfel, isi vede si isi cunoaste pacatele si
rautatile sale.
3) Un frate a mers la un batran iscusit si l-a intrebat zicand : ce voi face, parinte, ca foarte
mi s-a urat a mai sedea in pustie ? Raspuns-a lui batranul, zicand : aceasta uraciune, fiule,
iti este o ispita; dar rabda putin si sezi in chilie cu liniste, rugandu-te lui Dumnezeu. Si
Dumnezeu vazand rabdarea ta, iti va trimite tie mangaiere si odihna.
4) Zis-a un batran : precum pe drumul cel batut nu poate creste nici un fel de pajiste,
macar si samanta de ai semana, pentru ca este locul pururea calcat, asa si faptele bune nu
pot creste la loc calcat de galcevile lumesti. Dar de te vei deosebi pe tine de galcevile
lumesti, atunci vei vedea adaugandu-se si crescandu-ti bunatatile tale.
5) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : avvo, bine este oare a trai in pustie ?
Batranul i-a raspuns : fiii lui Israel, daca au lasat lucrurile Egiptului si au iesit la pustie,
atunci au cunoscut cum se cade a se teme de Dumnezeu. Asa si corabia cand se invaluie
in mijiocul marii, fara de negutatorie este, iar daca iese la liman, atunci isi face
negutatoria. Deci si calugarul, de nu va rabda la un loc, nu va putea lua cunosunta
adevarata, ca de la calugari, mai vartos decat toate lucrurile, tacerea a ales-o Dumnezeu.
Ca zice : spre cine voi cauta, decat spre cel bland si linistit si care se cutremura de
cuvintele Mele. Zis-a fratele : dar nu se poate, parinte, a trai in singuratate ? Iar batranul
i-a raspuns : ostasul de nu se va osteni intai impreuna cu multi, nu poate sa invete
mestesugul biruintei razboiului, ca sa se poata bate singur cu vrajmasul sau. Asa si
calugarul, de nu se va invata intai a trai impreuna cu fratii iti manastire si a-si infrana
limba si pantecele si mania sa si alte patimi, a-si goni gandurile si a-si pazi mintea sa,
unul ca acela nu va putea sa traiasca deosebit in singuratate.
6) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : avvo, ce va face omul, ca sa castige fapte
bune ? Batranul a rasptins : acel care doreste si voieste sa invete vreun mestesug, toate
lucrurile le lasa si numai spre acel mestesug se sileste si se supune, se smereste
invatatorului sau, negandindu-se la alte lucruri pana ce prin multta silinta si rabdare
invata acel mestesug. Asa si calugarul, de nu va lasa toata grija si galceava lumeasca si nu
se va dosadi si se va smeri pe sine, socotindu-se mai pacatos decat toti oamenii, nu va
putea castiga fapte bune; iar de se va smeri pe sine la toate lucrurile, atunci singure de
sine vor fi bunatatile pe dansul si vor fi tari.
7) Zis-a un batran : acela care a gresit, se cade sa se pocaiasca, deosebindu-se de toata
dragostea si insotirea omeneasca, pana cand se va instiinta, ca i-a primit Dumnezeu
pocainta. Pentru ca dragostea lumii acesteia ne desparte pe noi de dragostea lui
Dumnezeu.
8) Zis-a un batran : precum murind in cetate si nu mai aude glasurile, nici galcevile, nici
vorbele omenesti, ci odata a murit si la alt loc s-a mutat, unde nu sunt vorbele, lucrurile si
galcevile omenesti; asa si calugarul, cand se imbraca cu sfantul chip si se leapada de
aceasta lume, dator este a-si lasa parintii sai, rudele si toate neamurile sale si sa mearga la
loc unde nu este galceava, nici tulburare, nici desertaciunile acestei lumi. Iar cel ce se
calugareste si nu va iesi dintre rudele si neamurile sale, sau din oras, sat, ori casa sa, acela
este asemenea cu mortul, care zace neingropat in casa, si se umple casa aceea si tot locul
de putoarea lui, pe langa care casa toti cei ce trec se ingretosaza de mare putoare se feresc
si-si intorc fetele dintr-acolo. Asa si Dumnezeu se ingretoseaza si isi intoarce fata Sa de la
calugarul care petrece in lume, intre neamurile, rudele si prietenii sai.
9) Zis-a un batran : precum este carnea, care de nu va fi sarata bine, se strica, se impute si
toti se ingretosaza si isi intorc fetele de la dansa, asa este si calugarul care zaboveste cu
lucrurile si desertaciuni le lumesti, cu galcevile mirenesti si nu sade in manastire, in chilia
sa, ca sa-si pazeasca cu frica lui Dumnezeu, cinul si oranduiala gatindu-se in toate zilele
de iesirea si mergerea sa catre Domnul Dumnezeul sau. Unul ca acela se impute si se
umple de viermi, adica de ganduri nectivioase, incat se ingretosaza Dumnezeu de
putoarea lui si isi intoarce fata Sa si ingerul de la dansul, iar cand va lasa calugarul si va
parasi desertaciunile, lucrurile, galcevile si grijile lumesti si va nazui la mila lui
Dumnezeu, cu rugile si gandurile si faptele sufletesti, punandu-si toata grija si nadejdea
sa cu buna credinta in Dumnezeu, ca il va chivernisi si il va hrani, atunci ii va trimite
Dumnezeu sarea bunatatii duhovnicesti si duhul iubirii de oameni si venind acestea,
gonesc dintr-insul patimile.
10) Zis-a un batran : precum este baia, cand i se deschide adeseori usa si ii iese caldura,
asa si sufletul, cand va sa graiasca, macar si vorbe bune de va grai, deschizand usile
graiului, isi pierde caldura sa. Deci, mult mai buna si bine primita este tacerea cu
intelegere, care este maica prea inteleptelor ganduri.
11) Zis-a un batran : se cade, calugarului sa se ispiteasca pe sine, socotindu-se pururea cu
gandul sau, ca si cum ar iesi dintr-aceasta viata si ar trece spre alta. Oare va scapa de cei
ce vor sa-l opreasca si sa-l incerce in vazduh ? Oare se izbaveste de dansii pana inca este
el in trup ? Sau inca in ceva este supus robiei lor si tot nu s-a slobozit ?
12) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : cum se cade a sedea cu tacere calugarul in
chilia sa ? Batranul i-a raspuns : a sedea calugarul in chilie, este, ca sa-si aduca aminte
pururea de starea sa maintea lui Dumnezeu si sa-si pazeasca dupa putinta sa, mintea si
inima de gandurile necuvioase, cele semanate de vrajmasul si aceasta este a fugi de lume.
Fratele i-a zis : ce este lumea ? Iar batranul i-a raspuns : lumea este a lucra peste fire si ati
implini poftele trupului tau si a te griji mai mult de trup decat de suflet, a-ti petrece
viata ta ostenindu-te mai mult pentru cele trupesti decat pentru cele sufletesti si mai mult
pentru agonisita trupeasca decat pentru cea sufleteasca. Aceasta este lumea, fiule.
13) Zis-a un batran : acel ce va vrea sa traiasca fara de galceava, ori sa mearga sa se aseze
in pustie, ori in lavra unde sunt frati multi; iar de se va aseza in alt loc, mai departe de
manastire, atunci nu va putea fi fara galceava si suparare. Pentru ca toti cei ce vor trece si
vor umbla pe acolo, prin acel loc, toti se vor abate pe la dansul, neavand unde sa se
odihneasca si nu va putea sa nu-i primeasca. Dar de va fi aproape de alti frati, sau in
manastire, atunci de nu-i va primi el, ii va primi alti frati si el, va fi linistit.
14) Un frate l-a intrebat pe un batran zicand : spune-mi mie, parinte, care este acea
temnita ce este scrisa in Evanghelie, unde zice : in temnita am fost si ati venit la Mine ?
Iar batranul i-a raspuns : acea temnita, fiule, este chilia calugarului, in care sezand
calugarul, pururea cheama milostivirea lui Dumnezeu.
15) Un frate oarecare sedea intr-um munte singur in liniste, fara galceava, postind; la care
mergand un parinte din lavra Calamoschiei, l-a intrebat, zicand : spune-mi, frate, de atata
vreme traind in singuratate, in acest munte, cu tacere si cu post, ce ai savarsit ? Si fratele
i-a raspuns, zicand : mergi acum, avvo si dupa cinci zile sa vii la mine si atunci iti voi
spune ce am savarsit, sezand aici in singuratate. Si asa a mers acel parinte, iar dupa ce sau
plinit cinci zile, iarasi a venit si l-a gasit raposat si in spatele lui o scrisoare scrisa asa :
iarta-ma, frate, ca facandu-mi pravila, niciodata n-am lasat gandul si mintea mea pe
pamant.
16) Erau doi frati, care traiau impreuna in pustie, iar unul din ei cand isi aducea aminte de
judecata lui Dumnezeu, de multe ori fugea, se departa si se ascundea in pustie, iar cealalt
frate iesea dupa dansul cautandu-l pana il gasea si ii zicea : pentru ce, frate, fugi asa si te
ascunzi in pustie ? Oare tu singur ai facut pacatele a toata lumea ? Iar el raspundea,
zicand : apoi eu nu stiu, frate, ca mi s-au iertat mie gresalele ? Adevarat, stiu, ca mi s-au
iertat. Insa osteneala aceasta o fac, fugind si ascunzandu-ma in pustie, pentru ca sa nu vad
in ziua judecatii pe cei ce ma vor judeca.
17) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : avvo, ce este tacerea si ce folos am de la
dansa ? Iar batranul i-a raspuns : fiule, tacerea este aceasta : a sedea singur in chilie cu
intelepciune si cu frica lui Dumnezeu, ferindu-ti inima de ganduri si cugete necuvioase. O
tacere ca aceea naste alte bunatati si-l pazeste pe calugar de sagetile cele aprinse ale
vrajmasului si nu-l lasa sa fie ranit de ele. O, liniste fara de galceava ! O, scara cereasca !
O, fara de grija, maica umilintei ! O, fara de grija, luminatoarea sufletului ! O, tacere
vorbitoare cu ingerii ! O, tacere, stralucitoarea inimii ! O, liniste fara galceava, nascatoare
a toate bunatatile, intarirea postirii, fraul limbii, infranarea pantecelui ! O, liniste,
indemnarea rugaciunii si a citirii Sfintelor Scripturi ! O, tacere ingrijoratoare numai
pentru ale tale si totdeauna cu Hristos vorbitoare si neincetat vazator a mortii inaintea
ochilor sai si pazitoarea luminii celei nestinse ! Pe aceea, cine o pazeste neincetat, canta
zicand : gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea, ca Tie se cuvine lauda si
slava, in veci, amin !
18) Zis-a un batran : nu se cade calugaruluii a se grjji de pometuri dese, sau de izvoare
bine curgatoare, sau de gradini avand toate verdeturile, sau de case impodobite. Sa nu fie
precupet, nici sa-si indeletniceasca mintea sa in turme de oi si cirezi de boi. Mai vartos sa
aiba viata cea cu tacere ingereasca si neincetata cuvantare de marire si multumita lui
Dumnezeu. Calea vietii acesteia sa fie streina si departata de toata dragostea cea
trupeasca. Iar de se va slavi si se va lipi de lucrurile cele trupesti, nu poate fi drag lui
Dumnezeu, nici poate sa scape de defaimarile oamenilor, ca-l cheama gandul pentru
mosii, pentru razoare, pentru hotare, pentru case impodobite, pentru gradini, pentru
stapaniri si pentru toate ca acestea se tulbura, facandu-se rob turmelor si se ingrijeste
pentru lipsuri de gradini, de vii si pofteste a si le castiga. Asa totdeauna se tulbura de
multe galcevi si certurile cel de-a pururea pe stapan a-l chema in ajutor, sa-si implineasca
voia. Si, ce folos este din aceasta calugarului celui ce s-a lepadat de lume insa iar se
incurca cu lucrurile lumesti ? Precum zice apostolul : nimeni ostas fiind, nu se leaga cu
lucrurile lumesti, ca sa fie placut voievodului. Sa lasam, dar, de acum raul narav al iubirii
de argint si toate cele ce ineaca mintea noastra si o prapadese si cele ce pogoara sufletul
nostru in fundul iadului, sa dezlegam sarcina pacatelor, ca astfel si mintea noastra, ca un
carmaci ce se invata cu gandurile, sa poata ajunge cu buna tacere la liman.
19) Un frate a mers la un batran iscusit si i-a zis : ma mahnesc. Si i-a zis batranul : sezi in
chilie si Dumnezeu iti va da odihna !
20) A vazut cineva pe un iubitor de osteneala, purtand un mort intr-un pat si i-a zis : pe
cei morti porti ? Mergi de poarta pe cei vii !
21) Un frate a mers la un batran care sedea in pustie si a aflat pe langa chilia lui niste
copii pascand dobitoace si vorbind necuvioase. Si daca si-a spus gandurile sale si
folosindu-se de cuvintele batranului, i-a zis : cum suferi, avvo, acesti copii si nu le zici lor
sa nu faca cele fara de treaba ? Batranul i-a zis : cu adevarat, frate, de multe zile vreau sa
le zic lor, dar ma opresc chiar pe mine a le zice, graind : iata, nu pot sa sufar acest lucru,
ce este putin, dar cum voi putea sa rabd, de vor veni asupra mea ispite ? Pentru aceasta
nimic nu le-am zis, ca sa ma deprind cu ispitele ce-mi vin asupra-mi.
22) Povestesc batranii de un batran, care avea un copil vietuind cu dansul si l-a vazut
facandu-si lucru nefolositor si i-a zis odata sa nu mai faca acea fapta mai mult si n-a vroit
sa-l asculte si daca a calcat porunca, s-a scarbit batranul si a aruncat asupra lui pacatul, iar
tanarul a incuiat usa chiliei in care era painea si l-a lasat pe batran flamand treisprezece
zile si nu i-a zis batranul : unde mergi, sau unde ai fost ? Mai vietuia inca cineva langa
batranul si instiintandu-se ca intarzie tanarul, facea putina fiertura si ii va da prin perete,
rugandu-l sa guste. Si-l intreba, de ce intarzie fratele. Batranul ii raspundea : cand se va
indeletnici, va veni.
23) Oarecine a povestit ca niste filosofi au voit sa ispiteasca pe niste monahi. Trecand
cineva bine imbracat i-au zis lui : vino incoace ! Iar acela suparandu-se, i-a certat. Deci a
trecut un alt calugar si i-au zis lui : tu, calugare, raule batrane, vino incoace ! Iar acela a
venit si l-au lovit filosofii peste obraz, iar el a intors si pe celalalt. Aceia indata s-au
sculat si i s-au inchinat lui zicand : iata, acesta cu adevarat este calugar. Si punandu-l
intre dansii, il intrebau : ce faceti mai mult decat noi in pustie ? Postiti ? Si noi postim,
Privegheati ? Si noi priveghem. Ce faceti dar mai mult decat noi sezand in pustie ?
Batranul le-a rasptins : noi nadajduim spre darul lui Dumnezeu si ne pazim mintea. Si iau
zis aceia : noi aceasta n-o putem face. Si folosindu-se l-au lasat.
24) Povestit-a cineva din parintii Egiptului : odata am voit sa ma instrainez si am mers in
Atena si intrand in cetate, am vazut un batran monah impdodobit cu haine, purtand o
cruce mica cusuta si alergau si altii dupa dansul. Intrand in cetate, l-a intampinat norodul
mult si il tragea la priveliste si am intrebat pe un oarecare om : cine este acesta ? Si mi s-a
raspuns ca acesta este un elin, mai mare decat toti filozofii si s-a facut crestin si zidindusi
manastire, s-a facut calugar, vietuind cincisprezece ani; mai intai neintrand in cetate,
iar astazi a intrat. Pentru aceasta alergam sa-l vedem ce va spune. Asa am plecat si eu cu
dansul; si adunandu-se cei mai de frunte ai cetatii, l-au poftit, zicand : spune-ne noua, ce
vrei sa ne vorbesti ? El le-a zis : nu este nici o limba sub cer, ca cea crestina, si mai
frumos cin, ca cinul calugaresc; aceasta numai ii vatama pe dansii, ca aduce asupra lor
diavolul pizma unui asupra altuia, zicand, ca mi-a zis si i-am zis si necuratii inaintea lor
avand, nu le vad. Iar aceasta auzind toti, l-au proslavit si au plecat.
25) A fost un patriarh in dumnezeiasca Cetate, care atat era de milostiv si lesne iertator
greselilor, ca unul dintre ai casei lui a furat de la dansul aurul si temandu-se a fugit in
Tebaida Egiptului. Acesta umbland, l-au aflat barbarii si luandu-l, l-au dus la locul lor.
Dar afland arhiepiscopul, l-a cumparat cu optzeci de galbeni. Deci venind el acolo, l-a
primit milostivul, incat ziceau unii din cetateni ca nimic n-a gresit arhiepiscopului.
CAPITOLUL II.
PENTRU UMILINTA
1) Zis-a un batran : sileste-te de iti invata si iti deprinde inima ta a gandi si grai intru sine
pentru fiecare frate, zicand : acest frate este cu mult mai cuvios si mai vrednic de toata
cinstea si lauda, decat mine ticalosul. Si asa, incet, incet, iti vei deprinde inima si gandul
tau a te ocari si a te defaima pe tine insuti a te socoti mai nevrednic, mai ticait si mai
pacatos decat toti oamenii. Asa se va salaslui si va vietui intru tine Sfantul Duh. Iar de te
vei socoti mai vrednic de cinste, mai cuvios si mai bun decat alti frati si vei incepe a ocari
si a defaima pe altii, atunci iese si fuge de la tine darul Duhului lui Dumnezeu si vine
asupra ta duhul spurcaciunii trupesti si acela iti impietreste inima si pleaca umilinta de la
tine.
2) Zis-a un batran oarecare : nu este mai rau lucru si mai amar decat deprinderea si
obiceiul rau, ca multa vreme, silinta si osteneala trebuie unuia ca acela ca sa-si poata taia
si dezradacina obiceiul si deprinderea lui cea rea. Osteneala au avut multi, iar vreme n-au
avut, ca i-a pripit si i-a taiat secera mortii impreuna cu obiceiul si deprinderea lor si
numai insusi Dumnezeu stie ce va face cu aceia in ziua judecatii.
3) Spunea un batran, ca era un frate care traia in liniste si tacere in chilia lui, si se
zabovea pururea citind Sfintele Scripturi, patericele si vietile sfintilor parinti, si asa a
petrecut douazeci de ani. Dupa aceea, intr-una din zile, i-a venit o umilinta si un gand ca
sa iasa si sa mearga in pustie, sa petreaca in liniste fara de galceava, precum au petrecut si
sfintii parinti cei de demult. Si asa a iesit din chilia sa si a plecat sa mearga in pustie.
Mergand spre pustie, l-a intalnit avva Isac, care l-a intrebat, zicand : unde mergi, fiule ?
Fratele i-a raspuns : douazeci de ani sunt de cand pururea citesc Sfintele Scripturi, vietile
si invataturile sfintilor parinti, iar acum vreau sa merg sa incep si eu lucrul, poruncile si
invataturile pe care le-am citit. Batranul facand rugaciune l-a blagoslovit, zicand :
Domnul Dumnezeu sa te blagosloveasca, fiule, sa te indrepteze si sa te povatuiasca, ca sa
mergi si pe urma sfintilor parinti la calea mantuirii !
4) Un frate oarecare, silitor fiind spre pocainta si mantuirea sa, mergand la muntele Sinai
si gasind acolo o chiliuta veche in care locuise un parinte din cei de demult, s-a salasluit
intr-insa. In ziua dintai, cand s-a asezat in acea chiliuta, a gasit o scrisoare pe un lemnisor,
scrisa de un frate din cei ce traisera mai inainte in acel loc. Si era scris acest cuvant : Eu,
Moise am venit marturisind lui Teodor. El vazand acea scrisoare si citind-o, foarte s-a
umilit si a inceput a plange cu lacrimi, zicand : o, frate, unde esti acum tu cel care ai scris
aici, ca ai venit marturisind ? Unde este acum mana aceea, care a scris aici ? O, frate, in
ce stare esti ? Si asa in toate zilele facea, punand inaintea ochilor sai acel lemn scris, apoi
plangea cu lacrimi, vorbind cu dansul, ca si cum ar fi fost viu de fata si asa, aducandu-si
aminte de moartea sa, plangea in toate zilele cu amara umilinta. El avea lucrul mainilor
sale scrisoarea, ca stia sa scrie slova curata si scria carti. Si i-au adus lui fratii hartie,
cheituiala si plata pentru scris, iar el luand hartia si plata de la frati, s-a pristavit si n-a
scris nimanui nimic, numai cate un text si a pus la hartia si plata fiecarui frate, scriind asa
: iertati-ma, parintilor si fratilor mei, ca am avut putintica treaba cu cineva si pentru aceea
n-am avut vreme ca sa va scriu voua cartile.
5) La acest frate mai sus pomenit, a mai venit si alt frate oarecare, ierusalimlean, si s-a
asezat langa dansul si traiau impreuna. Acest frate si-a facut gradina de legume si de
verdeturi, iar intr-o zi a vrut sa mearga la un oras care era aproape ca la douasprezece
stadii de locul in care petreceau ei. Venind acel frate la vecinul sau, scriitorul, l-a rugat,
zicand : rogu-te, frate, pazeste-mi gradina pana voi veni eu de la targ ca sa nu mi-o strice
animalele. Raspunzand fratele, i-a zis : bine, frate, fii nadajduit ca dupa cat voi putea nu
ma voi lenevi. Si asa a plecat fratele la targ. Iar el a inceput a grai in sine zicand :
ticaloase suflete al meu, nevoieste-te acum pentru gradina pana ai vreme buna ! Apoi
sculandu-se si stand la rugaciune de seara pana dimineata, n-a incetat citind si cu lacrimi
rugandu-se lui Dumnezeu. Asijderea si toata ziua aceea, ca era sfanta Duminica mare.
Daca s-a facut seara, a venit si fratele vecinului lui, de la targ, si a aflat gradina toata
stricata de fiarele salbatice. Si a zis fratelui sau : frate, nu mi-ai pazit gradina precum team
rugat, si mi-a stricat-o fiarele. Dumnezeu sa te ierte, frate ! Iar el raspunzand, i-a zis :
Dumnezeu stie, ca eu dupa putinta mea m-am silit s-o pazesc, ca doar ne va da Dumnezeu
roada acestei gradini mici. Zis-a fratele : crede-ma, frate, ca de tot a stricat-o. Raspuns-a
lui fratele, scriitorul : cred lui Dumnezeu si stiu ca iarasi o va inverzi. Zis-a lui fratele :
vino, frate, si vezi. Scriitorul i-a raspuns : mergi, frate, si pazeste fratia ta acum, iar eu voi
pazi la noapte. Si s-a facut seceta si s-a uscat pamantul si era in mare scarba acel frate
pentru gradina lui si a zis fratelui sau. Sa stii, frate, ca de nu ne va da Dumnezeu ploaie,
ne va lipsi de la gradina. Scriitorul i-a raspuns : amar noua, frate, ca de ne vor seca
izvoarele gradinii cu adevarat nu vom dobandi mantuirea. Aceasta o zicea el despre
lacrimi. Acest frate, bun scriitor, cand era sa se pristaveasca, l-a chemat pe acel frate, pe
vecinul lui si l-a rugat, zicand : iubite frate, iata mi-a venit vremea sa ma pristavesc, deci
te rog sa faci dragoste frateasca, sa sezi astazi langa mine si sa nu spui nimanui ca sunt eu
bolnav. Daca ma voi pristavi, sa iei, frate, trupul meu si sa-l duci inlauntrul pustiului si
sa-l arunci acolo, ca sa-l manance fiarele si pasarile, pentru ca a gresit Domnului
Dumnezeului meu si nu este vrednic de ingropare. Raspuns-a lui fratele : sa ma crezi,
frate, ca nu voieste sufletui si inima inea sa fac aceasta. Zis-a lui bolnavul : acel pacat,
frate, asupra mea va fi si iata, iti fagaduiesc si iti dau cuvant, ca de ma vei asculta si-mi
vei face aceasta, daca mi se va putea iti voi ajuta tie. Si acestea zicand, s-a pristavit. Iar
fratele a facut cum l-a rugat. Luand trupul mortului gol, l-a dus si l-a aruncat in pustie, iar
a treia zi dupa pristavirea i s-a aratai in vis vecinului sau si i-a zis : frate, Domnul
Dumnezeu sa te miluiasea, precum si tu m-ai miluit pe mine ! Sa stii, frate, ca mare mila
ai facut cu mine, pentru ca nu s-a ingropat dupa obicei trupul meu, caci am auzit de la
Domnul acest cuvant glasuindu-mi asa : iata, pentru multa smerenia ta, am poruncit sa fii
impreuna cu Antonie. Iata, frate, ca n-am rugat si pentru tine. Deci lasa gradina si te
nevoieste si te grijeste de cealalta gradina, ca eu, frate, in ceasul cand imi iesea sufletul
din trup, am vazut lacrimile stingand focul in care era sa fiu aruncat pentru faptele mele.
6) In timpul prigoanelor, cand prigoneau si omorau pe crestini pentru credinta in Hristos,
au prins si pe doi frati calugari sa-i munceasca si i-au aruncat in temnita pana a doua zi,
ca a doua zi sa-i scoata, sa-i munceasca si sa-i omoare. Acesti doi frati aveau vrajba si
pizma intre dansii. Fiind deci ei in temnita aruncati, batuti si munciti, unul umilindu-se cu
inima a zis celuilalt : frate, iata maine ne vor scoate la judecata lor si ne vor munci si ne
vor omori si vom merge catre Domnul. Pentru aceea, dar, vrajba si pizma ce a fost si este
si acum intre noi, se cade sa o lasam, sa ne impacam, sa ne iertam unul pe altul, mai
inainte de moartea noastra, ca sa luam, curati fiind, muncile si moartea pentru credinta si
dragostea lui Hristos si asa ne vom invrednici a lua cununile mucenicesti din mainile lui
Hristos si vom fi primiti in ceata mucenicilor. Acestea zicand i-a facut metanie dupa
obiceiul calugaresc, graind : iarta-ma, frate, ca sa fii si tu iertat de mine si de Dumnezeu !
Iar acela fiind biruit de vrajmaseasca pizma, n-a vrut nicidecum sa-l ierte. Iar a doua zi
daca s-a facut ziua, i-au scos pe ei din temnita, ca sa-i taie. Atunci cel care n-a vrut sa se
impace si sa ierte pe fratele sau, vazand ca vor sa-l taie, inspaimantandu-se s-a lepadat de
Hristos, iar pe cel de langa el crezand in numele Domnului, l-au taiat. Pe cel ce s-a
lepadat de Hristos, l-a intrebat : pentru ce ieri nu te-ai lepadat de Hristos ? Ca sa nu te fi
chinuit ? Raspuns-a lui acela : cand L-am lasat eu pe Dumnezeul meu si nu m-am
impacat cu fratele meu, atunci si pe mine m-a lasat si m-a parasit ajutorul Lui si
ramanand gol de Dansul, m-am lepadat de Hristos.
7) Doi frati dupa trup s-au lepadat de lume si au mers amandoi la muntele Nitriei si
petreceau acolo in sihastrie si in ascultare. Dumnezeu le-a dat amandora darul umilintei si
lacrimi, in rugaciunile lor. Odata batranul sihastriei a vazut in vis pe amandoi fratii stand
la rugaciune si fiecare tinea cate o hartie scrisa in mana lui si udand hartia cu lacrimile
lor, se spalau slovele scrisorii de pe hartie si scrisoarea tinuta lesne se spala iar a celuilalt
cu anevoie si chiar daca se spala iarasi se cunosteau slovele. Batranul s-a rugat lui
umnezeu sa-i arate acea vedenie cu acei doi frati. Si trimitand Dumnezeu ingerul Sau, i-a
spus zicand : slovele si scrisoarea scrisa pe acele hartiii pe care le-ai vazut tinandu-le in
mainile lor, acelea sunt pacatele lor. Unul din ei a pacatuit fireste, adica dupa fire si
pentru aceea aceluia lesne i se spala slovele. Celalalt a cazut in necuratii si spurcaciuni
peste fire. De aceea, mai multa osteneala ii trebuie intru pocainta lui. Si de atunci
totdeauna ii zicea batranul : sileste-te, frate, osteneste-te, frate ca se cunosc slovele. Dar
nu i-a aratat batranul, nici nu i-a spus aceasta, pana la moartea lui, ca nu cumva
scarbindu-se sa-si sminteasca silinta sa, ci totdeauna ii zicea : sileste-te, frate, caci cui
multa osteneala se spala slovele zapisului.
8) Un frate oarecare, silitor fiind, isi facea rugaciunea si pravila impreuna cu alt frate ai
lui si cum incepea a citi, il biruiau lacrimile si umilinta sa. Pentru aceea nu putea sa
citeasca, ci lasa cate un stih din psalmi. Odata l-a rugat vecinul lui sa-i spuna ce gandeste
cand sta el la pravila si rugaciunea sa, de plange cu asa amar ? Iar el i-a raspuns : iartama,
frate, ca totdeauna cand stau la pravila si rugaciunea mea, vad pe Judecatorul si pe
mine ca un osandit stand, intrebat si mustrat fiind si zicandu-mi Judecatorul : pentru ce ai
facut cutare pacat ?, si cutare si de aceea eu nu mai stiu ce voi raspunde, ca mi se astupa
gura de vadirea cugetului meu si nu pot citi, ci las cate un cuvant din psalmi. Ma iarta,
frate, ca si pe tine te smintesc si pentru aceea, frate, daca vei vrea, sa facem separat,
fiecare pravila sa. Raspuns-a lui fratele, zicand : nu, frate, ca eu macar de nu am darul
umilintei, ca sa pot plange, vazandu-te pe tine, ma vad si ma cunosc pe mine nevrednic si
ticalos. Iar Dumnezeu vazand smerenia lui, i-a dat si lui darul umilintei si lacrimi ca si
celuilalt.
9) Un frate oarecare a mers la un batran care petrecea in muntele Sinai si l-a rugat zicand
: spune-mi, parinte si ma invata, cum ma voi ruga lui Dumnezeu, pentru ca mult l-am
suparat. Batranul i-a zis : eu, fiule, asa ma rog lui Dumnezeu : Doamne, invredniceste-ma
a Te iubi, precum am iubit mai inainte pacatul si a-Ti sluji Tie, precum am slujit mai
inainte satanei celui inselator. Insa fiule, bine este a ridica mainile in sus, spre vazduh si a
ruga pururea cu osardie pe Domnul Dumnezeu, ca in vremma iesirii sufletului din trup, sa
poata trece sufletul nesmintit si nesuparat de spurcatii si cumplitii diavoli cei din vazduh.
10) Un batran a trimis pe un calugaras ucenic al sau, la un frate care avea gradina cu
pomi in Sinai, poftindu-l sa-i trimita putine poame. Alergand calugarasul, s-a inchinat
dupa obicei zicand : parintele, batranul meu, m-a trimis poftindu-te, daca ai poame in
livada, sa-i trimiti cateva. Fratele i-a raspuns : sunt, fiule, mergi in livada si ia-ti din care
vrei si cate vei putea. Dupa ce si-a luat calugarasul poame, l-a intrebat pe frate, zicand :
parinte, aici este mila lui Dumnezeu ? Iar fratele auzind aceasta, a tacut si cautand la
pamant, gandea si se minuna de acea intrebare. Dupa aceea i-a zis : ce ai zis, fiule, ce ai
intrebat, ca nu am inteles ? Zis-a lui calugarasul : am intrebat, parinte, este aici mila lui
Dumnezeu ? Iar fratele iarasi a tacut ca un ceas, gandind in sine, ce-i va raspunde si
nestiind ce sa-i raspunda, a suspinat si a zis : Domnul Dumnezeu sa te ajute, fiule ! Si asa
a trimis pe calugaras cu poamele la batranul sau. Dupa ce a mers calugarasul, acel frate
indata parasindu-si chilia si livada si luandu-si haina, a iesit in pustie, zicand in sine : de
vreme ce nu am putut sa dau raspuns unui copil ce ma intreba, cand va sa ma intrebe
Dumnezeu, ce voi face ? Pentru aceea merg sa caut mila lui Dumnezeu.
11) Un frate oarecare traia la Ierusalim in muntele Eleonului si odata a mers in sfanta
Cetate si ducandu-se la stapanul si judecatorul cetatii, si-a marturisit faptele si rautatile
sale inaintea acestuia si a supusilor lui, rugandu-se foarte, sa-l pedepseasca dupa lege,
pentru rautatile lui. Stapanul cetatii, socotind in sine, i-a zis : omule, de vreme ce tu insuti
iti marturisesti faptele si rautatile tale, poate ca Dumnezeu te-a iertat si pentru aceea eu nu
indraznesc sa te judec si sa te pedepsesc pentru acele fapte pe care tu insuti de bunavoie
le marturisesti; ca acea judecata nu este a noastra ci a lui Dumnezeu. Mergi, deci, omule,
la locul tau si iti pazeste tacerea si rugaciunea. Si iesind a mers la chilia sa si si-a pus el
insusi catusi mari de fier in picioare si in grumaji si asa s-a incuiat in chilie. Iar cand
mergea cineva din oameni la dansul si il intreba cine l-a pus in catusi cumplite ca acelea
si pentru ce, el raspundea : judecatorul mi-a pus pentru rautatile mele. Si asa a petrecut
pana la moartea sa, iar mai inainte cu o zi de pristavirea lui, au cazut singure catusele din
picioarele si grumajii lui si venind ascultatorul care il slujea, l-a gasit slobod de catuse si
minunandu-se, l-a intrebat zicand : parinte, cine te-a slobozit ? Iar el a raspuns : Cel ce
mi-a dezlegat pacatele. Acela mi s-a aratat mie ieri, zicand : iata, pentru multa smerenie si
rabdarea ta, te dezleg de toate pacatele tale si atingandu-se cu mana de catusi, au cazut
din picioarele si de pe grumajii mei. Acestea spunand el ascultatorului sau, a raposat si sa
dus catre Domnul.
12) Era un ostas oarecare la Schitopol, care multe rautati facuse si in multe chipuri isi
pangarise si isi spurcase trupul sau. Acesta, cu mila lui Dumnezeu, venindu-si in fire si in
cunostinta sa umilindu-se, s-a lepadat de lume si a iesit in pustie unde, gasind o vale
adanca, s-a pogorat acolo si si-a facut chilie si s-a asezat in acea adancime, plangandu-si
pacatele si rugandu-se lui Dumnezeu pentru mantuirea sa. !nstiinjandu-se de dansul
cunoscutii lui, au inceput a-i trimite acolo paine si finice si de toate ce-i trebuinu. El insa
vazandu-se in odihna si nimic lipsindu-i, zicea intru sine : aceasta odihna a mea ma va
goni din cealalta odihna, de vreme ce eu nu sunt vrednic de o odihna ca aceasta. Si lasand
acel loc si chilia sa, a fugit zicand : sa mergem de aici, suflete, la scarba, ca mie mi se
cade sa-mi fie mancarea iarba, ca a dobitoacelor, fiindca si eu fapte dobitocesti am facut.
13) Ne spuneau noua niste frati care venisera la noi in Rait, despre un batran oarecare
nevoitor, care sedea intr-o pestera mai sus de locul ce se cheama ” Israel “, ca asa era de
treaz cu mintea, incat ori incotro mergea, sta adeseori sa-si incerce si sa-si socoteasca
gandul sau, graind singur in sine : ce este, frate ? Unde suntem acum ? Sa luam seama !
Si de-si gasea gandul sau intru preamarirea si rugaciunea catre Dumnezeu, era bine, iar
de-l gasea departat intr-alte lucruri, indata incepea a se defaima si a se dosadi zicand :
intoarce-te, ticaloase, degraba la lucrul tau ! Si totdeauna vorbea in sine, zicand asa :
frate, aproape este vremea mergerii tale si inca nici un lucru bun in tine nu vad. Acestui
batran i s-a aratat odata diavolul si i-a zis : batrane, ce te ostenesti in zadar, caci sa ma
crezi ca nu te vei mantui. Batranul i-a raspuns : nu purta tu grija de aceasta, ori ma voi
mantui, ori nu ma voi mantui; caci chiar de nu ma voi mantui totusi deasupra capului tau
voi fi, iar tu in munci mai dedesubtut tuturor vei arde. Acestea auzind diavolul, s-a facut
nevazut.
14) Zis-a un batran : de la calugarul cel nevoitor si silitor pentru mantuirea sa, aceste
doua lucruri mai vartos le cere Dumnezeu : neagoniseala si fara-de-grija; caci aceste doua
lucruri, adica agoniseala si galceava smintesc pe calugar de la invatatura lui Iisus Hristos
si de la umilinta.
15) Zis-a iarasi : amar tie, ticaloase suflete, ca te-ai deprins numai a intreba si a auzi
dumnezeiestile cuvinte si invataturite cele de mantuire, iar din cele ce auzi si citesti,
nimic nu faci ! Amar tie, ticaloase trupule, ca ai cunoscut si pururea cunosti cele ce te
spurca pe tine si totdeauna acelea le cauti : mancarile si saturarea ! Amar tanarului care
isi imbuiba pantecele si se supune voii sale, caci in zadar a facut iesirea si lepadarea sa de
lume !
16) Zis-a un batran : sezand cu tacere in chilia ta, sa ai pururea pe Dumnezeu in gandul
tau si leapada de la sufletul tau tot pacatul si toata rautatea si faradelegea si se va salaslui
in tine frica lui Dumnezeu.
17) Zis-a un batran : cel ce are frica de Dumnezeu, acela are o vistierie plina de toate
bunatatile, pentru ca frica de Dumnezeu pazeste pe om de tot pacatul.
18) Un batran oarecare a sezut in singuratate, in chilia sa, saizeci de ani si nicioadata nu
si-a smintit pocainta si pururea zicea : fiilor, aceasta putina viata, numai pentru pocainta
ne-a dat-o Domnul Dumnezeu si de vom pierde aceasta putina vreme ce-o avem pentru
pocainta, traind in pacate fara de pocainta si in rautati, mult o vom cauta si vom dori
aceasta vreme si nu vom gasi-o.
19) Zis-a un batran oarecare : de esti neputincios si slab cu trupul tau, dupa putinta ta fa-ti
pravila si postul tau, dar nu te sili peste putinta ta, ca nu cumva sa cazi in boala si vei
pofti atunci unele si altele, ingreunand pe fratele care iti slujeste tie. Iar de te tulbura
ganduri spurcate si necuviincioase, nu le tainui, ci indata le spune duhovnicescului tau
parinte si le vadeste. Caci cu cat isi ascunde si isi tainuieste omul gandurile cele rele, cu
atat se inmultesc si mai vartos se intaresc in inima lui.
20) Zis-a iarasi : precum sarpele, daca iese din vizuina sa, indata fuge, asa si gandurile
rele descoperindu-se, indata pier. Si precum cariul strica si mananca lemnui, asa si
gandurile cele rele si spurcate strica si mananca inima omului. Cel ce isi descopere si isi
arata gandurile sale, indata se tamaduieste, iar cel ce isi acopera si isi tainuieste gandurile
sale, acela are mandrie. De nu vrei sa te incredintezi si nimanui sa-ti descoperi si sa-ti
arati gandurile, apoi este semn ca nu ai smerenie; ca smerenia toate bunatatile le are.
Sfintii se socoteau si se vedeau pe dansii mai gresiti si mai pacatosi decat toti oamenii. Iar
de va chema omul din tot sufletul sau pe Dumnezeu si atunci va merge si va intreba pe
vreun om, cerand sfat pentru gandurile sale, ii va raspunde lui acel om si mai vartos
Dumnezeu, Cel ce-a deschis gura asinei lui Valaam, Acela va deschide si gura acelui om,
pe care-l vei intreba spre folosul tau, macar de va fi chiar si pacatos omul acela.
21) Zis-a iarasi : de sunt morminte cu oase de oameni, aproape de locul in care traiesti,
mergi adeseori acolo si deschizand mormintele, vezi pe cei ce zac acolo, gandeste-te si-ti
adu aminte ca si tu peste putina vreme asa vei fi, si aceasta mai ales atunci cand te supara
gandurile cele spurcate trupesti.
22) Zis-a iarasi : de vei auzi ca o sa se pristaveasca vreunul din frati catre Domnul, mergi
si fii langa danstil in acea zi si vezi cum se desparte sufletul de ticalosul trup. De-ti va
zice cineva sa te rogi lui Dumnezeu pentru dansul, raspunde-i asa : Domnul Dumnezeu,
frate, pentru rugaciunile sfintilor parintilor nostri, sa ne miluiasca pe mine si pe tine, dupa
voia Lui !
23) Zis-a iarasi : de te vei ingreuia candva cu mancarea, atunci nevoieste-te cu un lucru
oarecare, de-ti osteneste trupul ca sa ti se usureze trupul tau mai inainte de noapte si nu
vei vedea naluciri si visuri rele in somnul tau. Si asa fii luptator viteaz impotriva
diavolului si dincotro te loveste acesta, dintr-acolo loveste-l si tu. De te ingreuiaza cu
mancarea, ingreuiaza-l pe el cu privegherea. Iar de te slabeste cu somnul, slabeste-l si tu
cu osteneala trupului. Iar de te inseala cumva cu inaltarea, fa si tu un lucru oarecare, prin
care sa te necinsteasca oamenii; caci sa stii aceasta, ca de nimic nu se scarbeste, nu se
necajeste si nu se topeste satana mai mult, ca de aceasta, cand doreste insusi omul si isi
iubeste necinstea si smerenia.
f 24) Zis-a un batran : de esti tanar, fugi de vin ca de sarpe si de ti se va intampla sa bei
putin pentru dragostea frateasca, numai sa-l gusti, iar restul lasa-l. Macar de te-ar si
blestema cel ce te sileste sa bei, sau de te-ar ruga, facandu-ti tie metanii, tu nu baga in
seama blestemul acela, rugamintea si metaniiie lui, pentru ca sa stii ca satana indeamna
pe unii ca aceia, sa-i sileasca pe calugarii cei tineri sa bea vin, fiindca stie vicleanul ca
vinul si femeile departeaza pe calugari de Dumnezeu.
25) Zis-a iarasi : de ti se va intampla o calatorie la un loc strain, intre oameni necunoscuti
si facandu-se seara, vei merge la oameni ca sa gazduiesti si sa te odihnesti si nimeni nu te
va primi in casa, fiind strain, tu nu te scarbi. Ci zi in gandul tau asa : de as fi eu vrednic,
Dumnezeu mi-ar face mie odihna si i-ar indemna pe oameni de m-ar primi.
26) Zis-a iarasi : de te va chema cineva la masa pentru dragostea lui Hristos si te va pune
sa sezi la locul cel mai de jos, tu sa nu te scarbesti ci zi asa in gandul tau : eu nici pe acest
loc nu sunt vrednic sa sed; caci iata, zic tie, ca nici necinstea, nici scarba, ori in ce chip ar
fi, nu vine omului fara stirea si voia lui Dumnezeu, pentru ispitirea si indreptarea lui, sau
pentru pacatele lui. Si cine nu gandeste si nu crede acestea, caci Dumnezeu este Drept
Judecator ?
27) Zis-a iarasi : de ti se va intampla sa traiesti in pustie, pazeste-ti mintea, ca sa nu-si
faca dracii batjocora de tine, aducandu-ti tie ganduri, ca acestea, zicand : iata acum
traiesti bine, cu pace, iata acum te-ai despartit de galcevi si te-ai izbavit de clevetirile si
vorbele oamenilor. Fa, deci, acum slujba putina si trebuinta ta in odihna. Acestea de le
vei gandi in cugetul tau, atunci Dumnezeu isi va lua ajutorui Sau de la tine si iti vei
cunoaste neputinta; insa traind tu in pustie, acestea ti se cade sa zici pururea in gandul tau
: o ! amar mie, ticalosului, de vreme ce eu cu trupul traiesc aici in pustie, iar cu mintea si
cu gandul meu sunt totdeauna in lume si oamenii ma socotesc ca traiesc aici viata
parinteasca – si nu stiu ei, ca eu aici vietuiesc cu multa lenevire si ganduri spurcate,
mancand, band si dormind, in zadar petrecandu-mi zilele vietii mele !
28) Zis-a iarasi : cand vrei sa mergi ca sa-ti descoperi gandurile si cugetele tale unui
parinte duhovnicesc si sa-l intrebi sa-ti spuna cele pentru folosul sufletului tau, dupa
obiceiul calugaresc, atunci ti se cade sa te rogi lui Dumnezeu, zicand : Doamne,
Dumnezeul meu, cele ce vrei Tu si le stii ca sunt spre folosul sufletului meu, acelea da-le
in gura acelui parinte, ca sa mi le zica si eu sa primesc ca din gura Ta cuvintele lui si sa
ma folosesc de dansele ! Intareste-te bine in cuvintele acestea, de vreme ce osteneala,
tacerea, saracia si patimirea nasc omului smerenia, iar smerenia iarta toate pacatele.
29) Zis-a iarasi : de vei auzi ca cutare te-a clevetit, te-a grait de rau si te-a defaimat si de
va veni acela la tine, sa nu il vadesti, ci veseleste-te impreuna cu dansul si fii cu fata
vesela catre dansul, ca sa ai indrazneala catre Dumnezeu in rugaciunea ta.
30) Zis-a iarasi : de va veni la tine un frate, atunci pentru fratele acela lasa-ti treaba si
pravila si umilinta ta, plangerile si lacrimile de le vei avea si ascunde-le in inima, pana
cand se va duce fratele. Daca va iesi si se va duce, apuca-te iar cu umilinta de pravila, de
vreme ce se tem dracii vazand umilinta ta.
31) Zis-a iarasi : de te vor supara pe tine candva gandurile mandriei, zi-i acelui drac asa :
du-te de la mine, satano, de vreme ce zice Domnul ca tot cel ce se va inalta, smeri-se-va,
iar de imi zici ca sunt om bun si cucernic, eu abia atunci ma voi pricepe ca sunt bun, cand
voi avea smerenie !
32) Zis-a iarasi : de vei cadea in vreun pacat si dupa aceea il vei parasi si vei incepe a te
umili, a te scarbi si a te cai de acel pacat, ia aminte ca pana la moartea ta, neincetat sa te
caiesti, sa te scarbesti si sa suspini catre Domnul Dumnezeu. De nu te vei scarbi de
pacatele tale, iarasi vei cadea intr-insele. Ca scarba pentru pacate este sufletului frau tare
si nu il lasa sa cada.
33) Cand vezi ca te miluieste Dumnezeu si incepe a-ti veni umilinta in inima, satana
vazand, indata iti aduce in gand o treaba oarecare in chilie, zicand : cutare lucru si cutare
trebuie sa-l faci acum, sa mergi la cutare frate pentru cutare trebuinta. Acestea si altele iti
aduce in gand – niste lucruri si treburi, ca si cum ar fi de mare trebuinta, vrand vrajmasul
cu acestea sa te sminteasca si sa te lipseasca de folsitoarea umilinta pe care o vedea ca
vine in inima ta. Dar tu, fiule, ia aminte si cunoaste viclesugul si mestesugul vrajmasului
si nu-l asculta, nici te supune indata gandurilor tale. Iar daca vede vrajmasul ca ii cunosti
mestesugui si viclesugul lui si nu primesti nici nu te supui gandului pe are il aduce el, ci
iti pazesti cu osardie si cu umilinta rugaciunea ta, silindu-te pentru sufletul tau, atunci el
iti aduce alta ispita intr-alt chip, ori de la vreun om oarecare, ori alta pricina ori scarba.
Daca vede ca ii stai tare impotriva si nu i te supui, atunci te sageteaza la inima cu arma lui
cea mai tare si mai veninoasa, adica iti arunca din sageata lui focul maniei in inima si
indata te umpli si te aprinzi de manie. Caci stie vrajmasul ca nici un alt lucru rau ca
mania si iutimea, nu goneste asa de tare, umilinta si frica lui Dumnezeu din inima omului.
34) Zis-a iarasi : de nu ii va pedepsi calugarul trupul sau, ca pe un vrajmas si potrivnic,
nimic facand pe voia si placerea lui, nu se va putea slobozi de lanturile vrajmasu lui, ca
lanturile si mreaja diavolului este trupul, mai ales al calugarului celui tanar.
35) Un batran oarecare sedea in Rait si avea acest fel de lucrare : sedea in chilia sa umilit,
aplecat spre pamant, clatinand cu capul si zicand cu oftare : dar ce va sa fie ? Si iar sedea
tacand si lucra la fasii si iar clatea cu capul, acelasi cuvant zicand : dar ce va sa fie ? Si
asa si-a sfarsit toate zilele vietii sale, intristandu-se pururea de iesirea sa din trup.
36) Zis-a un batran : de petreci impreuna cu fratii, ia seama, sa nu le poruncesti ca si cum
ai stapani peste dansii, ca sa nu se inalte inima ta, ci opreste indraznirea cu chipul sau, iar
cu sufletul socoteste-te rob si mai mic decat toti.
37) Zis-a iarasi : de voiesti sa ai darul plangerii, iubeste saracia si smerenia si sa nu
doresti a avea in chilia ta nici un lucru bun, caci cand va pofti sufletul tau ceva si nu va
afla, ofteaza si se smereste si atunci il mangaie Dumnezeu, si ii daruieste umilinta. Cand
va gusta sufletul din dulceata lui Dumnezeu, atunci uraste si haina pe care o poarta si
insusi trupul sau. Iata, iti zie tie, fiule : de nu va uri omul trupul sau ca pe un vrajmas si
potrivnic al sau, nefacand nici intr-un lucru placerea lui, nu va putea scapa de laturile
vrajmasului. Caci latul diavolului asupra calugarilor si mai vartos asupra celor tineri este
trupul nostru, precum ne invata avva Isaia, zicand : nu apuca pe altul de mana, nici sa
scarpini trupul altui om, afara de marea boala, si aceasta cu frica, nici sa lasi a se atinge
cineva de tine, nici sa te atingi de vreun trup strain, ci si la al tau cu frica uita-te. Sa nu
zici cuiva : ia ceva de pe capul meu, sau de pe barba, sau din tiviturile hainelor tale. Sa nu
dormi cu cineva la un loc in toata viata ta. Sa nu dai sarutare celui tanar, ce este fara
barba, nici macar in biserica, nici vreunui strain ce va veni, nici sa sezi aproape de el, ca
sa nu se atinga de tine ! De vreme ce multi nebagand de seama lucrurile acestea, ca si
cum ar fi mici si de nimic, au cazut din acestea in mari prapastii si au pierit. Fiindca tot
lucrul bun sau rau, din lucrurile cele mici incepe apoi se face mare. Cel ce se pazeste,
fiule, pazeste plangerea si umilinta, iar cel ce nu baga in seama acestea, fara de plangere
este si fara lacrimi. Cel ce nu are acestea, nu are cu sine pe Dumnezeu care il apara si il
pazeste.
38) Langa un batran oarecare vietuia un frate care era cam lenes. Acesta urmand sa
moara, zacea in preajma unuia din parinti, si il vedea batranul usor iesind din trup. Vrand
batranul a incredinta pe frati, i-a zis lui : frate, sa ma crezi, ca noi toti stim, ca n-ai fost
frate nevoitor spre postire si cum de iesi asa cu osardie din trup ? Fratele i-a raspuns :
cred, parinte, ca adevarat ai zis dar de cand m-am facut monah nu mai stiu sa fi judecat pe
vreun om. Deci vreau sa zic catre Dumnezeu : Tu ai zis, Stapane, nu judecati si nu veti fi
judecati, lasati si vi se va lasa voua ! Zis-a lui batranul : pace tie, fiule ! Si s-a mantuit
fara osteneala.
39) Iarasi, alt oarecare parinte petrecea in muntele Rait, in locul care se numeste Mideno.
La acesta a venit unul din batrani si i-a zis : avvo, ma necajesc cand trimit pe fratele la
slujba, mai ales cand va zabovi. Si i-a zis si acela : si eu cand trimit ucenic la trebuinta,
sezand la usa privesc iar cand imi zice gandul : oare cand va veni fratele, atunci ii zic :
dar de va grabi a veni alt frate, adica ingerul si va veni sa te ia catre Domnul, ce va fi ?
Asa, in toata ziua privind la usa, ma intristez si plang de pacatele mele zicind : oare ce
frate va veni mai degraba : cel de sus, sau cel de jos ? Si foarte folosindu-se batranul si de
atunci a apucat si el aceeasi fapta.
CAPITOLUL III.
PENTRU GRIJA SI PLANGERE
1) Un batran oarecare a adormit in Domnul si peste putina vreme iar a inviat, iar fratii au
inceput a-l intreba, sa le spuna, ce a vazut acolo. El le-a raspuns, zicand : fiilor, eu acolo
inca n-am apucat sa merg sa vad ceva, decat am auzit tipete si vaiete, cu glasuri de
multime de noroade strigand : vai si amar mie ! Asa ni se cade si noua pururea a plange
in viata aceasta si a zice : Vai ! Vai ! Si : amar mie ca am scarbit pe Domnul Dumnezeul
meu !
2) Intrebat-a un frate pe un batran oarecare, zicand : ce sa fac, parinte, sa ma mantuiesc ?
Batranul i-a raspuns : mergi, fiule si sezi cu liniste si cu tacere in chilia ta si sileste-ti
inima sa plangi si sa versi lacrimi din ochii tai ! Asa fa si te vei mantui.
3) Ne spunea noua un batran oarecare, ca era un tanar care dorea si voia sa iasa din lume
si sa mearga la o manastire sa se faca calugar si nu-l lasa mama sa nicidecum sa faca
aceasta. El totdeauna zicea mamei sale : lasa-ma sa merg la manastire dupa dorinta mea,
caci vreau sa-mi mantuiesc sufletul ! Iar ea, de multe ori oprindu-l n-a mai putut sa-l
opreasca, ci l-a slobozit si el s-a dus. Asa mergand la o manastire, s-a calugarit si a
inceput a trai in trandavie si lenevie, neavand nici o purtare de grija pentru mantuirea sa.
Dupa catava vreme i-a murit mama, iar el petrecandu-si zilele sale asa, in multa lenevie si
nepurtare de grija i s-a intamplat de s-a imbolnavit de o boala foarte grea, lesinand, a
vazut o vedenie foarte inspaimantatoare. A fost rapit si dus in temnitele iadului, unde sunt
sufletele oamenilor celor osanditi la muncile cele vesnice. Acolo a gasit-o pe mama lui
zacand impreuna cu cei osanditi. Ea, daca l-a vazut s-a mirat si i-a zis : dar aceasta ce
este, fiul meu ? Si tu esti osandit aici, in acest loc, care este al celor osanditi ? Unde este
cuvantul tau, fiule, in care spuneai ca mergi la manastire sa te calugaresti, sa-ti mantuiesti
sufletul ? El s-a rusinat de acele cuvinte ale mamei si neavand ce sa-i raspunda tacea
mahnit. Asa tacand, a auzit glas poruncind si zicand : luati-l pe acesta de aici si-l duceti
acolo, de unde l-ati luat, caci nu v-am trimis sa-l aduceti aici, ci pe cutare din cutare
manastire, care este numit cu acelasi nume. Acestea graindu-se, s-a desteptat, si venindusi
in fire, a spus tuturor fratitor inspaimantatoarea vedenie. Iar ei auzind, se minunau.
Apoi au trimis la acea manastire sa-l vada pe calugar, la care s-a trimis sa-l ia si sa il duca
la locul osanditilor. Mergand trimisul, l-a gasit raposat. Si asa mai vartos se minunau toti
fratii, incredintandu-se de acea vedenie inspaimantatoare. Iar acestui frate, cu mila lui
Dumnezeu, a inceput a-i fi mai bine. Curand dupa aceea l-a lasat infricosata vedenie pe
care i-a aratat-o Domnul Dumnezeu. si s-a inchis intr-o chilie si sezand plangea cu
lacrimi ziua si noaptea in toata viata sa, ingrijindu-se pentru mantuirea sufletului si
caindu-se pentru viata lui cea de mai dinainte, petrecuta in lenevire si in desert. Si atata ii
daduse Dumnezeu lui umilinta, lacrimi si plangere, incat de multe ori mergeau fratii la
dansul si voiau sa-l mangaie sa nu inebuneasca de atata plangere. El insa nu voia
nicidecum sa se mangaie, ci le zicea lor asa : fratilor, de vreme ce n-am putut de rusine sa
sufar dojenirea de la maica mea, cum voi putea suferi rusinea cea care va fi inaintea lui
Hristos si a sfintilor Sai ingeri in ziua judecatii ?
4) Zis-a un batran oarecare : la infricosata a doua venire a lui Hristos, dupa invierea
mortilor, de s-ar putea sa mai moara oamenii, toti ar muri de frica si de marea spaima ce
va fi atunci. Ca infricosat este a vedea cerul desfacandu-se si Dumnezeu aratandu-se cu
manie si urgie, cu oaste de ingeri fara numar; si toti oamenii cati s-au nascut pe pamant,
de la Adam pana atunci, impreuna de fata vor sta, asteptand fiecare hotararea lui judecata.
Pentru aceea, acestea gandindu-le pururea si asteptandu-le noi, datori suntem a trai ca si
cum am fi in toate zilele intrebati si cercati pentru viata noastra, de Insusi Domnul
Dumnezeu.
5) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : oare, parinte, pentru ce imi este inima asa de
impietrita, incit n-am nicidecum frica lui Dumnezeu in inima ? Batranul i-a raspuns : mi
se pare, fiule, ca deoarece nu are omul mustrarea inimii, pentru aceasta nu dobandeste
frica lui Dumnezeu. Si i-a zis lui fratele : dar ce este parinte, acea mustrare a inimii ? Zisa
lui batranul : intistrarea inimii aceasta este, sa se mustre omul pe sine totdeauna in toate
lucrurile sale, zicand asa : adu-ti aminte, ticaloase, ca dupa scurta vreme o sa stai inaintea
lui Dumnezeu si o sa dai raspuns pentru toate lucrurile si vorbele, gandurile si cugetele
tale. Deci dar, de ce trebuie sa sezi cu oamenii la vorba desarta ? Intru acestea, fiule,
invatandu-te si deprinzandu-te a le vorbi pururea in gandul tau, iti va veni frica lui
Dumnezeu in inima si te vei mantui.
6) Zis-a un batran : precum umbra noastra pururea o avem cu noi, ori incotro mergem,
asa ni se cade noua sa avem umilinta si plangerea pururea cu noi, ori incotro vom merge
si ori unde vom fi.
7) Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand : spune-mi mie, parinte, ce voi face,
ca doreste sufletul meu lacrimi si nu am, ca-mi este inima foarte impietrita pentru
umilinta, macar ca citesc vietile sfintilor parinti sau le aud; si nicidecum nu-mi pot umili
inima si foarte scarbit e sufletul meu de aceasta. Batranul i-a raspuns : fiii lui Israil dupa
40 de ani au intrat in Pamantul Fagaduintei, in care, daca au intrat, nu s-au mai temut de
razboaie. Asa si noua ne-a poruncit Dumnezeu, sa ne mahnim si sa ne scarbim pentru
mantuirea noastra. Caci scris este : cu multe scarbe ni se cade sa intram intru Imparatia
Cerului, iar fara de scarbe, nu vom putea intra in Pamantul Fagaduintei. Asculta, fiule, sati
spun o istorie a unui tanar. Era un tanar care dorind viata calugareasca, a mers la
muntele Nitriei si acolo s-a facut calugar. Si era chilia lui aproape de chilia unui frate, pe
care il auzea in toate zilele plangandu-si cu mare tanguire si lacrimi pacatele sale, iar
inima lui era impietrita si nu-i venea umilinta si lacrimi ca sa poata plange. Deci se
intistra pe sine zicand : nu vrei ticaloase, sa plangi si sa versi lacrimi pentru pacatele tale
acum pana ai vreme si esti fara de simtire si nebagator de seama ! Sa stii, ca daca nu vrei
sa plangi, eu te voi face si te voi invata sa plangi. Si avea o funie tare impletita si luand
acea funie, se desbraca de haine si se batea cu funia peste spatele gol, pana cand i se
ranea foarte trupul lui si nu mai putea suferi si atunci incepea sa planga. Iar acel frate,
care era aproape de dansul cu chilia, luand seama ce face si vazandu-l de multe ori facand
asa, batandu-se si insusi muncindu-se, se minuna foarte. Si a inceput a se ruga lui
Dumnezeu ca sa-i arate, daca este placut lui Dumnezeu lucrul acelui frate, care se bate el
insusi, si se munceste asa ? Si i-a aratat lui Dumnezeu. Intr-o noapte in vis l-a vazut fiind
in ceata mucenicilor, purtand cununa muceniceasca pe cap si il arata lui cineva cu
degetul, zicand : vezi, iata mucenicul cel bun, care rabda pentru Hristos ! Acesta
impreuna cu mucenicii fiind primit, s-a incununat. Asa si tu, fiule, sileste-te pentru
Hristos sa patimesti si sa rabzi toate scarbele ce ti se vor intampla si asa nu numai
umilinta si lacrimile pe care le doresti, ti le va da Dumnezeu, ci si cu cununa
muceniceasca te va incununa.
8) Un frate l-a intrebat pe un batran zicand : ce voi face, parinte, ca sa ma mantuiesc ?
Spune-mi un cuvant de invatatura ! Batranul i-a raspuns : cand a batut si a certat
Dumnezeu Egiptul, atunci nu era acolo nici o casa in care sa nu fie plangere. Asa fa si tu,
fiule, de vrei sa te mantuiesti : lacrimeaza si plangi si Dumnezeu te va mantui si te vei
mantui.
9) Ne spuneau noua parintii ca sezand ei odinioara la masa unui frate si pentru dragoste
ospatand, a ras un frate la masa. Si vazand aceasta avva Ioan, a plans si a zis : ce este in
inima acelui frate de a ras, fiind dator a plange, fiindca mananca din osteneala straina ?
10) Un batran l-a vazut pe un frate razand si i-a zis : frate, dar nu stii ca avem sa dam
cuvant de toata viata noastra inaintea lui Dumnezeu Celui ce este peste cer si peste
pamant si tu razi in loc sa plangi ?
CAPITOLUL IV.
PENTRU SMERENIE SI UMILINTA
1) Un parinte oarecare traia aproape de fericitul Antonie, in lunca de cealalta parte de rau.
Si a mers odata in Egipt pentru oarecare trebuinla, luand cu sine si pe ucenicul sau si
mergand in orasul ce se chema Kint, a zabovit acolo o saptamana. Zabovind ei acolo, au
vazut in toate diminetile barbati si femei iesind si mergand la morminte si plangandu-si
fiecare mortii cu mare tanguire, pana la al treilea ceas din zi, caci asa le era lor obiceiul.
Batranul i-a zis ucenicului sau : vezi, fiule, ce fac oamenii acestia. Cum se scoala asa de
dimineata si merg la morminte si plang cu atata tanguire pe mortii lor ? Sa stii, fiule, ca
de nu vom face si noi asa, la pieire vom merge. Deci intorcandu-se la chiliiie lor, indata
si-au facut morminte, departe unul de altul. Si asa, sculandu-se de dimineata, in toate
zilele, mergea fiecare la mormantul sau si-si plangea cu mare umilinta si tanguire sufletul
ca pe un mort, pana la al treilea ceas din zi. Cand se intampla de adormea ucenicul sau
dimineata la acea vreme, il astepta batranul zicand : scoala-te, fiule, ca egiptenii acum
plang la mormintele lor ! Iar ucenicul zicea : parinte, ce sa fac ca imi este foarte
impietrita inima si nu pot sa plang ? Batranul raspunzand, i-a zis : sileste-te, fiule, si te
osteneste rabdand putintel si vazand Dumnezeu osteneala ta, iti va trimite darul Sau si iti
va ajuta tie si dupa aceea nu te vei mai osteni. Caci iti zic tie, fiule, cand Dumnezeu
raneste inima omului spre plangere, atunci nu mai fuge umilinta si plangerea de la acela,
ci petrec cu dansul pana la moarte si oriunde va merge si oriunde va fi, plangerea,
umilinta si lacrimile pururea cu dansul sunt si ori de lucreaza, ori de mananca, ori de
doarme, sau altceva face, inima lui pururea plange, caci este ranita fara de vindecare.
2) Intr-una din zile l-a vazut batranul pe ucenicul sau mancand peste masura, fiindca
venisera oarecari frati pentru cercetarea batranului si chemandu-l deosebi, i-a zis : fiule,
nu stii, ca plangerea este ca o lumanare ce lumineaza si de nu o vei pazi bine, se va stinge
? Asa este plangerea : iar mancarea si bautura cea peste masura, dormirea si somnul mult,
clevetirea, vorba multa si toata odihna trupeasca o vor pierde.
3) Un batran oarecare, foarte silitor spre mantuirea sa, avea un frate mai trandav si mai
lenes spre mantuire care vazandu-l pe batran postind si cate sase zile nemancand, a zis :
parinte, eu am citit ca postirea multa aduce omului mandrie. Batranul i-a raspuns : frate,
de vom socoti noi aceea, apoi prin lenevire si prin nepurtarea de griji si prin nesilinta, ne
va veni umilinta. Daca este asa, frate, sa lasam dar pustia si sa mergem de aici in lume sa
ne luam femei, sa mancam carne si sa bem vin ! Amar noua, frate, ca suntem inselati si
batjocoriti de vrajmasul. Noua, frate, ni se cade in toata vremea si in tot ceasul si tot
lucrul nostru sa gandim si sa zicem asa : de ma va certa Dumnezeu acum cu moartea,
oare, ce fapte de indreptare am care sa ma arat Judecatorului ? Si ia aminte ce iti va
raspunde tie catre acestea cugetul tau. De te judeca pe tine si te invinuieste cu ceva
cugetul sau pentru vreun lucru te inalta gandul tau, atunci indata sa te lasi de acel lucru si
sa te apuci de altul, prin care sa te nadajduiesti ca Dumnezeu iti va ajuta tie printr-insul.
Caci se cade calugarului sa fie gata in tot ceasul de iesirea calatoriei sale, cand va iesi
sufletul sau din trup. Pentru aceea, frate, ori de mananci, ori de bei, ori altceva de lucrezi,
totdeauna zi in gandul tau : oare, de ma va chema Dumnezeu astazi, ce voi face, ca sa fiu
primit si placut Domnului ? Atunci ia aminte, cum cugetul tau te va sfatui si te va invata
ce sa faci si sa te silesti sa faci ce iti va zice. Iar de te vei indrepta si vei incepe a petrece
cu post, cu priveghere, cu nevointa si cu osteneala si dupa aceea ele vor slabi, sa nu fii,
frate, imputinat la suflet, ci iar incepe si nu inceta a te nevoi si a pazi acestea pana la
moarte. Caci in ce fapte te va gasi moartea, in acele fapte vei fi judecat. Ori in post, ori in
priveghere, in silinta si osteneala, ori in lenevire si in trandavire si intr-alte fapte lumesti
nefolositoare si in nepurtare de grija. Pentru aceea, frate, datori suntem in toate zilele, in
toata vremea si in tot ceasul, a ne cerca si a ne ispiti, oare la ce sporire a faptelor bune ne
aflam. Oare sporesc eu in lucrurile si faptele prin care sa aiba nadejde mantuirea mea : in
priveghere, in rugaciuni, in post, sau in tacere linistita ? Sau mai ales decat toate, in
smerenie, caci aceasta este sporirea cea adevarata a sufletului, ca in tot ceasul sa fii mai
smerit si tuturor plecat, zicand in sine, ca tot omul este mai vrednic si mai bun decat tine.
Fara de aceasta smerenie, departe este calugarul de Dumnezeu si fara smerenie nu este
nici o nadejde de mantuirea lui. Iar de vei merge la vreun batran ca sa-l intrebi de vreun
lucru folositor de suflet si dupa rugaciune iti va zice sa sezi, tu inchinandu-te, zi-i lui cu
smerenie : parinte, spune-mi un cuvant de invatatura pentru mantuire si viata vesnica,
cum s-o dobandesc si te roaga, parinte, lui Dumnezeu pentru mine, ca multe pacate am !
Si dupa aceste cuvinte taci cu smerenie si sa nu zici nici un cuvant, pana nu te va intreba
de ceva. De iti va spune vreun frate taina sa, iar alt frate te va blestema cu blestem, ca sa-i
arati acea taina a acelui frate care ti-a incredintat-o tie, ia aminte ca nu cumva sa te insele
sa i-o spui, macar de te va blestema, caci blestemul lui peste dansul se intoarce, iar tu
curat ramai. De n-ai, frate, umilinta in inima ta, atunci sa stii si sa pricepi, ca ai oarecare
inaltare in inima si ea nu lasa umilinta, ci iti impietreste inima pentru umilinta. De iti va
lipsi ceva din cele ce sunt pentru trebuinta vietii trupului, nu cere aceea de la oameni, ci
mai vartos arunca spre Domnul grija ta si nu-L uita pe Dumnezeu si Dumnezeu nu te va
lasa. Iar cel ce cere de la oameni, acela nu are credinta, caci Dumnezeu poate sa-i ajute si
sa-l chiverniseasca. De iti va aduce vreun om si iti va da tie ceva de cele ce-ti trebuiesc,
primeste cu multumire, ca din mana lui Dumnezeu, socotind ca Insuisi Dumnezeu ti-a
trimis acea mila. Iar de iti va aduce si iti va da vreun lucru ce nu-ti trebuie, sa nu primesti
ca sa nu te ispiteasca vrajmasul sa primesti cele ce nu-ti trebuie tie. Opreste-ti, fiule si iti
invata ochii tai a nu uita spre trup strain, si de s-ar putea nici trupul tau sa nu-l vezi. De iti
va da tie Dumnezeu umilinta si plangere – si acesta este darul cel de mai mare mila al lui
Dumnezeu, – sa nu cumva sa te inalti cu gandul in inima, socotind ca mare lucru faci
inaintea lui Dumnezeu, pentru ce plangi si lacrimezi, ci mai vartos te smereste, te
dosadeste, te defaima si te ocaraste, caci Dumnezeu cand il vede pe om inaltandu-se cu
gandul si laudandu-se in inima sa pentru plangerea si lacrimile ce le-a dobandit, atunci El
ia de la dansul umilinta, plangerea si lacrimile si se invartoseaza si se impietreste ca
piatra inima lui. Si asa il lasa si il paraseste Dumnezeu, ca sa se smereasca si sa-si
cunoasca neputinta. De nu ai, frate, smerenie duhovniceasca, nevoieste-te si te sileste deti
castiga macar smerenia cea trupeasca si din smerenia cea trupeasca iti va veni smerenia
cea duhovniceasca. Iar fara de smerenie, in zadar iti este osteneala. De vei merge la vreun
parinte duhovnicesc si il vei intreba vreun cuvant de folos sufletesc, sileste-te, fiule, sa
faci cele ce ti-a zis acel parinte, iar peste putin de vei slabi si nu le vei face, sau le vei
uita, sa nu-ti fie greu a merge si a-l mai intreba acel cuvant. Ca cel ce nu se leneveste a
merge si a intreba, dorind sa auda cuvantul de invatatura, acela macar si de nu poate sa
implineasca si sa faca cuvantul si invatatura pe care o aude, insa auzind, dobandeste
umilinta si smerenie in inima lui, prin care afla si dobandeste folos. Iar cel care nici nu
doreste sa auda cuvantul de invatatura, nici nu intreaba pe nimeni, acela nici nu face si
nici nu-i vine umilinta si smerenie in inima si nici nu dobandeste folos si mila. De te va
lauda un om, fiind tu de fata, atunci indata adu-ti aminte de pacatele tale si zi-i lui asa :
frate, pentru Dumnezeu, te rog, nu ma lauda, ca sunt un ticalos si nu sunt vrednic de o
landa ca aceea. Iar de va fi un om mare acel care te va lauda, te inchina cu smerenie si zi-i
: iarta-ma ! Si te roaga lui Dumnezeu in gandul tau zicand : Doamne, acopere-ma si ma
izbaveste de lauda aceasta ! De vei cadea in curvie si va ii aproape de tine acel loc unde
traieste acel obraz cu care ai cazut, fugi si te departeaza caci nu te vei putea pocai, fiind
aproape de acel loc. De vei vedea cu ochii tai pe un frate facand curvie, sau alt pacat, sa
nu-l osandesti, ci fa rugaciune catre Dumnezeu pentru dansul, zicand : Doamne, pazeste-l
pe fratele meu si pe mine de inselaciunea aceasta ! Si zi : blestemat sa fii tu, diavole, ca al
tau lucru este acesta, caci fratele meu n-ar fi facut aceasta, de nu l-ai fi inselat ! Intaresteti
inima si te pazeste sa nu-l osandesti, ca sa nu se departeze de la tine Duhul Sfant. De va
cleveti cineva catre tine pe fratele sau, sa nu adaugi cuvant la clevetirea lui, ci ori taci, ori
zi asa : eu, frate, insumi ma aflu foarte pacatos si osandit, asa incit nu indraznesc si nici
nu pot sa osandesc pe altii; si asa vei mantui si sufletul aceluia si pe tine de osandire. De
vei cadea intr-o boala si vei cere ceva de la cineva si nu-ti va da, ia aminte ca nu cumva
sa te scarbesti cu inima spre dansul, ci zi in gandul tau asa : de as fi fost eu vrednic sa mi
se dea ceea ce am poftit si am cerut de la acei om, i-ar fi grait Dumnezeu in inima lui si
indata mi-ar fi dat ce am cerut; insa amar mie, ca nu sunt vrednic. Trei cete erau
desavarsite intre sfintii parinti : cei dintai nu primeau usor de la cineva ceva. Cei de
mijloc nu cereau de la nimeni sa le dea ceva. Cei mai de pe urma, de le aducea cineva
ceva si le da de buna voie lor pentru Dumnezeu, ei primeau si luau cu multumire, ca din
mana lui Dumnezeu trimisa lor. De vei fi, frate, neputincios si nu poti lucra ca sa-ti
castigi cu osteneala mainilor tale hrana, imbracamintea si trebuinta ta, atunci sa ceri cu
smerenie cele ce iti trebuiesc, de la crestinii cei iubitori de Dumnezeu, defaimandu-ti si
ocarandu-ti insuti ticalosia ta. De-ti va trimite Dumnezeu lacrimi si umilinta, in putina
vreme sau in multe zile, atunci sa lasi tot lucrul mainilor tale si daca cunosti ca iti este de
folos, petreci in acea umilinta si plangere, pentru ca iti este aproape ziua mortii tale si
pentru aceasta ti-a trimis Dumnezeu umilinta si lacrimi, ca prin acestea sa afli mila. Caci
precum diavolul mai vartos, la sfarsitul vietii omului, se sileste sa-l piarda, asa si
Dumnezeu, la sfarsitul vietii omului cu o pricina il mantuieste. Sculandu-te din somn,
intai proslaveste pe Dumnezeu cu buzele tale si indata incepe-ti rugaciunea si pravila ta
cu toata smerenia si umilinta, cu luare aminte, cu tot gandul tau si cu frica lui Dumnezeu,
ca si cum ai sta de fata inaintea lui Dumnezeu si cu Dansul vorbind, de vreme ce mintea
omului intru cele ce se indreapta de dimineata, intru acelea petrece si peste zi. Precum
este si piatra morii : ce bagi intr-ansa dimineata, aceea macina si peste zi, ori grau ori
neghina. Pentru aceea si tu, te silesti de dimineata a baga totdeauna grau mai inainte, pana
nu va baga vrajmasul tau pleava sau neghina. De vei vedea in vis nalucindu-se tie o
femeie oarecare, cu ochii, cu fata si vorba inselatoare, dupa ce te vei destepta din somn
pazeste-te, frate, si ia aminte sa nu-ti fie gandul tau la dansa, pentru ca gandul la ea iti va
spurca sufletul. Cand te vei culca pe patul tau, fiule, adu-ti aminte de mormantul tau, in
care o sa zaci peste putina vreme, zicand in tine : nu stiu de voi ajunge dimineata sa ma
scol, sau nu. Mai inainte de culcare roaga-te Domnului Dumnezeu cu toata osardia, cu
smerenia inimii si asa insemnandu-ti fata ta cu semnul Cinstitei Cruci, culca-te ! Si dupa
ce te vei culca, ia aminte ca nu cumva sa gandesti ceva lucru spurcat si necuvios, nici la
vreun obraz femeiesc sa nu gandesti in gandul tau, macar de ar fi femeie sfanta, ci mai
vartos rugandu-te lui Dumnezeu, gandeste-te la ziua judecatii, cum o sa stai inaintea Prea
Dreptului Judecator si sa dai raspuns de toate faptele, cuvintele si gandurile. Ca ce
gandeste omul ziua, in gandul sau, aceea s-a obisnuit a i se naluci noaptea, in vis. Sunt
duhuri necurate spre acea treaba randuite de satana lor, care, daca se culca omul, mai ales
calugarul, pe patul lui, sed langa dansul si-i aduc in gand aducerea aminte de oarecare
femeie si de spurcaciunea ei si-i aprinde trupul lui spre spurcata pofta trupeasca, pana ii
spurca inima si sufletul. La fel si ingerii sunt randuiti de la Dumnezeu, care sed langa om,
si-l pazesc de laturile si mrejele vrajmasului. De te va indemna inima ziua si noaptea,
zicand : scoala-te si te roaga lui Dumnezeu, atunci sa stii ca sfantul inger ai lui Dumnezeu
care te pazeste, acela iti graieste tie : scoala-te si te roaga !
Deci, de te vei scula tu si el se va scula si va sta la rugaciune impreuna eu tine, intarindute
in nevointa si gonind de la tine duhul cel necurat care te insala si racneste ca un leu
asupra ta. Iar de nu te vei scula, indata se va departa de la tine ingerul si atunci vei cadea
in mainile vrajmasului. De vei lucra ceva de obste impreuna cu fratii, sa nu cumva sa te
arati tu cum ca lucrezi mai mult decat altii; iar de te vei lauda, iti pierzi plata ta. Pazestete,
fiule, de vorba multa, de vreme ce tacerea cu intelepciune este mai buna, iar vorba
multa, macar de se intampla uneori de este si de folos, se amesteca in ea si cuvinte
nefolositoare. Pazeste-te, fiule, in vorbele tale, sa nu te caiesti dupa ce ai vorbit, caci
multi pentru vorba lor si-au pierdut cinstea, iar altii si viata. De vei avea un lucru (
rudocelie ) in chilia ta si va veni ceasul de rugaciune, sa nu cumva sa zici : sa mai las
putin pana voi savarsi acest lucru, ci indata scoala-te, fiule si inchinandu-te lui Dumnezeu
te roaga Lui cu osardie, ca sa-ti indrepteze Domnul viata, sa te pazeasca si sa te
izbaveasca de toti vrajmasii vazuti si nevazuti si sa te invredniceasca Imparatiei Sale.
4) Zis-a un batran oarecare, invatandu-l pe ucenicul sau : fiule, de te vei lenevi a te scula
noaptea la slujba utreniei, in acea zi nu se cade sa dai trupului tau mancare, caci scrie
Apostolul, ca pe degeaba nu se cade a manca. Iarasi, zictlie, ca mireanul de va fura, este
vinovat. Aceeasi vina o socoteste Dumnezeu fiecarui frate, care se va lenevi si nu se va
scula la slujba bisericii, afara de boala, sau de o mare impiedicare. Insa si de la cel bolnav
si ostenit asteapta Dumnezeu rugaciune duhovniceasca, caci aceasta poate sa o faca si cel
bolnav si neputincios. De ai clevetit cumva pe vreun frate si te mustra cugetul tau, mergi
cu smerenie la acel frate si te inchina pana la pamant, zicand : iarta-ma, frate, ca am gresit
si te-am clevetit ! Si de aici inainte pazeste-te si nu mai cleveti pe nimeni, caci clevetirea
este moartea sufletului. De iti va aduce tie un frate vreun lucru, orice ar fi si ti-l va darui
pentru dragostea frateasca si stiind ca acel frate este mai sarac si mai neputincios decat
tine, atunci sileste-te si daruieste-i si tu lui ceva indoit mai mult decat ti-a daruit el tie. Iar
de nu vei avea ce sa-i dai si sa-i rasplatesti, atunci inchina-i-te pana la pamant cu
smerenie, zicand : iarta-ma pentru Dumnezeu, iubite frate, ca eu nu am ce sa-ti daruiesc !
Domnul Dumnezeu sa-ti plateasca pentru dragostea ce-o arati catre mine. De vei citi sau
vei auzi vietile sfintilor parinti, incepe si te nevoieste a face si a vietui si tu asa,
chemandu-L pe Dumnezeu in ajutorul tau, ca sa te intareasca si sa-ti ajute si rabda fara
slabire in lucrul ce vei incepe, laudand si multumind lui Dumnezeu. Iar de ai inceput si nu
ai savarsit, atunci defaima-ti neputinta ta, ocaraste-ti cugetul tau si smereste-ti gandul, ca
pe un rau, lenes si trandav; pururea neincetat mustra-ti sufletul pentru ca ce ai inceput si
n-ai sfarsit. De ai gresit si ai facut pacat trupesc, nu te mai gandi dupa aceea la dansul,
cum l-ai facut, caci gandind la dansul iarasi ti se aprinde trupul si ti se spurca sufletul.
De-ti vei deosebi viata ta si iesind vei merge si te vei aseza in pustie, cand vei cunoaste ca
te cerceteaza Domnul Dumnezeu, sa nu cumva sa te inseli, frate, sa te inalti cu inima
zicand ca mare lucru faci ca sezi in pustie si pentru aceea te cerceteaza Dumnezeu, caci
de te vei inalta si te vei lauda in inima ta, gandind acestea, atunci Dumnezeu iti va lua
ajutorul sau si tu iti vei cunoaste neputinta. Ci, mai vartos, frate, cu smerenia inimii tale,
zi asa in gandul tau : eu pentru slabiciunea, ticalosia si neputinta mea, sed aici, in aceasta
pustie, iar Prea Bunul Dumnezeu pentru bunatatea Sa isi face cu mine nevrednicul mila
Sa, ca sa nu slabesc, ci sa rabd. De vei da orice lucru, vreunui frate, pentru dragostea lui
Hristos, iar mai pe urma iti va aduce vrajmasul cainta de aceasta in gandul tau, zicand :
rau am facut ca m-am grabit de am dat acel lucru care imi trebuia foarte mult, sau ca acel
lucru nu era de obrazul aceluia, sau prea mult i-am dat lui, tu, frate, nu asculta acel gand,
caci este al vrajmasului, ci venindu-ti acel gand sa-i raspunzi asa : eu am dat imprumut
acel lucru lui Hristos Insusi. Si asa, vrajmasul se va duce de la tine rusinat, iar tu vei lua
plata mare de la Dumnezeul Hristos.
5) Zis-a un batran : dator este calugarul cand sade cu fratii la masa, sa caute pururea in
jos, spre pamant, iar nu la fata fratilor, mai ales a celor tineri si sa aiba gandurile lui
pururea catre Dumnezeu, ca mare si nesuferita scarba face calugarul diavolului, atunci
cand are gandul la cer, catre Parintele lui.
6) Zis-a un batran : gandurile cele rele si necurate din inima omului sunt asemenea
soarecilor care umbla in casa, pe care de-i vei omori cate unul, indata ce-i vei vedea, nu te
vei osteni, iar de ii vei lasa pana se vor inmulti si vor umplea casa, atunci multa osteneala
vei avea gonindu-i si neputandu-i goni, ti se va uri si vei lasa de se va pustii casa ta.
7) Zis-a un batran oarecare : calugarul care a gresit inaintea lui Dumnezeu, scarbindu-L
pe Facatorul sau, si-i va veni oarecare umilinta si isi va cunoaste greseala si va voi sa se
pocaiasca de pacatele sale, unuia ca acela i se cade sa se departeze de lume, sa se
deosebeasca de alti frati, sa iasa si sa se aseze singur la un loc linistit, cu tacere, si asa
umilindu-se si smerindit-se inaintea lui Dumnezeu, pururea sa-si planga pacatele sale,
ziua si noaptea, curatindu-si mintea si inima de gandurile lumesti. Sa se pazeasea foarte
mult, ca sa nu scarbeasca sau sa dosadeasca pe cineva, ci pe sine pururea sa se
dosadeasca, sa se ocarasca, sa se mustre si sa se defaimeze, pentru ca a pacatuit scarbind
pe Domnul Dumnezeu si Facatorul sau. Si asa, cu multa infranare a trupului si a
patimilor, cu multa umilinta, plangere si lacrimi rugandu-L pe Dumnezeu, va dobandi
mila si iertare.
8) Spunea un oarecare batran, avva Teodor, pustnicul cel mare, zicand : odata am mers cu
oarecari frati in Kanop, care este ca la cincisprezece stadii departe de cetatea Alexandria,
la parintele Teodor, pustnicul cel mare, care avea darul rabdarii. Si vorbind cu noi
batranul si mult folosindu-ne, intre alte vorbe, ne-a spus si aceasta : era un frate care traia
intr-o chiliuta, afara din cetatea Alexandria, in dosul zidului si acel frate avea darul
lacrimilor. Odata, intr-o zi, in urma dorintei inimii sale, i-a venit umilinta si plangere mai
mult decat altadata; iar el vazandu-se in atita umilinta si multime de lacrimi, zicea in sine,
asa : cu adevarat, acesta este semnul ca se apropie ziua mortii mele. Si cand gandea
aceasta, plangerea si lacrimile mai mult se adaugau. Iar daca el vedea asa adaugandu-se si
inmultindu-se lacrimile si umilinta lui, iarasi zicea : cu adevarat, aproape este vremea
iesirii mele. Si asa, in toate zilele plangea cu amar. Iar noi auzind si mult folosindu-ne de
vorbele si povestirile acestui batran, l-am intrebat despre lacrimi, zicand : oare, parinte,
ce este acest lucru, ca uneori vin umilinta si lacrimile singure, sau uneori prin multa
osteneala abia vine omului o picatura de lacrima ? Si raspunzand, ne-a zis noua batranul :
fiilor, lacrimile sunt asemenea cu ploaia sau ninsoarea, iar calugarul este ca un lucrator
gradinar sau vier, care cand vede ca vine ploaia, se cade sa lase toate celelalte lucruri ale
sale si sa alerge si sa se nevoiasca, sa-si curateasca toate jgheaburile gradinii sau ale viei
si sa nu lase sa curga paraiele ploii pe dinafara de gradina, ci sa se sileasca sa le
indrepteze pe jgheaburile lui, in gradina sa, ca sa curga si sa adape toata gradina. Caci zic
voua, fiilor, ca decat toate zilele anului, mai mult folos face o zi de ploaie care rasare,
creste si inmulteste toate roadele gradinii. Asa sunt si lacrimile. Deci, cand simtim ca ne
cerceteaza Dumnezeu si ne vine umilinta in inima, ni se cade sa lasam indata toate
celelalte lucruri si treburi si cu toata osardia sa ne rugam lui Dumnezeu, caci nu stim,
gasi-vom asa o alta zi, in care sa ne vina cercetarea lui Dumnezeu ?
9) Si iar l-au intrebat pe avva Teodor, zicand : spune-ne noua, avvo, cum pot sa se
pazeasca lacrimile cand vin la om ? Batranul ne-a raspuns : fiilor, cand vin omului
lacrimile si umilinta, atunci mai inainte de toate se cade sa se pazeasea sa nu vorbeasca
cu nimeni si sa nu iasa afara din chilia lui, pazindu-se de mancare multa si dormire. Tot
asa, sa-si pazeasca inima de ganduri, sa nu gandeasca in sine ca face mare si bun lucru
pentru ca plange si lacrimeaza. Ci mai mult atunci, cu toata osardia sa se roage lui
Dumnezeu, citind Sfintele Scripturi. Insa cand ii va veni omului umilinta si plangere,
acestea-l vor invata ce sa faca.
10) Zis-a lor iarasi batranul : fiilor, eu am vazut un frate oarecare sezand in chilia lui si
impletind cosurile ( rucodelia sa ) si cand ii venea umilinta si lacrimi, indata lasand
lucrul, se scula la rugaciune si cum se scula si incepea a se ruga, indata fugeau umilinta si
lacrimile de la dansul. Iar daca sedea jos si incepea a lucra lucrul sau si lucrand isi aduna
gandurile, indata ii veneau lacrimile si iar se scula la rugaciune si iar ii trecee umilinta.
Iar cand lua vreo carte sa citeasca, cum incepea a citi indata ii veneau lacrimile si
plangea. Si atunci a zis acel frate : bine au zis sfintii parinti ca plangerea este invatator,
caci il invata pe om tot folosul.
11) Zis-a lor iarasi : fiilor, batranul meu avea obicei de a se indeparta totdeauna in
adancul pustiului si acolo isi petrecea viata in tacere si liniste. Iar eu odata i-am zis :
pentru ce, parinte, totdeauna fugi de noi si te departezi in adancul pustiului ? Nu este mai
bine sa traiesti aproape de oameni, ca ei vazand nevointa ta cea buna, sa se foloseasca si
altii iar tu vei avea mai mare plata de la Dumnezeu ? Batranul i-a raspuns : crede-ma,
fiule, ca macar de ar fi cineva asemenea cu marele prooroc al lui Dumnezeu, Moise si va
trai impreuna cu oamenii, nu poate nicidecum sa se cheme fiu al lui Dumnezeu dupa dar
si sa-si foloseasca sufletul sau. Eu sunt fiu al lui Adam si precum Adam, parintele meu,
vazand roada frumoasa si buna la gust, n-a rabdat sa nu ia sa guste, prin care a si murit,
asa sunt si eu, cand vad rodul pacatului : indata il poftesc, din care luand si gustand mor.
Pentru aceea, prea cuviosii nostri fugeau din lume in pustie, ca sa-si omoare patimile si
poftele dulcetilor, acolo unde nu aflau mancarea care naste poftele pacatului.
12) Zis-a iarasi : de se va da insusi omul de buna voia sa spre greutate, scarba, suparare si
rabdare pentru Dumnezeu, eu cred ca pe acela cu sfintii mucenici il va impartasi
Dumnezeu, pentru ca acea greutate si scarba pe care o rabda cineva pentru Dumnezeu, in
loc de sange se primeste.
13) Zis-a iarasi : fiilor, precum tot pacatul pe care-l face omul, afara de trup este, iar cel
ce face curvie, in trupul sau greseste, pentru ca dintr-ansul iese spurcaciunea si ii spurca
tot trupul, asa si toate bunatatile afara de trup sunt. Iar cel ce plange pentru mantuirea
sufletului sau, acela isi curateste si trupul sau, pentru ca lacrimile care ies din ochii lui,
acelea tot trupul si sufletul lui ii spala.
14) Un frate l-a intrebat pe un oarecare batran, zicand : te rog, parinte, spune-mi, ce sa
faca omul ca sa i se umileasca inima si sa-i vina lacrimi si plangere ? Batranul i-a raspuns
: fiule, lacrimile si plangerea vin la om din aducere aminte de pacatele sale pe care le-a
facut in viata sa, inaintea ochilor lui Dumnezeu si cum ca are sa dea raspuns
Infricosatului Judecator pentru dansele. La fel, celui ce va sa-i vina umilinta si lacrimi, i
se cade pururea sa aiba aducerea aminte de sfarsitul si moartea sa, cum ca peste putina
vreme are sa iasa si sa se desparta sufletul lui de ticalosul trup, ramanand trupul ca o
stricaciune imputita spre putreziciune, iar cu sufletul va merge gol prin groaznice,
infricosate si cumplite locuri, pana va ajunge si va sosi la locul unde i s-a gatit dupa
faptele sale, asteptand ziua infricosatei judecati ca sa-si ia hotaratut raspuns dupa fapte.
Asemenea, sa-si aduca aminte pururea in gand de infricosata si groaznica zi a judecatii, in
care tot neamul omenesc, de la Adam pana atunci, vor sta goi inaintea Infricosatului si
Prea Dreptului Judecator, plangand cu amar, si asteptand raspunsul cel cu hotarata
judecata, ori in muncile focului vesnic, ori in veselia vietii celei nesfarsite, dupa faptele
lui si de groaznica manie, mustrare si urgie a Prea Dreptului Judecator si de trimiterea cea
cu urgie fara de nici o milostivire si aruncarea in pedeapsa cumplitelor si vesniciior
munci ale intunecatului iad, din care munci, dupa aceea nu mai este nadejde de iesit
vreodata, de sfarsit sau de moarte, ca acolo nu este moarte, nici sfarsit sau slabire a
cumplitelor munci, ci pedeapsa fara de sfarsit. Sa-si aduca apoi, aminte in gandul sau, de
raposatii sai parinti, cum au murit si au putrezit, s-au facut tarana si pamant. Si cum si el
peste putina vreme asa se va face si oare unde sunt sufletele parintilor sai ? Fratele i-a zis
: se cade, parinte, ca un calugar sa se gandeasca la parintii sai ? Batranul i-a zis : de vei
cunoaste ca iti vine umilinta si lacrimi, pentru gandirea la raposatii tai parinti, acel gand
iti este foarte de folos. Caci daca iti vin lacrimile, atunci poti sa le intorci incotro iti este
voia, ori pentru pacatele tale, ori pentru alt oarecare gand bun. Acestea, fiule, se cade a
gandi cel ce doreste lacrimi si plangere, caci din aceste granduri vin omului umilinta,
lacrimile si plangerea. Zis-a fratele : cu adevarat, asa este, parinte, mult m-am folosit
acum de parintestile tale cuvinte. Zis-a lui batranul : eu, fiule, am vazut un frate care era
foarte iubitor de osteneala si nevoitor pentru mantuirea sa, insa inima lui era impietrita si
nu-i venea umilinta si lacrimi si de multe ori se batea singur si se chinuia, pana cand isi
ranea trupul si atunci, de usturime si de durere, ii veneau lacrimi si plangere. Iar el
intorcea alte lacrimi si plangere si plangea pentru pacatele sale, si asa Dumnezeu l-a
miluit si el s-a mantuit.
15) Zis-a iarasi batranul : fiiior, sa stiti ca smerenia pe multi fara nici o osteneala i-a
mantuit si marturisesc aceasta vamesul si fiul cel ratacit, care putine cuvinte au grait catre
Dumnezeu si s-au mantuit. Iar ostenelile si faptele cele bune ale omului il pierd, daca nu
va avea smerenie, caci osteneala si faptele cele bune pe multi i-au tras la mandrie si au
pierit, precum si fariseul acela care se lauda cu faptele lui cele bune si se mandrea.
16) Zis-a iarasi un batran : vorba cea multa de iscodire pentru dumnezeire si citirea cea cu
multa cercare a cuvintelor celor pentru credinta, usuca lacrimile si golesc umilinta de la
om. Tu, fiule, citeste vietile si graiurile sfintilor si prea cuviosilor parinti si ele iti vor
lumina sufletul.
17) Zis-a iarasi : postul smereste trupul si privegherea lumineaza mintea, tacerea linistita
aduce umilinta si lacrimi, iar lacrimile si plangerile il fac pe calugar desavarsit si fara de
pacate.
18) Odata fiind praznic la Schit, au venit si s-au adunat toti parintii de prin pustie. Si
sezand la masa, au adus si vin ca sa le dea lor, iar fratele care era randuit sa dea vin la
masa, umpland un pahar, a dat unuia din parinti si acela uitandu-se la frate s-a maniat
zicand : fiule, te rog, nu-mi da acel sarpe veninos. Auzind aceasta parintii, nici unul n-a
vrut sa primeasca vin sa bea, iar care apucasera mai inainte de baura cate un pahar, se
caiau foarte si se defaimau.
19) Un frate oarecare s-a maniat pe alt frate si stand la rugaciune, cerea de la Dumnezeu
rabdare si sa ia de la dansul fara de ispita, acea manie. Rugandu-se astfel, a vazut ca un
fum iesind din gura lui si indata i-a trecut mania.
20) Un frate oarecare flamanzind a vrut sa manance de dimineata si se lupta cu gandul sa
nu manance, pana nu se vor implini trei ceasuri din zi. Si luand posmagi i-a pus in apa sa
se moaie, iar daca au trecut trei ceasuri din zi, a sezut sa manance si cautand spre
mancare cu mare pofta, fiind foarte flamand, si-a zis : mai bine este sa mai astept putin sa
nu mananc pana ce se va implini noua ceasuri din zi. Iar daca s-au implinit, s-a sculat si a
stat la rugaciune si atunci a vazut cu ochii lui pe vrajmasul diavol ca un fum iesind de sub
servetul care era asternut unde-si gatise el sa manance paine. Si indata i-a trecut foamea,
scapand si de lacomia pantecelui si de nesaturare.
21) Un batran oarecare era bolnav de multa vreme si multe zile n-a mancat, nici n-a baut,
iar ucenicul lui vazand ca atatea zile n-a mancat nimic, i s-a facut mila de dansul si il
ruga, zicand : te rog, parinte, mananca ceva, cat de putin si ti se va mai deschide gustul si
te vei mai racori din boala. Si indata facand foc, a pus de i-a gatit putina mancare. Caci
avea doua vase : in unul avea putina miere, iar in altul putin ulei de canepa, pe care il
tinea de multa vreme pentru candela si care era ranced, amar si imputit. Deci, fratele
voind sa ia putina miere ca sa indulceasca bucatele pe care le facuse pentru batranul sau,
n-a luat seama bine din care vas sa ia si in loc sa ia miere a gresit si a luat ulei ranced si
amar, si a pus in bucatele batranului sau si a dus la batranul rugandu-l sa guste. Iar
batranul luand odata si gustand, indata a cunoscut greseala fratelui si a tacut, nezicand
nimic. Fratele il ruga cu osardie sa mai guste macar o data sau de doua ori. Insa batranul
nu mai voia sa guste, zicand : ajunge, fiule. Fratele insa, il silea sa mai guste, zicand : te
rog, mai gusta, parinte, ca foarte bune bucate ti-am facut. Iata ca si eu am sa mananc cu
tine. Si luand cu lingura si gustand, atunci a vazut ce a facut si cazand la picioarele
batranului, i-a zis : amar mie, ce-am facut ! Iarta-ma, parinte, ca ti-am gresit si n-am stiut
si in loc de miere ti-am pus in bucate ulei ranced si amar si te-am prapadit si nu mi-ai
spus cand ai luat odata de ai gustat, socotind poate, ca eu inadins am facut aceasta,
punand asupra mea acel pacat. Batranul i-a zis : nu te scarbi de aceasta, fiule, ca de ar fi
vrut Dumnezeu ca sa-mi pui miere in bucate, miere mi-ai fi pus, iar acum ce a vrut
Dumnezeu, aceea mi-ai pus. Si aceasta zicand batranul, indata s-a simtit desavarsit
sanatos si sculandu-se din patul lui, a multumit lui Dumnezeu, mangaindu-l si pe ucenicul
sau.
22) Un frate a mers la muntele Feremului, la un oarecare batran mare cu viata si foarte
iscusit cu fapte bune. Inchinandu-se dupa obicei, l-a intrebat zicand : ce voi face, parinte,
caci imi piere sufletul ? Batranul a zis : pentru ce iti piere sufletul ? Fratele i-a raspuns :
cand eram in lume, in viata mireneasca, foarte mult posteam, rugaciuni si privegheri
faceam si multa ravna sufleteasca, umilinta si lacrimi aveam, iar daca m-am lepadat de
lume si m-am facut calugar, nici una din acele bunatati nu vad in mine. Batranul i-a zis :
sa ma crezi, fiule, ca acele bunatati care-mi spusei ca le faceai cand erai mirean, toate
pentru mandria si lauda oamenilor le faceai, caci aveai indemnator spre ele pe cel ce in
taina se lupta cu tine si acele fapte ale tale nu erau primite de Dumnezeu. Pentru aceea
diavolul nu te baga in seama, nici nu sta impotriva cu razboi, ca sa ia sporirea ta. Acum
vede ca ai iesit ca la razboi, asupra lui si pentru aceea si el se inarmeaza asupra ta. Mai
placut si mai primit este lui Dumnezeu un psalm ce-l vei citi acum cu smerenie, decat o
mie de psalmi pe care-i citeai in viata mireneasca cu mandrie. Zis-a iarasi fratele : eu,
parinte, acum nici sa postesc nu pot si toate lucrurile si faptele bune s-au luat de la mine.
Batranul i-a zis : frate, iti ajunge ce ai, rabda cu multumire si te vei folosi. Iar el tinea tot
una, zicand : cu adevarat, parinte, pierdut este sufletul meu. Atunci batranul a inceput a-i
zice lui asa : crede-ma, frate, ca nu voiam sa-ti zic cele ce ti-am zis, ca sa nu-ti slabeasca
gandul, caci te vad foarte inselat de vrajmasul diavol si esti aruncat in trandavie si in
deznadajduire; ci asculta sfatul meu si lasa parerea pe care o ai ca vietuiai si faceai bine
cand erai in viata mireneasca, de vreme ce toate acele fapte ale tale din viata mireneasca
erau pentru mandrie, precum si a fariseului aceluia care pentru bunatatile lui cele cu
multa mandrie i se parea ca este mai placut decat toti oamenii lui Dumnezeu, si cu acea
parere a mandriei, si-a pierdut toate ostenelele. Iar tu acum smerindu-te inaintea lui
Dumnezeu si parandu-ti-se ca nu faci nici o fapta buna inaintea Lui, aceasta smerenie,
fiule, iti ajunge pentru mantuirea sufletului, ca si vamesul care nici o bunatate nu facuse
si cu o smerenie ca aceasta s-a indreptat. Ca mai placut lui Dumnezeu este omul pacatos
si lenes si cu inima infranta si smerita, decat cel ce face multe bunatati si se inalta in
gandul sau, socotindu-se, ca mai placut este inaintea lui Dumnezeu. Acestea auzind
fratele, a luat mare folosinta si multa mangaiere sufletului sau si s-a inchinat batranului
pana la pamant, zicand : sa stii, parinte, ca astazi mi-ai mantuit sufletul. Si asa s-a dus
multumind lui Dumnezeu.
CAPITOLUL V.
PENTRU POST SI INIRANARE, NU NUMAI DE BUCATE, CI SI DE ALTE
PATIMI VATAMATOARE DE SUFLET
1) Zis-a un batran : unii oameni sunt din firea lor tacuti si posomorati si nu graiesc, nici
vorbesc mult, ci tacerea acelora nu castiga dar. Altii sunt tacuti pentru lauda si slava
omeneasca, si aceia nu se folosesc cu nimic din tacerea lor. Iar altii sunt tacuti pentru
Dumnezeu si aceasta este cu adevarat fapta buna si dobandesc dar de la Dumnezeu.
2) Ne spune noua un ucenic al unui batran, despre batranul sau, ca douazeci de ani, nu s-a
culcat sa doarma si dormirea lui era sezand pe un scaunas, lucrand lucrul sau, iar
mancarea lui era la doua zile, uneori la trei si chiar la cinci zile.
3) Inca ne spunea noua si aceasta, zicand : intr-una din zile, ne citeam noi pravila dupa
obicei impreuna cu batranul meu, si citind eu psalmii, am gresit si am sarit un cuvant
dintr-un psalm si n-am priceput. Dupa ce am savarsit slujba, mi-a zis batranul : eu, fiule,
cand imi fac pravila si rugaciunea, atunci mi se pare ca arde foc sub mine si nu poate sa
umble mintea si gandul meu incoace si incolo. Tie unde iti era mintea si gandul tau cand
citeai psalmii, de ai trecut un cuvant din psalmi ? Nu stii, ca in vremea cand iti faci
rugaciunea inaintea lui Dumnezeu stai si cu Insusi Dumnezeu graiesti ?
4) Un batran oarecare s-a imbolnavit de o boala foarte grea si curgea sange dinlauntrul lui
iar unui frate, facandu-i-se mila de dansul i-a fiert putina mancare si aducandu-i l-a rugat
sa manance, zicand : rogu-te, parinte, gusta si mananca putin din aceasta mancare, ca tiam
adus si poate o sa-ti fie de folos. Batranul cautand la dansul, i-a zis : Domnul sa-ti
primeasca dragostea, frate, dar adevar zic tie, ca as vrea sa ma lase Dumnezeu asa, in
aceasta boala, chiar si pana la treizeci de ani. Si n-a vrut sa guste. Iar fratele mirandu-se
de aceasta rabdare a acelui batran, s-a dus luand mult folos.
5) Un batran oarecare, pustnic, se infrana sa nu bea apa patruzeci de zile, si cand era
caldura mare, isi spala paharul cel de baut apa si umplandu-l cu apa il punea inaintea sa.
Odata l-au intrebat fratii, zicand : de ce faci asta parinte, ca de apa postesti si nu bei, iar
paharul il umpli cu apa si-l pui inaintea ta ? Batranul le-a raspuns : pentru ca vazand
paharul plin cu apa inaintea mea mai multa sete si pofta sa-mi fie, si sa ma silesc sa
patimesc si sa rabd, ca mai multa plata sa iau de la Dumnezeu.
6) Ne spunea un batran, zicand : fiilor, eu am petrecut in adancul pustiului cu alti parinti
saptezeci de ani, postind, si mancarea noastra acolo nu era alta decat legume si putine
finice ( curmale ).
7) Zis-a un batran : fratilor, imbuibarea pantecelui este maica curviei, iar postul si
infranarea este bogatia sufletului, deci aceasta sa ne silim sa o castigm cu smerita
intelepciune, pazindu-ne de mandrie, placere si de lauda oamenilor care este maica
tuturor rautatilor.
8) Zis-a iarasi : fiilor, bine este a-i satura pe cel sarac si flamand si asa sa postesti.
9) Zis-a iarasi : fiilor, trebuie ca noi mai mult cu cuvintele cele dumnezeiesti sa ne hranim
si cu invataturile sfintilor parinti sa praznuim, nu numai pantecele sa-l hranim si sa-l
saturam si de suflet sa nu purtam grija, ci duhovniceste sa praznuim veselindu-ne.
10) Spuneau parintii despre un batran induhovnicit care traia in lavra parintelui Petru, ca
a sezut intr-o pestera cincizeci de ani, si in acei ani nici paine n-a mancat, nici vin n-a
baut, ci numai paine de tarate, de trei ori pe saptamana.
11) Un sihastru oarecare traia in adancul pustiului de treizeci de ani. Mancarea lui era o
buruiana oarecare, ce crestea in acea pustie. Mai tarziu a inceput a gandi si a grai in sine,
zicand : in zadar ma necajesc de atatia ani aici, in aceasta pustie si nu mananc decat
aceasta buruiana si nici o descoperire sau vedenie in vis sau aievea nu vad, sau nici o
minune n-am facut, precum faceau alti parinti inainte de mine. Ci mai bine sa las aceasta
pustie fara de nici un folos si sa ies in lume, ca si acolo cel ce vrea sa se mantuiasca, se
mantuieste. Aceasta gandind el si vroind sa plece din pustie in lume, i s-a aratat ingerul
Domnului si standu-i inainte, i-a zis : ce vrei sa faci, batranule ? Pentru ce primesti in
inima ta acele ganduri si sfaturi vrajmasesti ? Adica, pentru ca nu faci minuni, sa iesi in
lume ? Dar ce minune mai mare decat aceasta doresti, ca de atatia ani traiesti aici in
aceasta pustie si Dumnezeu te hraneste, te intareste, te pazeste si nimic nu-ti lipseste ca si
unuia din lavra ? Deci, pentru ce te supui sfatului vrajmasului ? De acum sa nu te mai
supui gandurilor si sfatului vrajmasesc si sezi aici, in acest loc pana la sfarsitul tau, si te
roaga lui Dumnezeu ca sa-ti dea smerenie si rabdare ! Iar el fiind intarit de sfatul
ingerului, a petrecut acolo toata vremea vietii sale si s-a mantuit.
12) Zis-a un batran : de vrei sa vorbesti de greseala si pacatul vreunui frate, socoteste ca
de vei crede ca il vei indrepta pe el, sau il vei folosi pe altul, atunci sa graiesti, iar in alt
chip de vei vorbi, adica cu rautate numai ca sa-l mustri si sa-i descoperi, sa-i arati
greseala si pacatut lui inaintea altora, sa stii ca nu o sa scapi de dumnezeiasca certare, ci
si tu singur in aceeasi greseala si pacat, sau intr-altul mai rau vei cadea, parasindu-te
ajutorul lui Dumnezeu si de altii fiind mustrat, te vei rusina.
13) Zis-a un batran oarecare : fiilor si fratilor, sa intelegeti si sa stiti toti, ca nici una din
faptele cele bune nu este asa de iubita si placuta lui Dumnezeu, si de nici una nu se
bucura Dumnezeu asa de muit, ca atunci cand se intampla omului sa cada in vreo scarba
oarecare, ori in ce chip ar fi, iar el cu multumire rabda bucuros, pana la sfarsit. La fel si
de la cel ce este bolnav cu trupul sau, nu cere Dumnezeu, nici cearca de la dansul post,
infranare la mancare si bautura, sau alta osteneala de nevointa a trupului, decat rabdare,
multumita si rugaciune duhovniceasca si sa-i fie mintea si gandul pururea la Dumnezeu.
Iar postul si osteneala trupeasca le face omul pentru infranarea zburdarilor necuratelor
pofte si a patimilor trupului, ca boala trupului este mai presus si mai tare decat postul si
decat orice alta nevointa si osteneala a trupului. Pentru aceasta de la bolnav nu se cere,
nici se cearca post, infranare si alte osteneli, ci datoria lui este sa multumeasca pururea,
cu osardie si cu toata inima lui Dumnezeu, rugandu-se sa-i dea rabdare.
14) Zis-a un batran oarecare : se bucura calugarul tanar, cand se apropie ziua vreunui
praznic, stiind ca atunci o sa se puna la masa mai bune bucate, iar celui ce este adevarat
calugar, mancarea cea mai buna si bautura lui sunt umilinta si lacrimile.
15) Zis-a un batran oarecare, ucenicului sau, invatandu-l : fiule, pazindu-te, poarta grija
ca niciodata sa nu iasa cuvant rau si necuvios din gura ta.
16) Odata preotut Schitului a mers la arhiepiscopul Alexandriei pentru o trebuinta
bisericeasca. Daca s-a intors si a venit la Schit, il intrebau fratii, zicand : cum ai umblat,
avvo ? Ce ai vazut in oras ? Raspuns-a lor : eu, fratilor, alta fata de om n-am vazut in
cetate, decit pe arhiepiscopul. Iar ei auzind aceasta, se minunau si dupa acest cuvant al lui
au inceput toti fratii foarte tare a pazi acel obicei, adica a-si pazi ochii lor de vederile
nefolositoare.
17) Un frate oarecare avea o sora dupa trup, care era calugarita intr-o manastire de maici
si auzind el ca s-a imbolnavit sora lui si urma sa moara, a mers sa o cerceteze de boala ei,
fiindca n-o vazuse de multa vreme. Ea insa fiind foarte inteleapta si cuvioasa, se pazea sa
nu vada niciodata barbat cu ochii, nu numai straini, dar nici pe fratele ei, nu vroia sa-l
vada. Deci surorile i-au spus ca a venit fratele ei si asteapta la poarta, vrand sa intre in
manastire, s-o vada si s-o cerceteze in boala ei. Ea auzind ca a venit fratele ei cu atata
dorinta sa o vada a lacrimat si a suspinat din inima si chemand pe o sora care era mai
batrana si foarte inteleapta si cu frica lui Dumnezeu, a rugat-o sa mearga afara la poarta
manastirei, unde sta si asteapta fratele ei si sa-i spuna asa : aceste cuvinte ti-a spus tie
sora ta : prea dulcele si prea doritorul meu frate, pentru osteneala ce ai facut de ai venit
aici, dorind sa ma vezi si sa ma cercetezi pe mine, sora ta, Domnul Dumnezeul nostru sati
plateasca cu darul si mila bunatatii Sale. Iar, ca sa ma vezi cu ochi tai aici, in acest
veac, de nici un folos sau mangaiere adevarata nu ne este noua. Ci mergi, frate, si te
intoarce cu pace la chilia ta si fii ingaduitor si ne vom vedea in veacul viitor, unde este
bucuria si mangaierea cea adevarata. Acestea auzind el, s-a intors si a venit cu mult folos
cu mare mangaiere si nadejde la chilia lui.
18) Spunea un frate ca umbland prin niste munti mari, a gasit un batran in varful unui
munte inalt, avand chilie buna, zidita si facuta din piatra si acoperita cu lespezi late si o
ograda imprejurul chiliei, unde se afla un izvor de apa curata. Si-mi spunea mie acel
batran, zis-a fratele, ca i s-au implinit lui cincizeci de ani de cand nu s-a pogorat din
varful acelui munte inalt, iar hrana lui erau radacinile si buruienile care cresteau pe varful
muntelui si bautura lui apa de izvor.
19) Au fost doi frati care vietuiau aproape, iar unul din ei baga in ascuns paine in painile
ale celuialt, sau altceva baga in taina in lucrurile celuilalt frate de aproape. Acela insa
nepricepand, se mira ca se inmultesc ale lui. Intr-o zi venind in pripa, l-a prnis facand
acestea si a inceput a se certa cu el zicandu-i : cu cele trupesti ale tale ai furat cele
duhovnicesti ale mele si cerea de la el fagaduinta sa nu mai faca mai mult aceasta si asa la
iertat.
20) Au povestit unii despre un batran ca a poftit odinioara sa manance o smochina si
luand-o a spanzurat-o inaintea ochilor sai si se muncea caindu-se, ca a venit in poftire,
nebiruindu-se de pofta.
21) Se povestea si un lucru ca acesta : era un batran mare si vazator cu mintea si s-a
intamplat ca el odata sa sada cu mai multi frati la masa si cand mancau ei, lua aminte
batranul cu duhul si vedea ca unii mananca miere, altii paine, iar altii baliga. Si se minuna
si se ruga lui Dumnezeu, zicand : Doamne, descopere-mi taina aceasta, ca aceleasi bucate
fiind puse pe masa inaintea tuturor, cand mananca se vad asa schimbate. Si i-a venit lui
glas de sus, zicand : cei ce mananca miere, sunt cei ce cu frica, cu cutremur si cu bucurie
duhovniceasca sed la masa si neincetat se roaga si rugaciunea lor ca tamaia se suie la
Dumnezeu. Cei ce mananca paine, sunt cei ce multumesc pentru impartasirea celor
daruite de la Dumnezeu iar cei ce mananca baliga sunt cei ce cartesc si zic : aceasta este
buna, aceasta este putreda. Deci nu trebuie sa zicem acestea sau asa sa socotim, ci mai
vartos sa proslavim pe Dumnezeu si laude sa-i inaltam Lui, ca sa se plineasca cuvantul
cel zis de Apostol : ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui
Dumnezeu sa le faceti.
22) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : iata, ma duc undeva cu fratii si ne pune
noua inainte sa mancain si poate fratii, ori pentru infranare, ori dupa masa fiind, nu voiesc
sa manance, iar mie imi este foame. Ce voi face ? Si i-a raspuns batranul : daca tie iti este
foame, ia aminte la cei ce sed cati sunt ! Socoteste si cele puse inainte si partea ce
socotesti ca ti se cuvine tie, aceasta mananc-o. Si nu-ti este tie greseala; trebuinta ta ti-ai
implinit. Iar de te vei birui si vei manca mai mult, aceasta iti este tie prihana.
CAPITOLUL VI.
PENTRU MULTE FELURI DE PATIMI SI RAZBOAIE ALE CURVIEI, CE SE
RIDICA ASUPRA ROBILOR LUI DUMNEZEU
1) La un frate oarecare s-a ridicat dracul curviei cu mare si iute razboi asupra lui, atat de
mult, incat ardea ca focul infierbantarea necuvioasa in trupul sau. Iar el se intarea si se
impotrivea atat de tare, incat nici grandul sau nu-l lasa sa se abata spre acea necuratie. Si
asa, multa vreme luptandu-se si impotrivindu-se acelui razboi diavolesc, cu darul lui
Dumnezeu a biruit si a fugit de la dansul acel razboi, neputand nimic sa-i faca impotriva
rabdarii lui. Si indata a simtit stralucire de lumina sufleteasca in inima.
2) A zis un batran catre un frate ce era suparat de curvie : frate, au doara dormind vrei sa
te mantuiesti ? Du-te, lucreaza, osteneste-te, cauta si vei afla. Privegheaza in rugaciune,
bate si ti se va deschide si asa, Domnul Dumnezeu, vazand silinta si rabdarea ta, iti va da
biruinta asupra acestei ispite !
3) Zis-a un batran ca razboiul curviei in acest chip este : ca si cum ar trece cineva pe
langa targ sau pe langa carciuma, si trecand ii va veni lui in nas mirosul fierturilor si a fel
de fel de fripturi. Deci, de se va birui si se va supune, ca o musca, acelor mirosuri, el isi
va lasa drumul sau, se va abate acolo si va manca pana se va satura. Iar de nu va baga de
seama si nu va vrea sa se abata sa manance, macar de ii si vor mirosi bucatele acelea, el
tace si trece si isi pazeste calea, scuturandu-si gandul cel spurcat din inima, rugandu-se
lui Dumnezeu si zicand : Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-mi mie si
goneste pe vrajmasii ce se lupta cu mine ! Aceasta sa iti fie impotriva a toate gandurite
vrajmasesti si asa vor fugi de la tine.
4) Un frate oarecare, fiind suparat de gandurile cele din pofta curviei, a mers la un batran
mare si l-a rugat, zicand : rogu-te, parinte, fa rugaciune lui Dumnezeu pentru mine, ca ma
supara foarte razboiul curviei, si pentru rugaciunea sfintiei tale ma va izbavi Dumnezeu
de acea suparare ! Raspuns-a lui batranul : bine, fiule, voi face rugaciune. Si asa batranul
a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, iar fratele s-a dus la chilia lui. Si dupa
cateva zile iar a venit fratele la acel batran, jeluindu-se ca nu se poate izbavi de acea
suparare si rugandu-l sa se roage cu deadinsul lui Dumnezeu pentru dansul. Iar batranul
iar a inceput a se ruga lui Dumnezeu pentru dansul, zicand : Doamne, arata-mi mie fapta
acestui frate si de unde-i vine lui acea deznadajduire si lucrare diavoliceasca intr-insul, ca
m-am rugat Tie pentru el, si nu s-a izbavit de suparare. Si Dumnezeu i-a descoperit lui pe
acel frate si l-a vazut pe el sezand si duhul curviei aproape de dansul cu care glumea si
radea si se mangaia. Pe ingerul lui il vedea stand departe si maniindu-se pe el pentru ca
nu alerga la ajutorul lui Dumnezeu, ci se indulcea cu necuvioasele sale ganduri si tot
gandul si-l da spre mangaierea vrajmasului. Si a priceput batranul ca partea fratelui este
pricina razboiului sau si chemandu-l, i-a zis : fiule, eu am cunoscut ca pricina acelui
razboi esti tu insuti, pentru ca te indulcesti si te mangai si te dezmierzi cu acele ganduri
spurcate pe care insuti de voia ta le gandesti si le primesti. Si asa l-a invatat cum sa se
impotriveasca si sa stea impotriva gandurilor sale. Iar fratele, mult folosindu-se cu
rugaciunea batranului, a mers la chilia sa.
5) Un batran oarecare, l-a vazut pe ucenicul sau ca este foarte suparat si necajit de dracul
curviei. Si i-a zis lui : fiule, vrei sa-l rog pe Dumnezeu sa departeze de la tine si sa te
paraseasca acet razboi ? Iar el a zis : ba nu, parinte, ca de ma si supara si ma necajeste
acet razboi si ma ostenesc muncindu -ma dar vad din osteneata roada rabdarii intru mine.
Pentru accasta mai vartos te roaga pentru mine, parinte, sa-mi dea Dumnezeu rabdare ca
sa pot purta cu multumire aceasta iapita. Zis-a lui batranul : acum, fiule, am cunoscut ca
esti in sporire si ca ma intreci.
6) Era in Schit un frate oarecare foarte silitor si nevoitor spre mantuirea sa. Acestui frate
i-a adus vrajmasul in gand aducerea aminte de o femeie foarte frumoasa pe care o vazuse
in Egipt si il supara gandul cu acea femeie si avea pururea razboi mare si se muncea.
Apoi, dupa iconomia lui Dumnezeu, a venit la Schit un frate din Egipt. Si intrebandu-l pe
el fratii unele si altele si ce veste are din Egipt, intre alte vorbe, el a spus si aceasta :
cutare femeie a cutarui om a murit si aceasta era chiar femeia pentru care avea razboi acel
frate. Iar fratele auzind ca a murit femeia la care pururea ii era gandul, muncindu-l pofta
curviei, s-a bucurat. si sculandu-se, a mers in Egipt la locul unde era ea si daca a ajuns
acolo, a gasit un copil aproape de mormantul unde era ingropata. Chemandu-l pe acel
copil, l-a intrebat zicand : fiule, stii unde este ingropata cutare femeie ? Zis-a copilul :
stiu, parinte, ca am fost si eu acolo cand au ingropat-o. Zis-a lui fratele : daca stii, fiule,
unde este ingropata, te poftesc dar sa mergi cu mine sa-mi arati mormantul ei pentru ca sa
fac o rugaciune la mormant ca ea mi-a fost rudenie ! Si a mers copilui cu dansul si i-a
aratat mormantul ei. Iar el a asteptat pana s-a facut seara. Si daca a inoptat, s-a apucat si a
dezgropat pe acea femeie si luand stergarul a sters putrejunea trupului ei cel imputit si
astupand iarasi mormantul cu tarana, s-a intors la chilia lui. Iar cand ii veneau ganduri de
pofta spurcata, el scotea acel stergar cu spurcaciunea si il punea inaintea ochilor sai,
zicand in sine : iata, ticaloase, pofta care doresti, indulceste-te dar ! Si asa se lupta cu
spurcatele ganduri, pana cand s-a luat si s-a departat de la dansul acel razboi.
7) Doi frati au mers impreuna la un targ, ca sa-si vanda lucrul mainilor lor si daca au
intrat in targ, s-au desparut unul de altul. Iar unul cu mestesugul si indemnarea diavolului,
s-a inselat si a cazut in pacatul curviei. Dupa aceea, aflandu-l pe el fratele, i-a zis : sa
mergem, frate, la locul si chiliile noastre. Acesta a zis : eu, frate, astazi nu voi merge cu
tine. Iar fratele auzind acel cuvant, s-a minunat si l-a intrebat zicand : pentru ce, frate, zici
ca nu vei merge cu mine ? El a oftat si i-a spus, zicand : eu, frate, dupa ce te-ai dus tu si
te-ai departat de mine, am cazut cu o femeie in pacatul curviei si de aceea nu voi merge
acum cu tine la chilia mea. Fratele auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, scarbit si
deznadajduit si vrand ca sa-i scoata sufletul din pieirea deznadajduirii, i-a zis : frate si eu
daca m-am desparut de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru aceea dar, frate, sa mergem
degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne pocaim si Dumnezeu ne va ierta greseala si
pacatul nostru. Si asa, ascultand fratele, a mers la chilia sa si mergand la batranul, si-au
marturisit amandoi impreuna caderea lor in pacatul curviei. Iar batranul le-a dat canon de
pocainta; si amandoi, cu dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru
altul. Vazand Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele cel ce nu cazuse in
pacat pentru dragostea si mantuirea fratelui sau, peste putine zile i-a iertat pacatul. Si l-a
instiinat Dumnezeu pe batranul ca pentru multa dragoste a fratelui ce n-a gresit, s-a iertat
pacatul celui ce a gresit. Iata fratilor, a zis batranul, aceasta este dragostea cea adevarata,
ca sa-si puna cineva sufletul sau pentru mantuirea fratelui sau.
8) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce voi face, avvo, ca ma supara pururea
gandurile curviei si nu-mi dau odihna nici macar un ceas si pentru aceasta mare scarba
are sufletul meu ! Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, doctoria acestei boli, adica a
gandurilor spurcate, este aceasta : cand vei simti ca-ti seamana diavolul ganduri spurcate
in inima, nu le primi, nici nu le lasa sa inceapa a se inradacina in inima ta, ci indata mutati
gandul tau la orice alt lucru si asa nu vor putea prinde radacina gandurile vrajmasului.
Iar de vei lasa cat de putin si nu-ti vei muta gandul intr-alta parte, alt lucru oarecare,
atunci acel gand spurcat indata prinde radacina si incepe pofta necuratiei. Caci obiceiul
vrajmasului diavol asa este : arunca ganduri necurate si le samana in inima noastra, insa
nu ne sileste spre savarsirea rautatii ci ne lasa in voia noastra, ori sa primim gandurite si
sfaturile lui, ori sa nu le primim. Zis-a fratele : dar ce voi face, parinte, ca eu sunt foarte
neputincios si nu pot sa stau impotriva spurcatelor ganduri ? Raspuns-a batranul :
pazeste-te, fiule, pricepe si cunoaste gandurile si sfaturile vicleanului vrajmas, care cand
le vei simti samanandu-se in inima ta, nu le raspunde, nici nu zabovi cu dansele, ci indata
scoala-te si te inchina lui Dumnezeu pana la pamant, rugandu-te asa : Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-mi si ma miluieste, pe mine pacatosul ! Zis-a lui
fratele : eu, parinte, aceasta ma silesc si o zic, dar nu simt folos si umilinta in inima mea,
fiindca nu este in limba noastra aceasta rugaciune si nu inteleg ce zic si ce ma rog. Zis-a
lui batranul : fiule, nu te indoi de aceasta, ca este pe limba ta si nu intelegi ce zici, silestete
cu tot dinadinsul. Si zi-o si Dumnezeu iti va ajuta tie. Caci precum a zis avva Pimen si
alti multi sfinti parinti, ca si descantatorii care descantau si cheama serpii si vin, nici
aceia nu inteleg ce zic, caci acel descantec nu-l zic in limba lor, insa auzind descantecul
vin si se supun, ca inteleg puterea acelor cuvinte. Asa si noi, fiule, macar de nu sunt in
limba noastra acestea si nu le intelegem, insa dracii auzind ca zicem noi cuvintele si
intelegand ei puterea lor fug si se departeaza.
9) Doi frati dintr-o manastire, fiind foarte suparati si biruiti de razboiul si pofta curviei,
neputand sa mai sufere acel foc si razboi in trupul lor, s-au sfatuit impreuna si iesind din
manastire, s-au dus la tara la un sat, si s-au insurat si traiau cu sotiile lor aproape unul de
altul. Iar dupa catava vreme, a inceput amandorura a le veni uraciune, simtire, cunostinta,
cainta si umilinta in inimi. Si asa au inceput iar amandoi a se sfatui, zicand : frate, ce-am
castigat si ce folos am dobandit noi, ca ne-am supus spurcatei pofte si patimi trupesti,
lepadand sfantul cin ingeresc si venind in aceasta spurcata viata dupa care vom merge in
muncile cele vesnice ? Deci, frate, sa lasam sotiile si sa mergem iarasi in pustie, sa ne
pocaim. Iar Dumnezeu vazand cainta si pocainta noastra, isi va face mila de noi si ne va
ierta, precum si pe alti multi pacatosi cati s-au pocait, i-a iertat si i-a miluit. Acestea
sfatuindu-se ei si invoindu-se si asa tainuindu-se de sotii, le-au lasat si au venit in pustie
la manastirea din care iesisera si cazand cu umilinta la picioarele parintelui lor, l-au rugat
sa-i primeasca, marturisindu-si caderea si pacatul lor. Iar parintele vazand cainta si
umilinta lor, facandu-i-se mila de dansii, i-a primit si le-a dat canon de pocainta si de
iertare. A poruncit iconomului sau sa-i puna la inchisoare un an deplin neiesiti, la locuri
deosebite unul de altul si sa le dea mancare si bautura paine si apa amandorura intocmai.
Iar daca s-a plinit anul inchisorii si al canonului lor, a poruncit parintele si i-a scos de la
inchisoare. Si unul era galben la fata si uscat ca chipul mortului iar celalalt era vesel si
luminat la fata ca si cum ar fi fost la o mare desfatare de care lucru foarte se minunau
fratii, stiind ca paine si apa li se daduse amandorura la fel. Si l-au intrebat pe cel galben si
uscat la fata sa spuna cum traia si ce facea si ce ganduri il luptau pe el sezand la
inchisoare. Iar el le-a spus, zicand : eu, fratilor, alte ganduri nu aveam, decat ca gandeam
la rautatile faptelor pe care le-am facut si la vesnicele munci si de frica aceea mi s-a lipit
trupul de oase. Dupa aceea l-au intrebat si pe celalalt zicand : iar tu ce gandeai sezand la
inchisoare ? Raspuns-a lor acela zicand : eu nu gandeam altceva, fara numai multumeam
si slaveam pe Dumnezeu ca m-a miluit si m-a scos din viata cea spurcata si m-a izbavit
din robia lumeasca si de muncile cele vesnice si iar m-a adus in viata si cinul ingeresc. Si
au cunoscut parintii ca amandoi au facut intocmai pocainta lor catre Dumnezeu si asa sau
mantuit.
10) Era un parinte batran in Schit si cazand intr-o boala mare, ii slujeau lui fratii. Iar el
vazand ca pururea se ostenesc si se necajesc fratii pentru dansul slujindu-i la boala, s-a
sfatuit in sine, zicand : decat sa se osteneasca si sa se necajeasca fratii, slujindu-mi mie la
boala, mai bine sa merg eu in Egipt, la o rudenie oarecare a mea. Deci, gatindu-se el, voia
sa mearga asa bolnav precum era. Avva Moise si cu alti parinti il sfatuiau zicand : lasa-te,
parinte, nu merge in Egipt, caci vei cadea in curvie ! Iar el auzind acestea, s-a suparat pe
ei zicand : dar nu vedeti ca zilele vietii mele au trecut peste optzeci de ani si trupul meu sa
vestejit si a amortit. Cum ganditi si graiti acestea despre mine ? Si neascultand sfatul
parintilor, a plecat si a mers in Egipt, la rudenia lui. Si auzind de dansul iubitorii de
Hristos crestini, ii aduceau hrana si cele ce ii trebuiau. Auzind si o fecioara oarecare,
iubitoare de Hristos de venirea acelui parinte, s-a bucurat foarte. Pentru dragostea lui
Hristos venea acea fecioara de multe ori la dansul si-i slujea ca unui parinte batran si
sfant. Dupa catava vreme s-a ridicat din boala iar din lucrarea si mestesugirea si
inselaciunea diavolului, s-a poticnit si a cazut cu acea fecioara in pacatul curviei, si indata
a luat ea si a zamislit in pantece. Oamenii vazand-o cu pantecele mare, au adus-o la
judecator si judecatorul a intrebat-o cu cine a gresit si cine este cel ce a stricat-o. Iar ea a
spus, zicand : sihastrul cel batran de care ati auzit ca a venit bolnav de la Schit, acela m-a
stricat. Judecatorul auzind aceasta despre acest parinte batran si sfant, n-a crezut-o.
Batranul insa a auzit ca a chemat judecatorul pe fata si a intrebat-o cu cine a gresit si cine
a stricat-o, si a spus cu cine a gresit dar n-au crezut-o. S-a sculat el singur si s-a dus la
judecator si a spus el insusi si a marturisit pacatul lui inaintea tuturor, zicand : cu
adevarat, eu am facut acest pacat, eu am gresit, eu am stricat aceasta nevinovata fecioara,
eu sunt vrednic de pedeapsa, iar ea este nevinovata. Ci va rog, daca va naste pruncul ce
este zamislit intr-insa, sa-l tina si sa-l pazeasca pana il va intarca si dupa ce il va intarca
sa mi-l dea mie si ea sa ramana nevinovata si fara nici o grija. Atunci a zis judecatorul cu
toti impreuna : bine ai zis, parinte, asa sa fie ! Si asa a si facut. Caci fata a nascut prunc de
parte barbateasca si l-a tinut pana l-a intarcat, iar dupa ce l-a intarcat, l-a dus si l-a dat lui,
fiindca a asteptat si el acolo pana la aceea vreme. Dupa ce i-a dat pruncul si a venit
vremea praznicului Schitului, s-a sculat si a plecat de acolo luand pruncul cu sine si a
venit la Schit in ziua praznicului, fiind adunata multime de parinti si oameni. Intrand in
biserica cu copilul in brate s-a inchinat parintilor cu glas mare, zicand : iertati-ma, parinti
sfinti, ca eu am calcat porunca voastra si nu v-am ascultat cand ma sfatuiati sa nu ies in
lume ca voi cadea in curvie. Iata, acesta este rodul neascultarii ! Paziti-va, fratilor si va
rugati lui Dumnezeu pentru mine pacatosul, ca eu iata, acum la batranetele mele am
patimit aceasta. Iar parintii auzind si vazand aceasta, au plans toti si s-au rugat lui
Dumnezeu pentru dansul. El. dupa ce a iesit din biserica, a mers la chilia lui si iarasi a
pus inceput vietii sale, rugandu-se lui Dumnezeu, caindu-se si plangand in toate zilele.
11) Un frate oarecare era suparat foarte de dracul curviei si patru duhuri necurate se
luptau cu dansul, inchipuindu-se in chipul unor femei frumoase. Patruzeci de zile l-au
luptat pe el, vrand sa-l insele si sa-l spurce. Iar el imbarbatandu-se vitejeste impotriva
patimii, a ramas nebiruit. Si vazand Dumnezeu nevointa lui cea buna si rabdarea lui, n-a
mai slobozit de atunci ispita spurcata asupra lui.
12) Un frate oarecare din Tebaida ne spunea noua, zicand : eu, fratilor am fost feciorul
unui jertfitor idolesc. Deci, cand eram copil, il vedeam pe tatal meu de multe ori seara si
dimineata mergand in capiste, inchinandu-se si tamaind idolii. Odata am mers si eu dupa
tatal meu in taina, nestiindu-ma el, ca sa-l vad ce face, daca merge in capiste si cum se
inchina. Iar daca am mers si am intrat in capiste, l-am vazut pe satana sezand ca un
imparat pe un scaun imparatesc si toti ostasii lui stand inaintea sa. Si a venit unul din
draci si i s-a inchinat. Iar el l-a intrebat, zicand : de unde vii si ce ai facut ? Raspuns-a
dracul si a zis, iata in cutare parte am fost si am ridicat sfada, razboi mare si multa varsare
de sange am facut intre oameni si am venit sa-ti spun. Zis-a lui satana : in cate zile ai
facut acestea ? Raspuns-a dracul : in treizeci de zile. Maniindu-se a poruncit si l-a batut
pe el, zicand : numai aceasta slujba mi-ai facut in atatea zile ? Apoi a venit altul,
inchinindu-i-se iar el l-a intrebat si pe acela, zicand : de unde ai venit ? Raspuns-a : am
fost pe mare si am ridicat furtuna asupra unei corabii cu multime de oameni si s-au inecat
toti si am venit sa-ti spun. Apoi l-a intrebat, zicand : in cate zile ai facut aceasta ?
Raspuns-a : in douazeci de zile. Si a poruncit de l-au batut si pe el, zicand : pentru ce
numai asa putin lucru si asa putina slujba mi-ai facut in atatea zile ? Iata si al treilea a
venit si i s-a inchinat. Atunci l-a intrebat si pe el : de unde ai venit ? Iar acela a raspuns
zicand : in aceasta cetate s-a facut o nunta. Si am pornt sfada si razboi mare intre nuntasi,
intre mire si mireasa si multa varsare de sange am facut si am venit sa-ti spun. Si l-a
intrebat pe dansul, zicand : in cate zile ai facut aceasta ? Si a zis : in cinci zile. Si a
poruncit ca sa-l bata si pe acela, zicand : pentru ce in cinci zile numai atata slujba si lucru
mi-ai facut ? Dupa aceasta a venit altul si i s-a inchinat. Si l-a intrebat si pe acela, zicand :
dar tu de unde ai venit ? Raspuns-a acela, zicand : eu, stapane, patruzeci de ani sunt de
cand pururea ma lupt cu un calugar sihastru in pustie, iar in aceasta noapte l-am impins si
l-am aruncat in curvie. Satana auzind aceasta, s-a sculat si l-a sarutat si luand cununa care
era pe capul lui, a pus-o pe capul aceluia. Si l-a pus pe scaun aproape de dansul, zicand :
cu adevarat, bun lucru si placuta slujba mi-ai facut, vrednic esti de cinstea mea ca ai facut
o biruinta ca aceasta. Acestea eu vazandu-le cu ochii mei si cu urechile mele auzindu-le,
am cunoscut ca mare este cinul calugaresc. Si asa, lasand lumea, am venit in pustie,
povatuindu-ma Domnul Dumnezeu la calea mantuirii.
13) Era un calugar sihastru care traia intr-un munte in pustie, aproape de locul lui
Antonie. Si era cucernic foarte, silitor si nevoitor pentru mantuirea sa si multi parinti s-au
folosit de viata si cuvintele lui. Fericita viata a acestuia zavistuindu-o pizmasul
bunatatilor, diavolul, i-a pus in gandul lui aceasta, in chip de smerenie, ca nu este vrednic
sa se osteneasca fratii pentru dansul si sa-i slujeasca, caci veneau fratii la dansul pentru
invatatura si folosul sufletesc si luandu-i lucrul mainilor lui, mergeau la targ si il vindeau
si alte slujbe cu mare evlavie ii faceau. Deci s-a socotit ca nu este vrednic ca sa-i
slujeasca fratii, ci s-ar cadea mai vartos pentru smerenie, sa slujeasca el fratilor si macar
slujba sa sa si-o faca el insusi. Mai bine sa mearga el insusi la targ sa-si vanda lucrul
mainilor lui, si cumparandu-si cele ce ii trebuiesc, sa se intoarea iarasi in pustie, la locul
si chilia sa, sa nu-i mai ingreuieze pe altii cu slujba lui. Acestea il sfatuia pe el vrajmasul
diavol, zavistindu-i viata cea linistita si folosul celor multi ce veneau la dansul de se
foloseau. Caci pretutindeni se sileste si se nevoieste vrajmasul sa prinda pe cineva in
cursele sale si sa impiedice pe cei ce se nevoiesc intru Domnul. Iar el nepricepand si
necunoscand mestesugul si viclesugul vrajmasului, s-a supus ca unui sfat bun si folositor
acelui gand, ca sa faca asa. Si a iesit din chilie si s-a pogorat din munte, plecand la targ
sa-si vanda lucrul mainilor sale. Asa cel ce mai inainte era slavit si minunat, si de multi
cunoscut pentru viata lui cea multa, mai pe urma a fost batjocorit de vrajmas si, pentru
nesocotinta sa, s-a poticnit, vai ! Caci vorbind cu o femeie oarecare, a cazut cu dansa in
spurcata curvie. Abia atunci a cunoscut si a priceput, ca acel gand si sfat a fost al
diavolului, caruia s-a supus si s-a inselat. Si s-a bucurat vrajmasul de caderea lui.
Batranul voia sa se arunce pe sine in deznadajduire, zicand : o, vai mie ! Ce-am facut, ca
pe Duhul lui Dumnezeu l-am scarbit si pe sfintii ingeri, si am smintit pe sfintii parinti,
care multi traind prin mijlocul targurilor, l-au biruit pe diavol ? Iar eu nici unuia dintraceia
nu m-am asemanat, si asa, de multa scarba si suparare fiind cuprins, nu stia ce sa
faca. Si de imputinarea sufletului, nu gandea ca este pocainta si primirea celor ce se
intorc cu adevarata pocainta catre Dumnezeu, si carora li se trimite iarasi darul lui
Dumnezeu. Ci de multa scarba a imimii sale il indeamna diavolul in gandul lui, sa se
arunce pe sine si sa sara intr-o apa mare ce trecea pe acolo, ca sa se inece, fiind
deznadajduit de mantuirea lui. Iar spre mai mare bucurie a diavolului, si de multa durere
a sufletului sau, i-a slabit trupul, si de nu l-ar fi ajutat Domnul Dumnezeu cu mila Sa sa
nu moara cu moarte rea ca aceea si vremelnica si vecinica, s-ar fi salasluit sufletul lui in
iad. Incetul cu incetul venindu-si in fire, s-a gandit in sine sa adauge osteneala peste
osteneala si nevointa peste nevointa si rugandu-se cu lacrimi si cu tanguire lui Dumnezeu,
s-a intors in munte, la chilia sa, si inchizandu-se sedea fara iesire, rugandu-se lui
Dumnezeu cu lacrimi, cu post, cu multa priveghere si cu umilinta, pururea plangandu-si
caderea sa. Si citind invatatura Sfintelor Scripturi, s-a topit si i s-a uscat trupul, ruganduse
si cerand de la Dumnezeu semn de instiintare pentru iertarea sa. Iar fratii veneau de
multe ori la dansul, ca si mai inainte, pentru folosul sufletesc, si bateau in usa lui dupa
obicei, dar el graia catre dansii dinauntrui chiliei, zicand : iertati-ma, parintilor si fratilor,
si nu ma suparati, de vreme ce m-am fagaduit cu toata inima mea si am dat cuvantul
Domnului Dumnezeului meu ca sa ma pocaiesc in acest an. Deci nu voi deschide usa
nimanui din cei ce vor veni la mine. Ci va rog, parintilor si fratilor, sa rugati pe
Dumnezeul nostru pentru mine pacatosul ! Insa nu indraznea sa spuna cuiva caderea sa,
ca nu cumva auzind fratii, sa se ingretoseze si sa se sminteasca. Si asa a petrecut tot acel
an, postind si caindu-se din tot sufletul. Cand a venit ziua Pastilor Invierii lui Hristos a
gasit o candela si a pus intr-insa untdelemn. Apoi a inceput cu osardie a ruga pe
Dumnezeu sa-l ierte de acea gresala si cadere a sa. Iar de-si va face mila sa-l ierte sa-i
arate semn lui, adica Insusi Domnul Dumnezeu sa-i aprinda candela cu dumnezeiescul
foc si asa isi va cunoaste iertarea sa. Si a pus candela inaintea icoanei, neaprinsa si a
ingenunchiat si a pus capul si fata sa la pamant si a inceput a se ruga, zicand asa :
Dumnezeule indurate si mult milostive, care nu voiesti moartea pacatosului, ci sa se
intoarca si sa-si vina intru cunostinta sa cea adevarata, catre Tine am alergat, Mantuitorui
lumii, mantuieste-ma si pe mine care Te-am maniat pe Tine cu multimea faradelegilor
mele si nu ma da pana in sfarsit bucurie diavolului ! Ca iata, ascultand eu sfatul
vicleanului, m-am departat de Tine si m-am omorat cu faptele mele cele rele. Caci Tu,
Stapane, n-ai venit sa chemi pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta. Si Tu inveti ca sa
miluim pe aproapele nostru. Miluieste-ma si pe mine ticalosul, milostiveste-Te spre
smerenia mea, ca esti bun si milostiv spre zidirea Ta si Tie toate ti se pot ! Ca iata, s-a
apropiat de iad sufletul meu, fa si cu mine mila Ta, ca faptura Ta sunt ! Tu in ziua cea de
pe urma a infricosatei judecati, trupurile cele risipite si putrezite vrei sa le inviezi; ridicama
si pe mine care zac jos, in pacate ! Auzi-ma si pe mine, Doamne, Dumnezeul meu, ca
a slabit sufletul meu si mi s-a topit trupul meu pe care l-am spurcat ! De aceea, nu mai pot
sa traiesc, fiind cuprins de frica Ta, pentru ca n-am nici un semn de instiintare pentru
iertrea pacatelor mele. Ci ma rog parintestii Tale bunatati, inviaza-ma pe mine risipitul si
ma curateste pe mine spurcatul si porunceste sa se aprinda candela aceasta cu focul Tau
cel din cer, ca sa vad si spre mine nevredicul mila Ta si sa-mi cunosc iertarea pacatelor !
Sa traiesc de acum inainte viata mea, pazind sfintele Tale porunci si intru frica Ta cu
toata inima mea sa-ti slujesc Tie in toate zilele vietii mele. Asa rugandu-se cu multa
umilinta si lacrimi, a savarsit rugaciunea, Dupa ce a sfarsit rugaciunea, si-a ridicat capul
de la pamant si a cautat sa vada, oare aprinsu-s-a candela. Daca a vazut ca este intuneric
si nu i s-a aprins candela, iar a pus capul la pamant, rugandu-se si zicand asa : stiu,
Doamne si vad ca am fost biruit si n-am cautat cu ochii mei si rau inaintea Ta am facut si
in loc sa fiu incununat, am voit pentru spurcata dulceata a poftei trupesti sa merg in
muncile cele vesnice ! Ci Te indura de mine, Doamne, Dumnezeul meu, si ma iarta si ma
miluieste dupa mare mila Ta ! Iata, iar imi marturisesc toata rusinea mea inaintea iubirii
Tale de oameni, si inaintea sfintilor Tai ingeri si a tututror sfintilor. Si de nu s-ar face
sminteala, as marturisi si inaintea tuturor oameni lor, spurcata mea fapta cea de rusine.
Pentru aceea, te rog pe Tine, Dumnezeul meu, milostiveste-Te spre mine si ma miluieste
si ma invata sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu ! Dupa aceasta, iar a mai ridicat
capul de la pamant sa vada daca nu i s-a aprins candela, si a vazut ca nu s-a aprins. Si
iarasi a pus capul si fata sa la pamant si a inceput mai cu mare umilinta a se ruga cu
plangere mare, cu tanguire, cu strigare si cu suspinare dintru adancul inimii sale si lacrimi
ca niste izvoare slobozea din ochi, si asa, cu mare umilinta si cu multa osardie, de trei ori
rugandu-se, l-a ascultat si l-a miluit Dumnezeu. Caci sculandu-se si ridicandu-si capul de
la pamant, a vazut candela aprinsa si arzand cu multa stralucire de lumina. Si s-a bucurat
foarte, si s-a intarit cu nadejdea in bucuria inimii sale. Si se minuna de mila si de darul lui
Dumnezeu, ca l-a instiintat si l-a incredintat de iertarea lui, netrecand cu vederea
rugaciunea. Cu mare bucurie a ridicat mainile sale, multumind lui Dumnezeu, si zicand
asa : multumescu-ti Tie, Doamne, Dumnezeul meu, ca eu spurcat si nevrednic fiind, m-ai
miluit cu acest mare si minunat nou semn ! Cu milostivirea Ta miluiesti faptura Ta, si asa
marturisindu-se si multumind lui Dumnezeu, s-a luminat de ziua si bucurandu-se si
veselindu-se intru Domnul, a uitat de mancarea trupeasca si atunci si-a descuiat usa
chiliei lui. Iar acel foc din candela l-a pazit cu multa grija toata viata sa, pururea
turnandu-i untdelemn ca nu cumva sa se stinga. De atunci iar s-a salasluit in dansul darul
Sfantului Duh. Si s-a facut slavit de toti, numit si imbunatatit cu viata sa, smerit si bland
intru marturisire si intru frica lui Dumnezeu. Iar cand i s-a apropiat vremea sfarsitului si a
iesirii sale din trup, i s-a instiintat cu cateva zile mai inainte ziua mortii sale. Si asa, cu
pace adormind a mers la vesnica odihna.
14) Un frate oarecare a mers intr-un loc la un parau, ca sa ia apa si a gasit acolo o femeie
spaland camasi in parau si prin lucrarea diavolului indata a cazut cu dansa in pacatul
curviei. Dupa savarsirea pacatului, luand apa in vasul sau, a plecat sa mearga la chilie cu
apa. Iar diavolul vrand sa-l arunce in deznadajduire, ii aducea ganduri rele inainte,
zicandu-i asa : o, ticaloase, pentru ce mai mergi tu acum la chilia ta, fiindca pacat mare ai
facut si l-ai maniat pe Dumnezeu atat de mult, incat nu mai este nici o nadejde de
mantuirea ta; ci mai bine de acum du-te in lume ! Fratele cunoscand ca aceste ganduri
sunt sfaturi ale vrajmasului, care vrea pana la sfarsit sa-l insele si sa-l piarda, a zis catre
acele ganduri : de unde ati venit voi la mine si ma indemnati sa ma deznadajduiesc si sa
ma duc in lume ? Nu va ascult, nici nu voi face dupa sfatul vostru, ca nu am gresit nimic.
Insa de am gresit, iarasi este pocainta si milostivirea lui Dumnezeu este gata pururea. Asa
mergand la chilia lui, sedea in liniste, rugandu-se lui Dumnezeu si pazindu-si oranduiala
sa nesmintita, dupa obiceiul sau, rugandu-se lui Dumnezeu cu lacrimi, cu plangere si cu
suspinare pentru iertarea pacatului. Iar Domnul Dumnezeu, vazand barbatia si pocainta
lui, a descoperit aceasta unui parinte batran, ce era aproape cu chilia lui de dansul, zicand
asa : cutare frate a cazut si iar s-a sculat, si imbarbatandu-se, a biruit. Iar batranul
intelegand acestea pentru acel frate, a mers la dansul si l-a intrebat, zicand : fiule, cum te
mantuiesti ? ( + ) Raspuns-a lui fratele : bine, cu rugaciunile tale ! Zis-a batranul : nu ti sa
intamplat vreo ispita oarecare in aceste zile ? Zis-a fratele : nu, parinte ! Zis-a batranul :
fiule, nu tainui de mine ceea ce ti s-a intamplat, ca Dumnezeu mi-a aratat ce ti s-a
intamplat, caci ai cazut, si sculandu-te ai biruit ! Atunci fratele i-a spus toata intamplarea.
Iar batranul i-a zis : cu adevarat, socotinta ta si priceperea ta, fiule, au risipit si au surpat
puterea vrajmasului. Si asa, batranul a mers la chiha sa, iar fratele a petrecut intru
pocainta toate zilele vietii sale si asa pentru pocainta lui s-a mantuit.
( + ) Cum petreci ?
15) Un frate oarecare fiind trimis de batranul sau cu ascultare la tara si mergand pe drum
a ajuns la un parau aproape de un sat, in camp. Vazand el o femeie tanara, singura in
camp, spaland camasi in parau, i s-a aprins foarte trupul lui de spurcata pofta trupeasca.
Vazand ca nu este nimeni sa-l vada, a mers la dansa si a inceput a-i grai si a o pofti sa-i
faca voia. Ea, macar ca era tanara, era foarte inteleapta si i-a raspuns asa : parinte, acest
lucru pentru care ma poftesti, nu este lucru mult si cu zabava si pot prea lesne si fara de
zabava a-ti face voia dupa pofta ta. Dar, de voi face eu aceasta dupa voia ta, voi fi
pricinuitoare de multa scarba, suparare si osteneala pentru tine. Zis-a ei fratele : cum si
pentru ce sa fii pricinuitoarea scarbei mele si ce scarba sa am eu, sau osteneala, cum zici
? Raspuns-a femeia, zicand : parinte, dupa savarsirea pacatului, indata te vei vedea foarte
inselat si va incepe sa te mustre cugetui. Dupa aceea, ori te vei deznadajdui de mantuire,
ori multa pocainta si osteneala iti trebuie, ca sa revii in randuiala si masura in care esti
acum. Eu te sfatuiesc sa te lasi de acel lucru rau si necuvios si mergi curat, nevinovat si
fara prihana in calea ta si roaga-te lui Dumnezeu si pentru mine pacatoasa ! Iar el auzind
de la dansa aceste cuvinte, s-a umilit cu inima si a plecat in calea sa minunandu-se de
intelepciunea acelei femei si multumind lui Dumnezeu ca l-a izbavit de caderea in acel
pacat. Dupa ce s-a savarsit slujba si ascultarea sa, s-a intors si a venit la batranul sau si i-a
spus toata intamplarea cu acea femeie. Atunci s-a mirat si batranul de intelepciunea ei.
Apoi l-a rugat fratele pe batranul sau sa nu-l mai trimita din manastire in lume. Si asa a
petrecut neiesind din manastire pana la moartea sa.
16) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce voi face, parinte, ca ma supara gandurile
curviei ? Raspuns-a lui batranul : fiule, de aceste ganduri se cade sa te pazesti dupa cat iti
este tie cu putinta. Pentru ca din aceste ganduri, daca omul cade in pacat, vine la
deznadajduire. Caci precum este corabia pe mare, care este purtata de valurile marii si de
i se va rupe carma, patimeste si se necajeste, dar tot inoata, tot asa si lemnul vetrelei de se
va rupe, tot mai are oarecare nadejde, fiind corabia intreaga, iar daca se va sparge corabia
si incepe a se cufunda, nu mai este nadejde de mantuire. Asa si calugarul, de se supara de
alte patimi, nadajduieste ca le va birui prin pocainta. Iar de cade in spurcata curvie, indata
urmeaza si deznadajduirea.
17) Intrebat-a un frate pe un batran, zicand : ce voi face, parinte, ca ma supara spurcatele
ganduri ale curviei ? Raspuns-a lui batranul : aceasta fa, fiule : de socotesti ca vor fi de
vreun folos acele ganduri, primeste-le si te supune si urmeaza lor. Iar de socotesti ca nu
vor fi de folos, daca vin la tine, nu le primi, ci indata leapada-le, goneste-le si le
departeaza de la tine !
18) Spuneau parintii despre un batran, care mergand pe un drum, a vazut urme de femeie
pe nisip, pe langa drum. Iar el mergand, tot astupa cu piciorul acele urme, zicand : ca nu
cumva sa le vada vreun frate neputincios si din vederea acestora sa inceapa a-l supara pe
el gandurile si razboiul curviei.
19) Spuneau parintii despre un batran induhovnicit, ca mergand la o manastire, a vazut
acolo un copil invatand carte si n-a vrut sa sada catusi de putin acolo, ci indata a iesit din
acea manastire, desi il rugau parintii sa petreaca cu dansii. Atunci fratii care erau cu
dansul, l-au intrebat : de ce, avvo, daca l-ai vazut pe acel copil, nu ai vrut sa mai
zabovesti catusi de putin in acea manastire ? Au doara, avvo si tu te temi ? Raspuns-a lor
batranul : eu nu ma tem, fiilor, dar pentru ce sa primesc fara de nici o nevoie razboiul pe
care il uraste sufletul meu ?
20) Spuneau parintii ca inchipuindu-se diavolul in chipul unui batran virtuos, a mers la o
manastire si batand in poarta manastirii, a iesit un copil inaintea lui ca sa-l intrebe; iar
diavolul vazandu-l pe copil, i-a zis : daca traiesti tu aici, eu nu am ce face, ca toata treaba
mea o vei face tu si tu le vei sluji fratilor in locul meu.
21) Ziceau parintii ca pe copiii care vin in manastiri si in sihastrii, nu-i aduce Dumnezeu,
ci diavolul, ca sa sminteasca si sa razvrateasca pe cei ce vor vrea sa petreaca cu liniste in
curata si cinstita viata calugareasca.
22) Un frate oarecare traia in pustie si il supara foarte pe el dracul curviei. Iar el vazanduse
intru atata suparare de atata foc si pofta spurcata si gasind un barlog de urs, a intrat
acolo si a sezut sase zile, nemancand nimic. Cand a venit ursul vazandu-l fratele, s-a
temut si s-a spaimantat foarte si a strigat, zicand : Doamne, de stii Tu ca voi cadea in
pacatul necuratiei ca sa-mi spurc trupul meu, mai bine voiesc sa fiu mancat de aceasta
fiara ! Iar de stii ca nu voi cadea in pacatul necuratiei, izbaveste-ma de fiara aceasta ! Si
indata a auzit glas graind : castrati-l si-l lasati asa ! Imediat a simtit ca s-a luat de la
dansul acel razboi si supararea. Si venind ursul a sezut langa el si nu i-a facut nimic. Iar el
iesind, a mers cu pace la chilia sa.
23) Un frate oarecare fiind suparat de pofta curviei, a mers la un batran si si-a marturisit
neputinta si supararea sa. Apoi l-a poftit, sa-L roage pe Dumnezeu pentru dansul, sa-l
izbaveasca din aceea suparare. Batranului facandu-i-se mila de acel frate, s-a rugat lui
Dumnezeu cu osardie timp de sapte zile. In a opta zi iarasi a venit fratele dupa cum i-a
fost lui porunca si l-a intrebat pe el batranul, zicand : cum iti mai este, fiule ? Zis-a lui
fratele : nicicum, parinte, nu m-am simtit mai usurat. Batranul auzind acestea, s-a mirat si
daca s-a facut seara si noapte, iar a inceput a se ruga pentru fratele. Si cu osardie
rugandu-se el pentru fratele, a venit diavolul. Si stand inaintea lui, a zis : crede-ma,
batrane, ca din ziua dintai cand ai inceput a te ruga lui Dumnezeu pentru acel frate, indata
am fugit si m-am departat de la dansul. Dar el are dracul lui si pricina razboiului lui sunt
gatlejul si pantecele, iar eu cu acestea nici o treaba nu am. El insusi isi este pricinuitor
razboiului sau, mancand bine si dormind fara masura. De acolo vine razboiul de care
sufere el.
24) Un frate oarecare, ce traia in Enat, in manastirea Alexandriei, a cazut in pacatul
curviei si dupa cadere, de multa lui scarba l-a adus pe el vrajmasul la deznadajduire. El
mai venindu-si in fire si vazandu-se biruit de scarba si deznadajduit, singur ca un doctor
iscusit fiind, a pus gandul sau spre buna nadejde, zicand : cred in marea milostivire a lui
Dumnezeu, ca va face si cu mine pacatosul si ma va ierta ! Iar cand graia el intru sine
acestea, diavolii i-au zis : cum stii tu ca isi va face mila cu tine ? Si le raspundea lor, asa :
dar voi cine sunteti si ce grija aveti, de isi va face Dumnezeu mila cu mine ori de nu isi va
face ? Ca voi sunteti fiii intunerictuui, ai gheenei si ai pieirii vesnice, iar Dumnezeu este
bun si milostiv. Voi ce treaba aveti ? Acestea graindu-le lor fratele au fugit dracii rusinati
de la dansul, neputand sa-i mai faca nimic. Iar fratele cu nadejdea si cu ajutorul lui
Dumnezeu, s-a pocait si s-a mantuit.
25) Zis-a un batran : precum amaraciunea pelinului sminteste si strica dulcetile mierii, asa
si pacatul trupesc sminteste si lipseste pe om de Imparatia Cerului, si-l da pe el gheenei.
Iar tu, smeritule calugar, fugi, fereste-te si te departeaza de spurcatul pacat trupesc, ca sa
nu fii lipsit de Imparatia Cerurilor !
26) Intrebat-a un frate pe un batran oarecare zicand : spune-mi mie, parinte, ce voi face ca
sa ma mantuiesc ? Zis-a lui batranul : pazeste, fiule, ce iti voi zice si te vei mantui. Intai
sileste-te de invata psalmi si rugaciuni sufletesti catre Dumnezeu, pentru ca acelea te vor
pazi de robia vrajmasului si sa nu-ti lasi pravila ta ca sa nu cazi in mainile vrajmasilor tai.
Iubeste toata patimirea rea si scarba intru rabdare si se vor smeri intru tine patimile tale.
Ia aminte foarte, ca intru nimic sa nu te socotesti pe tine ca esti ceva caci din aceasta iti
va veni umilinta si plangere pentru pacatele tale. Pazeste-te si-ti fereste limba de
minciuna, caci ea goneste frica lui Dumnezeu de la om ! Marturiseste-ti toate faptele tale,
toate cugetele si gandurile tale duhovnicescului tau parinte si ajutorul lui Dumnezeu te va
acoperi ! Sileste-te cu toata osardia ta spre lucrul mainilor tale, prin care se va salaslui
intru tine frica lui Dumnezeu. Pazeste-te de vorba multa cu femeile, mai vartos cu cele
tinere ! Sa nu ai multa iubire cu cei tineri, nici sa dormi intr-un asternut cu dansii !
Pazeste-ti ochii cand ti se intampla sa te dezbraci, ca sa nu-ti vezi goliciunea trupului ! Ca
si din vederea goliciunii trupului se ridica razboi necurat asupra calugarului. De ti se va
intampla sa stai la vreo masa cu oameni cinstiti si te vor sili sa bei vin, pentru cinstea si
dragostea lor primeste pana la trei pahare, iar mai mult sa nu indraznesti ! De vei vedea
ca te silesc sa bei mai mult, atunci mai bine scoala te si fugi de la masa lor decat sa calci
porunca sfintilor parinti. De la locul in care ti se intampla tie adeseori poticnirea si
caderea in spurcatul pacat si il manii pe Dumnezeu, fugi si te departeaza, pentru ca in loc
nu vei putea sa te pocaiesti ! Aceste porunci, fiule, de le vei pazi, cred lui Dumnezeu ca te
vei mantui.
27) Zis-a un batran : sarea este din apa si cand se apropie de apa, se topeste si piere ! Asa
si calugarul, din femeie este nascut si de se va apropia de ea, se va topi si va pieri.
28) Ne spunea noua un frate oarecare o intamplare a lui, zicand : odata mi s-a intamplat
mie tulburarea gandurilor si foarte mare pofta de femeie, incat nu stiam ce sa fac de
supararea aceea si cu naluciri le de noapte. Si eram aproape cu gandul sa las pustia si sa
ma intorc in lume. Asa tulburat fiind, mi-a venit un gand : sa merg in adancul pustiului,
sa-i cercetez pe parintii care se afla acolo. Si indata am iesit si am plecat umbland
douazeci de zile in pustie, si cercetand pe parintii care au imbatranit acolo cu
pustniceasca viata. Intre ei am gasit mai mare in iscusinta, in intelegere si pustniceasca
viata pe sfantul parintele Pamvo. Lui am indraznit a-i spune, toate gandurile mele. Iar
batranul mi-a zis : fiule, nu te mira de acest lucru, ca aceasta nu doar din slabiciune o
patimesti, ci din nevointa si silinta ta. Ca la aceasta patima mai vartos se cade calugarului
a parasi grijile cele multe din afara, din lume si vorba multa cu oamenii. De vreme ce
razboiul curviei este in trei chipuri : intai se ridica asupra calugarului, cand este trupul lui
sanatos; al doilea din gandirea faptelor celor mai dinainte si al treilea din zavistia
diavoleasca si dintr-alte pricini. Caci iata, fiule, ma vezi ca sunt batran si sunt saptezeci
de ani de cand traiesc aici, in aceasta chilie, ingrijindu-ma de mantuirea mea si la
batranete si varsta ca aceasta am ispita si suparare. Si sa crezi, fiule, ca doisprezece ani
neincetat, ziua si noaptea, m-a suparat dracul curviei, ziua cu ganduri spurcate, iar
noaptea cu aratari si cu naluciri necuvioase, asa incat socoteam in gandul meu, ca s-a
departat Dumnezeu de mine si pentru aceasta sunt biruit de patimi. Insa eu mai bucuros
doream sa mor decat sa-mi spurc trupul. Asa am mers in pustie, ca sa ma dau mancare
fiarelor si afland viezuina de urs, am intrat intr-insa si m-am aruncat jos la pamant, ca
venind ursul sa ma manance. Si facandu-se seara, au venit ursii si m-au mirosit de la
picioare pana la cap, si socoteam ca ma vor manca. Insa ei dupa ce m-au mirosit peste tot
trupul, m-au lasat si iesind afara din vizuina, s-au dus nefacandu-mi nimic rau. Atunci am
cunoscut ca m-a miluit Dumnezeu si iesind de acolo am mers la chilia mea si nu dupa
multa vreme iar a inceput sa ma supere dracul curviei, incat de atata suparare si scarba
incepuse a-mi veni ganduri de hula impotriva lui Dumnezeu. Iar vrajmasul vazandu-ma
pe mine asa de tulburat, s-a prefacut in chipul unei fete arabe pe care o vazusem odata in
vremea secerisului strangand spice pe urma seceratorilor si care venind la mine, a sezut in
bratele mele. Iar mie asa mi s-a intunecat mintea, incat mi se parea ca savarsesc pacatul
trupesc. Dar scarbindu-ma foarte, cu mare manie am lovit-o cu palma peste obraz si
indata s-a facut nevazuta. Insa din lovitura aceea, doi ani n-am putut duce mana la gura,
de mare si spurcata putoare nesuferita. De aceea, de mare scarba si imputinare a sufletului
imi venea deznadejduire. Si de multa suparare, iar am mers in pustie, unde umbland asa
suparat am gasit un pui de aspida si prinzandu-l l-am luat si l-am pus pe trupul meu cel de
taina si-l frecam cu capul de trupul meu, ca doar ma va musca sa mor insa nicidecum n-a
vrut sa ma muste. Atunci am auzit glas de sus graind si zicandu-mi : Pamvo, intoarce-te si
mergi la chilia ta si nu te mai scarbi de acestea. Caci pentru aceasta te-am lasat sa fii in
aceste ispite, ca sa nu te inalti cu firea, socotindu-te in gandul tau ca esti mare, nici sa
socotesti ca vei putea face ceva fara ajutorul lui Dumnezeu. De acum sa-ti cunosti
neputinta si sa nu te nadajduiesti in faptele si in bunatati le taie, ci in mila si ajutorul lui
Dumnezeu. Asa m-am intors si am venit la chilia mea si de aunci nu m-a mai suparat acel
razboi, ci cu ajutorul lui Dumnezeu sant in pace si mi-am dat in seama lui Dumnezeu
toata grija mea.
29) Un frate oarecare petrecand multe ispite de la neprietenul, cadea totdeauna in curvie
si petrecea nevoindu-se a nu-si lasa chipul calugaresc, ci facea cate putina putina slujba si
se ruga lui Dumnezeu cu suspinuri, zicand : Doamne, ori de voiesc, ori de nu voiesc,
mantuieste-ma ! Si zicea acestea in toate zilele si de cadea in curvie si de nu cadea. Odata
a cazut in obiceiul pacatului noaptea si s-a sculat si indata a inceput a canta un canon. Iar
dracul se mira de nadejdea lui si de nemahnirea lui si i s-a aratat in vederea ochilor si i-a
zis, cand canta : cum nu te rusinezi cu totul a sta inaintea lui Dumnezeu, sau a-I pomeni
numele Lui ? I-a zis fratele : stii ca limba aceasta este nicovala odata vei lovi cu ciocanul,
si odata vei lua, iar eu voi rabda luptandu-ma cu tine pana la moarte, ori unde te voi
ajunge in ziua de apoi si cu juramant iti fac tie incredintare, ca asa sa-mi ajute Cel ce a
venit sa mantuiasca pe pacatosi, ca nu voi inceta parandu-te pe tine lui Dumnezeu, pana
ce vei inceta a te lupta cu mine si voi vedea cine va birui, tu sau Dumnezeu. Daca a auzit
dracul acestea, a zis catre dansul : intr-adevar, de acum nu ma voi mai lupta cu tine, ca sa
nu-ti agonisesc tie cununa, luptandu-ma pentru rabdarea ta; si s-a dus dracul.
30) Un calugar oarecare din manastirea parintelui Severian, a fost trimis la ascultare de
parintele lui in partile Eleteropolului ( + ). Acolo a venit la un oarecare barbat iubitor de
Hristos si avea acel om numai o fata, iar mama fetei murise mai inainte de vreme. Si a
facut acel calugar, in casa acelui om, cateva zile, iar cel ce pururea uraste binele
crestinesc, diavolul, baga fratelui ganduri viclene si-i da razboi de curvie spre fata si
cerca vreme indemanatica sa strice fecioara. Diavolul care dadea razboi, a aflat si vremea
cea indemanatica. Caci tatal sau se dusese la Ascalon pentru o treaba. Iar daca a vazut
fratele ca nu este nimeni in casa lor, decat el si fata, a mers la dansa vrand sa o apuee cu
sila, dar ea daca l-a vazut pe dansul tulburat si intru tot aprins de pofta, i-a grait : nimic sa
nu te tulbure, nici sa-mi faci mie ceva necuvios, caci tatal meu nici astazi, nici maine nu
va veni. Ci intai ma asculta pe mine ce-ti voi grai si stie Dumnezeu ca si eu cu osardie voi
face ceea ce poftesti. Dupa aceea cu smerenie a grait catre dansul : intr-adevar, parinte si
frate, cati ani sunt de cand esti in manastirea ta ? Iar el a raspuns : saptesprezece. Si i-a
zis lui : dar ai stiinta ce este femeia ? Nu, i-a raspuns fratele. Grait-a fata : dar voiesti sa-ti
pierzi osteneala de atatia ani intr-un ceas ? Si cate lacrimi ai varsat, ca sa-ti pui trupul tau
curat inaintea lui Hristos iar acum pentru putina dulceata voiesti sa fii lipsit de acea
osteneala multa ? Asculta : de vrei sa curvesti cu mine, ai unde ma duce sa ma tii si sa ma
hranesti ? Si a grait fratele : nu ! Atunci a raspuns fata iarasi : intr-adevar, nu te mint, ca
de ma vei spurca, o sa fii vinovat de multe rautati. A grait ei calugarul : pentru ce ?
Raspuns-a ea : intai o sa-ti pierzi sufletul, al doilea o sa dai seama si pentru sufletul meu.
Si aceasta sa o mai stii, sfinte parinte, caci cu juramant iti spun, si asa sa-mi ajute Cel ce a
venit sa mantuiasca pe cei pacatosi, ca de ma vei spurca, singura, cu o funie ma voi
spanzura si te vei afla ca ai facut si ucidere, si la judecata lui Hristos vei fi judecat ca un
ucigas de suflete. Ci te rog, parinte, mai inainte sa fii tu vinovat de atatea rautati, du-te cu
pace la manastirea ta si apoi roaga-te mult in rugaciunile tale si pentru mine. Iar fratele,
venindu-si intru sine, s-a umilit si indata a iesit din casa ei si s-a dus la manastire, la
parintele lui, a facut metanie si i-a spus toate. Si s-a rugat parintelui, ca de acum sa nu-l
mai scoata din manastire afara. Asa a facut in manastire trei luni si s-a dus catre Domnul.
( + ) Aceasta si cea dupa aceasta sunt din Limonar.
31 ) Spusu-ne-a noua Parintele Teodor, ca a fost in muntele Eleonului un sihastru foarte
nevoitor si-l bantuia pe dansul foarte mult dracul curviei. Iar odata tare suparandu-l, a
inceput batranul a sta impotriva dracului si i-a grait : pana cand ma vei supara asa ? De
acum departeaza-te de la mine, ca ai imbatranit cu mine. Si i s-a aratat lui dracul. Si i-a
zis la aratare : jura-te mie, calugare, ca nu vei spune nimanui ce-ti voi zice si de acum nu
te voi mai bantui. Si s-a jurat batranul graind : ma jur pe Cel ce locuieste in cer, ca nu voi
spune nimanui din ce-mi vei zice. Atunci i-a grait dracul : nu te mai inchina acelui chip si
nu te voi mai bantui. Batranul avea zugravit chipul Stapanei noastre, Prea Cinstitei
Nascatoarei de Dumnezeu, tinand in brate pe Domnul nostru Iisus Hristos. Si a grait
batranul catre drac : lasa-ma sa ma mai gandesc. Iar a doua zi a spus parintelui Teodor,
care ne-a spus noua aceasta, ca el locuia atunci la manastirea ce se cheama Fara. Iar
batranul i-a zis : adevarat, frate, batjocorit esti, ca te-ai jurat dar bine ai facut ca ai spus,
iar mai de folos iti este intr-aceasta parte sa nu lasi nici o curva sa ramana, decat sa nu te
inchini chipului Domnului nostru Iisus Hristos cu Maica Lui. Si l-a invatat si l-a intarit cu
mai multe cuvinte si s-a dus la locul lui. Si iar i s-a aratat lui dracul. Si a grait : ce poate fi
aceasta, calugare, oare nu te-ai jurat ca nu vei spune nimanui ? Cum ai spus toate cate am
vorbit catre tine ? Iti graiesc tie, calugare : ca un calcator de juramant o sa fii judecat in
ziua judecatii. Si i-a raspuns lui batranul : ce m-am jurat, m-am jurat, si ca sunt calcator
de juramant inca stiu dar Stapanului meu sunt calcator de juramant, iar pe tine nu te voi
asculta, ca de la tine este sfatul cel rau si calcarea de juramant ca un vinovat ce esti
acestora. Iar in ziua judecatii, Domnul va cauta.
32) Era un batran oarecare si avea un ucenic, care era luptat de dracul curviei, si-l
indemna batranul, zicand : rabda, fiule, de vreme ce este razboi dracesc. El insa i-a
raspuns : de acum nu mai pot rabda, avvo, de iiu voi merge sa fac fapta. Si s-a facut
batranul ca si el are lupta si i-a zis : si eu am razboi, sa mergem dimpreuna si sa facem
fapta aceasta si sa ne intoarcem la chilia noastra. Deci, avea batranul un galben si luandu-
l il ducea cu sine. Daca au ajuns la locul stiut, grai batranul catre ucenicul sau : stai afara
sa intru eu mai intai, iar tu mai pe urma. Si intrand batranul, a dat galbenul curvei si o
ruga sa nu-l spurce pe ucenicul lui, si a dai femeia cuvant batranului ca nu-l va spurca pe
fratele. Si iesind batranul, a zis fratelui : intra ! Deci, intrand el, i-a zis femeia : mai
asteapta, fratioare, ca desi sunt pacatoasa, insa am lege si ni se cade noua a o implini mai
intai. Deci, i-a poruncit lui sa stea deoparte si sa faca cincizeci de metanii si ea in alta
parte la fel. Daca au facut douazeci, sau treizeci de metanii, s-a umilit fratele si i-a zis :
cum, rugandu-ma lui Dumnezeu, voi sa fac aceasta fapta pangarita ? Si indata a iesit
nespurcandu-se. Si vazand Dumnezeu osteneala batranului, a ridicat razboiul de la fratele
si s-a intors la chilia lui slavindu-L pe Dumnezeu.
33) Era un episcop oarecare si i s-a intamplat o boala cumplita, incat nu mai tragea
nimeni nadejde de viata. Deci era acolo o manastire de femei si instiintandu-se stareta ca
nu mai trag nadejde de episcopul lor, luand cu ea doua batrane surori a mers sa-l
cerceteze. Si daca a vorbit cu dansa episcopul, una din ucenitele ei stand la picioarele
episcopului, s-a atins de piciorul lui, vrand a pricepe cum ii este. Acestuia din pipait i-a
venit razboi si a rugat pe batrana, zicandu-i : de vreme ce nu am pe cineva din cei
adevarati sa-mi slujeasca, lasa pe sora ta sa-mi slujeasca. Iar ea negandind ceva rau, a
lasat-o. Deci luand putere de la diavolul, i-a zis ei : fa-mi putina fiertura sa mananc si i-a
facut precum i-a zis. Apoi, mancand el, s-a si culcat cu ea si a facut pacatul; iar ea luand
in pantece, au apucat-o clericii, zicandu-i : spune-ne noua, cine te-a facut asa ? Iar ea nu
voia sa spuna. Episcopul le-a zis : lasati-o , ca eu am facut acest pacat si ridicandu-se din
boala, a intrat in biserica, a pus omoforul sau pe prestol si iesind a luat un toiag in mana
si a plecat la manastire, unde nu-l stia nimeni. Episcopul manastirii aceleia avea darul mai
inainte vederii si a cunoscut ca va sa vina episcopul la manastire si a poruncit portarului,
zicand : pazeste, frate, ca episcopul va sa vina astazi aici. Portarul socotea, ca pe apa va
veni si n-a instiintat pricina. Egumenul, insa instiintandu-se, a iesit in intampinarea lui si
sarutandu-l, i-a zis : bine ai venit, stapane ! Iar el se mira foarte ca a fost cunoscut si
dorea sa fuga la o alta manastire, insa egumenul i-a zis : oriunde vei merge, cu tine merg
si rugandu-l mult, l-a bagat in manastire. Acolo, episcopul pocaindu-se cu pocainta cea
adevarata a si raposat cu pace, incat si semne s-au facut la iesirea sufletului lui.
34) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce voi face, parinte, ca pantecele meu ma
supara si nu pot sa-l opresc ? De aceea zburda trupul meu. Zis-a lui batranul : de nu vei
pune intru el frica si post, nu vei indrepta pasii tai pe cararea lui Dumnezeu. Si i-a adus
aceasta pilda, graind : un om avea un magar si daca il incaleca, il da in laturi din drum si
il purta incoace si incolo. Si luand omul um toiag, il batea si-i zicea magarul : nu ma bate,
ca de acum ma voi indrepta pe cale. Si daca au mers putin, a descalecat de pe el si a pus
toiagul pe dansul si nu stia magarul ca este toiagul deasupra lui. Si daca a vazut pe stapan
nepurtand toiag, nu l-a bagat in seama si a inceput a se abate incoace si incolo prin tarina.
Atunci stapanul lui a alergat si luand toiagul l-a batut pana ce s-au indreptat picioarele a
merge drept. Asa se cade a face pentru trup si pentru pantece.
35) Pogoratu-s-a odata o corabie in laturile Diochiei si s-a lipit de marginea muntelui
unde erau calugari. Si o femeie iesind din corabie sedea intr-un damb. Venind dupa aceea
un frate si vazand-o, s-a intors la batranul graind : iata o femeie sta langa apa, lucru care
n-a fost niciodata aici. Iar batranul, daca a auzit, luand un toiag a iesit si alergand striga :
ajutati, fratilor, ca au venit aici talharii ! Si vazandu-l toti, alergau cu bete asupra corabiei
si daca au vazut corabierii pornirea tor, au priceput si luand femeia din deal si tragand
funiile, au indreptat corabia sa mearga in larg.
36) Un batran oarecare avea pe langa dansul doisprezece ucenici. Deci, s-a intamplat, din
ispita diavolului, ca unul dintr-ansii sa mearga in sat si sa cada cu o femeie in curvie si
totdeauna pleca dupa utrenie in sat si venea doar dimineata inca fiind intuneric. Apoi, a
aflat batranul si fratii fapta si pentru ca sa-l acopere nu-l vedeau. Iar fratii de multe ori au
strigat asupra egumenului, zicand : cum il lasi pe el asa si nimic nu-i zici ? Odata insa a
mers batranul la fratele, inca de dimineata fiind si l-a aflat numai ce venise din sat. Si se
intamplase de schimbase in graba mantia sa si o lasase pe aceea si luase haina femeii.
Deci, i-a zis lui batranul : unde ai fost frate ? Iar el a mintit, zicand : pana in cutare loc am
fost pentru o trebuinta. Si i-a zis batranul : a cui este haina aceasta ? Si daca a vazut
fratele ca este a femeii, s-a aruncat la picioarele batranului, zicand : iarta-ma, stapane, ca
nu voi mai face aceasta de acum inainte ! Batranul l-a iertat si l-a mangaiat, zicandu-i :
pazeste-te de acum inainte, fiule, ca ce castigi, sau ce folos ai din acea spurcaciune, decat
numai aici, de la oameni, ocara si rusine, iar in veacul ce va sa fie, focul nestins si viermii
cei neadormiti si fara de sfarsit. Nu mai face, fiule, nu mai face, ma rog ca sa nu te mai
tavalesti cu aceasta fapta urata. Si cu iubirea de oameni a lui Dumnezeu si cu indelunga
rabdare a batranului s-a intors fratele cel cu totul spurcat si s-a facut monah iscusit si toti
fratii dimpreuna au multumit lui Dumnezeu pentru indreptarea lui. Si au zis batranului :
rugamu-te, parinte, spune-ne noua, pentru ce ai rabdat atata fratelui ? Iar el le-a zis : il
vedeam pe diavolul de o mana tinandu-l si tragandu-l in lume iar eu il tineam cu
indelunga rabdarea mea de cealalta mana, ca nu cumva dojenindu-l sa mearga in lume.
Iar cand a vrut Dumnezeu sa mantuiasca faptura sa, l-am apucat si de cealalta mana si lam
vazut cu totul mantuit. Deci, buna este rabdarea impreuna cu rugaciunea, cand se va
intampla fratelui nostru ispitire ca doar fiind cumva imbunat Dumnezeu, se va indura si
va mantui pe cel ce a gresit. Ca dojana si infruntarea cea fara de vreme nu face nici un
bine.
37) Un frate calatorea impreuna cu mama sa, batrana fiind. Ajungand ei la un rau, nu
putea batrana sa treaca. Deci, luand fiul ei haina sa, si-a invelit mainile si asa luand-o a
trecut de cealalta parte. Apoi i-a zis lui mama : fiule, pentru ce ai infasurat mainile tale ?
Iar el a zis : pentru ca trupul femeii foc este si din aceasta vine pomenirea altor femei si
de aceea am facut asa. Sa nu ma ating de trupul tau gol.
38) Un sihastru oarecare din partile Egiptului, sedea singur intr-o chilie in pustie si era
vestit. Dar din lucrarea diavolului, o femeie nerusinata auzind despre dansul, zicea celor
tineri : ce imi veti da, sa-l surp pe sihastrul acesta ? Iar ei s-au tocmit sa-i dea orice. Si
iesind ea seara, a venit la chilia lui, ca si cum s-ar fi ratacit si stand la usa, a batut. Iar
batranul iesind si vazand-o, s-a tulburat si a zis : cum ai venit aici ? Ea insa plangand a
raspuns : ratacindu-ma, am venit aici, ci fa mila cu mine si nu ma lasa sa ma manance
fiarele. Deci facandu-i-se lui mila, a bagat-o inauntru. Apoi noaptea a inceput diavolul sai
samene gandurile curviei. Iar el cunoscand razboiul vrajmasului, a zis intru sine :
mestesugurile vrajmasului intuneric sunt, iar Fiul lui Dumnezeu lumina este. Si sculandu-
se a aprins lihnariul ( candela ) si fiindca flacara poftei inca crestea intr-insul si cumplit il
aprinsese pe barbat, a zis iarasi intru sine : cei ce fac acestea merg in chinuri. Deci, de
aici te cearca de poti suferi focul cel vesnic. Si punandu-si degetul sau in focul
lihnarasului, nu l-a luat pana ce nu a ars cu totul, caci pentru multimea infocarii trupului
arzand, el de foc nu simtea atat. Deci, dupa ce a ars cel dintai, l-a pus pe cel de-ai doilea,
dupa aceea pe cel de-al treilea; si asa facand pana dimineata, toate degetele mainilor lui
le-a ars. Iar ticaloasa aceea vazand ce a facut batranul, de frica a incremenit si cu totul a
amortit. Tinerii ce se tocmisera cu ea, facandu-se dimineata, au venit la sihastru si l-au
intrebat, zicand : venit-a aseara aici o femeie ? Si le-a raspuns lor : a venit si doarme
inauntru. Iar ei intrand au aflat-o moarta. Apoi i-au zis lui : avvo, a murit. Atunci batranul
descoperindu-si mainile sale, le-a aratat lor, zicand : iata ce mi-a facut fiica diavolului,
mi-a prapadit degetele ! Si povestindu-le lor cele despre sine, a zis : scris este, nu rasplati
rau pentru rau ci sa ne rugam sa invieze. Si facand el rugaciune, a sculat-o si a slobozit-o.
Iar ea ducandu-se, s-a inteleptit de aici inainte.
39) Un sihastru oarecare era feciorelnic si nu stia nicidecum de femeie si ce este curvia si
zicea ca madularul acesta il are omul pentru a deserta udul, precum este la buriu canaua
spre a deserta apa dintr-insul. Si cautand el cu ochii sai a vazut pe draci ca pe niste arapi
imprejurul lui, pornindu-i patima. Deci, se aprindea si poftea, dar din nestiinta nu stia ce
pofteste. Intr-una din zile i-a aratat lui diavolul un barbat facand pacatul cu o femeie si
vazand Dumnezeu rautatea cea mare a dracului, l-a acoperit pe frate, povatuindu-l sa
mearga la un batran iscusit, care, invatandu-l cum trebuie sa se lupte impotriva dracilor, la
slobozit. Si intorcandu-se fratele, s-a luptat rugandu-se lui Dumnezeu si i-a dat
Dumnezeu de a sporit atat de mult, incat de mare dar s-a invrednicit. Caci cunostea
pentru sufletul fiecaruia din fratii ce mureau, de se afla in bine sau in rau si unde va sa
mearga fiecare.
40) A zis cineva din parinti, despre gandurile curviei care se nasc in inima si nu se
savarsesc cu lucrul : precum cel ce va vedea vie si va pofti cu toata inima sa manance
struguri, dar temandu-se sa nu fie prins si ca un fur sa fie omorat nu va intra, ci pe langa
gard trecand, pandeste in vie si se uita imprejurut ei si aceasta facand, de va fi prins, nu
este omorat unul ca acesta, ca nici n-a sarit peste gard, nici a gustat, dar batai ia, ca
poftind s-a aflat pandind asa si cel ce pofteste, dar nu savarseste pacatul cu lucrul, vrednic
este, nu de moarte, ci de batai.
41) Un frate calatorea impreuna cu altul si l-au biruit gandurile spre curvie si mergand a
vestit parintilor, zicand : ce voi face, ca nu mi se mangaie inima pentru ca m-am aplecat
razboiului vrajmasului. Sunt ca si cum as fi facut pacatul. Si i-au zis lui parintii : nu este
pacat desavarsit, caci vrajmasul a venit sa te ispiteasca, iar Dumnezeu te-a acoperit.
Fratele auzind aceasta, nu s-a incredintat, fiind biruit de scarba. Si i-au povestit lui
parintii, zicand : doi frati trimisi fiind din chinovie la un sat, calatoreau impreuna. Si
asupra unuia s-a sculat razboi de la diavolul de cinci ori sa pacatuiasca. El insa sculanduse,
facea rugaciune si nu s-a biruit de ganduri, dar s-a suparat tare. Deci, intorcandu-se ei
catre parintele lor, era fata fratelui aceluia tulburata si intrebandu-se care este pricina
tulburarii, a pus metanie, zicand : roaga-te, parinte, pentru mine, ca am cazut in curvie, si
i-a povestit cum a fost luptat de ganduri. Iar batranul fiind vazator cu mintea, a vazut pe
capul lui cinci cununi si i-a zis : indrazneste, fiule, ca nu te-ai biruit ci mai vartos ai biruit
cu faptul ca nu ai savarsit pacatul. Deci si tu frate, a zis batranul, indrazneste si nu te
scarbi, ca nu ai facut pacatul, fiindca mare lupta este cand omul avand prilej, se
infraneaza. Si mare plata ia pentru aceasta. Caci nu este razboi mai tare decat acesta si
mai iute. Pentru aceea a-l birui pe acesta este foarte greu si cu osteneala. Ca ce socotesti
despre fericitul Iosif : oare fara osteneala a ispravit el un lucru ca acesta ? Nu, ci cu multa
osteneala si lupta si ca intr-o priveliste era ceea ce se facea si insusi Dumnezeu si
multimile sfintilor ingeri priveau de sus spre nevoitorul luptandu-se cu diavolul si cu
toata oastea lui cea rea, aprinzand pofta barbatului si pe femeie mai mult salbatacind-o.
Deci, cand a biruit nevoitorul, toate ostile ingerilor cu mare glas au dat lauda lui
Dumnezeu, zicand : a biruit nevoitorul, facand biruinta straina ! Bine este, deci, frate, a
nu face raul nici cu gandul, iar de esti ispitit, nevoieste-te ca sa nu te biruiesti si sa faci cu
lucrul.
42) A zis un batran : daca curvia se lupta cu trupul tau, vezi din care pricina s-a pornit
razboiul asupra ta si o indrepteaza. Sau din desfatare, sau din somn mult, sau din
mandrie, sau de te socotesti pe tine mai bun decat pe altul, sau ai osandit pe cineva cand
gresea, fiindca afara de acestea nu se lupta omul spre curvie.
CAPITOLUL VII.
PENTRU MULTE FELURI DE NALUCIRI SI INSELACIUNI DIAVOLICESTI,
CU CARE AMAGESTE SI INSEALA VRAJMASUL PE MULTI, VRAND CA SAI
SMINTEASCA DIN CALEA MANTUIRII, SA-I DEPARTEZE DE DUMNEZEU
SI SA LE FIE IN ZADAR OSTENEALA LOR
1) Era un oarecare sihastru iscusit si traia in pustie cu multa infranare, postire si
priveghere si alte osteneli pentru mantuirea sa, atat incat se socotea pe sine ca a ajuns la
masura parintilor celor de demult. Pe acesta a inceput vrajmasul diavol a-l amagi si a-l
insela cu naluciri diavolesti. I se arata lui adesea in chip de inger, ca si cum ar fi de la
Dumnezeu trimis pentru pustniceasca lui viata cea iscusita, ca sa-l povatuiasca si sa-l
invete cele ce i se cad lui. Si asa, multa vreme aratandu-i-se in chipul ingerului luminat,
multe lucruri nestiute ii arata si ii spunea. Iar el nesocotind viclesugul vrajmasului, s-a
incredintat cum ca este ingerul si ii slujeste pentru viata sa placuta lui Dumnezeu. Tatal
acestui sihastru inca era viu si traia la tara. Si dupa multa vreme auzind el despre feciorul
lui sihastru, unde traieste si in ce loc in pustie, a dorit sa mearga acolo, sa-l mai vada cu
ochii mai inainte de moartea sa, fiindca numai pe acel fecior il avea si de multi ani nu-l
vazuse. Si asa, luandu-si traista si o secure in mana, a plecat si a ajuns in acea pustie.
Apropiindu-se de acel loc, unde era chilia sihastrului, acel inger al satanei care pururea se
arata sihastrului, i-a grait lui zicand : pazeste-te si ia aminte de tine ca diavolul s-a
inchipuit in chipui tatalui tau si vine la tine cu o traista si cu o secure in mana vrind sa te
omoare. Deci, ia-ti si tu degraba securea in mana si iesi inaintea lui si apropiindu-te de
dansul, apuca inainte si-l loveste cu securea si-l omoara. Iar el incredintandu-se acelui
inger si ascultandu-l a iesit si vazandu-si tatal venind cu securea in mana, precum i-a
spus, s-a apropiat de el si lovindu-l cu muchea securii in cap , l-a omorat si indata l-a
apucat necuratul duh si l-a muncit pana l-a omorat si pe el.
2) Un frate oarecare cand a parasit lumea si a venit in pustie sa se calugareasca, avand un
copilas, l-a luat cu sine si venind in pustie s-a calugarit si isi tinea si copilasul sau cu
dansul. Acestui frate adeseori i se arata diavolul in chilie, in chip de inger luminat si
multe lucruri nestiute ii spunea si despre cele viitoare ce aveau sa fie. I le spunea lui si se
izbandeau si erau asa, se implineau toate cum i le spunea, pana s-a incredintat bine, cum
ca este ingerul lui Dumnezeu trimis la dansul ca sa-l invete si sa-l povatuiasca spre
lucrurile si faptele cele folositoare si placute lui Dumnezeu. Deci, odata a inceput a-i
povesti lui si a-i spune despre patriarhul Avraam, cum i-a poruncit Dumnezeu sa-l
junghie pe Isaac, fiul sau cel iubit, jertfa bine primita lui Dumnezeu. Despre aceasta
auzind Avraam, nimic n-a cerut, ci indata l-a luat pe Isaac, fiul sau cel iubit si l-a dus fara
nici o mila, sa-l junghie dupa porunca si pentru acest lucru l-a blagoslovit Dumnezeu pe
Avraam si l-a facut mare si slavit. Deci si tu fa acum acest lucru bine primit si foarte iubit
lui Dumnezeu, mai vartos decat toate bunatatile lumii. Ia-ti fiul acesta si-l du la cutare
loc, si-l injunghie acolo cu cutitul si asa vei fi blagoslovit de Dumnezeu si mai mult vei fi
slavit decat Avraam in zilele acestea. Insa el nepricepand si necunoscand viclesugul
vrajmasului, a facut asa cum i-a zis lui. A luat copilui sau si l-a dus la locul unde i s-a
aratat lui vicleanul vrajmas si scotand cutitul l-a ascutit si apucand copilui si vrand sa-l
puna la pamant, cu fata in sus, sa-l junghie, copilui fiiiid priceput, a cunoscut ce vrea sa-i
faca si smucindu-se din mainile lui, a fugit si asa a scapat.
3) Era un sihastrii iscusit, ce traia in pustie si care se inchisese intr-o pestera si cu multa
lui infranare, cu postul, cu privegherea intru rugaciuni, cu alte nevointe, osteneli si fapte
bune, intrecea si ii covarsea pe altii. Dar nepazindu-se si nesocotind inselaciunea
vicleanului diavol, fu batjocorit de vrajmasul si a cazut in cumplita ispita. Caci
amagandu-l pe el vrajmasul, ii arata lui in vis feluri si feluri de vedenii, si cele ce vedea el
in vis se izbandeau aievea, pana s-a increzut bine visurilor. Dupa ce s-a increzut bine
visurilor intr-o noapte i-a aratat lui diavolul neamul si soborul crestinesc cu apostolii si cu
mucenicii, fiind la un loc intunecat, ponegrit si pedepsit, de tot binele lipsit, plin de toata
rusinea si necuratia si erau toti mahniti si scarbiti. Iar in dreptul lor era neamul jidovesc,
cu Moise si cu toti proorocii, intr-un loc luminat, linistit, plin de lumina, de toata
mangaierea, bucuria si veselia. Si il sfatula inselatorul, zicand : iata, acum vezi si neamul
vostru crestinesc la ce loc si in ce chip se afla si neamul jidovesc. Deci, de vei vrea sa fii
insotit si impartasit fericirii si bucuriei neamului jidovesc, te sfatuiesc sa mergi si sa
primesti taierea imprejur, legea si credinta jidoveasca. Iar el, dupa cum am zis, fiind
foarte incredintat visurilor, a facut asa precum l-a sfatuit vrajmasul. Iesind din pestera lui
si lasand pustia si viata pustniceasca, a venit in lume, desi erau saizeci de ani de cand nu
iesise din pustie si mergand la scoala si soborul jidovilor, le-a spus lor cum a vazut in vis
neamul crestinesc in loc intunecat si pedepsit, iar neamul jidovesc la loc luminat, plin de
bucurie si de veselie. Iar jidovii auzind aceasta, s-au bucurat si l-au indemnat sa
primeasca legea lor. Iar el cu mare bucurie a primit taierea imprejur pe trupul sau si toata
legea lor si asa a pierit. Aceasta i s-a intamplat lui, pentru ca n-a castigat dreapta
socoteala, si s-a deprins din tineretile sale numai voii si sfaturilor gandurilor sale a se
supune, iar sfatul cel bun si folositor al parintilor si al fratilor, niciodata nu l-a incercat.
4) La un frate oarecare, intr-o noapte citindu-si pravila si rugandu-se lui Dumnezeu, pe la
miezul noptii, dupa obiceiul sau, vicleanul diavol prefacandu-se in chip de inger luminat,
a intrat in chilie si a inceput a-l ferici, zicand : fericit esti, robule si ostasule cel bun al lui
Dumnezeu, ca nu te lenevesti sa te scoli din somnul tau la rugaciunea si slujba lui
Dumnezeu. Si l-a intrebat fratele, zicand : dar cine esti tu, de ai venit la mine sa ma
fericesti si sa ma lauzi asa ? Raspuns-a acela, zicand : eu sunt ingerul lui Dumnezeu si am
venit la tine sa te pazesc si sa te izbavesc de toate cursele si inselaciunile vrajmasului, sa
te povatuiesc spre faptele cele bune si placute lui Dumnezeu. Zis-a lui fratele : de ai fi tu
cum zici, ingerul lui Dumnezeu, n-ai veni la mine noaptea, sa-mi smintesti pravila si
rugaciunea, ci ai veni ziua. Deci, eu nu te socotesc a fi ingerul lui Dumnezeu, desi esti asa
de stralucitor, ci mi se pare ca esti ingerul intunericului, caci pentru aceea te arati tu
noaptea, nu ziua. Vicleanul vrajmas auzind aceasta, n-a mai putut suferi nici nu a putut sa
mai zica ceva, decat atat : o, calugar rau fii blestemat, si aceasta zicand, s-a facut nevazut.
5) Unui frate oarecare i s-a aratat diavolul intr-o noapte, in chip de inger luminat si i-a zis
lui : eu sunt Gavriil si sunt trimis la tine sa-ti aduc o veste buna. Iar fratele i-a raspuns :
cred ca vei fi fost trimis la altii, caci eu sunt pacatos si nu sunt vrednic sa vad inger.
Aceasta zicand el, indata a pierit vicleanui dinaintea lui si a fost nevazut.
6) Spuneau parintii despre un batran oarecare, ca sezand in chilia lui si nevoindu-se
pentru mantuire il vedea aievea pe diavol umbland si-l hulea. Iar diavolul vazandu-se pe
sine ca de multe ori este batjocorit de acest batran, i s-a aratat lui, zicand : eu sunt Hristos
! Batranul vazandu-l, si-a inchis ochii. Zis-a diavolul : pentru ce iti inchizi ochii ? Cauta
de ma vezi, ca eu sunt Hristos. Raspuns-a lui batranul : eu nu voi sa-l vad pe Hristos cu
ochii mei in lumea aceasta. Acestea auzind diavolul, s-a facut nevazut.
7) Ne spunea noua avva Or, zicand : eu, fiiior, stiu un om oarecare in pustia aceasta, care
zece ani mancare pamanteasca n-a mancat. Ci ingerul lui Dumnezeu ii aducea lui odata la
trei zile mancare cereasca si-i da in gura si aceea ii era in loc de mancare si de bautura. Si
stiu pe un om ca acela, la care a venit un palc de diavoli luminati, stralucind in chipul
unei cete de ingeri si o caruta de foc, cu cai de foc si multime de ostasi inarmati, intocmai
cum ar veni un imparat. Venind si apropiindu-se de dansul, i-au zis : omule, tu ai ispravit
toate faptele cele bune, vino acum si te inchina mie si te voi lua in caruta aceasta si te voi
inalta de pe pamant la cer, ca pe Ilie Tesviteanul si te voi aseza la un loc impreuna cu
dansul. El auzind acestea, zicea in gandul sau : eu in toate zilele si noptile ma inchin
Imparatului si Dumnezeului meu. Acesta cine este de imi zice mie sa ma inchin lui ?
Acestea socotindu-le in gandul sau, a raspuns aceluia ce-i zicea sa i se inchine : eu il am
pe Domnul Iisus Hristos, Imparatul si Dumnezeul si Mantuitorul meu, caruia pururea ma
inchin ziua si noaptea. Iar tie ti se inchina cei ce sunt cu tine. Acestea auzind diavolul,
indata a pierit si s-a facut nevazut cu caruta cu cai si cu toate ostile lui. Acestea le spunea
batranul ca despre altcineva, tainuindu-si viata sa. Iar parintii care erau cu dansul, ne-au
spus noua, ca el insusi era acela, caruia i s-au intamplat acestea.
8) Un frate oarecare sedea cu tacere linistita in chilia lui, pazindu-si pravila si oranduiala.
Vrajmasul diavol, vrand sa-l amageasca si sa-l insele, intr-o noapte culcandu-se fratele in
chilia lui, s-a inchipuit vicleanul in chip de inger luminat si mergand la dansul l-a
desteptat, zicand : scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta ! Fratele
desteptandu-se din somn, l-a vazut pe el stralucind luminat, dar indata s-a facut nevazut.
Sculandu-se fratele, s-a apucat de rugaciune si de obisnusita lui pravila, socotind ca
ingerul lui Dumnezeu este acel ce l-a desteptat. Cand a fost a doua noapte, daca s-a culcat
fratele si numai a adormit, iarasi a venit vicleanul si l-a desteptat, zicand : scoala-te, robul
lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta ! Si asa de multe ori, in multe nopti facandu-i,
cum adormea, venea si il destepta. Odata a mers fratele la un batran, care nu era prea
departe de dansul si i-a spus, zicand : parinte, pe mine, de catava vreme, in toate noptile,
daca ma culc si adorm, indata vine ingerul si ma desteapta la rugaciune. Zis-a lui batranul
: dar in ce chip vine la tine ingerul si cum te desteapta ? Raspuns-a lui fratele : dupa ce
ma culc si adorm, indata vine la mine ingerul, stralucind luminat si apropiindu-se ma
desteapta, zicand : scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta ! Iar eu
desteptandu-ma si deschizand ochii il vad pe dansul stralucind luminat si indata fuge si se
face nevazut. Asa imi face in toate noptile si nici cat de putin nu ma lasa sa dorm. Zis-a
lui batranul : fiule, acela nu este ingerul care doreste binele si mantuirea ta, ci este
vicleanul diavol, care vrea si iti doreste pieirea si vrea sa te amageasca pana te vei
incredinta lui bine. Apoi te va insela si te va pierde, precum si pe multi altii i-a pierdut.
Insa, tu, fiule, nu-l asculta, ci cand va mai veni la tine sa tu destepte. zi-i asa : eu, cand
imi va veni vremea de sculat si imi va fi voia sa ma scol, ma voi scula si fara de tine, iar
pe tine nu te ascult si nici nu te voi asculta. Aceasta invatatura luand fratele de la acel
batran, a mers la chilia sa. Iar daca a venit noaptea si s-a culcat fratele sa doarma,
viclealul indata ce a adormit a si venit la dansul si l-a desteptat, dupa cum se obisnuise,
zicand : scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta ! Iar fratele i-a raspuns,
dupa cum il invatase pe el batranul : eu, cand imi va veni vremea si voi vrea sa ma scol,
ma voi scula fara desteptarea ta, iar pe tine nu te ascult, nici nu te voi asculta. Acestea
auzind vicleanul, a oftat. zicand : o, calugar nebun si fara de minte si blestemat, ai mers la
batranul cet rau si mincinos si te-a inselat. La acel batran a mers ieri un frate, si l-a rugat
foarte, ca sa-i faca lui bine, sa-l imprumute cu un galben, fiindu-i de mare trebuinta, dar
n-a vrut sa-l imprumute, ci a mintit zicand ca nu are si avea un galben. Deci, din aceasta
sa stii si sa cunosti ca acela este un batran rau si mincinos si te-a inselat, fiind prost si fara
minte. Acestea zicand vicleanul, s-a facut nevazut. Iar fratele, dupa ce s-a facut ziua, a
mers la acel batran si i-a spus, cum i-a zis el vicleanului diavol, precum l-a invatat pe el si
ce i-a raspuns lui vicleanul si cum i-a spus lui de un frate ce a venit de s-a rugat sa-i faca
lui bine, sa-l imprumute cu un galben si nu l-a imprumutat zicand ca nu are desi avea.
Deci l-a intrebat pe batran : sunt asa acestea, parinte ? Raspuns-a lui batranul, zicand : cu
adevarat asa este, fiule ! A venit la mine un frate si a cerut sa-i dau un galben imprumut si
am un galben, insa am zis ca nu am, pentru ca stiam ca nu ii este de folos acel lucru
pentru care cere galbenul, ci mai vartos de vatamarea sufletului ii era. Pentru aceea am
socotit mai bine sa spun o minciuna si sa-l izbavesc pe frate de vatamarea sufleteasca.
Astfel nu i-am dat galbenul, zicand ca nu am. Ci tu, fiule, pazeste-te si cunoaste-l pe
vicleanui vrajmas, care umbla sa te insele ! Si mult fiind invatat si intarit de batranul, a
mers la chilia sa.
9) Un frate oarecare, Avramie , traia in pustie si era foarte indaratnic, neascultator si
nesupus, umbland numai dupa voia gandului sau si a parerii sale. Acesta cu foarte multa
dorinta poftea sfanta preotie si multe naluciri si vedenii ii arata lui inselatorul noaptea in
vis pe care el socotindu-le cu amanuntul, le credea ca sunt adevarate. Si de vreme ce
multe din cele ce vedea in vis, se izbandeau aievea, se incredea foarte mult visurilor sale.
Odata a venit la dansul diavolul in vis, in chipul lui Hristos si cu ingerii Sai si i-a zis :
vazut-am multa si marea ta pofta si dorinta, pe care de mult o ai pentru sfanta preotie.
Bun si ales lucru doresti, caci in vremile acestea cu mare nevoie se castiga preotia si
numai cei ce sunt bogati si de neam slavit o pot castiga. Caci arhiereii s-au facut acum
toti lacomi, mandri, mareti si iubitori de cinste. Pentru aceea eu insumi am venit la tine,
vazandu-ti multa si marea ta dorinta, sa te hirotonesc si sa te fac preot. Acestea zicand, au
inceput ingerii a canta cantare dulce si vesela : axios, adica vrednic ! Si asa l-au tuns pe el
si l-au facut preot si dupa ce l-au preotit, l-au lasat si s-au ridicat cu ingerii inaltandu-se la
cer. Aceasta facandu-se, s-a desteptat fratele din somnul sau si se minuna si se bucura
foarte de acel vis minunat. Asa a crezut ca este preot cu adevarat. Si multumea lui
Hristos, ca l-a facut preot si a inceput a-si citi pravila cu incepere preoteasca. Dupa aceea
a mers la biserica parintilor, ca sa liturghiseasca, fiind ziua Duminicii. Si se adunasera
parintii de prin pustie la biserica. Atunci a venit si el si intrand in biserica, a mers drept in
altar si cu mare indrazneala a luat sfintele vesminte sa se imbrace, neintreband pe nimeni.
Dar preotii bisericii care erau in altar, vazandu-l ca ia sfintele vesminte preotesti, l-au
intrebat, zicand : ce vrei sa faci ? Pentru ce iei vesmintele ? El le-a raspuns : eu vreau sa
ma imbrac, sa liturghisesc astazi. Zis-au lui : dar cum vrei sa faci tu aceasta, nefiind preot
si cum indraznesti de intri in sfantul altar, unde numai preotii si slujitorii lor intra si cum
indraznesti de iei vesmintele preotesti, de care nu ti se cade tie nici sa te atingi ? Au doara
ai inebunit ? Raspuns-a lor, zicand : nu ! Nu am inebunit, ci si eu sunt preot ca si voi. Iar
ei stiind ca nu este preot, l-au scos afara din sfantul altar. Atunci a inceput a se galcevi si
a striga in gura mare, zicand : pentru ce sa ma scoata pe mine afara din altar, ca si eu sunt
preot si m-a preotit insusi Domnul Hristos cu sfintii ingeri. Iar parintii vazand si auzind
acestea de la dansul, l-au cunoscut ca este amagit si inselat de vrajmasul diavol. Atunci
au cunoscut parintii ca pentru indaratnicia, neplecarea si nesupunerea luii, i s-a intamplat
aceasta. Si au poruncit parintii de i-au pus fiare mari in picioare si l-au trimis la o
manastire afara din pustie si au poruncit sa fie acolo in paza si sa-l smereasca cu ascultari
grele, fara de odihna, pana ce se va smeri si isi va cunoaste neputinta si inselaciunea sa.
Si asa i-au facut, pana ce a venit el intru cunosunta si a cunoscut inselaciunea si
smerindu-se s-a pocait.
10) Spunea cineva despre un calugar ca se ruga lui Dumnezeu sa-l invredniceasca sa fie
ca Isaac patriarhul. Si dupa multa rugaminte a lui i-a venit un glas de la Dumnezeu,
graind lui; nu vei putea sa fii ca Isaac patriarhul. Si a zis calugarul : de nu voi putea sa fiu
ca Isaac, macar sa fiu ca Iov. Glasul iar a grait catre dansul : de vei birui pe diavolul ca si
el, vei putea sa fii ca el. Si s-a fagaduit calugarul asa si a auzit glas : mergi in chilia ta si
te trezeste ! Iar dupa cateva zile, i s-a aratat diavolul in chipul unui voinic oarecare si a
venit la calugar, zicand : parinte, rogu-ma sfintiei tale, fie-ti mila de mine, ca sunt un
voinic gonit de imparatul si ia acestea de la mine, adica doua sute de lire de aur, o fata si
un fecior, si-i pazeste la tine intr-un loc ascuns, ca eu ma voi duce intr-alta tara. Si
calugarul nestiind vanarea diavolului, a zis : fatul meu, nu voi putea sa iau eu, ca sunt un
om slab si nu voi putea sa-i pazesc. Si-l indemna vicleanul voinic pe calugar si iar i-a zis
calugarul mergi, fatul meu, la acea piatra de le ascunde ! Iar mai pe urma l-a ascultat
calugarul si a luat aurul, copilul si fata, batjocorit fiind de dracul. Iar dupa putine zile a
ridicat razboi calugarului spre fata si a stricat-o, si s-a cait de lucrul ce facuse si a ucis-o.
Dupa aceea i-a zis lui gandul : ucide-l si pe fecior, sa nu ti se vadeasca lucrul. Asa l-a ucis
si pe fecior si i-a zis lui gandul iarasi : ia aurul ce ti-a dat si fugi in alta tara pentru
galceava celui ce ti-a dat aurul. Si sculandu-se de acolo, s-a dus intr-alt loc si a inceput
din aur a zidi biserica. Si sfarsind el lucrul, iata a venit diavolul in chip de voinic si a
inceput a striga si a grai acolo : nevoie mare, ajutati-mi ! Acest calugar din aurul ce i-am
dat eu a ridicat biserica aceasta. Si s-a sculat norodul acelui loc si cu toata ocara l-a gonit
pe acel viclean voinic. Dar el laudandu-se, a mers de acolo graind ca altele va face
calugarului, care nu i-a trecut prin minte vreodata si asa laudandu-se s-a dus. Iar calugarul
nu se odihnea nici noaptea, nici ziua, luptandu-se cu cugetele, pana ce l-a biruit cugetul a
se duce din acel loc, zicand : a ajuns a se vadi lucrurile mele, asa ca lua-vol aurui ce mi-a
ramas si ma voi duce intr-alta cetate mai departe, unde voinicul acela nu va mai putea
veni. Deci a mers intr-alta cetate si a cazut acolo in curvie cu fata unui calau, pe care
stapanul locului aceluia il avea la taierea vinovatilor. Si vorbind tatal ei, a luat-o lui
nevasta. Dupa catava vreme a murit tatal fetei si a venit stapan nou in locul stapanului cel
vechi. Si a cautat dupa tocmeala craiasca, un om sa-i slujeasca la taierea vinovatilor si au
zis oamenii : noua asa ne este obiceiul : cel ce a luat fata mortului, acela sa ia si slujba,
macar de n-ar si voi. Si este la noi unul ca acela, care si cinul calugaresc ni se pare ca a
tinut. Iar el a zis : mergeti de-l aduceti la mine, si-l adusera la stapan si i-a zis sa-i
slujeasca neaparat. Si a cazut un om oarecare in osanda de moarte si a primit porunca cel
care odinioara fusese calugar, iar acum ucigator. De ma veti credea, firea milosardiei nu
ma lasa fara de lacrimi a trece povestea acestui sarac. Si i-a poruncit lui stapanul sa adune
smoala si alte chinuri, pentru cei osanditi. Facend el aceasta. iata si satana a venit in chip
de voinic si a inceput a striga unele ca acestea, incat si norodul se stransese la glasul lui,
caci cerea de la stapanitor dreptate si izbandire cu staruinta. Raspuns.a stapanul si a zis
catre dansul : conteneste, voinice si ia aminte, si mai cu intelegere spune despre tine ! Nu
striga latrand ca un caine. Iar voinicul a grait catre stapan : acest calau, era odata calugar,
Iar eu fiind gonit de oarecari vrajmasi ai mei, i-am dat aur mult, un copil al meu si o fata.
Deci porunceste sa-mi iau inapoi ce i-am dat. Stapanul a primit cu dulceata aceste lucruri
si l-a intrebat pe cel ce era odinioara calugar, iar acum calau : oare cuvintele acestui
voinic adevarate sunt ? Iar el zise : asa este. Si ispitindu-l a intoarce cele date lui, a spus
despre uciderea feciorului, a fetei si cheltuirea aurului dar neavand stapanul ce lua de la
dansul, a poruncit sa fie pedepsit cu moartea blestematul calau. Astfel ducandu-l la locul
de pierzare, i-a iesit inainte voinicul si vrajmasul lui si i-a zis : oare stii, parinte, cine sunt
eu ? Iar el zise : adevarat, tu esti voinicul de la care acum cunosc tot raul. Voinicul a zis
catre dansul : eu sunt de care ai auzit : satana. Eu l-am inselat pe Adam si Eva, cei dintai
ziditi, eu bat razboi cu oamenii si nu las pe niciunul sa se mantuiasca, sau sa fie ca Isaac,
sau ca Iacob, ci ma nevoiesc sa-i fac ca Ahitofel, sau ca Iuda Iscarioteanul, sau ca si Cain
si ca batranii cei din Babilon si ca cei ce sunt asemenea lor. Sa ma crezi ca si tu fusesesi
batjocorit de mine si nu ai stiut sa te lupti cu razboiul cel ascuns. Si dracul zicand acestea
si altele multe decat acestea, numaidecat s-a facut nevazut. Iar acel sarac calugar si vartos
ucigas, a patimit moarte de spanzurare, batjocorit fiind de dracul, pentru marirea desarta
si inaltarea mintii lui
11) Doi frati s-au dus in pustia cea mai dinauntru si sase zile se desparteau unul de altut,
iar in a saptea zi intalnindu-se, faceau rugaciunile si mancau impreuna, nimic mai mult
vorbind intre dansii. Deci, mergand dracii la unul dintr-insii, il amageau in multe feluri si
ii aratau mai inainte veniri de frati si cele ce se faceau in multe locuri. Acestea vazandu-le
si auzindu-le el ca se fac intocmai, credea lor, socotind ca sunt ingeri cei ce ii vestesc lui
mai inainte acestea. L-au oprit sa se mai duca si la fratele sau in ziua cea oranduita. Deci,
s-a dus odata sa-l cerceteze pe un frate in manastire si a aratat unora din manastire,
intreband ca pentru altul de este cu putinta ca cineva sa stie cele din lume. Iar ei auzind si
cunoscand ca el este cel inselat, l-au cercetat, zicand : daca te indeletnicesti cu acestea, sa
nu mai vii la noi. Si indata s-a pocait, lepadand toate. Intorcandu-se la locul sau, au venit
iarasi dracii dupa obicei, sa-l amageasca, dar el ii numea mincinosi si ii certa. Si indata sau
prefacut in dobitoace necuvantatoare si ingrozindu-l, s-au dus.
12) Spuneau unii despre un batran, ca sezand in chilia sa si nevoindu-se, ii vedea pe draci
aievea si ii defaima. Iar diavolul vazandu-se biruit de batranul, a venit si i s-a aratat,
zicand : eu sunt Hristos ! Batranul vazandu-l, si-a inchis ochii iar diavolul a zis : pentru
ce iti inchizi ochii ? Eu sunt Hristos ! Raspuns-a batranul : eu pe Hristos nu voiesc sa-l
vad aici. Iar demonul auzind aceasta, s-a facut nevazut.
13) Catre alt batran au zis dracii : voiesti sa-l vezi pe Hristos ? Si le-a raspuns : anatema
voua si celui pentru care ziceti ! Caci in Hristosul meu cred, care a zis : de va zice voua
cineva, iata aici este Hristos, iata acolo este, voi sa nu credeti. Si auzind dracii, s-au facut
nevizuti.
CAPITOLUL VIIII
PENTRU GANDURILE CELE DE HULA CARE VIN IN INIMA OMULUI,
HULITOARE SPRE DUMNEZEU, SPRE PREACURATA FECIOARA MAICA
LUI HRISTOS DUMNEZEU, SPRE SFINTII LUI DUMNEZEU SI SPRE
SFINTELE TAINE
INTREBARE ( + )
( + ) Din ale lui Anastasie Sinaitul, putin schimbata.
1) Oare, de unde se intampla de vin si intra in inima omului, fara de voia si invoirea lui,
niste ganduri rele, necurate si hulitoare spre insusi Domnul Dumnezeu si spre Preacurata
si Pururea Fecioara Maria, Maica lui Hristos Dumnezeu si spre sfintii lui Dumnezeu in
vremea rugaciunii si in vremea cuminecarii cu Sfintele Taine ? Pentru care multi au cazut
intru deznadajduire, socotindu-se pe sine fara Dumnezeu si mai rai decat paganii si decat
dobitoacele cele necuvantatoare, atat de mult, incat de aceea nici crestini nu se mai
socuteau a fi si multi de aceasta suparare s-au oprit de la Sfanta Impartasire. Unii au vrut
ori sa sara in apa sa se inece, ori intr-alt chip sa se omoare, socotindu-se ca ei nu mai au
iertare de pacatul acesta, nici nu mai este nadejde de mantuirea lor, pentru ca au hulit pe
Insusi Domnul Dumnezeu, aducandu-si aminte si socotind cuvantul Domnului ce este
scris in Sfanta Evanghelie, care zice : tot pacatul si hula se va ierta oamenilor, iar hula
care este asupra Duhului Sfant, nu se va ierta, nici in acest veac, nici in veacul ce va sa
fie. Deci, de unde vin in inima omului niste ganduri rele si spurcate si hulitoare de
Dumnezeu, ca acelea care sunt fara voia omului ? Si in ce chip poate omul sa se
izbaveasca si sa scape de pieirea acelor ganduri pierzatoare de suflet ?
RASPUNS
2) De acea ispita, de vei citi cu luare aminte, vei afla folos, ca ispita ca aceea se intampla
la multi daca-l sloboade Dumnezeu pe diavol, ca sa-i ispiteasca pentru inaltarea si
mandria lor, ca sa-i smereasca si sa-si vina intru cunostinta, sa-si cunoasca neputinta lor
si sa se pocaiasca de mandria lor. Iar unora fiind smeriti si cucernici, li se intampla lor o
ispita ca aceea, din zavistia si pizma vrajmasului diavol. Pentru aceea si multora din prea
cuviosii parinti care traiau prin pustie cu multa infranare si pustniceasca viata, li se
intampla lor de cadeau in acea boala si in ispita diavoliceasca a gandurilor rele si
hulitoare asupra dumnezeirii. Precum zice sfantul Ioan Scararul si alti sfinti parinti, ca de
multa suparare si scarba ce aveau pentru acele ganduri diavolicesti hulitoare de
Dumnezeu, cadeau in deznadajduire, intru slabicinie si boala sufleteasca si trupeasca,
incat li se vestejeau si li se schimbau fetele de multe osteneli, foame si sete, rabdare cu
privegheri si rugaciuni, ca doar s-ar izbavi de acele ganduri hulitoare, dar nu se puteau
izbavi. Si cand le veneau lor acele ganduri hulitoare asupra lui Dumnezeu, li se parea ca
se va desface pamantul si-i va inghiti, sau va cadea foc din cer si-i va arde. Dar toate le
patimeau si le rabdau pentru nesocotinta, nestiinta si nepriceperea lor, ca nu se socoteau,
nici stiau, nici pricepeau aceasta, ca tot adevaratul dreptmaritor crestin care se teme de
Dumnezeu si face poruncile Lui, nevinovat este de niste ganduri spurcate, rele si
hulitoare de Dumnezeu ale vicleanului diavol care nu sunt cu voia si invoirea omului, ci
sunt niste navaliri diavolesti asupra omului, fara de voia lui. Pentru care ganduri omul nu
are nici o vina sau pacat, nici pedeapsa de la Dumnezeu, fiindca omul nu le primeste nici
nu le urmeaza lor, ci ii cad lui napasta. ( caci cum ar putea cineva din crestini sa-L
huleasca pe Dumnezeu, Caruia i se inchina si i se roaga ? Noi crestinii Aceluia ne
inchinam si ne rugam si-L binecuvantam ziua si noaptea, in toata vremea si in tot ceasul.
Aceluia ii multumim si pe Dansul il preamarim. Aceluia ii slujim, pe Acela il chemam
pururea intru ajutorul nostru, inaintea Lui stam si il rugam si pe El Unul il stim
Dumnezeu, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, intr-o Dumnezeire, slavit de toata faptura. Pentru
Acela toate chinurile si mucenicia cu bucurie le primim, le rabdam si le patimim. De
aceea suntem necajiti si suparati si luptati de vrajmasi, pentru Acela suntem goniti, pentru
Acela ne lepadam de lume si de toate cele ce sunt intr-insa. De aceea ii lasam pe parintii,
fratii si surorile noastre si ne lasam sotiile si fiii nostri inca si viata noastra si trupul
nostru le dam la munci si la pedepse cu osardie. Cum s-ar putea ca sa hulim si sa graim
de rau si sa-L ocaram pe Dumnezeul nostru, pentru care in toate zilele murim ? Insa acele
ganduri rele si hulitoare sunt ispitele vicleanului duh ai satanei, care vrea sa ne
sminteasca si sa ne desparta pe noi de Dumnezeul nostru. Nimeni nu poate sa faca aceasta
precum mai sus am zis, sa se inchine lui Dumnezeu si sa-L huleasca, nici elinii cei
pagani. Nici chiar diavolii, care ne aduc si ne arunca in inimi ganduri rele si hulitoare ca
acelea, nu indraznesc sa-L huleasca pe Dumnezeu. Precum despre aceasta marturiseste
sfantul Apostol Iacov, fratele Domnului, zicand : tu crezi ca este un Dumnezeu si bine
faci, ca si dracii cred si se cutremura. Deci,lucru aratat este, ca ei nu indraznesc sa-L
huleasca. Inca si de Domnul Hristos cu frica si cu cutremur se rugau sa nu-i trimita pe ei
in chinuri si Il marturiseau si Il graiau de bine, zicand : ce este noua si Tie, Iisuse, Fiul lui
Dumnezeu, Celui viu ? Ai venit mai inainte de vreme sa ne muncesti ? Stimu-Te pe Tine
cine esti, Sfantul lui Dumnezeu. Precum de aici este aratat si cunoscut lucru ca diavolii,
vrajmasi fiind neamului omenesc si avand pururea mare pizma si zavistie asupra noastra,
arunca aceste ganduri spurcate si hulitoare de Dumnezeu in inima omului, socotind
vrajmasul caci cu acele ganduri hulitoare asupra Dumnezeirii, ar putea omul sa se
scarbeasca si sa se deznadajduiasca de mantuire, si cu aceasta sa-l desparta si Sa-l
indeparteze de Dumnezeu. Dar noi crestinii si credinciosii lui Hristos, pentru acele
ganduri straine ale vrajmasului diavol, nici o osanda, cercetare, sau pedeapsa nu avem de
la Dumnezeu. Ca de ar fi ale noastre si din inima noastra acele ganduri hulitoare, pe care
le-am grai noi si le-am zice cu gura noastra, am fi vinovati. Ci noi mai mult voim sa fim
arsi in foc decat sa graim cu gura noastra cuvinte de hula asupra Dumnezeului nostru. De
acestea noi instiintandu-ne si incredintandu-ne, nici intr-o seama sa nu bagam acele
ganduri, ci cand iti va aduce diavolui si va arunca in inima ta niste ganduri hulitoare ca
acelea, sa-i zici si sa-i raspunzi in gandul tau asa : sa se intoarca boala ta pe capul tau si
pe crestetul tau si hula ta sa se pogoare asupra ta, viclene diavole si duhule necurate ! Iar
eu, Domnului Dumnezeului meu totdeauna ma inchin, il laud si il slavesc si niciodata nuL
voi huli, caci cum as putea eu sa hulesc si proslavesc pe Domnul Dumnezeul meu ?
Cum as putea sa-L ocarasc cand in toate zilele si in tot ceasul, cu tot sufletul si inima mea
il preamaresc si il rog pe Dansul ? Iar hula ta, viclene diavole, sa se intoarca pe capul tau
! Si in acest chip poti sa te izbavesti de acea ispita diavoleasca, nesocotindu-le si
nebagand in seama acele ganduri ale lui, ci ocarandu-l si batjocorind pe vrajmasul diavol,
stiind si cunoscand noi ca de la el si ale lui sunt acele ganduri hulitoare iar nu de la noi,
nici ale noastre. Ci de la noi si ale noastre sunt alte ganduri si patimi care se nasc, adica :
curvia, preacurvia, imbuibarea pantecului, betia, zavistia, mania, pizma, iubirea de argint,
clevetirea, invrajbirea, scumpetea, nemilostivirea, tirania, minciuna si altele asemenea
acestora. Aceste patimi sunt din voia noastra, de le vom face ori de nu le vom face. Si de
le vom gandi ori de nu le vom gandi, in cele ce facem noi cu voia noastra, vinovati si
gresiti suntem inaintea lui Dumnezeu si numai de acele patimi si pacate si ganduri rele
vom fi si noi cercati si intrebati, care sunt sub puterea si stapanirea si voia noastra. Iar de
cele ce nu sunt in voia si stapanirea noastra, nu vom fi cercati, nici intrebati si gandurile
cele hulitoare de Dumnezeu nu sunt in voia si stapanirea noastra, ci sunt niste lucruri
straine ale diavolului, pentru care ganduri noi nevinovati suntem. Cade-se a sti ca aceste
ganduri hulitoare de Dumnezeu, nu le duce diavolul sa le arunce in inimile
necredinciosilor pagani si ereticilor, pcntru ca spre aceia nu are el zavistie, nici pizma,
nici razboi fiindca ei, cu necredinta si eresul lor, nu-i sunt potrivnici, ci ii sunt supusi. Ci
toata silinta si nevointa lui este impotriva dreptmaritorilor crestini, ca sa-i impiedice si sai
sminteasca din credinta lor, sa-i scarbeasca, sa-i deznadajduiasca, sa-i departeze si sa-i
instraineze de Dumnezeu. Ca ne spunea un parinte oarecare din Schit, ca multa scarba si
suparare avea de spurcatele si hulitoarele de Dumnezeu ganduri diavolesti. Iar odata
nestiind ce sa mai faca de mare scarba si suparare ce avea din acele ganduri dracesti, a
mers la fericitul Petru, arhiepiscopui Alexandriei si mucenic si s-a jeluit lui si i-a spus
toata scarba si supararea ce o are din pricina acelor ganduri hulitoare asupra Dumnezeirii
si asupra credintei crestine. Iar fericitul arhiepiscop i-a raspuns, zicand : mergi, fiule si te
ingrijeste pentru alte greseli ale tale, iar acel pacat pentru gandurile hulitoare asupra
Dumnezeirii si asupra credintei crestinesti care zici ca te supara, lasa-l sa fie asupra mea.
Ca tot crestinul dreptmaritor, care slujeste si se inchina lui Dumnezeu cu credinta, nu este
vinovat de acele diavolesti ganduri hulitoare de Dumnezeu, ci diavoul le arunca in inima
omului fara voia lui, pentru pizma si zavistia lui cea mare, ce o are asupra omului
crestin.Ca si mie fiule, odata mi s-a intamplat de ma suparau gandurile hulitoare si
mergand m-am jeluit si i-am spus sfantului Pafnutie marturisitorul si mucenicul. Iar el ma
intarit, zicand asa : cand m-au prins pe mine prigonitorii si m-au dus sa ma munceasca
pentru marturisirea lui Hristos, tocmai atunci, la acea judecata si munca, cand ma
chinuiau si imi ardeau trupul pentru Domnul Hristos si cu carlige de fier ma strujeau,
vicleanul diavol imi aducea ganduri de hula catre Dumnezeu, iar eu ii raspundeam cu
manie, zicand : o, duh viclean si necurat, eu sufletul si trupul si toata viata mea mi le dau
chinurilor si mortii pentru Dumnezeul meu si tu imi aduci mie ganduri de hula catre
Domnul Dumnezeu ? Ca de L-as huli pe Domnul Dumnezeul meu, dupa vicleanul si
vrajmasescul tau sfat, nu mi-as da trupul si sangele chinurilor si focului pentru Dansul; ci
hula sa se intoarca pe capul tau, viclene diavole ! Acestea spunandu-le fericitul Petru
arhiepiscopul, acelui parinte, l-a mangaiat si l-a intarit. Deci, din atata putem noi sa
cunoastem, ca acele ganduri diavolesti hulitoare asupra Dumnezeirii, nu se pot goni cu
altceva nici intr-alt chip nu se poate izbavi omul cel suparat de dansele, fara numai sa nu
le bage niciodata in seama. Ca nu pot nimic sa-ti strice tie acelea, fiindca acele ganduri nu
sunt de la tine, ci de la diavol. Pentru aceea tu n-ai sa dai seama de acele ganduri. Si prea
cuviosui parintele nostru Pamvo, ne spunea noua, zicand : eu, fiilor, traind in adancul
pustiului si rugandu-ma lui Dumnezeu pentru iertarea si indreptarea vietii mele, odata mia
adus si mi-a aruncat diavolul in inima ganduri hulitoare asupra lui Dumnezeu si a
sfintilor Lui si foarte tare ma suparau. Iar eu nestiind ce sa fac de scarba si supararea ce
aveam, am inceput cu osardie a ma ruga lui Dumnezeu sa goneasca si sa departeze de la
mine aceste ganduri rele. Si cu asa de mare osardie rugandu-ma lui Dumnezeu, am auzit
glas de sus graindu-mi asa : Pamvo, nu avea nici o grija de pacatele straine, ci de ale tale
ingrijeste-te ca acele ganduri hulitoare sunt ale vicleanului diavol.
3) Un frate l-a intrebat pe unul din parinti despre gandul hulei, zicand : se necajeste
sufletul meu, avvo, de dracul hulii, ci fa mila si spune-mi, din ce mi se intampla si ce voi
face ? Raspuns-a batranul : un gand ca acesta ni se intampla noua din clevetire, defaimare
si osandire, dar mai vartos din mandrie si dintru a-si face cineva voile sale si a se lenevi
in rugaciunea sa, si din manie si iutime care sunt semne ale mandriei, caci aceasta ne
arunca pe noi in patimile ce s-au zis si de acolo se naste gandul hulii si de va zabovi in
suflet il da dracul hulii la cel al curviei si de multe ori il aduce pana la iesirea din minti,
iar de nu se va destepta omul, piere.
CAPITOLUL IX
CUM CA TREBUIE RUGACIUNEA SA FIE AJUTATA DE FAPTA SI CARE
SUNT FAPTELE CARE FAC CA RUGACIUNEA SA FIE NEPRIMITA
CUVINTE FOLOSITOARE ALE SFINTILOR BATRANI CELOR FARA DE
NUME ASEZATE IN CAPITOLE
1) A intrebat un batran daca se folosesc cei ce cer rugaciunile parintilor iar ei se lenevesc.
Si i-a raspuns : mult poate rugaciunea dreptului, precum este scris; insa care se face,
adica aceea care se ajutoreaza de cel ce cere rugaciunea, pazindu-se cu toata osardia si cu
durere in inima de ganduri si fapte rele. Ca de va petrece cu nebegere de seama, de nici
un folos nu-i va fi, chiar daca sfintii se vor ruga pentru el. Ca unul zidind si altul surpand,
ce au folosit, fara numai osteneli ? A adaos inca si acest fel de povestire, zicand : era un
sfant parinte al unei chinovii, impodobit cu toata fapta buna, dar mai vartos cu smerita
cugetare, cu blandete, cu milostivirea catre saraci si cu dragostea. Acesta se ruga mult lui
Dumnezeu, zicand : Doamne, ma stii pe mine cat sunt de pacatos, dar nadajduiesc in
indurarile Tale, sa ma mantuiesc prin mila Ta. Deci, ma rog bunatatii taie, Stapane, sa nu
ma desparti de obstea mea, ci impreuna cu mine si pe aceia ii invredniceste Imparatiei
Tale, pentru nespusa Ta bunatate. Deci, aceasta rugaciune neincetat facand-o, l-a
incredintat Iubitorul de oameni Dumnezeu in acest chip : trebuia sa se savarseasca
pomenire de sfinti la o alta manastire, care nu era departe de dansii, si il chemau parintii
acelei manastiri pe el impreuna cu ucenicii lui. Iar el se lepada. Dar a auzit in vis zicandui-se
sa mearga si sa trimita intai pe ucenicii sai, apoi sa mearga singur. Deci, ducandu-se
ucenicii lui, zacea un inger in chip de sarac bolnav in mijlocul drumului. Venind ucenicii
la locul acela si vazandu-l vaitandu-se, l-au intrebat, care e pricina. Iar el a zis : sunt
bolnav, si eram calare pe dobitoc care trantindu-ma a fugit si iata nu are cine sa-mi ajute.
Iar ei au zis : ce putem sa-ti facem, avvo ? Noi suntem pe jos. Si lasandu-l, s-au dus.
Apoi, dupa putin timp a venit si parintele lor si l-a aflat zacand si suspinand si
instiintandu-se de pricina i-a zis : nu au venit niste monahi si nu te-au aflat asa ? Iar el a
zis : ba da, au venit, dar nestiintandu-se de pricina, au trecut zicand : noi suntem pe jos,
ce putem sa-ti facem ? Zis-a lui avva : poti sa umbli putin si sa mergem ? Iar el a zis : nu
pot ! Atunci avva i-a zis : vino sa te iau in spate si Dumnezeu ne va ajuta si vom merge.
Iar el a zis : cum poti atata departare sa ma duci in spate. Mergi si te roaga pentru mine !
Iar avva a zis : nu te voi lasa, ci iata piatra aceea, te voi pune pe dansa si ma voi apleca si
te voi lua in spate. Si asa a facut. La inceput il simtea ca este greu, ca un om mare, apoi se
facea mai usor, tot mai usor, incat se minuna cel ce il purta pe spate. Si deodata s-a facut
nevazut si a venit glas catre el : pururea te rugai pentru ucenicii tai sa se invredniceasca
impreuna cu tine de Imparatia cerurilor si iata ca altele sunt masurile tale si altele ale lor.
Deci fa-i pe ei sa vina la lucrarea ta si vei dobandi cererea, caci eu sunt Dreptul
Judecator, rasplatind fiecaruia dupa faptele lui.
2) Un frate s-a dus la unul din batrani in lavra lui Suca, deasupra Ierihonului, si i-a zis :
cum traiesti, parinte ? Raspuns-a lui batranul : rau, Zis-a lui fratele, pentru ce traiesti rau,
parinte ? Iar batranul i-a zis : iata, am treizeci de ani de cand stau inaintea lui Dumnezeu
in toate zilele rugandu-ma, si in rugaciunea mea uneori ma blestem pe mine, zicand catre
Dumnezeu : sa nu Te milostivesti spre toti cei ce fac faradelegea. Si : blestemati sunt cei
ce se abat de la poruncile Tale, de la care eu pururea ma abat, si faradelegea o lucrez.
Alteori catre Dumnezeu iarasi zic : vei pierde pe toti cei ce graiesc minciuna si eu in
fiecare zi graiesc minciuna,si in inima mea cugetand rele, zie catre Dumnezeu ca
cugetarea inimii mele inaintea Ta este Pururea, si neavand post catusi de putin, zic :
genunchii mei au slabit de post. Si iarasi daca am pomenire de rau asupra fratelui meu,
zic catre Dumnezeu : iarta-ne noua precum si noi iertam ! Si toata grija avand la a manca
painea mea, zic : am uitat a manca painea mea. Si dormind pana dimineata, cantand zic la
miezul noptii m-am sculat ca sa ma marturisesc Tie. Neavand umilinta catusi de putin, zic
: ostenit-am intru suspinul meu, sau : facutu-s-au lacrimile mele mie paine ziua si
noaptea. Si cu totul fiind plin de mandrie si de odihna trupeasca , ma batjocorese pe mine
si cant : vezi smerenia mea si osteneala mea si lasa toate pacatele mele ! Negatit fiind zic
: gata este inima mea, Dumnezeule ! Pe scurt deci toata pravila si rugaciunea mea mi se
face mie spre mustrare si rusine. Zis-a fratele : eu socotesc, parinte, ca acestea le-a facut
David pentru sine. Iar batranul suspinand, a zis : ce zici, frate ? De nu vom pazi cele ce
cantam inaintea lui Dumnezeu, la pierzare vom merge.
3) A zis un batran : in schit era un frate osarduitor la slujba sa, dar lenes la celelalte. Si
intr-o zi se arata satana catre unul din batrani, si ii zice : o, minune ! Cutare monah ma
strange in bratele sale ca sa nu ma duc de la dansul facand voile mele si in tot ceasul zice
catre Dumnezeu : Doamne, izbaveste-ma de cel rau !
4) Ziceau batranii ca oglinda calugarului este rugaciunea. Si iarasi ziceau ei, ca precum
este cu neputinta a-si vedea cineva fata sa in apa tulbure asa si sufletul nu poate sa se
roage de nu se va curati de cele straine
5) A zis un batran : cand omul se va pazi sa nu-l nedreptateasca pe aproapele, atunci are
indrazneala cu gandul sau ca rugaciunea lui s-a primit la Dumnezeu. Iar daca cineva il va
nedreptati pe aproapele, rugaciunea lui este urata si neprimita. Caci suspinul celui
nedreptatit nu lasa rugaciunea celui ce l-a nedreptatit sa intre.
6) Povestit-a unul din parinti : la Schit cand faceau Sfanta Liturghie clericii, se pogora ca
un vultur peste Jertfa cea de taina si nimeni nu-l vedea, decat clericii. Intr-o zi a cerut
unul de la diacon ceva. Iar el i-a zis : nu am vreme acum. Apoi venind diaconul la Jertfa
cea de taina, nu s-a pogorat asemanarea vulturului dupa obicei. Si a zis preotul catre
diacon : pentru ce nu a venit vulturui dupa obicei ? Negresit pentru ca in mine sau in tine
este vreo greseala care a oprit darul. Departeaza-te deci de la mine si de se va pogori se
va cunoaste ca pentru tine nu s-a pogorat. Departandu-se diaconul, indata s-a pogorat
vulturul. Iar dupa ce s-a sfarsit slujba, a zis preotul catre diacon : spune-mi, ce ai facut ?
Iar el a zis : nu ma stiu pe mine sa fi gresit, fara numai ca venind un frate si cerandu-mi
cutare lucru, i-am raspuns ca nu am vreme. Si i-a zis lui : deci pentru tine nu s-a pogorat,
fiindca s-a mahnit fratele asupra ta. Si ducandu-se diaconul, s-a pocait inaintea fratelui.
7) Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand : oare pentru care pacat nu primeste
Dumnezeu rugaciunea omului ? Raspuns-a lui batranul : pentru pizma si tinerea de minte
a raului precum zice Domnul : de vei aduce darui tau la altar si acolo iti vei aduce aminte
ca fratele tau are ceva asupra ta, lasa darul tau inaintea altarulu si mergi mai intai de te
impaca cu fratele tau si apoi venind, adu darul tau. Iar de ai vreo vrajba si pizma asupra
cuiva, atunci sa stii ca rugaciunea ta si jertfa ta nu este primita de Dumnezeu, ci mai
vartos scarbesti si manii pe Dumnezeu in rugaciunea ta.
CAPITOLUL X
PENTRU MULTE GRAIURI SI CUVINTE DE INVATATURA ALE PREA
CUVIOSILOR SI PURTATORILOR DE DUMNEZEU PARINTI, PENTRU
SMERENIE
1) Zis-a un batran : de este cineva cinstit si laudat de oameni mai mult decat masura lui
unul ca acela de mult bine se lipseste. Iar cel ce nu este nici cat de putin cinstit si laudat
de oameni aici pe pamant, acela va fi proslavit de Domnul Dumnezeu in cer.
2) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : spune-mi mie, parinte, oare, ce ar face
cineva vrand sa-si poata castiga lui smerenia ? Raspuns-a lui batranul, zicand : smerenia,
fiule, este cununa de pietre scumpe a calugarului. Si cel ce va vrea sa castige smerenia,
acela pururea sa se sileasca sa-si deprinda firea sa in a-si vedea numai ale sale greutati si
pacate si a le cunoaste, a se mahni, a se defaima si a se ingriji pentru dansele. Iar pacatele
altora sa nu le ispiteasca, nici sa osandeasca pe nimeni din frati.
3) Zis-a un batran : sa nu cumva sa gandesti vreodata in gandul tau ca tu esti mai silitor si
mai nevoitor spre faptele cele sufletesti decat ceilalti frati, si ca mai mult postesti si ca te
ostenesti, ci smereste-te cu darul lui Hristos si cu dragoste nefatarnica la toti fratii, ca sa
nu cazi in duhul mandriei si asa sa-ti pierzi osteneala. Caci scris este : cel ce i se pare ca
sta, sa se pazeasca sa nu cada. Ci cu dragostea sa fii ca si cu sare indulcit pururea catre
fratele tau.
4) De vei porunci ceva fratelui tau cu smerenie si cu frica lui Dumnezeu sa faca vreo
treaba oarecare, el se va supune cuvantului tau, celui cu smerenie si va face ceea ce ii vei
zice lui. Iar de vei porunci lui cu stapanire, ca si cum l-ai stapani pe el, iar nu cu smerenie
si cu frica lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu care vede si cunoaste tainele inimilor, nu-i da
lui indemnare in inima sa te asculte, si sa faca cele ce fi poruncesti lui cu stapanire. De
vreme ce aratat este lucrul care se face pentru Dumnezeu, asijderea si lucrul care se face
cu porunca stapanitoare. Caci lucrul care este al lui Dumnezeu este cu smerenie, cu
rugaminte si cu blandete. Iar poruncirea cu stapanire este plina de manie, de mahnire si
de tulburare, fiind lucrul vicleanului.
5) Un frate a mers la un batran si l-a intrebat, zicand : parinte, ce voi face, ca ma supara
mandria si inaltarea ? Raspuns-a lui batranul : bine faci, fiule, ca doar tu ai facut cerul si
pamantui. Aceasta auzind fratele, s-a umilit cu inima si facand metanie pana la pamant
batranul a zis : iarta-ma, parinte, ca nici una din acestea n-am facut. Zis-a lui batranul :
daca Cel ce a facut cerul si pamantui s-a smerit pentru noi, noi care suntem tina si tarana,
pentru ce sa ne inaltam ? Si asa s-a smerit fratele de cuvintele acelui batran, si cu mult
folos a mers la chilia sa, smerindu-se si umilindu-se in inima lui.
6) Un batran oarecare a mers la un targ, sa-si vanda lucrul mainilor lui. Si mergand el pe
drum a intalnit un om indracit muncindu-se. Apropiindu-se indracitul l-a lovit pe batran
cu palma peste obraz, iar batranul a intors si cealaita parte a obrazului sa-l mai loveasca.
Iar dracul vazand smerenia batranului n-a putut rabda, ci indata a iesit din om si a fugit.
Si omul a ramas sanatos si a cazut la picioarele batranului, multumindu-i lui ca l-a izbavit
pe el, cu rugaciunea lui, de muncirea cumplitului diavol.
7) Zis-a un batran : cand iti va aduce diavolul in inima gandul mandriei si al inaltarii si va
incepe a-ti ridica si a-ti inalta inima, socotind in mintea ta ca ai implinit toate poruncile
lui Dumnezeu, atunci opreste-ti acel gand si incepe a-ti da seama cu amanuntui si a te
ispiti, si vezi, oare asa este, cum iti zice tie acel gand, sau nu ? Adica ispiteste-ti inima,
oare iubesti pe vrajmasii tai ? Oare te bucuri de binele lor ? Oare iti pare rau de scarba lor
si de caderea lor ? Oare te socotesti pe tine intru toate ca un ticalos si netrebnic si mai
pacatos decat toti oamenii ? Si macar de vei si plini acestea toate, nici asa sa nu te inalti
cumva in gandul tau, pentru ca un gand ca acela strica si risipeste faptele cele bune, pe
care le savarseste omul.
8) Si iar a zis : cel ce este mult cinstit si slavit de oameni in lumea aceasta, acela in lumea
cea viitoare va fi lipsit de slava si de cinste. Pentru ca cinstea si slava sa, si-a luat-o de la
oameni in lumea aceasta. Iar cel ce nu este slavit nici cinstit de oameni in lumea aceasta,
acela va fi cinstit in lumea cea viitoare.
9) Zis-a un batran : in toate supararile si scarbele ce ti se vor intampla, defaima-te si
ticaloseste, zicand : pentru pacatele mele mi s-a intamplat aceasta scarba si deci
multumesc Dumnezeului meu.
10) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : care este lucrul strainului ? Raspuns-a lui
batranul : eu am vazut odata pe un frate strain, care a venit la noi in biserica in vremea
slujbei. Iar dupa sfarsirea sluibei, a mers in trapeza si a sezut si el cu fratii la masa sa
manance bucate. Iar unii din frati i-au zis : dar tu, frate, fiind strain, de ce faci indrazneala
ca aceasta, de ai sezut fara blagoslovenie impreuna cu noi la masa ? Scoala-te de la masa
si iesi de aici afara ! Iar el auzind aceasta, indata s-a sculat de la masa si a iesit afara. Iar
alti frati s-au scarbit pentru aceasta si mergand iar l-au chemat pe fratele cel strain
inauntru si i-au zis sa sada iar la masa. Atunci el indata a intrat si a sezut la masa, precum
i-au zis lui, nimic indoindu-se sau mahnindu-se. Si dupa ce a mancat bucate si s-a sculat
de la masa, l-au intrebat pe el fratii, zicand : spune-ne noua, frate, ce gandeai in inima ta
cand te-au scos afara de la masa ? Credeam ca te vei scarbi foarte mult. Raspuns-a lor
fratele; zicand : nu m-am scarbit, ci eu am pus in gandul meu sa ma aseaman cu un caine,
care cand il goneste cineva afara, el iese si cand il cheama, iar vine. Acestea auzindu-le
fratii, foarte s-au folosit toti de smerenia acelui frate strain.
11) Odata au mers niste oameni mireni in Tebaida la un batran, luand cu dansii un om
indracit, ca sa-l pofteasca pe acel batran sa se roage lui Dumnezeu pentru dansul, si sa-l
izbaveasca de aceasta munca diavoleasca. Iar batranul fiind poftit de dansii, a inceput a se
ruga cu osardie lui Dumnezeu pentru dansul si dupa ce a savarsit rugaciunea a grait
necuratului duh, care era intr-acel om si a zis : iesi, duh necurat, din zidirea lui Dumnezeu
! Zis-a lui duhul cel necurat din om : voi iesi daca te voi intreba un cuvant si imi vei
raspunde. Zis-a lui batranul : intreaba si zi ce ai de zis ! Si a zis diavolul : aceasta voi sa
te intreb si sa-mi spui mie : ce sunt caprele si ce sunt oile ? Raspuns-a lui batrariul :
caprele eu sunt, iar oile Dumnezeu le stie. Acestea auzind diavolul, a strigat cu glas mare
si a zis : iata, pentru smerenia ta ies ! Si indata, in acel ceas a iesit, iar omul a ramas
sanatos si asa s-a dus la casa lui multumind si slavind pe Dumnezeu.
12) Zis-a un batran : voiesc sa fiu biruit si sa am smerenie, decat sa fiu biruitor si sa am
mandrie.
13) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce este smerenia ? Si i-a zis batranul :
smerenia este a se socoti omul pe sine mai nevrednic si mai pacatos decat toti si tuturor
supus. Si a zis fratele : cum este aceea, a fi tuturor supus ? Zis-a batranul : sa nu incerci sa
vezi pacatele straine, ci ale tale pacate si rautati sa le vezi si neincetat sa te rogi lui
Dumnezeu pentru iertarea ta.
14) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : spune-mi mie, parinte, un cuvant pe care
pazindu-l, sa ma mantuiesc ! Raspuns-a lui batranul, zicand : de vei putea rabda cu
smerenie toate dosadirile si ocarile, de la oricine ti se vor intampla tie, te vei mantui, caci
acesta este lucru mare si mai de pret decat toate bunatatile.
15) Zis-a un batran : nu te sili sa ai indrazneala multa catre cel mai mare si nu merge
adeseori la dansul, ca dintru aceasta incepe a se naste inaltarea si mandria in inima
fratelui si incepe a dori sa fie mai mare si poruncitor altora.
16) Un sihastru oarecare traia in pustie si avea un frate mirean la tara, intr-un sat. Iar dupa
catava vreme a murit fratele lui, si i-a ramas un copilas de trei ani. Iar sihastrul auzind de
moartea fratelui sau, a mers acolo, a luat pruncul si l-a dus cu sine in pustie la chilia lui,
hranindu-l cu finice si cu alte verdeturi din pustie. Si n-a vazut copilul nici un om, decat
pe batranul sihastru care il hranea – de cand l-a dus in pustie – nici muieri, nici sat, nici
paine n-a mancat, nici n-a stiut ce este si cum este viata lumii acesteia. Totdeauna era in
pustie cu batranul, postind, rugandu-se si laudand pe Dumnezeu. Si asa a petrecut
optsprezece ani si a murit apoi copilui. Iar dupa ingroparea lui, a inceput sihastrul a se
ruga lui Dumnezeu ca sa-i descopere lui pentru acel copil, in care ceata de sfinti este pus
? Si i-a aratat Dumnezeu, caci dupa multa rugaciune cu osardie ce a facut, a adormit si a
vazut in vis un loc intunecat si plin de toata scarba si in mijlocul acelui loc era copilul
aruncat, zacand in mare scarba si suparare nespusa. Aceasta vazand batranul, s-a mirat si
a inceput a grai catre Dumnezeu, zicand : Doamne, ce este nedreptatea aceasta ? Au
doara nu era curat acest copil de toate spurcaciunile trupesti si necurateniile lumesti ? El,
care in toate zilele si noptile Te preamarea si Te lauda pe Tine, postea, priveghea si se
ostenea si cu nici un pacat lumesc nu era atins ! Dar acum ce este aceasta de-l vad la acel
loc de scarba pedepsit ? Iar noi, care suntes nascuti, crescuti si imbatraniti in pacate, ce
nadejde de mantuire o sa avem ? O, amar si vai mie ! Acestea si mai multe cu plangere si
cu tanguire graindu-le batranul, a stat inaintea lui ingerul Domnului si a zis : ce plangi
asa, batrane si te tanguiesti pentru acel copil, care cu adevarat de pacatele cele trupesti si
lumesti neatins a fost si l-ai invatat a posti, a priveghea si a se ruga ? Dar smerenia, adica
a se smeri, pentru ce nu l-ai invatat ? Ca avea mandrie mare si inaltare in inima sa,
socotindu-se pe sine pentru curatenia si viata lui cea neatinsa de lume ca este om mare si
sfant, mai vartos decat toti cei din lume si cu acea gandire inalta in inima a si murit. Deci,
sa cunosti ca nu este nedreptate la Dumnezeu, caci tot cel ce se inalta pe sine cu gandul
sau, necurat este inaintea lui Dumnezeu, precum zice proorocul. Acestea zicand lui
ingerul, s-a facut nevazut. Iar batranul si-a venit in fire si in cunosunta si a tot plans
neincetat pentru pieirea copilului, pana la sfarsitul vietii sale.
17) Zis-a un batran : sa stiti ca alt drum catre mantutre nu este decat smerenia, dupa cum
scrie Evanghelia vamesului. De va fi cineva neatins de pacate spurcate, sa nu cumva sa se
inalte cu gandul sau, socotindu-se pe sine fara de pacate, ci unul ca acela mai vartos sa se
smereasca si sa se pazeasca, socotindu-se mai pacatos decat toti oamenii. Iar de se va
inalta cu gandul sau, socotindu-se ca este neatins de pacate spurcate pentru ca n-a cazut in
nici un pacat trupesc si lumesc, ci este curat tot si pururea gata si vrednic de impartasirea
Sfintelor Taine; iar pe altul, pe care il stie el ca a cazut candva in vreun pacat, il socoteste
nevrednic de Sfintele Taine, unul ca acela cu astfel de gand inalt si fara de smerenie, este
nevrednic, necurat si urat lui Dumnezeu si in pieire merge si nu-i va folosi curatenia lui,
neavand smerenie. Ca, mult mai placut si mai iubit este de Dumnezeu pacatosul smerit,
decat dreptul mandru.
18) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce este, parinte, ca Domnul Hristos zice in
Sfanta Evanghelie : fericiti sunt cei ce plang, ca aceia se vor mangaia ? Iar Sfantul
Apostol Pavel porunceste in cartea sa, zicand : bucurati-va pururea si iarasi zic, bucurativa
! Deci, cum si in ce chip va face omul sa planga si sa se bucure si cum poate sa incapa
aceasta si sa fie amandoua impreuna : si plangerea si bucuria ? Raspuns-a lui batranul,
zicand : plangerea este grija pentru Dumnezeu si pentru poruncile Lui, care naste
pocainta, iar pocainta naste cunostinta, postirea, rugaciunea si invatatura. Iar bucuria este
linistea in Dumnezeu si blandetea. Cand adica se arata cineva bun si cinstit la cuvant, cu
dragoste si cu fata vesela catre cei ce vin la dansul iar in inima lui are plangere si fata lui
este vesela si cuvantul lui cu dragoste. Si asa pot fi si pot incapea amandoua si plangerea
si bucuria.
19) Era un sihastru oarecare batran, care de multi ani traia in pustie. Acestuia i-a venit
gand in inima, socotindu-se, cum ca el a savarsit si a implinit toate bunatatile si poruncile
lui Dumnezeu si a inceput cu mare osardie a se ruga lui Dumnezeu, zicand : Doamne,
Dumnezeul meu, arata-mi mie de mi-a mai ramas ceva nesavarsit din faptele bune, sa le
savarsesc pe toate ! Iar vazatorul de inimi, Dumnezeu, vrand ca sa-i smereasca acel gand
inalt, i-a descoperitl ui in gand si i-a grait, zicand : mergi la cutare manastire, la
arhimandrit si ce iti va zice tie, asa sa faci ! Iar el desteptandu-se din somn, foarte s-a
bucurat de acea vedenie dumnezeiasca si multumea lui Dumnezeu. Si indata a plecat la
acel arhimandrit si apropiindu-se de acea manastire, Dumnezeu i-a descoperit
arhimandritului despre venirea lui, zicand : iata cutare sihastru de la cutare pustie, vine la
tine ca sa te intrebe, sa-i spui cuvant pentru mantuirea sufleteasca. Deci, daca va veni asa
sa-i faci tu : sa-i dai o prajina in mana si sa-i incredintezi porcii manastirii in seama lui si
sa-i poruncesti sa-i pazeasca. Intre timp a sosit si sihastrul la poarta manastirii si a inceput
a bate la poarta ca sa-i deschida si auzind portarul, a mers, i-a deschis si a intrat inauntru.
Si mergand la arhimandrit, s-au inchinat unul altuia si s-au sarutat dupa obicei si au sezut.
Dupa aceea l-a intrebat pe el arhimandritul : de unde vii, avvo si pentru ce este osteneala
venirii tale la noi ? Ai venit pana aici sau mai departe mergi ? Raspuns-a sihastrul si a zis
: eu, cinstite Paritite, sunt cutare sihastru de la cutare pustie si auzind si intelegand de
folositoarea invatatura a cuvintelor cuviosiei tale, intr-adins numai pana aici am venit, la
cuviosia ta, ca sa-mi spui si mie vreun cuvant de folosul mantuirii sufletului, precum iti
va da tie Domnul cuvant. Zis-a lui arhimandritul : cu adevarat, avvo, din departat loc ai
facut osteneala pana aici. Dumnezeu sa te blagosloveasca si sa-ti rasplateasca osteneala ta
! Iar daca iti voi spune tie precum poftesti cuvant de folosul mantuirii sufletului, oare vei
face dupa cum iti voi zice ? Raspuns-a sihastrul si i-a zis : iata, ma fagaduiesc inaintea lui
Dumnezeu, ca orisice-mi vei zice, cu bucurie voi face dupa cuvantui ce-mi vei spune ! Ca
pentru aceasta mi-am ostenit batranetele mele de am calatorit atata si am venit la cuviosia
ta, ca sa fac dupa cuvant, ce-mi vei zice. Atunci arhimandritul sculandu-se de pe scaunul
sau si luand o prajina pe care mai inainte de venirea sihastrului i-o gatise pentru acea
treaba, i-a dat-o, zicand : iata, frate, acesta este cuvantul pe care voi sa ti-l spun pentru
mantuirea sufletului tau. Primeste acest toiag si mergi de paste porcii acestei sfinte
manastiri ! Iata, ti-am spus ce sa faci. Mergi si fa asa precum ti-am zis ! Si aceasta zicand,
indata a poruncit de a adus toti porcii manastirii si i-a dat in seama lui si l-a trimis la
camp sa-i pasca. Iar el la aceasta n-a indraznit sa raspunda nimic, ci supunindu-se a
primit porcii in seama sa si iesind cu dansii la camp a inceput a-i paste. Iar oamenii care il
stiau, pentru ca era foarte vestit si multora stiut pentru viata lui cea imbunatatita, auzind
unde este si ca paste porcii la camp, se mirau de aceasta si minunandu-se spuneau unul
tuia, zicand : iata, sihastrul cel mare si vestit de la cutare pustie, a innebunit si si-a iesit
din minte si a pribegit din pustie, de la locul si chilia lui, iar acum umbla de paste porcii
la camp. Acestea vorbind oamenii unii eu altii; de multe ori se intampla sa auda si el
aceste vorbe. Caci multi, si din cei ce nu stiau, nici il cunosteau, vorbeau si spuneau
despre dansul, fiind de fata. Iar altii ziceau : sihastrul cel mare s-a indracit si umbla pe
camp impreuna cu porcii. Iar el auzind, rabda cu smerenie si asa, cu multa rabdare si
smerenie trei ani a pascut porcii acelei manastiri. Dupa ce s-au implinit trei ani pascand
porcii, vazand Dumnezeu rabdarea si smerenia lui, a poruncit arhimandrituluj sa-l cheme
si sa-l sloboada sa mearga iarasi la locul si chilia lui. Iar arhimandritul, dupa descoperirea
si porunca lui Dumnezeu, i-a poruncit sa dea porcii in seama altui om, pe care l-a trimis
sa-i pasca, iar el sa vina la manastire, zicand ca-i este trebuincios. Si asa, dupa porunca
arhimandritului, dand porcii in seama acelui om, a venit la manastire. De cand i-a dat
porcii in seama lui si l-a trimis la camp ca sa-i pasca, de atunci el nu a mai venit pe la
manastire, nici arhimandritul cu dansul nu a mai vorbit, ci vara umbla cu porcii la camp
de-i pastea, iar iarna sedea cu ei de-i hranea in afara metocului sau odaia dobitoacelor,
care era la o mosie departe de manastire. Iar daca a mers la arhimandrit, si arhimandritul
daca l-a vazut pe el asa schimonosit si cu fata schimbata si stricata de vanturi si de arsura
soarelui, cu barba afumata de multul fum ai odaii si hainele festelite si rupte, incat numai
se tineau de trup, s-a umilit cu inima si cu mare plangere a cazut la picioarele lui, zicand :
iarta-ma, robule al lui Hristos ca te-am necajit atata vreme cu acea ascultare dosaditoare.
Sa stii, frate, ca nu de la mine ti-am facut aceasta, ci dupa aratarea si porunca lui
Dumnezeu, pentru vreo greseala ce vei fi facut inaintea lui Dumnezeu in gandul tau
candva, neluandu-ti seama. Pentru ca mie mai inainte de a veni la mine, mi-a descoperit
Dumnezeu si mi-a spus de venirea ta si mi-a poruncit, ca indata sa-ti dau porcii manastirii
in seama si sa te trimit cu dansii la camp, ca sa-i pasti, precum ti-am si facut. Iar acum,
frate, vazand Dumnezeu rabdarea si smerenia ta, s-a milostivit si te-a iertat de acea
greseala ce vei fi facut si pentru care te-a trimis la aceasta ispita. Caci acum mi-a poruncit
Dumnezeu, sa-ti iau porcii din seama ta si sa te slobod sa mergi la locul si chilia ta si sa-ti
pazesti iarasi randuiala. Atunci a raspuns batranul cu multa umilinta si lacrimi : adevarat,
parinte, eu am gresit Domnului Dumnezeului meu, pentru care pe dreptate mi s-a facut
mie aceasta. Caci eu vazandu-ma pe mine de atatia ani traind in pustie si in toate zilele si
in toata vremea nevoindu-ma si silindu-ma dupa puterea mea sa fac cele placute lui
Dumnezeu si sa implinesc toate poruncile Lui, mi-a venit un gand, ca eu acum am
savarsit toate faptele bune si poruncile lui Dumnezeu. Si am inceput cu mare osardie a ma
ruga lui Dumnezeu sa-mi arate de mi-a mai ramas cumva vrea fapta buna nesavarsita, sa
o savarsesc si pe aceea. Asa rugandu-ma, mi-a aratat Dumnezeu si mi-a poruncit, sa vin
la cuviosia ta si cele ce-mi vei zice sa fac. Si asa eu, cu mare bucurie, dupa porunca lui
Dumnezeu, am plecat si am venit la prea cuvioisia ta, negandind de o intamplare ca
aceasta. Zis-a arhimandritul : adevarat, frate, mari si neajunse de mintea omeneasca si
drepte sunt judecatile lui Dumnezeu si mare este purtarea Lui de grija pentru noi ! Iar noi
de nu ne vom sili sa castigam smerenia, in zadar ne vor fi osteneala si faptele noastre,
care ne par ca sunt bune si placute lui Dumnezeu si nimic nu ne vor folosi, de nu vor fi
acoperite cu smerenia. Caci multi, cu multe si mari bunatati, neavand smerenie, au pierit
si nu i-au folosit pe ei bunatatile si faptele lor cele bune, cu ingamfare si fara de smerenie.
Caci bunatatile si faptele cele bune, de nu vor avea smerenie, il inalta pe om la mandrie
si-l pierd, precum si tie, frate, ti s-a intamplat, pentru ca n-ai avut smerenia cu care sa-ti fi
acoperit bunatatile tale, ca sa nu le vada si sa le stie vrajmasul. Insa pe tine, frate,
Dumnezeu te-a canonisit, te-a miluit si te-a iertat. Acum intoarce-te si te du iarasi la locul
si chilia ta si-ti pazeste oranduiala si de acum te pazeste foarte si te fereste de parerea
inalta si te sileste cu toata osardia, de iti este de folos smerenia, ca smerenia e
acoperemantul faptelor bune ! Si de vei si face vreo fapta buna, indata sa o acoperi pe ea
cu smerenia, ca sa nu rasufle, caci fapta buna neacoperita cu smerenie rasufla si se impute
si este urata de Dumnezeu. Asa fa, frate si ma iarta pentru necazul ce ti-am facut atata
vreme si ma pomeneste si pe mine, nevrednicul, in sfintele tale rugaciuni catre Dumnezeu
! Si i-a dat cele ce-i trebuiau lui si asa inchinandu-se si sarutandu-se cu parinteasca
sarutare, l-a blagoslovit si l-a slobozit. Si a plecat si a mers iar in pustie, la chilia sa,
gasind chilia curata si maturata precum a lasat-o, ca si cum ar fi ingrijit-o cineva, neavand
mucezeala sau putoare a pustie, ca in ziua in care a plecat dintr-insa, de care lucru foarte
se minuna.
20) Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand : parinte, de va voi vreun frate sami
vorbeasca si sa-mi spuna niste cuvinte nefolositoare sau glume lumesti si vorbe
desarte, oare mi se cade a-i zice sa taca, sa nu vorbeasca vorbe desarte si nefolositoare si
glume lumesti ? Raspuns-a lui batranul : nu, fiule, nicidecum nu ti se cade sa-i zici sa
taca, orice va vorbi. Ca de-i vei zice sa taca, sa nu vorbeasca vorba fara de treaba, atunci
cu acel cuvant il ocarasti pe fratele tau si-l rusinezi, ca si cum l-ai lovi cu palma peste
obraz. Si peste putin, si tu insuti vei vorbi vorbe desarte si fara de treaba. Si in zadar, spre
pacatul tau, ai ocarat si ai osandit cu mandrie pe fratele tau, poruncindu-i sa taca. Dar
daca nu iti place a vorbi vorba fara de treaba, atunci nu vorbi, ci taci cu smerenie, si asa,
cu tacerea si smerenia ta, ii vei da lui si altora chip bun.
21) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : avvo, ce este smerenia ? Raspuns-a lui
batranul : smerenia este aceasta, fiule, sa nu socotesti candva intru parerea ta, cum ca ai
facut ceva lucru bun si placut lui Dumnezeu. Ci mai vartos sa te socotesti pururea fara de
nici o fapta buna si placuta lui Dumnezeu. Intre oameni fiind, sa te socotesti si sa te vezi
mai pacatos si mai nevrednic decat toti. Celui ce-ti face rau, sa te silesti sa-i faci bine,
dupa putinta ta. Iata, fiule, ti-am spus ce este smerenia, mergi dar si fa asa si te vei mantui
!
22) In zilele imparatului Teodosie, care se chema cel Mic, a venit un batran din parule
Egiptului si s-a asezat in pustie aproape de Tarigrad ( Constantinopol ) si era slavit de
toti. Iar odata, trecand imparatul pe drumul acela, aproape de chilia acestui sihastru, a
vrut insusi sa mearga sa-l vada. Si lasandu-si suita, a mers singur la chilia sihastrului in
chipul unui ostas. Batand la usa, i-a deschis batranul si l-a primit cu bucurie, ca pe un
ostas, nestiind ca este insusi imparatul. Si facand rugaciune dupa obicei, au sezut
amandoi. Apoi a inceput imparatul a-l intreba, zicand : cum traiesc parintii in Egipt ? Zisa
lui batranul : bine, cu mila si darul lui Dumnezeu ! Ei se roaga pururea pentru pacea si
mantuirea a toata lumea. Rupa aceea i-a pus lui batranul masa, scotand dintr-o putinica
posmagi uscati, si muindu-i cu apa a mai pus pe ei, dintr-un ulcior, putin otet, untdelemn
si sare si i-a pus pe masa; asemenea si un pahar cu apa. Si-l poftea, zicand : ospateaza,
fiule, din ce mi-a dat mie Dumnezeu ! Iar imparatul a mancat cu mare pofta si a baut si
apa. L-a intrebat pe batran oaspetele, zicand : spune-mi mie, parinte, stii cine sunt eu ?
Raspuns-a batranul : nu, fiule, nu te cunosc ! Atunci a zis lui imparatul : eu sunt
imparatul Teodosie ! Acestea auzind batranul, indata s-a inchinat la picioarele lui. Si i-a
zis imparatui : fericiti sunteti voi, parinte, ca v-ati ales viata linistita, fara de galceava si
grija. Adevarat iti zic tie, parinte, ca eu in palat spnt nascut si hranit si crescut, dar
niciodata n-am mancat cu asa pofta, precum am mancat si am baut la tine. Deci iarasi zie
: fericiti sunteti voi, parinte si fericita este viata voastra ! Si asa luand blagoslovenie de la
batranul, a iesit si a mers la ostasii sai, care il asteptau in drum. Iar pe batranul, dupa
aceea, au inceput a-l cinsti si a-l slavi toti dregatorii si oamenii. Pustnicul insa, neiubind
acea cniste si slava omeneasca, a fugit si a mers iarasi in Egipt.
23) Zis-a un batran : sa nu nesocotesti pe cel ce iti slujeste tie, ca tu nu stii, ca poate este
mai mult duhul si darul lui Dumnezeu intr-insul decat in tine. Pentru aceea, sa nu fim
nesocotitori spre cei ce ne slujesc noua.
24) Zis-a un batran : cade-se noua cu toata osardia, pururea sa ne silim sa ne castigam
smerenia, care este acoperemantul faptelor bune. De vom face candva vreo fapta buna,
indata sa o acoperim cu smerenia, ca sa nu o vedem si sa incepem a ne ferici pe noi. Caci
pentru acea fericire isi pierde calugarul plata ostenelilor sale si sloboade Dummezeu pe
diavolul care ne aduce ispite si ganduri spurcate. Noua ni se cade sa ne smerim si sa ne
osandam pururea. Pentru ca noi nu numai ca nu facem nici un bine, dar nici datoria
noastra pentru care suntem datori, nu o implinim.
25) Un frate l-a intrebat pe un batran iscusit, zicand : avvo, cum zic unii ca de multe ori
vad aratare ingereasca ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, fericiti sunt cei ce vad
pacatele lor, iar nu cei ce vad aratari si alte lucruri !
26) Un frate oarecare avea scarba asupra altui frate. Iar acel frate, intelegand cum ca
cutare frate are scarba asupra lui, a mers la dansul, vrand sa i se smereasca, sa-si ceara
iertare si sa se impace cu dansul. Batand el la usa fratelui, acela n-a vrut sa-i deschida si
sa-l primeasca. Acesta, daca a vazut ca nu-i deschide, s-a scarbit si el. Si mergand la un
batran, i-a spus, jeluandu-se cum ca are scarba asupra unui frate si a mers la dansul sa-si
ceara iertare si sa se impace cu dansul si nu l-a primit, nici nu i-a deschis usa. Batranul i-a
zis : cauta fiule, si-ti ia seama, ca poate ai vreun gand in inima ta, cum ca tu nu esti cu
nimic vinovat, nici nu i-ai facut lui nici un rau, ci el a facut rau si el este vinovat ! Astfel,
pe tine insuti te indreptezi, iar pe el il invinovatesti. Pentru aceea nu-i da Dumnezeu lui
indemnare sa-ti deschida si sa primeasca, pentru ca nu cu adevarata pocainta mergi la
dansul ci cu fatarie. Alergi si pune in inima ta, cum ca tu ai gresit, tu esti vinovat, iar pe
dansul sa-l indreptezi. Si asa Dumnezeu va da lui indemnare si umilinta sa se smereasca
si sa se impace cu tine, si i-a spus lui aceasta poveste : erau doi mireni in Egipt, in tinutui
Alexandriei si erau amandoi cu buna cucernicie si cu viata buna. Acestia sfatuindu-se, au
lasat lumea si s-au calugarit, amandoi. Si auzind ei citindu-se cuvantul cel scris in Sfanta
Evanghelie, care zice ” unii s-au scopit pe sine pentru Imnparatia cerurilor” si ravnind
acestui cuvant ai Evangheliei, s-au scopit amandoi. Si nestiind ei puterea dumnezeiestii
Scripturi, li se parea ca foarte mare bunatate au facut cu acel lucru, pentru Imparatia
cerurilor. Arhiepiscopul auzind de acest lucru, i-a desparut de Sfanta Biserica. Iar ei
carteau asupra arhiepiscopului zicand ca din pizma si fara dreptate i-a despartit de
Biserica. Si s-au sfatuit sa mearga la arhiepiscopul Ierusalimului, sa se jeluiasca si sa-si
spuna pricina si acela ii va blagosiovi si ii va impartasi iarasi Bisericii. Deci, au mers la
arhiepiscopul Ierusalimului si au inceput a se jelui pentru strambatatea ce le-a facut-o lor
arhiepiscopull Alexandriei, de i-a despartit de Biserica, spunandu-i si pentru ce pricina.
Arhiepiscopul Ierusalimului auzind acestea, le-a zis : si eu va despart ! Ei, auzind aceasta,
s-au scarbit foarte si sfatuindu-se, au zis unul catre altul : sa mergem, frate, la
arhiepiscopul Antiohiei si acela vazand scarba si strambatatea ce rabdam, nefiind
vinovati, isi va face mila si ne va primi ! Asa ca au niers la arhiepiscopul Antiohiei si i-au
spus plangerea si pricina lor, iar arhiepiscopul auzind, le-a zis : si eu va despart ! Iar ei, in
loc de nadejdea pe care o aveau, ca ii va bucura acel arhiepiscop, l-au auzit ca si pe
ceilalti, zicand : si eu va despart ! Deci s-au sfatuit sa mearga la Roma, la papa, zicand :
sa mergem noi, frate, la papa si el ne va primi si ne va izbandi. Si asa au plecat la Roma,
la papa si s-au jeluit si au spus papei toata pricina lor si cum toti arhiepiscopii,
necautandu-le dreptatea si nevinovatia, i-au despartit de Sfanta Biserica. Papa auzind
acestea, le-a zis lor : si eu va despart ! Auzind ei si de la papa acelasi cuvant pe care l-au
auzit de la ceilaiti arhiepiscopi, se vedeau in sine, zicand : ce vom face, frate, ca acestia
sunt toti uniti la un cuvant, fiindca ei se aduna la soboare si se sfatuiesc si se unesc sa tina
toti una si sa fie intr-un cuvant ! Iar noi frate, sa mergem la sfantul Epifanie,
arhiepiscopul Ciprului si sa ne jeluim si sa-i spunem toata pricina noastra. Si acela fiind
om sfant si prooroc si cunoscator, ne va cunoaste supararea si nevinovatia noastra si
scarba ce-o tragem fara de dreptate si ne va primi. Iesind din cetatea Romei, au plecat la
ostrovul Ciprului si daca s-au apropiat de cetatea unde era sfantul Epifanie, Dumnezeu i-a
descoperit lui despre venirea celor doi calugari si lucrul si pricina lor. Iar Sfantul Epifanie
instiintandu-se, indata a trimis un cleric al sau in intampinarea lor sa le spuna ca in
cetatea lui sa nu indrazneasea sa intre, caci nu-i primeste. Ei auzind aceasta, s-au umilit si
s-au smerit cu inimile, vorbind unul catre altul : cu adevarat, frate, noi am gresit lui
Dumnezeu. Pentru ce umblam zbuciumandu-ne, vrand ca sa ne indreptam ? Fie si cum
socoteam noi adica toti, fara dreptate si fara nici o vina, unul dupa altul ne-au despartit de
Sfanta Biserica. Iar acesta, la care inca nici n-am mers sa ne jeluim si sa ne spunem
pricina noastra, si nici nu ne-a vazut, fiind om sfant si prooroc cunoscator, Insusi
Dumnezeu i-a deseoperit si i-a aratat venirea si greseala noastra, pentru care, iata ca ne-a
poruncit nici in cetate sa nu intram. Pentru aceea frate, in zadar ne ostenim umbland ca sa
ne indreptam, ca noi am gresit lui Dumnnzeu si Dumnezeu i-a aratat greseala noastra. Si
asa, nu numai ca nici fata nu ne primeste sa i-o vedem, ci nici in cetate nu ne primeste.
Deci, au inceput a se umili, a plange si a se smeri, cunoscandu-si gresala si pacatul. Iar
vazatorul de inimi Dumnezeu, vazandu-i ca si-au cunoscut greseala si s-au umilit inimile
si se smeresc, caindu-se de pacatul savarsit i-a descoperit si a aratat iarasi pentru dansii
sfantului Epifanie cum ca si-au cunoscut pacatul si se smeresc, caindu-se. I-a poruncit
acestuia sa trimita sa-i cheme si sa-i primeasca, ca si-au cunoscut greseala si acum
smerindu-se se caiesc. Asa, sfantul Epifanie a trimis dupa dansii si i-a chemat la sine si cu
multe cuvinte de folos i-a invatat si i-a mangaiat primindu-i in Sfanta Biserica si
impartasindu-i cu Sfintele Taine. Si a scris pentru dansii la arhiepiscopul Alexandriei,
zicand : primeste frate, fiii tai ca adevarat acum s-au smerit ! Asa i-a trimis la locul lor.
Aceasta povestire spunand-o batranul fratelui, i-a zis : iata, fiule, aceasta este cu adevarat
tamaduirea sufletului, ca in toate lucrurile sa ne smerim, defaimandu-ne si ocarandu-ne,
descoperindu-ne si vadindu-ne inaintea lui Dumnezeu pacatele noastre iar nu ale fratelui
nostru. Auzind fratele, s-a umilit cu inima si fagaduindu-se ca va face dupa cuvantul
batranului, s-a dus iarasi cu smerenie la acel frate care avea scarba asupra lui, sa se roage
sa-l ierte. Batand la usa chiliei, indata a auzit acela si i-a deschis. Dar mai inainte sa se
inchine el si sa-si ceara iertare, acela i s-a inchinat lui cu smerenie, zicand : iarta-ma,
frate, ca te-am scarbit ! Si asa, cu dragoste si din tot sufletul sarutandu-se unul cu altul, sa
facut mare bucurie intre dansii.
27) Erau doi frati calugari care de multa vreme traiau in dragsoste impreuna la un loc. Iar
vrajmasul diavol, zavistuindu-le traiul lor cel bun, a vrut sa-i desparta pe unui de celalalt.
Deci, a facut intre dansii pricina ca aceasta : fratele cel mai mic a aprins lumanarea si a
pus-o la locul ei. Iar diavolul facand pacoste, a doborat lumanarea si s-a stins. Fratele cel
mare scarbindu-se de aceasta, l-a lovit cu manie pe fratele sau peste obraz, iar el cu
smerenie i s-a inchinat lui pana la pamant, zicand : iarta-ma, frate, ca te-am scarbit, ci
asteapta putin pana o voi aprinde iar. Dar puterea lui Dumnezeu l-a muncit pe acel diavol
pana ce s-a facut ziua. Daca s-a facut ziua, diavolul a mers in capistea idoleasca isi se
jeluia mai marelui sau, spunandu-i toata intamplarea si ce a facut celor calugari si cum s-a
smerit calugarul cel mic celui mai mare. Pentru aceasta smerenie l-a muncit pe el puterea
lui Dumnezeu pana la ziua. Acestea diavolul spunandu-le si jeluindu-se stapanului sau in
capistea idoleasca, iar templierul intamplandu-se in acel ceas acolo si auzind cele ce se
jeluia acel drac, se mira de neputinta lor si umilindu-se in inima, a mers la o manastire si
s-a facut calugar iscusit si smerit. El spunea fratilor : smerenia risipeste puterea
vrajmasului, caci eu am auzit dracii graind si vorbind intre dansii, cum ca de vom face
oarecare tulburare si galceava intre calugari si se va intoarce unul dintr-insii si smerinduse
se va inchina fratelui sau, atunci acela toata puterea noastra o risipeste. Aceasta auzind
noi, fratilor, sa ne silim sa castigam smerenia, care risipeste puterea diavolului. Si asa
Dumnezeul pacii va fi cu noi si ne va feri de toate laturile vrajmasului. A caruia este slava
in vecii vecilor, amin.
28) Povestesc unii despre un batran oarecare ca a petrecut saptezeci de saptamani
mancand odata in saptamana. Deci, se ruga lui Dumnezeu pentru un cuvant din Scriptura
sa i-l descopere si nu-i descoperea lui Dumnezeu. Astfel, a zis in sine : desi am facut atata
osteneala, inca nimic n-am castigat. Voi merge de acum la un frate si-l voi intreba. Si
daca a inchis chilia, vrand sa plece, a fost trimis ingerul Domnului la dansul, graind :
saptezeci de saptamani ai postit si nu s-a apropiat rugaciunea ta de Dumnezeu. Iar cand
te-ai smerit a iesi la fratele tau, sunt trimis sa-ti vestesc tie cuvantul; si acestea spunandui-le
a plecat de la dansul.
29) Zis-a un batran : aceasta este vindecarea omului si aceasta vrea Dumnezeu : sa-si
arunce omul greseala asupra sa inaintea lui Dumnezeu.
30) A fost un episcop intr-o cetate si din lucrarea satanei a cazut in curvie. Facandu-se
adunare in biserica pentru sluiba si nestiind nimeni de pacatul lui, el singur a marturisit
inaintea norodului, zicand : eu am cazut in curvie. Si a pus omoforul sau pe prestol,
zicand : de acum nu va mai pot fi episcop. Si a strigat tot norodul cu plangere, zicand :
pacatul acesta asupra noastra. numai ramai in episcopie. Iar el a zis : de voiti sa raman in
episcopie, faceti ceea ce va voi zice. Si poruncind sa se inchida usile bisericii, s-a aruncat
pe sine la o fereastra cu fata in jos si a zis : nu are parte de Dumnezeu cel ce iesind nu va
calca pe mine. Si au facut dupa cuvantul lui si calcand peste el, ieseau. Si cand a iesit cel
de pe urma, s-a facut glas din cer zicand : pentru multa lui smerenie i-am iertat pacatul.
31) A zis un batran : cel ce are smerenie, smereste pe draci, iar cel ce nu are smerenie,
este batjocorit de draci.
32) A zis iarasi : nu numai cu cuvintele sa te smeresti, ci si cu mintea. Caci a te inalta in
lucrurile cele dupa voia lui Dumnezeu, este cu neputinta fara smerita cugetare.
33) Catre un sihastru mare care a zis : de ce ma lupti asa satano ?, i-a raspuns satana,
zicand : tu esti cel ce ma lupti pe mine, prin smerita cugetare.
34) S-a intrebat un batran : cand dobandeste sufletul smerenie ? Si si-a raspuns : cand se
ingrijeste de rautatile sale.
35) A zis un batran : precum pamantul niciodata nu cade, asa nici cel ce se smereste.
36) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce este sporirea omului catre Dumnezeu ?
Si i-a raspuns batranul : sporirea omului este smerenia, caci pe cat se pogoara cineva in
smerenie, pe atata se inalta in sporire.
37) A zis un batran : daca smerindu-te, vei zice cuiva : ” iarta-ma “, ii arzi pe draci.
38) Un frate era la Chilii si la atata smerenie a ajuns, incat acesta se ruga totdeauna :
Doamne, trimite-mi traznet, caci fiind sanatos nu Te ascult.
CAPITOLUL XI
PENTRU RABDARE
1) Intrebat-a un frate pe un parinte iscusit, zicand : rogu-te, parinte, spune-mi, care fapta
este mai folositoare si mai odihnitoare omului ? Raspuns-a lui batranul : fiule, fapta cea
mai folositoare si mai odihnitoare omului este aceasta : unirea voii omului cu voia lui
Dumnezeu. Zis-a fratele, spune-mi, parinte, in ce chip si cum este aceasta unire a voii
omului cu voia lui Dumnezeu ? Zis-a lui batranul : fiule, unirea voii omului cu voia lui
Dumnezeu este aceasta si in acest chip : Doamne, iata de acum inainte imi unesc toata
voia mea cu a Ta, ca de acum inainte sa nu se mai impotriveasca, nici sa mai banuiasca
voia mea voii Tale, ci orice va vrea si va fi iubit voii Tale, aceea va vrea si va iubi voia
mea. De va vrea si va fi placut voii Tale sa nu-mi vina mie scarbe si suparari si
neajunsuri, sau boala trupului meu, sau orice alte primejdii, sau pedeapsa, acelea le va
vrea si vor fi placute si bineprimite si voii mele. Asijderea, de va vrea si va fi primit si
bine placut voii Tale si se va porni un frate oarecare asupra mea cu mare ocara si sudalma
si defaimare pana si cu bataie, acestea vor fi placute si bine primite si voii mele. Toate
care vor fi primite, placute si iubite voii Tale, acelea vor fi placute, iubite si primite si
voii mele si de acum inainte voia mea din voia Ta nu va iesi, nici nu se va desparti, stiind
ca voia Ta este totdeauna spre binele si folosul meu si fara de voia Ta nimic nu se
lucreaza nici nu se face in lume. De mi-a facut mie cineva vreo scarba sau suparare, voia
Ta asa a vrut si voia mea asa voieste. Iata, fiule, ti-am spus care fapta e mai folositoare si
mai odihnitoare omului si ti-am aratat in ce chip este unirea voii omului cu voia lui
Dumnezeu, Deci, mergi si fa asa si vei fi pururea odihnit si te vei mantui !
2) Un frate l-a intrebat pe un parinte oarecare, zicand : daca se va intampla sa se
porneasca un frate asupra mea cu manie sau cu mandrie si va incepe inaintea oamenilor a
ma ocari, a ma defaima si a ma batjocori, spune-mi, parinte, ce voi face, atunci, ca sa nu
mi se tulbure inima asupra acelui frate, auzind eu atata ocara, defaimare si batjocura
inaintea atator oameni cinstiti ? Raspuns-a batranul : la o intamplare ca aceasta ne-a lasat
noua chip de mare folos fericitut David, imparatul Ierusalimului, cand se ridicase asupra
lui cu mare putere Absalom, feciorul lui si alerga dupa el, sa-l ajunga si sa-l omoare si sai
ia imparatia. Si fugand el si ostenii si slujitorii casei lui, mergea pe sub un deal. Iar un
mm oarecare, ce se chema Semei, a inceput sa strige in gura mare din acel deal, sa-l
ocarasca si sa-l defaime pe imparat in auzul lui si a tuturor slugilor lui. Inca si cu pietre
arunca din deal asupra imparatului, iar ostenii si slujitorii care erau cu imparatul,
nemaiputand suferi ocara si batjocura acelui om fara de omenie, au grait imparatului,
zicand : imparate, pentru ce taci ? Porunceste sa taiem capul acelui caine rau, ca nu mai
putem suferi o ocari si batjocura ca aceasta asupra stapanului nostru, de la un caine ca
acela ! Zis-a lor imparatul : nu, nici un rau sa nu-i faceti ca Dumnezeu ii porunceste sa
ma ocarasca si sa ma blesteme si sa imi zica acele cuvinte. Deci si tu, fiule, cand se va
porni un frate cu mandrie sau cu manie asupra ta si te va ocari si te va batjocori inaintea
oamenilor, atunci socoteste si zi in gandul tau asa : acestui frate, Dumnezeu ii porunceste
sa-mi zica mie aceste cuvinte. Si acestea zicand in gandul tau, indata se va limpezi si se
va linisti tulburarea inimii tale. Asa fa, fiule si vei fi linistit.
3) Zis-a un parinte oarecare : stejarul de nu va fi clatinat de vanturi, nici nu va creste, nici
radacina nu va slobozi. Asa si calugarul : de nu va patimi si nu va rabda, nu poate sa fie
ostas a lui Hristos.
4) Zis-a un parinte : fiilor, pentru aceasta nu sporim in fapte bune nici nu cunoastem
masura noastra, pentru ca nu avem rabdare in lucrile pe care le incepem. Noi fara
osteneala voim sa castigam bunatatile, umblam din loc in loc vrand sa aflam loc de
odihna unde nu este diavol, caci calugarul care se sileste si se osteneste cateva zile, apoi
se trandaveste si slabeste si iar se sileste si iar se leneveste. Unul ca acesta nu sporeste
nimic, nici rabdare nu poate sa castige.
5) Un frate oarecare, daca a venit ziua inceperii Sfantului si Marelui Post, a pus in sine
hotarare si fagaduinta inaintea lui Dumnezeu, ca nu va iesi din chilia lui afara pana in
ziua Sfintelor Pasti. Si asa si-a gatit in chilia sa toate cele ce-i trebuiau lui in timpul
postului pana la Pasti. Si s-a inchis tare ca sa nu poata intra nimeni la dansul. Iar
vrajmasul diavol, neputand rabda hotararea si fagaduinta acelui frate si inceperea cea
buna si silinta lui, a vrut sa-l sminteasca din hotararea sa, sa-l scoata afara din chilie si sasi
calce fagaduinta pe care a facut-o inaintea lui Dumnezeu. Si asa i-a umplut chilia cu
paduchi de lemn puturosi, atat de multi, incat nu era nicaieri loc in chilie, cat ai pune
varful degetului unde sa nu fie paduchi. Peste tot era plin si nu se vedeau peretii chiliei,
nici podelele, nici painea, nici apa si toate vasele erau pline. Iar el vazand atata uraciune
si grozavie si o pedeapsa ca aceea in chilie, se mira foarte. Si a cunoscut ca este ispita
diavoleasca, dar rabda mereu vitejeste si se intarea, zicand in cugetul sau : macar de ma
va pedepsi Dumnezeu pana la moarte, dar eu din chilie afara pana in ziua Pastilor nu voi
iesi. Dupa cum am fagaduit lui Dumnezeu, asa voi face. Iar Dumnezeu vazand
barbateasca lui rabdare, cand a fost in duminica a treia a Sfantului Post, a poruncit
furnicilor sa intre in chilia lui, sa-i scoata toti paduchii din chilie. Si asa au venit, si au
intrat in chilia lui o multime de furnici, ca la un razboi cu mare vitejie si cu manie asupra
paduchilor de lemn. Si au acoperit multimea furnicilor toti paduchii. Fratele stand, cauta
si se minuna de un lucru ca acesta, ca fiecare furnica iesea din chilie pe ferestre, pe unde
intrase, tragand cate un paduche de lemn afara. Si asa, intr-un ceas i-au scos si i-au curatit
pe toti din chilie. Pentru aceea, fratilor, buna este rabdarea in ispite, pentru ca cei ce rabda
cu multumita, ajung la bun sfarsit.
6) Odata a venit un om la Schit, avand suparare de duh necurat. Petrecand el multa vreme
la Schit, n-a simtit nici un folos sau usurare. Iar unui parinte oarecare facandu-i-se mila, a
facut rugaciune catre Dumnezeu pentru dansul si l-a insemnat pe fata cu semnul Cinstitei
Cruci. Iar dracul fiind strarmtorat si necajit de acel parinte, i-a grait, zicand : ma gonesti
pe mine din acest om, dar sa stii ca daca ma gonesti, la tine voi veni. Zis-a lui acest
parinte : vino la mine, ca eu cu bucurie te voi primi. Si asa iesind necuratul duh din acel
om, a mers si s-a lipit de parintele. Si indata a inceput a-l ingreuia, si a-l necaji si asa,
doisprezece ani l-a necajit cu fel de fel de ispite. Iar batranul rabda si se ruga lui
Dumnezeu cu priveghere si cu mult post, muncind duhul care petrecea cu dansul.
Mancarea lui era in toate zilele numai cate doisprezece samburi de finici. Dupa
doisprezece ani nemaiputand necuratul duh sa-l sufere pe calugar, l-a parasit si a fugit de
la dansul. Iar batranul vazand dracul ca a fugit, i-a zis : pentru ce ma parasesti si fugi de
la mine ? Mai intoarce-te si mai petreci cu mine ! Zis-a lui dracul : Dumnezeu sa te
pedepseasca calugare, ca numai Acela va putea sa te biruiasca ! Si acestea zicand, s-a dus
cu rusine.
7) Zis-a un parinte oarecare : ceara de nu se va infierbanta in foc, sa se moaie, nu se va
putea tipari pecetea ce vei pune peste dansa. Asa si omul : de nu va fi muiat de
fierbinteala focului scarbelor, bolilor, ostenelilor, suferintelor si a ispitelor, nu se poate
tipari intr-insul pecetea Sfantului Duh. Ca pentru aceasta zice Domnul Sfantului Apostol
Pavel : ajunga-ti darul Meu, ca puterea Mea intru neputinte se savarseste. Si insusi Pavel
zice : cu dulceata este mie a ma lauda pentru neputintele mele, ca sa se salasluiasca in
mine puterea lui Hristos. Asa si tu, fiule, dupa putinta ta rabda pentru Domnul cu
multumire scarbele, necazurile, naprasnele, bolile si ispitele ce-ti vor veni dupa voia lui
Dumnezeu pentru folosul tau; ca numai prin rabdarea scarbelor cu multumire va intra
omul in imparatia lui Dumnezeu, precum insusi Domnul zice : cu multe scarbe se cade a
intra in Imparatia cerurilor.
8) Un frate l-a intrebat pe un parinte iscusit in intelegerea Sfintelor Scripturi : ce este,
parinte, ca toate scrierile sfintilor parinti invata si marturisesc ca scarbele si ispitele sunt
darurile cele mai mari si mai cinstite si mai iubite lui Dumnezeu ? Si ca primirea
scarbelor cu bucurie si rabdarea lor cu multumire, este fapta cea mai iubita si mai placuta
lui Dumnezeu de la fiii oamenilor si mai folositoare omului decat toate celelalte bunatati.
Deci, acestea fiind darurile lui Dumnezeu cele mai mari, mai iubite si mai folositoare
omului decat toate celeialte bunatati, pentru ce nu le primesc oamenii cu bucurie si nu le
rabda cu multumire ? Ci de se intampla si vine cuiva cu vrerea lui Dumnezeu vreo scarba
oarecare, sau boala trupeasca, el indata tanjeste si se mahneste si nu este bucuros omul in
toata viata lui sa aiba scarbe si suparare si ispita sau boala trupeasca in lumea aceasta.
Raspuns-a lui batranul : aceasta, fiule, este din neadevarata si neintreaga si necurata
credinta pe care o au oamenii catre Dumnezeu. Caci tot crestinul si mai ales calugarul,
care nu primeste cu bucurie si nu rabda cu multumire isptele si scarbele ori in ce chip,
acela sa se stie ca nu are credinta cea adevarata si intreaga in Hristos Dumnezeu, ci
credinta lui este necurata, amestecata cu necredinta si crestinatatea lui este amestecata cu
paganatate si unuia ca acela sa nu i se para ca va castiga vreun dar de la Dumnezeu,
pentru ca darurile lui Dumnezeu prin primirea si rabdarea scarbelor se castiga precum
insusi Dumnezeu zice : prin rabdarea voastra va veti castiga sufletele voastre. Iar
crestinul, mai ales calugarul, care are adevarata, intreaga, curata si buna credinta catre
Dumnezeu, acela cu mare bucurie primeste si cu mare multamita rabda ispitele si scarbele
ce-i vin dupa voia si slobozirea lui Dumnezeu, stiind si crezand ca ele sunt cununile si
toata cinstea vietii vesnice. Zis-a lui fratele : adevarat, asa este parinte ! Foarte mult, mam
folosit de cinstitele tale cuvinte.
9) Zia-a un parinte : daca-ti va trimite Dumnezeu vreo boala trupului, sa nu cumva sa te
mahnesti sau sa te scarbesti, ca unul din cei necredinciosi, de vreme ce Stapanul si
Facatorul tau vrea sa-ti lamureasca si sa-ti curateasca sufletul cu boala si pedeapsa
trupului, ca un pururea purtator de grija ce este pentru viata si mantuirea ta. Tu, faptura
fiind, pentru ce sa te mahnesti si sa te scarbesti asupra Facatorului tau, care te-a facut din
nefiinta intru fiinta si dintru ce nu erai intru ceea ce esti ? Acela, vazandu-ti si
cunoscandu-ti stricaciunea si bolnavirea sufletului, pe care ai castigat-o prin pacatele
trupului tau, vrea iarasi sa o lamureasca si sa o tamaduiasca prin boala si pedeapsa
trupului tau, precum Insusi stie cum si ce sa faca. Iar tu, frate, cu tot sufletul si vointa,
primeste toate intocmai, cele ce iti vin tie dupa voia Lui, cele iuti si amare ca si cele
dulci, caci toate sunt bune si folositoare care iti vin cu voia lui Dumnezeu. Multumeste
bunei Lui vointe si te roaga Lui sa-ti dea rabdare pana in sfarsit. Asa fa, frate, si te vei
mantui.
10) Un batran oarecare avea un ucenic iscusit si foarte inletept. Iar odata maniindu-se pe
el, l-a gonit de la sine. Acela fiind gonit si iesind din ograda si chilia batranului sau, sedea
afara, rabdand barbateste. Dupa aceea, iesind batranul afara din chilie si vazandu-l pe
dansul sezand si plangand, s-a umilit cu inima si s-a bucurat foarte de acesta, caci el
socotea ca daca l-a gonit se va fi dus si de aceea nu mai avea nadejde sa-l mai vada
vreodata, stiind ca fara nici o vina, cu mania sa, l-a gonit si-i parea foarte rau de el. Iar
daca l-a vazut, de bucurie i s-a inchinat pana la pamant, zicand : o, sluga buna si ucenice
al lui Hrisios, iata, smerenia si rabdarea ta a biruit mania, iutimea si neputinta mea !
Mergi, frate, in chilie si de acum inainte tu sa-mi fii mie batran si eu voi fi tie ucenic,
devreme ce tu cu smerenia si rabdarea ta ai intrecut batranetele mele.
11 ) Zis-a un parinte oarecare : cand vei vedea intaratarea, tulburarea si venirea paganilor
asupra crestinilor, atunci fugi si tu si te ascunde, pe cat vei putea, dar sa nu te dai pe tine
in mainile paganilor prigonitori, parandu-ti-se ca mare lucru vei face de te vei da singur
in mainile lor. Ca Dumnezeu nu voieste cele ce sunt mai presus de putinta, desi sfintii
mucenici singuri, de buna voia lor s-au dus si s-au dat in mainile prigonitorilor, dar prin
oarecare descoperire dumnezeiasca faceau aceasta. Iar tu, cand ti se va intampla fara de
voia ta sa cazi cumva in mainile paganilor prigonitori, cu buna nadejdea lui Hristos sa
rabzi vitejeste toate ispitele si muncile ce ti se vor intampla, pana la moarte. Iar cel ce nu
fuge de ispite, ci se da singur de buna voia sa intr-insele, acela sa piara intr-insele, ca noi
avem porunca sa ne pazim de ispite pe cat vom putea si sa ne rugam pururea lui
Dumnezeu, zicand : Doamne, nu ne duce pe noi intru ispite !
12) A fost intrebat un batran de catre un frate, care zicea : pentru ce ma trandavesc in
chilia mea, sezand ? Si a raspuns : pentru ca inca nu ai vazut nici odihnia aceea care se
nadajduieste, nici munca aceea care va sa fie. Ca de le-ai fi vazut chiar de ar fi fost chilia
ta plina cu viermi, incat sa fii infundat intr-insii pana in gat, ai fi rabdat fara a te trandavi.
13) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : gandurile mele se raspandesc si eu ma
necajesc. Raspuns-a lui batranul : tu sezi in chilia ta si ele iarasi vin. Ca precum o
magarita de va fi legata, iar manzul ei fiind slobod va alerga incoace si incolo si oriunde
se va duce, iarasi la mama se va intoarce, asa si gandurile celui ce rabda pentru
Dumnezeu in chilia sa, desi putin se vor raspandi, iarasi se intorc la el.
14) Povestit-a unul din parinti, zicand : fiind eu in Exorinho, au venit frati saraci acolo
sambata seara, sa ia milostenie si cand dormeam noi, unul dintr-insii avand numai o
rogojina din care jumatate era pe deasupra lui si jumatate dedesubt, ingheta de frig, caci
era ger mult. Deci eu iesind pentru trebuinta udului, l-am auzit cand se chinuia si tremura
de frig, cum se mangaia pe sine si zicand lui Dumnezeu : multumesc, Tie, Doamne,
pentru toate bunatatile Tale pe care le faci cu mine, caci cati sunt acum in fiare, iar altii
cu picioarele bagate in butuc si nici udul lor nu pot sa si-l faca, iar eu ca un imparat imi
intind picioarele. Eu auzindu-l, am povestit acestea fratilor spre zidirea si folosul lor.
15) Un frate fiind in Pustie si linistindu-se in chilie, era luptat de trandavie ca sa iasa din
chilie si-si zicea : pentru ce te trandavesti, ticaloase si cauti sa iesi din chilie ? Au nu-ti
este tie deajuns aceasta, desi nici un lucru bun nu faci ? Pe nimeni nu smintesti si nu
necajesti, si nici tu singur nu te smintesti si te necajesti de cineva. Cunoaste de cate rele
te-a izbavit Domnul. Nu graiesti cuvinte desarte, nu auzi cele ce nu sunt de folos, nu vezi
cele ce te vatama. Numai un razboi ai, al trandaviei si puternic este Dumnezeu ca si pe
acesta sa il strice, daca cu smerenie si zdrobire de inima neincetat vei cadea la El si vei
chema ajutorul Lui. Iti cunoaste Dumnezeu si neputinta ta cea intru toate si nu sloboade
asupra ta sa te ispitesti mai presus de ceea ce poti. Acestea si altele ca acestea zicand
fratele catre sine, multa mangaiere primea prin darul lui Dumnezeu. Aceasta invatatura o
avea el de la sfintii parinti care imbatranisera in pustie si din nevointa se imbogatisera cu
mare apropiere catre Dumnezeu.
16) A fost intrebat un batran : pentru ce niciodata nu te-ai trandavit ? Si a raspuns : pentru
ca in fiecare zi astept sa mor.
17) Se povestea despre episcopul Oxirinhului, anume Apfi, ca atunci cand era in pustie,
multe nevointe si grele patimiri facea, iar dupa ce s-a facut episcop a voit sa faca aceleasi
nevointe si grea patimire si in lume, dar nu a putut. De aceea s-a aruncat inaintea lui
Dumnezeu, zicand : nu cumva pentru episcopie s-a departat de la mine darul ? Si i s-a
descoperit cum ca nu s-a departat, ci ca era acolo pustie si nefiind om Dumnezeu il ajuta;
iar aici este lume si oamenii il ajuta.
18) Pe un frate l-a muscat odata un sarpe si a intrat intr-o cetate ca sa caute sa se vindece.
Iar o femeie evlavioasa si tematoare de Dumnezeu l-a primit si il ingrijea. Deci dupa ce a
simtit putina usurare, a inceput diavolul sa-i semene ganduri rele spre ea, iar aceea venind
sa-l trateze, fratele a apucat-o de mana. Ea, pricepand razboiul vrajmasului, i-a zis lui : nu
asa, parinte, ai pe Hristos, esti imbracat intru Hristos, esti imbracat in chip ingeresc. Aduti
deci aminte de scarba si de cainta pe care o s-o ai multa vreme sezand in chilie ! Adu-ti
aminte de suspinurile si lacrimile pe care o sa le versi multa vreme si de alta rea patimire,
pe care o s-o patimesti pentru putina si rea dulceata. Iar el auzind acestea de la acea
inteleapta femeie, s-a rusinat si nici la fata ei nu putea sa caute si de aceea voia sa fuga.
Dar ea, luandu-l cu milostivirea lui Hristos, i-a zis : nu te rusina si nu te duce,
nevindecandu-te inca desavarsit, ci mai asteapta putin ca mai ai trebuinta tu ca sa te cauti,
iar gandurile acelea nu au fost ale sufletului tau cel curat, ci de la vrajmasul diavol. Si
asa, induplecandu-l sa mai astepte putin si vindecandu-l, l-a slobozit cu merinde, in pace.
CAPITOLUL XII
PENTRU DRAGOSTE
1) Un batran s-a bolnavit la Schit si poftea sa manance paine proaspata. Auzindu-l unul
din fratii cei nevoitori, a luat cojocul si in el paini uscate si s-a dus in Egipt. Si schimband
painile, a dus batranului. Vazandu-le ei calde s-au minunat. Batranul insa nu voia sa
guste, zicand ca sangele fratelui lui este. Si l-au rugat batranii zicand : pentru Domnul
mananca, sa nu se faca jertfa Domnului desarta ! Si fiind rugat, a mancat.
2) Un pustnic afland un om indracit si care nu putea sa posteasca, s-a rugat lui Dumnezeu
sa se mute la dansul dracul si acela sa se slobozeasca. L-a ascultat deci Dumnezeu si a
intrat dracul in pustnic, departandu-se de la omul acela. Iar pustnicul fiind ingreuiat de
drac, rabda nevoindu-se in post si rugaciune. Dupa putine zile, pentru dragostea lui, mai
mult a gonit Dumnezeu si de la dansul dracul.
3) Un monah avea sub ascultare un alt monah, care era intr-o chilie departe cu zece mile.
Deci, i-a zis lui gandul : cheama-l pe fratele sa vina sa ia painea. Si iarasi a socotit : de ce
pentru paine sa supar eu pe fratele sa vina zece mile ? Mai vartos sa o duc eu. Si luand-o,
a plecat la el, dar mergand, s-a lovit cu piciorul de o piatra si ranindu-i-se degetul, curgea
sange mult. De durere a inceput sa planga. Atunci indata a venit la el ingerul, zicand : de
ce plangi ? Iar el aratandu-i rana, a zis : pentru aceasta plang. Zis-a ingerul : nu plange
pentru aceasta, ca pasii tai pe care ii faci, pentru Domnul se numara si spre marea
rasplatire inaintea fetei lui Dumnezeu se vad. Atunci multumind pustnicul lui Dumnezeu,
calatorea bucurandu-se. Si venind la fratele, i-a adus painile si i-a povestit lui iubirea de
oameni a lui Dumnezeu si dandu-i painea, s-a intors. A doua zi luand iarasi paine, a
plecat la alt monah sa o duca. Si s-a intamplat de venea si acela la el si s-au intilnit pe
cale amandoi. Astfel a zis cel ce mergea, catre cel ce venea : o comoara avem si ai cautat
sa mi-o furi ? Si el a zis lui : au doara usa cea stramta numai pe tine te incape ? Lasa-ne si
pe noi sa venim impreuna cu tine. Si indata vorbind ei, li s-a aratat ingerul Domnului si
le-a zis, prigonirea aceasta a voastra s-a suit la Dumnezeu ca un miros de buna mireasma
!
4) Zis-a un batran oarecare : mai mare dragoste decat aceasta nu este, a-si pune cineva
viata pentru fratele sau. Iar cel ce aude de la cineva din frati cuvinte de ocara asupra lui si
ar putea sa-i zica si el asa, si nu-i zice, ci se sileste sa-i rabde vitejeste si sa nu-i
rasplateasca raul cu rau, unul ca acela isi pune sufletul si viata pentru fratele sau.
5) Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand : parinte, sunt doi frati si unul dintrinsii
sade cu tacere in chilia sa si posteste cu mare infranare toata saptamana si mult lucru
lucreaza in toate zilele. Celalalt slujeste bolnavilor in bolnita cu osardie si silinta. Deci, al
carui lucru dintre acesti doi frati este mai iubit si mai primit de Dumnezeu ? Raspuns-a
batranul : cel ce sade cu tacere in chilia lui si multa rugaciune face si posteste sase zile,
dar nu are dragoste si milostenie catre frati, si de s-ar spanzura de narile lui, nu poate sa
fie asemenea celui ce slujeste bolnavilor.
6) Un frate l-a intrebat pe un parinte oarecare, zicand : pentru ce, parinte, acum fratii care
se ostenesc prin pustie si prin manastiri, nu pot castiga darurile lui Dumnezeu precum
castigau parintii cei de demult ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, parintii cei de
demult aveau dragostea frateasca cea desavarsita si fiecare ridica in sus, spre cer, pe
fratele sau. Acum, fiindea s-a stins dragostea intre preoti fiecare il trage in jos pe fratele
sau, si pentru aceea nu castiga fratii nostri darul lui Dumnezeu ca parintii cei de demult.
7) Zis-a un batran oarecare : parintii nostri cei de demult aveau obicei : care erau mai
batrani, cercetati pururea pe cei mai tineri, mergeau la chilia lor si luau seama cum petrec
la chilii, cu ce se indeletnicesc si cum isi pazesc pravila, rugaciunea si datoria lor. Si luau
seama, daca nu cumva au oarecare mandrie si parere intru ei, parandu-li-se ca fac lucruri
bune si placute lui Dumnezeu, prin care se socotesc a fi vrednici de toata sfintenia si
darurile lui Dumnezeu. Sau daca nu cumva li se arata lor ceva vedenie si naluciri desarte
in visuri sau aievea si parandu-li-se lor ca sunt lucruri dumnezeiesti si ingeresti, se incred
acelora, si se biruiesc de trandavie si lenevie si nu-si pazesc randuiala dupa datoria lor :
pravila, rugaciunea, lucrul mainilor. Sau de sunt cumva surpati de ganduri rele si
necuvioase, sau de spurcata pofta si razboiul curviei. Pentru acestea parintii cei mai
batrani pururea cercetau si ispiteau pe fratii cei mai tineri si-i invatau din sfintele si
dumnezeiestile Scripturi si-i intareau spre buna nevointa. Fratii cei mai tineri mergeau
adesea la parintii cei mai batrani cu cuvioasa smerenie si plecaciune si isi aratau patimile,
gandurile si cugetele lor si-i intrebau, ce se cade a face ca sa fie placuti lui Dumnezeu si
sa-si mantuiasca sufletele. Iar Domnul, vazand cuvioasa smerenie si plecaciune ale celor
tineri catre cei batrani si dragostea celor batrani catre cei tineri, le da lor indestulat darul
Sau in inimile lor si cuvantul Sau in gandurile batranilor. Cand mergeau fratii cei mai
tineri la parintii cei mai batrani, cu smerenie si plecaciune se jeluiau de neputintele si
patimile si supararile lor si-i intrebau ce vor face pentru folosul si mantuirea sufletului
lor. Atunci batranii deschizandu-si gurile, le da Dumnezeu cuvant si indata stiau ce vor
zice si ce vor raspunde fratilor celor ce ii intrebau, ca sa-i foloseasca si indata ii foloseau.
Si de era fratele cat de cazut si deznadajduit, daca mergea la vreun parinte si ii spunea
caderea si scarba sa, batranul indata il ridica si il mangaia. Si asa unii pe altii se intareau,
se imbarbatau si se indemnau spre nevointa mantuirii. Iar acum a inceput sa se stinga si
sa se raceasca dragostea dintre frati, caci parintii cei mai batrani n-au parinteasca iubire
catre fratii cei mai tineri, nici purtare de grija pentru cercetarea, invatatura, indemnarea si
mantuirea lor, ci fiecare numai pentru sine se ingrijeste, iar pentru povatuirea si
indreptarea fratelui sau nici nu gandeste. Fratii cei mai tineri n-au cuvioasa smerenie si
plecaciune catre parintii cei mai batrani, nici nu merg la dansii sa-si arate lor patimile,
neputintele si supararile si sa-i intrebe cuvant de folosul mantuirii, ci fiecare se socoteste
pe sine a fi indestulat cu stiinta, priceperea si intelepciunea sa. Pentru aceea, Dumnezeu
vazand atata mandrie, neiubire si nebagare de seama intre frati, a inceput a ridica si a lua
darul Sau dintre frati si cuvantul Sau cel de invatatura folositoare din gurile batranilor atat
de mult, incat de ar si merge cineva la vreun cuvant pentru folosul mantuirii, el nu stie ce
sa raspunda ca sa-l foloseasca pe fratele. Cuvantul lui Dumnezeu s-a luat din gura
batranilor. Si asa, fratilor, cei ce voiti sa va folsiti si sa va mantuiti sufletele cu acest
parintesc si smerit cin calugaresc, pe care l-ati iubit si l-ati primit si in care v-ati imbracat,
desteptati-va si luati seama, cercati-va pururea si va ispititi si vedeti, oare mergeti pe
urmele si calea fratilor prea cuviosilor parintilor nostri celor mai dinainte, al caror cin si
oranduiala ati primit, sau pe alt drum, intr-alta parte rataciti si mergeti. Si cunoscand
fiecare ratacirea sa din urma si calea prea cuviosilor parinti, indata sa va intoarceti la
calea si obiceiurile prea cuviosilor si fericitilor parinti si asa Dumnezeu iaraasi va va da
indestulat darul Sau in inimile voastre si cuvantul Sau in gurile batranilor vostri,
asemenea parintilor nostri celor dinainte. Si va veti invata si va veti indrepta, povatuinduva
si folosindu-va unul pe altui si va veti mantui toti si nici unul din voi nu va pieri. Iar de
nu veti urma prea cuviosilor parinti celor mai dinainte si nu veti pazi obiceiurile,
randuiala si invataturile lor, sa stiti ca in zadar ati primit si purtati cinul si oranduiala
calugareasca si traiti prin manastiri si prin pustii, neavand rabdare, smerenie si dragoste
frateasca. In zadar este tacerea voastra si pravila si citirea voastra cea multa, in care va
nadajduiti si va pare ca va va mantui. In zadar este rugaciunea voastra cea intru multa
vorba si postul si infranarea voastra. Acestea nimic nu va vor folosi voua, caci cu toate
acestea, in pieirea vesnica veti merge de nu veti urma sfintilor parinti si obiceiurilor si
oranduielilor lor cu rabdare, smerenie si dragoste frateasca. Sa stiti, ca alt drum si alt chip
nu este calugarului, decat numai drumul sfintilor prea cuviosilor parinti al caror chip si
cin il purtati.
8) Un frate oarecare l-a intrebat pe un parinte, zicand : cum si in ce chip este, parinte,
dragostea de frati ? Dar nedragostea ? Raspuns-a lui batranul, zicand : dragostea de frati,
aceasta este, fiule : sa indemni pururea si sa inveti si sa povatui si pe fratele tau, mai ales
pe cei mai tanar si de curand calugarit, la calea mantuirii si spre faptele cele bune,
folositoare si placute lui Dumnezeu si sa mangai pe cei necajit, suparat si deznadajduit, sa
cercetezi pe cel bolnav si sa adapostesti pe cei strain. Aceasta este dragostea frateasca si
acestea sunt, fiule, faptele dragostei fratesti. Iar nedragostea frateasca, aceasta este : a nu
purta grija pentru cercetarea, indemnarea, invatatura si povatuirea celor mai tineri spre
calea mantuirii si spre faptele cele bune si folositoare si placute lui Dumnezeu si a nu
mangaia, dupa putinta ta, pe cel scarbit, suparat si deznadajduit, a nu odihni pe cel strain,
a nu cerceta pe cel bolnav, ci numai de sine si pentru sine a te ingriji. Cel ce face acestea,
este iubitor de sine, nu de frati. Aceasta este, fiule, nedragostea de frati, pentru care
Dumnezeu ridica si ia darul Sau de la purtatorii in zadar ai cinului si numelui calugaresc.
9) Zis-a un batran oarecare : fiilor, eu niciodata, din tineretile mele, n-am vrut sa ma
folosesc numai pe mine, iar pe fratele meu sa-l las nefolosit. Totdeauna m-am silit dupa
putinta mea, ca sa-l folosesc pe fratele meu intai si apoi pe mine, stiind ca folosul fratelui
meu este roada mea.
10) Un frate oarecare, foarte cucernic si iubitor de Dumnezeu, avea mare dragoste catre
un sihastru iscusit. Odata mergand dupa obiceiul sau la acel sihastru, ( precum de multe
ori mergea la dansul pentru cercetarea si dragostea frateasca ), l-a aflat pe el mort.
Cercetandu-i el hainele, a gasit intr-insele opt galbeni de aur, pe care vazandu-i, se mira si
luandu-i a inceput sa planga si sa se tanguiasca cu amar, socotind ca se va fi maniat
Dumnezeu pe acel batran pentru acei bani si-l va fi pedepsit. Si asa plangand si
tanguindu-se, s-a rugat lui Dumnezeu ca sa-i descopere si sa-i arate lui un semn.
Rugandu-se el, i s-a aratat ingerul Domnului si i-a grait, zicand : ce-ti este tie de plangi
asa pe acest sihastru ? Zis-a lui fratele : plang, caci iata, am gasit la dansul opt galbeni,
pentru care mi se pare ca se va fi scarbit Dumnezeu de dansul si-l va fi trimis la pedeapsa
de vreme ce sihastrilor traind in pustie, nu li se cade sa stranga si sa tina la sine bani, ca
nu le sunt trebuitori. Raspuns-a ingerul : de voiesti ca sa te instiintez de aceasta, adu-ti
aminte de milostivirea lui Dumnezeu si iubirea Lui de oameni, ca de ar fi toti cu totut
desavarsiti, unde s-ar arata milostivirea lui Dumnezeu si iubirea Lui ? Acestea zicand
ingerul, s-a facut nevazut. Iar fratele a cunoscut prin aceasta ca a dobandit iertare
sihastrul si s-a mangaiat, multumind lui Dumnezeu pentru negraita iubire de oameni si
asa, ingropand trupul batranului, a mers la chilia sa.
11) Ziceau batranii ca ceea ce este al aproapelui trebuie fiecare sa simta si sa patimeasca
impreuna cu el intru toate, sa se bucure impreuna si sa planga impreuna. Si asa sa se afle,
ca si cum ar fi purtat trupul aceluia, precum este scris : un trup suntem intru Hristos. Si
iarasi : a celor ce au crezut, inima era una singura.
12) Povestit-a un batran : patru batrani s-au prins intre dansii sa traiasca intr-un suflet
impreuna in veacul acesta si iarasi impreuna sa se afle in ceruri, crezand cuvantul
stapanesc ce zice : daca doi din voi se vor uni pe pamani pentru tot lucrul ce il vor cere,
va fi lor de la Tatal Meu care este in ceruri. Deci trei dintre dansii petrecand in nevointa,
se linisteau in pustie. Iar celalalt le slujea la trebuinitele lor. S-a intamplat ca doi s-au
sfarsit in Hrisfos si s-au dus la loc de odihna, iar doi au ramas pe pamant, slujitorul adica
si unul din cei ce se linisteau. Si din zavistia vrajmasului, slujitorul a cazut in curvie. Si sa
descoperit unuia din batranii cei vazatori cu mintea, ca cei doi ce s-au savarsit, se rugau
lui Dumnezeu pentru fratele slujitor, zicand : da ca fratele sa fie mancat de leu, sau alta
fiara, ca spalandu-se de pacat, sa vina in locul acesta in care suntem si sa nu ramana jos
unirea noastra. Si pe cand se intorcea fratele de la ascultarea sa, l-a intalnit un leu si cauta
sa-l omoare dar a cunoscut ce s-a intamplat si cel ce se linistea, caci i se descoperise lui.
De aceea, sta la rugaciune, rugandu-se lui Dumnezeu pentru fratele si indata a stat leul.
Iar cei doi parinti, care acum se savarsisera, se rugau lui Dumnezeu, zicand : rugamu-ne
Tie, Stapane, sa fie mancat de leu si sa vina impreuna cu noi in fericirea aceasta si nu
asculta, Sfinte, pe cel ce se roaga Tie pe pamant ! Iar batranul cu lacrimi se ruga lui
Dumnezeu sa fie miluit fratele si sa scape de leu. Si a ascultat Dumnezeu rugaciunea lui
si a zis celor ce erau in cer : drept este sa-l ascult pe el, caci voi aici sunteti intru odihna,
izbavindu-va de sudorile si ostenelile vietii, iar acela, obosit este intru ostenelile trupului
si apoi se lupta cu duhurile rautatii. Drept este aceluia sa-i dau darul. Deci indata s-a
departat leul de la frate, care venind la chilie l-a aflat pe batran inca plangand pentru
dansul. Apoi i-a povestit lui toate cate i s-au intamplat si a marturisit pacatul pe care l-a
facut si cunoscand ca l-a umilit Dumnezeu, s-a pocait si in putina vreme a venit la masura
cea dintai, ostenindu-se impreuna cu el si batranul. Apoi au adormit si ei si s-a descoperit
batranului celui cu mintea vazator, cum, ca toti patru s-au asezat la un loc, dupa
fagaduintele cele nemincinoase ale Domnului nostru Iisus Hristos.
13) A venit odinioara un frate la un batran si i-a zis : parinte, fratele meu ma
slabanogeste, ducandu-se aici si acolo si ma necajeste. Iar batranul l-a rugat, zicand :
poarta neputinta fratelui tau si Dumnezeu vazand lucrul rabdarii tale, il intoarce pe el, ca
nu este lucru cuviincios sa porti pe cineva cu asprime, caci drac pe drac nu scoate, ci mai
vartos cu bunatatea, fiindca si Dumnezeul nostru cu binele ii poarta pe oameni. Si a
povestit batranul, zicand : erau in Tebaida doi frati. Unui luptat fiind de razboiul curviei
si stapanit de ganduri, zicea catre celalalt : ma duc in lume. Iar celalalt plangand, zicea :
nu te las, frate, sa mergi in lume si sa-ti pierzi toate ostenetile tale si fecioria ta. Dar acela
nu-l asculta, zicand : nu sed, de nu ma voi duce. Deci sau vino cu mine si iarasi ma voi
intoarce cu tine, sau slobozeste-ma si voi ramane in lume. Nedumerindu-se fratele, s-a
dus la un batran si i-a povestit lui acestea. Iar batranul i-a zis : du-te cu dansul si
Dumnezeu pentru osteneala ta nu-l va lasa sa cada ! Si sculandu-se au venit in lume.
Dupa ce au ajuns la un sat, vazand Dumnezeu osteneala cea pentru dragostea fratelui, a
ridicat razboiul de la fratele cei ce se lupta si usurandu-se acela, i-a zis lui : iata, frate,
socoteste ca am pacatuit, dar ce am dobandit din aceasta ? Sa ne intoarcem la chilie. Si sau
intors nevatamati amandoi.
14) A zis un batran ca smerenia poate mai mult decat toata sila si a povestit si un lucru ca
acesta : erau doi episcopi aproape unul de altul si erau odinioara suparati unui asupra
celuilalt. Unul era bogat si puternic, iar celalalt smerit. Si cauta cel puternic sa-i faca rau
celuilalt. Iar cel smerit auzind aceasta, zicea catre clerul sau : o sa-l biruim cu darui lui
Dumnezeu. Si i-au zis clericii : stapane, cine poate sa-l biruiasca ? Iar el zicea : rabdati,
fiilor si veti vedea mila lui Dumnezeu ! Asadar pandea si cand avea acela un praznic de
sfintii mucenici, a luat clerul, a iesit si le-a zis : veniti dupa mine si orice ma veti vedea
pe mine ca fac, faceti si voi si o sa-l biruim. Deci mergand dupa dansul isi ziceau : oare
ce are sa faca ? Si dupa ce au venit l-au aflat facand slujba si toata cetatea era adunata
acolo. Atunci episcopul a cazut in genunchi la picioarele celui puternic impreuna cu
clerul sau, zicand : iarta-ne pe noi, stapane, robii tai suntem ! Acela spaimantandu-se de
ceea ce a facut, umilindu-se, caci Dumnezeu schimbase inima lui, l-a prins de picioare
zicand : tu esti stapan si parinte ! Si de atunci s-a facut mare dragoste intre dansii. Si
zicea cel smerit catre clerul sau : nu va ziceam voua, fiilor, ca vom birui prin bunatatea
lui Dumnezeu ? Deci si voi cand aveti vrajba cu cineva, aceasta faceti si veti birui cu
darui lui Dumnezeu.
15) Un frate slujea unui batran bolnav si s-a intamplat de s-a slabanogit trupul batranului
si a scos o buba cu putoare si-i zicea fratelui gandul : fugi, ca nu poti suferi putoarea
aceasta. Iar fratele luand un harb, lua puroiul bolnavului si ii zicea lui gandul : fugi ! El
raspundea gandului : de voi vrea sa fug, din acesta voi bea. Si iar ii zicea gandul : nici nu
fugi, nici nu bei putoarea aceasta ! Iar fratele se ostenea si rabda slujind batranului. Si
vazand Dumnezeu osteneala fratelui, l-a vindecat pe batran.
16) Niste frati din Schit au sezut sa curete funii. Unul dintr-insii bolnav fiind din pricina
nevointei si tusind, scuipa, si fara sa vrea ajungea scuiparea asupra unui frate si se supara
acela de gandul sau sa-i zica bolnavului : inceteaza sa scuipi asupra mea ! Dar tot el se
punea impotriva gandului, zicand : de voiesti sa mananci din scuipat, zi-i ! Si gandului
zicea : nici mananca, nici nu-i zice !
17) Doi frati erau la chilii si cei care era cel mai batran, il ruga pe cei mai tanar, zicand :
sa petrecem impreuna, frate. Iar el zicea : eu sunt pacatos si nu pot sa petrec impreuna cu
tine, avvo. Acela il ruga pe dansul, zicand : cu adevarat putem. Si era batranul curat si nu
voia sa auda ca fratele are ganduri de curvie. Deci i-a zis fratele : lasa-ma o saptamana si
iarasi vom vorbi ! Si dupa o saptamana, vrand cel mai tanar sa-l incerce, i-a zis : in mare
ispita am cazut, avvo, saptamana aceasta, ca ducandu-ma in sat pentru o trebuinta, am
cazut cu o femeie. Zis-a lui batranul : este pocainta ? Raspuns-a fratele : este, cu adevarat.
Zis-a batranul : eu port jumatate din pacat si tu cealalta jumatate. Atunci i-a zis lui fratele
: acum putem sa fim impreuna. Si au petrecut impreuna pana la sfarsitul lor.
18) S-au dus odinioara trei frati la seceris si si-au luat lor saizeci de masuri de aratura.
Unul dintr-insii s-a bolnavit in chiar ziua dintai la chilia sa. Si a zis unui din doi, celuilalt
: iata, frate, vezi ca s-a imbolnavit fratele nostru ! Sileste-ti tu putin gandul si eu si vom
secera partea lui prin rugaciunile sale ! Dupa ce s-a sfarsit lucrul, vrand sa mearga si sa-si
ia plata l-a chemat pe fratele, zicand : vino, ia-ti plata ta, frate ! Acela a zis : care plata sa
iau, nesecerand ? Iar ei au zis : cu rugaciunile tale am facut si secerisul tau si vino, ia-ti
plata ta ! El insa nu credea. Deci multa indoiala facandu-se intre dansii, s-au dus sa se
judece la un batran mare. Si i-a zis fratele : parinte, am mers toti trei sa seceram si in ziua
cea dintai m-am imbolnavit si ma silesc fratii pe mine care nici un ceas nu am secerat, sa
iau plata pentru secerisul pe care ei l-au secerat. Si a mai zis : toti trei am luat saizeci de
masuri de aratura sa le seceram. Si de am fi fost toti trei nu am fi putut sa le seceram, iar
cu rugaciunile fratelui amandoi degraba am savarsit secerisul. Noi ii zicem lui : ia-ti plata
ta dar el nu vrea. Iar batranul auzind, s-a minunat si a zis fratelui celui ce era impreuna cu
ei : suna, sa se adune toti fratii ! Si dupa ce au venit toti, le-a zis lor batranul : veniti,
fratilor, auziti astazi judecata dreapta ! Si le-a vestit lor toate. Iar ei l-au obligat pe fratele
sa-si ia plata si sa faca cu ea ce va voi. Si s-a dus fratele plangand si mahnit.
CAPITOLUL XIII
PENTRU CEI SARACI DE BUNAVOIA LOR CARE DE BUNAVOIE LASA SI
PARASESC BUNATATILE SI BOGATIILE LUMII ACESTEIA SI PRIMESC
SARACIA PENTRU IMPARATIA CERULUI
1) Fost-a oarecine din cei de frunte, care voia sa se lepede de lume si i-a zis unuia din
batrani : vreau sa ma calugaresc ! Si a raspuns batranul : nu poti. Iar el a zis : pot ! Zis-a
lui batranul : de voiesti, mergi de te leapada de toata averea ta si veninds sezi in chilie.
Deci, mergand el, a dat tot ce avea, oprind o suta de galbeni si a venit la batranul.
Batranul i-a zis : mergi de sezi in chilie ! Iar el mergand a sezut. Si, stand el asa, i-au zis
gandurile ca poarta este veche si trebuie schimbata. Deci venind el a zis batranului : imi
zic gandurile ca poarta este veche si trebuie schimbata. I-a raspuns batranul : nu te-ai
lepadat de lume, si mergi de te leapada si venind sezi aici ! Acesta mergand a impartit
nouazeci de galbeni si venind a zis batranului : de acum mn-am lepadat ! Si a raspuns
batranul : merg si sezi ! Insa i-au mai zis gandurile : acoperemantul este vechi si mi-ar fi
voia sa se schimbe. Si mergand a zis batranului, avvo, imi zic gandurile ca acoperemantul
este vechi si mi-ar fi voia sa se schimbe. Zis-a batranul : mergi de te mai leapada de lume
! Iar el a dat si cei zece galbeni si mergand a zis batranului ca s-a lepadat de acum. Apoi
asezandu-se el in chilie, i-a zis gandurile : toate sunt vechi aici si venind leul ma va
mananca. Si mergand a spus batranului gandurile sale si i-a zis batranul, zi si tu
gandurilor : mie mi-ar fi voia sa vina toate fiarele asupra mea si leul, ca sa ma manance si
degraba sa ma izbavesc ! Insa tu mergi, si sezi in chilia ta si te roaga lui Dumnezeu
pentru pacatele tale si nu te mai teme ! Si asa facand fratele, s-a odihnit.
2) Zis-a un batran : de doresti Imparatia cerurilor, esti dator sa nu socotesti averile, caci
nu poti sa vietuiesti dupa Dumnezeu, fiind iubitor de dulceti si iubitor de argint.
3) Povestea cineva din batrani ca a fost unul din batrani care s-a invrednicit de mare dar
de la Dumnezeu si s-a instiintat pretutindeni numele lui, pentru viata lui cea cu fapte
bune. A ajuns de aceea numele lui pana la imparatul. Iar imparatul trimitand l-a chemat si
daca a luat rugaciune de la dansul, a vorbit cu el si folosindu-se mult, i-a dat aur, iar
batranul, luand aurul a mers intru ale sale si a inceput a face tarina cu vii si alte adunaturi.
Deci au adus un indracit la dansul dupa obicei si a zis batranul, dracului : iesi din zidirea
lui Dumnezeu ! Iar dracul i-a raspuns : nu te voi asculta ! Zis-a batranul : pentru ce nu ma
asculti ? Zis-a dracul : fiindca te-ai facut si tu ca unul dintre noi, lasand aducerea aminte
de Dumnezeu, pe care o aveai si te-ai apucat de grijile cele, pamantesti ! Pentru aceasta
nu te voi asculta, nici nu voi iesi din om.
4) Un pustnic oarecare a fost suparat de iubirea de argint. Acesta a adunat din lucrul
mainilor sale un galben, apoi doi, dupa aceea trei si asa nevoindu-se, a castigat cinci.
Dupa aceea, indata a cazut la pat si picioarele i-au putrezit si a dat doctorului cei cinci
galbeni, dar boala nu mai inceta. Venind intr-o dimineata doctorul, i-a zis : trebuie sa ti se
taie un picior; ca de nu, va putrezi tot trupul tau. El insa s-a dat pe sine mortii si daca a
sosit noaptea plangea si a venit catre dansul ingerul Domnului si cum zacea, l-a apucat de
picior si netezindu-i rana, graia : mai aduna-vei cinci ? Si indata tamaduindu-l, s-a facut
nevazut. Facandu-se ziua, a venit doctorul si a batut la usa lui, iar el sculandu-se, l-a
intampinat pe acesta. Doctorul cand l-a vazut s-a mirat foarte si instiintandu-se de ceea ce
s-a intamplat, s-a facut crestin.
5) Zis-a un batran : omului ce a gustat neaverea, ii este grea si haina care o poarta si vasul
de apa, caci se supara de unele ca acestea, fiindca mintea lui aparte priveste si se
deprinde.
6) Zis-a un batran : cel ce n-a urat averea, cand va putea sa-si urasca sufletul dupa
porunca Mantuitorului ?
7) Intrebat a fost un batran de catre un frate : spune-mi avvo, cum ma voi mantui si ma
voi face sa fiu placut lui Dumnezeu ? Iar batranul dezbracand levitonul sau ( camasa sa )
si incingand mijlocul sau si ridicand mainile sale la cer, a zis : in acest chip se cade a fi
calugarul fata de averile lumii, a fi rastignit de patimi si a fi gata la tot necazul Pentru
Dumnezeu.
8) Un tanar oarecare cauta sa se lepede de lume si pornindu-se si iesind din cetate, sa
mearga la o manastire, il intorceau iarasi gandurile incurcandu-l cu oarecare lucruri si
griji, ce se pareau de nevoie, caci era bogat. Intr-o zi, pornindu-se el asemenea si iesind,
dupa ce l-au inconjurat iarasi gandurile, ridicand asupra sa mult praf si punandu-i inainte
pricini oarecare de nevoie ca sa-l intoarca iarasi si simtind razboiul si sila gandurilor si
neavand ce sa mai faca, dezbracandu-se deodata de hainele pe care le purta aruncandu-le,
alerga gol, vrand sa mearga la manastire. Iar Dumnezeu i-a descoperit unui batran catre
care mergea tanarul, zicand : scoala-te si primeste-l pe nevoitorul Meu ! Iar batranul
sculandu-se, a iesit si l-a intampinat si instiintandu-se de acel lucru, s-a minunat. Si
primindu-l, indata l-a invrednicit de chipul calugaresc. Deci, cand veneau vreunii la
batranul sa-i intrebe de ganduri, intrebat fiind pentru altele, el raspundea, iar daca
vorbeau pentru lepadarea de lume, ii trimitea la acela, zicand : inrebati-l pe fratele !
9) Un monah era bolnav si l-a luat un parinte din chinovie si il ingrijea ca pe unul ce nu ar
fi avut cele de trebuinta si zicea fratilor celor de sub ascultarea sa : siliti-va putin ca sa-l
odihnim pe bolnav ! Iar bolnavul avea o oala plina de aur si sapand sub asternutul pe care
zacea, a ascuns-o. Nu dupa multa vreme, s-a intamplat de a murit bolnavul. Si murind,
nimic nu a marturisit despre aur, iar dupa ce l-au ingropat, parintele a zis fratilor : ridicati
asternutul acesta de aici ! Iar ei strangand asternutul, au aflat aurul ingropat, pentru ca se
cunostea din sapatura locului, si l-au adus la parinte. Parintele vazand aurul si
instiintandu-se cum s-a aflat, a zis : de vreme ce nici traind el, nici murind, n-a marturisit
despre aur, ci la el isi avea nadejdea, nu ma ating de el. Mergeti precum este si ingropati-l
cu el. Deci s-au dus si l-au pus in mormant si intorcandu-se au vazut ca s-a pogorat foc
din cer si a cazut peste mormant si a tinut multe zile nestingandu-se, pana ce a mistuit si
pietrele si tarana si toate cele ce erau in mormant. Si toti cei ce vedeau se inspaimantau si
se minunau.
CAPITOLUL XIV
PENTRU CA NU SE CADE A-SI ARATA CINEVA VIATA SI FAPTELE SALE
CELE BUNE INAINTEA OAMENILOR PENTRU LAUDA, CA SA-L LAUDE SI
SA-L FERICEASCA PE EL OAMENII
1) Zis-a un batran oarecare : cel ce isi descopere si isi arata faptele sale cele bune pentru
fericirea, lauda si slava oamenilor, acela este asemeni cu omul care seamana samanta sa
pe deasupra pamantului si nu umbla cu grapa peste dansa ca s-o acopere si venind
pasarile cerului, mananca toata samanta si-i ramane in zadar toata osteneala. Iar cel ce isi
tainuieste si isi ascunde faptele sale cele bune, acela este asemenea omului care,
samanandu-si samanta sa, indata o acopere cu tarana si ea ramane, rasare, creste si
rodeste.
2) Zis-a un parinte : calugarul care se sileste sa fie bine placut oamenilor, ca sa-l laude,
sa-l fericeasca si sa-l slaveasca, unul ca acela isi pierde bunatatile lui si ramane fara de
roada si uscat.
3) Odata fiind la Schit praznicul hramului bisericii, s-au adunat din toate partite multime
de parinti, dupa cum le era obiceiul. Si dupa slujba bisericii, au mers in trapeza dupa
obicei si au sezut toti la masa si au inceput a manca. Iar un batran oarecare din cei straini
care venisera la praznic, nu manca nimic altceva, decat paine goala. Egumenul luand
seama ca nu mananca, l-a poftit ca sa ospateze, nestiindu-i obiceiul postirii. Acesta
raspunzand, a zis egumenului in auzul tuturor parintilor : iarta-ma, parinte, ca eu nu
mananc niciodata fiertura, decat paine cu sare. Si sculandu-se un batran, i-a grait : mai
bine ar fi fost de ai fi mancat totdeauna carne de trei ori pe zi la chilia ta, decat sa-ti arati
si sa-ti spui viata si postirea ta, in vederea si auzirea a tot soborul, postire care iti este
zadarnica.
4) Era intr-un loc un batran oarecare foarte postitor, atat incat paine nu manca niciodata.
Acesta a mers odata la un oarecare batran mare. Iar la acel batran se intamplase in acea
vreme de venisera multi parinti pentru invatatura si folosul sufletesc, caci era foarte
iscusit in cunostinta si intelegerea Sfintelor Scripturi si in lucrurile duhovnicesti. Deci
vazand el ca s-au adunat la dansul atati cinstiti parinti si fiind zilele Praznicului
Rusaliilor, care sunt dupa Pasti, a poruncit ucenicului sau sa fiarba bucate si sa le faca lor
masa, sa-i ospateze, fiindca unii dintr-insii venisera foarte de departe. Si daca s-au gatit
bucatele si au pus masa, i-a poftit pe toti Parintii sa sada la masa si sa se ospateze intru
slava lui Dumnezeu. Si asa au sezut toti si au inceput a manca. Iar acel batran postitor
sezand si el la masa, n-a vrut sa manance bucate, din care mancau toti parintii, ci scotand
bob muiat din desagii sai si-a pus dinainte. Dupa scularea de la masa, l-a chemat pe el
batranul de departe si i-a zis in taina : frate, de vrei sa te folosesti de infranarea si postirea
ta, oriunde vei merge si iti vor purie tie masa, mananca cele ce iti vor pune tie dinainte,
de nimic indoindu-te, dupa cuvantul Domnului Hristos ! Dar sa nu-ti arati viata,
infranarea si postirea pe care o ai la chilie, parandu-ti-se ca de vei manca din acele bucale
la masa, iti vei sminti si-ti vei strica postul. Nu, frate, de vei manca intru slava lui
Dumnezeu, de nimic indoindu-te, pentru ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, atunci nuti
vei sminti, nici iti vei strica postul tau, ci mai vartos il vei lamuri si il vei lumina. Iar de
te vei indoi si nu vei vrea nicidecum sa mananci sezand cu fratii la msasa din bucatele ce
ti se vor pune inainte, si din care mananca si alti frati si parinti, atunci, frate, nu ti se cade
sa iesi sa mergi nicaieri, niciodata de la chilia ta. Ci sezi si-ti pazeste obiceiul si postirea
la chilie. Si asa fiind invatat de acel sfant parinte, s-a smerit si s-a supus ascultarii si mult
s-a folosit de cuvintele lui. Si de aici inainte, cand i se intampla sa mearga undeva, afara,
la lume, si-i punea cineva masa, atunci el sedea si primea si manca intru slava lui
Dumnezeu, fara nici o indoiala, din cele ce i se puneau pe masa. Iar daca mergea la locul
si chilia lui, iar isi pazea obiceiul si postirea. Si pururea se arata, multumind batranului ce
l-a indreptat pe el si asa s-a mantuit.
5) Un frate oarecare l-a intrebat pe un batran mare si iscusit foarte intru stiinta
invataturilor si intelegerea Sfintelor Scripturi, zicand : parinte, ce voi face cand mi se va
intampla sa merg undeva, afara la tara, sau la vreo manastire si acolo imi vor pune mie
masa, sau ma vor pofti sa sed la masa, sa mananc bucate cu dansii ? Iar bucatele ce mi le
vor pune pe masa, vor fi toate de care eu postesc si nu le mananc ? Deci, parinte, oare
bine va fi sa-i poftesc de vor avea ca sa-mi puna mie alte bucate de care mananc eu, sau
mai bine va fi sa ma scol si sa ies de la masa lor, ca sa nu-mi smintesc si sa-mi stric
obiceiul postirii ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, la aceasta avem noi porunca si
invatatura din gura Insasi a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus
Hristos, a Purtatorului de grija pentru tot binele, folosul si mantuirea noastra, zicand :
nicidecum sa nu va aratati oamenilor postind, ci oriunde veti merge si va vor pune voua
masa, cele ce se vor pune voua dinainte, sa mancati de nimic indoindu-va, si nu aratati
postirea voastra inaintea oamenilor. Deci, fiule, cine sunt eu ca sa te invat si sa te
sfatuiesc pe tine alt sfat si alta invatatura mai buna si mai de folos tie, decat Domnul
Hristos ? Ci mai vartos si eu, dupa cuvantul Domnului, asa iti zic si te sfatuiesc : oriunde
vei merge si iti vor pune tie masa, mananca cele ce ti se vor pune inainte intru slava lui
Dumnezeu, de nimic indoindu-te. Iar daca te vei intoarce si vei merge la chilia ta, atunci
iti pazeste obiceiul postirii tale, in taina ! De nu vei vrea sa faci asa, atunci nu ti se cade
nicidecum sa iesi, ca sa mergi undeva afara din chilia ta.
6) Un batran oarecare, duhovnicesc dintr-o manastire, a vazut odata la fereastra chiliei
unui frate doi draci care stateau si ascultau la fereastra fratelui si ascultand putin,
incepeau a salta; si iar stand, ascultau si iar incepeau a salta si asa faceau catva timp. Iar
batranul vazand, s-a sculat de unde sedea si privea, si a mers la chilia acelui frate, sa vada
pricina de atata bucurie si saltare a acelor spurcati diavoli, si apropiindu-se batranul de
chilia fratelui, dracii, vazandu-l venind asupra lor, rusinandu-se s-au dat in laturi ca niste
caini, unul intr-o parte, altul intr-alta si asa departandu-se, au fugit. Iar batranul
apropiindu-se de fereastra chiliei fratelui unde stau saltand acei draci, l-a auzit pe acela in
chilie citindu-si pravila cu glas mare la fereastra. Si indata a priceput si a cunoscut
batranul, ca pricina bucuriei si saltarii spurcatilor draci este citirea fratelui cu glas mare si
intrand la dansul in chilie, l-a gasit stand la fereastra si citind. Fratele, indata lasandu-si
citirea, s-a inchinat dupa obicei, cu smerenie. Atunci batranul i-a zis : fiule, mai de folos
ti-ar fi tie de te-ai culca in chilia ta si sa dormi toata ziua decat sa citesti cu asa sunet in
glas, precum citesti. Caci nu-ti este de nici un folos, ci este bucurie si veselie si saltare
dracilor. Acum, iata am gonit doi draci de la fereastra ta, care se bucurau si saltau
ascultand si auzind glasul citirii tale si pe care i-am vazut de la chilia mea, ascultand si
saltand la fereastra. Dintr-adins am venit la tine, fiule, ca sa-ti parasesti acel sunet de glas
in rugaciunea si citirea ta, si sa-ti citesti pravila si rugaciunea calugareste, in taina, dupa
cum ne-a poruncit noua Domnul Hristos si sfintii parinti, iar nu cu sunet de glas intru
auzirea oamenilor si a dracilor. Zis-a fratele : dar ce sa fac, parinte, ca eu asa m-am
obisnuit si m-am deprins a citi si in alt chip nu pot sa citesc ? Ca de voi citi in taina, imi
pare ca nu inteleg, si nici nu stiu ce citesc si de citirea in taina eu nu ma induicesc, nici nu
simt umilinta, sau ceva de folos pentru inima mea. Zis-a lui batranul : daca nu simti, fiule,
umilinta in inima ta si zici ca nu te folosesti de rugaciunea si citirea ta cand te rogi si
citesti in taina, apoi cum te vei umili si te vei folosi de rugaciunea si citirea ta, pe care o
faci cu sunet si cu glas intru auzirea oamenilor si a dracilor, intru lauda, fericirea si
slavirea oamenilor si intru bucuria, mangaierea si saltarea dracilor ? Aceasta citire
Dumnezeu nu o iubeste si sfintii parinti nu o primesc. Cum si in ce chip trebuie sa ne
citim rugaciunea si pravila, insusi Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus
Hristos, ca Cel ce este pururea purtator de grija pentru binele, folosul si mantuirea noastra
cu insasi gura Sa ne-a invatat pe noi si pururea ne invata la Sfanta Evanghelie zicand :
cand vei vrea sa te rogi si sa-ti citesti pravila, intra in camara ta si inchie usa ta. Asa
citeste si te roaga in taina Parintelui tau. Si Parintele tau, care vede si aude tainele Acela
iti va da tie la aratare mila si darurile Sale. Si iarasi zice : cand va rugati, nu graiti multe
vorbe in rugaciunea voastra, ci in scurta vorba si deasa sa fie rugaciunea si citirea voastra
! Deci din citirea si rugaciunea savarsita in acest chip, se naste umilinta si folosul
sufletului spre mantuire. In acest chip toti sfintii parinti isi citeau pravila si rugaciunea
lor. Si pentru aceasta toti parintii, cand isi faceau chilia, isi faceau si camara osebita, sa le
fie pentru rugaciunea si pravila lor. Deci, si tu, fiule, de vrei sa te folosesti si sa-ti fie
primita rugaciudea, citirea si pravila, asa urmeaza si te vei mantui. Iar de nu vei voi sa
urmezi si sa faci asa, sa stii ca in zadar iti va fi toata zabava citirii, a pravilei si a
rugaciunii.
7) Parintii de la Schit aveau obicei, cand se descoperea cuiva vreoo fapta buna pe care o
avea el in taina ca acela de aici inainte nu o mai socotea buna de ar fi fost oricat de
folositoare, ci o socotea pacat si lucru rasuflat si neplacut lui Dumnezeu. Asa isi
acopereau si isi ascundeau lucrurile lor cele bune, de slava omeneasca.
8) Zis-a un batran : placerea omeneasca, toata maduva omului o pierde si il lasa sec.
9) Zis-au iarasi : ori fugind sa fugi de oameni, sau razand razi de lume si de oameni,
facandu-te pe tine de mai multe ori nebun.
10) A zis iarasi : cel ce-si arata lucrurile cele bune ale sale, este asemenea cu cel ce
seamana samanta pe pamant si venind pasarile cerului o mananca. Iar cel ce isi ascunde
petrecerea sa, este intocmai cu cel ce seamana pe brazde in pamant si care va strange
roada multa.
11) Un chinoviarh avea mare slava de la oameni si era parinte peste doua sute de
calugari. La chinovia acestora a venit Hristos in chipul unui batran sarac, cunoscut lui
mai inainte si-l ruga pe portar sa spuna parintelui ca este cutare frate. Iar portarul abia
induplecandu-se, a intrat sa-l vesteasca dar l-a aflat pe parintele vorbind cu oarecari
straini si asteptand putin, i-a spus despre acel batran sarac. Chinoviarhul i-a raspuns cu
manie, zicand : nu vezi ca vorbesc cu oamenii ? Lasa acum ! Si sfiindu-se portarul, s-a
dat in laturi si intorcandu-se, a spus celui ce se parea ca este batran sarac cuvantul
proestosului. Iar Domnul cel indelung rabdator a petrecut sezand la poarta. Si pe la al
cincelea ceas a venit la chinovie un bogat, pe care degraba ascultandu-l portarul, i-a
deschis si a vestit chinoviarhului despre el. Iar el iesind, cu osardie l-a intampinat la usa.
Si vazandu-l pe el Cel bogat intru mila Dumnezeu, care venise in chip de batran sarac, il
ruga, zicand : voiesc sa vorbesc cu tine, parinte ! Iar el, de nici un raspuns invrednicindul,
a intrat impreuna cu bogatul, sarguindu-se sa-i gateasca masa. Dupa ce a pranzit
bogatul, l-a petrecut parintele pana la usa si s-a intors inapoi, fiind robit de multele griji si
a uitat rugaciunea batranului sarac si fara de rautate. Facandu-se seara, dupa ce nimeni nu
l-a chemat pe acel blagoslovit sarac, apropiindu-se iarasi de portar i-a poruncit sa spuna
acestea proestosului : de vreme ce voiesti slava oamenilor, Eu pentru osteneala ta cea de
mai inainte si multele tale nevointe, iti voi trimite vizitatori din cele patru parti ale lumii.
Dar din bunatatile Imparatiei Mele nu vei gusta. Si din acele cuvinte s-a cunoscut Saracul
Cel Atotuitor.
CAPITOLUL XV
PENTRU CA SA NE PAZIM, SA NU JUDECAM NICIODATA
1) Fost-a un batran oarecare, ce manca in toata ziua cate trei posmagi ( pesmeti ).
Candva, a venit la el un frate si sezand ei sa manance paine, au pus fratelui trei posmagi
si vazand batranul, ca inca ii mai trebuie, i-a adus alti trei posmagi. Iar daca s-a saturat, sau
sculat. Deci, l-a judecat batranul pe fratele si i-a zis : nu trebuie, frate, sa slujim
trupului ! Iar fratele cerand iertare de la batranul, a plecat. A doua zi a venit vremea sa
manance batranul si s-au pus pe masa trei posmagi dupa obicei si iarasi ii era foame dar
s-a infranat. A doua zi la fel a patimit. Deci a inceput a slabi si a priceput batranul, ca i sa
intamplat departarea lui Dumnezeu si s-a aruncat inaintea Domnului Dumnezeu cu
lacrimi. Si se ruga pentru departarea ce i s-a intamplat si indata a vazut un inger care ii
zicea : pentru ca l-ai judecat pe fratele ti s-a intamplat aceasta. Sa stii dar, ca cel ce poate
sa se infraneze pe sine, sau alta fapta buna oarecare face, nu de voia sa le face, ci darul lui
Dumnezeu este cel care il intareste pe om.
2) La un sihastru oarecare obisnuia un preot sa mearga pentru aducerea Sfintelor Taine,
fiindca el nu iesea afara. Deci a venit cineva la sihastru si l-a parat pe preot graind
nenumarate prihaniri asupra lui. Cand preotui a venit, dupa obicei, pentru aducerea
Sfintelor Taine, nu i-a deschis sihastrul, fiind scarbit. Atunci preotui s-a intors inapoi. Si
iata glas catre sihastru, graind : au luat oamenii judecata Mea. Si odata cu glasul, a avut o
vedenie : a vazut un put de aur si o ciutura de aur si funia de aur si apa foarte buna si
limpede si a vazut un oarecare bubos ce scotea si turna. Vrand sihatsrul sa bea din apa, sa
sfiit, si nu a baut, caei era bubos cel ce scotea apa. Si iata glas catre dansul iarasi zicand
: pentru ce nu bei din apa, ce pricina are bubosul ce scoate apa, ca scoate si toarna ?
Venindu-si intru sine sihastrul si luand seama vedeniei, l-a chemat pe preot si l-a facut pe
el sa-i slujeasca in continuare.
3) Au fost doi frati mari intr-o manastire de obste si s-au invrednicit a vedea un dar
oarecare unul catre altul. Odata a iesit unul intr-o zi de vineri afara din manastire si a
vazut pe cineva mancand de dimineata si i-a zis : cum de mananci, frate, asa devreme,
caci este vineri ? Iar de dimineata , a fost Sfanta Liturghie dupa obicei si cautand fratele
asupra lui, a vazut darul departat de la dansul si s-a intristat si daca a venit la chilie, i-a
zis : ce-ai facut, frate, ca n-am vazut darul lui Dumnezeu peste tine ? Iar el i-a raspuns :
eu nu ma stiu pe mine nici cu lucrul, nici cu gandul sa fi facut ceva rau. I-a raspuns
fratele : nu cumva ai zis cuiva vreun cuvant ? Si aducandu-si aminte, a zis : ieri l-am
vazut pe un frate mancand afara de chilie din dimineata si i-am zis : intr-acest ceas
mananci vinerea ? Acesta este pacatul meu, ci te osteneste cu mine doua saptamani si sa
rugam pe Dumnezeu sa-mi ierte pacatele ! Si asa au facut si dupa doua saptamani a vazut
fratele darul lui Dumnezeu venit peste fratele sau si s-a mantuit multumind Domnului
4) Un barbat sfant a vazut pe cineva pacatuind si lacrimand cu amar si a zis : acesta astazi
a gresit, iar eu maine voi gresi negresit. Si acesta se va pocai negresit, iar eu nu ma voi
pocai negresit.
5) Un frate l-a intrebat pe cineva din batrani : iata, mi se intampla sa vad un om facand o
fapta si o spun altuia. Oare nu este aceasta clevetire ? Si i-a raspuns batranul : de graiesti
cu gand de iubire de clevetire, ca si cum ai avea ceva asupra lui, clevetire este, iar de nu
este dupa patima, esti slobod. Insa, de nu este clevetire, ca sa nu rasara raul, mai bine este
sa taci. Deci a zis fratele : de voi veni catre vreun batran si il voi intreba daca pot sa ma
asez la cutare si stie ca nu-mi este de folos, ce o sa-mi raspunda ? De-mi va zice sa nu
merg, oare nu judeca cu gandul ? Aceasta istetime nu o au multi. Ca de va avea vreo
patima, si cu patima va grai, urand si prihanind, acela pe sine se vatama si nici nu are
cuvantul sau vreo putere. De folos era sa zica, nu stiu si sa se izbaveasca pe sine de
patima. De este slobod de patima, nu osandeste pe nimeni ci pe sine invinuindu-se, zice :
cu adevarat, eu sunt nestiutor si poate nu iti este de folos si de va fi cel ce intreaba
priceput, nu va merge la barbatul acela pentru care a intrebat, fiindca nu a zis batranul din
rautate, ci ca sa nu creasca raul, adica purtand grija de mantuirea celui ce a intrebat.
Pentru aceea, puternic este cuvantut, sa-l incredinteze pe ascultator, daca si acela cu
pricepere fiind, il va primi cu credinta.
6) Auzit-a oarecare dintre sfinti, ca a cazut un frate in curvie si a zis : o, rau a facut ! Iar
dupa putine zile a raposat fratele. Si a venit ingerul cu sufletul fratelui catre batranul
zicand : iata-l pe cel pe care l-ai judecat. S-a mutat ! Unde poruncesti sa-l asezam. In
Imparatie sau la chinuri ? Si a petrecut batranul pana la moartea sa rugandu-se lui
Dumnezeu, sa castige iertare de aceasta, plangand si foarte mult ostenindu-se.
7) Zis-a oarecare dintre sfinti : nu este porunca mai mare decat aceasta : sa nu judeci pe
fratele tau si pentru aceasta nu vei fi judecat. Iar de-l vezi pe fratele tau gresind si nu-i vei
zice sa-si recunoasa greselile, din mainile tale se va cere sangele lui. Iar de va auzi si nu
se va intoarce de la pacatele sale, el va da seama pentru greselile sale. Deci bine este a
infrunta cu dragoste, iar nu a cleveti si a-l ocari ca pe un vrajmas.
8) Un oarecare batran mare sedea in Siria, intre hotarele Antiohiei si avea un frate, care
era gata sa judece, de vedea pe vreun frate gresind. Deci, de multe ori il invata pe dansul
batranul, graind : cu adevarat, fiule, te inseli si-ti pierzi sufletul, de vreme ce nu stie
nimeni ce este in om, decat duhul care este intr-insul. Caci de multe ori inaintea
oamenilor fac fapte rele, iar in taina se pocaiesc inaintea lui Dumnezeu. Pacatul il vedem,
dar pocainta si faptele cele bune ce le-au facut, numai Dumnezeu le stie. Pentru aceasta si
cu ochii de vei vedea pe om pacatuind, nici cat de putin nu-l judeca pe el, ca numai unul
Dumnezeu este Judecator. Ca tot omul ce judeca pe altcineva, se afla ca un antihrist al lui
Hristos de vreme ce l-a rapit dregatoria si stapanirea ce l-a dat Tatal, facandu-se el
judecator mai inainte decat Dansul.
9) Aproape de un batran traia un frate care era putin mai trandav in nevointa. Langa
acesta, cand tragea sa moara, sedeau unii din frati si vazand batranul ca se duce din trup
vesel si cu bucurie, vrand sa-i zideasca pe fratii care sedeau aproape, i-a zis : frate, noi
toti stim ca nu erai prea osardnic la nevointa si de unde asa eu osardie te duci ? Si i-a
raspuns fratele : crede, parinte, adevarul il graiesti, insa de cand m-am facut monah, nu
stiu sa fi judecat om, sau sa fi tinut pomenire de rau asupra cuiva, ci de s-a intamplat
candva vreo prigonire cu cineva, in acel ceas m-am impacat cu el. Deci voi sa zic lui
Dumnezeu : Stapane, Tu ai zis : nu judecati, si nu veti fi judecati, ci, iertati, si vi se va
ierta voua ! Deci i-a zis batranul : pace tie, fiule, ca si fara osteneala te-ai mantuit !
10) Povestit-a un batran : sezand eu odinioara intr-o pustie adanca, a venit un frate de la
chinovie sa ma caute. Si eu l-am intrebat : cum se afla parintii ? Iar el mi-a zis : bine, eu
rugaciunile tale. Apoi l-am intrebat, si despre un frate care avea nume rau si mi-a zis :
crede, parinte, ca inca nu s-a izbavit de acel nume. Iar eu, cum am auzit, am zis : uf ! Si
indata ce am zis aceasta, mi-a venit somn si am fost rapit, si m-am vazut ca stau inaintea
sfantului loc al Capatanii si pe Domnul nostru Iisus Hristos intre doi talhari rastignit si mam
pornit sa ma inchin, iar daca am mers aproape, a poruncit sfintilor ingeri, care stateau
langa El, cu glas mare zicand : scoateti-l afara, ca antihrist imi este, deoarece mai inainte
de a judeca Eu, el l-a judecat pe fratele sau. Deci gonit fiind eu, am dat sa ies si mi-am
apucat haina de usa ce s-a inchis degraba si lasand-o acolo, am iesit si indata m-am
desteptat. Socotind cele vazute, am zis fratelui celui ce venise : rea este ziua aceasta
pentru mine. Iar el a zis : pentru ce, parinte ? Atunci i-am povestit cele ce am vazut. Si
am zis : haina aceea a mea, era acoperemantul lui Dumnezeu, care era peste mine si de
care m-am lipsit. Dupa aceea am facut sapte ani ratacind prin pustie, nici paine gustand,
nici sub acoperamant intrand, nici cu om vorbind, pana ce iarasi L-am vazut pe Domnul
meu tot la locul Capatanii, poruncind sa mi se dea haina.
11) A zis un batran : douazeci de ani am petrecut luptandu-ma cu un gand si rugandu-ma
lui Dumnezeu ca pe toti oamenii sa-i vad ca unul.
12) A zis un batran : de vei vedea pe cineva razand sau mancand prea mult, sa nu-l
judeci, ci mai vartos sa zici : fericit este acesta, neavand pacate si pentru aceasta se
bucura sufletul lui.
13) A zis un batran : de vei vedea cu ochii tai pe cineva cazand, indata zi : anatema tie,
satano, ca acesta vina nu are ! Si intareste-ti inima sa nu-l judeci pe fratele tau, ca se duce
Duhut Sfant de la tine. Zi iarasi catre tine : precum acesta a fost biruit, asa si eu,s i plangi,
si cere ajutorul lui Dumnezeu. Patimeste impreuna cu Cel ce a patimit fara de voie, ca
nimeni nu voieste sa greseasca lui Dumnezeu, ci toti ne amagim.
14) A zis un batran : nu-l judeca pe cel curvar, daca esti tu curat, caci de asemenea calci
legea. Caci Cel ce a zis : sa nu curvesti, a zis si sa nu judeci !
CAPITOLUL XVI
PENTRU PRIMIREA DE STRAINI
1) Un monah antiohian, de neam cucernic, de la manastirea lui Casian, a mers la Sfintele
Locuri pentru rugaciuni si zabovind el acolo a sfarsit cele ce avea de trebuinta, dar nu stia
ce sa faca. Si sezand in biserica se scarbea de aceasta. Plecand, a adormit putin si l-a
vazut pe Domnul nostru Iisus Hristos graindu-i : du-te la iconomul Sfintei Invieri si sa-i
zici lui : m-a trimis Iisus la tine, sa-mi dai pentru dansul un galben si-ti voi da zapis la
mana, si cand va veni. Iisuis ti-l va da ! Desteptandu-se monahul si rugandu-se, a crezut
cuvantului, si mergand l-a aflat pe iconom caruia i-a zis precum i-a poruncit lui. Si a zis
iconomul : dar cand are sa vina Iisus sa mi-l dea ? Iar monahul a raspuns : eu precum am
auzit, ti-am spus, tu cum stii, asa sa faci. Atunci a zis iconomul : fa-ti zapisul ! Si a sezut
monahul de a scris asa : eu, Ion, calugarul de la Antiohia Siriei, marturisesc ca am luat un
galben de la tine, Stefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei Invieri,
trebuindu-mi si pentru incredintare am facut acest zapis al meu si cand va veni Iisus
Hristos, ti-l va da. Apoi, luand galbenul, a plecat. Iar in noaptea urmatoare, a vazut
iconomul in vis pe cineva graindu-i : ia-ti galbenul si sa-Mi intorci zapisul monahului ! El
insa nu voia, graind : acela a zis ca Iisus va veni si-mi va plati. Iarasi a zis : Eu sunt Iisus,
ia-ti dar galbenul si-mi da zapisul calugarului. Sau vrei sa iei mai mult ? Iata, este al tau !
Si desteptandu-se, a trimis niste oameni dupa monah, zicandu-le : oriunde il veti afla pe
acel monah, sa-l aduceti la mine ! Si aflandu-l, i-a zis : mergi, ca te cheama iconomul !
Acesta, temandu-se, zicea intru sine, ca s-a cait si vrea sa-i ia galbenul. De aceea mergea
cu sfiala, iar acela vazandu-l, i-a zis : parinte, mai ia si alti galbeni, cati vei voi, si-mi fa
zapis ! Parintele i-a raspuns : iarta-ma, dar mai multi nu-mi trebuie, destul imi este acesta,
ca nu mi-a zis Domnul sa iau mai mult de un galben. Iar cei ce au auzit, s-au mirat si au
proslavit fagaduintele Domnului cele nemincinoase.
2) Povestesc unii despre un batran, ca vietuia in Siria, langa calea pustiului si acesta era
lucrarea lui : in ce ceas venea vreun calugar din pustie, cu buna nadejde ii facea odihna.
Deci a venit oarecand un sihastru la dansul si i-a facut lui odihna, dar acela nu voia,
zicand, ca posteste astazi. Si, i-a zis lui : nu trece cu vederea pe robul tau, rogu-ma tie, sa
pleci asa, ci vino sa ne rugam si iata aici un copac, care se va aplecat plecandu-ne noi
genunchii. Plecandu-si dar sihastrul genunchii la rugaciune, nimic nu s-a intamplat ! Deci
si-a plecat si primitorul de straini genunchii si indata s-a aplecat si copacul cu dansul si
incredintandu-se, a multumit lui Dumnezeu.
3) Un mnonah tebeu avea darul slujbei de la Dumnezeu, ca pe fiecare sa-l socoteasca cu
cele ce-i trebuiesc. Si s-a intamplat odinioara intr-un sat a da milostenie si iata a venit o
femeie, la dansul sa ia milostenie, purtand haine vechi. Vazarn-o cu vechituri imbracata,
a bagat mana sa-i dea mult si s-a zgarcit mana de a scos putin. Apoi a venit alta catre el ,
imbracata in haine bune si vazandu-i hainele, a bagat mana vrand a-i scoate putin si a
intins mana de a scos mult. Si a intrebat pentru amandoua si a primit raspuns : cea care
poarta haine bune este de neam mare si a saracit si numai pentru curatie a castigat
hainele. Iar cealalta, pentru ca sa ia milostenie, s-a imbracat in vechituri.
4) Mers-au oarecand doi frati la un batran, iar obiceiul batranului era de nu manca toata
ziua. Daca i-a vazut pe frati i-a parut bine si a zis ca si postul are plata, iar cel ce mananca
pentru dragoste, doua porunci implineste, pentru ca si-a lasat voia sa si porunca lui
Dumnezeu a savarsit-o si asa i-a odihnit pe frati.
5) Era careva din sfinti vietuand in Egipt, in loc pustiu. Era si altul, mai departe de dansul
si acela era preot maniheist. Si, odata mergand sa viziteze pe cineva din neamul lui, a
inserat unde era sihastrul cel pravoslavnic si era in necaz, caci se temea de batranul sa
intre si sa ramana la dansul, stiind ca il va cunoaste ca este maniheist. Insa, primejduinduse
si neavand unde merge, a batut la usa, iar batranul deschizand l-a si cunoscut. Deci l-a
primit de buna voie si l-a silit sa faca rugaciune si odihnindu-l, au adormit. Iar maniheul
venindu-si in sine noaptea, gandea mirandu-se, cum n-a luat nici o indoire asupra lui si a
zis : cu adevarat robul lui Duninezeu este. Apoi a cazut la picioarele lui, graind : avvo si
eu sunt pravoslavnic ! Si asa a petrecut cu dansul, dupa aceea, cealatta vreme a vietii sale.
6) Un frate a mersia un sihastru si plecand de la dansul, i-a zis : iarta-ma, avvo, ca te-am
smintit de la rugaciunea ta ! Celalalt raspunzand, i-a zis : rugaciunea mea este sa te
odihnesc pe tine si sa te petrec cu dragoste.
7) Un sihastru oarecare sedea langa Nicopole, facand multe fapte bune. Deci s-a
intamplat de au venit cativa frati din chinovie si l-au nevoit mai inainte de vreme sa
manance. Apoi au zis fratii : nu te-ai scarbit astazi avvo ? Iar el le-a raspuns, zicand :
scarba mea este daca voi Face voia mea.
8) Povestit-a cineva din parinti, ca un oarecare filosof insemnat din Cetatea lui
Dumnezeu, barbat cucernic, a venit la un sihastru, si-l ruga sa-l primeasca si calugar sa-l
faca. Si i-a zis batranul : de poftesti sa te primesc, mergi si vinde averea ta cea dupa
porunca, si o da lipsitilor si te voi primi ! Si mergand, a facut dupa cuvantul batranului.
Dupa aceea i-a dat o alta porunca : sa te pazesti a nu vorbi cu nimeni ! Iar el s-a fagaduit
nu graiasca si doi ani n-a grait. Au inceput dupa aceea oamenii sa-l laude si i-a zis
batranul : nu-ti este de folos sa stai aici, ci te trimit la o manastire de obste. Si l-a trimis.
Dar trimitandu-l, nu i-a zis sa graiasca, sau sa nu graiasca. Deci, acela pazind porunca ce i
s-a dat, a petrecut negraind. Vrand a-l ispiti egumenul cu fapta cand l-a primit, de este
mut, sau se preface, l-a trimis cu o trebuinta, in vremea revarsarii apei raului, ca nevoind
sa graiasca, sa poata zice ca n-a putut trece apa, si a trimis dupa dansul in taina, sa vada
ce va face. Acela, daca a ajuns la rau si a vazut ca nu poate trece, a plecat genunchii spre
rugaciune, si venind un crocodil l-a luat in spinare si a trecut in cealalta parte a apei.
Dupa implinirea poruncii, a venit iarasi la apa si iarasi l-a luat in spate crocodilui si l-a
trecut dincoace. Deci, venind fratele cel trimis dupa dansul, a spus batranului si fratilor si
s-au mirat. Nu dupa multa vreme, a murit calugarul. Si a trimis egumenul la batranul lui,
graind : mut de ar fi fost, insa ingerul Domnului a fost. Atunri a vestit sihastrului ca n-a
fost mut, ci mult vorbitor, dar pazind porunca ce i-a dat dintru inceput a petrecut
negraind. Si s-au mirat toti si l-au proslavit pe Dumnezeu.
9) Un batran oarscare avea un ucenic si vrand a-l tine cu sine, l-a facut sa aiba ascultare
desavarsita. Deci, i-a zis batranul : aprinzandu-se cuptorul foarte, mergi de ia cartea din
care citim in biserica si o arunca in cuptor. Iar el mergand, a si facut fara de nici o cartire
si fiind aruncata cartea, s-a stins focul. Deci, aceasta este puterea ascultarii celei cu
intelegere, caci ascultarea este scara cea cereasca.
10) Un om, dupa ce a iesit din lume, s-a dus intr-o chinovie, avand pe fiul sau cu sine, si
i-a zis egumenui : Mi-e voia sa nu vorbesti cu fiul tau, ci sa-ti fie ca un strain. Iar acela i-a
raspuns : asa voi face, dupa cuvantul tau, avvo ! Si a petreeut multi ani si n-a vorbit cu
copilui sau. Iar cand i-a venit chemarea fiului sau si urma sa moara, a zis egumenul :
mergi de acum si vorbeste cu fiul tau ! Si raspunzand, i-a zis : de poruncesti, pazim
porunca pana in sfarsit. Si a raposat fiul lui si n-a grait cu dansul si s-au mirat toti, cum a
primit cu bucurie porunca si a pazit-o pana la sfarsit.
11) Un frate cuprins de intristare, il supara pe batranul, graind : ce voi face, ca ma supara
gandurile graindu-mi : fara de vreme te-ai lepadat de lume si nu poti sa te mantuiesti. I-a
raspuns batranul : chiar de nu vom putea sa intram in Pamantui Fagaduintei, mai bine este
sa cada oasele noastre in pustie, decat sa ne intoarcem in Egipt.
12) Un batran a venit la o apa si afland acolo papura, a sezut. Si smulgand frunze de pe
mal, impletea cosnite si le da pe apa. In acest chip se nevoia pana cand au venit oamenii
si l-au vazut si atunci s-a sculat si a plecat. Caci nu pentru trebuinta lucra, ci pentru
osteneala si linistea sa.
13) Povestit-a oarecare din batrani ca un frate ce petrecea in Egipt, mergea pe drum si
sosind noaptea, a intrat intr-un mormant sa se adaposteasca de frig. Trecand niste draci pe
acolo, au grait unul catre altul : vedeti cata indrazneala are acest calugar de doarme in
mormant ? Hai sa-l ingrozim ! Si a raspuns altul : ce sa-l mai inspaimantam, ca acesta
este al nostru, facandu-ne voia noastra : mancand, band, clevetind si negrijind de slujba
sa. Ci mai vartos pana cand va zabovi el intru aceasta, sa mergem si sa-i necajim pe cei ce
ne necajesc pe noi si cu rugaciunea ne lupta ziua si noaptea.
14) A zis un batran : de vor veni la tine vreunii si ii vei vedea de departe ca vin, mai
inainte de a se apropia, sa stai la rugaciune si sa zici : Doamne, Iisuse Hristoase,
izbaveste-ne pe noi de clevetire si de ocara ! Si cu pace trimite-i din locul acesta.
15) A zis un batran : de va veni la tine vreun frate, ridica plansul de pe fata ta si-l ascunde
ln inima pana cand va pleca fratele si apoi iarasi pune plansul pe fata. Ca fug dracii
vazand plansul acesta cu tine.
16) Un batran mergand la Schit, a calatorit impreuna cu el un frate. Deci, vrand sa se
desparta unul de altul, i-a zis batranul : sa gustam impreuna, frate ! Si era dimineata si
inceputul saptamanii. Deci, au mancat si sculandu-se s-au dus. Iar dupa ce au trecut
celelalte zile si a venit sambata, sculandu-se de dimineata batranul, s-a dus la fratele acela
si a zis : oare ai flamanzit, frate, de cand am mancat ? Raspuns-a frate : nu ! Caci in
fiecare zi mancand, nu flamanzesc. Zis-a lui batranul : cu adevarat, fiule, de atunci nu am
mancat. Iar fratele auzind, s-a umilit si s-a folosit.
17) Un episcop, iubitor de Dumnezeu, se ducea in fiecare an la Schit la parinti. Acolo, l-a
intalnit un frate si l-a dus la chilia sa punandu-i inainte paine si sare si zicand : iarta-ma,
ca nimic altceva nu am sa-ti pun inainte ! Si i-a raspuns lui episcopul : voiesc ca la anul,
venind, sa nu aflu aici nici sare.
18) A zis un batran : daca inca esti tanar, fugi de vin ca de sarpe si de vei fi silit la
adunare sa bei, putin band, inceteaza ! Si macar de te vor jura cei ce te-au chemat, sa nu
iei aminte de juramintele lor ! Caci de multe ori satana ii sileste pe monahi, chiar si pe
batrani, sa-i sileasca pe cei mai tineri la bautura de vin si la mancare multa. Ci tu sa nu te
pleci lor, caci vinul si femeile ii despart pe calugari de Dumnezeu.
19) Odinioara la chilii, facandu-se praznic, mancau fratii la biserica. Si era acolo un frate
si a zis celui ce slujea : nu mananc fiertura, ci sare ! Si a chemat acela un alt frate inaintea
norodului, zicand : cutare nu mananca fiertura : adu-i sare ! Atunci s-a sculat unul din
batrani zicand : mai de folos iti era astazi la chilia ta sa mananci carne, decat sa aud acest
cuvant inaintea norodului.
20) Un frate de la Schit nemancand paine, s-a dus la un batran mare, dar s-a intamplat sa
fie acolo si alti straini. Si a facut batranul putina fiertura pentru dansii si dupa ce au sezut
sa manance, pustnicul si-a pus lui numai naut muiat sa manance. Dupa ce s-au sculat ei
de la masa luandu-l batranul deoparte, i-a zis : frate, cand te duci la cineva, nu-ti arata
petrecerea ta ! Iar de voiesti sa tii nevointa ta, sezi in chilia ta si nicaieri nu iesi ! Iar el,
inteleptindu-se de cuvantul batranului, s-a facut iconomicos intru intampinarea fratilor.
21) Zis-a un batran : cand te vei duce undeva, sa nu-ti arati petrecerea ta, sau cum ca nu
mananci untdelemn, sau peste, sau fiertura ! Ci numai la vin sa nu deslegi, de te temi de
razboi. Si de te vor prihani vreunii, sa nu ai nici o grija.
22) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : de ma voi afla la masa cu parintii, ce sa fac
? Raspuns-a batranul : in loc de post infige rugaciune fara masura cu smerenie. Zis-a
fratele : si cum pot sa mananc si auzind pe unii vorbind, sa ma rog ? Zis-a lui batranul :
truda toate le poate si de voiesti sa fii monah, aceasta pururea tine, ca cel ce nu o are pe
aceasta, nu este monah.
23) Un batran sedea cu un frate si avea viata de obste; iar batranul era milostiv. Facanduse
foamete, au inceput unii sa vina la usa lui, sa ia milostenie, ca batranul da tuturor celor
ce veneau. Vazand fratele ce se intampla, a zis batranului : da-mi partea de paine, iar cu
partea ta fa cum voiesti ! Atunci a imparut batranul painile si facea milostenie din partea
sa. Si multi alergau la batranul, auzind ca tuturor da. Iar Dumnezeu vazandu-i vointa cea
buna, i-a blagoslovit painile si pe cat da el, pe atat se inmulteau painile. Iar fratele
mancandu-si painile sale, a zis batranului : fiindca mai am putin din acele paini, parinte,
ia-ma iarasi de obste ! Si a zis batranul : precum voiesti, fac. Asa au sezut iarasi
impreuna. Si fiind multi cei ce veneau si neintorcandu-se nici unul desert, a vazut fratele
ca i-au lipsit painile. Iar dupa intamplare a venit un sarac batran si i-a zis : mergi si cauta
cu deamanuntul. Deci intrand fratele, a aflat vasele in care se punea painea, pline de
paine. Aceasta vazand, s-a spaimantat. Si luand a dat saracului. Apoi minunandu-se de
credinta si fapta cea buna a batranului, a proslavit pe Dumnezeu.
CAPITOLUL XVII
PENTRU MILOSTENIE SI PENTRU NEAVEREA LA CARE S-A FAGADUIT
MONAHUL
1) Unul a adus bani unui batran si-l ruga sa-i ia, sa-i aiba spre a sa trebuinta. Batranul insa
nu i-a primit, zicand ca se indestuleaza cu lucrul mainilor sale. Iar acesta, rugandu-l sa-i
primeasca macar pentru trebuinta saracilor, a raspuns batranul : acest lucru este o indoita
rusine, frate, ca cele ce nu-mi trebuiesc primesc si cele straine dand, ma mandresc in
desert.
2) Zis-a un batran : de vei da milostenie si se va necaji gandul tau ca ai dat mult, sa nu iei
aminte la gand, ca este de la satana ! Insa pe cat poti, cu saracie si cu smerenie petrece-ti
viata, ca tu mai vartos sa ai trebuinta a lua milostenie totdeauna. Ca cel ce da se bucura,
socotind ca bun lucru face iar cel ce nu are ci petrece intru saracie, la mare smerenie
ajunge socotind ca nici un bine nu face, nici nu da cuiva ceva, ci mai vartos el are
trebuinta de milostenie. Asa au trait parintii nostri, asa l-a aflat pe Dumnezeu parintele
nostru Arsenie.
3) A venit odinioara la Rait un om bogat, strain, si a dat fratilor milostenie cate un ban.
Asemenea a trimis si unui sihastru, care sedea intr-o chilie. Si in noaptea aceea a vazut
batranul o tarina plina de maracini si pe unul care ii zicea : iesi, secera in tarina celui ce
ti-a dat milostenie ! Dimineata a trimis sihastrul de l-a chemat pe iubitorul de Hristos, cel
ce i-a trimis banul si i l-a dat inapoi, zicand : primeste-ti, frate, banul ca nu pot sa secer
maracini straini ! O, de as fi putut sa-i smulg pe ai mei !
4) A zis un batran : nevoitorii cei desavarsiti nu primesc degraba lucru de la cineva, iar
cei de mijloc nu zic cuiva sa le dea lor ceva. Daca cineva singur le va da, primesc cele
trimise, ca de la Dumnezeu. Iar daca vreunul este foarte bolnav, sa ceara trebuinta sa cu
multa smerenie, prihanindu-se insa pe sine totdeauna.
5) Am auzit despre un frate sarac si lipsit, ca de ii aducea cineva bucatele de trebuinta, le
primea. Iar dupa aceea, de s-ar fi intamplat si altul sa-i aduca ceva, nu primea, zicandu-i :
acum m-a hranit Domnul meu !
6) A venit un strain, aducand cu sine mult aur la Schit si-l ruga pe preot, sa-l dea fratilor.
Iar preotul a zis : nu au fratii trebuinta. Si mult fiind silit, a pus aurul intr-o cosnita si l-a
pus la usa bisericii. Deci venind fratii, le-a zis lor preotul : cel ce are trebuinta, sa ia ! Dar
nimeni nu s-a atins. Iar unii nici n-au privit la aur. Si zicea preotul catre cel ce a adus
aurul : Dumnezeu a primit dragostea ta. Ia-l si mergi de-l da saracilor ! Si folosindu-se
omul, s-a dus.
7) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : voiesti ca sa tin la mine doi bani sub cuvant
de boala trupeasca ? Si a raspuns batranul : nu este bine sa tii mai mult decat este
trebuinta. Deci de vei tinea acesti doi bani va sta nadejdea ta in ei. Si de se vor pierde
doar Dumnezeu poarta grija de tine. Sa aruncam deci la Dansul grija noastra, ca El va
purta grija de noi.
8) Au venit unii din elini la Ostrachin, sa dea milostenie si au luat cu dansii pe iconomi sa
le arate pe cei ce au trebuinta. Astfel i-au dus la un bubos si i-au dat lui, insa el nu a luat,
zicand : iata, ostenindu-ma impletesc aceste cateva smicele de finic si mananc painea
mea, agonisind-o dintr-insele si de mai mult nu am trebuinta. Si iarasi s-au dus la chilia
unei vaduve, care avea o fata si batand in usa, a auzit fata, fiind inauntru si care purta o
haina rupta ce abia ii acoperea partile cele de nevoie ale trupului. Deci, vazand-o iesind
afara, i-au dat haine si bani. Dar ea nu a primit zicand : mi-a spus maica astazi ca a gasit
de lucru si cu voia lui Dumnezeu, avem hrana noastra. Mama ei era spalatoreasa si se
dusese sa lucreze. Cind a venit de la lucru, au rugat-o sa ia dar si ea n-a vrut zicand : eu
purtator de grija il am pe Dumnezeu si voiti sa-L luati de la mine ? Si auzind, au proslavit
pe Dumnezeu.
9) Zis-a un batran : sa nu ai in chilia ta haina spanzurata netrebuincioasa, ca moarte iti
este. Caci multi tremura, poate mai drepti fiind decat tine. si tu pacatos fiind, pentru ce sa
ai de prisos.
10) Zis-a iarasi : sa nu dobandesti vas de prisos, aflandu-se fara treaba, caci atunci nu mai
poarta grija de tine Dumnezeu ! Daca iti va cadea tie de undeva aur, de ai trebuinta de el
pentru nevoia ta, adica pentru hrana sau pentru haina, indata cumpara-le ! Dar de nu ai
trebuinta, sa nu doarma impreuna cu tine, adica sa nu stea la tine, ci da-l saracilor, mai
inainte de a se insera !
11) Zis-a iarasi : vas de argint sau de aur, sa nu pipaie mainile tale in chilia ta, pana la cel
mai mic ! Adica nu numai sa cugeti a nu dobandi nimic, si trimis de va fi de la cineva
pentru vreo trebuinta, catre tine, un vas ca acesta sa nu-l pipai !
12) Zis-a iarasi : cutit la braul tau sa nu atarni, ca acestea toate opresc de la tine umilinta
si plansul. Toate : asternutul tau si vasele tale, incaltamintea si braul, sa fie in asa fel,
incat de vor unii sa le fure, sa nu te placa lor sa ia ceva din toate acestea si din cele ce
sunt in chilia ta.
13) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : spune-mi, parinte, cum ma voi mantui ? Si
dezbracandu-se batranul de haina si incingandu-se peste mijloc si spanzurandu-si mainile
sale, a zis : asa este dator monahul sa fie, gol de materia lumii si rastignit in ispite.
14) Zis-a un batran : iubeste saracia foarte si sa nu voiesti sa ai lucruri fine in chilia ta !
Caci cand cauta sufletul vreun lucru si nu-l afla, suspina si se smereste si atunci il
mangaie Dumnezeu si ii da umilinta. Iar sufletul de va gusta dulceata lui Dumnezeu,
uraste pana si insusi trupul sau. Ca de nu va uri omul trupul sau, socotindu-l ca pe un
vrajmas potrivnic si cu nimic facandu-i mangaierea lui, afara de trebuinta cea de nevoie,
nu va putea candva sa se izbaveasca de cursa diavolului.
15) Povestit-a cineva din parinti, ca era un magistrat trimis cu o solie imparateasca si pe
cale a gasit un mort sarac, zacand gol si facandu-i-se mila, a zis slugii sale : ia calul si
mergi putin mai inainte ! Acela pogorandu-se s-a dezbracat de una din hainele sale si a
pus-o peste mort si s-a dus. Apoi, dupa putin, trimis fiind tot cu o solie si iesind afara din
cetate, a cazut de pe cale si i s-a frant piciorul. Si ducandu-l la casa sa, se lupta cu mari
chinuri si doctorii incercau sa-l vindece. Dupa ce au trecut cinci zile, i s-a inegrit piciorul.
Si aceasta vazand doctorii, au hotarat sa-i taie a doua zi piciorul, sa nu putrezeasca si
trupul. De aceasta instiintandu-se magistratul s-a suparat si plangea de acea primejdie si
de mahnire nici nu putea sa doarma, ci in noaptea aceea a ramas treaz. Deci luminand
candela, a vazut la miezul noptii ca se pogoara un om pe fereastra cea de sus si vine la
dansul, si stand langa dansul, i-a zis : de ce plangi, de ce te scarbesti ? Iar el a raspuns :
Doamne, cum sa nu plang, ca mi s-a frant piciorul si maine vin doctorii sa-l taie ? Iar el a
zis : arata-mi piciorul tau ! Si aratandu-l, l-a uns cel ce s-a aratat si i-a zis : scoala-te si
umbla. Bolnavul insa zicea : Doamne, nu pot ca este frant. Iar el a zis catre dansul :
sprijineste-te de mine ! Si sprijindu-se, s-a sculat si a mers sanatos. Apoi a zis iarasi cel
ce s-a aratat : iata, te-ai facut sanatos ! Deci culcandu-te, odihneste-te si nu te scarbi !
Vorbindu-i si despre milostenie i-a spus inainte cateva cuvinte, zicand, ca a zis Domnul :
fericiti cei milostivi ca aceia se vor milui ! Si fara de mila este judecata la cel ce nu a
facut mila. Si altele ca acestea. Apoi i-a mai zis : mantuieste-te ! Magistratul l-a intrebat :
te duci ? Zis-a lui acela : ce mai voiesti, daca te-ai vindecat ? Si iarasi magistratul : pentru
Dumnezeu care te-a trimis, spune-mi cine esti ? Raspuns-a cel ce s-a aratat : cauta la
mine ! Si dupa ce l-a privit i-a zis : cunosti haina aceasta, pe care o port ? I s-a raspuns :
da, Doamne, a mea este ! Si iarasi a zis acela : eu sunt cel pe care l-ai vazut mort, aruncat
in drum, si mi-ai aruncat haina ta si acum m-a trimis Dumnezeu sa te vindec. Multumeste
deci totdeauna lui Dumnezeu ! Si acestea zicand a iesit prin fereastra prin care a intrat. Iar
bolnavul vindecat nu a incetat multumind lui Dumnezeu, dand saracilor din cele ce avea.
16) A adus cineva la un batran bani, zicand : ia-i spre cheltuiala ta, caci ai imbatranit si
esti bolnav ! Ca era bubos. Raspuns-a lui batranul : saizeci de ani am in boala aceasta si
de nimic nu am fost lipsit, fiindca Dumnezeu imi da si ma hraneste, si tu acum ai venit
sa-L ridici pe Hranitorul meu ? Si nu a primit banii.
17) Povestit-au parintii despre un gradinar, ca lucra si toata osteneala lui o da milostenie,
tinand numai pentru cheltuiaia. Mai pe urma insa i-a pus in minte satana, zicand :
strange-ti niste bani, nu cumva cand vei imbatrani si te vei imbolnavi sa nu ai de
cheltuiala ! Si a adunat si a umplut un borcan cu bani dupa care s-a intamplat de s-a
imbolnavit si i-a putrezit piciorul si a cheltuit banii la doctori dar nu i-a folosit. Mai pe
urma a venit un doctor iscusit si i-a zis : de nu ti se va taia piciorul, tot trupul o sa
putrezeasca. Si s-a hotarat sa i se taie piciorul a doua zi. In noaptea aceea venind
gradinarul intru siiie si caindu-se pentru ceea ce a facut strangand bani si nadajduind mai
mult in ei decat in Dumnezeu care ocarmuieste toate si le hraneste, a suspinat si a zis :
adu-ti aminte Doamne, de lucrurile mele cele proaste de mai dinainte, pe care le faceam
lucrand si dand fratilor mei, dar mai vartos mai inainte de acestea, adu-ti aminte de
bunatatea Ta si de indurarile Tale cele nenumarate si ma milueste dupa mare si bogata
mila Ta ! Si acestea zicand el, a statut inaintea lui ingerul Domnului si i-a zis : unde sunt
banii, pe care i-ai strans ? Unde este sfatul, pe care l-ai primit ! Iar el umilindu-se foarte si
lacrimand, a zis : gresit-am, Doamne, iarta-ma, ca de acum nu voi mai face aceasta !
Atunci s-a atins ingerul de piciorul lui si indata s-a vindecat. Si sculandu-se dimineata s-a
dus sa lucreze. Iar dupa putin timp a venit doctorul sa-i taie piciorul, dupa hotarare si
neaflandu-l, intreba de dansul. Si i-au spus lui : azi dimineata s-a dus sa lucreze la tarina.
Iar doctorul s-a dus la tarina aceea in care lucra, vrand sa-l vada. Si vazandu-l sapand
pamantul, l-a proslavit pe Dumnezeu, Cel ce l-a vindecat cu proslavire.
18) Un pustnic luptandu-se cu iubirea de argint, lucra mult ostenindu-se foarte si din
lucrul mainilor sale a adunat un galben, apoi al doilea, apoi al treilea, apoi s-a silit de a
facut cinci. Si dupa ce i-a adunat indata a cazut in boala trupeasca si umflandu-i-se
piciorul, s-a umplut de rani. Iar el chemand pe doctori, a cheltuit acei cinci galbeni. Si
nevindecandu-se patima ci si mai rea facandu-se, piciorul lui desavarsit putrezind, a venit
doctorui si i-a zis ca trebuie sa-i taie piciorul, caci tot trupul sau o sa putrezeasca. Iar el de
nevoie s-a plecat a taiere si s-a hotarat a doua zi sa i se taie piciorul. Noaptea plangand si
rugandu-se lui Dumnezeu, a venit ingerul la el si i-a zis : mai faci cinci galbeni ? Si ca
prin minune l-a apucat ingerul de picior si cu mana stergand rana, indata l-a vindecat si sa
facut nevazut. Atunci bolnavul, venindu-si intru sine si cunoscand ca s-a vindecat, a
multumit lui Dumnezeu. Deci, dimineata cand a venit doctorul, dupa hotarare, a batut in
usa. Iar el sculandu-se, l-a intarminat. Si vazandu-l doctorul ca umbla, s-a minunat si
instiintandu-se de ceea ce s-a petrecut s-a facut crestin, caci era elin.
19) Zis-a un batran : sfintii avand pe Dumnezeu intru sine si pe cele de aici le mostenesc,
adica nepatimirea, si pe cele de dincolo, caci si acestea si acelea sunt ale lui Hristos. Iar
cei ce il au pe El au si cele ale Lui. Iar cel ce are lumea, adica patimile desi are lumea,
nimic nu are, fara numai patimile ce-l stapanesc.
20) Zis-a un iubitor de Hristos, ca dator este cel ce da milostenie, asa sa dea, ca si cum el
ar lua. Ca o milostenie ca aceasta il apropie de Dumnezeu.
21) Un iubitor de Hristos mergand pentru o trebuinta, a intalnit pe cale un sarac gol si
facandu-i-se mila de dansul, i-a daruit lui haina sa. Iar saracul ducandu-se, a vandut-o. Iar
acela, instiintandu-se de ceea ce facuse saracul, s-a intristat. In noaptea urmatoare Hristos
a stat inaintea lui, in vis, purtand acea haina si aratand-o a zis : nu te scarbi, ca iata, port
ceea ce Mi-ai dat !
22) Un frate foarte cucernic avea mama saraca. Facandu-se foamete mare, a luat paini si
mergea sa le duca mamei sale. Si iata un glas s-a facut catre dansul, zicand : tu ingrijesti
de maica ta, sau Eu sa ingriiesc ? Fratele cunoscand puterea glasului, s-a aruncat cu fata
la pamant rugandu-se si zicand : Tu, Doamne, poarta de grija de noi ! Si sculandu-se s-a
intors la chilia sa. Iar a treia zi a venit mama la el, zicand : cutare monah mi-a dat putin
grau. Ia-l si fa-ne cateva paini sa ne hranim ! Iar fratele auzind acestea, L-a slavit pe
Dumnezeu si cu nadejde intarindu-se, sporea cu darul Lui la toata fapta buna.
23) Era un monah care avea un frate mirean sarac si orice lucra monahui ii da lui si cu cat
ii da cu atat mai mult saracea cel ce lua. Iar monahul mergand, a vestit unui batran lucrul
acesta. Batranul i-a zis : de vrei sa ma asculti, sa nu-i mai dai, ci zi-i : frate, cand aveam,
iti dam tie. Deci si tu, ceea ce poti, din cele ce lucrezi, adu-mi mie ! Si orice va aduce, ia
de la dansul ! Si unde stii strain, sau batran sarac, da-le si roaga-i sa faca rugaciune pentru
dansul ! Iar fratele mergand, a facut asa. Si venind mireanul, i-a grait lui dupa cuvantul
batranului si auzind acela s-a scarbit. Insa in ziua dintai, luand din osteneala lui cateva
verdeturi, le-a adus monahului. Acela luandu-le, le-a dat batranilor si i-a rugat sa se roage
pentru el. Apoi blagoslovindu-se s-a intors la casa sa. Dupa putin timp iarasi a venit la
monah si i-a adus verdeturi si trei paini. Si luandu-le pe acestea monahul, a facut ca si
mai inainte si blagoslovindu-se mireanul de batrani, s-a dus. Apoi a venit a treia oara si ia
adus multe bunatati, vin si peste. Si vazand mnonahul, s-a minunat si i-a chemat pe
saraci si i-a odihnit. Apoi i-a zis mireanului : nu cumva ai trebuinta de putina paine ? Iar
el a raspuns : nu ! Cand luam de la tine ceva, ca focul intra in casa mea si mistuia si lucrul
cel mai mic pe care il aveam. Iar de cand nu mai iau de la tine, ma blagosloveste
Dumnezeu. Deci mergand fratele, a vestit batranului toate cele ce s-au intamplat. Si i-a
zis lui batranul : au nu stii ca lucrul monahului este foc si oriunde intra arde ? Insa aceasta
ii este mai de folos lui. Sa faca milostenie din osteneala sa si sa ia rugaciune de la sfinti si
asa se blagosloveste.
24) Povestit-a unul din parinti ca a fost un batran care se invrednicise de mari daruri de la
Dumnezeu si era vestit pentru viata lui cea cu fapte bune. Si a ajuns numele lui pana la
imparat si a trimis imparatul de l-a chemat ca sa se invredniceasca de rugaciunile lui.
Deci vorbind cu el si folosindu-se, i-a adus aur iar el l-a primit si intorcandu-se la ale
sale, a inceput a agonisi tarina si alta avere. Tot asa, dupa obicei i-au adus lui un indracit
si a zis dracului batranul : iesi din zidirea lui Dumnezeu ! lar dracul a zis : nu te ascult pe
tine ? Zis-a batranul : pentru ce ? Dracul i-a raspuns : pentru ca te-ai facut ca unul din noi,
lasand grija cea catre Dumnezeu si indeletnicindu-te cu grija pamanteasca.
CAPITOLUL XVIII
PENTRU INDELUNGA RABDARE SI NEPOMENIREA DE RAU
1) Un sihastru s-a facut episcop. Acesta pentru evlavie si liniste nu certa pe nimeni,
suferind cu indelunga rabdare greselile fiecaruia. Dar iconomul lui nu ocarmuia lucrurile
bisericesti cum se cadea. Si i-au zis unii episcopului : pentru ce nu-l certi pe iconom caci
se poarta cu asa defaimare ? Iar acela a lasat certarea pe a doua zi. In ziua urmatoare au
venit la dansul cei ce l-au prihanit pe iconom. Iar episcopul afland, s-a ascuns intr-un loc.
Dupa ce l-au cautat mult, abia l-au aflat si i-au zis : pentru ce te-ai ascuns de noi ? Iar el a
zis : pentru ca cele ce am savarsit in saizeci de ani, rugandu-ma lui Dumnezeu, voi voiti
sa le jefuiti in doua zile.
2) A zis un batran : patimile de care sunt cuprinsi oamenii afara de fire, elinii le faceau
dumnezei si li se inchinau lor, iar pe cei ce nu voiau sa se inchine, ii chinuiau, ii omorau
si ii faceau fara voie, mucenici. Deci si noi daca ne supunem patimilor, cu nimic nu ne
deosebim de inchinatorii la idoli. Caci cel ce este biruit de iuteala si de manie si nu-si taie
turbarea patimii, se leapada de Iisus si are intru sine pe Marte ca dumnezeu si se inchina
idolului turbarii, ca si elinii. Iar iubitorul de argint, cel ce-si inchide milostivirea sa spre
fratele sau si nu-l miluieste pe vecinul, este tot inchinator la idoli, cinstind idolul lui
Mercur si slujeste fapturii, iar nu Facatorului. Aceasta se intampla si la celelalte patimi,
caci de orice patima este biruit, el se face rob, dupa cuvantul apostolului, care a numit
iubirea de argint a doua inchinare la idoli. Iar cel ce a biruit acestea si le-a gonit de la sine
sau s-a infranat dumnezeilor celor multi s-a si facut mucenic fara sange.
3) Povestit-au unii din parinti despre un batran mare ca de venea cineva sa-l intrebe vreun
cuvant, ii zicea : iata, eu iau fata lui Dumnezeu si sed pe scaunul Judecatii ! Ce voiesti dar
sa-ti fac ? De vei zice : miluieste-ma, iti zice tie Dumnezeu : miluieste si tu pe fratele tau
! Iar de vei zice : iarta-ma, iti zice tie : iarta si tu vecinului tau ! Este oare nedreptate la
Dumnezeu ? Sa nu fie ! Deci, de voim sa ne mantuim, de noi atarna mantuirea noastra.
4) Un frate din Libia a venit la avva Siluan in muntele Panefo si i-a zis : parinte, am un
vrajmas care mi-a facut multe rele, ca si tarina mea, cand eram in lume, mi-a rapit-o si de
multe ori m-a vrajmasit. Iar acum a pornit si oameni otravitori, sa ma omoare si as vrea
sa-l dau in judecata. Zis-a lui batranul : precum te impaci, fiule, fa ! Zis-a fratele : cu
adevarat, parinte, de va fi pedepsit, ii va fi de folos sufletului. Raspuns-a batranul : cum
socotesti, fiule, fa ! Si a zis fratele : scoala-te, parinte, sa facem rugaciune si voi merge la
dregator ! Deci, sculandu-se si rugandu-se amandoi, cand a venit sa zica : si ne iarta noua
gresalele noastre, precum si noi iertam gresititor nostri, a zis batranul : si nu ne ierta noua
gresalele noastre caci nici noi nu iertam gresitilor nostri ! Apoi a zis batranului fratele :
nu asa, parinte ! Iar batranul a zis : ba asa, fiule ! Caci cu adevarat de vei voi sa mergi la
dregator, sa-ti faca tie dreptate, Siluan alta rugaciune nu-ti va face tie. Si punand fratele
metanie, l-a iertat pe vrajmasul sau.
5) Unul vazand pe un iubitor de osteneli purtand un mort pe pat, i-a zis : pe cei morti ii
porti ? Mergi de poarta pe cei vii !
6) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : voiesc sa marturisesc pentru Dumnezeu. Si
i-a zis lui batranul : daca in vreme de nevoie, isi va suferi cineva vecinul, este intocmai cu
cuptorul celor trei tineri din Babilon.
7) Zis-a un batran : de se va intampla intre tine si altul cuvant de scarba si va tagadui
cuvantul, nu-l atata zicand ca ai spus. Fiindca se intoarce si zice : asa am zis si ce ? Si se
face mare vrajba. Ci si tu lasa cuvantul si se face mare pace.
8) Zis-a fericitul Zosima : ce lucru greu este acesta, adica lasand cineva impatimirea
pentru lucrurile veacului acestuia si cearta cu oamenii pentru dansele, sa se imbogateasca
numai in Dumnezeu si sa nadajduiasca la Cel ce l-a facut si il ocarmuieste si sa pofteasca
Imparatia Lui. Acesta nu are nici o greutate, ca obisnuim si de frica marii, sau de
navalirea talharilor, pe toate cele ce le avem sa le defaimam si lucrurile noastre fara de
preget sa le aruncam, ca sa ne scapam aceasta putina viata, pe care dupa putin si nevrand
noi, o va risipi moartea. Si spre intarirea celor zise, povestea o istorisire ca aceasta, pe
care o auzise de la altii. Deci a zis : odinioara un lucrator de pietre, un giuvaiergiu, avand
pietre scumpe si margaritare, s-a suit intr-o corabie cu copii sai, vrand sa se duca la un
targ sa negutatoreasca. Deci, s-a intamplat sa aiba el prieten pe un tanar din oamenii
corabiei, care ii slujea la trebuintele cele de nevoie si manca cu el la masa. Intr-una din
zile i-a auzit tanarul acela pe corabieri soptind intre dansii si vrand sa-l arunce pe
giuvaiergiu in mare si sa-i ia pietrele si toate cate avea. Si auzind, s-a intristat. Deci,
venind tanarul sa faca obisnuita slujba si vazandu-l giuvaiergiul trist si mahnit, l-a
intrebat de pricina posomorarii. Atunci el la inceput nimic nu i-a raspuns, pazind sa-i
spuna in alta vreme ceea ce a auzit. Dar fiindca acela sta cerand sa-i arate pricma
mahnirii, tanarul suspinand si lacrimand, i-a vestit lui sfatul pe care il cunoscuse, cum
adica se sfatuisera corabierii pentru dansul. Iar el gandindu-se putin, chema copiii si le-a
poruncit sa faca fara preget cele ce le va porunci. Intinzand un cearceaf le-a poruncit sa
aduca vasele in care erau pietrele si margaritarele. Si aducandu-le, le-a deschis, a scos
toate pietrele si margritarele si le-a intins pe cearceaf zicand : pentru acestea ma lupt eu
cu marea, primejduindu-ma si duc o astfel de viata. Dupa putin murind eu, am sa le las in
lumea aceasta si nimic nu iau cu mine. Aruncati-le in mare ! Si indata apucand el de
cearceaf impreuna cu copiii, le-au aruncat pe toate in noian. Iar corabierii vazand s-au
spaimantat si au stricat sfatul planuit asupra lui. Sa socotim dar, fratilor, ca atunci cand sa
pornit gandul lui, macar ca era om prost si mirean, indata a stricat impatimirea si s-a
facut filosof in lucru si in cuvinte si aceasta ca sa dobandeasca aceasta putina si
vremelnica viata. Povestit-a acelasi parinte, ca odata a poruncit unui copist bun, sa-i scrie
niste carti. Dupa ce le-a savarsit, trimitand i-a spus ca sunt gata si orice va socoti, va
trimite si sa le ia. Iar un frate instiintandu-se de aceasta, mergand ca din partea sa catre
acel copist si dand plata ce a socotit, a luat cartile. Eu insa nestiind ce s-a facut, a zis
batranul, am trimis un frate din cei ce erau cu mine, cu scrisori si cu plata ca sa le ia.
Dupa ce a mers fratele si a inteles copistul ca l-a inselat cel ce a luat cartile, tulburandu-se
a zis : cu adevarat voi merge si-l voi scarbi pentru ca m-a inselat si a luat cele ce nu erau
ale lui. Iar eu aceasta auzind trimitand i-am vestit : stii, fratele meu, cartile pentru aceasta
le dobandim, ca sa invatam dintr-insele : dragoste, smerenie, blandete. Iar daca inceputul
dobandirii cartilor este vrajba, atunci nu voiesc sa dobandesc carte, sa nu ma cert, caci
zice apostolul : sluga Domnului nu trebuie sa se certe.
9) Zis-a un batran ca cel ce se nedreptateste de buna voie si il iarta pe aproapele, fireste
ca este al lui Iisus. Iar cel ce nici nu nedreptateste, nici se nedreptateste, fireste ca este al
lui Adam. Iar cel ce nedreptateste, sau dobanzi cere, sau inseala, fireste ca este al
diavolului.
10) Au venit odata la un batran talharii si i-au zis : am venit sa luam toate cele ce se afla
in chilia ta. Iar el le-a raspuns : cat va place, fiilor, luati ! Si au luat toate cate au aflat in
chilie si s-au dus. Dar au uitat un saculet care era spanzurat intr-un colt. Atunci batranul
luand saculetul a alergat dupa ei strigand si zicand : fiilor, luati ce ati uitat in chilia
voastra ! Iar aceia spaimantandu-se pentru nerautatea batranului, i-au adus inapoi in chilie
toate cate au luat. Si s-au pocait, zicand intre dansii : cu adevarat, omul lui Dumnezeu
este acesta.
11) Alt batran avand trebuinta de o haina, s-a dus in targ si a cumparat una, care costa
putini bani. Luand el haina, a pus-o si a sezut pe ea. Si dand pretul vanzatorului, numara
banii pe lespedea ce era acolo. Iar cineva venind prin spatele lui, tragea haina, vrand sa o
ia pe sub ascuns. Simtind batranul ca oarecine trage haina, s-a usurat pe sine, intinzanduse
oarecum spre locul acela unde numara banii, pana cand cel ce tragea haina a luat-o si
s-a dus. Si asa batranul platind tot pretul s-a dus neluand nimic.
12) Doi monahi locuiau intr-un loc si s-a dus la dansii un batran, ca sa-i cerce si a luat un
toiag si a inceput a sfarama verdeturile unuia. Fratele vazand, s-a ascuns pana ce le-a
sfaramat pe toate. Dupa ce a ramas o radacina, i-a zis batranului : parinte, de voiesti, las-o
pe aceasta sa o fierb si sa gustam impreuna. Atunci a pus batranul metanie fratelui, zicand
: pentru nerautatea ta, se odihneste Duhul Sfant peste tine, frate.
13) Un frate a facut o cheie si deschidea chilia unuia din batrani si ii lua banisorii. Iar
batranul a scris o hartie, zicand : iubite frate, oricare vei fi, fii bun si-mi lasa jumatate
spre trebuinta mea ! Si facand banisorii doua parti, a pus hartia. Iar acela iarasi intrand si
rupand hartia, a luat tot. Dupa doi ani bolnavindu-se el si apropiindu-se de moarte, ii sta
sufletul muncindu-se si neiesind. Astfel trimitand l-a chemat pe batran si i-a zis : roaga-te
pentru mine, parinte, ca eu am fost cel ce iti furasem banisorii ! Si i-a zis batranul : pentru
ce nu ai spus mai degraba ? Si rugandu-se el, indata si-a dat acela duhul.
14) Spuneau parintii despre un frate care locuia langa un mare batran, ca intrand in chilia
batranului, fura. Iar batranul vedea si nu-l mustra, ci lucra mai mult, zicand ca poate
fratele are trebuinta. Si avea batranul multa stramtorare, cu greu castigandu-si painea,
Cand a fost sa moara batranul l-au inconjurat fratii si vazandu-l pe cel ce-l fura, i-a zis :
apropie-te de mine si i-a sarutat mainile zicand : multumesc mainilor acestora, ca printrinsele
ma duc in Imparatia Cerurilor ! Iar acela, umilindu-se si pocaindu-se, s-a facut si el
monah iscusit, din faptele pe care le-a vazut la acel mare batran.
15) A fost un batran iubitor de frati si plin de multa dragoste, nesocotind niciodata raul.
Iar un frate furand vase le-a dus si le-a pus la dansul, nestiind nimic batranul despre acel
lucru. Dupa vreo cateva zile, s-au gasit vasele acelea si, parat fiind batranul, a pus
metanie, zicand : iarta-ma, ca ma pocaiesc ! Dupa putin timp a venit fratele care furase
vasele si le pusese la el si i-a facut vorba zicand batranului : tu ai furat vasele ? Si
batranul punea metanie fratelui, zicand : iarta-ma ! Inca si altul din frati, de gresea candva
si tagaduia, el punea metanie, zicand : iertati-ma ! Atata era de cucernic si de smerit
cuviosul, incat nici cu cuvantul nu a ranit candva pe cineva.
16) Povestit-a unul din battrani, ca era un batran betiv si lucra o rogojina in fecare zi pe
care o vindea in sat si bea pretul ei. Mai pe urma a venit un frate la darnui si a ramas
petrecand cu el si lucra si el in fiecare zi o rogojina, iar batranul o lua si pe aceea si
vanzand-o, bea pretul amandorura, fratelui aducandu-i paine seara. Trei ani facand
aceasta, nimic nu-i zicea lui fratele. Dupa aceea insa a zis fratele intru sine : iata gol sunt
si painea mea cu lipsa o mananc ! Ma voi scula si ma voi duce de aici. Dar iarasi a socotit
intru sine, zicand : unde sa ma duc sa sed iarasi, caci eu pentru Dumnezeu sed impreuna.
Si indata i s-a aratat lui ingerul, zicand : nicaieri sa nu te duci, ca vin maine la tine. A
doua zi l-a rugat fratele pe batranul, zicand : parinte, astazi sa nu mergi nicaieri, ca vin ai
mei sa ma ia ! Dupa ce a venit ceasul in care se ducea batranul, i-a zis lui : nu vin astazi,
fiule, ca au zabovit. Iar el a zis : cu adevarat, parinte, negresit vin. Si vorbind cu batranul,
a adormit. Batranul vazand, a inceput a plange, zicand : vai mie, fiule, ca multi ani am
petrecut intru lenevire, iar tu in putina vreme ti-ai mantuit sufletul tau cu rabdare ! Si, de
atunci s-a inteteplit si el si s-a facut iscusit.
17) Un batran locuia la chiliile pustnicesti, afara de Alexandria si era batranul foarte iute,
putin la suflet si nerabdator. Deci, auzind despre dansul un frate mai tanar, a facut
asezamant cu Dumnezeu, zicand : Doamne, pentru toate pacatele pe care le-am facut in
lume voi merge si voi petrece cu batranul si-i voi sluji si-l voi odihni. Deci, il ocara
batranul ca pe un caine in toate zilele. Dumnezeu vazand smerenia si rabdarea fratelui,
dupa sase ani de supunere catre batranul, i-a aratat in somn pe cineva care tinea o hartie
mare, jumatate stearsa si jumatate scrisa. Si ii arata fratelui hartia zicand : iata, jumatate
din datoriile tale le-a curatit Stapanul Dumnezeu, sileste-te si pentru celelaite ! Si era alt
batran duhovnicesc locuind aproape de el, care stia cele despre fratele si auzea totdeauna
cum il ocara batranul si-l necajea cu nedreptate si cum acesta ii punea lui metanie iar
batranul nu facea pace cu el. Intalnindu-l pe fratele, acest duhovnic batran l-a intrebat : ce
este, fiule, cum a trecut ziua de astazi ? Oare am dobandit ceva, oare am sters de pe hartie
ceva ? Si daca candva trecea vreo zi in care nu ar fi fost ocarat, sau n-ar fi fost scuipat,
sau n-ar fi fost izgonit de batran, se ducea seara la batranul cel de aproape si zicea,
plangand : vai mie, parinte, ca rea mi s-a facut mie ziua de astazi, caci nu am dobandit
nimic, ci in odihna am petrecut-o. Dupa alti sase ani, a adormit fratele si marturisea
batranul cel duhovnicesc, ca l-a vazut pe el stand impreuna cu mucenicii si rugandu-se lui
Dumnezeu pentru batranul lui, cu multa indrazneala si zicand : Doamne, precum m-ai
miluit pe mine prin acela, miluieste-l si pe el pentru indurarile Tale cele multe si pentru
mine robul Tau ! Si dupa patruzeci de zile l-a luat la sine si pe batranul in locul cel de
odihna. Iata ce fel de indrazneala dobandesc cei ce pentru Dumnezeu sufera necazurile.
18) Un iubitor de Hristos fiind dat la mucenicie de slujnica sa, cand era dus sa se
savarseasca, a vazut-o pe slujnica cea care il daduse si il vanduse. Si luand inelul de aur
pe care il purta, i l-a dat ei zicand : multumescu-ti tie, ca de astfel de bunatati mantuitoare
mi te-ai facut mie.
19) Doi frati oarecare, in vremea prigoanei fiind prinsi, au fost dusi ca sa marturiseasea si
chinuindu-i i-au pus in temnita. Dar din ispita diavoleasca s-a facut intre dansii oarecare
prigonire si cearta. Astfel, unul caindu-se, indata a pus metanie fratelui, zicand : poate sa
se intample ca maine sa ne savarsim. Sa lasam vrajba ce-o avem unul asupra celuilalt si
sa facem binele. Iar celalalt nu se inmuia. Deci, a doua zi adusi fiind iarasi la divan, au
fost pusi la chin. Si cel ce nu a primit pocainta, din cea dintai bantuiala s-a biruit. Deci, ia
zis lui dregatorul : pentru ce ieri, atata fiind chinuit, nu te-ai plecat ? Iar el raspunzand,
a zis : pentru ca ieri aveam iubire fata de fratele meu si darul lui Dumnezeu ma intarea.
Acum tin pomenire de rau catre dansul si pentru aceasta m-am golit de mangaierea si
acoperemantul lui Dumnezeu.
20) Zis-a un batran : de vei auzi despre cineva ca te uraste si te ocaraste, trimite-i sau da-i
lui putina blagoslovenie dupa puterea ta, ca sa ai indrazneala sa zici in ceasul judecatii :
iarta-ne noua Stapane, greselile noastre, precum si noi am iertat gresititor nostri !
21) Un frate calatorind si ratacindu-se, a intrebat pe niste oameni sa-l instiinteze sa
cunoasca drumul, iar aceia fiind talhari l-au ratacit in locuri pustii. Si mergand unul dupa
dansul sa-l jefuiasca si poruncindu-i sa treaca un sant, acolo unde treceau ei, a napadit un
crocodil asupra talharului. Iar fratele vazand fiara ca s-a pornit asupra omului, nu a trecut
cu vederea, ci a strigat catre talhar, aratandu-i pornirea fiarei. Fugind acela a multumit
fratelui, minunandu-se de dragostea lui.
22) Zis-a un batran : de-ti vei aduce aminte de cel ce te-a necajit sau te-a necinstit sau te-a
pagubit, dator esti sa-ti aduci aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos si sa-l ai pe el
ca un facator de bine, ca insusi necazul tau insemneaza ca-ti boleste sufletul. Ca de nu
boleai, nu patimeai. Deci, dator esti sa multumesti fratelui si sa te rogi pentru dansul, ca
prin el cunosti boala ta si vei primi cele de la el ca pe niste doctorii trimise de la Iisus. Iar
de te scarbesti asupra fratelui, zici ca si lui Iisus : nu voiesc sa primesc doctoriile tale, ci
voiesc sa putrezesx intru ranile mele. Deci, cel ce voieste sa se vindece de ranile cele
sufletesti, dator este sa sufere cele ce sint aduse de doctor, in orice chip ar fi. Caci nici
celui ce boleste trupeste nu-i pare bine sa se taie sau sa se arda, sau sa aiba curatenie, ci
cu greata isi aduce aminte de acestea. Insa incredintat fiind, ca este cu neputinta in alt
chip a se izbavi el de boala, decat prin acestea, le sufere cu vitejie, multumind doctorului
si stiind ca prin greata se va izbavi din indelungata boala. Fier arzator de bolnavi ai lui
Iisus este cel ce te necinsteste sau te ocaraste, dar te izbaveste de slava desarta. Curatenie
a lui Iisus este cel ce iti aduce tie paguba sau ocara, dar te izbaveste de lacomie. De fugi
de ispita folositoare, fugi de viata vesnica. Caci cine a daruit Sfantului Stefan atata slava,
pricinuita lui de cei ce l-au improscat cu pietre, daca nu rabdarea ?
23) A zis un batran : cel ce fura sau cel ce minte sau cel ce face alt pacat, de multe ori
indata dupa ce a savarsit pacatul, suspina si se prihaneste pe sine si vine intru pocainta.
Cel ce are in suflet pomenire de rau, ori mananca, ori doarme, ori umbla, ca de rugina
este ros. Si pacatul totdeauna nedespartit il are si rugaciunea lui devine blestem. Toata
osteneala lui este neprimita, chiar de isi va varsa sangele sau pentru Hristos.
24) Un frate suparat fiind de cineva, s-a dus la un batran la chilie si i-a zis : parinte, un
frate m-a necajit si ma supara dracul, ca sa-i rasplatesc si eu lui. Zis-a lui batranul :
asculta-ma fiule, si mergi la chilia ta si linisteste-te, rugandu-te lui Dumnezeu cu
deadinsul pentru fratele cel ce te-a nedreptatit si degraba te vei izbavi de patima. Deci a
facut fratele precum l-a sfatuit batranul. Si intr-o saptamana a sters Dumnezeu iutimea de
la dansul, pentru nevointa la care s-a silit pe sine si pentru ascultarea pe care a aratat-o
catre batranul.
25) A zis unul din parinti : de te va ocari pe tine cineva, blagosIovesie-l ! si de va primi,
bine va fi amandorurajar de nu va primi, el va lua de la Dumnezeu ocara si tu
blagosiovenie.
26) Zis-a un batran : Crucea lui Hristos o vedem si Patimile Lui le cinstim. Atunci pentru
ce nu suferim macar ocara.
27) Doi batrani aveau scarba intre dansii si s-a intamplat de s-a imbolnavit unul dintre ei.
Deci, a venit la dansul un frate sa-l viziteze si l-a rugat batranul pe frate, zicand : scarba
avem, eu si cutare batran si voim ca sa-l rogi sa ne impacam. Raspuns-a fratele : cum ai
poruncit, parinte, eu il voi ruga. Si iesind fratele, socotea intru sine cum sa economiseasea
lucrul, caci se temea, ca nu cumva sa nu primeasca batranul rugaciunea sau si mai mare
ura se va face. Si dupa iconomia lui Dumnezeu, unul din frati i-a adus lui cinci smochine
si cateva dude si luandu-le, fratele le-a dus in chilia sa. Alegand o smochina si cateva
dude, le-a dus la batranul catre care avea sa mearga si a zis : avvo, acestea le-a adus unul
la cutare batran ce este bolnav si intampinandu-ma acolo mi-a zis : primeste acestea si dale
cutarui batran, iar eu le-am adus la tine. Batranul auzind, a stat uimit multa vreme si a
zis : acestea mie mi le-a trimis ? A raspuns fratele : da. Si le-a luat batranul zicind : bine
ai venit ! Apoi intorcandu-se fratele la chilia sa, a luat din smochine doua si din dude
cateva si le-a dus si celuilalt batran care era bolnav. Si facand metanie lui, a zis : primeste
acestea, parinte, caci ti le-a trimis cutare batran. Iar el bucurandu-se a zis : ne-am
impacat. Fratele a zis : da, parinte, cu rugaciunile tale. Si a zis batranul : slava lui
Dumnezeu ! Si s-au impacat batranii cu darul lui Dumnezeu si cu intelepciunea fratelui,
care i-a unit pe ei cu pace, cu trei smochine si cateva dude si nu au cunoscut batranii ce a
facut fratele.
28) Era un sihastru cu mare socoteala si dorea sa petreaca la chilii si nu afla chilie. Alt
batran instiintandu-se despre sihastrul si avand acolo o chilie desarta l-a rugat pe acela sa
sada in acea chilie, pana cand se va afla alta. Acela mergand, a sezut intr-insa. Iar unii din
cei ce vietuiau in locul acela veneau la dansul ca la un strain, aducandu-i ceea ce putea
fiecare si el luandu-le, ii primea pe dansii. Iar batranul cel ce ii daduse chilia, a inceput a-l
zavistui, a-l grai de rau si a zice : eu cati ani am aici de multa nevointa si nimeni nu vine
la mine, iar acesta putine zile are si cati vin la dansul ! Si a zis ucenicului sau : mergi si ii
zi : du-te de aici, ca imi trebuie chilia ! Iar ucenicul venind la el, a zis : intreaba parintele
meu, cum te afli ? El a zis : sa se roage pentru mine, ca mi s-a ingreuiat stomacul. Si
intorcandu-se cel ce l-a trimis, a spus : batranul iata cauta alta chilie si se duce. Dupa
doua zile, a zis iarasi ucenicului : du-te si ii zi lui, ca de nu se va duce, vin eu si il scot cu
toiagul ! Iar fratele mergand iar, a zis catre sihastru : a auzit parintele meu ca esti bolnav
si iarasi se mahneste si m-a trimis sa te cercetez. Raspuns-a acela : spune-i ca eu
rugaciunile lui sunt sanatos ! Deci a venit la batranul sau si i-a zis : a spus ca pana
duminica iese cu voia lui Dumnezeu; iar dupa ce a venit duminica si nu a iesit sihastrul
din chilie, luand batranul un toiag s-a dus sa-l bata si sa-l goneasca. La plecare i-a zis
ucenicul : merg eu mai inainte, nu cumva sa fie acolo vreunii si se vor sminti. Iar batranul
i-a dat voie. Si apucand fratele mai inainte, a zis catre sihastru : parintele meu vine sa te
mangaie si sa te ia la chilie. Acesta cum a auzit dragostea batranului, a iesit in
intampinarea lui si i-a pus metanie de departe, zicand : eu vin la sfintia ta, nu te supara,
parinte ! Iar Dumnezeu vazand lucrarea tanarului, l-a umilit pe batranul si aruncand
toiagul a alergat spre inchinarea lui si i s-a inchinat aducandu-l la chilia sa ca pe unul care
nu ar fi auzit nimic din cele ce i-a zis el. Si a zis catre ucenic : nimic nu i-ai spus din cele
ce ti-am spus tie ? Acesta a raspuns : nimic. Auzind batranul, foarte s-a bucurat si a
cunoscut ca era zavistia vrajmasului. Apoi l-a odihnit pe batranul, dupa care i s-a inchinat
ucenicului, zicand : tu sa-mi fii mie parinte si eu tie ucenic, caci prin lucrarea ta s-au
mantuit sufletele amandorura.
CAPITOLUL XIX
PENTRU POCAINTA.
1) Un frate sedea intr-o chilie din Egipt, in multa smerenie petrecand. Si avea acesta o
sora care curvea in cetate pricinuind pierzare la multe suflete. De multe ori suparandu-l
batranii, mai pe urma trimitandu-l pe fratele la dansa, doar sfatuind-o se va strica pacatul
cel ce se lucra printr-insa. Dupa ce a ajuns el la locul acela, vazandu-l unii din cunoscuti,
a alergat mai inainte si a vestit surorii lui, zicand : iata, fratele tau este langa usa. Atunci
ea impungandu-se la cele dinauntru si lasand pe ibovnicii carora le slujea, a iesit cu capul
gol in intampinarea fratelui sau. Dand sa-l imbratiseze, i-a zis fratele : sora mea cea
adevarata, fie-ti mila de sufletul tau, ca multi pier din cauza ta ! Cum vei putea suferi
munca cea vesnica si amara ? Iar ea cutremurandu-se, i-a zis : crezi ca mai este mantuire
pentru mine de acum ? Raspuns-a fratele : de vei voi, este mantuire. Ea aruncandu-se la
picioarele fratelui sau, il ruga sa o ia in pustie, impreuna cu el. El i-a zis : pune-ti
acoperemantul pe cap si vino dupa mine ! Atunci ea i-a zis : sa mergem, ca mai de folos
imi este sa fac aceasta necuviinta sa merg cu capul gol, decat sa intru in cursa faradelegii.
Si mergand ei, o sfatuia fratele sau la pocainta. Cand vedea pe unii venind inspre ei, de
vreme ce nu toti stiu ca esti sora mea , da-te in laturi putin din cale, pana ce vor trece cei
ce vin. Iar ea s-a abatut. Dupa aceea i-a zis : sa mergem, soro, in calea noastra ! Dar ea nu
i-a raspuns. Si apropiindu-se el de dansa, a gasit-o moarta. A vazut si talpile picioarelor ei
insangerate, caci era desculta. Si fratele vestind batranilor cele ce s-au intamplat si
iscandu-se neintelegere intre dansii, s-a descoperit unuia din batrani despre dansa, ca de
vreme ce nu a purtat grija de nici un lucru trupesc, ci si-a defaimat si trupul, nesuspinand
intru atata rana, pentru aceasta i s-a primit pocainta.
DE LA SFANTUL AMFILOHIE
2) Un frate biruindu-se de curvie, in toate zilele se afla savarsind pacatul si in toate zilele
il imblanzea pe Stapanul sau cu lacrimi si cu rugaciuni. Si asa facand, amagandu-se de
obiceiul cel rau, savarsea pacatul. Apoi iarasi, dupa savarsirea pacatului, se ducea la
biserica. Si vazand Cinstitul Chip al Domnului nostru Iisus Hristos, se arunca inaintea lui
cu amare lacrimi, zicand : miluieste-ma, Doamne, si ridica de la mine aceasta vicleana
ispita, ca ma trudeste cumplit si ma raneste cu amaraciunea desmierdarilor ! Ca nu am
obraz, Stapane, a cauta si a vedea Chipul Tau cei sfant si mai stralucit decat soarele, ca sa
se indulceasca inima mea si sa se veseleasca. Acestea zicand si iesind din biserica, cadea
in noroi, dar nu se deznadajduia de mantuirea sa. Caci de la pacat intorcandu-se la
biserica, striga catre iubitorul de oameni, Dumnezeu, zicand : pe Tine, Doamne, Te pun
chezas de acum ca nu voi mai face pacatul acesta ! Numai iarta-mi mie, Prea Bunule, cele
ce dintru inceput si pana in ceasul acesta Ti-am gresit ! Si dupa ce facea el aceste
infricosate fagaduinte iarasi se afla intru acel pacat rau. Si se vedea iubirea de oameni a
lui Dumnezeu, cea prea dulce si nemarginita Lui bunatate, ca suferea in toate zilele
calcarea si necunostinta fratelui cea neindreptata si rea. Din multa mila cauta si astepta
pocainta si intoarcerea lui. Ca nu un an a facut aceasta, nici doi, nici trei, ci zece ani si
mai mult. Vedeti, fratilor, rabdarea cea nemasurata si iubirea de oameni cea nemarginita a
Stapanului, cum totdeauna indelung rabda, suferind faradelegile si pacatele noastre cele
cumplite ! Ca de acel lucru trebuie sa ne inspaimantam si sa ne minunam : de indurarile
cele bogate ale lui Dumnezeu, ca fagaduindu-se fratele ca nu va mai face altadata pacatul,
se afla mincinos. Deci, intr-una din zile, facand fratele pacatul, a alergat la biserica,
plangand, suspinand, tanguindu-se si silind indurarile Prea Bunului Stapan ca sa se
milostiveasca spre dansul sa scape de noroiul inversunarii. Si cum il ruga el pe iubitorul
de oameni, Dumnezeu, vazand incepatorul rautatii si pierzatorul sufletelor noastre,
diavolul, ca nimic nu foloseste, ci cele ce el prin pacat alcatuia fratele prin pocainta le
risipea, nerusinandu-se, i s-a aratat de fata, cautand in obrazul lui si strigand catre cinstita
icoana a Domnului nostru Iisus Hristos : o, ce-mi este mie si Tie Iisuse Hristoase ?
Milostivirea Ta cea nemarginita ma biruieste si ma surpa, caci primeste pe acest curvar,
care in toate zilele minte inaintea Ta, defaimand stapanirea Ta ! Pentru ce nu-l arzi, ci
indelung rabzi si suferi ? Caci Tu vei judeca pe curvari, pe preacurvari si pe toti pacatosii
o sa-i pierzi. Cu adevarat, nu esti Drept Judecator, ci unde vrea stapanirea Ta, treci cu
vederea si pe mine pentru o mica calcare a inaltarii, din ceruri m-ai aruncat jos. Iar
acestuia mincinos fiind si curvar, fiindca zace inaintea Fetei Tale, usor ii daruiesti
blandetea Ta. Pentru ce, dar, Te numesc pe Tine Judecator Drept ? Precum vad si Tu
primesti fapturi din multa Ta bunatate si treci cu vederea dreptatea. Si acestea zicea
diavolul iutindu-se de multa amaraciune si para de foc scotand din nari, apoi a tacut. Si sa
facut glas ca de la jertfelnic, zicand : o, balaure prea viclean si pierzatoruie, nu te-ai
saturat de socoteala ta cea rea, ca ai sorbit lumea, iar pe cel ce a venit la mila cea nespusa
te silesti sa-l hranesti si sa-l sorbi ? Ai atatea greseli ca sa pui si sa traga intocmai cu
Sangele cel scump, pe care l-am varsat pe Cruce pentru dansul ? Iata Junghierea Mea si
Moartea Mea a afundat faradelegile lui. Cand pacatuieste, nu il gonesti, ci il primesti cu
bucurie si nu-l opresti, nadajduind sa-l dobandesti si Eu Cel atat de milostiv si iubitor de
oameni, care am poruncit verhovnicului Meu, lui Petru apostolul, sa ierte celui ce
greseste in fiecare zi pana la saptezeci de ori cate sapte, oare nu il voi ierta pe el, oare nul
voi milui ? Asadar, cu adevarat, de vreme ce alearga la Mine, nu Ma voi intoarce de la
el, pana ce il voi mosteni. Caci pentru pacatosi M-am rastignit si preacuratele Mele
patimi pentru dansii le-am intins, ca cel ce va voi sa se mantuiasca, sa alerge si sa se
mantuiasca. De la nimeni nu ma intorc, pe nimeni nu alung, macar de va gresi de
nenumarate ori intr-o zi si de tot atatea ori va veni catre Mine, nu va iesi afara scarbit.
Caci nu am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta. Si auzindu-se
glasul acesta, diavolul sta tremurand si neputand sa fuga. Apoi iarasi s-a facut glas,
zicand : asculta, amagitorule, pentru ce zici ca sunt nedrept ? Caci Eu eu toti sunt drept.
In ceea ce aflu pe cineva, in aceea il judec. Iata deci, pe acesta l-am aflat stand inaintea
picioarelor Mele si biruitor peste tine aratandu-se. Il voi lua si-i voi mantui sufletul,
fiindca n-a deznadajduit de mantuire. Iar tu vezi cinstea lui si crapa de zavistie si
rusineaza-te. Fratele stand cu fata in jos si tanguindu-se, si-a dat duhul. Si indata urgie
mare, ca focul a cazut peste satana si l-a mistuit. De aici sa cunoastem, fratilor,
milostivirea si iubirea de oameni cea nemasurata a lui Dumnezeu si niciodata sa nu
deznadajduim de mantuirea noastra.
3) Alt frate, iarasi, dupa ce s-a pocait, s-a linistit. Dar s-a intamplat ca el indata s-a lovit
de-o piatra si si-a ranit piciorul si din acea rana a curs atata sange incat a lesinat si si-a dat
sufletul. Apoi au venit dracii sa-i ia sufletul. Dar le-a zis ingerii : cautati la acea piatra si
vedeti sangele lui, pe care l-a varsat pentru Domnul. Aceasta zicand ingerii, i s-a izbavit
sufletul.
4) La un frate care cazuse in pacat, s-a aratat satana si i-a zis : nu esti crestin ? Iar fratele
i-a raspuns : orice sunt, tot sunt mai bun decat tine. Iar satana iarasi a zis : iti spun tie, ca
te duci la chinuri. Si a zis fratele : nu esti tu judecatorul meu, nici Dumnezeul meu. Si
nimic ispravind satana, s-a dus, in timp ce fratele s-a pocait inaintea lui Dumnezeu in
chip curat si s-a facut iscusit.
5) Un frate fiind stapanit de mahnire, l-a intrebat pe un batran : ce voi face, ca-mi zic
gandurile ca fara de vreme m-am lepadat de lume si nu pot sa ma mantuiesc. Si i-a
raspuns batranul : desi nu putem sa intram in Pamantul Fagaduintei, mai de folos ne este
sa ne ramana oasele in pustie, decat sa ne intoarcem in Egipt.
6) Alt frate l-a intrebat pe acelasi batran, zicand : parinte, ce vrea sa inteleaga proorocul
cand zice : nu este mantuire in Dumnezeul lui ? Si i-a zis batranul : vrea sa inteleaga
gandurile deznadajduirii, care vin de la draci la cel ce greseste si ii zic : de acum nu mai
gasesti mantuire in Dumnezeu, si se ispitesc sa-l arunce in deznadejde. Cu acestia trebnie
sa se lupte, zicand : Domnul este scaparea mea si El va scoate din cursa picioarele mele.
7) Un frate l-a intrebat pe un batran zicand : de se va intampla cineva din lucrarea
diavolului, sa cada in curvie, ce se intampla cu cei ce s-au smintit ? Si a povestit batranul,
zicand : un diacon era vestit intr-o chinovie a Egiptului, iar un om din cetate fiind gonit
de judecator a venit cu toata casa sa la acea chinovie. Si din ispita diavolului, a cazut
diaconul cu o femeie din cele ce venisera cu omul si a facut tuturor rusine, fiindca s-a
cunoscut lucrul. Iar el s-a dus la un batran pretuit al sau si i-a vestit ceea ce s-a intamplat.
Si avea batranul inauntrul chiliei sale o ascunzatoare, pe care o stia si diaconul. Si l-a
rugat sa intre acolo sa se ingroape ca si de viu, nestiind nimeni altul ceea ce se facuse,
numai batranul acela. Si s-a plecat batranul. Deci intrand diaconul in intunericul acela, s-a
pocait inaintea lui Dumnezeu, plangandu-si pacatut totdeauna si nehranindu-se decat cu
paine, si cu apa, pe care i le da batranul la o vreme. Apoi trecand un timp, n-a crescut apa
raului, ca de obicei, si toti facand litanie si rugandu-se lui Dumnezeu cu deadinsul, s-a
descoperit unuia din sfinti, ca de nu va veni cutare diacon, care este ascuns la cutare
monah, apa raului nu creste. Acela primind raspunsul, a povestit tuturor cele ce i s-au
facut lui cunoscute de la Dumnezeu. Si, auzind cei de fata s-au minunat si venind l-au
scos din locul in care era ascuns silindu-l sa se roage. Si rugandu-se, indata a crescut apa.
Astfel cei ce s-au smintit mai inainte, cu mult mai mult s-au folosit de pocainia lui si L-au
proslavit pe Dumnezeu.
8) Un frate s-a luptat de dracul curviei si s-a intamplat sa treaca printr-un sat al Egiptului
unde a vazut o femeie frumoasa, care era fata preotului elinilor. Vazand-o, s-a ranit cu
dansa. Apoi mergand a zis tatalui ei : da-mi-o de sotie ! Iar el raspunzand, i-a zis : nu pot
sa ti-o dau, de nu ma voi instiinta mai intai de la dumnezeul meu. Si mergand catre drac,
l-a intrebat zicand : iata un monah i-a venit si o cere pe fiica mea. Oare, sa i-o dau ? Si a
raspuns dracul : intreaba-l pe el daca se leapada de Dumnezeul lui, de botez si de cinul
calugaresc ! Si intorcandu-se slujitorul pagan catre fratele, i-a zis : te lepezi de
Dumnezeul tau, de botez si de cinul calugaresc ? Iar el s-a fagaduit. Si indata a vazut ca ia
iesit din gura un porumbel si a zburat la cer. Deci s-a dus slujitorul la drac si i-a spus :
iata, s-a fagaduit. Atunci i-a zis lui dracul : nu-i da fata de sotie, ca Dumnezeul lui nu s-a
departat de la dansul, ci inca il ajuta. Reintorcandu-se spurcatul slujitor, i-a zis fratelui :
nu pot sa ti-o dau pentru ca Dumnezeul tau cu tine este si inca iti ajuta ! Iar fratele auzind
s-a umilit si si-a zis : daca eu, ticalosul, de atatea bunatati invrednicindu-ma de la
Dumnezeu numai pentru bunatatea Lui, m-am lepadat de Dansul, de botez si de cinul
ralugaresc, iar El inca imi ajuta si nu s-a departat de mine, cum sa nu fiu dator sa alerg la
Domnul si sa nadajduiesc in bunatatea Lui cea nemarginita ? Deci, revenind in sine, a
iesit in pustie si mergand la un batran, i-a povestit acestuia intamplarea. Si i-a zis batranul
: sezi cu mine in pestera aceasta si posteste trei saptamani, adica cate doua zile si a treia
zi dezleaga. Si ma voi ruga lui Dumnezeu si eu pentru tine. Si s-a ostenit batranul pentru
fratele si L-a rugat pe Dumnezeu, zicand : ma rog, Doamne, daruieste-mi sufletul acesta
si primeste pocainta lui. Si l-a ascultat pe el Dumnezeu. Dupa ce s-a implinit o
saptamana, a venit batranul la frate si l-a intrebat : vazut-ai ceva ? Iar el a raspuns : da,
am vazut porumbelul sus, la inaltimea cerului, in drpeptul capului meu. Si i-a zis batranul
: ia aminte de tine si roaga-te lui Dumnezeu cu deadinsul ! Apoi s-a dus. Dupa ce a trecut
si a doua saptamana, a mers iarasi batranul la fratele si l-a intrebat zicand : vazut-ai ceva
? Si i-a raspuns : am vazut porumbelul aproape de capul meu. Poruncindu-i iarasi
batranul sa fie treaz si sa se roage, s-a dus de la el. Apoi, dupa ce s-a implinit si
saptamana a treia, venind la el batranul, i-a zis : nu cumva ai vazut ceva mai mult ? Iar el
a raspuns : am vazut porumbelui ca a venit si a statut deasupra capului meu si am intins
mana sa-i prind, iar el a intrat in gura mea. Si auzind batranul a multumit lui Dumnezeu,
spunand fratelui : iata, Dumnezeu a primit pocainta ta ! De acum ia aminte de tine ! Iar el
a zis : de acum voi fi cu tine, parinte si nu ma voi desparti de tine pana la moarte. Si a
petrecut dupa aceea fratele cu batranul nedespartiti.
9) Spuneau parintii despre un batran, ca ii ziceau lui gandurile : lasa astazi ca maine te vei
pocai ! El le raspundea : nu ! Astazi ma voi pocai si maine fie voia lui Dumnezeu.
10) Doi frati dupa trup s-au lepadat de lume. Unul sezand in muntele Eleonului, intr-una
din zile aprinzandu-se tare la inima de umilinta s-a pogorat in Sfanta Cetate. Si mergand
la judecator i-a marturisit pacatele sale spunand : pedepseste-ma dupa pravila !
Judecatorul minunandu-se a socotit in sine si i-a zis fratelui : cu adevarat, omule, de
vreme ce tu singur ai marturisit, nu indraznesc sa te judec mai inainte de Dumnezeu, caci
poate ca El te-a si iertat. Si mergand fratele si-a pus fiare la picioare si la gat si s-a incuiat
intr-o chilie. Daca mergea cineva si-l intreba cine i-a pus acele fiare, raspundea :
judecatorul. Mai inainte de moartea lui cu o zi, venind ingerul la el au cazut fiarele de pe
el numaidecat. A doua zi venind siujitorul si intrebandu-l cine i-a dezlegat fiarele a
raspuns fratele : Cel ce mi-a dezlegat pacatele. Caci mi s-a aratat ieri zicandu-mi : Dentru
rabdarea ta dezlegatu-s-au toate pacatele tale. Si s-a atins cu degetul de fiare si indata au
cazut. Acestea zicand fratele degraba a adormit.
11) Alt frate sedea singur, aparte, in manastirea Monidriilor zicand aceasta rugaciune
neincetat catre Dumnezeu : Doamne, nu ma tem de Tine ! Pentru aceasta, trimite-mi
sageata de fulger, sau alt chin, sau boala, sau drac, ca asa macar sufletul meu cel impietrit
sa capete frica ! Rugandu-se iarasi, zicea : stiu ca multe am gresit Tie, Stapane, si
nenumarate sunt greselile mele. Pentru aceea nu indraznesc sa zic sa ma ierti, ci de se
poate, pentru indurarile Taie, iarta-ma ! Iar de nu se poate, pedepseste-ma aici si nu ma
pedepsi acolo ! Daca si aceasta este cu neputinta, rasplateste-mi aici o parte din chin si
acolo imi fa mai usor chinul ! Numai sa incepi de acum sa ma pedepsesti, insa cu mila si
nu cu mania Ta, Stapane. Asa, un an intreg pocaindu-se si acestea cu lacrimi fierbinti din
tot sufletul cerand si zdrobindu-si trupul cu post si cu priveghere si in cealalta rea
patimire si sufletul sau smerindu-si, intr-o zi sta el jos si plangea dupa obicei, tare
tanguindu-se. Din multa suparare i-a venit lui dormitare si a adormit. Atunci a aparut de
fata Hristos, zicand cu glas bland : ce ai omule ? De ce plangi asa ? Iar el cunoscandu-L
pe Iisus cine este, a raspuns inspaimantat : am gresit, Doamne ! Iisus i-a zis : scoala-te !
Cel ce plangea raspunde : nu pot, Stapane, de nu-mi vei da mana. Si intinzand mana si
apucandu-l Iisus, l-a sculat. Dar sculandu-se, foarte tare plangea. I-a zis iarasi Cel ce s-a
aratat tot cu glas lin si bland : de ce plangi, omule ? De ce te mahnesti ? Raspuns-a fratele
: nu vrei, Doamne, sa plang si sa ma mahnesc, caci cu atatea Te-am suparat, eu cel ce am
dobandit de la Tine atatea bunatati ? Iar Acela intinzandu-Si din nou mana a pus-o pe
capul fratelui si i-a zis : de acum nu te mai intrista, ca de vreme ce tu te-ai intristat pentru
Mine, nu ma voi mai scarbi asupra ta ! Caci daca Sangele Meu L-am dat pentru tine, cu
mult mai vartos iti voi da iertare si tie si la tot sufletul care se pocaieste curat. Venindu-si
in sine fratele, din acea vedere si-a aflat inima plina de toata bucuria. Asa s-a incredintat
ca a facut Dumnezeu mila cu dansul. De atunci a petrecut totdeauna in multa smerenie,
multumindu-i Lui.
12) Zis-a un batran : de vei cadea in pacat si il vei parasi si vei veni la scarba si pocainta,
vezi sa nu incetezi a te scarbi si a suspina catre Domnul pana la ziua mortii tale, de vreme
ce iarasi, degraba vei cadea in aceeasi groapa. Caci intristarea catre Dumnezeu este
zabala a sufletului si nu-l lasa sa cada.
13) Un frate cazand in ispita, din intristare a pierdut randuiala calugareasca. Si vrand sa
puna inceput, din cauza mahnirii se oprea, zicandu-si : cand am sa mai fiu cum am fost
odata ? Si pregetand, nu putea sa faca inceput de lucru calugaresc. De aceea, a venit la un
batran, si i-a povestit cele despre sine. Auzind batranul scarba lui, i-a povestit o pilda ca
aceasta : un om avea o tarina si din lenea lui s-a intelenit si s-a umpiut de spini si de
ciulini. Iar mai pe urma a socotit sa o lucreze. Si a zis fiului sau : mergi de curateste
tarina ! Fiul sau mergand sa o curete, a vazut multimea spinilor si s-a imputinat, zicandusi
: cand voi putea sa smulg eu toate acestea si sa curatesc tarina ? Si culcandu-se, a
adormit. Apoi s-a desteptat si cautand din nou la multimea spinilor si trandavindu-se, a
petrecut zacand. Uneori se culca, alteori intorcandu-se ici si colo, ca usa in tatana, precum
zice Scriptura, a cheltuit fara lucru multe zile. Dupa acestea a venit tatal lui, sa vada ce-a
facut. Si l-a gasit ca nimic n-a lucrat si i-a zis : pentru ce n-ai lucrat nimic pana acum ?
Iar el i-a spus : tata, cum veneam sa lucrez, vazand multimea spinilor, ma slabanogeam si
de scarba ma culcam si dormeam. De aceea nimic n-am lucrat. Atunei i-a zis lui tatal :
fiule, atata cat tine asternutul tau, fa in toate zilele. Si asa sporeste-ti lucrul si nu slabi. Iar
tanarul a facut asa. Si in putina vrerne a curatit tarina. Asadar si tu frate, cate putin
lucreaza si nu te imputina. Caci Dumnezeu cu darul Sau iarasi te aseaza la randuiala cea
dintai. Iar fratele auzind, sezand cu rabdare, facea cum l-a invatat batranul. Si cu darul lui
Dumnezeu a aflat odihna.
14) Era un sihastru prin partile Iordanului, nevoindu-se multi ani si care, acoperit de
Dumnezeu, nu primea bantuieli de la vrajmas, ci de neinvins era. Asadar, pentru toti cei
ce veneau la dansul pentru folos, el defaima pe satana si-l ocara, zicand, ca nimic nu este
si ca nu are nici o putere asupra nevoitorilor de nu va afla pe cei asemenea lui spurcati,
robiti totdeauna pacatului, care fara sa simta ii slabanogeste. Iar acestea le zicea nestiind
darul Celui de sus, care nu lasa pe satana sa-l robeasca. Si cand i s-a apropiat sfarsitul,
dupa slobozirea lui Dumnezeu, a venit diavolul adevarat si i-a zis : ce am cu tine, parinte
? De ce ma ocarasti ? Au, te-am suparat vreodata cu ceva ? Iar el scuipand asupra lui,
iarasi zicea aceleasi cuvinte : mergi inapoia mea, satano, ca nimic nu poti asupra robilor
lui Hristos ! Si satana i-a raspuns : asa ! Asa ! Alti patruzeci de ani sa traiesti si nici un
ceas in atatia ani nu voi incerca sa-ti pun piedica. Si aceasta zicand, s-a facut nevazut. Iar
monahui a inceput indata sa se lupte cu gandurile si sa zica in sine : am atatia ani
ticalosindu-ma aici si inca alti patruzeci de ani voieste Dumnezeu ca sa traiesc. Ma voi
duce dar in lume si voi vedea rudeniile mele si voi petrece cu dansele vreo cativa ani si
iarasi ma voi intoarce si ma voi apuca de nevointa mea. Deci, socotind el acestea, le
implinea cu fapta si iesind afara din chilie, s-a apucat de drum. Dar nu departe mergand
el, iubitorul de oameni, Dumnezeu, miluindu-l si nevrand a i se pierde ostenelile i-a
trimis un inger spre ajutor. Si intampinandu-l, ingerul i-a zis : unde mergi, parinte ? El i-a
raspuns : in cetate. Iar ingerul : intoarce-te la chilie. Iar el venindu-si in sine, s-a intors la
chilia sa si mai traind trei zile, s-a savarsit.
15) Zis-a un batran : in vremea cand lucrez, cobor undreaua si pun moartea inaintea
ochilor mei, mai inainte de a ridica undreaua.
16) Tot acesta a zis : omul care are moartea inaintea ochilor, in tot ceasul biruieste
imputinarea de suflet.
17) Zis-a un batran : la tot lucrul pe care vrei sa-l faci, sa zici : de ma va certa Dumnezeu
acum ce va fi ? Vezi ce raspunde gandul. Si de te va osandi, lasa-l indata si arunca lucrul
pe care-l tii si ia altul, ca sa ai nadejde la el. Caci trebuie lucratorul sa fie gata in tot
ceasul sa mearga pe calea sa. Si la lucru de vei sedea, chiar de vei umbla pe drum, aceasta
zi-o totdeauna : de ne va chema Dumnezeu acum, cum va fi ? Si vezi ce-ti raspunde
constiinta. Si grabeste de fa orice iti zice. Iar de voiesti sa cunosti daca s-a facut mila cu
tine, intreaba-ti constiinta ! Si nu inceta sa faci aceasta, pana ce se va incredinta inima ta
si constiinta iti va zice : credem in indurarile lui Dumnezeu, ca negresit va face mila cu
noi. Insa ia aminte la inima ta, nu cumva sa spuna acest cuvant din indoiala. Iar de se va
indoi in credinta pana la un fir de par, departe este de tine mila.
18) Zis-a un batran : de ar fi fost cu putinta la venirea lui Hristos dupa Inviere sa iasa
iarasi sufletele oamenilor din trupuri, toata lumea ar fi murit de frica, de cutremur si de
spaima. Caci cum va suferi cineva sa vada cerurile deschizandu-se si pe Dumnezeu
descoperindu-se cu urgie si cu manie iar ostile cele nenumarate ale puterilor ceresti
impreuma cu El pogorandu-se si toata omenirea la un loc adunandu-se ? Deci acestea
pururea socotindu-le, sa traim ca cei ce vrem sa stam inaintea unui astfel de Judecator si
divan infricosat si sa raspundem pentru lucrurile ce le-am lucrat in viata.
19) Un batran s-a dus la unul din parintii ce sedeau in Rait si i-a zis : avvo, cand il
slobozesc pe fratele cel ce sade impreuna cu mine la vreo slujba, ma necajesc mai tare
daca va zabovi. Raspuns-a acela : eu cand il trimit pe slujitorul meu pentru vreo treaba,
sed aproape de usa si privesc. Si cand imi zice mie gandul : oare cand va veni fratele ?
Zic si eu catre gand : apoi de va apuca mai inainte alt frate, adica ingerul de va veni sa ma
ia la Domnul, ce va fi ? Si asa, in toate zilele sed privind la usa, purtand grija, plangandumi
pacatele si zicand : oare, ce frate va apuca mai inainte si va veni : cel de sus, sau cel
de jos ? Si umilindu-se batranul, s-a dus si tinea asa lucrarea aceluia.
20) Un batran sedea in Rait si avea acest fel de lucrare : sezand pururea in chilia sa, era
ingrijit cu mintea, plecat la pamant si clatinandu-si capul, zicea cu suspin : oare ce va fi ?
Si tacea putin. Si iarasi zicea acelasi cuvant, facand la fel si lucrand funia de cosnita.
Astfel si-a petrecut zilele sale, ingrijindu-se pentru iesirea din trup.
21) Pe unul din parinti il rugau fratii sa inceteze ostenelile cele mari. Iar el a raspuns : va
spun, fiilor, ca Avraam are sa se caiasca, vazand darurile cele mari pentru ca nu s-a
nevoit mai mult.
22) Un batran s-a dus odata intr-o cetate sa-si vanda vasele si dupa intamplare a sezut la
poarta unui bogat, care statea sa moara. Si sezand, lua aminte si vedea niste barbati negri,
plini de frica, calari pe cai negri, si avand in mainile lor tobe de foc. Ajungand la poarta,
au lasat caii afara, iar ei au intrat inauntru si vazandu-i bolnavul, a strigat cu glas mare :
Doamne, miluieste-ma si imi ajuta ! Au zis lui aceia : acum cand a apus soarele, ti-ai adus
aminte de Dumnezeu ? Pentru ce, cand stralucea ziua, nu L-ai cautat ? Acum nu mai ai
nadejde de mantuire, nici mangaiere. Si asa, cu sila smulgandu-i sufletul, s-au dus.
23) Povestit-a un batran, ca era o fecioara batrana, foarte sporita in frica lui Dumnezeu,
care intrebata fiind de mine, pentru pricina departarii sale de lume, a povestit asa : eu, o,
minunatule, copila fiind, aveam un tata foarte bland si linistit cu obiceiul, dar bolnav si
neputincios cu trupul, incat cea mai multa vreme a vietii lui o cheltuia zacand pe pat. Si
asa traia, incat abia rar si candva se intalnea cu cineva. Cu lucrul pamantului se
indeletnicea cand se intampla de era sanatos si acolo viata petrecandu-si roadele le
aducea in casa si atata tacere avea, incat se parea celor ce nu-l stiau, ca ar fi mut. Insa
maica era cu totul impotriva tatalui. Ea iscodea si cele peste patria noastra si atat era de
limbuta cu toti, incat niciodata nu o vedeam catusi de putin tacand, ci uneori certandu-se,
iar alteori graind lucruri necuviincioase si fara randuiala. Chiar si de betii cu barbati
desfranati mai mult petrecea si ca o curva era mult cheltuitoare si rau ocarmuia cele din
casa, incat averile desi nu erau putine, nu erau cu putinta a ne ajunge. Caci ei i se
incredintase de la tatal meu iconomia celor din casa. Si asa vietuind ea, nu i s-a intamplat
vreodata vreo boala trupeasca, nu a simtit vreo durere cat de mica, ci in toata viata ei era
sanatoasa cu trupul si intreaga. Deci topindu-se tatal de indelungata boala, s-a intamplat
de a murit si indata s-a pornit aerul si s-au facut tunete si fulgere dese si ploaie atat de
multa si asa de necurmata se pogora de sus, incat nici putin macar a iesi noi din casa nu
puteam pana la trei zile, timp in care si tatal sta neingropat in casa. Iar oamenii satului
vazand aceasta multe graiau asupra raposatului zieand : cu adevarat vrajmas al lui
Dumnezeu a fost acesta. Pentru aceasta nici nu il lasa sa se ingroape. Insa noi, ca sa nu se
imputa trupul inauntru si sa ne faca neumblata casa, scotandu-l afara, desi ploaia era
foarte mare, cum am putut l-am ingropat. Iar mama, luand mai multa siobozenie, mai fara
de rusine s-a dat la desfranare si facand casa de rusine, cheltuia averea in desfatari, incat
mai de toate eram lipsiti. Dupa muita vreme, sosindu-i moartea, asa ingropare a dobandit,
incat se parea ca si aerul ajuta la ingroparea ei. Deci, dupa ingroparea mamei, eu trecand
de varsta copilareasca si poftele trupului sculandu-se asupra-mi si zadarnicindu-ma, intr-o
seara mi-a venit o socoteala : oare viata tatalui meu sa aleg si in blandete, cinste si pazire
sa vietuiesc ? Dar acela nici un bine nu a dobandit, asa petrecand, ci totdeauna de boli si
de necazuri topindu-se, s-a dus de aici, nici ca ceilalti oameni putand fi ingropat. Deci, de
i-ar fi placut lui Dumnezeu aceasta petrecere, pentru ce a patimit atatea rele ? Dar viata
mamei care era ? Oare nu pururea petrecea in desfranari si dezimerdari, si s-a dus din
viata aceasta sanatoasa si fara nici o patimire ? Asadar, trebuie si eu sa vietuiesc. Ca mai
bine este a crede ochilor mei, decat cuvintelor altora. Dupa ce am socotit eu, ticaloasa sa
urmez urmele maicii, a sosit noaptea si eu adormind, a venit asupra mea un barbat mare
la trup si infricosat la vedere si cautand spre mine salbatic si cu manie, ma intreba cu glas
aspru zicand : spune, care sunt gandurile inimii tale ? Au cu totul inspaimantata fiind, nici
nu indrazneam a cauta la dansul. Iar acela iarasi, cu groaznic a grait : vesteste-mi mie,
care sunt socotelile tale ? Si vazandu-ma ca de frica eram cu totul slabanogita si din minti
iesita, imi aduceam aminte de toate cate cugetam in mintea mea. Dar venindu-mi in fire,
nu puteam sa le tagaduiesc, ci spre rugaminte m-am intors si ma rugam, sa ma
invredniceasca de iertaciune. Iar el luandu-ma, mi-a zis : vino sa vezi pe tatal tau si pe
mama ta si dupa aceea oricare viata vei voi, alege-ti !
Asadar, scotandu-ma m-a dus intr-un loc ses cu livada, in care erau pomi de multe feluri,
care biruiesc descrierea frumusetii, incarcati cu tot felul de roade Acolo impreuna cu el
umbland eu, m-a intalnit tatal meu si cuprinzandu-ma m-a sarutat, numindu-ma fiica
dorita, iar eu imbratisandu-l, il rugam sa petrec impreuna cu dansul. El insa a zis : acum
nu este cu putinta sa se faca aceasta. Dar de vei urma urmele mele, nu dupa multa vreme
vei veni aici. Eu inca mai rugandu-ma sa raman impreuna cu el, m-a tras ingerul de mana,
zicandu-mi : vino sa vezi si pe mama ta, ca sa cunosti din lucruri, la care viata este de
folos sa te pleci. Ducandu-ma la o casa foarte intunecoasa, plina de scrasnisre si de
tulburare, mi-a aratat un cuptor arzand cu foc si valvaind si pe cativa cumplit stand langa
cuptor. Iar eu cautand in cuptor, o vad pe mama mea pana la gat afundata in foc si
multime nenumarata de viermi din toate partile mancand-o, iar ea de usturime scrasnind
cu dintii si clantanind. Vazandu-ma si ea pe mine, plangand ma chema : vai mie, fiica
mea, pentru durerile cele nesuferite ! Vai mie, pentru muncile cele fara de sfarsit ! Vai
mie ticaloasei, ca pentru putina dezmierdare ce chinuri mi-am pricinuit ! Vai mie,
ticaloasei ca in locul dezmierdarilor celor vremelnice, vesnic ma chinui ! Miluieste-ma,
fiica mea, pe mine, maica ta, ca ard si ma topesc ! Adu-ti aminte de hrana care ai
dobandit de la mine, si ma miluieste, si-mi da mana si ma scoate de aici ! Iar eu,
lepadandu-ma de acei cumpliti, care stateau aproape, fara a ma apropia mama iarasi cu
lacrimi striga : fiica mea, ajuta-ma si nu trece cu vederea tanguirile maicii tale, nu trece
cu vederea pe cea care asa cumplit in gheena focului se chinuie si de viermele cei
neadormit este roasa ! Iar eu, milostivindu-ma cu sufletul de dansa, am intins mana sa o
trag. Focul insa, atingandu-se putin de mana mea, mare usturime am simtit si am inceput
a urla si a suspina cu plans. Cei ce erau in casa, desteptandu-se de vaiete si sculandu-se si
aprinzind focul, alergau la mine si ma intrebau adeseori de pricina vaietelor. Eu in sinemi
venind, cele ce am vazut le-am povestit lor si de atunci am urmat vietii tatalui si ma
rog sa-l dobandesc pe el si partea cea impreuna cu dansul, incredintandu-ma cu darul lui
Dumnezeu, ce fel de cinste si slava sunt gatite celor ce aleg a vietui cu dreptate si in buna
credinta. De asemenea, ce fel de munci primesc cei ce isi cheltuiese viata in pofte si
dezmierdari.
24) Odata doi frati s-au hotarat si s-au facut calugari. Dupa ce au ispravit faptele cele
bune, au socotit sa-si zideasca chilii departate si fiecare din ei s-au dus deosebi pentru
liniste. Multi ani nu s-au vazut unul cu altul, pentru ca nu ieseau din chilii. S-a intamplat
insa ca unul dintre dansii sa se bolnaveasca si au venit parintii sa-l cerceteze si l-au vazut
uneori uimindu-se aiteori trezindu-se. Si l-au intrebat zicand : ce ai vazut ? Iar el le-a zis :
ingerii lui Dumnezeu i-am vazut venind. Ei m-au luat pe mine si pe fratele meu si ne-au
dus la cer si ne-au intampinat puterile cele potrivnice, nenumarate si infricosate la vedere
si mult ostenindu-se ele, n-au putut asupra noastra. Dupa ce le-am trecut, au inceput a
striga : mare indrazneala este curatenia. Acestea zicand fratele, a adormit. Iar parintii
vazand, au trimis un frate sa vesteasca fratelui sau ca a adormit. Mergand ei l-au aflat pe
el asa. Si s-au minunat toti slavind pe Dumnezeu.
CAPITOLUL XX
PENTRU LEPADAREA DE LUME SI CUM CA CEL CE SE LEAPADA DE
LUME TREBUIE SA SE INSTRAINEZE, SI CARE ESTE INSTRAINAREA CEA
ADEVARATA
1) Zis-a un batran : de stie monahul vreun loc care are sporire si pentru trebuintele
trupului nu se duce acolo, unul ca acesta nu crede ca este Dumnezeu.
2) Un frate l-a intrebat pe un batran zicand : cum, parinte, neamul nostru nu poate sa stie
nevointa parintilor ? Si a raspuns batranul : pentru ca nu-L iubeste pe Dumnezeu, nici nu
fuge de oameni, nici nu uraste materia lumii. La omul ce fuge de oameni si de materie, de
la sine si vine pocainta si nevointa. Caci precum cel ce voieste sa stinga focul care s-a
aprins in holda sa de nu va apuca mai inainte sa taie partea cea din fata focului, nu poate
sa-l stinga, asa si omul, de nu se va duce la loc unde cu osteneala sa-si afle painea sa, nu
poate sa dobandeasca nevointa. Caci sufletul de nu va vedea, nu va pofti degraba.
3) Un frate l-a intrebat pe un batran zicand : care este lucrul instrainarii ? Si i-a raspuns
batranul : stiu un frate instrainat, care s-a aflat la biserica si intamplator s-a facut agapa si
a sezut sa manance cu fratii la masa. Iar unul a zis : cine l-a oprit pe acesta ? Si i-au spus
fratelui : scoala-te, si du-te afara ! Si el sculandu-se a iesit, iar altii mahnindu-se s-au dus
si l-au adus inauntru. Dupa aceea l-au intrebat : oare, ce este in inima ta, ca ai fost scos
afara si iarasi ai fost adus inauntru ? Iar el le-a raspuns : m-am gandit in inima mea, ca
sunt intocmai ca un caine care, cand este alungat se duce si cand este chemat, vine.
4) Povestit-a unul din parinti : erau doi frati aproape de el, unul strain si altul cunoscut. Si
cel strain era putin mai lenevos, iar cel cunoscut foarte osarduitor. Si s-a intamplat de a
murit mai inainte cel strain. Batranul fiind vazator cu mintea, a vazut multime de ingeri,
cum ii povatuiau sufletul si daca au ajuns la cer si era aproape sa intre, s-a facut cercetare
pentru dansul si a venit glas de sus zicand : vadit este ca era putin trandav dar pentru
instrainarea lui, deschideti-i ! Apoi a adormit si cel cunoscut, adica cel de loc si in vremea
mortii au venit toate rudeniile lui. Si a vazut batranul ca nu este nici un inger nicaieri si sa
minunat. Atunci, a cazut cu fata la pamant inaintea lui Dumnezeu zicand : Doamne,
cum cel strain fiind trandav, a dobandit astfel de slava, iar osarduitorul acesta nu s-a
invrednicit de nimic de acest fel ? Si i-a venit glas catre el, zicand : osarduitorul cand era
sa moara, a deschis ochii sai si si-a vazut rudeniile plangand si i s-a mangaiat sufletul.
Dar cel strain, desi era trandav pe nimeni dintre ai sai n-a vazut si suspinand a plans iar
Dumnezeu l-a mangaiat pe el.
5) Un frate instrainandu-se l-a intrebat pe un batran : vreau sa ma duc la ale mele. Si i-a
zis lui batranul : aceasta s-o stii, frate, ca venind din lume aici, aveai pe Domnul care te
povatuia. Dar de vei intoarce, nui-L vei mai avea.
6) Un frate cerea binecuvantare de la un batran, silindu-se sa mearga in cetate. Iar
batranul a zis catre el : nu te sili sa mergi in cetate, ci sileste-te sa fugi de cetate si asa te
vei mantui.
7) Doi frati trupesti s-au dus sa locuiasca intr-o manastire, dintre care unui pustnic, iar
celalat cu ascultarea si orice si zicea lui parintele, fara iscodire facea. Astfel, si zicea de
multe ori : mananca de dimineata, si manca. Si iarasi : nu manca pana seara si nu manca
si altele asemenea. Orice si poruncea, cu bucurie implinea. Pentru ascultarea lui , era
slavit de toti in manastire. Fratele lui insa, pustnicul, zavistuindu-l, a zis intru sine sa-l
incerce pe el de are ascultare. Si mergand la parintele, i-a zis : trimite-l pe fratele
impreuna cu mine, sa mergem pentru o trebuinta. Si l-a slobozit pe el avva. Deci, dupa ce
au venit ei la rau, in care era multime multa de crocodili, a zis fratelui pustnicul :
pogoara-te in rau si treci. Si s-a pogorat si venind crocodilii si lingeau trupul si nu l-au
vatamat. Iar pustnicul vazand i-a zis : iesi din rau, si a iesit nevatamat. Asa, calatorind ei
au gasit un trup, aruncat pe cale. Si a zis pustnicul : de am fi avut vreo haina veche am fi
pus peste dansul. Raspuns-a fratele : mai vartos sa ne rugam, poate va invia. Si au stat la
rugaciune si rugandu-se ei a inviat mortul. Si se mandrea pustnicui zicand : pentru
pustnicia mea a inviat mortul. Iar Dumnezeu a descoperit parintelui manastirii toate. Si
intorcandu-se ei, a zis parintele catre pustnic : fiindca l-ai ispitit asa pe fratele tau la rau,
pentru ascultarea lui a inviat mortul.
8) Zis-a un batran : desi s-au ostenit aici sfintii, au luat de acum si partea la odihna.
Aceasta o zicea pentru ca erau slobozi de grija lumii.
9) Zis-a un batran : monahul cel ce dupa ce s-a lepadat de lume, se da pe sine iarasi la
raspandirea si osteneala acestei ticaloase vieti, la a da si a lua, este asemenea cu un sarac
ticalos si lipsit de brana cea de nevoie. Cu aceasta neafland cum sa se hraneasea si sa se
imbrace, din multa lenevire se da la somn si se vedea in vis bogat, dezbracat de hainele
cele intinate si imbracat in haine stralucite si de bucurie desteptandu-se, afla saracia cea
de fata. Asa si monahul care nu se trezeste, ci isi cheltuie zilele in raspandire, batjocorit
este de ganduri si inselat de dracii care isi bat joc de el. Ei ii pun in minte ca pentru
Dumnezeu este raspandirea si osteneala lui si pentru aceasta va avea plata; unul ca acesta
in ceasul departarii sufletului de trup, se afla pe sine gol, sarac si lipsit de toata fapta
buna. Abia atunci va intelege de cate bunatati pricinuitoare este trezvia si luarea-aminte
de sine, si de cate munci este aducatoare raspandirea vietii acesteia.
10) Zis-a un batran : mai bine este a locui cu trei care se tem de Domnul decat cu multi
care nu au frica de Dumnezeu. Caci in zilele cele mai de pe urma la chinovii dintr-o suta
abia de se vor afla cativa care se mantuiesc. Iar intre cincizeci nu stiu de se vor afla. Caci
toti se vor abate, iubind mesele, imbuibarea pantecelui si iubirea de argint. Asadar, multi
sunt chemati, dar putini alesi.
11) Un frate l-a intrebat pe un batran : de voi vedea pe vreunii din cei ce petrec cu mine
ca se intorc la lume, cum pot sa nu ma smintesc ? Si i-a raspuns batranul : trebuie sa iei
aminte la cainii care vaneaza iepuri : precum acolo unul din caini vazand iepurii, alearga
neoprindu-se pana il va ajunge, pe cand ceilalti nu pe iepure, ci numai pe cainele ce
alearga vazandu-l alearga si ei pana la un loc. Pe urma, intelegand se intorc inapoi. Insa
cel ce a vazut iepurele alearga dupa el si nu inceteaza din alergare pana ce il va ajunge. El
nu cauta la cei ce s-au intors inapoi, nici nu se sperie de prapastii si de maracini. Ci numai
la acela cautand dupa care alearga. Asa si cel ce-L cauta pe Stapanul Iisus Hristos si se
sileste sa-L ajunga, la Cruce neincetat luand aminte, toate le trece cu vederea si paseste
peste smintelile pe care le intampina, pana va ajunge pe Cel rastignit si-L va apuca viu si
asteptandu-l pe alergator.
12) Un frate l-a intrebat pe un batran : cum cei ce vietuiesc in lume, trecand cu vederea
postul si defaimand rugaciunea, departandu-se de privegheri si de toata mancarea
saturandu-se si dupa poftele lor facand de a da si a lua, sl intre dansii mancandu-se si in
juraminte cea mai mare parte a zilei cheltuind-o, nu cad, nici nu zic ca au gresit, si nici de
la Impartasanie nu se departeaza ? Iar noi monahii de-a pururi suntem in posturi si in
privegheri, la culcatul pe jos si la mancarea uscata pironiti, de toata trupeasca odihna
lipsiti, plangem, ne caim si zicem ca ne-am prapadit si suntem vinovati de gheena. Atunci
batranul suspinand, a zis : frate, nu cad mirenii. Dupa ce au cazut cu cadere strasnica si
cumplita, nu se pot scula, nici n-au unde sa cada, caci in caderea cea dintai petrecand ei
pentru multa nestiinta, nici nu stiu ca au cazut, si ce grija are diavolul sa se lupte cu cei ce
totdeauna zac ? Iar monahii aratati, impotrivindu-se vrajmasului, de-a Pururi se lupta.cu
satana. Pentru aceea si biruiesc uneori, iar alteori sunt biruiti si nu inceteaza sa cada si sa
se scoale, sa necajeasea si sa fie necajiti, sa loveasca si sa fie loviti, pana ce cu darul lui
Dumnezeu il vor birui si slab si neputincios pentru dansii il vor face. Abia atunci
desavarsit impacandu-se cu Dumnezeu si dobandind alinarea si bucuria Lui inauntrul lor,
totdeauna se odihnesc.
13) Zis-a un batran : un frate era ispitit de un gand noua ani si din evlavie se osandea
zicand : mi-am pierdut sufletul. Si aceasta o zicea fiindca se socotea pe sine pricinuitor al
ispitei. Mai pe urma ingreuindu-se si deznadajduindu-se precum nu se cuvenea de
mantuirea sa, a zis : ma voi duce in lume, de vreme ce m-am prapadit. Iar dupa ce a dat sa
se duca, i-a venit un glas pe cale, zicand : cei noua ani, in care ai fost ispitit, cununi ti-au
pricinuit tie. Pentru aceea, intoarce-te la locul tau si te vei usura de ganduri. Si
intorcandu-se fratele a aflat odihna. De unde intelegem ca razboaiele pricinuiesc
cununile.
14) Zis-a un batran : la inceputul lepadarii monahului de lume nu se slobod dracii sa-l
ispiteasca pe om cu silnicie, ca nu spaimantandu-se de lucru sa se intoarca la lume
degraba. Iar daca va spori cu vremea si cu lucrul monahul, atunci se slobod asupra-i
razboaiele poftelor trupesti si ale celorlalte dezmierdari, poate si al maniei, al uraciunii si
al celorlalte patimi. Atunci are nevoie omul sa se smereasca si sa planga, osandindu-se si
prihanindu-se numai pe sine. Si asa, prin ispite se invata rabdarea iscusita si dreapta
socoteala, apoi alearga la Dumnezeu cu lacrimi. Iar unii tulburandu-se de lucrul aeesta si
ingreuindu-se de scarba nesuferita, au cazut in adancul deznadajduirii si s-au intors iarasi
cu inima in lume, iar unii si cu trupul. Noi insa fratilor, niciodata sa nu deznadajduim sau
sa ne imputinam, ci vitejeste si cu indelunga rabdare sa suferim ispitele, multumind lui
Dumnezeu pentru toate cate ni se intampla noua. Caci multumirea catre Dumnezeu
risipeste toate mestesugurile vrajmasului.
15) Zis-a un batran : daca atunci cand facem noi cele rele ne iarta Dumnezeu, indelung
rabdand, oare nu mult mai mult ne va ajuta noua cand vom voi sa facem cele bune ?
16) Au venit odata sapte frati din Alexandria, la avva Macarie, ispitindu-l si i-au zis :
spune-ne noua, parinte, cum sa ne mantuim ? Iar batranul suspinand le-a zis : o, fratilor,
fiecare din noi stie cum sa se mantuiasca, dar nu vrem sa ne mantuim. Atunci ei au zis
catre dansul : mult dorim sa ne mantuim, dar nu ne lasa gandurile cele rele. Ce vom face
? Iar batranul le-a raspuns : de sunteti monahi ( adica singuratici ), ce cautati cu mirenii,
sau pentru ce va duceti unde petrec mirenii ? Cei ce s-au lepadat de lume si s-au imbracat
in cinul cel sfant dar petrec intre mireni, se amagesc. Caci, in zadar le este toata osteneala
si departe sunt de frica lui Dumnezeu. De la mirean nimic nu dobandim, decat odihna
trupeasca. Si unde este odihna trupeasca, acolo frica lui Dumnezeu nu poate locui si mai
ales in monah. Monahul pentru aceasta se cheama monah, adica singuratic, pentru ca
noaptea si ziua vorbeste cu Dumnezeu si cugeta numai cele ce sunt ale Lui, nimic avand
pe pamant. Iar monahul cel ce petrece cu mirenii si zaboveste cu dansii vreodata mai mult
decat o zi, sau cel mult doua si asta pentru trebuinta cea de nevoie si pentru ca nu poate sa
traiasca altfel, ( adica sa-si vanda lucrul mainilor sale si sa cumpere cele spre trebuinta sa
) trebuie sa se intoarca degraba si sa se intoarca inaintea lui Dumnezeu curat, pentru acele
una sau doua zile, pe care le-a facut in lume pentru nevoia firii. Deci, cel ce nu face asa,
ci adeseori merge la mireni, nesilindu-l vreo nevoie, sau zaboveste impreuna cu ei, nu
este cu adevarat monah, nici nu se va folosi candva, ci necazuri va dobandi din petrecerea
cu mirenii. La inceput, cand se apropie de ei, isi infraneaza limba, posteste si se smereste
pana ce se va face cunoscut si-i va iesi vestea cum ca cutare monah este robul lui
Dumnezeu. Indata satana pune in mintea mirenilor sa-i aduca toata trebuinta de vin si de
untdelemn, de aur si de tot felul, zicand despre dansul : Sfantul ! Sfantul ! Iar el auzind
cuvantul acela, se trufeste si ineepe sa sada cu ei, mancand si band, odihnindu-se si la
cantarea de psalmi sculandu-se unde isi inalta glasul ca sa zica mirenii ca cutare monah
canta si privegheaza si sa-l laude. Primind laude, mai mult se trufeste si se inalta. Astfel
pleaca de la el cu totul smerenia. Deci, de si va zice cineva vreun cuvant aspru, el
raspunde mai aspru. Si asa mania ajutorandu-se de slava desarta, creste in el. Inca si pofta
mai tare se aprinde in el vazand adeseori femei si copii sau auzind cuvinte lumesti. Pentru
aceea si preacurveste in toate zilele si nu simte, caci se zice : tot cel ce cauta la femeie
spre a o pofti a preacurvit cu ea in inima sa. Se mai ispiteste sa adune cele de trebuinta
peste an, pentru sine si pentru cei ce vin la el, dupa care le indoieste spre mai multa
paruta odihna a celor ce vin la el. Si din aceasta pricina aduna aur si argint. Deci nu
inceteaza a adauga la rautatile sale, pana ce dracii il vor amagi desavarsit, departartandu-l
de la Dumnezeu si aruncandu-l in prapastia iubirii de argint. Caci iubirea de argint este
radacina a tuturor rautatilor, precum a zis apostolul. Si pe cat este departe cerul de
pamant, atat de departe este de slava lui Dumnezeu monahul cei iubitor de argint. Si nu
este rautate mai presus decat rautatea monahului iubitor de argint. Monahul cel ce
intampina vorbe lumesti, are trebuinta de multe rugaciuni ale sfintilor parinti caci de nu
vor putea ceva putin sa-l foloseasca pe el, ca celui ce se arunca pe sine la moarte, cine il
va ajuta ? Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt in lume ! De iubeste cineva lumea, dragostea
lui Dumnezeu nu este cu el. Si Iacov, fratele Domnului graieste : de se pare cineva ca este
prieten lumii, vrajmas lui Dumnezeu se face, caci dragostea lumii acesteia este vrajba
catre Dumnezeu. Deci, sa fugim fratilor, de lume, precum fuge cineva de sarpe, ca cel ce
este muscat de sarpe sau moare, sau abia se face sanatos. De folos ne este noua sa avem
un razboi iar nu multe si nenumarate. Spuneti, fratilor, parintii nostri unde au dobandit
fapta cea buna ? In lume sau in pustie ? Stim ca in pustia cea neumblata de mireni. Iar noi
de suntem in lume, cum vom putea sa dobandim fapta cea buna ? Caci de nu vom
flamanzi si nu vom inseta si nu vom patimi de frig si de nu ne vom departa de materiiie
lumii si nu vom muri voilor trupului, cum vom fi vii cu sufletul ? Cum vom dobandi
Imparatia Cerurilor ? Ostasul de nu va lupta in razboi si sa biruie ( dupa care va lua si
bani ), nu se invredniceste de cinste. Iar noi, mancand si band si intre mireni petrecand,
intre care am fost si mai inainte, cum ne vom invrednici de Imparatia Cerurilor ?
Monahul cel ce are aur, argint, sau materie, nu crede ca poate Dumnezeu sa-l hraneasca,
Cel ce hraneste si fiarele si pestii marii. Si daca nu poate sa ne dea noua paine, nici
Imparatia Lui nu poate sa ne-o dea. Asadar, la ce ne ostenim ? Spuneti-mi fratilor !
Ingerii in cer, aur si argint gramadesc sau slava lui Dumnezeu ? Si noi, pentru ce ne-am
lepadat de lume ? Ca iarasi bani si materie sa adunam, sau sa ne facem ingeri ? Oare nu
stiti ca ceata care a cazut din cer se impIlneste cu monahi ? Caci aceasta inseamna chipul
nostru ingeresc, dupa cum zic toti.
17) Zis-a un batran : trebuie sa fugim de toti cei ce lucreaza faradelegea, chiar prieteni
sau rude de ne vor fi, dregatorie preoteasca sau imparateasea de vor avea. Caci departarea
de la cei ce lucreaza faradelegea ne daruieste noua dragostea si indrazneala catre
Dumnezeu.
18) Tot aceasta a zis : nu este de folos sa se lipeasea cineva de calcatorii de lege, nici in
biserica, nici in targ, nici la alt lucru, ci trebuie sa se departeze de prietenia lor. Tot
calcatorul de lege este vrednic sa fie ocolit, fiind partas muncii celei vesnice.
19) Zis-a un batran : sa nu locuiesti in locul tinde vezi pe vreunii ca au zavistie asupra ta
fiindca nu sporesti.
CAPITOLUL XXI
CUM CA NU SE CUVINE CA CINEVA SA SE MUTE LESNE, CACI PARINTII
NICI DIN CHILIE NU SE STRAMUTAU CU INLESNIRE
1) Zis-a un batran : daca in locul unde este cineva se va stradui sa faca vreun bine si nu va
putea, sa nu socoteasca ca in alt loc va putea sa-l faca.
2) Un frate sezand la chinovie, era suparat de ganduri sa se mute. Deci, intr-o zi luand o
hartie si sezand, a scris pe ea toate pricinile pentru care ii ziceau lui gandurile sa se mute
din chinovie. Si dupa ce le-a numarat pe toate, mai pe urma s-a scris si pe el intreband :
suferi toate ? Apoi a adaugat, ca si cum ar fi raspuns : asa, cu adevarat, intru numele lui
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, sufar ! Si invelind hartia, a legat-o la braul sau. Deci,
cand i se pornea vreo pricina pentru care i se da razboi si mai inainte navaleau asupra lui
gandurile mutarii, mergand deoparte, lua hartia si o citea pana afla acel cuvant : ” intru
numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu rabd “, si zicea catre sine : vezi ticaloase ?
Nu vreunui om, ci lui Dumnezeu te-ai fagaduit. Si indata se odihnea si asa totdeauna
facea fratele. Cand se ivea vreo tulburare, petrecea netulburat si in celelalte pricini. Deci,
ceilalti frati cunoscind ceea ce facea fratele si cum petrecea citind hartia, in timp ce ei de
multe ori se tulburau de zavistie, din ispita diavolului, se porneau cu uraciuni asupra
fratelui. Si mergand la parintele lor, ziceau : fratele acela este fermecator si in brau are
fermecatorie. Pentru aceasta noi nu putem sa petrecem impreuna cu el. Deci, sau pe el sau
pe noi, slobozeste-ne de aici ! Parintele, cunoscand viclesugul vrajmasului, ( caci stia
smerenia si evlavia fratelui ) le-a zis lor : mergeti de va rugati si ma voi ruga si eu si dupa
trei zile va voi da raspuns. Iar noaptea, cand dormea fratele, mergand parintele incetisor,
i-a dezlegat braul si citind hartia, l-a incins pe el iar si s-a dus. Dupa ce au trecut cele trei
zile, au venit fratii la parintele pentru raspuns. Parintele, chemandu-l pe frate, i-a zis :
pentru ce smintesti fratii ? Iar el indata cazand la pamant, a zis : am gresit, iarta-ma si va
rugati pentru mine ! Si a zis parintele catre frati : ce ati zis despre fratele acesta ?
Raspunzand ei, au zis : este fermecator si fermecatoria lui este in brau. Iar parintele :
scoateti fermecatoriile lui. Atunci ei s-au pornit sa-i deslege braul si nu-i lasa fratele. Dar
avva le-a spus : taiati-i braul ! Si taindu-l, au aflat intr-insul hartia, pe care au dat-o la
unul din diaconi, poruncindu-i sa stea la un loc inalt si sa o citeasca, ca si vicleanul cel ce
a semanat aceasta prihana, mai mult sa se rusineze. Dupa ce s-au citit cele de pe hartie
precum si cuvantul acela : ” intru numele lui Iisus Hristos rabd “, auzind fratii, de rusine
nu aveau ce sa se faca. Si au pus metanie parintelui lui, zicand : am gresit ! Iar el le-a zis :
nu-mi puneti mie metanie, ci lui Dumnezeu si fratelui asupra caruia ati mintit, ca sa va
ierte. Atunci ei au factit asa. Si i-au zis parintelui : sa ne rugam lui Dumnezeu, ca sa-i
ierte ! Si s-au rugat pentru dansii.
3) Zis-a un batran : cei vechi nu degraba se mutau din locul lor, fara numai cand li se
intampla una din aceste trei lucruri, adica : de va avea cineva vecin scarbit asupra lui din
zavistie, adica pomenitor de rau si toate cele spre vindecarea lui facand, nu va putea sa-l
schimbe. Sau de vor merge multi la dansul si si vor aduce multe lucruri pe care sa le
primeasca si il vor slavi prea mult. Sau de i se va intampla sa cada in ispita curviei,
locuind adica femei pe aproape. Daca cineva din aceste trei pricini se va muta din acel loc
nu va fi mutarea lui fara de cuvant. Iar acestea nu se potrivesc celor ce petrec in viata de
obste, ci celor ce locuiesc singuri si se linistesc.
4) Ziceau parintii : de ti se va intampla ispita in locul in care locuiesti, sa nu lasi locul in
vremea ispitei ! Iar de nu, oriunde vei merge vei afla inaintea ta lucrul de care fugi. Ci
rabda pana va trece ispita, ca fara sminteala sa se faca ducerea ta si in vremea pacii sa nu
pricinuiasca despartirea ta vreo mahnire la cei ce locuiesc in locul acela.
5) Zis-a un batran : precum pomul rasadindu-se de mai multe ori nu poate sa faca roade,
asa si monahul mutandu-se din loc in loc, nu poate savarsi vreo fapta buna.
6) Un frate sezand in chinovie si suparat fiind de gandurile mutarii, i-a vestit parintelui
sau. Dar acela i-a zis : mergi si sezi in chilia ta, dandu-ti trupul zalog peretelui chiliei si sa
nu iesi de acolo cu trupul ! Iar gandul lasa-l sa gandeasca ce voieste !
7) Zis-a un batran : chilia monahului este cuptorul Babilonului, unde cei trei tineri L-au
aflat pe Fiul lui Dumnezeu. Si stalpul de nor, de unde Dumnezeu graia cu Moise.
8) Un frate a petrecut noua ani, luptandu-se sa iasa din viata de obste si in fiecare zi isi
pregatea cojocul sa iasa. Si cand se facea seara, zicea intru sine : maine ma voi duce de
aici. Si dimineata si zicea gandului : sa ne silim sa rabdam si astazi pentru Domnul !
Dupa ce s-au implinit noua ani, asa facand, a usurat Dumnezeu toata ispita de la dansul.
9) Un batran sedea in pustie, departe de apa – ca la douasprezece mile. Si mergand intr-o
zi sa aduca apa, s-a suparat si a zis : de ce este nevoie de osteneala aceasta ? Voi veni si
voi petrece aproape de apa. Aceasta zicand, a simtit pe cineva venind dupa dansul. Si
intorcandu-se, l-a vazut pe cel ce venea dupa el, ca ii numara pasii. Si l-a intrebat batranul
: cine esti ? Iar el i – a zis : ingerul Domnului sunt si sunt trimis sa numar pasii tai si sa-ti
dau plata. Aceasta auzind batranul, intarindu-se cu sufletul, s-a facut mai osarduitor. Si a
mai adaugat inca cinci mile, adica a locuit mai inauntrul pustiei, departe de apa
saptesprezece mile.
10) Zis-a un batran : sederea cea buna in chilie umple pe monah de tot binele.
11) Zis-a tot acesta : dator este monahul, daca vreodata i se va intampla vreo vatamare
trupeasca, sa o defaime si printr-ansa sa-si cumpere linistea sa.
12) Un frate a mers la un batran iscusit si i-a zis : patimesc, parinte. I-a raspuns batranul :
sezi in chilia ta si Dumnezeu iti va da tie usurare !
13) Un chinoviarh l-a intrebat pe cel intru sfinti parintele nostru Chiril, patriarhul
Alexandriei : cine este mai mare intru vietuire, noi cei ce avem frati sub noi si cu multe
chipuri pe fiecare il povatuim spre mantuire, sau cei ce se mantuiesc numai pe sine in
pustie ? Raspuns-a patriarhul : intre Ilie si Moise nu se poate face deosebire, caci
amandoi au placut lui Dumnezeu.
14) Zis-a un batran : eu cred ca nu este nedrept Dumnezeu, ca sa ia din temnita si sa bage
in temnita.
15) Zis-a un batran : spre tacere nevoieste-te, de nimic nu purta grija ! Ia aminte de
cugetarea ta, culcandu-te si sculandu-te cu frica lui Dumnezeu si de navalirile paganilor
nu te vei teme !
16) Doi prieteni s-au facut calugari si mare nevointa si viata inalta au aratat. Dar s-a
intamplat de s-a facut unul incepator de viata de obste. Celalalt, petrecand in sihastrie si
desavarsit nevoindu-se, facea multe si mari minuni. El vindeca indraciti, tamaduia
bolnavi si spunea mai inainte cele ce erau sa fie. Deci, chinoviarhul auzind ca prietenul
sau s-a invrednicit de atatea daruri, separandu-se de oameni trei saptamani, se ruga lui
Dumnezeu, cu deadinsul, sa-i descopere, cum acela face minuni si este cinstit de
Dumnezeu, iar el de nimic din acestea nu s-a invrednicit. Si s-a aratat lui ingerul
Domnului, zicand : acela sade suspinand catre Dumnezeu si plangand ziua si noaptea,
flamanzind si insetand pentru Domnul. Iar tu pentru multe ingrijindu-te, ai cercetarea
celor multi si deajuns iti este tie mangaierea oamenilor.
17) Zicea un batran : nu trebuie ca cineva sa poarte grija de nimic, decat frica de
Dumnezeu. Ca eu desi ma voi fi silit sa ma ingrijesc de trebuinta trupeasca, niciodata,
mai inainte de vreme nu am gandit la dansa.
18) Un frate l-a intrebat pe un batran : cum trebuie sa se linisteasca cineva in chilie ? Si ia
raspuns batranul : sa nu aiba pomenirea vreunui om nicidecum, cand sade in chilie. Zisa
fratele : si care lucrare trebuie sa o aiba inima pentru ca sa se indeletniceasca cu ea ?
Zis-a batranul : aceasta este lucrarea cea desavarsita a monahului : sa ia aminte la
Dumnezeu totdeauna fara raspandire.
19) Un frate era la o chinovie si era in mare nevointa. Auzind fratii de la Schit despre
dansul, au venit sa-l vada, intrand la locul unde el lucra. Atunci el sculandu-se, li s-a
inchinat lor si intorcandu-se, a inceput iar sa lucreze. Vazand fratii ceea ce a facut, i-au
zis : Ioane, cine ti-a pus chipul calugaresc si te-a facut calugar si nu te-a invatat cand va
veni la tine vreun frate, sa-i intampini, sa-i iei cojocul si sa-i zicu sa se roage, sau sa sada
? Iar el a zis : pacatosul Ioan nu se indeletniceste cu aceasta.
20) Un frate l-a intrebat pe un batran : ce fel de ganduri trebuie sa am in inima mea ?
Raspuns-a lui batranul : toate cate gandeste omul de la cer in jos, sunt desertaciuni. Iar cel
ce staruieste la pomenirea lui Iisus, acesta in adevar este.
21) Tot acest batran a fost intrebat cum trebiiie sa fie monahul ? Si a raspuns : dupa mine,
fiecare monah sa-L aiba pe Dumnezeu pururea in mintea lui. Ca precum strugurele
zacand la pamant se face netrebuincios, tot asa si gandul celui ce se linisteste daca se
smulge la cele pamantesti.
22) Cativa sfinti sihastri, trei la numar, intalnindu-se la un loc, au cerut unul de la altul sa
spuna fiecare ce lucrare a inimii are in chilia sa. Si a zis cel dintai dintre dansii : eu,
fratilor, de cand am inceput a ma linisti, cu totul m-am rastignit pe mine lucrurile celor
din afara, punand in minte ceea ce este scris : sa rupem legaturile lor si sa lepadam de la
noi jugul lor. Si facand zid intre sufletul meti si cele trupesti, am zis in cugetul meu ca
precum cel dinlauntru de zid nu vede pe cel ce sta afara, asa nici tu sa nu voiesti sa vezi
lucrurile cele din afara. Ci, ia aminte la tine, asteptand in fiecare zi nadejdea lui
Dumnezeu ! Sa fii ca un strain si nemernic si ca maine o sa te izbavesti. Pune in minte si
ingerii cei ce in tot ceasul se suie si pogoara la chemarea sufletelor. Si totdeauna
asteptand sfarsitul, zic : gata este inima mea, Dumnezeule si privesc si ingerul cel ce
staruieste langa mine, ca sta aproape de mine. Pe acesta vazandu-l totdeauna inaintea
mea, ma pazesc pe sine-mi, temandu-ma de el ca de cel ce imi pandeste caile mele. Caci
il vad in fiecare zi suindu-se la Dumnezeu si aratand lucrurile mele si cuvintele si
gandurile. Al doilea a zis : eu adunarea puterilor celor din gand pururea o privesc si pe
Domnul slavei in mijlocul ei stralucind mai presus de toti. Si cand ma trandavesc, ma
intorc si socotesc frumusetile cele minunate ale ingerilor si a laudelor pe care ei le inalta
neincetat catre Dumnezeu si ma uimesc de glasurile si versul lor iar toate cele de pe
pamant le socotesc gunoaie. Al treilea a zis : eu de dimineata ma indrept catre Domnul
meu si inchinandu-ma Lui, ma arunc cu fata in jos, marturisindu-mi greselile. Apoi
pogorandu-ma, ma inchin ingerilor Lui, rugandu-i sa se roage pentru mine lui Dumnezeu
si pentru toata zidirea. Dupa ce fac aceasta, ma pogor in adanc si inconjor chinurile
privind madularele mele care se muncesc si plang impreuna cu ele, socotind ca si eu o sa
ma osandesc impreuna cu ele. Si vad acolo tipete si lacrimi neincetate si nepotrivite si
mare de foc clocotind si valvaind cumplit si valuri de foc ridicandu-se intr-insa, mai
presus de muntii cei prea inalti si inlauntrul ei oameni nenumarati aruncati si paziti de
ingeri salbateci si cruzi si ca niste gateji arzand toti si nemistuindu-se in foc pururea
petrecand si cu dintii scrasnind si tare plangand si vaietandu-se. Apoi indurarile lui
Dumnezeu le vad intoarse de la dansii pentru faradelegile si pacatele lor. Impreuna cu
acestea tanguindu-ma, tin plansul in inima nea; incat, dupa cum este scris, paine lacrimile
imi sunt, ziua si noaptea.
23) Spuneau parintii despre un batran care era la chilii, ca era inchis si isi avea viata cu
toul retrasa, nici la biserica venind. El avea un frate trupesc care sedea in alta chilie. Si
bolnavindu-se, a trimis la batranul, sa vina sa-l vada mai inainte de a iesi din trup. Iar el a
raspuns catre cel trimis : nu pot veni, caci frate trupesc imi este ! Iar acela iar a trimis
zicand : macar noaptea vino, sa te vad. Si i-a raspuns iarasi batranul : nu pot, ca de te voi
vedea, nu voi avea inima curata catre Dumnezeu. Si s-a stins cel bolnav si nu s-au vazut
unul cu altul.
24) Pe un frate il lupta gandul, zicandu-i : trebuie sa mergi si sa-l cercetezi pe cutare
batran. Iar el amana zi dupa zi, zicand ca maine se va duce. Si asa, trei ani s-a luptat cu
gandul. Iar mai pe urma si-a zis : iata, socotesti ca te-ai dus la batranul. Si a zis, ca si cum
ar fi vorbit catre batranul acela : cum te afli, parinte, esti sanatos ? De cata vreme doream
sa te vad ! Apoi adauga ca din partea batranului : bine ai venit, frate ! Iarta-ma, ca pentru
mine te-ai ostenit. Domnul sa-ti dea plata. si punand lighean s-a spalat. Apoi facand
fiertura a mancat si a baut deajuns. Si indata s-a dus razboiul de la dansui
. 25) Un frate l-a intrebat pe un batran : ce voi face, ca ma inconjoara gandurile cu pricina
sa merg pe la batrani. Iar batranul i-a raspuns : de vei vedea gandurile tale ca pentru
stramtorare voiesc sa te scoata din chilia ta, fa-ti mangaiere in chilie si sa nu iesi afara. Iar
daca pentru folosul sufletului voiesti sa te duci, incearca gandul tau si iesi. Caci am auzit
despre un batran, ca atunci cand il suparau gandurile sa mearga la cineva, se scula si-si
lua cojocul sau si iesea si inconjura chilia sa apoi intra si isi facea mangaiere de straini si
se odihnea de sila gandurilor.
26) Un batran avea un ucenic, care multi ani petrecea cu folos in ascultare. Dar inca
nefiind desavarsit, dorea sa se linisteasca, si intr-o zi venind catre batranul, a pus metanie,
zicand : fa-ma parinte, monah, sa locuiesc singur, aparte ! Si i-a zis batranul : cauta loc
indemanatic si-ti voi face chilie ! Iar el mergand departare de un semn, a aflat loc si
venind a vestit batranul si i-a facut chilie. A zis batranul catre frate : iata, ceea ce ai cerut
! Sezi in chilie si cind ai trebuinta, mananca, bea, dormi, numai din chilia ta sa nu iesi
pana sambata ! Abia atunci vino la mine. Si acestea poruncindu-i batranul s-a dus. Iar
fratele a facut doua zile dupa porunca, si in a treia zi trandavindu-se, a zis catre sine : de
ce mi-a facut mie aceasta batranul ? Si sculandu-se, a cantat multi psalmi si a mancat,
dupa ce a apus soarele. Si rugandu-se, s-a dus sa se culce pe rogojina. Atunci a vazut un
arap stand jos si scrasnind cu dintii asupra lui. Si fratele degraba lasand chilia, a iesit si sa
dus la batranul si batand in usa, a zis : parinte, miluieste-ma si deschide ! Iar batranul nu
i-a raspuns pana dimineata. Dimineata deschizand batranul usa l-a vazut rugandu-se si
zicand cu lacrimi : miluieste-ma, rogu-te si primeste-ma sa petrec aproape de tine, caci
am vazut un arap scrasnind cu dintii asupra mea, sezand pe rogojina cand m-am dus sa
ma culc si nu mai pot locui acolo ! Iar batranului facandu-i-se mila, l-a bagat inauntru si
l-a invatat dupa puterea lui celelalte ale vietii calugaresti; si cate putin acesta s-a facut
monah iscusit.
27) Zis-a un batran ca este cate un om care face o suta de ani in chilie si nu invata cum
trebnie sa sada in chilie.
CAPITOLUL XXII
PENTRU RUGACIUNE
1) Povestit-a unul din parinti ca un calugar iubitor de osteneli lua aminte de sine, dar s-a
intamplat ca s-a lenevit putin. Si pe cand se lenevea, prihanindu-se zicea : suflete, pana
cand te lenevesti de mantuirea ta si nu te temi de judecata lui Dumnezeu ? Vezi, nu
cumva sa fi apucat in lenevirea aceasta si sa te dai chinurilor celor vesnice ! Acestea
zicand intru sine, se ridica la lucrul lui Dumnezeu. Intr-una din zile insa, facandu-si
pravila, au venit dracii si l-au tulburat. Iar el a zis catre ei : pana cand ma necajiti ? Nu va
indestulati cu lenevirea vremii celei trecute ? Zis-au lui dracii : cand erai in lenevire nici
noi nu aveam grija de tine. Dupa ce te-ai sculat asupra noastra, si noi ne-am sculat asupra
ta. Aceasta auzind fratele, se indemna pe sine la lucrul lui Dumnezeu si sporea cu darul
lui Hristos.
2) Zis-a un batran : de voiesti sa traiesti dupa legea lui Dumnezeu, omule, vei avea ajutor
pe Facatorul Legii. Iar de voiesti sa nu asculti poruncile lui Dumnezeu, vei afla ajutor pe
diavolul la caderea ta. A zis iarasi : da vointa si primesti putere.
3) Un frate, ispitindu-se de draci, s-a dus la un batran si i-a vestit ispitele pe care le
patimea. Si i-a zis batranul : frate, sa nu te inspaimante pe tine ispitele cele ce ti se
intampla ! Caci cu cat vad vrajmasii sufletul inaltandu-se si unindu-se cu Dumnezeu, cu
atat se scarbesc, topindu-se de zavistie. Dar cu neputinta este, cand se ispiteste omul, sa
nu fie de fata Dumnezeu si ingerii Lui si sa-i dea mana de ajutor. Deci, nu inceta sa te
indrepti catre El si sa-L chemi cu smerenie spre ajutor. Inca in vremea ispitei, pune in
minte puterea Lui cea nebiruita si neputinta noastra si cruzimea vrajmasului nostru si vei
dobandi degraba ajutorul lui Dumnezeu.
4) Zis-a un batran : de vei lucra lucrul mainilor tale in chilia ta si va sosi ceasul rugaciunii
tale, sa nu zici : sa sfarsesc aceste putine smicele de finic si asa ma voi scula. Ci scoala-te
la fiecare ceas si da-i lui Dumnezeu datoria. Fiindca de vreme ce cate putin te obisnuiesti
sa te lenevesti la rugaciune si la pravila, sufletul tau se face pustiu de tot lucrul trupesc si
duhovnicesc. Caci de dimineata se vede osardia ta.
5) Zis-a un batran : daca monahul, cand sta la rugaciune, numai atunci se roaga, unul ca
acesta nicidecum nu se roaga.
6) Povestit-au niste frati, zicand : odata am mers la un batran si dupa obicei, facandu-se
rugaciune, dupa ce ne-am inchinat intre noi, am sezut. Si dupa ce am vorbit, vrand sa ne
ducem, am cerut sa se faca rugaciune. Iar unui din parinti a zis catre noi : de ce ? Dar nu
v-ati rugat ? Si-am zis : cand am intrat, parinte, s-a facut rugaciune si am vorbit pana
acum. Zis-a batranul : iertati, fratilor, ca sezand cu voi un frate si vorbind, a facut o suta
si trei rugaciuni. Dupa ce a zis el aceasta, a facut rugaciune si i-a slobozit.
7) Zis-a un batran : omul are trebuinta sa se teama de judecata lui Dumnezeu, sa urasca
pacatul, sa iubeasca fapta buna si sa se roage lui Dumnezeu totdeauna.
8) Pe un frate care sta la rugaciune, l-a muscat o scorpie la picior si atat s-a atins durerea
de inima lui, incat putin a fost sa nu-si dea suftetul. Dar desi se afla asa si suferea dureri,
nu s-a indepartat pana ce nu si-a implinit rugaciunea.
9) Un frate l-a intrebat pe un batran : pentru ce, cand stau la rugaciune, mai mult ma trage
gandul la alte griji ? Si i-a raspuns batranul : diavolul dintru inceput nevrand sa se inchine
Dumnezeului tuturor, s-a lepadat din ceruri si strain s-a facut de Imparatia lui Dumnezeu.
Pentru aceasta se sileste si pe noi sa ne traga de la rugaciune la alte zabavi, vrand sa
lucreze si in noi ceea ce a patimit el.
10) Un monah, care petrecea singur, nu lucra nimic, ci neincetat se ruga. Iar seara intra in
chilia sa si-si afla painea sa si o manca. Deci, intr-una din zile a venit un frate avand
smicele de finic si l-a facut de a lucrat. Facandu-se seara, a intrat sa manance dupa obicei
si nu a aflat nimic. Atunci, s-a culcat mahnit si i s-a descoperit lui de sus : zabovindu-te
impreuna cu Mine, te hraneam. Dar dupa ce ai inceput sa lucrezi, cauta-ti hrana din lucrul
mainilor tale.
11) Era candva un batran in muntele Sinai si iesind de acolo l-a intampinat un frate, care
suspinand i-a zis batranului : parinte, ne mahnim pentru neplouare. Iar el i-a raspuns :
pentru ce nu va rugati lui Dumnezeu, ca sa ploua ? Zis-a fratele : ne rugam si facem
litanie, dar nu ploua. Atunci a zis batranul : cu adevarat, nu va rugati cu deadinsul. Daca
voiesti sa cunosti ca asa este, sa stam la rugaciune. Si intinzand mainile catre cer, s-a
rugat. Si indata s-a pogorat ploaia. Iar fratele vazand, s-a infricosat si cazand s-a inchinat.
Apoi batranul a fugit indata de acolo.
12) Un frate, suparandu-se de gandurile rele, cu multa smerenie zicea ca acestea gandind,
nu are masura de mantuire. Deci, mergand la un batran iscusit, l-a rugat sa se roage sa i se
usureze gandurile. Si a zis batranul catre el : nu-ti este de folos, fiule ! Dar el sta silindu-l
pe batran si rugandu-se batranul, a ridicat Dumnezeu razboiul de la frate. Si indata a
cazut in inalta cugetare si mandrie. De aceea, mergand, l-a rugat pe batran sa-i vina iarasi
gandurile si smerenia pe care le-a avut mai inainte.
13) Zis-a un batran : sunt unii care isi petrec zilele in lenevie si cu cuvantul si cu gandul
cauta sa se mantuiasca, dar cu lucrul nu se ispitesc, ci vietile sfintilor le citesc. Smerenia
acestora si neagoniseala, infranarea si privegherea, rugaciunea si plecarea genunchilor,
culcarea pe jos, linistea si celelalte nevointe, nu le lucreaza.Ci cu lenevirea si parerea lor
fac mincinoase vietile sfintilor, zicand ca nu este cu putinta vreunui om sa sufere unele ca
acestea, nesocotind ei, ca unde va locui Dumnezeu prin darul botezului si prin lucrarea
poruncilor, acolo se fac lucruri si daruri mai presus de fire.
14) Un batran petrecea intr-o capiste de idoli si venind dracii ii ziceau : du-te din locul
nostru ! Iar el le-a zis : voi nu aveti loc nicaieri. Si au inceput ei sa imprastie toate
smicelele de finic ale batranului. Batranul sta si le aduna. Apoi dracul apucandu-l de
mana l-a tras afara. Ajungand batranul la usa, cu cealalta mana tinea usa strigand : Iisuse,
ajuta-mi ! Si indata a fugit dracul lasandu-l, iar batranul a inceput a plange. Si i-a venit lui
glas de sus, zicand : de ce plangi ? Raspuns-a batranul : fiindca indraznesc ei sa-l apuce
pe om si sa faca asa ! Glasul iarasi i-a zis : tu te-ai lenevit, caci cand M-ai cautat, vazut-ai
cum M-am aflat la tine indata. Si multumind batranul, se tinea de lucrarea cea dupa
Dumnezeu.
15) Un frate l-a intrebat pe un batran : ce sunt, parinte, nalucirile cele de noapte ? Si i-a
raspuns batranul : precum ziua ne trage pe noi diavolul la ganduri straine sa nu ne
indeletnicim cu rugaciunea si cu cugetarile cele bune tot asa si noaptea ne tulbura mintea
cu naluciri mari si de multe feluri, ca sa faca netrebnica si rugaciunea cea de noapte,
pizmasul oamenilor. Pentru aceea nu trebuie sa luam aminte la el nicidecum.
16) Un frate l-a intrebat pe un batran : care este plugaria sufletului, ca sa rodeasca ? I-a
raspuns batranul : plugaria sufletului este linistea trupului, rugaciunea trupeasca cea
multa si neluarea aminte la greselile oamenilor, ci numai la ale tale. De va petrece omul
intru acestea, nu va zabovi sa-i rodeasca sufletul.
17) Un frate l-a intrebat pe un batran : ce lucrare trebuie sa aiba inima, ca sa se
indeletniceasca cu dansa. Si i-a raspuns batranul : aceasta este lucrarea cea desavarsita a
monahului : sa ia aminte la Dumnezeu fara raspandire. Zis-a fratele : dar gandurile cele
rele nu lasa mintea sa ia aminte la Dumnezeu pururea. Cum trebuie sa le goneasca ? Si a
zis batranul : nu poate mintea de la sine sa faca aceasta, ca nu are o astfel de putere, ci
cand vor bantui gandurile, trebuie degraba sa alerge la Dumnezeu si Acela le va topi ca
ceara, caci Dumnezeul nostru este foc mistuitor. Zis-a fratele : cum dar parintii Schitului
intrebuintau gandul cel impotriva graitor ? Raspuns-a batranul – si lucrarea aceea este
mare si buna, dar are osteneala si nu este cu folos pentru toti. Zis-a fratele : cum nu este
cu folos pentru toti ? Zis-a batranul : cand gandul va veni asupra sufletului si va putea
sufletul prin nevointa sa-l goneasca, altul napadind il va cuprinde. Si asa toata ziua graind
impotriva miscarilor gandurilor, niciodata nu se va indeletnici la privirea lui Dumnezeu.
Intrebat-a fratele : cu ce mestesug alearga dansul la Dumnezeu ? Zis-a batranul : de va
veni la tine gandul curviei, indata smulgand mintea, inalt-o cu osardie catre Dumnezeu si
nu zabovi. Zis-a fratele : dar de va veni gandul slavei desarte, nu trebuie sa graiesc
impotriva gandului ? Raspuns-a batranul : in oricare ceas va grai impotriva cineva, mai
tare se face gandul acela si mai puternic. Caci va grai impotriva mai multe decat tine, si
nici Duhul Sfant nu iti va ajuta tie atat. Caci te afli ca si cum te-ai mandri si socotesti ca
esti in stare sa te lupti cu patimile. Atunci mai vartos trebuie sa alergi catre Dumnezeu.
Caci precum cel ce are parinte duhovnicesc, parintelui lasa toate si el este fara de grija.
Asa si tu dandu-te lui Dumnezeu, nu trebuie sa ai grija nicidecum de gand, sa-i graiesti
impotriva, sau sa-l lasi sa intre. Daca va intra, du-l sus catre parintele si zi-i : eu nu am
nimic. Iata parintele meu, el stie ! Si ducandu-l in mijlocul caii lasandu-te, va fugi. Caci
nu poate sa mearga cu tine la acela, nici sa stea inaintea altuia. Deoarece ca aceasta
lucrare, nu este mai mare si mai fara de grija in toata Biserica.
18) Un batran povestea : un episcop s-a dus intr-un sat intr-o duminica si a zis diaconilor
sai : cautati-l pe preotul satului, sa ne faca maine Sfanta Jertfa a Sfintelor Taine ! Si
cautandu-l l-au aflat pe preot, om satean si fara viclesug si l-au dus la episcop. Apoi l-a
indemnat episcopul sa faca Sfanta Liturghie. Cand preotul intra in Sfantul Altar, l-a vazut
episcopul ca indata ce a stat in fata Sfintei Mese era tot un foc si nu ardea. Dupa ce s-a
sfarsit Sfanta Liturghie, l-a chemat episcopul pe preot in vestmantarie si a zis catre dansul
: blagosloveste-ma, vrednicule rob al lui Dumnezeu ! Iar preotul a zis : cum este cu
putinta sa fie blagoslovit episcopul de catre preot, care este hirotonit de acesta ? Ci tu
blagosloveste-ma, parinte ! Iar episcopul a raspuns : nu pot blagoslovi pe cel ce sta in foc
si aduce Sfintele Daruri lui Dumnezeu. Caci totdeauna cel mai mic se blagosloveste de
cel mai mare. Si preotul a zis : se poate, Sfintite stapane, ca vreun episcop sau preot sa
staruiasca la Sfintele Taine, si sa nu stea in dumnezeiescul foc ? Aceasta auzind
episcopul, s-a minunat de curatenia preotului si de nerautatea lui si folosindu-se s-a dus.
19) Povestesc unii despre un batran ca a petrecut patru luni umbland la un frate oarecare
la Schit si niciodata nu l-a aflat fara indeletnicire. Iar mai tarziu venind odata si stand in
afara usilor, l-a auzit plangand si graind singur : Doamne, de cand ma ostenesc atata,
rugandu-ma Tie sa ma miluiesti ! Urechile Tale oare sa nu prinda de veste, cand strig sa
ma miluiesti ?
20) Spunea cineva din batrani, ca a mers dracul la un batran, in chip de monah si batand
la usa i-a deschis batranul si a zis : fa rugaciune ! Iar dracul i-a zis : si acum isi pururea si
in vecii vecilor. Si iar a zis batranul : roaga-te si zi : Slava Tatalui si Fiului si Sfantului
Duh si acum si pururea si in vecii vecilor ! Iar dracul, fiind ars ca de foc, a fugit.
21) Zis-a un batran : odinioara m-am sculat sa-mi fac pravila si cand am inceput, am auzit
trambite de razboi si m-am mahnit. Apoi am zis in mine : oare razboi sa fie acesta ? Si a
raspuns dracul : razboi este si zarva. Iar de-ti este voia sa nu fi luptat, nu purta razboi ci
mananca, bea, dormi si nu ma voi lupta cu tine !
22) Zis-au batranii : oglinda calugarului este rugaciunea.
23) Zis-a oarecare din batrani, ca precum nu este cu putinta a-si vedea cineva fata in apa
tulbure, asa si sufletul, de nu se va curati de gandurile straine, nu poate sa se roage cu
mintea.
24) Ziceau batranii despre un frate, ca niciodata nu si-a lasat lucrul mainilor sale si
rugaciunea lui neincetat urca la Dumnezeu. Si era foarte smerit si cucernic.
25) Zis-a un batran : cand se pazeste omul sa nu-l asupreasca pe aproapele, atunci
indrazneste cu gandul, caci rugaciunea lui este primita la Dumnezeu, iar de va asupri
cineva pe aproapele sau, rugaciunea lui este urata si neprimita, caci suspinul celui asuprit
nu lasa rugaciunea celui ce l-a asuprit sa intre si sa stea inaintea lui Dumnezeu.
26) Zis-a iarasi : de vei auzi despre cineva ca te-a ocarat si va veni la tine, sa nu-i arati ca
stii ceva, ci vorbeste cu dragoste cu el si arata-ti fata vesela catre el, ca sa ai indrazneala
la rugaciune.
27) Un batran oarecare rugandu-se ii sta mult impotriva diavolul, caci atunei cand isi
ridica el mainile, se prefacea dracul in chip de leu si apucandu-l cu labele ceie dinainte isi
infigea unghiile in amandoua partile in coapsele nevoitorului si nu-l lasa pana ce nu isi
slobozea mainile. Sfantul nu slabea deloc insa pana ce isi implinea rugaciunile sale
obisnuite.
28) Un batran sfant rugandu-se in pustie au venit dracii si o saptamana l-au trantit si l-au
scuturat, ridicandu-l in sus cu rogojina dar n-au putut sa-i pogoare mintea de la
rugaciunea cea fierbinte.
29) Alt batran, tot iubitor de Dumnezeu, avand pentru rugaciune purtarea de grija si prin
pustie umbland, au venit doi ingeri la dansul si alaturi de dansul, mergeau de amandoua
partile. El insa catusi de putin n-a cautat la ei, ca sa nu-si piarda comoara cea de mare
pret. Caci isi aducea aminte de cuvantul apostolului, care zice : nici ingerii, nici
incepatoriile, nici puterile nu vor putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Iisus
Hristos.
30) Zis-a un batran. precum este mai mare vederea decat toate simturile asa si rugaciunea
este mai mare decat toate faptele bune.
31) Zis-a un batran : roaga-te bland si canta lin dupa randuiala si cu intelegere si vei fi ca
un pui de vultur, purtandu-te in slava !
32) Un batran se ducea sa-si vanda cosnitele. Dar diavolul, intampinandu-l, i le-a rapit si
le-a facut nevazute. Atunci batranul, intorcandu-se la rugaciune, zicea : Dumnezeule,
multumescu-ti Tie ca m-ai izbavit de osteneala ! Si nesuferind diavolul multumirea
batranului, a strigat, zicand : iata-ti cosnitele, batrane ! Iar batranul, luandu-le, le-a
vandut.
33) Monahul cel ce este gata sa sufere vitejeste cele ce se intampla, putin se va mahni in
vremea ispitei. Iar cel ce nu primeste ispita, mai mult se va scarbi. Tulumbele se aduc in
ziua aprinderii si lacrimile in vremea ispitei. Apa stinge flacara cea aprinsa pe casa si
lacrimile la rugaciune, poftele cele rele.
34) Povestit-a un ucenic despre staretul sau ca timp de douazeci de ani nu a dormit pe
coaste, ci pe scaunul la care lucra, sezand, dormea. Si in toti anii acestia manca la doua
zile o data, sau la patru, sau la cinci. Iar cand manca, avea o mana intinsa la rugaciune, iar
cu cealalta manca. Si intrebandu-l eu – zice ucenicul – pentru ce facea aceasta, a raspuns
batranul : judecata lui Dumnezeu am pus-o inaintea ochilor mei si nu o pot suporta. Odata
iesind batranul si aflandu-ma in curte dormind, a stat deasupra mea si a plans si
tanguindu-se zicea : oare, unde este gandul acestuia, ca doarme fara de grija !
35) Un batran sedea in chinovia Sfantului Teodosie chinoviarhl, care timp de treizeci de
ani acest canon pazea : in fiecare saptamana o singura data gusta paine si apa si lucra
neincetat iar din biserica niciodata nu iesea.
36) Un batran avea un ingrijitor care locuia la sat si s-a intamplat ca odata zabovind
ingrijitorul i-au lipsit cele de trebuinta batranului. Si inca zabovind, i-au lipsit cu totul
cele de trebuinta si lucrul mainilor lui, pe care il lucra la chilie. Si se necajea, fiindca nici
nu putea lucra, nici cele trebuincioase nu avea. Si a zis ucenicului sau : te duci pana in sat
? Iar el a zis : cum voiesti, asa voi face, caci se temea si fratele sa se apropie de sat,
pentru sminteala. Dar ca sa nu se arate neascultator catre parintele sau, s-a hotarat sa
mearga. Si i-a zis lui batranul : mergi si cred ca Dumnezeu te va acoperi de toata ispita !
Si facand rugaciune, l-a trimis. Iar fratele venind in sat si afland casa ingrijitorului, stand
langa usa, a batut. Dar s-a intamplat atunci, ca ingrijitorul si toti ai casei lui se dusesera
afara din sat la o pomenire. Acasa a ramas o fecioara a lui, care cum l-a vazut pe fratele,
i-a deschis. Si vazandu-l si afland ce voieste, il indemna sa intre inauntru. El insa nu voia.
Dar mult silindu-l l-a biruit si l-a tras la dansa. Ucenicul cum s-a cunoscut inconjurat de
ganduri, suspinand din adanc, a zis catre Dumnezeu, Doamne, pentru rugaciunile
parintelui meu, mantuieste-ma in ceasul acesta ! Si aceasta zicand, indata s-a aflat la rau,
urcand spre munte si a ajuns fara de vatamare la parintele sau.
37) Ucenicul unui staret mare luptat fiind spre curvie, s-a dus in lume si s-a logodit. Iar
batranul scarbindu-se s-a rugat lui Dumnezeu, zicand : Doamne, Iisuse Hristoase, nu-l
slobozi pe robul Tau sa se spurce ! Deci, culcandu-se fratele cu logodnica si-a dat duhul,
nespurcandu-se.
CAPITOLUL XXIII
PENTRU ACEASTA, CA TOTDEAUNA SE CADE SA NE TREZIM
1) Povestesc unii despre un batran, ca sezand in chilie, a venit la dansul noaptea un frate
si l-a auzit inauntru sfatuindu-se cu cineva si zicand : o, raule, pana cand ? Du-te de la
mine. Vino incoace, iubite . Intrand fratele, i-a zis : parinte, cu cine graiai ? Si i-a raspuns
: gandurile cele rele le goneam, iar pe cele bune le chemam.
2) Zis-a un batran : omul cel ce are in tot ceasul inaintea sa moartea, biruieste slabirea
sufletului.
3) Zis-a iarasi : aurul sau argintul de il va pierde cineva, poate in locul lui sa afle altul.
Dar vremea pierzand-o, alta nu va mai putea afla in locul ei.
4) Venit-a odinioara un batran la alt batran. Si vorbind ei, a zis unul : eu am murit lumii.
I-a raspuns celalalt : sa nu nadajduiesti in tine, frate, pana cand vei iesi din trup, ca desi
zici tu ca ai murit lumii diavolul este viu.
5) Zis-a un batran : ostasul sau vanatorul iesind la razboi nu se mai ingrijeste de nimic,
daca se va rani sau va scapa, si amandoi numai de sine se ingrijesc. Asa se cade si
calugarului sa fie.
6) Zis-a un batran : precum nimeni nu poate nedreptati pe cel ce sade aproape de imparat,
asa si satana nu poate sa ne strice nimic noua, de va fi sufletul nostru aproape de
Dumnezeu. Caci Dumnezeu zice : apropiati-va de Mine si Eu ma voi apropia de voi !
Cand ne raspandim cu mintea totdeauna, lesne rapeste vrajmasul sufletul nostru cel
ticalos si il pogoara in patimile necuratiei.
7) Graiau batranii : trei puteri ale satanei sunt care merg inaintea a tot pacatul : uitarea,
neingrijirea si pofta. Daca vine uitarea, se naste neingrijirea si negrija naste pofta. Cel ce
nu este in uitare, nu cade in negrija, iar cel ce nu cade in negrija, nu ajunge la pofta si cel
ce nu pofteste, nu cade niciodata de la darul lui Hristos.
8) Zis-a un batran : deprinde-te cu tacerea si nu te ingriji de nimic ! Ia aminte la
invatatura ta, culcandu-te si sculandu-te cu frica lui Dumnezeu si nu te vei teme de
naravurile tale cele necurate !
9) Zis-a un batran catre un frate : diavolul este vrajmasul, iar tu esti casa. Deci, vrajmasul
nu inceteaza sa arunce in casa ta orice afla, toata rautatea turnand-o. Insa tu sa nu te
lenevesti ci sa maturi afara tot. Dar de te vei lenevi, se va umple casa ta de toata necuratia
si dupa aceea nu vei mai putea intra in ea. Ci, indata ce arunca el, matura si va fi casa ta
curata, cu darul lui Hristos.
10) Zicea unul din batrani : cand se acopera ochii boului, atunci el se suceste si umbla in
randuiala, iar de nu ii acoperi ochii, nu se supune. Asa si diavolul : de va apuca sa inchida
ochii omului, il duce la tot pacatul, iar de se vor lumina ochii lui, lesne va putea scapa de
mestesugurile vicleanului.
11) Povestit-au unii ca in muntele lui Antonie sedeau sapte frati si pe vremea curmalelor
pazeau pe rand, sa alunge pasarile. Si era acolo un batran, care cand ii venea ziua, striga :
fugiti de aici, gandurile mele cele dinauntru si pasarile cele din afara.
12) Povestesc unii despre un batran, ca tragea sa moara in Schit si i-au inconjurat fratii
patul si iertandu-l, au inceput sa planga. Iar el deschizandu-si ochii, a ras, si iarasi a ras. A
ras si a treia oara. Si l-au rugat fratii, graind : ce este, parinte, ca noi plangem si tu razi ?
El le-a raspuns : radeam pentru ca va temeti toti de moarte si am mai ras pentru ca nu
sunteti gata. A treia oara am ras ca de la osteneala merg la odihna. Si indata a adormit
batranul.
13) Spunea ucenicul unui batran iscusit : candva mergand noi se cam oprea batranul si iam
zis : parinte, mai mergi macar un pic. Si mi-a raspuns : oare, nu auzi ca ingerii canta
in ceruri ? Iar noi nu ne trezim, pentru ca a zis parintele Antonie : nu se cade monahului
sa se ingrijeasca de nimic, decat pentru mantuirea sufletului sau.
14) Zis-a un batran : de la mic pana la mare, tot ce facem, sa privim la roada lor ce o vor
naste : ori cu gandul, ori cu lucrul.
15) Doi filosofi au mers la un batran si l-au rugat sa le spuna un cuvant de folos. Dar
batranul tacea. Iarasi i-au zis filosofii : nu ne spui, parinte, nimic ? Atunei le-a raspuns
batranul : ca sunteti iubitori de vorba, iar nu filosofi adevarati, stiu si va spun pana cand
va veti invata a vorbi, nestiind ce graiti. Aceasta sa va fie filosofia : sa va deprindeti
pentru cele de moarte si pentru liniste si sa va paziti pe voi cu tacere.
16) Un batran oarecare sedea la Tebaida intr-o pestera si avea un ucenic iscusit. Si avea
obicei batranul, seara, sa-l sfatuiasca cele de folos si dupa sfatuire facea rugaciune si-l
slobozea sa doarma. Odata insa niste mireni cucernici, care stiau nevointa cea multa a
batranului, s-au intamplat de au venit la el si i-au facut mangaieri. Si dupa ce s-au dus, a
sezut iarasi batranul seara dupa obicei, sfatuindu-l pe frate si in timp ce vorbea cu el, a
adormit. Iar fratele a asteptat sa se trezeasca batranul si sa-i faca rugaciune. Dar, mult
sezand si nedesteptandu-se batranul, s-a suparat si nu s-a dus. Si a suferit asa de sapte ori
la rand, suparandu-se si impotrivindu-se si nu s-a dus. Apoi, trecand o vreme din noapte,
s-a desteptat batranul si vazandu-l pe ucenic sezand, i-a zis : nu te-ai dus pana acum ? Iar
el a zis : nu, ca nu m-ai slobozit, parinte. Si a zis batranul : pentru ce nu m-ai desteptat ?
I-a raspuns fratele : nu am indraznit sa te misc, ca sa nu iti stric somnul. Asa, au citit
pravila cea de dimineata si dupa sfarsitul ei, l-a slobozit batranul pe frate si sedea singur.
Atunci a fost rapit si iata cineva si arata lui un loc slavit, cu un scaun stralucit in el si
deasupra scaunului sapte cununi stralucitoare. lar el l-a intrebat pe cel ce i le arata : ale
cui sunt acestea ? Si i-a raspuns acela : ale ucenicului tau, si locul si scaunui i le-a daruit
Dumnezeu pentru ascultarea lui, iar cele sapte cununi in noaptea aceasta le-a luat. Deci,
venindu-si in sine batranul, l-a chemat pe frate si i-a zis : spune-mi, ce-ai facut in noaptea
aceasta ? Iar el a raspuns : iarta-ma, parinte, dar nimic n-am facut ! Batranul, socotind ca
smerindu-se nu marturiseste, i-a zis : nu te slobozesc de nu-mi vei spune ce-ai facut, sau
ce-ai gandit in noaptea aceasta ! Fratele, nimic stiind sa fi facut, nu avea ce sa-i zica. Si ia
zis parintelui : parinte, nimic nu am facut decat aceasta : ca suparat fiind de ganduri de
sapte ori, sa ma duc fara de slobozenia ta, nu m-am dus. Iar batranul auzind, a inteles ca
de cate ori s-a luptat impotriva gandului, a primit cununa de la Dumnezeu. Si fratele
nimic din cele ce a vazut nu i-a spus. Dar pentru folos le-a povestit acestea la barbati
duhovnicesti, ca sa cunoastem ca si pentru mici osteneli ne daruieste noua Dumnezeu
cununi stralucite. Sa ne mai invatam si a cere cu osardie rugaciunile parintilor si sa nu
indraznim sa facem ceva, sau catusi de putin sa ne despartim de ei, fara blagoslovenie.
CAPITOLUL XXIV
CUM TREBUIE SA PRAZNUIASCA IUBITORII DE DUMNEZEU SI CARE
ESTE OSPATAREA PARINTILOR LA PRAZNICE
1) Zis-a un batran : de iti va zice tie gandul sa faci multe feluri de bucate la praznic, sa
nu-l asculti pentru ca necrestineste praznuiti, caci aceia asa gatesc. Iar hrana cea mai buna
a monahului este plansul si lacrimile.
2) Zis-a unul din parinti : stiu un frate la chilii, care a postit saptamana Pastilor. Si cum sau
adunat seara, a fugit sa nu manance la masa. Si-a facut doar putine sfecte fierte si le-a
mancat fara de paine.
3) Zis-a un batran : cu cuvinte dumnzeiesti sa ne desfatam si cu vietile sfintilor parinti sa
praznuim, nu cu pantecele desfatandu-ne, ci duhovniceste veselindu-ne
4) Un monah lucra de ziua unui mucenic. Vazandu-l alt monah, i-a zis : oare ti se cade sa
lucrezi astazi ? Iar el a raspuns : astazi a fost schingiuit robul lui Dumnezeu, muncit,
pedepsit, dar eu sa nu ma ostenesc cu putina osteneata astazi ?
5) Ne-a povestit noua avva Pavel capadocianul acestea : in vremea cand s-a facut
pustiirea persilor, am fugit si noi de la manastirea noastra si ne-am risipit. Deci intrand eu
in Constantinopol, am aflat dupa intamplare o corabie care trebuia sa mearga la
Alexandria. Si dandu-i plata, am intrat intr-insa. si in putine zile am ajuns la Alexandria.
Afland eu acolo monahi din muntele Nitriei, am calatorit impreuna cu ei. Cand am ajuns
la munte, am locuit impreuna cu unul din batrani. Si petrecand cu dansul un an si trei
luni, m-am dus la egumenul muntelui si i-am zis : fa mila, avvo si da-mi o chilie, ca sa
ma odihnesc, ca nu pot sa traiesc impreuna cu un batran care nu pazeste pravila
monahilor, ci a mirenilor ! Acesta ma sileste sa postesc duminica, in celetalte sarbatori si
in cele cincizeci de zile. Iar ce este mai rau, ca nici nu ma lasa sa cant canoanele si
troparele, pe care toti le canta. In zilele Sfantului Post, afara de sambata si de duminica,
nici paine, nici vin, nici untdelemn nu gustam, ci cu poame ne indestulam, la doua zile. Si
a raspuns egumenul muntelui : intoarce-te, frate si locuieste impreuna cu batranul de
voiesti sa te mantuiesti ! Ca cel ce pofteste mantuirea, nici in praznic, nici in ziua
duminicii nu trebuie sa petreaca fara preamarirea lui Dumneze care cu post si priveghere
se intareste si se pazeste. Caci precum pestele fara apa nu poate trai, tot asa, nici monahui
fara rugaciune neincetata, fara post si priveghere, nu poate sa traiasca si sa petreaca dupa
Dumnezeu. Inca indoite zile de post, numai sihastrilor li se cuvin. La fel, poame sa guste,
iar de paine sa se departeze nu este lucru de folos, nici laudat, caci are semn de slava
desarta iar patruzeci de zile de infranare in Sfantut si Marele Post, cu dezlegare si odihna
de la Pasti pana la Pogorarea Duhului Sfant, mirenilor si bogatilor li se cuvine, nu
monahilor. Troparele si canoanele de cantat si glasurile, preotilor celor din lume si
celorlaiti li se cuvin. Caci, pentru aceasta si norodul obisnuieste in biserica sa se adune,
iar monahilor care petrec departe de tulburarile lumii, un lucru ca acesta nu numai le este
folositor, dar de multe ori si pricinuitor de vatamare. Caci precum pescarul cu undita si cu
viermele vaneaza pestele, asa si diavolul cu aceste tropare si cu cantarea, cufunda
monahul in slava desarta, in veselia oamenilor, in iubirea de dulceata si poate chiar si in
curvie. In departarea de cantare se afla mantuirea pentru monahul cel ce cu adevarat
voieste sa se mantuiasca.
CAPITOLUL XXV
PENTRU SOCOTINTA
1) Un frate a zis unui batran : nu vad nici un bine inaintea mea. I-a raspuns batranul : tu
esti cu patru usi iar cel ce voieste va intra si va iesi prin tine si tu nu pricepi. Insa de te vei
scula si vei inchide usile si nu vei lasa sa intre prin ele gandurile cele rele, atunci le vei
vedea afara stand si luptandu-se cu tine.
2) Si iarasi a fost intrebat : pentru ce ma trandavesc adeseori ? Si i-a raspuns : pentru ca
n-ai instiintat inca starea ta.
3) Si iarasi l-a intrebat : ce se cade calugarului sa faca ? Si i-a raspuns : toata fapta buna
sa o faca si de la tot raul sa se departeze.
4) Zis-au parintii : la tot gandul ce iti vine, sa ii zici : al nostru esti sau ai vrajmasilor
nostri ? Si stiu ca iti va spune tie.
5) Si iarasi a zis : sufletul este asemenea izvorului : de-l vei curati, va izvori iar de il vei
astupa, va pieri.
6) Si iarasi a zis : socotinta este mai mare decat toate faptele cele bune.
7) Au zis batranii : de vei vedea pe cel tanar de voia sa suindu-se la ceruri apuca-l de
picior si trage-l, caci nu ii este de folos.
8) Zis-a un batran : neamul acesta nu cauta ziua de astazi, ci ziua de maine.
9) Iarasi a zis : indrazneala si rasul sunt asemenea focului care arde paiele.
10) Iarasi a zis : omul care se nevoieste pentru Dumnezeu asemenea este mucenicului.
11) Iarasi : de se va face cineva nebun pentru Dumnezeu, il va intelepti pe el Dumnezeu.
12) Si iarasi : acestea le cere Dumnezeu de la om : mintea, cuvantul si lucrul.
13) Si iarasi : acestea este dator omul sa faca : sa se teama de judecata lui Dumnezeu, sa
urasca pacatul, sa iubeasca faptele cele bune si sa se roage totdeauna lui Dumnezeu.
14) Un frate l-a intrebat pe unul din parinti, daca isi spurca cineva mintea cu gandurile
cele spurcate. Si s-a pus intrebarea aceasta mai multora si unii ziceau ca se spurca, iar
altii ca nu. Daca nu, nu putem sa ne mantuim cei prosti. Ci mai degraba aceasta este : sa
nu faci cu trupul pacat. Iar fratele mergand la un batran iscusit, l-a intrebat si i-a raspuns
batranul : dupa masura fiecaruia este intrebat fiecare. Deci, se ruga fratele, batranului,
zicand : talcuieste-mi acest cuvant ! Si i-a raspuns batranul : iata un vas poftit ! Si au
intrat doi frati, unul avand pofta mare, iar celalalt mai mica. Si de va zice gandul celui
desavarsit : as vrea sa am acest vas si nu va zabovi in aceasta, ci o va taia de la sine, nu sa
spurcat, neajungand la masura mare. Iar de va pofti si va zabovi gandind si nu-si va
scoate gandul, s-a spurcat pe sine.
15) Zis-a un batran : nu vom fi judecati atat pentru gandurile cele dinauntrul nostru, cat
mai ales pentru gandurile primite dinafara. Ca se intampla uneori a se prapadi din ganduri
si alteori a se incununa din ganduri.
16) Zis-a un batran : proorocii au facut cartile si venind parintii, au trait dupa Scriptura.
Cei de dupa dansii le-au invatat pe de rost si le-au si scris pe cand cei de pe urma, le-au
pus desarte pe ferestre.
17) Niste frati iesind din chinovie, au mers in pustie la un sihastru. Acesta i-a primit cu
parere de bine si precum este obiceiul sihastrilor, vazandu-i osteniti, le-a pus masa mai
inainte de vreme si din cele ce avea le-a pus dinainte si i-a odihnit. Iar daca s-a facut
seara, au cantat cei doisprezece psalmi. La fel si noaptea. Iar batranul priveghea singur si
i-a auzit pe amandoi, graind unul catre altul : sihastrii cei din pustie se odihnesc mai mult
decat noi, la manastirile cele mari. Dimineata, vrand ei sa plece la un batran aproape de
sihastru, le-a zis : inchinati-va batranului din partea mea si sa-i ziceti sa nu ude
buruienile. Si au facut asa. Iar acela auzind, a priceput cuvantul batranului si i-a tinut
pana seara nemancati. Daca s-a facut seara, au facut slujba mare si dupa aceea le-a zis : sa
mai odihnim, pentru voi, de vreme ce sunteti osteniti. Si le-au pus dinainte paine uscata si
sare, graind ca se cade a praznui pentru ei si a turnat putin otet in sare. Apoi, sculandu-se,
au facut priveghere pana la ziua si le-a zis : nu putem savarsi pentru voi pravila toata, de
aceea, odihniti-va, de vreme ce sunteti calatori ! Si facandu-se ziua, voiau sa fuga, dar el
ii ruga : mai sedeti putin la noi, macar trei zile, dupa obiceiul pustiuilui. Ei insa, n-au vrut
sa sada, dar vazand ca nu-i lasa, au fugit fara stirea batranului.
18) Un frate l-a intrebat pe un batran : de mi se va intampla sa ma ingreuiez de somn si va
trece vremea pravilei mele si nu vreau sa mai incep de suparare slujba, ce sa fac ? Si i-a
raspuns batranul : de ti se va intampla sa dormi pana dimineala, sculandu-te, inchide usa
si ferestrele si fa-ti slujba, pentru ca scris este : a Ta este ziua si a Ta este noaptea, caci in
toata vremea este slavit Dumnezeu.
19) Zis-a un batran : este un om care mananca mult si inca nu se satura si este altul care
mananca putin si se satura. Deci, cel ce mananca mult si inea i-ar mai trebui, are mai
mare plata decat cei ce mananca putin si se satura.
20) Un frate l-a intrebat pe un calugar mic : oare, bine este sa taci, sau sa graiesti ? Si i-a
raspuns : de sunt cuvinte desarte, lasa-le, iar de sunt bune, da-le loc bun si graieste-ie !
Insa si bune de sunt, sa nu zabovesti cu ele, ci indata sa le tai de la tine si te vei odihni.
21) Iesit-au oarecand niste calugari din Egipt Ia Schit. Si vazand cei de la oras pe cei de
la Schit mancand degraba, s-au smintit. Instiintandu-se de aceasta preotul, a vrut sa-i
mangaie si a propoveduit in biserica, zicand poporului : postiti si lungiti randuiala
postului vostru, fratilor ! Atunci au dat sa plece egiptenii care venisera dar au fost opriti si
daca n-au mancat in ziua cea dintai, s-au ingreuiat. Asa ca i-au facut sa manance tot a
doua zi. Cei de la Schit insa n-au mancat toata saptamana. Iar daca a venit sambata, au
sezut egiptenii cu batranii sa manance. Si fiindca egiptenii se temeau sa manance, unul
din batrani l-a apucat pe un egiptean de mana si i-a zis : mananca cu socoteala, ca un
calugar ! Acela si-a smucit mana, zicand : lasa-ma, ca mor de foame in aceasta
saptamana, nemancand fiertura ! Si i-a zis batranul : daca pieriti mancand a doua zi, cum
de va smintiti de cei ce postesc totdeauna cate o saptamana ? Iar ei cerand iertare, au
plecat bucurandu-se.
22) Zis-a un batran : daca va petrece cineva intr-un loc si nu se va asemana locului, insusi
locul il goneste pe acesta, caci nu face fapta locului.
23) Zis-a un batran : de face cineva lucrul lui Dumnezeu, asa fiindu-i voia, nu este pentru
Dumnezeu lucrul lui. De este cu nestiinta, stiu ca va veni la calea lui Dumnezeu,
neumbland la cei mai batrani sa asculte, ci ca si cum ar sti insusi se socoteste pe sine, cu
anevoie va veni la calea lui Dumnezeu.
24) Iarasi a zis : de va petrece lucratorul la locul unde nu sunt lucratori, nu va spori. Insa
poate sa se nevoiasca ca sa nu se pogoare. Iar cel ce nu lucreaza, daca va petrece cu
lucratorii, si se va trezi, va spori, iar de nu, nici in jos nu se va pogori.
25) Iarasi a zis : sufletul de va avea cuvant iar fapte nu va avea, este asemenea cu pomul
ce are numai frunze, iar roade nu are. Caci precum pomului, care este incarcat de roada si
frunza, si sade bine, asa se aseamana cuvantul, sufletului care are lucruri bune.
26) Au mers odinioara trei frati la Schit, la un batran sfant si a zis unul : am invatat,
parinte, Vechiul Testament de rost. Si i-a raspuns batranul : ai umplut vazduhul de
cuvinte. Al doilea a zis : eu mi-am si scris Testamentul Vechi si cel Nou. Si i-a zis
batranul : tu ai umplut ferestrele de hartii. Iar cel de ai treilea a zis : mie mi-au crescut
buruieni pe vatra focului. Si i-a zis batranul : tu ai gonit iubirea de straini de la tine.
27) Un frate l-a intrebat pe un batran : pentru ce slabesc cu sufletul facand slujba mea cea
putina ? Iar batranul raspunzand, i-a zis : asa se intelege dragostea catre Dumnezeu, cand
face cineva cu toata inima lucrul lui Dumnezeu, cu umilinta si cu gand alinat.
28) Un frate oarecare, fugind din manastire si luand chipul cel calugaresc, s-a inchis
zicand ca este sihastru. Auzind parintii, au venit sa-l izgoneasca si i-au dat canon sa
umble pe la chiliile monahilor si sa faca metanie, zicand : iertati-ma, ca nu sunt sihastru,
ci nou incepator !
29) Au mers candva cinci frati la Schit, la un batran sfant si a zis batranul celui dintai : ce
lucrezi, frate ? Iar el a raspuns : impletesc, avvo. Deci, i-a zis batranul : Dumnezeu sa-ti
impleteasca cununa, frate ! L-a intrebat pe al doilea : tu ce lucrezi ? Iar el i-a raspuns :
rogojini fac. l-a zis : Dumnezeu sa te intareasca, fiule ! Apoi pe al treilea : tu ce lucrezi ?
Iar el i-a raspuns : ciure fac. Deci, i-a zis si aceluia : Dumnezeu sa te pazeasca, fiule !
Celui de al patrulea : dar tu ce lucrezi ? El a zis : eu sunt scriitor bun. Lui i-a raspuns
batranul : tu stii ! Zis-a si celui de al cincelea : ce lucrezi ? Iar el a raspuns : sunt tesator.
Deci, i-a zis batranul : nu-i cu folos ! A zis pe urma batranul : cel ce impleteste de isi va
pazi mintea ( adica de va avea trezvie ) cu Dumnezeu este si-si impleteste lui-si cununa.
La rogojina trebuie virtute, fiindca este cu osteneala. Celui ce face ciure, ii trebuie paza,
de vreme ce le vinde in sate. Iar scriitorul cel bun trebuie sa-si smereasca inima, caci
lucreaza cu inaltarea mintii. Iar din tesatura panzei nu iese folosul ( sufletului ), pentru ca
face negustorie. Cand va vedea cineva de departe pe cineva purtand cosnite, sau rogojini,
sau ciure, va zice : iata, calugari sunt. Dar de va vedea pe cineva vanzand panza, va zice :
iata, au venit negustorii ! Caci acest mestesug este al mirenilor si calugarilor nu este de
folos.
30) Zis-a un batran : glasul care striga catre om, pana la rasuflarea cea de pe urma acesta
este : astazi, indreptati-va !
31) Iarasi a zis : Iosif cel din Arimateea a luat Trupul lui Iisus, l-a infasurat in giulgiu
curat, si l-a pus in mormant nou, adica in om. Sa se sileasca dar fiecare cu deadinsul sa nu
greseasca, ca sa nu defaime pe Dumnezeu Cel care vietuieste in el si sa-L alunge din
sufletul lui. Fiindca lui Israel i-a fost data mana in pustie sa manance, iar lui Israel cel
adevarat, Trupul lui Iisus Hristos i s-a dat.
32) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : parinte, umblu la batrani si imi spun de
mantuirea sufletului meu si nimic nu pricep din cuvintele lor ! Ce sa fac ? Oare sa nu
merg sa mai intreb, de vreme ce nu fac nimic si sunt cu totui in necuratie ? Si avea
batranul doua vase goale si i-a zis : mergi de adu un vas din acelea si toarna untdelemn si
clatinindu-l varsa-l si pune-l la loc ! Daca a facut asa, de doua ori, i-a zis : adu-le pe
amandoua acum, si vezi, care este mai curat ! I-a raspuns fratele : mai curat este cel in
care am turnat untdelemn. I-a zis batranul : asa este si sufletul ! Chiar de nu va tine minte
nimic din cele ce intreaba, tot mai mult se curateste decat cel ce nu intreaba nimic.
33) Intrebat a fost un batran, despre cei ce umbla si cer rugaciuni altora, iar singuri fiind
petrec in lene. Si raspunzand a zis : ” mult poate rugaciunea dreptului, care se face “,
adica : impreuna ajutand si nevoindu-se cel ce cere acea rugaciune. Pentru ca de va vietui
fara socoteala, nu va avea nici un folos, de vor fi si sfinti cei ce se vor ruga pentru el. Ca
unul zidind, iar altul risipind, amandoi, nu dobandesc decat osteneli !
34) Povestese unii despre-un sfant, ca pe vremea prigoanei a marturisit si a fost chinuit,
incat l-au pus sa sada pe un scaun de arama infierbantat. Atunci ajungand imparat
fericitui Constantin, au fost sloboziti crestinii cei inchisi si tamaduindu-se sfantul acesta,
s-a intors la chilia sa. Si cand a vazut-o, de departe, a zis : amar mie, ca spre multe
osteneli vin, gandind la luptele si nevointele dracilor.
35) Zis-a un batran : de vei vedea pe cineva cazut in apa si poti sa-l ajuti, da-i batul si-l
trage la mal, iar de nu poti sa-l tragi, lasa-i bratut tau. Daca-ti intinde mana si nu poti sa-l
tragi, te va trage el in jos si veti muri. Aceasta a zis-o pentru cei ce se arunca in ispite, sa
ajute altora mai presus de puterea lor.
36) Unui calugar care petrecea in Schit i-a fost parat feciorul lui la stapanire si l-au prins.
Deci, i-a dat de stire maica tanarului, graind : sa scrii stapanului sa-l slobozeasca.
Calugarul i-a raspuns : de il va slobozi pe el, nu va prinde pe altul in locul lui ? Iar
trimisul i-a raspuns : asa este, va prinde pe altul. Deci, raspunzand monahul, a zis : ce
folos am eu, daca il va lasa pe acela, aducand bucurie in inima maicii sale si luand
intrisarea de la ea o va arunca in inima altei mame ?
37) Acelasi parinte lucra rucodelie multa si lasa o mica parte pentru nevoia sa, iar cealaita
o impartea lipsitilor. Dar fiind foamete, a trimis o maica pe fiii ei la dansul sa le dea
cateva paini. Auzind aceasta batranul, a zis catre fiu : mai sunt si altii in oras sa le trebuie
ca si voua ? Iar el a raspuns : sunt multi. Si a inchis usa dupa el si lacrimand, a zis :
mergi, fiule ! Cel ce are purtarea de grija pentru toti, Acela sa faca si pentru voi. Deci, l-a
intrebat un frate, zicandu-i : dar nu ti-a fost mila de l-ai lasat asa pe fiul tau ? Batranul i-a
raspuns : de nu se va nevoi omul pentru tot lucrul, plata nu va avea.
38) Zis-a un batran : tot viclesugul care nu este deplin viclesug, acela nu este viclesug si
toata dreptatea care nu este deplina, nu este dreptate. Caci se aseamana omul care nu are
nici ganduri bune nici ganduri rele, pamantului din Sodoma si Gomora, care de vreme ce
este sarat nu face nici roada, nici neghina. Pe cand pamantut cel bun rasare si grau si
neghina.
39) Iarasi a zis : copilul cel ce isi rosteste cuvantul intre cei mai mari ai sai, este
asemenea cu omul ce vara foc in sanul fratelui sau.
40) Un batran a fost intrebat : ce inseamna pentru cuvantul cel desert sa darn seama ?
Raspuns-a batranul : orice cuvant s-ar grai despre pricina trupului, vorba desarta este.
Numai ce se graieste despre mantuirea sufletului nu este vorba desarta. Mai bine este insa
decat toate sa tacem. Daca incepi a grai de bine, la mijloc vine vorba desarta.
41) Zis-a un batran : cel ce fura si cleveteste sau alt pacat face si dupa savarsirea
pacatului suspina si se defaima pe sine, vine la pocainta. Dar cel ce are ura in inima sa,
ori mananca, ori bea, ori doarme, ori umbla, il mananca pe el ca un venin. De unde se
vede ca nedespartit are cu sine pacatul iar rugaciunea i se face spre blestem si toata
osteneala ii este neprimita, chiar de si-ar varsa sangele sau pentru Hristos.
42) Zis-a un batran : eu urasc slava desarta a tinerilor, de vreme ce se ostenesc si plata nu
au, cautand spre slava omeneasca. Iar alt batran mai iscusit i-a zis : eu le-o iubesc, ca mai
bine este si mai de folos, celui tanar a se slavi iar nu a se lenevi. Caci am vazut marinduse,
infranandu-se, priveghind, gol umbland si dragoste castigand si necazuri suferind
pentru laudele cele omenesti. Dar vietuind asa, ii vine darul lui Dumnezeu si ii zice : de
ce nu te ostenesti pentru tine, ci pentru oameni ? Atunci nu mai ravneste sa caute spre
slava omeneasca, ci spre slava lui Dumnezeu. Si auzind batranul cel dintai, a zis : asa
este, cu adevarat.
43) Un batran a fost intrebat : oare, bine este sa inveti dumnezeiasca Scriptura ? Iar el a
raspuns : oile primesc pasunea, cea buna de la pastor si se induicesc sa manance, iar de
mananca si lucruri din pustie si cand le prinde jig de spini pustietatii, rumega acea pasune
si li se indulcesc gurile si, se astampara jigul de spini. Asa si pentru om, buna este
deprinderea Sfintelor Scripturi spre pizmuirile dracilor.
44) Un frate l-a intrebat pe un batran, graind : care este fapta sufletului care sa faca roada
? Si i-a raspuns batranul : fapta sufletului este linistea trupului, rugaciunea cea multa a
trupului, sa nu vezi greselile straine, numai ale tale. Si de va suferi omul acestea, nu va
zabovi sa aduca roada sufletului.
45) Un frate l-a intrebat pe un batran : cum au unii descoperiri si aratari ingeresti ? I-a
raspuns batranul : fericit este cel ce isi vede pacatele sale totdeaune, caci acesta totdeauna
se tine treaz. Si i-a zis fratele : eu am vazut un frate izgonind dracii din alt frate. Si i-a zis
batranul : eu nu voiesc sa izgonesc draci si sa tamaduiesc neputinte, ci doresc si-L rog pe
Dumnezeu sa ma urasca pe mine diavolul si sa ma curatesc de gandurile cele spurcate si
asa voi fi mare. De isi va curati cineva inima si isi va face fara lene slujba stiut este, ca
impreuna cu parintii cei purtatori de minuni se va invrednici Imparatiei celei ceresti.
46) Zis-a un batran : minciuna este omul cei vechi, care se strica dupa poftele
inselaciunii, iar adevarul este omul cel nou care s-a zidit dupa Dumnezeu. Zis-a iarasi :
radacina lucrurilor bune este adevarul iar minciuna este moartea acestora.
47) Zis-a un batran : sezand eu candva aproape de alt batran, a venit la dansul o fecioara,
graind : parinte, am postit doi ani, doar a sasea zi mancand paine si am invatat de rost
Testamentul cei Vechi si cel Nou. Ce-mi mai lipseste sa fac ? I-a raspuns batranul : si
care este roada acestora la tine ? Facutu-ti-s-a ocara ca cinstea ? Zis-a aceea : nu ! Paguba
ta o socotesti ca pe o dobanda, sau pe straini ca pe rudeniile cele dupa trup, sau lipsa ca
indestularea ? Iar ea i-a zis : nicidecum ! I-a raspuns batranul : nici n-ai postit cate sase
zile, nici n-ai invatat de rost Testamentul Vechi si Nou, ci te inseli pe tine insati. Mergi de
acum si incepe a lucra, ca nimic nu ai dobandit !
48) A zis unul din parinti despre smerita cugetare, o pilda, cum ca cedrii au zis trestiilor :
cum voi, slabe si neputincioase fiind, nu va frangeti in vremea vijeliei, iar, noi atat de
mari fiind, ne sfaramam ? Uneori si din radacina suntem scosi. Si au raspuns trestiile :
noi, cand vine vijelia si sufla vanturile, ne pplecam impreuna cu vanturile intr-o parte si
in alta si pentru aceasta nu ne rupem. Iar voi, impotrivindu-va vanturilor, va primejduiti.
Si a zis batranul : trebuie sa ne dam in laturi cand se intampla cuvant de ocara si sa dam
loc maniei si sa nu ne impotrivim si sa cadem in necuviincioase ganduri, cuvinte si
lucruri.
49) Doi batrani, de multi ani sedeau impreuna si niciodata nu a fost cearta intre dansii. Si
a zis unul catre celalalt : sa ne certam si noi ca oamenii. Iar celalalt a zis : nu stiu cum se
face cearta. Al doilea a zis : iata, pun o caramida ln mijloc si zic ca este a mea. Tu zici nu,
ca este a ta. Si de aici se face inceputul. Deci, au pus in mijioc caramida si a zis unul catre
celalalt : aceasta este a mea ! Si a primit raspuns : nu, ca este a mea ! Si i s-a spus : daca
este a ta ia-o si mergi. Si s-au dus, neputand sa se certe intre dansii.
50) A zis un batran : cearta il da pe om maniei, mania il da orbirii, si orbirea il face de
lucreaza tot raul.
51) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : cum se cuvine sa savarsesc masura
postului ? Si i-a zis batranul : nimic sa nu faci mai mult decat ceea ce este randuit. Caci
multi vrand sa se ridice mai presus de altii, pe urma catusi de putin n-au putut savarsi.
52) S-a intrebat un batran : care este lucrul monahului ? Si si-a zis : dreapta socoteala.
53) Zis-a un batran : mintea cand rataceste o face de sta citirea, privegherea si
rugaciunea. Pofta cand se aprinde, o vestejeste foamea, osteneala si sihastria. Mania cand
se tulbura, o inceteaza cantarea de psalmi, indelunga rabdare si mila. Acestea daca se vor
face in cuviincioase vremi si masuri. Caci cele fara de vreme si masura tin putin. Iar cele
ce tin putin, sunt mai mult vatamatoare si nefolositoare.
54) Zis-a un batran : sa nu faci ceva inainte de a cerceta inima ta, daca se face dupa
Dumnezeu ceea ce vrei sa faci.
55) Zis-a un batran : toate cele peste masura sunt de la draci.
56) Ziceau batranii : precum focul arde lemnele, asa lucrul calugarului trebuie sa arda
patimile.
57) Un frate l-a intrebat pe un batran : spune-mi un cuvant, sa ma mantuiesc ! Iar el a zis :
sa ne silim sa lucram cate putin si vom fi vii !
58) Era un monah in Tebaida care avea mare nevointa si petrecere. Si acesta se
indeletnicea neincetat cu privegheri si rugaciuni aratand neagoniseala in chip desavarsit.
El lua aminte la post, incat, o data pe saptamana, duminica spre seara, se hranea,
mangaindu-si neputinta firii cu legumele ce se intamplau, sau cu verdeturi salbatice. Si
multa vreme a petrecut asa. dar aflatorul rautatii, diavolul, zavistuindu-l pentru fapta lui
cea buna, s-a silit sa-l surpe cu pacatul mandriei in care si el a cazut. Deci, i-a pus in
minte gandurile puterii, zicandu-i ca face prea multa nevointa pe care nimeni altul nu
poate s-o faca. Trebuie sa faci si minuni – a zis diavolul – ca si spre nevointa mai
osarduitor sa te faci si pe oameni sa-i zidesti, ca vazand ei minunea lui Dumnezeu sa
slaveasca pe Tatal nostru cel din ceruri. Sa cerem lucrarea minunilor, caci Insusi
Mantuitorul a zis : cereti si vi se va da voua ! Deci aceasta rugaciune cu neincetata cerere
trebuie sa o aduci lui Dumnezeu. Iubitorul de oameni, Dumnezeu, insa Cel ce voieste ca
toti oamenii sa se mantuiasca, vazand inselaciunea lui si aducandu-si aminte de osteneala
si nevointa sa, nu l-a lasat sa fie biruit de vrajmas. Asa i-a venit lui in minte si a socotit,
ca zice apostolul : ” Nu suntem din destul a socoti ceva de la sine “. Deci, daca unul ca
acesta a zis : ” nu sunt din destul “, cu cat mai vartos am eu trebuinta de invatatura ! Ma
voi duce dar la cutare sihastru si ceea ce imi va zice si ma va sfatui, ca de la Dumnezeu
voi primi povatuire spre mantuire. Si era parintele la care avea sa mearga, mare si vestit,
sporit in privirea mintii si mult i-a folosit pe cei ce mergeau la dansul. Deci, iesind din
chilie a venit la el. Cand a intrat fratele inauntru, a vazut parintele doua maimute sezand
pe umerii fratelui si cu lant de fier legandu-i gatul si la sine fiecare tragandu-l. Batranul a
cunoscut ea acestia sunt draci, cel al slavei desarte si cel al mandriei, caci era batranul de
Dumnezeu invatat. Deci, suspinand, a lacrimat in ascuns. Si dupa rugaciune si dupa
sarutarea frateasca, a sezut tacand un ceas, fiindca acesta era obiceiul la parintii de acolo.
Apoi a zis calugarul care mersese : parinte, foloseste-ma si da-mi sfaturi ale caii de
mantuire ! Batranul i-a raspuns : nu ma pricep, fiule, la aceasta, caci si eu am nevoie de
indreptare. Iar el a zis : nu te feri avvo, sa ma folosesti ca am incredere in tine si m-am
hotarat sa primesc sfatut tau ! Iar el iarasi nu se pleca, zicand : nu ma vei asculta si pentru
aceasta ma opun. Celalalt sta si il incredinla, zicand : orice imi vei zice, te voi asculta ca
pe ingerul Domnului. Atunci i-a zis lui batranul : ia banul acesta si mergi in cetate si
cumpara zece paini, zece masuri de vin, zece ocale de carne si adu-le aici ! Fratele
auzind, s-a intristat, insa primind, s-a dus. Pe cale multe ganduri ii veneau si nedumeriduse,
isi zicea in sine : ce a socotit batranul cu aceasta ? Si cum voi cumpara bunurile ? Ca
se vor sminti mirenii, cand le voi lua. Deci, plangand si rusinandu-se, s-a dus in cetate si
prin altcineva a cumparat painea, prin altcineva vinul, dar pentru carne nu se lamurea,
zicand : vai mie ticalosul, cum voi cumpara eu carnea, singur, sau prin altul ? Insa, gasind
un mirean i-a dat acestuia un ban si cumparand, i-a adus carne calugaruuui. Acela luand
carnea si celelalte, le-a dus la batranul. Atunci, i-a zis batranul : stii ca mi-ai dat cuvant,
ca orice iti voi zice asculti ! Ia, dar aceasta si dupa rugaciune, mananca o paine si cate o
oca de carne si bea cate o masura de vin in fiecare zi si, dupa zece zile, vino iarasi la mine
! Dar el auzind si neindraznind a se impotrivi, luandu-le, s-a dus plangand si zicand intru
sine : vai mie, din ce fel de post, la ce am ajuns ! Oare voi face, sau nu ? De nu voi face,
voi fi calcator de fagaduinta catre Dumnezeu. Ca mi-am dat cuvantul ca orice imi va cere
batranul, am sa fac, primind ca de la Dumnezeu si acum, Doamne, cauta spre ticalosia
mea si ma miluieste, iertandu-mi pacatele, ca iata, sunt silit sa fac peste voia si socoteala
pe care am avut-o pentru infranarea mea ! Si asa plangand, a venit la chilie. Si precum i-a
poruncit batranul, asa a facut. Cand trebuia sa manance, uda bucatele cu lacrimi, zicand
catre Dumnezeu : pentru ce m-ai parasit ? Si a petrecut asa cele zece zile, plangand si
tanguindu-se si socotindu-se pe sine nevrednic de calugarie. Dumnezeu luand aminte la
smerenia lui, i-a dat mangaiere in inima si a cunoscut pentul ce i s-a intamplat sa fie
nebagat in seama, dupa cum se socotea. Multumind Iubitorului de oameni Dumnezeu, a
zis intru sine : cu adevarat, toata dreptatea omului este ca o carpa lepadata. Si iarasi : de
nu va zidi Domnul casa si nu va pazi cetatea, in zadar privegheaza cel ce o zideste, sau
cel ce o pazeste. Deci s-a intors la batranul, trudit cu trupul mai mult decat cand se
nevoia, nemancand in celelalte saptamani. Si vazandu-l batranul asa smerit si maimutele
facute nevazute s-a veselit si bucurandu-se, l-a primit si facand ei rugaciune, au sezut
tacand. Apoi a zis batranul : fiule, Iubitorul de oameni, Dumnezeu, te-a certat si nu l-a
lasat pe vrajmasul sa te stapaneasca. Caci obiinuieste vicleanul, ca pe cei ce se nevoiesc,
cand nu va putea sa-i impiedice de la nevointa, sa-i indemne la cele peste masura, ca prin
aceasta sa-i cufunde in groapa mandriei. Si nu este un lucru mai urat de Dumnezeu decat
patima aceasta. Deci, tu calatoreste, precum zice Scriptura, pe calea imparateasca si nu te
abate in dreapta sau in stanga, ci masura cea din mijloc intrebuintand-o la mancare, cu
masura mananca in fiecare seara. Iar de-ti va veni tie nevoie, pentru vreo patima, sau
pentru alta pricina, sa strici ceasul cel randuit, sau iarasi peste o zi sa mananci si sa nu te
indoiesti. Ca nu suntem sub lege, ci sub dar. Insa cand mananci, sa nu te saturi, ci tine-te
in infranare, mai vartos pentru bucatele cele poftitoare si indemnatoare spre lacomie. Cele
proaste iubeste-le totdeauna si inima ta pazeste-o in tot chipul, cautand la smerenie. Ca
jertfa lui Dumnezeu, precum zice proorocul, ” duhul umilit, inima infranta si smerita,
Dumnezeu nu o va urgisi “. Si iarasi : ” smeritu-m-am si m-a mantuit Domnul “. Deci,
toata nadejdea ta, fiule, aruncand-o spre Dumnezeu, mergi cu pace pe calea ta ! El va
scoate ca o lumina dreptatea ta si judecata ta ca miazazi. Deci, asa folosindu-l pe frate si
intarindu-l, l-a slobozit. Iar fratele se bucura, multumea Domnului si zicea : ” sa ma
intoarca pe mine cei ce se tem pe Tine si cei ce stiu marturiile Tale, Doamne “. Si : ”
certandu-ma, m-a certat Domnul dar mortii nu m-a dat “. Si : ” certa-ma-va Dreptul cu
mila si ma va mustra “. Si catre sine : ” intoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, ca
Domnul ti-a facut bine tie !”, si celelalte. Si asa intrand in chilie, a vietuit dupa sfaturile
batranului si a ajuns monah iscusit.
59) Zis-a un batran : credeti-mi mie, fiilor, ca pe cat e de mare lauda si slava unui imparat
ce se leapada si se face monah, pe atat este de mare rusinea unui monah care lasa
calugaria si se face imparat. Pentru ca cele ce se inteleg de catre gand si de catre minte,
sunt mult mai cinstite decat cele simtitoare.
60) Fost-a un batran mare vazator cu mintea si invata asa : puterea pe care am vazut-o
stand la lumanare, aceeasi am vazut-o si la imbracamintea monahului cand este primit in
manastire.
61) Un frate de la Schit mergand la seceris, s-a dus la un batran si i-a zis : spune-mi,
parinte, ce sa fac la seceris ? Zis-a lui batranul : de iti voi zice, ma vei asculta ? Raspunsa
fratele : da, te voi asculta ! Zis-a batranul : de ma asculti, lasa-te de secerisul acesta si
intorcandu-te in chilie, fa cele cincizeci de zile, mancand seara paine uscata cu sare si
dupa aceea vino si-ti voi vesti ce trebuie sa faci ! Iar fratele mergand si facand cum i-a
poruncit, dupa cincizeci de zile a venit iarasi la batran. Batranul cunoscand ca este
lucrator, i-a spus cum trebuie sa sada in chilie. Asa ca, s-a aruncat la pamant cu fata in jos
trei zile, plangand inaintea lui Dumnezeu. Apoi i-au zis gandurile : te-ai inaltat, te-ai
facut mare. Iar el isi aducea neajunsurile lui inaintea sa, zicand : unde sunt toate greselile
mele ? Si apoi le numara. Deci, i-au zis iarasi gandurile, schimbandu-se : multe greseli ai
facut si nu poti sa te mantuiesti. Dar se impotrivea si el : voi face slujbe lui Dumnezeu si
cred ca in bunatatea Lui cea nespusa, va avea mila de mine. Deci, asa luptandu-se, intr-o
vreme biruite fiind duhurile, au stat inaintea lui simtitor graind : ne-am tulburat de tine.
Iar el le-a zis : pentru ce ? Raspuns-au acelea : cand te inaltam, alergi la smerenie, iar
cand te smerim, te inalti, si certandu-le, acelea s-au facut nevazute.
62) Un om avea trei copii si lasandu-i in cetate, s-a dus la o manastire. Petrecand in
manastire trei ani, au inceput sa-l supere gandurile, care si puneau in minte aducerea
aminte si dorinta de copii si el se mahnea pentru dansii. Nu vestise insa starelului dintru
inceput ca are copii. Asadar, vazandu-l pe el parintele mahnit, i-a zis : ce ai de esti mahnit
? Si i-a povestit parintelui ca are trei copii in cetate si voieste sa-i aduca pe ei la
manastire. Si i-a dat voie parintele. Deci, mergand fratele, a aflat ca doi dintr-insii
murisera, iar unul traia. Luand copilul, s-a intors la manastire si cautandu-l pe staret, l-a
aflat in pitarie si i-a adus copilul. Parintele, luand copilul, l-a imbratisat si l-a sarutat.
Apoi a zis tatalui : il iubesti ? Acesta i-a raspuns : da ! Atunci a zis parintele : Ia-l si-l
arunca in cuptor, asa cum arde ! Si luand acela fiul cu mainile sale, l-a aruncat in cuptor.
Si s-a facut indata vapaia ca roua si nu a ars copilul. Iar tatal lui a primit slava ca
patriarhul Avraam.
63) Zis-a un batran : obisnuieste-ti inima cate putin sa zica catre fiecare din frati : acesta
ma intrece in ravna pentru Dumnezeu. Si iarasi : acesta este mai osarduitor decat mine. Si
asa ajungi sa fii dedesubtul tuturor si locuieste in tine Duhul lui Dumnezeu. Iar de vei
defaima vreun om, se departeaza darul lui Dumnezeu de la tine si te da intinaciunilor
trupesti si ti se impietreste inima si nici o umilinta nu se afla in tine.
64) Un batran si-a trimis ucenicul in Egipt sa aduca o camila sa-si duca cosnitele. Iar
dupa ce a adus fratele camila la Schit, l-a intampinat alt batran si i-a zis : de stiam ca te
duci in Egipt ti-as fi zis sa-mi aduci si mie o camila. Si mergand fratele a spus parintelui
sau cuvantul batranului. Iar el auzind, i-a zis fratelui : ia camila si du-o la el, si zi-i : iata,
nu ne-am terminat cosnitele ! Ia camila si fa-ti treaba si mergi impreuna cu el in Egipt.
Apoi adu iarasi camila, ca sa luam si vasele noastre. Si mergand fratele, a incarcat camila
cu cosnitele batranului, si s-au dus impreuna in Egipt. Dupa ce a descarcat camila, luando,
i-a zis batranului : roaga-te pentru mine ! Iar acesta i-a zis : unde te duci ? Zis-a fratele
: la Schit, ca sa aduc cosnitele noastre. Batranul auzind aceasta s-a smerit si a pus metanie
plangand si zicand : iertati-ma, ca dragostea voastra cea multa mi-a luat roada !
65) Se povestea despre un frate, ca facand cosnite si punandu-le toarte, l-a auzit pe
vecinul lui, zicand : ce sa fac, ca targul este aproape si nu am toarte sa pun la cosnitele
mele ? Si mergand acela a dezlegat toartele cosnitelor lui si le-a adus la frate, zicand :
iata, acestea imi prisosesc, pune-le la cosnitele taie ! Si a facut de a sporit lucrul fratelui,
iar pe al sau l-a lasat.
66) Un frate mergand pe drum, a gasit un lemn care cazuse de la o camila. incarcata cu
lemne si luandu-l, l-a adus in chilie. Staretul vazand lemnul, i-a zis fratelui : unde l-ai
gasit ? Iar fratele a zis : pe drum. Zis-a lui batranul : daca nu cumva era aruncat de vant,
daca nimeni nu l-a pierdut, ci vantul din intamplare luandu-l din padure, adu-l inauntru !
Daca nu, mergi si-l pune la locul lui ! Si intorcandu-se fratele, l-a aruncat iarasi in drum.
67) Zis-a un batran : satana este impletitor de funii; pe cat ii dai suvite, impleteste. Iar
aceasta o zic despre ganduri. Pe cat le primesti, pe atat se inmultesc si asupra ta se
intaresc.
68) Un frate l-a intrebat pe un batran : cum trebuie sa alunge mintea gandurile cele rele ?
Si i-a raspuns : nu poate de la sine nicidecum sa faca aceasta, caci nu are o putere ca
aceasta. Ci cand napadesc asupra sufletului, indata trebuie sa alerge cu rugaciune catre
Cel ce l-a facut pe el si Acela le topeste ca ceara.
69) Zis-a un batran : este unul care face lucruri bune si vicleanul si pune in minte pret
mare la un lucru mic, ca sa piarda plata tuturor bunatatilor pe care le face. Sezand eu
odata in Oxirinh, la un preot ce facea milostenie, a venit o vaduva cerand putin grau. Si ia
zis ei : adu o panza si-ti voi da. Iar ea a adus si apucand haina cu mana si cautand-o, a
zis : mare este ! Si a rusinat-o pe vaduva. Deci, i-am zis lui : avvo, oare ai vandut graul ?
Raspuns-a acela : nu, ci cu milostenie i l-am dat. Atunci eu iarasi am zis : daca l-ai dat ei
cu milostenie, de ce te scumpeai la masura si ai rusinat-o ?
70) Un frate se lupta cu gandul mandriei, zicand : acum, suflete, ai ispravit faptele bune.
Si vrand fratele sa-l biruiasca, si-a apropiat mana sub cazanul unde ardea foc si a zis catre
sine : iata te arzi, nu te mai inalta cu cugetu ! Ca cei trei tineri in mijiocul vapaii fiind si
nearzandu-se, nu s-au inaltat cu inima, ci cu multa smerenie laudandu-L pe Dumnezeu in
mijlocul cuptorului, ziceau : cu suflete umilite si cu duhuri plecate sa fim primiti inaintea
Ta. Iar tu la odihna stand, cugeti inalt. Si cu aceasta a biruit dracul mandriei.
71) Zis-a un batran : de se va osteni omul sa se mustre totdeauna si sa-si defaime sufletul
in ascuns, il incredinteaza ca este mai necinstit decat cainii si decat fiarele. Ca acelea n-au
maniat pe Facatorul lor si nu vin la judecata, decat sa ma scoale si sa ma munceasca
vesnic.
72) Zis-a un batran : de sezi in pustie linistindu-te, sa nu socotesti ca faci vreun lucru
mare, ci mai vartos sa te socotesti caine izgonit de oameni si legat, pentru ca musti si sari
asupra lor.
73) Zis-a un batran : de vei locui in pustie si vei vedea ca poarta Dumnezeu grija de tine,
sa nu ti se inalte inima, caci ridica Dumnezeu ajutorul Sau de la tine. Ci mai vartos zi ca
pentru supararea si neputinta ta face Dumnezeti mila cu tine, ca sa rabzi si sa nu te
trandavesti.
74) Zis-a un batran : de vei auzi despre vietuirile cele mari ale sfintilor parinti si
aprinzandu-te, vei voi sa le urmezi, apuca-te si tu, chemand numele Domnului, ca sa te
intareasca pentru lucrul pe care l-ai ales. Si daca cu ajutorul lui Dumnezeu vei savarsi,
multumeste Celui ce ti-a ajutat ! Iar de nu vei putea sa savarsesti, cunoaste-ti neputinta si
slabiciunea si defaimandu-te, smereste-ti gandul pana la moarte, socotindu-te nevrednic,
sarac si nerabdator ! Astfel mustra-ti sufletul totdeauna, ca unul care ai inceput si nu ai
savarsit ! Si asa poti si tu sa te mantuiesti.
75) Era un frate la o viata de obste si toate greutatile fratilor le purta si pana la curvie se
prihanea, cum ca el a facut. Iar unii din frati nestiind lucrarea lui, au inceput sa carteasca
asupra lui zicand : cate rautati face acesta si nimic nu lucreaza. Iar avva stiind lucrarea
lui, le zicea fratilor : mai bine o rogojina a lui cu smerenie, decat toate ale voastre cu
mandrie. Daca vreti, chiar de la Dumnezeu am sa va incredinlez. Deci, a poruncit sa se
aprinda foc si aducandu-se cele trei rogojini ale acelora si rogojina fratelui, a poruncit sa
fie aruncate in foc. Dupa ce le-au aruncat, indata au ars toate si a ramas numai a fratelui.
Si vazand cei ce mai inainte l-au prihanit pe el, s-au infricosat si i-au pus metanie. Asa lau
cinstit de aici inainte ca pe un parinte.
76) Un monah intalnind pe niste calugarite, s-a ferit din calea lor. Vazand stareta lucrul
facut de fratele, a zis cautand la dansul : bine ai facut, fiule, pentru neputinta ta ! De erai
monah desavarsit, nu ai fi luat aminte la noi, ca la niste femei.
77) Zis-a un batran : oriunde vei merge, ia aminte de tine totdeauna, ca lacasul Erodiului
povatuieste mai inainte de ele ( sau de el ). Adica, monahul se aseamatia cu Erodiul
pentru neaverea de lucru si iubirea de pustie. Oriunde va merge, lacasul sau il are mai
inainte de dansul, povatuind si tot locul ii este lacas. Sileste-te, ca in orice loc te vei afla,
sa-ti faci canonul si sa nu te lenevesti la rugaciunile cele randuite ! Poarta grija inca si de
ganduri, pe cat poti, si tot necazul sa-l ai inaintea ochilor tai. Iar acestea nu se pot ispravi
fara de luare aminte si multa osteneala.
78) Se povestea despre avva Macarie, ca mergand odata la biserica sa citeasca pravila, a
vazut in afara chiliei unuia dintre frati, multime de draci, din care unii se inchipuiau in
muieri ce rosteau cuvinte necuviincioase, altii in copilandri ce vorbeau cuvinte de ocara,
altii jucau, iar altii se schimbau in multe forme. Batranui fiind vazator cu mintea, a
cunoscut pricina. Si suspinand, si-a zis : negresit, fratele petrece in lenevire si pentru
aceasta duhurile cele viclene ii inconjoara chilia. Dupa ce a ispravit pravila, a intrat in
chilia fratelui si i-a zis : sunt necajit frate si cred ca de te vei ruga pentru mine, cu
adevarat ma va usura Dumnezeu de necazul acesta. El punand metanie batranului, i-a zis :
avvo, nu sunt vrednic sa ma rog pentru tine. Insa batranul sta rugandu-l pe frate si zicand
: nu ma duc, de nu-mi vei da cuvant ca vei face pentru mine cate o rugaciune in fiecare
seara. Asa, a ascultat fratele porunca batranului. Acest lucru l-a facut batranul, vrand sa-i
dea pricina sa se roage noaptea. Si, sculandu-se fratele in noaptea viitoare, a facut o
rugaciune pentru batranul. Apoi umilindu-se, a zis : ticalosule suflete, pentru un batran ca
acesta te-ai rugat, dar pentru tine nu te rogi ? Deci, a facut si pentru sine o rugaciune.
Apoi asa facand el in fiecare noapte si savarsind cele doua rugaciuni, in duminica
urmatoare, batranul ducandu-se la biserica, i-a vazut pe draci, stand afara din chilia
fratelui, ca si mai inainte, dar tristi si posomorati. Si a cunoscut ca pentru rugaciunea
fratelui s-au intristat dracii. Astfel, bucurandu-se, a intrat la fratele si a zis : rogu-te mai fa
pentru mine inca o rugaciune ! El a ascultat si facand pentru batranul doua rugaciuni,
iarasi s-a umilit si si-a zis : o, ticalosule suflete, adauga si pentru tine o rugaciune ! Deci,
asa petrecand el si saptamana aceea si facand in fiecare noapte cate patru rugaciuni,
duminica iarasi venind batranul, i-a vazut pe draci mai intristati si tacand. Si multumind
lui Dumnezeu, cand s-a intors, a intrat iarasi la frate si l-a rugat sa mai adauge pentru
dansul inca o rugaciune. Acesta primind si adaugand si pentru sine inca o rugaciune facea
in fiecare noapte sase rugaciuni. Cand a trecut batranul, duminica i-a vazut pe draci, stand
departe de chilia lui. Dar cum l-au vazut intrand la frate, l-au ocarat, mahnindu-se pentru
mantuirea fratelui. Iar batranul, proslavind pe Dumnezeu, a intrat la frate si l-a sfatuit sa
nu se leneveasca, ci neincetat sa se roage. Si asa, facandu-se fratele osarduitor la
rugaciuni, cu darul lui Dumnezeu, s-au dus dracii cu totul de la dansul.
CAPITOLUL XXVI
PENTRU RABDAREA IN BOLI
1) Un batran adeseori patimea si se imbolnavea. Si s-a intamplat intr-un an sa nu se
imbolnaveasca si s-a intristat cumplit si plangea, zicand : m-a parasit Dumnezeu si nu ma
cercetat.
2) Un batran oarecare sezand deosebi la chilie, s-a imbolnavit. Neavand cine sa-i
slujeasca, sculandu-se manca orice gasea in chilie. Si asa a facut multe zile, fiindca nu a
venit nimeni sa-l caute. Dupa ce au trecut treizeci de zile, de vreme ce nu venise nimeni
la el, a trimis Dumnezeu un inger sa-i slujeasca si a petrecut cu el sapte zile. Apoi si-au
adus aminte fratii si au venit sa-l caute. Batand ei la usa, s-a dus ingerul. Iar batranul
striga dinauntru : duceti-va de aici fratilor ! Dar ei stricand usa, au intrat si l-au intrebat,
pentru ce striga. El le-a raspuns : treizeci de zile am patimit si nimeni nu m-a cercetat si
iata, sapte zile sunt de cand a trimis Dumnezeu un inger care imi slujea si cum ati intrat
voi, s-a departat de la mine. Acestea zicand, a adormit, iar fratii minunandu-se, au
proslavit pe Dumnezeu.
3) Zis-a un batran : de-ti va veni boala, sa nu te scarbesti ! Caci daca vrea Stapanul sa
patimesti cu trupui, tu cine esti de te necajesti ? Oare nu El poarta grija de tine in toate ?
Sau fara Dansul traiesti ? Rabda, si roaga-l pe El, sa-ti dea cele de folos ! Aceasta este
voia Lui, si deci sezi cu indelungata rabdare si mananca din milostenie !
4) Un monah nevoindu-se impotriva satanei, s-a impuns la ochi din greseala dar nu s-a
rugat sa mai vada, ci rabda si pentru rabdarea lui i-a daruit Dumnezeu vedere si iarasi a
vazut.
CAPITOLUL XXVII
CUM CA DARUL LUI DUMNEZEU LA CEI DESAVARSITI SE FACE TOATE :
SI HRANA SI BAUTURA SI HAINA
1) S-a dus unui din parinti la alt parinte. Si venind ceasul al saselea, batranul care l-a
primit, a zis ucenicului sau : fa-ne putina linte si uda pesmetii ! Si a facut ucenicul asa. Iar
batranul a petrecut vorbind despre lucruri duhovnicesti, de la ceasul al saselea pana a
doua zi la acelasi ceas si nu si-a adus aminte de hrana. Atunci iarasi a zis batranul
ucenicului : fa-ne noua putina linte, fiule ! Si i s-a raspuns : de ieri am facut-o, avvo. Si
asa au mancat batranii.
2) Alt batran oarecare s-a dus la unul din parinti, iar acela fierband putina linte, fiindca
sosise seara, a zis celui ce venise : sa citim putin din pravila ! Astfet unul a sfarsit toata
Psaltirea, iar celalalt, a rostit din minte cei doi prooroci mari. Si facandu-se dimineata,
inchinandu-i-se, s-a dus. Asa ca, pentru rugaciune, au uitat si hrana.
3) Povestit-a ucenicul unui batran iscusit, despre parintele sau, ca odata venind ceasul ai
noualea, a voit sa guste ceva. Si punand masa, a stat impreuna cu el la rugaciune. Dupa ce
au cantat doi psalmi, a inceput batranul a grai pe de rost, adica fiind in rapire, graia
cuvinte potrivite rapirii. Si a petrecut asa pana a doua zi. La al noualea ceas, a doua zi a
incetat, caci mintea ii privea sus, spre tainele ceresti.
4) Teodor cel ce a fost episcop la Rossu povestea : un batran cunoscut de mine a venit
odata la mine la lavra Pirghiilor, aproape de Iordan, unde sedeam eu. Si mi-a zis : frate
Teodore, fii bun si vino cu mine la muntele Sinai. Eu, neputand sa calc cuvantul
batranului, i-am zis : sa mergem ! Dupa ce am trecut Iordspnul, mi-a zis batranul : frate
Teodore, vino sa punem metanie, ca pana la muntele Sinai nici unul din noi sa nu
manance. Raspuns-am : cu adevarat, parinte, eu nu pot sa fac aceasta. Auzind batranul,
departandu-se putin de mine, a pus metanie rugandu-se lui Dumnezeu. Apoi sculandu-se,
am calatorit mai departe si pana la sfantul munte Sinai, nimic n-a gustat. Iar acolo, la
Sinai, cum am ajuns, impartasindu-se cu Sfintele Taine, a luat si a mancat. Si iarasi de la
Sinai ne-am dus la Sfantul Mina, in Alexandria. Cand a sfarsit batranul si drumul acesta,
postind si acolo, impartasindu-se, iarasi a mancat. Apoi am venit indarat la Sfanta Cetate
( Ierusalim ). Si batranul n-a mancat nimic pe cale. Ci impartasindu-se asemenea cu
Sfintele Taine, la Sfanta Inviere a lui Hristos, Dumnezeul nostru, a luat si hrana. in toata
calatoria aceasta, atat de indelungata, nu a mancat batranul decat de trei ori, fiindca avea
darul lui Dumnezeu, care il intarea.
CAPITOLUL XXVIII( + )
( + )In Patericul cel vechi urmeaza si capitolul 28. dar intrucat acest capitol nu este decat
o reproducere a celor cuprinse la inceputul slovei R, nu s-a mai trecut aici
ADAUS ( DE LA PALADIE )
CUM CA LA SFARSITUL VIETII, MAI TARE NAPADESC DRACII ASUPRA
OMULUI. PENTRU CARE TREBUIE FOARTE A LUA AMINTE
1) Un oarecare Evloghie, scolastic alexandrin, fiind ranit de dragoste dumnezeiasca,
lepadandu-se de lume si risipind cele ale sale, afara de putine ce si-a lasat spre
chiverniseala si neputand lucra, a socotit cum sa puna in randuiala cele pentru sine. Ca
nici in sobor de parinti nu indraznea sa intre, nici singur sa petreaca nu voia. Deci asa
aflandu-se, a gasit un bubos, lepadat in targ care nu avea nici maini, nici picioare, decat
limba intreaga si mila astepta de la oricine trecea pe langa dansul. Vazandu-l Evloghie, si
umilindu-se la inima, s-a rugat lui Dumnezeu si a facut fagaduinta Domnului, zicand :
Doamne, pentru numele Tau iau acest bubos si il odihnesc, pana la ziua mortii lui, ca si
eu printr-insul, sa ma mantuiesc. Daruieste-mi dar, Doamne, rabdare de a-i sluji ! Apoi,
apropiindu-se de bubos, i-a zis : voiesti, sa te iau in casa mea si sa te odihnesc ? Zis-a
acela : macar de ai vrea dar eu sunt nevrednic. Si i-a zis Evloghie : ma duc sa aduc un
magar si te iau acolo. Deci s-a invoit acela cu multa bucurie. Si aducand magarul, l-a
ridicat si l-a dus la gazda sa. Si ingrijea de dansul cu toate cele de trebuinta, spalandu-l,
ungandu-l, purtandu-l si cu osardie intru toate slujindu-i, cincisprezece ani. Apoi a
napadit diavolul asupra bubosului si salbaticindu-l fara socoteala impotriva lui Evloghie,
l-a intaratat spre ocari si vorbe rele. Acela a inceput sa-l ocarasca pe Evloghie, zicand :
mancatorule de stapan, ai furat bani straini si poate rob fiind l-ai pradat pe stapanul tau si
cu neputinta mea vrei sa tainuiesti ca si cu o facere de bine si m-ai luat la casa ta ca prin
mine sa te mantuiesti. Iar Evloghie i se ruga, zicand : nu ! Nu-mi zice astfel de cuvinte !
Spune-mi eu ce te-am mahnit si ma indreptez !
Iar el zicea : nu-ti voiesc aceste momeli, du-ma si ma leapada in targ ! Mai bun imi este
mie targul acela decat odihna ta. Evloghie zicea : ma rog, odihneste-te, de orice te
mahnesti.
Iar el mai vartos salbaticindu-se de manie, strigand zicea : nu doresc sa fiu cu tine singur
! Gloate voiesc ! I-a zis Evloghie : eu iti aduc acum multime de frati. Iar el necajindu-se
iarasi, i-a zis : vai mie ticalosului ! Fata ta nu vreau s-o vad si nici sa-mi aduci pe cei
asemenea tie mancatori in zadar ! Si scuturandu-se, iarasi a strigat : nu voiesc, nu voiesc !
In targ voiesc ! O, sila ! Arunca-ma unde m-ai gasit ! Daca ar fi avut maini, n-ar fi
pregetat sa se spanzure, sau cu sabie sa se omoare, intr-atata l-au salbaticit dracul. Atunci
Evloghie, nepricepand ce sa faca, cu sfatul pustnicilor cei aproape de dansul, a hotarat sa
mearga la marele Antonie cu bubosul si sa-i spuna pricina si cum va zice lui acela, asa sa
faca. Momindu-l si punandu-l in luntre l-a dus la manastirea ucenicilor marelui Antonie,
unde se zicea ca vine sfantul din munte, uneori, la zece zile, alteori la douazeci, spre
folosul celor adunati. S-a intamplat ca dupa ce a venit Evloghie, a doua zi a venit si
marele Antonie, seara tarziu, imbracat cu o haina de piele ( precum Cronie mi-a povestit,
care atunci era de fata ).
Heretisindu-i pe toti cei ce erau acolo si sezand, intai pe Evloghie l-a chemat pe nume, cu
toate ca niciodata nici nu l-a vazut, nici despre dansul n-a auzit ceva. Evloghie, cu toate
ca de trei ori a fost chemat de marele Antonie pe nume, n-a raspuns, socotind ca altcineva
este chemat de Antonie, cu numete acesta. Iar el iarasi a zis : tie iti zic, celui ce ai venit
din Alexandria ! Atunci i-a raspuns Evloghie : ce poruncesti, rogu-te ? I-a zis lui Antonie
: de ce ai venit aici ? A raspuns Evloghie : Cel ce ti-a descoperit numele meu si toate cele
despre mine ti-a descoperit. Zis-a sfantul : stiu pentru ce ai venit ! Dar inaintea tuturor
fratilor spune, ca sa stie si ei ! Atunci a spus Evloghie inaintea tuturor, de fata fiind si
bubosul : omule al lui Dumnezeu, pe acest bubos l-am gasit in targ lepadat si trecut cu
vederea. Fiindu-mi mila de dansul, m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare pentru
dansul si m-am fagaduit lui Hristos Dumnezeu ca pana in sfarsit sa-l caut ca pe un
bolnav, si el sa odihneasca prin mine iar eu sa ma mantuiesc printr-insul. Asadar, l-am
luat la casa mea si iata, de cincisprezece ani, dupa putinta mea, ii slujesc ! Si acum, dupa
atata vreme, nu stiu ce rau a patimit de la mine, ca tare ma tulbura. Si am socotit sa-l
leapad, fiindca ma sileste la aceasta. De aceea am venit la sfintia ta, sa ma sfatuiesti ce
trebuie sa fac si sa te rogi pentru mine, ca tare ma tulbura. Atunci i-a zis Antonie cu glas
apasat si aspru : il lepezi, Evloghie ? Dar Cel ce l-a facut nu-l leapada. Tu il lepezi pe el ?
Ridica Dumnezeu pe cel mai bun decat tine, si il aduna. Iar Evloghie acestea auzind, s-a
sfiit si s-a speriat. Apoi intorcandu-se sfantul catre bubos, a inceput cu vorba a-l bate ca si
cu un bici : bubosule, nevrednicule de pamant si de cer, nu incetezi luptandu-te cu
Dumnezeu si intaratandu-l pe frate ? Nu stii ca Hristos este Cel ce iti slujeste tie ? Cum
indraznesti asupra lui Hristos unele ca acestea a grai ? Oare nu pentru Hristos s-a robit
spre slujba ta ? Astfel batandu-l pe bubos cu cuvinte usturatoare, lasandu-i, a vorbit cu
ceilalti frati cele spre trebuinta fiecaruia. Apoi iarasi luand cuvantul catre Evloghie si
catre bubos a zis : duceti-va, fiilor, cu pace si nu va despartiti unul de aitul, ci lepadand
toata mahnirea pe care dracul a bagat-o in voi, cu curata dragoste intoarceti-va la chilia in
care ati zabovit ! Ca ispita aceasta v-a venit de la satana. Fiindca a vazut, ca amandoi
sunteti spre sfarsit si de cununi va veti invrednici de la Dumnezeu, el prin tine si tu prin
el. Deci nu cugetati altceva, nu cumva venind ingerul, pe care acum Dumnezeu vi-l
trimite, sa nu va afle impreuna la un loc si sa va lipsiti de cununi. Grabindu-se barbatii, sau
intors la locul lor cu desavarsita dragoste. Peste trei zile s-a savarsit fericitul Evloghie,
si dupa alte treizeci si sapte, s-a dus catre Domnul si cel la trup bubos iar la suflet sanatos.
Deci Cronie, zabovind la locurile Tebaidei, s-a pogorat dupa patruzeci de zile la
manastirile Alexandriei si s-a intamplat in aceeasi zi a i se savarsi de catre frati, lui
Evloghie, pomenirea cea de patruzeci de zile, iar bubosului cea de trei zile. Afland Cronie
s-a inspaimantat. Si a povestit parintilor, ceea ce mai inainte a zis pentru ei Antonie. Ca
acesta a fost atunci talmaci cuvintelor si celor ce a spus Evloghie catre Antonie, graind
elineste si celor ce a raspuns Antonie catre Evloghie si catre bubosul, vorbind in limba
egipteana, in care tuturor le vorbea cuviosul, nestiind alta limba.
ADAUS
1) In lavra numita a lui Eptastomu, si care era departe de lavra cuviosului Sava, cam de
sapte stadii, era un sihastru minunat, cu numele Ioan si avea si un ucenic care rabdand
rautatite ce i se faceau de catre persi in Sfanta Cetate a lui Dumnezeu, il ruga pe batranul
sa-i spuna, daca va fi luata cetatea de catre vrajmasi. Iar el intai se lepada, zicand : de
unde sa stiu eu despre aceasta, fiind om pacatos ? Dar de vreme ce tanarul sta si se ruga,
vrand sa stie, i-a zis batranul lacrimand : fiindca te vad, o fiule, ca voiesti mult sa stii
despre aceasta, iti voi spune cate mi-a aratat Dumnezeu. Mai inainte de aceste cinci zile,
ma gandeam la aceasta si rugandu-ma m-am vazut rapit inaintea sfantului loc al Golgotei
si tot norodul impreuna cu clerul striga : Doamne miluieste ! Cautand eu, L-am vazut pe
Domnul nostru Iisus Hristos pironit pe Cruce si pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu,
Stapana lumii, rugandu-se pentru norod. Iar El se intorcea de la norod, zicand : nu-i voi
asculta, caci Mi-au spurcat Jertfetnicul ! Deci, asa strigand noi cu suspinuri : Doamne
miluieste !, am venit la biserica Sfantului Constantin. Eu ducandu-ma sa ma inchin la
locul in care s-au aflat cinstitele lemne ale cinstitei si de viata facatoarei Cruci, am vazut
ca iesea din locul acela noroi si curgea in biserica iar doi oameni incuviintati stateau
acolo. Acestora le-am zis : nu va temeti de Dumnezeu, ca nu putem nici sa ne rugam din
pricina noroiului ? De unde este aici atata putoare ? Si ei a raspuns : din faradelegite
clericilor locului acestuia. Atunci am zis catre dansii : nu puteti curati noroiul, ca sa fim
slobozi sa ne rugam ? Au raspuns : crede, frate, ca nu se vor curati cele de aici in alt chip,
decat prin foc. Acestea zicand, batranut a lacrimat. Si i-a zis iarasi ucenicului : iti spun,
fiule : s-a hotarat sa mi se taie capul si mult m-am rugat sa fiu iertat si mi s-a descoperit
ca este hotarare si trebuie negresit sa se indeplineasca. Pe cand inca vorbea batranul
acestea, au venit barbarii asupra lui si ucenicul speriindu-se a fugit iar batranul prins fiind
i s-a taiat capul. Dupa ce s-au dus barbarii, intorcandu-se ucenicul si aflandu-l pe batran
mort, a plans cu amar si luandu-l l-a ingropat impreuna cu parintii. ( + )
( + ) In Patericul vechi urnmaza aci inca o povestire, care se gaseste trecuta la avva
Zosima, nr. 2
2) Erau doi frati mireni in Constantinopol, foarte evlaviosi si care posteau mult. Deci unul
venind la Rait, s-a lepadat de toate si s-a facut monah. Dupa catava vreme a venit si
fratele lui cel mirean, in Rait, ca sa-l vada. Si zabovind la dansul, l-a vazut pe fratele sau
monahul, mancand la al noualea ceas. Si smintindu-se i-a zis : cand erai mirean, nu
mancai inainte de a apune soarele. Atunci i-a zis lui monahul : cu adevarat, frate, cand
eram in lume, ma hraneam din urechile mele, caci slava desarta si lauda oamenilor mult
ma hraneau si-mi usurau osteneala nevointei.
3) Zis-a unul din fratii sfinti : cand ne rugam catre Domnul, zicand : ” nu ne duce pe noi
in ispita “, nu zicem ca sa nu ne ispitim, caci acest lucru este cu neputinta, ci ca sa nu fim
inghititi de ispita, facand ceva neplacut lui Dumnezeu, caci aceasta este a nu intra in
ispita. Sfintii mucenici ispitindti-se prin chinuri si nebiruindu-se, nu au intrat in ispita.
Dupa cum nici cel ce se lupta cu vreo fiara pana cand nu va fi mancat de ea, nu cade in
ispita. Dupa ce va fi mancat, atunci va intra in ispita.
SFARSIT
si lui Dumnezeu slava !