Câteva sfaturi demne de luat în seamă

 Shigeaki Hinohara, din Japonia, a părăsit această lume recent, la 105 un ani. Unul dintre cei mai longevivi medici și educatori ai lumii a vindecat pacienții Spitalulului Internațional St. Luke din Tokyo, încă din 1941. 

A publicat în jur de 15 cărți de la cea de-a 75-a aniversare, inclusiv "Living Long, Living Good", care s-a văndut în peste 1,2 milioane de exemplare. 

Cu câțiva ani înainte să moară, acesta a lăsat omenirii câteva sfaturi demne de luat în seamă, cu atât mai mult cu cât el însuși poate fi considerat un adevărat  model. 

 

1. Urcă tot timpul pe scări și cară-ți singur lucrurile.

Fiind conștient că asta îl ajută să se mențină în formă, doctorul urca chiar 2 scări deodată.

2. Nu crede tot ce îți spune doctorul.

Curios sfat, având în vedere faptul că însuși Hinohara a fost doctor. 

Acesta era de părere că datoria fiecărui om este aceea de a citi și de a se autoeduca, pentru a nu crede orbește în tot ce i se spune.

3. Împărtășește cu ceilalți ceea ce știi.

Doctorul Hinohara ținea 150 de cursuri anual în școli și în comunități de business. Vorbea chiar și despre război și pace. Și vorbea stând numai în picioare, un alt aspect de care ar trebui să ținem cont.

 

4. Nu trebuie să ieși la pensie.

Dacă îți place ceea ce faci și ești încă în putere, nu trebuie să faci pasul ăsta.

 

5. Planifică tot felul de lucruri.

Ca să te bucuri de viață, trebuie să ai un program plin cu întâlniri, discuții și muncă. Doctorul plănuia să ajungă la Olimpiada din 2020 de la Tokyo .

6. Nu fi gras.

Toți cei care au trăit mult au avut un lucru în comun: aveau un corp armonios. Doctorul consuma ulei de măsline, suc de portocale, cafea și suplimente la micul dejun. 

La prânz se bucura de prăjiturele și lapte, iar seara, masa consta de obicei în orez, pește și legume. Mânca de 2 ori pe săptămână carne, câte o porție de 100 de grame.

7. Energia nu o câstigi dormind sau mâncând bine, ci simțindu-te bine.

Vei fi mult mai fericit și energic dacă elimini regulile stricte din viața ta și trăiești mai mult ca un copil: distrându-te, râzând, simțindu-te bine pur și simplu până când ți se face somn sau foame.

8. Găsește-ți un model de viață.

"Ce ar face X în această situație?"

 

9. Nu-ți face prea multe griji.

Viața e imprevizibilă și plină de incidente. Grijile nu rezolvă nimic.

10. De una singură, știința nu poate ajuta sau vindeca oameni.

Fiecare individ e unic și are nevoie de un tratament unic. Unii se pot vindeca cu ajutorul artei.

 

11. Nu fi înnebunit după bani.

Nu poți lua nimic cu tine atunci când pleci. 

12. Durerea e misterioasă. Trebuie să faci ceva distractiv dacă vrei să uiți de durere.

Muzica și animalele sunt de foarte mare ajutor în astfel de cazuri.

13. Lasă-te inspirat. Și vei putea inspira la rândul tău.

Anamneza in Ortodoxie

 

ANAMNEZA  (gr. ἀνάμνησις,  fr. anamnèse, „a-si aminti/aducere aminte”), etimonul grecesc se traduce literal prin „a apela la minte”, un inteles care trece dincolo de sensul pe care il are in limba romana verbul „a-si aminti” –  a reactualiza mental evenimente din trecut.

In filosofia platonica, „anamnesis” inseamna reculegerea Ideilor pe care sufletul le-a cunoscut intr-o existenta anterioara, in special prin intermediul rationamentelor. Platon se refera la aducerea aminte pornind de la verbul anamimnéscomai facand o diferenta intre anamnesis si hipomnesis. Anamimnéscomai si anamnesis se refera mai degraba si mai direct la reamintirea interioara, in timp ce hipomimnéscomai si hipomnesis inseamna a-ti aminti prin folosirea unui instrument exterior de inregistrare cum ar fi spre exemplu scrisul. Cele doua verbe, precum si cele doua substantive derivate, sunt formate de la aceeasi radacina cu sensul general de a tine minte, dar prefixele diferite „ana” si „hipo” imprima celor doua verbe cu sens general asemanator conotatii diferite si bine departajate. Particula ana semnifica atat in utilizarile sale ca prefix verbal cat si atunci cand este folosita ca prepozitie „in sus” sau „inspre in sus”. Asadar, anamimnescomai si anamnesis inseamna un suis si o osteneala impotriva uitarii, urmand sa iti aduci aminte de lucrurile care iti apartin. Inseamna o intoarcere in punctul originar al memoriei si al existentei, recuperarea memoriei dupa o calatorie printr-o uitare doar aparenta. Iti aduci aminte astfel doar de ceea ce, in fapt, niciodata nu ai uitat pe de-a intregul.

In Vechiul Testament, termenul imbraca noi sensuri, anamneza inseamnand ca evenimentul trecut este facut prezent aici si acum. Aceasta idee a fost adanc inradacinata in constiinta poporului evreu. Anamnesis este un termen sacrificial, folosit adesea in Septuaginta. Astfel, in Levitic 24,7: „Pe fiecare rand veti pune tamaie curata si sare pentru ca impreuna cu painile sa fie spre pomenire inaintea Domnului” – este traducerea ebraicului azkarah, care exprima „ofranda memoriala”. Termenul indica, asadar, o reamintire continua a legamantului dintre Dumnezeu si poporul evreu. De asemenea, anamnesis este folosit si in Numeri 10, 10: „In zilele voastre de bucurie, in sarbatorile voastre si la inceputurile voastre de luna veti trambita din trambite la arderile voastre de tot si la jertfele de multumire, si prin aceasta veti fi pomeniti in fata Dumnezeului vostru”.

In Noul Testament, cuvantul este folosit cu sensul de pomenire, aducere-aminte, memorie, amintire, mentionare. In Sfanta Evanghelie dupa Luca (22,19) Mantuitorul Iisus Hristos spune: „si luand painea, multumind, a frant si le-a dat lor, zicand: „Acesta este Trupul Meu cel ce se da pentru voi; aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea.” Sfantul Apostol Pavel, referindu-se la  Sfanta Euharistie in epistola I Corinteni 11, 24, foloseste acelasi termen anamnesis. Anamneza inseamna amintirea lucrarii lui Hristos, in jertfa Sa, asa cum este re-prezentata, re-actualizata in Sfanta Euharistie, Cina Domnului. Folosirea inspirata a cuvantului anamneza transmite in mod clar realitatea unei ofrande memoriale, adica o re-prezentare a jertfei actuale a lui Hristos, facuta prezenta din nou in timp. In alte locuri din Noul Testament (Matei 26, 13; Marc 14, 9 si Fapte 10, 4) se foloseste termenul mnemósynon, care exprima o amintire nejertfelnica.

Din Noul Testament, cuvantul a trecut in randuiala Sfintei Liturghii. Aici, anamneza desemneaza prima parte a canonului euharistic in care se evoca momentele esentiale din istoria mantuirii, de la Rastignirea pe cruce pana la a doua venire a lui Hristos. Sfanta Liturghie are un caracter anamnetic. Biserica are constiinta ca in Sfanta Liturghie se actualizeaza realitatea istorica a mortii si invierii lui Hristos. Anamneza este numita si anaforaua liturgica care se gaseste in cuprinsul Sfintei Liturghii: dupa Heruvic, se incepe cu rugaciunea „Inca ne aducem aminte (amintire de acele fapte) de aceasta jertfa…” si tine pana la momentul Sfintei Impartasanii. In cuvintele lui Hristos, repetate pana la sfarsitul veacurilor, se afla toata durerea lui Dumnezeu pentru persoanele umane pierdute in moarte si toata nadejdea lumii de invesnicire in Hristos. Anamneza liturgica a Euharistiei rememoreaza nu doar instituirea jertfei lui Hristos, ci toate jertfele nevinovate ale istoriei integrate in daruirea de Sine a Mielului lui Dumnezeu. Rugaciunea rostita in taina, dupa cuvintele de instituire a Sfintei Euharistii: „Aducandu-ne aminte asadar de aceasta porunca mantuitoare si de toate cate s-au facut pentru noi, de Cruce, de groapa, de Invierea cea de a treia zi, de inaltarea la ceruri, de sederea de-a dreapta si de cea de-a doua si slavita iarasi venire” restaureaza istoria  dinlauntrul ei si o priveste dinspre viitor. In anamneza euharistica se sterg granitele dintre trecut, prezent si viitor: „Anamneza trecutului este o anamneza numai in si prin viitor”, spune Ioannis Zizioulas in Fiinta ecleziala.  In Euharistie suntem cetateni ai Imparatiei Cerurilor, deci aducerea aminte nu presupune amintirea unor lucruri uitate, ci dorinta de continua actualizare a lucrarii mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu.

Anamneza euharistica reprezinta aminitirea tuturor faptelor lui Dumnezeu pentru noi, culminand cu Jertfa de pe Cruce, precum si multumirea prin jertfirea Trupului Sau si, alaturi de El, a trupurilor celor credinciosi ce savarsesc acest act liturgic. Iar aceasta anamneza contine pe langa latura reinvierii trecutului, si o permanenta actualizare si traire prezenta a faptelor savarsite de Hristos in trecut. Crestinii pomenesc faptele lui Hristos prin faptele lor. Prin manifestarea vointei proprii de a actualiza evenimentele mantuitoare ale lui Hristos, credinciosul imprima in sine acest dinamism al Mantuitorului ipostaziat in sine. Indemnul: „Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea”, arata putinta pe care a sadit-o Mantuitorul in fiinta omului, de a actualiza personal evenimentul Cinei celei de Taina, in mod real si de fiecare data diferit si irepetabil.

Timpul pomenirii liturgice devine un timp invesnicit prin credinta si concentrat in lumina vesnica a lui Dumnezeu. Cuvintele prin care se infaptuieste acest act, arata functia teologica a pomenirii. Ea nu este numai amintirea individualista a unor momente din trecut, ci este intrarea Bisericii in viitorul absolut al lumii, fiind participarea umanitatii in comuniune, la momentul vesnic al daruirii lui Dumnezeu pentru oameni (Sfanta Euharistie). De aceea, actul pomenirii eclesiale in Euharistie este o realitate ontologica invietoare, pentru ca omul care pomeneste pe Dumnezeu in Sf. Liturghie temporala, primeste raspunsul vesnic al lui Dumnezeu, Care va pomeni pe oameni in vesnica sa Imparatie: „Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta!” (Luca 23,42).

Proscomidia si intreaga Sfanta Liturghie graviteaza duhovniceste in jurul acestui sens teologic fundamental, al pomenirii lui Dumnezeu de catre oameni si a pomenirii oamenilor de catre Dumnezeu.

Prin anamneza, Biserica intra in perspectiva vesnica de dupa Parusie, priveste istoria retrospectiv, intelege tainele timpului si-si aminteste de lucrari mantuitoare, savarsite de Hristos, inclusiv „cea de-a doua si slavita iarasi venire”. Este o viziune euharistica de sfarsit de veac si de lume, pentru ca Euharistia este plinirea istoriei si intrarea eshatologica in lumina vesnica a Sfintei Treimi.

---

Bibliografie:

Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2001; Liturghier, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2000; Felmy, Karl Christian, Dogmatica experientei ecleziale, Editura Deisis, Sibiu, 1999; Frere, Walter Howard, The Anaphora or Great Eucharistic Prayer, Society for Promoting Christian Knowledge, London, 1938; Joly, Henri, Le renversement platonicien. Logos, episteme, polis, Librairie philosophique J. Vrin, Paris, 2001; Platon, Opere, vol. IV, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1976; Zizioulas, Ioannis, Fiinta ecleziala, Editura Bizantina, Bucuresti, 1996; Staniloae, Dumitru, Spiritualitate si comuniune in Liturghia Ortodoxa, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, ²2004.

"Ce foşnet frumos de îngeri are duminica!"

 

Sinaxar 10 Aprilie

 

 

Sinaxar 10 Aprilie

 

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea sfinţilor mucenici Terentie, African, Maxim, Pompie şi alţi treizeci şi şase, care erau însoţitorii fericitului Zenon, ai lui Alexandru şi ai lui Teodor.

Aceşti sfinţi mucenici au fost din Africa în anii împăratului Deciu şi a guvernatorului Fortunian. Şi ieşind porunca să se lepede toţi de credinţa lui Hristos, iar cei care se vor ţine de ea, şi n-ar vrea să se plece împăratului, să fie chinuiţi în tot chipul. Văzând aceşti patruzeci că mulţi alunecau şi mergeau la rătăcire, se vorbiră între ei şi se uniră a sta împotrivă bărbăteşte, şi să se îmbărbăteze bine cu vitejia sufletului şi a trupului pentru mărturisirea lui Hristos, aducând aminte unul altuia cuvintele lui Hristos, care îndemnau pe credincioşi spre mărturisire. Şi stând ei de faţă înaintea guvernatorului Fortunian propovăduiră puterea lui Hristos şi neputinţa chipurilor celor fără de simţire, ce se cinsteau de păgâni, iar guvernatorul a poruncit să fie băgaţi în temniţă. Şi trimiţând ca să aducă pe însoţitorii fericitului Zenon şi ai lui Alexandru şi Teodor, care şi mai înainte veniseră la cercetare, şi îndemnau ca să se despartă de credinţa lui Hristos şi să se închine la idoli. Însă ei stând împotrivă şi arătând statornicia credinţei din cuvintele lor, au fost supuşi la felurite şi nenumărate chinuri, în mai multe rânduri. Dar ei în aceste chinuri s-au îndulcit de ajutorul cel de la Dumnezeu, căci au căzut legăturile de pe dânşii prin arătare de îngeri, şi îndulcindu-se şi de hrană, iarăşi au stat de faţă înaintea guvernatorului, cu suflet viteaz; şi chinuindu-i cu strujirea, i-au dat la fiare să-i mănânce, însă nici una nu s-a atins de ei. Pierzând guvernatorul nădejdea cea pentru dânşii, a poruncit de le-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea sfintei proorociţe Olda.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Iacov preotul şi Aza diaconul.

Aceşti sfinţi au fost pe vremile lui Sapor împăratul persienesc; Iacov era din satul numit Farnata, iar Aza din satul ce se numia Vitniora. Fiind prinşi şi înfăţişaţi la Ahoshargan întâiul vrăjitor, şi în privelişte mărturisind pe Hristos, le-au turnat pe nări muştar cu oţet; apoi au fost bătuţi, şi fiind spânzuraţi sus, goi şi fără de acoperământ, îngheţau de răceala nopţii. Apoi mai în urmă fiind pogorâţi, şi neplecându-se a jertfi soarelui şi focului, din porunca stăpânitorului li s-au tăiat capetele; şi aşa purtătorii de cununi s-au suit în ceruri.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noul mucenic Dima, care a suferit mucenicia în Smirna, la anul 1363 şi care prin sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.sfinţilor mucenici Terentie, African, Maxim, Pompie şi alţi treizeci şi şase, care erau însoţitorii fericitului Zenon, ai lui Alexandru şi ai lui Teodor.

Sinaxar 9 Aprilie

 

În această lună, în ziua a noua, pomenirea sfântului mucenic Eupsihie cel din Cezareea.

Acest sfânt a fost din Capadochia, şi având viaţă curată fără prihană, şi-a luat femeie după lege. Înfierbântându-se de dumnezeiască râvnă şi luând cu dânsul pe mai mulţi creştini, a sfărâmat din temelie capiştea, ce se cheamă a norocului, la care cu totul se dăduse Iulian Apostatul, aducând în toate zilele jertfe. Şi dacă s-a vădit lucrul, fără de zăbavă a poruncit a izgoni pe toţi creştinii şi a fi daţi la multe feluri de chinuri, iar mucenicului Eupsihie, întrucât era vinovat de o faptă ca aceasta, să i se taie capul; şi aşa s-a luat sfârşitul vieţii sale.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Vadim Arhimandritul şi a celor şapte ucenici ai lui.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici cei ce s-au săvârşit în robie în Persida.

Sapor împăratul persienesc, pe la al cincizeci şi treilea an al împărăţiei sale, venind asupra pământului romanilor, a stăpânit cetatea numită Vizada. Omorând pe ostaşii de acolo şi pe cei ce puteau purta arme, pe cealaltă nerăzboinică gloată, împreună cu bătrânii, copiii şi femeile, pe episcopul Iliodor, şi pe Disa şi pe Maniav prezbiterii, şi pe toţi cei ai clerului i-a lăsat în pace. Când fu aproape de sfârşit, episcopul Iliodor a hirotonisit în locul său, pe prezbiterul Disa. Şi înălţându-se de către cei bisericeşti obişnuita doxologie, mai marele vrăjitor Adelfor, a înştiinţat pe Sapor, că creştinii lăsaţi în pace de el, înaintând pe Disa, hulesc asupra împăratului şi asupra credinţei lui. Atunci din porunca împăratului au fost aduşi trei sute de bărbaţi şi, neplecându-se a aduce cinste soarelui şi focului, li s-au tăiat capetele. Din care douăzeci şi cinci de iubitori de viaţă, spre pierzarea lor, s-au alipit de împăratul şi au alergat la el, plecându-se lui. Însă unul cu numele Avdiisus, neprimind rană de moarte, nu a murit împreună cu ceilalţi. Care în urmă bărbăteşte propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, oarecare păgân năvălind asupră-i, l-a omorât cu sabia, şi a primit tăierea cu plăcere. Căci se necăjea şi suspina, rămânând singur cu cei împreună mucenici.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Avdiisus, care prin sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfântului Mucenic Eupsihie din Cezareea Capadociei (9 aprilie)

iun.22

Troparul Sfântului Mucenic Eupsihie din Cezareea Capadociei, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Eupsihie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul 1

Celui ce i-a urmat Sfântului Simon Zelotul făcând din nunta sa prilej de mântuire, care prin curajul primit de la Însuși Domnul Iisus Hristos a risipit cetele demonilor norocului și i-a rușinat pe cei ce credeau în destinul diavolesc, Sfântului Mucenic Eupsihie ne rugăm, și aducându-i cuvinte pline de laudă nădăjduim în mijlocirea lui la Tronul Sfintei Treimi și îl strigăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Icosul 1

Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să Îi cântăm, căci El a sădit pe pământ mlădițe strălucite ale Viei Lui celei Sfinte, și tu Sfinte Eupsihie te-a numărat printre cele mai roditoare răsaduri mucenicești, dobândind aripi îngerești:

Bucură-te, mugur înflorit al credinței;

Bucură-te, vlăstar înmiresmat al dragostei;

Publicitate

Setări confidențialitate

Bucură-te, împărățind asupra patimilor;

Bucură-te, zdrobind ispitele;

Bucură-te, îndrăznire către cele bune;

Bucură-te, cel călăuzit de har, nu de mândrie;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Condacul 2

Te-ai născut și ai crescut în Cezareea Capadociei din părinți de neam bun care aveau dregătoria de patricieni, crescând în întreaga înțelepciune creștinească și rugându-te lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Trăind fără prihană și ajungând la vârsta potrivită, te-ai însoțit cu o femeie credincioasă după legea nunții, prăznuind cu mare veselie ceea ce Dumnezeu a unit pe pământ și în Ceruri:

Bucură-te, cântând Domnului cântarea bucuriei;

Bucură-te, mire pământesc;

Bucură-te, că mai apoi te-ai dus în Cămara de Nuntă a mucenicilor;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a binecuvântat întreit;

Bucură-te, că nunta ți-a fost prilej de mântuire;

Bucură-te, că ai alergat la Domnul, nu la slava lumească;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Condacul 3

În ziua nunții tale, însă, păgânii din cetate aveau mare sărbătoare în capiștea zeului Fortuna (Tisis) care se tâlcuiește ”noroc”, și capiștea aceea era vestită fiindcă acolo însuși împăratul Iulian Apostatul își aducea necuratele lui jertfe când mergea în Cezareea, căci nu vroia să se închine Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Auzind tu, Sfinte Eupsihie, că elinii duc jerfă de oameni la zeul lor, te-ai aprins cu râvnă pentru Domunl și luând cu tine tot alaiul de la nuntă cu mulțime de creștini te-ai dus și ai sfărâmat capiștea Fortunei dărâmând-o până în temelii, iar credincioșii te lăudau:

Bucură-te, că ai oprit omorul;

Bucură-te, că i-ai eliberat pe sărmani de la moarte,

Bucură-te, că ai distrus chipul pângărit al demonului norocului;

Bucură-te, că ai prăbușit falsa credință în destinul diavolesc;

Bucură-te, că numai al lui Dumnezeu este viitorul;

Bucură-te, că îi spulberi pe cei ce lucrează cu unelte vrăjitorești;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Condacul 4

Ai urmat întocmai îndemnului Mântuitorului: ”Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, și toate celelalte se vor adăuga vouă”, și de la propria nuntă ai pornit precum Simon Zelotul să Îl urmezi pe Domnul Hristos, propovăduind prin fapte credința în El și salvând suflete de la moarte: Aliluia!

Icosul 4

De îndată păgânii l-au înștiințat pe împăratul Iulian, iar tu Sfinte Eupsihie știind că vei pătimi pentru cele ce ai făcut, ai împărțit săracilor averea, ți-ai îmbrățișat soția și te-ai pregătit pentru nevoința mucenicească petrecând în post și rugăciuni, iar noi te lăudăm:

Bucură-te, că așteptai durerea trupului cu veselie;

Bucură-te, că nu te înspăimânta gândul pătimirii;

Bucură-te, că alergai spre Dumnezeu;

Bucură-te, că Domnul Hristos era cu tine;

Bucură-te, că te gândeai la dulceața Raiului;

Bucură-te, cel viteaz;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Condacul 5

Ai câștigat nemăsurat comoară în Ceruri dând toată averea săracilor, făcându-ți din milostenie scară spre Rai, Sfinte Mucenic, și în vremea când încă mai erai liber cugetai la cele dumnezeiești și te întăreai cu duhul, rugându-te la Dumnezeu să te ajute să Îl mărturisești până la capăt: Aliluia!

Icosul 5

Împăratul Iulian s-a mâniat amarnic auzind că ai dărâmat capiștea, Sfinte Eupsihie, și a poruncit multe și grozave pedepse pentru toți creștinii din cetate: pe unii cu moartea să îi pedepsească, pe alții să îi trimită în sughiun și să le ia averile, și multe altele nenorociri:

Bucură-te, că pe clerici a vrut să îi ia în armată;

Bucură-te, că a vrut să ia averile tuturor bisericilor creștinilor din cetate;

Bucură-te, că a vrut să schimbe numele cetății în ”Maza”;

Bucură-te, că Dumnezeu l-a oprit însă înainte de a săvârși toate acestea;

Bucură-te, că diavolul este neputincios în fața lui Hristos;

Bucură-te, că puterea este a lui Dumnezeu, oriunde și oricând;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Condacul 6

Iulian se făgăduia cu jurământ că nu va înceta să facă rău cetății aceleia și nici nu îi va lăsa pe galileeni – cum îi numea el pe creștini – cu capul pe umeri dacă nu vor ridica din nou capiștea, și mulți iubitori de Hristos au primit atunci moartea mucenicească: Aliluia!

Icosul 6

Construind împăratul apostat capiștea din nou, te-a prins și te-a dus în lanțuri în fața zeului Fortuna, Sfinte Mucenic, ispitindu-te să jertfești demonilor ca să te ierte de fapta ta, însă tu Sfinte erai neînduplecat în credința ta în Dumnezeu:

Bucură-te, că ai înfruntat diavolul fățiș;

Bucură-te, că păgânii vroiau să îți stăpânească mintea;

Bucură-te, că te momeau cu foamea și cu setea;

Bucură-te, că aveai bună stăpânire a trupului;

Bucură-te, că judecata ta era peste neputințele vremelnice;

Bucură-te, că nu te-au înfricoșat defel;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Condacul 7

Fiind tu cel dintâi risipitor al zeului Fortuna, Sfinte Eupsihie, Iulian te prigonea mai mult decât pe ceilalți creștini, fiindcă tu erai vârful de lancie al distrugerii demonului, și prin tine au prins curaj și restul credincioșilor căci te făcusei conducător de oaste și exemplu de credință: Aliluia!

Icosul 7

Părăsind nunta te-ai aruncat la război duhovnicesc și pentru curajul tău păgânii te munceau zii și noapte, ținându-te în legături în temniță. Te scoteau adesea la întrebări, te chinuiau și apoi te sileau la slujirea diavolească, iar noi minunându-ne de tine te chemăm:

Bucură-te, că se prefăceau că te iartă dacă primești a jertfi demonului;

Bucură-te, că viclenia diavolului nu te-a înșelat;

Bucură-te, că știai că prietenia cu păgânii înseamnă osândire;

Bucură-te, că stăteai cu bărbăție în fața lor;

Bucură-te, că nu te-ai supus necredincioșilor;

Bucură-te, că există un singur Adevăr: Iisus Hristos;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Condacul 8

Te-au înfometat în temniță, Sfinte Mucenic, dar un Înger al Domnului te cerceta și îți aducea mâncare și băutură și te vindeca de răni, așa încât nu slăbeai deloc cu trupul ba erai mai puternic și mai întărit în mărturisire: Aliluia!

Icosul 8

Văzând Iulian că nu te poate birui, a poruncit să te spânzure pe un lemn și să fii strujit cu pieptenii de fier până la cele dinăuntru, dar Îngerul Domnului era lângă tine și prin mila lui Dumnezeu nu simțeai nici o durere trupească.

Bucură-te, că unghiile de fier îți erau trepte spre Rai;

Bucură-te, că te-ai despărțit de carne;

Bucură-te, că te-ai ridicat cu mintea la Dumnezeu;

Bucură-te, că aveai în gând Crucea Mântuitorului de pe Golgota;

Bucură-te, că vedeai aievea pătimirile Domnului Hristos;

Bucură-te, că atunci chinurile tale îți păreau nimic;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Condacul 9

După multe și grele munci, păgânii ți-au tăiat capul cu sabia dar Dumnezeu a făcut o minune și în loc de sânge a curs din răni lapte și apă, arătându-se sfințenia ta: Aliluia!

Icosul 9

Creștinii au luat preacuratele tale moaște și le-au îngropat cu cinste, Sfinte Eupsihie, iar noi amintindu-ne de pătimirile tale și cunoscând trecerea pe care o ai la Tronul lui Dumnezeu, îndrăznim să te cinstim:

Bucură-te, răbdător a toate chinurile;

Bucură-te, risipind negura minciunii prin adevăr;

Bucură-te, biruitorul celor înșelați și înșelători;

Bucură-te, chemându-L pe Hristos ajutător;

Bucură-te, cel neslăbit în tărie;

Bucură-te, cel ce ne dăruiești și nouă lumină;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Condacul 10

După săvârșirea ta, Sfinte Mucenic, cetatea se chinuia rău de mânia tiranului Iulian Apostatul, care vroia cu tot dinadinsul să risipească orașul până la sfârșit, dar Sfântul Vasile cel Mare care viețuia în Capadocia l-a întâmpinat pe când trecea cu oaste mare la război cu perșii, și l-a înfruntat în numele lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Iulian, înverșunat de mânie, i-a spus Sfântului Vasile cel Mare care îl întâmpinase cu pâine de orz, adică hrana de toate zilele a poporului, că va ara cetatea până la temelie fiindcă poporul, ascultând de sfatul Sfântului Vasile, a stricat chipul și capiștea zeului Fortunii, adică a ”Norocului”.

Bucură-te, Sfinte Eupsihie, că te-ai rugat la Dumnezeu din Cămara de Nuntă din Cer;

Bucură-te, că ai mijlocit la El izbăvirea cetății de prigoană;

Bucură-te, că Sfântul Vasile cel Mare s-a rugat și el de pe pământ;

Bucură-te, că Iulian Apostatul a pierit pe câmpul de bătălie;

Bucură-te, că Dumnezeu l-a trimis din Cer pe Sfântul Mucenic Mercurie;

Bucură-te, că acesta a adus sfârșitul prin sabie celui tiran și necredincios;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Condacul 11

După uciderea lui Iulian, poporul împreună cu Sfântul Vasile cel Mare au zidit o biserică mare și frumoasă deasupra mormântului tău, Sfinte Eupsihie, și au pus la mare cinste spre închinare moaștele tale spre slava lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Multe și minunate vindecări a făcut Dumnezeu pentru cei ce se apropiau cu credință de Sfintele moaștele tale, Sfinte Eupsihie, acestea fiind izvor de tămăduiri pentru cei care ți se roagă:

Bucură-te, luminoasă stea pe cerul minții noastre;

Bucură-te, felinar veșnic aprins pentru cei ostenitori;

Bucură-te, doctorul sufletelor chinuite de diavol;

Bucură-te, cel ce faci a se împlini voia lui Dumnezeu, nu a oamenilor;

Bucură-te, că faci de rușine cititorii în stele și a celor ce cred în ”noroc”;

Bucură-te, că aduci sănătatea trupului muncit de demoni;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Condacul 12

Te numeri în Cer împreună cu cetele de Îngeri și de Sfinți Mucenici, auzind lacrimile noastre ce nu se mai opresc, cunoscând dorul nostru de Dumnezeu și mijlocind la Hristos să ne deschidă porțile biruinței: Aliluia!

Icosul 12

Ușile cerului ți s-au deschis, Sfinte Eupsihie, căci spulberând demonul norocului și al destinului diavolesc ai arătat vădit că înșelăciunea este biruită de Adevărul Dumnezeu, iar noi mânați de dragostea pentru tine te slăvim:

Bucură-te, aducând ca răsplătire biruința;

Bucură-te, cel rugător pentru noi din Ceruri;

Bucură-te, cercetându-ne împreună cu Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Mucenic Mercurie;

Bucură-te, că războiul e aprig, dar cu Domnul Hristos și cu Sfinții biruim;

Bucură-te, că ești apărătorul nostru, unit fiind cu Oștile Cerești;

Bucură-te, făcător de minuni și grabnic ajutător;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Condacul 13

Sfinte Mucenice Eupsihie, prin rugăciunile tale către Dumnezeu amintește-ți și de noi și vino degrabă să ne ajuți, dărâmă capiștile demonului norocului și a celor ce cred în destinul diavolesc și biruiește toate uneltirile viclene ale celor care caută să ne surpe viața, să se facă Voia lui Dumnezeu în toate căci doar ale Lui sunt cele de acum și cele ce vor veni și doar Lui ne închinăm: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să Îi cântăm, căci El a sădit pe pământ mlădițe strălucite ale Viei Lui celei Sfinte, și tu Sfinte Eupsihie te-a numărat printre cele mai roditoare răsaduri mucenicești, dobândind aripi îngerești:

Bucură-te, mugur înflorit al credinței;

Bucură-te, vlăstar înmiresmat al dragostei;

Bucură-te, împărățind asupra patimilor;

Bucură-te, zdrobind ispitele;

Bucură-te, îndrăznire către cele bune;

Bucură-te, cel călăuzit de har, nu de mândrie;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Condacul 1

Celui ce i-a urmat Sfântului Simon Zelotul făcând din nunta sa prilej de mântuire, care prin curajul primit de la Însuși Domnul Iisus Hristos a risipit cetele demonilor norocului și i-a rușinat pe cei ce credeau în destinul diavolesc, Sfântului Mucenic Eupsihie ne rugăm, și aducându-i cuvinte pline de laudă nădăjduim în mijlocirea lui la Tronul Sfintei Treimi și îl strigăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Eupsihie, alungând întunericul și înșelăciunea celor nesfințiti!

Rugăciune:

Sfinte Mucenice Eupsihie, cel ce ai îndrăznire la Tronul Sfintei Treimi, coboră din Înaltul Cerului împreună cu Cetele de Sfinți Mucenici Ostași și Războinici și biruiește lupta aceasta pe care a pornit-o împotriva noastră diavolul cu slujitorii lui.

Oprește bătaia, îneacă uneltirile demonilor în adâncul cel mai adânc, prăbușește altarele idolești și pune stavilă blestemelor, vrăjilor, descântecelor, fermecăturilor și la orice forma de magie cunoscută și necunoscută, ca să se rușineze toate cetele diavolești și cei care le cheamă, să rămânem liberi în suflet și în cuget a ne ruga necontenit lui Dumnezeu, să ducem o viață evlavioasă și curată așa încât să ne primească în Împărăția Lui cea Cerească acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Eupsihie din Cezareea Capadociei

Troparul Sfântului Mucenic Eupsihie din Cezareea Capadociei, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Eupsihie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scă­pând israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu îndrăznire cântând chinurile tale, Fericite Eupsihie, mă rog ţie, ca unuia ce ai îndrăznire, răpeşte sufletul meu de la tirania patimilor, Mucenice.

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Gândul tău cu plecarea cea către Dumnezeu s-a lepădat de toate cele desfătătoare ale vieţii şi cu totul frumos s-a arătat, împărăţind asupra patimilor, Sfinte Fericite Eupsihie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ţesându-ţi ţie haină de fapte preaalese şi roşind-o muceniceşte, te-ai împodobit cu ea şi stai înfrumuseţat înaintea Domnului, Sfinte Eupsihie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născându-Se Stăpânul din tine după asemănarea trupului, a înnoit firea noastră cea învechită, Fecioară tânără şi pe noi cei muritori ne-a făcut cereşti.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei fără de minte te-au clevetit pe tine, cel ce erai cu minte, la dregătorul cel vrăjmaş, care slujea fără de minte demonilor.

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-se ţie îngerul când pătimeai, te-a întărit la înălţimea muceniciei, purtătorule de chinuri, Sfinte Eupsihie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cântând Domnului tău cu adevărat te-ai umplut de toată bucuria, Mucenice înţelepte. Pentru aceea tu ţi-ai şi săvârşit mucenicia cu bună îndrăznire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Laudă de mulţumită cântă ţie ceata pătimitorilor, Fecioară Cinstită, făcându-se purtători de biruinţă cu îndrumările tale.

Irmosul:

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, că Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bucurie ţi-ai împărţit săracilor toate averile, câştigând în locul acelora adăpostul cel fericit al muceniciei şi bucuria nemuri­toare, Sfinte Mucenice Eupsihie.

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te, Sfinte, ai înfierat întunericul celor nesfinţiţi, care încercau să te ispitească a te supune înşelăciunii celei diavoleşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Nici foamea, nici moartea, nici îndulcirea dezmierdării celei de acum nu au putut să te îndepărteze de dragostea Celui Ce te-a zidit, Mucenice Eupsihie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti mai înaltă decât puterile cele cereşti, arată cugetul meu, Fecioară, mai înalt decât patimile cele trupeşti.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răbdat-ai chinurile trupului cu foarte mare răbdare, spânzurat fiind asemenea ca Stăpânul a toată zidirea, Mucenice Eupsihie.

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Şuvinţându-ţi-se coastele şi luându-ţi-se pielea, lăudai pe Hristos cu cuget mult răbdător, Sfinte Mucenice Eupsihie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Negura minciunii ai risipit prin adevăr, cu înţelepciunea cuvin­telor tale, Mucenice, arătând neînţelepţi pe cei ce grăiau ritoriceşte cu înşelăciune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă-te, Stăpână, neîncetat pentru toţi, cei ce avem nădejdile noastre la tine, ca să ne izbăvim de osânda cea viitoare.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărimea chinurilor te învifora, dar n-a putut să te înece, Fericite, căci ai avut pe Hristos Dumnezeu ocârmuitor şi ajutor, Care te îndrepta către limanul cel lin al Împărăţiei Lui, Sfinte Mucenice Eupsihie.

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătând potrivnicilor starea cea frumoasă a sufletului tău, Mucenice, te-ai arătat lor groaz­nic, înspăimântând cu răbdarea cugetul lor cel rău şi ai primit de la Hristos răsplata biruinţei nevoinţelor tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Socotind tiranul că va fura comoara sufletului tău, s-a apucat de tine cu meşteşugiri, prin daruri. Şi prin gânduri de chinuri încerca să-ţi slăbească tăria, Mucenice; dar tu, răbdând cu putere, ai biruit, Strălucite Mucenice Eupsihie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îndreptează-mă pe mine, care am căzut cu totul, ca unul ce am deschis uşa patimilor şi cu bună mijlocirea ta du-mă la intrările pocăinţei şi mă miluieşte, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Domnul a toată lumea.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

 

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Ca o luminoasă şi neînşelătoare stea te-ai arătat lumii, care cu razele sale a vestit mai înainte pe Soarele Hristos şi a stins toată înşelăciunea şi a dăruit nouă lumină, rugându-te neîncetat pentru noi, rabdătorule de patimi, Sfinte Mucenice Eupsihie.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Număratu-te-ai cu mulţimile mucenicilor şi cu cetele dumneze­ieştilor îngeri, defăimând patimile trupului, de trei ori fericite şi biruind cu tărie prin har, pătimitorule al lui Hristos.

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

O, cât este de bună neguţătoria ta, că pentru o mână de sânge ai primit în schimb Împărăţia cea de sus, înţelepte, întru care şi cânţi: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Uşile cerului ţi s-au deschis când te suiai, fiind tăiat cu sabia şi cetele îngerilor te-au întâmpinat, de trei ori fericite, strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumneze­ule, în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Daniel Prorocul, prin dumneze­iescul Duh, munte te-a numit, Fecioară, din care Piatra Hristos s-a tăiat fără de mână şi a făcut sfărâmare idolilor înşelăciunii.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Cei ce s-au făcut cu harul...

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai biruitor tiranilor şi duhurilor celor necurate şi luminezi pururea inimile oamenilor celor credincioşi. Pentru aceea, lăudându-te toţi cu mulţumită pe tine, Măritule, binecuvântăm pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râurile minunilor tale vărsându-se, Mucenice cugetătorule de Dumnezeu, vindecă, cu harul patimile bolnavilor şi bolile sufletelor. Pentru aceea noi credincioşii, mărind pomenirea ta, lăudăm pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu bărbăţie răbdând chinurile, Mucenice Eupsihie, ai fost zdrobit până la încheieturi şi până la cele dinlăuntru, dar te-ai arătat cu totul neplecat şi neclintit; pentru aceea ai primit răsplătire cununile biruinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Milostiveşte-te, Fecioară, ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel Preamilostiv. Milostiveşte-te în dar spre mine cel nemilostiv, care sunt deznădăjduit de păcate nemăsurate şi nu mă întorc, ci în lenevire îmi cheltuiesc viaţa mea.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dînsul întru toţi vecii.

Cei ce s-au făcut cu harul Tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte poruncile Tale, au strigat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaslăviţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Cruce ai fost spânzurat, închipuind Patima Celui fără de patimă, Care a împuţinat cu milostivire patimile celor binecredincioşi, Mucenice Eupsihie.

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Minune mare s-a văzut la sfârşitul tău, căci tăindu-ţi-se capul, în loc de sânge a curs lapte împreună cu apă, Sfinte Mucenice Eupsihie.

Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Unitu-te-ai, Fericite, cu oştile cereşti şi te veseleşti cu cetele mucenicilor, purtând cunună şi acum te bucuri împreună cu dânsele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu, adu-ţi aminte de noi, care te pomenim şi săvârşim sfinţită pomenirea ta, Sfinte Mucenice Eupsihie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu lumina pocăinţei luminează-mă, Fecioară, pe mine cel întunecat de noaptea păcatului şi acoperit de ceaţa lenevirii.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, cu Cetele cele fără de trupuri, mărindu-te pe tine.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Cu bun curaj săvârşind lupta, ai biruit pe vrăjmaşul cel războinic, Mucenice, primind dar de minuni de la Dumnezeu. Pentru aceasta toată Biserica credincioşilor te fericeşte cu un glas în ziua aceasta, Sfinte Mucenice Eupsihie.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Bucuraţi-vă oamenilor împreună cu Maica lui Dumnezeu, lăudaţi-o pe dânsa puterile cerurilor. Măriţi pe Preacurata cei ce împărăţiţi pământul. Veniţi toate popoarele iubitorilor de praznic să zicem Născătoarei de Dumne­zeu cu un glas: Bucură-te, veselindu-ne cu credinţă.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

O, minune nouă! O, taină înfricoşătoare, striga Fecioara cea curată şi fără prihană, dacă a văzut întins pe lemn pe Domnul, Cel Ce poartă toate în palmă şi că este pedepsit ca un osândit de judecătorii cei fărădelege.

Sinaxar 8 Aprilie

 

 

În această lună, în ziua a opta, pomenirea sfinţilor apostoli din cei şaptezeci: Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit şi Ermis.

Dintre aceşti sfinţi apostoli, Irodion, de care pomeneşte marele apostol Pavel, a slujit tuturor sfinţilor apostoli. După acestea a fost hirotonit de dânşii preot, apoi episcop al cetăţii Neon Patron, şi învăţând pe mulţi păgâni şi întorcându-i la credinţa lui Hristos, fiind zavistuit de iudei, a pătimit multe. Că mergând la dânsul închinătorii la idoli, întâi l-au bătut foarte rău, şi i-au zdrobit gura cu pietre, apoi zdrobindu-i capul cu lemne, pe urmă l-au junghiat cu cuţitul.

Iar Agav, care a luat brâul sfântului Pavel, şi şi-a legat mâinile şi picioarele, atunci aşa a proorocit, zicând: acestea zice Duhul cel Sfânt: "Pe omul al cărui brâu este acesta, aşa îl vor lega în Ierusalim iudeii, şi-l vor bate cu răni, ceea ce s-a şi întâmplat, că nu numai l-au legat, ci au ispitit a-l şi omorî. Şi după aceea acest Agav a propovăduit în partea lumii ce i-a venit.

Iar Ruf, de care pomeneşte şi apostolul în Epistola către Romani, a fost făcut episcop cetăţii Tebei, care este în Grecia.

Asemenea Flegon şi ceilalţi propovăduiau pretutindenea în lume Evanghelia şi întorceau pe necredincioşi la credinţa cea adevărată. Aceştia dar fiind pedepsiţi în multe feluri, toţi întru o zi omorâţi de iudei şi de păgâni, întru Domnul s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Celestin papă al Romei.

Acest sfânt era pe vremea lui Teodosie cel Tânăr în Biserica Romei celei vechi, bine sporind cu viaţa şi cu cuvântul. Prin care s-a învrednicit şi de scaunul arhieresc, mutându-se din viaţă papa Zosima. Deci acest Celestin, zicând şi făcând toate pentru Tradiţiile apostoleşti şi părinteşti, a caterisit pe răucredinciosul Nestorie, mustrându-l prin epistolă şi lepădând hulele lui cele urâte împotriva lui Dumnezeu şi făcându-se împreună-lucrător cu fericitul Chiril, la caterisirea aceluia, şi multe alte isprăvi lucrând vrednice de cuvânt şi de pomenire, s-a ridicat cu pace din cele de aici, şi s-a mutat la viaţa cea neîmbătrânitoare şi fericită.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Pavsilip, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noul mucenic Ioan Corăbierul, care a suferit mucenicia în insula Cos la anul 1669, şi care prin foc s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit şi Ermis

Troparul Sfinţilor Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit şi Ermis, glasul al 3-lea

Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

glasul al 3-lea

Irmosul

Cel Ce a împreunat apele de demult întru o adunare cu dumnezeiasca voie şi a despărţit marea pentru poporul israelitean, Acesta este Dumnezeul nostru Cel Preaslăvit, Acestuia Unuia să-I cântam, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Preasfântă pomenirea Sfinţilor Apostoli cu un glas să o prăznuim şi să-i lăudăm pe ei cu veselie sufletească. Căci se roagă Preasfântului Cuvânt, să ne dea nouă iertare şi mare milă.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Izgonind putreziciunea nebuniei mulţimii zeilor, prin dumnezeiasca sare a Cuvântului, aţi însănătoşit toate sufletele cele înnebunite şi pe toate mântuite le-aţi pus înaintea lui Dumnezeu; pentru aceea sunteţi măriţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vestiţii Apostoli Irodion, Ruf şi Flegon, Agav, Ermis şi Asincrit, cu cântări să fie fericiţi, fiind prieteni curaţi ai Mântuitorului nostru şi Înţelepţi Apostoli şi propovă­duitori dumnezeieşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născătoare de Dumnezeu Ceea ce eşti milostivă, lauda apostolilor, mărirea pătimitorilor şi întărirea credincioşilor, te rog, întăreşte-mă pe mine, care mă clatin de supărările amăgitorului şi cugetul meu, care se întunecă cu călcările poruncilor izbăveşte-l.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cele din ce nu au fost...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-vă ochi ai Bisericii, aţi deschis ochii multora, ca aceştia să vadă frumuseţea cea neasemănată a lui Dumnezeu Cuvântul, dumnezeieştilor uce­nici.

Stih: Sfinte Apostole Ruf, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai casă Preasfintei Treimi în chip de lumină, Sfinte Apostole Ruf, pururea pomenite şi cu cuvântul harului ai surpat la pământ capiştile şi ai zidit Domnului biserici.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu dumnezeiescul tău cuvânt, Înţelepte Apostole Ruf, ogorând inimile, ai semănat dogmele cele mântui­toare şi ai secerat spic prea rodit, mântuirea celor ce s-au mântuit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce după Fiinţa Cea dumnezeiască este neapropiat, acum mi s-a făcut mie apropiat şi cu luarea Trupului cu totul mi s-a unit pentru milostivirea Sa cea desăvârşită, Preacurată Fecioară.

Irmosul

Cele din ce nu au fost, toate le-ai adus, cu cuvântul zidindu-le şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotţiitorule Stăpâne, întru dragostea Ta mă întăreşte.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Pus-ai spre noi dragoste tare Doamne, că pe Unul-Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta strigăm Ţie, mulţumind: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prin limba voastră, aducând credincioşilor vindecare dumne­zeiască, pământul cel rău al păgânătăţii l-aţi dat surpării şi aţi zidit sufletele în credinţă. Pentru aceea sunteţi fericiţi, Înţelepţilor.

Stih: Sfinte Apostole Irodion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cetatea Patra luminat s-a îmbrăcat cu putere prin tine, Fericite Apostole Irodion, că întâi tu ai împodobit scaunul ei, luminându-te cu dumnezeieşti revărsări de lumină ale Duhului Sfânt.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cetatea Patra s-a îmbogăţit cu adevărat avându-te cetăţean mare, Fericite Irodion, care ai mutat-o pe dânsa către Sionul cel de sus. Pentru aceea te cinsteşte cu cântări dumnezeieşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prin cuvânt sfinţit ai zămislit pe Cuvântul Tatălui, Care mântuieşte de toată necugetarea pe oameni, Născătoare de Dumne­zeu, Fecioară. Pentru aceasta totdeauna te mărim cu mare glas, prin cuvinte dumnezeieşti.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Cel Ce eşti nevăzut, pe pământ te-ai arătat şi cu oamenii de bunăvoie ai petrecut, Tu Cel necuprins. Pentru aceasta la Tine alergând, cântăm Ţie, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Cuvântul, Cel Ce a venit pe pământ să mântuiască oaia cea rătăcită, L-aţi propovăduit dumnezeieştilor Apostoli şi aţi izbăvit pe toţi oamenii din înşelăciune.

Stih: Sfinte Apostole Agav, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu străină cuviinţă din destul ţi s-a vărsat harul proorociei de la Dumnezeu, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Apostole Agav, căci ai glăsuit dinainte prea vădit arătarea celor viitoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai odinioară proro­cind Sfântului Pavel cursă, legături şi chinuri rele, Sfinte Agav, Prorocule, când ţi-ai legat mâinile tale cu brâul aceluia.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai tu Singură pe pământ ai avut naştere străină, că ai născut pe Cel Ce Singur ne-a împăcat cu Tatăl Cel fără de început. Pentru aceea numai pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu te cinstim.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Adâncul cel mai de jos...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pusu-v-a Cuvântul ca pe nişte făclii luminoase, ca să luminaţi lumea şi să risipiţi întunericul şi să arătaţi calea mântuirii, dumnezeieştilor Apostoli.

Stih: Sfinte Apostole Asincrit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduind omorârea Celui fără patimă, pe cei omorâţi i-a adus către viaţă, înţeleptul apostol Asincrit, lauda, apostolilor şi îngrădirea cea înţeleaptă a Ircaniei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aflatu-te-a, Sfinte Asincrite, Ircania râu plin de apele Duhului. Şi adăpându-se cu adăpările tale cele cinstite, a adus Stăpânului foarte frumoase odrasle.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sicriul legii te închipuia pe tine, care ai primit împlinirea Legii celei dumnezeieşti şi ai născut-o cu trup şi după naştere ai rămas pururea Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul

Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu. Ci, întinzându-ţi, Stăpâne, braţul Tău cel înalt, ca pe Apostolul Petru, Ocârmuitorule, mântuieşte-mă.

 

CONDAC

glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Arătatu-v-aţi ucenici ai lui Hristos şi apostoli preacinstiţi, Sfinţilor Irodion mărite, Agav şi Ruf, Asincrit şi Flegon, împreună cu Ermis. Rugaţi-vă pururea Domnului să ne dea iertare de greşeli nouă, celor ce vă lăudăm pe voi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Chipului celui de aur, cinstirii persieneşti de demult, tinerii cei trei nu s-au închinat, cântând în mijlocul cuptorului, ziceau: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Grăitorii de Dumnezeu întemeind bine plinirile neamurilor pe piatra credinţei, au luminat cu înţelepciunea pe cei ce în deşert se închinau pietrelor.

Stih: Sfinte Apostole Flegon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu focul dumnezeieştilor tale cuvinte, Sfinte Flegone, Preasfinţite, ai ars ghimpele înşelăciunii, aprinzând lumină cu fierbinţeala Duhului în inimile cele stinse de ticăloşie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Locuitorii din Maraton avându-te mare sprijinitor şi învăţător preaales, luminător şi îndreptător, neîncetat te cinstesc, Apostole Flegon, Mărite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rai Nou te-ai făcut nouă, Preacurată, având Lemnul vieţii, a Cărui mâncare a înviat din nou pe cei ce au căzut prin mâncare, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti fără prihană.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Cuptorul persienesc...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi să se fericească Sfinţii Apostoli Agav, Flegon şi Asincrit, Ruf, Ermis cel Lăudat şi Irodion, fiind dumnezeieşti apostoli ai Cuvântului, luminători ai lumii şi învăţători ai neamurilor.

Stih: Sfinte Apostole Ermis, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul Ermis cel pururea pomenit s-a făcut îndreptător şi luminător la toată Dalmaţia, căci într-însa a venit ca un soare mult luminos făcând lucruri preaalese şi luminând inimile cele mai înainte întunecate.

Stih: Sfinte Apostole Ermis, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând cuvânt luminător ca un sfeşnic, Sfinte Apostole Ermis, Preastrălucite, ai luminat pe cei ce şedeau în noaptea greutăţilor şi făcând tămăduiri şi minuni mari, ai tras către credinţă plinirea celor necredincioşi.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cei ce cinstim Preasfânta Treime, să slăvim pe Tatăl, Fiului să ne închinăm cu credinţă şi Duhului Sfânt. O, Dumnezeire în Trei Feţe după fire cânt, neosebită şi neîmpărţită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te avem ocrotire noi robii tăi, Preacurată şi mijlocitoare tare către Fiul şi Dumnezeul tău. Izbăveşte-ne de primejdii şi de încercări, ca pururea să te mărim, Cinstită Fecioară cu credinţă şi cu dragoste.

Irmosul

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul persienesc pe tineri nu i-a ars, nici Focul dumnezeirii pe Fecioara nu a stricat-o. Pentru aceasta cu tinerii, credincioşii să strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Pe cea mai înainte Însemnată...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu credinţă să adunăm ceată preasfântă întru unirea sufletului, cu căldură să fericim pe Sfinţii Apostoli Ermis şi pe Irodion, pe Ruf şi pe Agav, pe Asincrit cel Mare şi pe Flegon cel dumnezeiesc, ca pe cei ce au fost văzători ai Cuvântului.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte măslini tainici adevărat arătându-se grăitorii de Dumne­zeu, au veselit sufletele şi feţele noastre cu harul şi ne-au mântuit de silnicia nedumnezeirii şi de întunericul necunoştinţei. Pentru aceea după vrednicie ei sunt fericiţi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Din multe suspinuri, din robia vrăjmaşului şi de îmbolditorul cel vechi, ne-aţi izbăvit pe noi, Înţelepţilor Apostoli ai Mântui­torului şi ne-aţi arătat cărările cele ce duc prin nădejde dumne­zeiască spre Împărăţia Cerurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făclia cea cu şase lumini a sfinţilor ucenici, roagă neîncetat pe Lumina Cea în Trei Sori, ca să lumineze sufletele noastre, celor ce săvârşim prealuminată pome­nirea voastră şi să ne izbăvească de întunericul şi de osânda cea veşnică.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca linguriţa cea purtătoare de văpaie, ai primit în pântece Jăratecul Cel Înţelegător, Care arde patimile noastre, ne luminează sufletele şi risipeşte întunericul nebuniei idoleşti, Preacurată Fecioară, mult Lăudată.

Irmosul

Pe cea mai înainte însemnată în rug şi în foc în Sinai lui Moise dătătorul de Lege şi care a zămislit în pântece dumnezeiescul Foc Cel fără de ardere, făclia cea cu totul luminată şi nestinsă, pe cea singură Născătoare de Dumne­zeu, cu cântări cinstind-o, o mărim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Făcându-vă raze ale Soarelui celui înţelegător, luminaţi pământul cu razele cuvintelor şi prin har goniţi întunericul necunoştinţei. Pentru aceasta luminându-ne astăzi întru luminată pomenirea voastră, luminaţilor grăitori de Dumnezeu, vă fericim pe voi.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Judecătorul se apropie, sfârşitul este lângă uşi priveghează suflete şi suspinând din adâncul inimii, strigă către Maica Dumnezeului nostru: Izbăveşte-mă de chinurile cele groaznice şi la locul odihnei mă pune pe mine, Preacurată Stăpână.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Când Mieluşeaua Te-a văzut pe Tine Mieluşelule Hristoase pe Cruce, în mijlocul făcătorilor de rele, striga lăcrimând şi cu amar văitându-se zicea: Fiule Prea­iubit, ce lucru străin este acesta, care se vede? Iar Tu ai răspuns către dânsa: Maica fără de bărbat! Aceasta va fi cunoscută ca Viaţă pentru toată lumea.

Rugăciune către Sfinților Apostoli din cei 70

Cel Ce a împreunat apele de demult întru o adunare cu Dumnezeiasca voie și a despărțit marea pentru poporul israelitean, Acesta este Dumnezeul nostru Cel Preaslăvit, Acestuia Unuia să-I cântam, că S-a preaslăvit.
Preasfântă pomenirea Sfinților Apostoli cu un glas să o prăznuim și să-i lăudăm pe ei cu veselie sufletească. Căci se roagă Preasfântului Cuvânt, să ne dea nouă iertare și mare milă.
Izgonind putreziciunea nebuniei mulțimii zeilor, prin Dumnezeiasca sare a Cuvântului, ați însănătoșit toate sufletele cele înnebunite și pe toate mântuite le-ați pus înaintea lui Dumnezeu; pentru aceea sunteți măriți.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Vestiții Apostoli Irodion, Ruf și Flegon, Agav, Ermis și Asincrit, cu cântări să fie fericiți, fiind prieteni curați ai Mântuitorului nostru și Înțelepți Apostoli și propovăduitori Dumnezeiești.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Născătoare de Dumnezeu Ceea ce ești Milostivă, Lauda Apostolilor, Mărirea pătimitorilor și Întărirea credincioșilor, te rog, întărește-mă pe mine, care mă clatin de supărările amăgitorului și cugetul meu, care se întunecă cu călcările poruncilor izbăvește-l.

RUGĂCIUNEA PENTRU LUME a Cuviosului Paisie Aghioritul

 Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli uşoare sau grave.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmităţi sufleteşti.
Pomeneşte, Doamne, pe conducătorii ţărilor şi ajută-i să conducă creştineşte.
Pomeneşte, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.
Pomeneşte, Doamne, pe familiile care au probleme şi pe cei divorţaţi.
Pomeneşte, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toţi cei îndureraţi şi nedreptăţiţi în această viaţă, pe văduvi şi pe văduve.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei întemniţaţi, pe narcomani, pe ucigaşi, pe făcătorii de rele, pe hoţi, luminează-i şi ajută-i să se îndrepteze.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei înstrăinaţi.
Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei ce călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, şi-i păzeşte.
Pomeneşte, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfinţiţi ai Bisericii şi pe credincioşi.
Pomeneşte, Doamne, toate frăţiile monahale, pe stareţi şi pe stareţe, pe monahi şi pe monahii.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniţi.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care şi-au lăsat casele şi serviciile lor şi se chinuiesc.
Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi.
Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de orice rău şi de război.
Pomeneşte, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptăţite, încercate şi dăruieşte-le lor milele Tale cele bogate.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.