Încercați! Veți avea mari și minunate surprize!

Cine spune că nu are timp să se roage, eu îi spun: „Mincinosule! Când te speli, ce faci? Când te piepteni, ce faci? Când te duci la toaletă, ce faci? Când faci baie, ce faci? Când umbli pe stradă, ce faci? Când duci lingura la gură, ce faci? Când ești pe drum, ce faci? Te poți ruga în momentele astea!”. Făcând așa, strigând în toată alergarea noastră cât mai des, „Doamne!” sau chiar numai ridicând o secundă gândul la Dumnezeu, vom descoperi că timpul va face o buclă specială pentru ca noi să ne putem ruga și stând în fața unei icoane sau în Biserică. Cel pe Care Îl strigăm toată ziua va opri timpul pentru noi, ca să ne răspundă la toate chemările noastre de peste zi în odihnitoarea Lui îmbrățișare tăcută! Dar dacă alergăm și cu mintea doar după grijile acestei vieți trecătoare, fără să I le dăm Lui în nici un fel, seara vom adormi tot în brațele (sau ghearele) grijilor și tot cu ele în brațe ne vom trezi dimineața…

Timpul este locul de întâlnire cu Dumnezeu și locul în care noi conștientizăm că fiecare ceas, fiecare secundă este pregătire pentru întâlnirea cu El și cu noi, cei ce suntem chemați să fim. Această întâlnire este chiar momentul morții noastre. Sfârșitul vieții noastre este întâlnirea față către față cu Dumnezeu. Și tot ce facem acum, cât trăim, este o pregătire a acestui ceas, sau o negare și o neglijare a acestuia, sub mii și mii de pretexte, care mai de care mai mincinoase. Da, mincinoase, pentru că nu există activitate sau preocupare care să nu poată fi înfățișată lui Dumnezeu, care să nu poată fi făcută cu binecuvântarea Lui, sau cu gândul la ceasul plecării noastre de aici. E uimitor, cât de mult ne pregătim ca să ne ducem la întâlnire cu Ionel, și nu ne pregătim pentru întâlnirea cu Dumnezeu? Habar nu avem cât timp valorează o clipă, când o petreci cu Dumnezeu! Încercați! Veți avea mari și minunate surprize!

 

O zi frumoasă nu este întotdeauna o zi de soare. Dar sigur este o zi de pace..

 

ORIUNDE TE-AI AFLA, FII SUFLETUL ACELUI LOC..

.

_Argumentând nu hrănește.

_Plânsul nu rezolvă.

_Indignarea nu ajută.

_Disperarea nu luminează.

_Tristețea nu duce la nimic.

_Lacrima nu înlocuiește transpirația.

_Iritație toxică.

_Dezertare gravă.

_Calanul atrage întotdeauna ce e mai rău.

_Pentru toate bolile există un singur medicament de eficacitate dovedită.

_Continuați în pace, înțelegându-vă unii pe alții, ajutându-vă unii pe alții, așteptând participarea înțeleaptă a timpului, cu asigurarea că ceea ce nu va fi bine pentru alții, nu va fi bine cu noi..

_Oameni răniți, oameni răniți.

_Oameni vindecați, vindecați oameni.

_Oamenii iubiți, iubiți oamenii.

_Oameni transformați, transformați oameni.

_Nu-mi plac oamenii, oamenii enervanți.

_Oameni amariti, oameni amariti.

_Oamenii sfințiți, sfințesc oamenii.

_Cum sunt eu, îi afectează direct pe cei din jurul meu.

_Trezește-te!!!....

_Acoperă-te cu Recunoștință, umple-te cu Iubire și Laudă...

O zi frumoasă nu este întotdeauna o zi de soare. Dar sigur este o zi de pace..

Ai magie și INTERIORUL tău inspiră. Nimic nu vine întâmplător, ci prin cauzalitate.

 

"Dacă cineva te caută rece... e pentru că ai o haină.
Dacă cineva te caută cu bucurie... este pentru că ai un zâmbet.
Dacă cineva te caută cu lacrimi.. este pentru că oferi confort.
Dacă cineva te caută cu strofe.. e pentru că ai muzică.
Dacă cineva te caută în durere... este pentru că ai remediul.
Dacă cineva te caută cu cuvinte... este pentru că știi să asculți.
Dacă cineva te caută cu pupici.. este pentru că ai miere.
Dacă cineva te caută în dubii... este pentru că știi drumul.
Dacă te caută cineva cu orchestra... e pentru că tu ai petrecerea.
Dacă cineva te urmărește cu fantezii... este pentru că ai realitate.
Dacă cineva te caută cu disperare... este pentru că ai seninătate.
Dacă cineva te caută cu nerăbdare... este pentru că ai credință.
Dacă cineva te caută cu secrete... este pentru că inspiri încredere.
Dacă cuiva îi este sete te caută... este pentru că ai apă.
Dacă cineva te caută cu frică... este pentru că ai dragoste.
Nu există întâlniri întâmplătoare între două suflete.
Ai magie și INTERIORUL tău inspiră. Nimic nu vine întâmplător, ci prin cauzalitate. "

Să ne iubim marile bucurii și marile deznădejdi; dar să urâm de moarte îndoiala, inerția și pasivitatea, precum nu mai puțin să urâm tot ce ne scade ardoarea pasionată a sufletului și tot ce ne împiedică avântul absurd în lume. Pozitivi sau negativi, puțin ne importă; e destu

l ca sufletul nostru să vibreze.

Fiecare om are un înger păzitor

 Ingerul pazitor

Fiecare dintre noi are pacate, rataciri, greseli, amaraciuni si necazuri - si totusi, toate acestea n-ar trebuie sa existe intre noi, de vreme ce fiecare dintre noi are ingerul sau pazitor. De ce se intampla asa? Bineinteles ca ingerii n-ar ingadui aceasta daca nu am fi vinovati noi insine. Iar de vreme ce ei ingaduie, asta este fie pentru ca singuri nu lasam ajutorul ingeresc sa ajunga la noi, fie pentru ca prin impotriva-lucrarea si impotriva-asezarea noastra sufleteasca nimicim si abatem de la noi toate stradaniile ingerilor de a impreuna-lucra cu noi in bine.

Mai intai de toate, trebuie sa ne amintim ca avem inger pazitor, sa ne intoarcem cu mintea si cu inima catre el si in cursul obisnuit al vietii noastre, iar cu atat mai mult cand avem parte de tulburari. Daca nu avem o astfel de intoarcere, inseamna ca ingerul n-are cum sa ne bage mintile in cap. Atunci cand cineva se duce in mlastina sau in prapastie astupandu-si urechile si inchizandu-si ochii, ce sa-i faci si cum sa-l ajuti? Sa tipi? Are urechile inchise. Sa-i faci vreun semn ca sa-i arati primejdia? Are ochii inchisi. O sa zici: "Sa-l ia de mana si sa-l opreasca ori sa il duca pe calea dreapta". Pai ingerul e gata sa faca asta, cauta mana ta ca sa o ia si sa te indrume - dar ai mana de care sa te ia? Doar nu de mana trupeasca te va lua (macar ca se intampla si asta in cazuri deosebite), ci de mana sufleteasca, pentru ca el este netrupesc - iar mana sufleteasca este puterea lucratoare indreptata spre mantuire si ravnitoare de mantuire. Cand in sufletul tau se afla aceasta ravna, ingerul Domnului te va lua negresit de ea si te va calauzi - dar daca nu, de unde sa te apuce? Nu are loc prin care sa faca atingere cu tine, pentru ca el insusi se numara printre duhurile ce sunt trimise doar pentru cei ce vor sa mosteneasca mantuirea (Evr. 1, 14).

Vei zice iarasi: "Atunci sa starneasca in mine dorinta de mantuire". Pai el asta si face, mai intai de toate si cu cea mai mare osardie. La cei ce au aceasta dorinta, el o sprijina si o intareste, iar la cei ce n-o au se straduie in tot chipul sa o starneasca - insa rareori izbuteste, din pricina marii neoranduieli care domneste in sufletul nepasator, intr-un astfel de suflet, totul este in tulburare: si gandurile, si simtamintele, si planurile - totul este o zarva fara de randuiala, ca la iarmaroc.

In masura in care se afla in noi aceasta lipsa a pacii si adunarii launtrice, ea este vrajmasa a lucrarii ingerului asupra noastra. Cum sa insufle ceva ingerul bun, daca omul nu ia aminte la el? Cum sa auda o asemenea insuflare sufletul, daca in el este zarva si tulburare? Tocmai de aceea stradaniile ingerului pazitor raman neroditoare in ceea ce ne priveste.

Asadar, daca vrei sa te folosesti de calauzirea si impreuna-lucrarea ingereasca, potoleste-ti neoranduiala launtrica, aduna-ti inlauntru luarea-aminte si stai langa inima ta.

Ingerul Domnului va baga de seama indata, se va apropia si va incepe sa puna in tine ganduri care inclina catre starnirea dorintei de mantuire. Pleaca-te catre insuflarea aceasta si apuca-te sa ravnesti mantuirea: atunci, ingerul pazitor nu numai ca te va lua de mana, ci chiar te va ridica pe bratele sale, si nu numai ca te va calauzi, ci chiar te va purta pe calea mantuitoare. Nu trebuie decat sa te intorci tot timpul catre el cu mintea si cu inima, sa nu slabesti in ravna ta si sa-ti pazesti luarea-aminte. El te va invata toate: ce, cand si cum sa faci si ce sa nu faci, iar cand va fi nevoie iti va da ca indrumare si semn simtit in afara. Daca nu vedem in privinta noastra o asemenea impreuna-lucrare ingereasca palpabila, suntem singurii vinovati: noi suntem cei care nu ne dam in mainile ingerilor si zadarnicim toata purtarea lor de grija pentru noi. Se bate, se bate cu noi ingerul lui Dumnezeu, si da inapoi; iar vine la asalt, iarasi da inapoi, si tot asa pana ce murim. Iar cand murim, ingerul va infatisa Domnului cartea vietii noastre si va grai: "Am facut totul ca sa ii bag mintile in cap, insa acest suflet n-a luat aminte la nimic". Si in cartea vietii va fi pus inscrisul osandirii noastre, care negresit se va implini la Judecata Cea infricosata.

Sfantul Teofan Zavoratul

Spovedania

 Când suntem bolnavi, avem nevoie de doctor. Dar, bolnavi fiind, putem fi încăpățânați și să nu mergem la doctor. Doctorul stă şi te așteaptă sau nici nu știe că eşti bolnav, și tu zaci în păcatele tale, în durerile tale. Cam așa este și cu această stare.

Adică noi avem nevoie de spovedanie ca să ne descărcăm de balastul păcatelor și al greșelilor noastre. Uneori avem nevoia aceasta încât o spunem cuiva. Îi spunem ce ne apasă unui prieten sau unei prietene. Persoana respectivă ne ascultă, poate ne mângâie sau ne încurajează cu un cuvânt, însă noi rămânem tot aşa, cu această povară care atârnă de ființa noastră.

Dacă îi spui însă unui duhovnic amarul tău, pe lângă faptul că el te ascultă și te sfătuiește ceva, el te dezleagă, adică ridică păcatele de la tine și nimicește povara. Și n-o face el, căci n-avem noi puterea aceasta, ci Hristos, Care e prezent, e de față la orice spovedanie, lângă orice persoană care se spovedește. El iartă și binecuvintează și ușurează această povară.

Aşa încât, dacă cineva nu se spovedește, este paguba lui. El rămâne încărcat și aceste încărcături îl fac să fie împietrit cu inima la rugăciune. El este foarte expus să cadă în fel de fel de încurcături și de ispite în viața lui și nu se mai poate gândi la darurile lui Dumnezeu; nu le cunoaște și nu au loc în el. De aceea este nevoie de duhovnic, ca să ne poată ajuta și călăuzi spre această portiță prin care poți lua legătura cu Tatăl ceresc. Părintele duhovnic, prin harul preoției, ne dezleagă de păcate și ne face apți să ne apropiem de esența vieții, care este Dumnezeu.

 

Sursa: Părintele Sofian,  Smerenia și dragostea, însușirile trăirii ortodoxe, Editura Doxologia

Rugăciune scurtă către Maica Domnului a Sfântului Serafim de Sarov

Atotmilostivă, Împărăteasa mea, Preasfantă Doamnă, Fecioară Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, Maica lui Dumnezeu, singura şi neindoielnica mea nădejde. Nu te scârbi de mine. Nu mă depărta, nu mă părăsi. Apără-mă, mijloceşte, auzi-mă, vezi-mă… Stăpână ajută-mă, iartă-mă, iartă-mă…Preacurată.

Bună dimineața 🤗💗🍁🍂

 

Acoperământul Maicii Domnului

 

Ce să fie Maica Domnului pentru noi? Nădejde, încă o nădejde! De ce? Pentru că avem ajutorul Maicii Domnului. Şi dacă ştim de ajutorul Maicii Domnului, de ocrotirea Maicii Domnului, de acoperământul Maicii Domnului, de mijlocirea Maicii Domnului şi de rugăciunile Maicii Domnului, avem un plus de nădejde. Maica Domnului este nădejde: „Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub sfânt acoperământul tău.”

Ce mai este Maica Domnului? Acoperământ. Ce înseamnă „acoperământ”? Nu că stă Maica Domnului cu ceva întins deasupra noastră, ci că Maica Domnului este apărătoarea noastră. Ne scoate din primejdii, ne apără de rele. „Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu”, care eşti apărătoare pentru noi. Nădejdea, acoperământul, scăparea, adică un fel de refugiu al nostru. Maica Domnului este o mângâiere pentru noi. Câtă vreme ne trăiesc părinţii, câtă vreme ne trăieşte mama, parcă avem pe cineva. Chiar dacă ne-am putea gândi vreodată că ne-ar părăsi toată lumea, mama nu ne părăseşte.

Ori de-am fi bolnavi, ori de-am fi infimi, ori de-am fi neputincioşi, Dumnezeu nu ne lasă. Nu ne lasă nici Maica Domnului. Maica Domnului este cu noi şi ne ajută, ne întăreşte, se roagă pentru noi, ne ocroteşte şi ne mângâie. „Lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, acoperământul, scăparea, mângâierea şi bucuria mea”. Aceasta este Maica Domnului pentru noi: ne duce la Domnul Hristos, Care a vrut şi vrea să ne ocrotească, să ne ajute şi să ne acopere cum îşi acoperă găina puii săi. V-aş ruga, când mai vedeţi câte-o cloşcă întinzându-şi aripile peste puişorii săi, să vă gândiţi că Domnul Hristos a zis: „De câte ori am voit să adun pe fiii tăi cum adună pasărea puii săi sub aripi” (Luca 13, 34).

Să nu uiţi însă că vrăjmaşii sunt, de cele mai multe ori, înlăuntrul nostru, sunt în gândurile noastre. Dacă ne vom birui gândurile rele sau măcar le vom opri la timp, mulţi vrăjmaşi exteriori vor dispărea sau se vor preface în prieteni.

"Rețeta de mântuire" a Sfântului Paisie Aghioritul pentru toți cei osteniți și împovărați

Limitați-vă nevoile materiale pentru că acestea creează poveri înfricoșătoare și neliniști.

Nu râvniți la oamenii care au bani, confort, slavă și putere, ci la cei care trăiesc în virtute, înțelepciune și dreaptă credință.

Nu cereți de la Dumnezeu lucruri care întăresc numai trupul, ci cereți, în primul rând, ceea ce este bun și folositor pentru suflet.

Schimbați-vă viața, descoperiți sensul vieții, câștigați timpul pe care l-ați pierdut în călătoria voastră de până acum pe acest pământ.

Nu vă încredeți în cugetul oamenilor lumești.

Vindecați-vă de bolile care domină în viața oamenilor care nu au învățat să postească, să se înfrâneze, să se roage și să nădăjduiască.

Nu deznădăjduiți, Dumnezeu este pretutindeni și îl iubește pe om.

Tăiați orice relație cu răul, trăiți liber, în acord cu voia lui Dumnezeu.

Arătați-vă credința și prin faptele dragostei față de aproapele.

Hotărâți-vă, ce vreți mai mult: să plăceți lumii sau să vă întoarceți lângă Dumnezeu.

Aproape toate problemele încep de la gură (de la felul în care vorbești, adică) și de asemenea de la cât de mult depinzi de patimile tale.

Să o iubești pe soția ta mai mult decât pe tine însuți. Cu faptele, nu cu vorbele. Și să nu-i vorbești niciodată urât, fiindcă de fiecare dată limba ucide și distruge dragostea. De asemenea, să luați aminte că unii părinți îi răsfață pe copiii lor și le fac toate voile. Și când răsfeți prea mult pe copil, devine egoist și o va lua pe o cale strâmbă. Mulți părinți au grijă să dea copiilor lor mai mult lucruri materiale. Aceasta este o greșeală. Trupul are multe pofte materiale, dar viață scurtă. Sufletul are veșnicie: alt drum, altă călătorie. Sufletul nu sfârșește în pământ, ci la Dumnezeu. Astăzi toți se ocupă de trup, iar nu de nevoile sufletului lor.

- Și care sunt nevoile sufletului, părinte?

- Iată, cum să-ți zic? Nevoile sufletului sunt felurite. Și bucuriile sufletului sunt altele decât cele ale trupului. Trupul ușor îl mulțumești, sufletul nu. Dacă ai bani și te duci într-un magazin mare, trupul este mulțumit. Dar ce poți să găsești pentru sufletul tău într-unul din magazinele acelea mari, cum le zice, supermarketuri, da. Sufletul are nevoie de alte lucruri. Sufletul are nevoie de pace, liniște, comunicare cu Dumnezeu. Pentru a se întreține trupul, este nevoie de bani și de pâinea cea de toate zilele, dar sufletul, pentru a se întreține, are nevoie de talanți dumnezeiești: pâinea cea cerească.

Dumnezeu e real și e în noi, Hristos e viu!

Cineva mi-a trimis această fotografie, de azi din timpul sfintei liturghii.

Măriți poza, vedeți ceva deosebit?

Sunt două lumini, una de la lumânare și alta în lingurița cu Sf Împărtășanie oferită copilului.

Hristos e foc care luminează și care curăță.

Domnul Iisus Hristos este în linguriță. Trupul și sângele Lui. Pâinea și vinul prefăcute în timpul sfintei liturghii nu sunt simboluri, ci în mod real Trupul și sângele Fiului lui Dumnezeu.

Iată dovada! Să fim cu luare aminte!

Credeți, dragii mei, în Hristos! Tot ce spune Biserica este adevărat! Sfintele Taine, viața veșnică, raiul și iadul!

Să fim cu Hristos și ca Hristos, plini de iubire!

"Foc și lumină să-mi fie mie primirea preacuratelor și de viață făcătoarelor Tale Taine, Mântuitorule, arzând neghina păcatelor și luminându - mă peste tot...."

(din canonul Sf Împărtășanii)