Adormirea Maicii Domnului este prăznuită pe 15 august.

Despre această sărbătoare nu găsim informații în Sfintele Evanghelii, ci numai în Tradiția Bisericii.

Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălţarea la cer a Fiului său.

Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit trecerea din lumea aceasta la viaţa veşnică cu trei zile înainte de adormirea sa:

„Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare”.

După ce Fecioara Maria și-a cerut iertare de la toți, și-a dat duhul.

Domnul Însuși S-a coborât din ceruri pentru a primi în Mâinile Sale sufletul ei cel sfânt.

Atunci s-au petrecut multe minuni: ochii orbilor și auzul surzilor s-au deschis, ologii și bolnavii s-au vindecat.

Trupul a stat trei zile în mormânt, după care a fost ridicat în chip tainic spre lăcașurile cerești.

Sfânta Tradiție mărturisește că Toma a sosit la Ierusalim în a treia zi după înmormântarea Maicii Domnului.

Dorind să cinstească trupul său, Sfinții Apostoli au deschis mormântul și au descoperit că era gol. Trupul Fecioarei a fost ridicat la ceruri de Fiul său.

Sfinţii Părinţi ne descoperă că după cum trupul Maicii Domnului a rămas feciorelnic în timpul naşterii lui Hristos, se cuvenea ca trupul ei să rămână integru, ferit de stricăciune şi după mutarea ei la cele veşnice.

Moartea Maicii Domnului este mutare la Viaţă, după cum reiese şi din troparul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului: „Mutatu-te-ai la viaţă, ceea ce eşti Maica Vieţii”.

Din acest motiv, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului nu este tristă, ci plină de bucurie.

Maica Domnului a fost un om ca oricare dintre noi: nu a fost lipsită de păcatul strămoşesc şi pentru că a împărtăşit naşterea noastră, nu a fost ferită nici de moartea noastră.

Ca orice om, ea a trecut prin moarte, dar nu a rămas în mormânt, ci a fost înălţată la cer de Fiul ei, Cel care a biruit moartea.

În cărţile de cult nu se vorbeşte de învierea Maicii Domnului şi nici de Înălţarea ei la cer, pentru a nu se confunda cu Învierea Mântuitorului şi cu Înălţarea Sa la cer.

În schimb se vorbeşte de mutarea ei la viaţa cea netrecătoare, trecere posibilă datorită deplinei uniri cu Hristos.

Dacă după adormire sufletul ei este primit „până la tronul Lui cel împărătesc, până la Sfânta Sfintelor cea din ceruri”, după cum ne spune Sfântul Ioan Damachin, la trei zile de la adormire este urcat şi trupul ei la cerurile cele mai presus de ceruri.

Icoana Adormirii Maicii Domnului ne descoperă că Mântuitorul ia la ceruri sufletul Maicii Sale, simbolizat de un prunc înfăşat în scutece albe.

Dacă în alte icoane Maica Domnului tine pruncul pe braţul stâng, iar cu braţul drept îl arată lumii, în icoana Adormirii Maicii Domnului imaginea este inversată, Hristos ține sufletul ei pe braţul stâng şi o arată îngerilor.