Gânduri la sfarsit și început de an

,,Am învățat că scopul primordial vieții mele nu este să conduc firme, să dețin doctorate, să am vacanțe în insule exotice, ci, să fiu un creion ce scrie povești pentru Dumnezeu. Am învățat că pot să nu ajung erou. Dar acolo unde sunt, trebuie să îmi fac datoria! Am învățat că trebuie să învăț din greșelile altora. N-am timp să le fac eu pe toate! Am învățat care este cel mai mare păcat: să nu îți dai seama că trăiești în păcat. Să faci răul, crezând că faci binele. Am învățat că viața este ca marea: nu îi pasă că nu știi să înoți! Am învățat că nu doar sufletul e prețios. Ci și trupul. E pahar de unică folosință. Dacă nu ai grijă de el la tinerețe, vei regreta amarnic mai târziu. Am învățat că atunci când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă. Și unde lipsește înțelepciunea, domină prostia. Am învățat că inima nu e vie dacă pulsează numai sânge. Ci dacă pulsează și dragoste ! Am învățat că lumea nu se cucerește cu sabia sau cu forța. Ci cu dragostea. Am învățat că arătatul cu degetul poate ucide. Nu doar pe cel arătat... Am învățat că dacă vrei să faci ceva vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o... scuză... Am învățat că Dumnezeu ne dă copii nu ca să umplem planeta. Ci ca să putem simți la microscară ce trăiește El la macrocosmos! _Am învățat că părinții buni dau copiilor și rădăcini și aripi. Rădăcini ca să nu uite unde au casa, și aripi ca să nu uite unde e Cerul._ Am învățat cum arată fericirea. Privește în ochii unui cerșetor după ce i-ai oferit o bucată de pâine. Am învățat că viața e de... sticlă. Se sparge atât de ușor... Dar mai știu și că lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi. Am învățat că oamenii din jur pot fi egoiști, irascibili, invidioși și răi. Dar oricum ar fi, eu trebuie să trăiesc frumos mai departe! Am învățat că cine vrea să trăiască cu evlavie va fi prigonit! Sfinții sunt miei trimiși în haita lupilor! Am învățat că nu trebuie pus totul la inimă. Inima nu e magazie... Am învățat că iluziile sunt gratis. Dar dezamăgirile le plătim cu un preț mult prea scump! Am învățat că, deși ar putea să mă ferească, Dumnezeu îngăduie să fiu rănit. Am învățat că rănile sunt găuri prin care intră lumina. Oamenii "ciuruiți" de Hristos sunt plini de Cer! Am învățat că oricâtă durere aș simți, nu trebuie să devin o durere pentru ceilalți!!! Am învățat că acolo unde sunt prăpastii între oameni, nu e eficient să ridici garduri. Ci să construiești poduri! Am învățat că o lumânare poate aprinde mii de lumânări. Un singur om poate schimba o generație... Mă strădui să împrăștii lumina. Am învățat că dacă lași toate căruțele să ți-o ia înainte nu vei mai putea înainta de praf... Am învățat că orice vârf aș cuceri, nu trebuie să mă opresc. Urmează altul și mai înalt. Am învățat că aproape toți oamenii îl iubesc pe Dumnezeu. Dar numai puțini dintre ei se și tem de El! Am învățat că Dumnezeu nu alege oamenii desăvârșiți. Ci îi desăvârșește pe cei aleși. Știu la ce distanță este Dumnezeu de noi. La o îndoire de genunchi! Știu multe lucruri, multe locuri frumoase. Dar maximum de frumusețe este Hristos. Dincolo de El, nu mai este nimic. Știu unde mă voi duce: ACASĂ! P Ce am învățat eu până acum, pot rezuma astfel: mai am multe de învățat!!!"

Scaunul de rugăciune

Fiica unui bărbat l-a rugat pe preotul locului să vină la ea acasă pentru a spune o rugăciune pentru tatăl ei, care era foarte bolnav. Când preotul a ajuns în cameră, l-a găsit pe bietul om în pat, cu capul sprijinit de câteva perne. Era un scaun lângă patul lui, așa că preotul a crezut că omul știa că vine să-l vadă. – Presupun că mă așteptați? a spus preotul. – Nu! Cine ești tu?, a spus bolnavul. – Eu sunt preotul pe care fiica dumneavoastră l-a chemat să se roage pentru dumneavoastră; când am intrat și am observat scaunul gol de lângă patul dumneavoastră, am presupus că știați că vin să vă vizitez. -Oh, da, scaunul…..Vreți să închideți ușa?, a spus bolnavul. Preotul surprins a închis ușa. Bolnavul i-a spus: – Nu am spus niciodată nimănui acest lucru, dar toată viața mea mi-am petrecut-o fără să știu să mă rog. Când am fost în Biserică am auzit mereu despre rugăciune, despre cum să ne rugăm și despre beneficiile pe care le aduce, dar mereu chestia asta cu rugăciunea; nu știu…! îmi intră pe o ureche și-mi iese pe cealaltă. Oricum, nu am nicio idee despre cum să o fac. Așa că, cu mult timp în urmă, am renunțat de tot la rugăciune. Acest lucru a fost valabil pentru mine până acum patru ani, când vorbeam cu cel mai bun prieten al meu și el mi-a spus: – Dragă prietene, această rugăciune este pur și simplu o conversație cu HRISTOS Domnul nostru, iată cum îți sugerez să o faci: Te așezi pe un scaun și pui un alt scaun gol în fața ta, apoi, cu credință, te uiți la IISUS care stă în fața ta. Nu este un lucru nebunesc, pentru că El ne-a spus: ,,VOI FI CU TINE MEREU”. Așa că vorbește cu El și ascultă-L, așa cum faci acum cu mine. – Așa am făcut-o o dată și mi-a plăcut; de atunci o fac cam două ore pe zi. Întotdeauna am mare grijă să nu mă vadă fiica mea… m-ar băga la nebuni. Preotul a fost foarte mișcat să audă acest lucru și i-a spus lui Iosif că era un lucru foarte bun ceea ce făcuse și că nu ar trebui să se oprească niciodată. Apoi a spus o rugăciune pentru el dezlegarea de păcate, l-a spovedit, împărtășit, i-a dat o binecuvântare și a plecat la parohia sa. Două zile mai târziu, fiica lui Iosif l-a sunat pe preot pentru a-i spune că tatăl ei murise. A întrebat-o preotul: – A murit liniștit? – Da, când am plecat de acasă, pe la ora două după-amiaza, m-a chemat și m-am dus să-l văd la patul lui. Mi-a spus că mă iubește foarte mult și mi-a dat un sărut. Când m-am întors de la cumpărături, o oră mai târziu, l-am găsit mort. Dar este ceva ciudat în legătură cu moartea lui, pentru că se pare că, chiar înainte de a muri, s-a dus la scaunul de lângă pat și și-a pus capul pe el, căci așa l-am găsit. Ce credeți că înseamnă acest lucru? Preotul, profund zguduit, și-a șters lacrimile de emoție și a răspuns: – Aș vrea să putem muri cu toții așa.