Tradiţii de Sfânta Maria Mica-

 Superstiții și obiceiuri de Adormirea Maicii Domnului ----În fiecare an pe data de 15 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare numită în popor și Uspenia (termenul slav) și Sfânta Maria Mica sau "Paștele verii".

Pentru români este și ocrotitoarea marinarilor, pe 15 august fiind organizate procesiuni cu icoane şi pelerinaje, dar şi manifestări în mai multe orașe. Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, dar mărturii despre existența ei nu există decât începând din secolul al V-lea.

Adormirea Maicii Domnului simbolizează mutarea la ceruri a Fecioarei Maria, într-un mod care amintește de urcarea la veșnicie a lui Iisus Hristos: nu a fost o urcare doar cu sufletului, ci în întregime trup-și-suflet. În calendarul creștin-ortodox sărbătoarea este marcată cu cruce roșie. Postul Adormirii Maicii Domnului a început pe 1 august și se va termina pe 14 august. Potrivit tradiției, Sfânta Maria a fost înștiințată printr-un înger de trecerea ei la cele veșnice, iar apostolii, fiind aflați in diferite zone ale lumii, au fost aduși pe nori pentru a fi prezenți la acest eveniment. Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, el ajungând trei zile mai târziu. Însă, întristat fiind, a cerut sa se deschidă mormântul, pentru a săruta mâinile Născătoarei de Dumnezeu, dar intrând, l-a găsit gol. In timp, in cuvântările părinților bisericii s-a afirmat cu mai multa putere credință ca, după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviată de Iisus Hristos si luata cu trupul in împărăția cerurilor.

De la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se redeschide perioada in care se pot face nunti, încep târgurile si iarmaroacele de toamna, dar si praznicele de pomenire a morților.De sărbătoarea Sfintei Marii, femeile însărcinate se roagă la Maica Domnului, pentru ca aceasta să le protejeze pe toată durata sarcinii și să le ajute să nască prunci sănătoși. Tradiția nu-i uită nici pe cei care au părăsit această lume, astfel că, în dimineața de 15 august se tămâiază mormintele.

Gospodarii vor avea recoltele blestemate și fără roade dacă vor lucra în această zi mare, iar vitele li se vor îmbolnăvi şi gospodăria se va destrăma. De Sfânta Maria, oamenii merg la biserică și se roagă la Sfânta Fecioara: fetele de măritat pentru un „ursit” bun, femeile pentru temeiul gospodăriei, iar bărbații pentru recolte bogate. În unele zone, fetele care doresc să se mărite repede își pun busuioc proaspăt sub pernă, pentru a-și visa jumătatea. Despre această zi se consideră că are o putere magică foarte mare, fapt pentru care, plantele de leac, culese de către tinerele necăsătorite, au forța de a vindeca diferite boli.

Din moși strămoși se crede, că, dacă în ziua de Sfântă Mărie Mica înfloresc trandafirii, toamna va fi una lungă și călduroasă.

Potrivit unei tradiții vechi, în ziua de Sfânta Maria mica credincioșii ar trebui să evite tunderea părului și aruncarea lui la gunoi. De asemenea, în această zi de sărbătoare se spune că nu este bine să mergi înapoi, întrucât atragi tristețea Maicii Domnului. ..În dimineața zilei de Sântămărie femeile merg la biserică cu ofranda din ciorchini de struguri copți de la soiurile văratice sau numai boabele desprinse de pe ciorchini, numita "coliva de pomana" sau "coliva de struguri".

Se fac hori in sate: tineretul joaca, iar bătrânii si copiii bat nucii pe la vii, câmpuri si prin grădini... O veche superstiție spune că dacă de Sfântă Mărie înfloresc trandafirii, atunci toamna va fi lungă și blândă.

În unele sate din România, oamenii nu aprind focul cu două zile înainte de Sfânta Maria Mica . Cine nu respectă tradiția, riscă să se îmbolnăvească sau să le ia foc acareturile.

De asemenea, de Sfânta Maria mica nu se doarme pe prispa casei și este interzis scăldatul în apele râurilor, fiind spurcate de cerbi.

Eu vă binecuvintez!

 ,, Voi să plângeți la Maica Mea, ca să vă primesc la sânul Meu.
Nimeni n-a plecat, neîndreptat, care la Ea s-a rugat,
A intervenit la al Slavei Împărat, plânge cu dor neîncetat.
Se roagă pentru voi să vă iert, să vă primesc între ale Mele oi,
Să vă binecuvintez, în inima voastră să lucrez.
Voi nici nu vă gândiți ca să vă pocăiți, pe Ea mereu s-o
preamăriți,
Sunteți întunecați, că nici de Ea nu predicați, ca mântuire să aflați.
Pierduți mai sunteți!
Şi acum, spuneți: Ce gând aveți?
Eu vă poruncesc cu tărie: Îndreptați-vă! Cucerniciți-vă!
Pocăiți-vă!
Spre cer să vă ridicați, de satan să vă lepădați!
Prea Sfintei Treimi să vă închinați!
Eu vă binecuvintez! Tatăl Meu şi Eu lucrez!
Amin.”

Schiarhiereu NiL Dorobanțu,
Cuvinte cerești 5, pag. 447

Asta înseamnã "acasã

 Ei bine, e normal ca femeile sã-și afirme, prin toate mijloacele, dreptul lor de a se întoarce acasã.
Acasã este o stare de spirit, o dispoziție care ne permite sã trãim în manierã susținutã sentimente ce nu pot fi întotdeauna trãite astfel în viața curentã: uimirea, viziunea, pacea, eliberarea de griji, de obligații și de inutila vorbãrie. Toate aceste comori trebuie ascunse în psihic, cãci ele ne vor fi de folos.
Deși pe pãmânt sunt multe locuri unde poți merge pentru a "tatona" drumul spre aceastã casã specialã, locul în sine nu înseamnã acasã. Este doar vehiculul care leagãnã eul și-l adoarme, așa încât sã putem parcurge restul drumului singure. Asemenea vehicule cu care și prin care femeia ajunge acasã sunt multe: muzica, arta, pãdurea, marea, rãsãritul soarelui, singurătatea. Ele ne conduc spre o beneficã lume interioarã, care are idei, ordine și subzistențã proprii.
Acasã este însãși viața instinctualã care funcționeazã la fel de bine ca un angrenaj bine uns, unde totul e la locul sãu, unde fiecare zgomot are rațiunea lui de a fi, unde lumina e plãcutã, iar mirosurile ne calmeazã, în loc sã ne alarmeze. Ce se va întâmpla la întoarcere nu are nici o importanțã. Important este ceea ce restabilește echilibrul. Asta înseamnã "acasã".

SEMNE INCONTESTABILE CĂ ESTI UN EMPATIC

 💖 “Ca empat, cea mai mare abilitate pe care trebuie să o stăpânești este abilitatea de a observa fără a absorbi. Pe măsură ce empații pot simți gândurile și emoțiile celorlalți, ei devin cu adevărat sensibili la energii. Dacă continui să absorbi fiecare energie cu care intri în contact, vei ajunge să-ți consumi propria energie. Pentru a observa, trebuie să fii centrat ca conștientizare neutră, lasă toate energiile să treacă ca niște vizitatori. Vei ajunge să porți o mulțime de bagaje emoționale ale altora dacă nu înveți să observi energia. Meditează mai mult, fii ancorat în conștientizarea ta superioară.
 Atât narcisiștii, cât și empații au suferit traume din copilărie timpurie. Empații au luat acea durere și au devenit mai plini de compasiune, nedorind ca alții să sufere aceeași soartă ei. În timp ce narcisiștii s-au înfuriat și au decis să-și arunce furia asupra lumii. Jurând să se pună pe ei înșiși pe primul loc. Empatii erau suficient de puternici pentru a nu lăsa trauma să le distrugă bunătatea. În timp ce narcisiștii erau slabi și lăsau trauma să-i depășească.
 A avea compasiune și empatie pentru motivul pentru care cineva se comportă așa cum o face pe baza experiențelor sale, nu înseamnă niciodată că trebuie să tolerați comportamentul sau să păstrați spațiu pentru el. Puteți avea absolut compasiune și puteți stabili o limită. Asta înseamnă să ai și compasiune pentru tine.
  CA UN EMPATIC, IUBESC... • tăcere când mă concentrez • arome subtile • sunete liniştitoare • țesături și îmbrăcăminte moi • natură/munte/apă • spațiu pentru a lua o decizie • timpul de pregătire • timp de nefuncţionare între sarcini mari • adunări mai mici/conversație profundă.
 SEMNE INCONTESTABILE CĂ ESTI UN EMPATIC
1. De când erai mic, te simțeai diferit.
2. Vrei să fii într-o carieră de serviciu. Îți poftești ceva mai mare. Ceva mai semnificativ.
3. Simțiți dacă oamenii mint sau sunt incomozi.
4. Ai nevoie de timp pentru reîncărcare. S-ar putea să vă placă să vă reîncărcați singur sau într-o companie de oameni iubitoare și grijulii.
5. Sunteți atrași să aflați mai multe despre autovindecare. Mulțimile mari te copleșesc.
6. Nu poți urmări filme și știri violente. Îți schimbă starea de spirit și energia instantaneu.” Sursa: Selena Xenakis

,,Domnul va purta de grijă’’. Biruință să avem

 Nu te grăbi

Soarele nu răsare doar pentru câteva fire de iarbă și câteva flori, ci cuprinde întreg pământul.

Bunătatea lui Dumnezeu nu are câțiva privilegiați, ci este și pentru tine. Bunătatea lui Dumnezeu se revarsă în multe feluri. Poate că pășești cu greutate pe pământul acesta, dar încă pășești pe el deși ai fi putut fi sub el.

Blocați într-o zi grea, riscăm să pierdem din vedere viața, așa cum ne-a dăruit-o Dumnezeu.

Viața nu este doar ziua de astăzi sau doar problemele de astăzi, ci viața înseamnă toate ploile ce te-au udat, tot aerul pe care l-ai respirat, toată lumina ce te-a cuprins. Și pentru niciuna dintre ele nu ai plătit chirie.

În loc să refuzi viața, mai degrabă refuză să te lași blocat în a trăi. Amintește-ți de câte ori ai spus: imposibil. Privește astăzi la ceea ce numeai cândva imposibil și înțelege că la Dumnezeu toate sunt cu putință.

Astăzi ții în brațe copilul pe care l-ai numit imposibil.
Astăzi ești în casa care odinioară era cu neputință.
Astăzi ai familia care era cândva un vis fără de speranță.
Astăzi ai un serviciu unde mergi, un salariu pe care îl primești.
Astăzi ai hainele visate.
Astăzi ești în concediu pe care nu credeai că o să îl ai.

Dar mai presus de toate să nu uiți că deși ai fost condamnat la pierzare, Fiul lui Dumnezeu a plătit în locul tău ca să fii liber de păcate, să fii liber să trăiești nu ca un condamnat la moarte, ci ca un copil de Dumnezeu.

Poate că stai astăzi derutat, neputincios și îți spui: la ce bun? Ce pot schimba? Nu poți schimba nimic din ceea ce nu începi, dar dacă faci un pas, drumul spre biruință este mai aproape.

O să îmi spui: sunt atât de obosit. Te înțeleg. De aceea îți și scriu în această dimineață. Dacă ești obosit, atunci odihnește-te. Sper că prin aceste cuvinte să te mai așezi un pic în brațele Tatălui nostru. Odihnește-te, dar doar ca să te ridici și să continui să mergi înainte.

Poate ce vezi în jurul tău te întristează și îți aduce apăsare. Nu du arșița din afară înlăuntru tău, ci du ploaia de încredere dinlăuntru tău, afară, peste năduful zilei. Fă din Cuvântul Lui o ploaie binecuvântată pentru sufletul tău. Fă din rugăciunea ta un izvor de încredere în El.

Poate te întrebi: oare ce se va întâmpla? Ce destin îmi rezervă viața? Toate ce știu este că toate sunt în mâna lui Dumnezeu. Și mai știu că mâna aceea este străpunsă de dragul tău. Și mai știu că destinul tău nu depinde de alții, ci de decizia ta.

Nu te grăbi să numești viața într-un fel sau altul. Mulți au etichetat zilele ca fiind proaste. Mulți și-au numit viața ca fiind un eșec. Nu ești la capăt de viață, ci undeva prin ea. Așteaptă. Nu te grăbi să numești ziua de astăzi: dezastru, nenorocire, cumplit...!

Avraam a plecat cu inimă grea spre munte. Ziua aceea era cea în care fiul său iubit, Isaac, trebuia adus ca jertfă. Oare ce era în inima părintelui Avraam? Când a ajuns la munte, nu s-a grăbit să îl numească în vreun fel. A așteptat. A trăit momente extrem de grele. Dar a așteptat...!

Dumnezeu a intervenit.
A vorbit.
A izbăvit.
A binecuvântat.
A răsplătit.

După ce Dumnezeu a vorbit, atunci a deschis gura și Avraam: Geneza 22:14 – "Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”."

Nu te grăbi să numești situația cu care te confrunți.
Nu te grăbi să arunci vina pe altul.
Nu te grăbi să pui armele jos.
Nu te grăbi să te lași descurajat.
Nu te grăbi să crezi că Dumnezeu te-a uitat.

Muntele tău este acum doar un munte. Mai așteaptă și ai să vezi că privind în urmă, vei putea spune: muntele acela care era de neclintit a devenit muntele unde ,,Domnul va purta de grijă’’.

Biruință să avem.

 "Înaltă, peste mijlocie, foarte zveltă, cu mâini şi picioare delicate şi frumoase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca măslina coaptă, ovalul feței desăvârşit; se purta în culorile fecioarelor: roşu şi vânăt; era foarte tăcută şi activă. Tot ce făcea era desăvârşit, se mişca cu o grație firească pe care anevoie o au chiar împărătesele născute în purpură.

Cât am stat în casa ei nu a mâncat cu noi, ci numai seara se retrăgea cu femeile ei pentru a sta la masă. Ne`a vorbit despre Fiul ei multe lucruri tainice pe care le voi scrie altădată…
Toată înfățişarea şi purtarea ei erau atât de dumnezeieşti, încât dacã n-aş fi ştiut că nu-i ea Dumnezeu, m-aş fi închinat în fața ei ca lui Dumnezeu".

Sfântul Dionisie Areopagitul despre Maica Domnului

Cuviosul Iosif Isihastul Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

 Primește, dar, Dumnezeule, Cel îndrăgostit de întoarcerea celor păcătoși, Creatorule a tot ceea ce e bun, primește suflarea dumnezeiască pe care ne-ai insuflat-o în față și am primit Duh de viață, ca să sfârșim iarăși în țărână. „Ce ai, așadar”, omule trufaș, „pe care să nu fi primit? Iar dacă ai primit, de ce te lauzi, ca și când nu ai fi primit?” Cunoaște, smeritul meu suflet, pe binefăcătorul tău și ia aminte, nu râvni la cele străine, cele ale lui Dumnezeu, ca la propriile reușite. Cunoaște-ți, suflete ticălos, existența și originea ta. Nu uita că ești străin aici și toate îți sunt străine. Și dacă ți-a dat dulcele Binefăcător, Dumnezeu, întoarce-i cu cuget curat, „ale Tale dintru ale Tale.”

Părintele Arsenie Papacioc (Sfinții Închisorilor) :

 ”Închinaţi‑vă, rugaţi‑vă, pocăiţi‑vă!
Să încercăm cu orice chip să ne rugăm unul pentru altul!
Să ne biruim pe noi înșine! Este o luptă interioară foarte mare: să nu vorbești de rău și să iubești! Da, este posibil!
Niciodată nu e degeaba cineva lângă tine. Ori nu te foloseşti, ori îl foloseşti, ori trebuie să te verifici dacă îl rabzi sau nu-l rabzi...”

”Nimic nu m-a ajutat mai mult în viaţă ca suferinţa. Singură, suferinţa este suprema catedră de teologie. Sunt sigur că îngerii erau geloşi pe noi pentru că ei nu au această suferinţă dincolo de firea noastră.

Și vă întreb și eu pe Dvs.: cum trăiţi aceste fapte (ale noastre)? Eu am făcut 14 ani de închisoare la Aiud, în condiţii de exterminare, şi ştiu ce a fost, ştiu şi pentru ce a fost. Vă întreb eu acum: ce mi‑aţi făcut în tot acest timp? Aţi fost credincioşi, aţi mărturisit pe unde v‑aţi găsit?...”

„Rămâne, în concluzie, un lucru: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!“ Să aveţi o lucrare şi o poziţie mântuitoare. Indiferent ce eşti, furnică dacă eşti, ai o răspundere. Dar eşti om! Ai o conştiinţă.”

Cum să-l iubesc pe cel care mă vrăjmășește și îmi face rău?

 Cum să-l iubesc pe cel care mă vrăjmășește și îmi face rău?

De va spune cineva: „Cum să-l iubesc pe cel care mă vrăjmășește și îmi face rău?” – îi voi răspunde:

1. Să urăști vrajba, nu pe om; să nimicești ura lui, care prin răbdare și dragoste se nimicește.
2. Să te gândești la el nu ca la vrăjmașul tău, ci să cugeți că el este fratele tău, făptura lui Dumnezeu, om creat după chipul lui Dumnezeu, răscumpărat prin Sângele Fiului lui Dumnezeu și, totodată, chemat la fericirea veșnică; dacă te prigonește, nu te prigonește de unul singur, ci este ațâțat de diavolul; așadar, pe vrăjmașul acesta să dai vina.
3. Nu cugeta la ce îți face el, ci la ceea ce trebuie să faci tu cu el și la ceea ce poruncește legea lui Hristos, gândindu-te cum să te împaci cu el.
4. Roagă-te Celui Care ne-a poruncit să-i iubim pe vrăjmași, ca să-ți dea duhul dragostei și al blândeții – să biruiești răutatea cea firească.
5. Adu-ți aminte motivele mai sus pomenite atunci când răutatea te îndeamnă la ură și la răzbunare.

(Sfântul Tihon de Zadonsk, Lupta între carne și duh, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2011, pp. 131-132)

Adormirea Maicii Domnului este prăznuită pe 15 august.

Despre această sărbătoare nu găsim informații în Sfintele Evanghelii, ci numai în Tradiția Bisericii.

Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălţarea la cer a Fiului său.

Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit trecerea din lumea aceasta la viaţa veşnică cu trei zile înainte de adormirea sa:

„Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare”.

După ce Fecioara Maria și-a cerut iertare de la toți, și-a dat duhul.

Domnul Însuși S-a coborât din ceruri pentru a primi în Mâinile Sale sufletul ei cel sfânt.

Atunci s-au petrecut multe minuni: ochii orbilor și auzul surzilor s-au deschis, ologii și bolnavii s-au vindecat.

Trupul a stat trei zile în mormânt, după care a fost ridicat în chip tainic spre lăcașurile cerești.

Sfânta Tradiție mărturisește că Toma a sosit la Ierusalim în a treia zi după înmormântarea Maicii Domnului.

Dorind să cinstească trupul său, Sfinții Apostoli au deschis mormântul și au descoperit că era gol. Trupul Fecioarei a fost ridicat la ceruri de Fiul său.

Sfinţii Părinţi ne descoperă că după cum trupul Maicii Domnului a rămas feciorelnic în timpul naşterii lui Hristos, se cuvenea ca trupul ei să rămână integru, ferit de stricăciune şi după mutarea ei la cele veşnice.

Moartea Maicii Domnului este mutare la Viaţă, după cum reiese şi din troparul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului: „Mutatu-te-ai la viaţă, ceea ce eşti Maica Vieţii”.

Din acest motiv, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului nu este tristă, ci plină de bucurie.

Maica Domnului a fost un om ca oricare dintre noi: nu a fost lipsită de păcatul strămoşesc şi pentru că a împărtăşit naşterea noastră, nu a fost ferită nici de moartea noastră.

Ca orice om, ea a trecut prin moarte, dar nu a rămas în mormânt, ci a fost înălţată la cer de Fiul ei, Cel care a biruit moartea.

În cărţile de cult nu se vorbeşte de învierea Maicii Domnului şi nici de Înălţarea ei la cer, pentru a nu se confunda cu Învierea Mântuitorului şi cu Înălţarea Sa la cer.

În schimb se vorbeşte de mutarea ei la viaţa cea netrecătoare, trecere posibilă datorită deplinei uniri cu Hristos.

Dacă după adormire sufletul ei este primit „până la tronul Lui cel împărătesc, până la Sfânta Sfintelor cea din ceruri”, după cum ne spune Sfântul Ioan Damachin, la trei zile de la adormire este urcat şi trupul ei la cerurile cele mai presus de ceruri.

Icoana Adormirii Maicii Domnului ne descoperă că Mântuitorul ia la ceruri sufletul Maicii Sale, simbolizat de un prunc înfăşat în scutece albe.

Dacă în alte icoane Maica Domnului tine pruncul pe braţul stâng, iar cu braţul drept îl arată lumii, în icoana Adormirii Maicii Domnului imaginea este inversată, Hristos ține sufletul ei pe braţul stâng şi o arată îngerilor.